Rolul Jocului Didactic CU Continut Matematic In Educatia Intelectuala LA Grupa Mare

ROLUL JOCULUI DIDACTIC CU CONȚINUT MATEMATIC ÎN EDUCAȚIA INTELECTUALĂ LA GRUPA MARE

CUPRINS

ARGUMENT

Copilul la vârsta preșcolară intră in contact cu mediul, îl vede și îl cercetează, iar acest lucru îi permite să își dea seama de forme, culori, dimensiuni și relații spațiale.

O importanță deosebită o au activitățiile matematice în dezvoltarea gândirii copilului pentru a-și însuși deprinderea de a gândi eficient și creativ.

Tema lucrarii „Rolul jocului didactic cu conținut matematic în educația intelectuală”, este o temă actuală pentru faptul că socotitul și număratul fac parte din deprinderile cognitive de bază care se formează în deosebi în grădiniță. Foarte important este faptul că trebuie să se dezvolte interesul și capacitatea copiilor de a efectua operatii cu mulțimi de imagini și obiecte, de a intui primele numere naturale, de a forma și dezvolta operațiile gândirii și de a familiariza copiii cu procesul de numarare.

Copiii de vârstă preșcolară nu sunt lipsiți de idei matematice, dar nici de logica care îi ajută în în cea mai mare măsură să perceapă lucrurile așa cum sunt. La această vârstă copilul gândește mai ales cu ochii, cu urechile, cu mâinile și modul în care gândește îi este cel mai la îndemână. Pedagogia la această vârstă nu se poate baza decât pe ceea ce îl interesează, pe ceea ce îi încurajează „startul”, ce îi stârnește curiozitatea și îi provoacă o anumită satisfacție.

Jocul este ca o școală deschisă la care are acces oricine vrea să participe, iar regulile jocului sunt ca un program tot așa de bogat precum este viața. Jocul îndeplinește în viața preșcolarului același rol ca și munca la adulți. Acesta este o formă specifică în care copilul se dezvoltă și își asimilează munca.

La preșcolari gândirea logică se realizează cu mare dificultate, de aceea în activitățile matematice atunci când apare un șir de întrebări, copilul este obligat să apeleze la anumite răspunsuri căutate de el prin inducție sau schiar deducție.

Pornind de la rolul si locul matematicii în general și în special de la importanța deosebită pe care o au activitățiile si jocurile matematice în educația intelectuală a preșcolarilor, de la necesitatea înțelegerii cât mai clare a cunoștințelor matematice ce se predau în grădiniță, și se aprofundează în ciclul primar, precum și a dificultățiilor ce le întâmpină în formarea anumitor noțiuni matematice, rolul jocului didactic are un rol deosebit.

Educatoarea are menirea să dirijeze raționamentul copilului și să îl ajute să înțeleagă și să perceapă jocul didactic ca fiind un pion important în dezvoltarea lui.

Scopul activității de inițiere a copilului în matematică, în perioada preșcolară nu este numai de a învăța anumite concepte.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE, PSIHOPEDAGOFICE PRIVIND ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

1. Definirea conceptului de joc

Copilăria se caracterizează prin joc, de aceea jocul constituie o formă des întâlnită la copiii tuturor persoanelor din întreaga lume. Pentru un copil jocul este așa cu este pentru adult munca. Ca formă de activitate, jocul este necesar de-a lungul vieții și cu atât mai mult în perioada din grădiniță. La grădiniță jocul este activitatea de bază a copilului, el fiind în centrul tuturor activitățiilor.

Cercetătorii au demonstrat că jocul este esențial pentru dezvoltarea personalității copilului și că prin joc se dezvoltă capacitățiile și competențele de bază. Importanța locului pe care îl ocupă jocul în viața copilului este dată de faptul că jocul satisface dorința firească de manifestare, de acțiune și de afirmare a independenței copilului. Prin joc copilul ajunge să cunoască realitatea depinde de modelele de conduită și reflectă atât la comportamentul propiu cât și la comportamentul celorlalți.

Pornind de la o definiție cât mai uzuală a termenului de joc, precizez faptul că orice dicționar definește jocul prin „acțiunea de a (se) juca” , crezând multă lume că acesta înseamnă o activitate distractivă.

Jocul didactic este o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației, este o activitate în care conținutul și forma sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, iar din acest motiv nu poate fi înlocuită.

Pentru a putea înțelege specificul jocului ca formă de activitate intructiv-educativă, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate, fie cu aportul jocului în procesul matematic. Jocul este acea activitate specific umana și este determinat de celelalte activități: învățarea, munca, dar în același timp trebuie să fie puternic implicat. Învățarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp este purtătorul unor importante elemente psihologice.

Jocul didactic duce la dezvoltarea unor calități morale: curajul, perseverența, inițiativa,subordonarea intereselor personale și celor colective. Prin acesta cunoștințele elevului se îmbogățesc, se dezvoltă procesele psihice și se formează deprinderi de muncă intelectuală. „Sub influența muncii a jocului și mai ales a procesului de învățământ are loc în acestă perioadă o intensă dezvoltare intelectuală a copiilor. (V. Țârcovnicu, V. Popeangă – ”Pedagogie școlară” E.D.P., București 1975, pagina 39).

Educatorul este acela care trebuie să dirijeze procesul observării, pretinzând elevilor ceea ce este important, important fiind faptul că școlarii mici sunt foarte receptivi la activitatea înconjurătoate, dar percepția lor este globală. Sub îndrumarea educatorului la copii se formează atenția voluntară, depașindu-se faza de atenție atrasă în cea mai mare parte de evenimentele concrete din mediu.

Comparând jocul didactic cu activitatea de învățare, se poate observa că el conține elemente din ambele categorii de activități. În cadrul jocului didactic, copilul are la dispoziție toată independența, de asemenea libertatea lui de conducere a jocului. Jocul didactic lasă loc pentru inițiativă și creativitate din partea preșcolarilor.

2. Funcțiile jocului

1. Funcția formativă, informativă

Jucându-se, de la cele mai fragede vârste, copilul învață fără a conștientiza acest lucru, deasemenea el acumulează noi date, informații, cunoștințe și își formează un set de deprinderi, priceperi și obișnuințe. În cadrul jocului didactic, învățarea primește un atribut, și anume dirijarea. Coordonarea acestiu proces instructiv-educativ îți pune nemijlocit amprenta asupra jocului.

2. Funcția stimulativ- motrica (motorie)

Componenta motorie a personalității copilului este stimulată prioritar prin joc. De cele mai multe ori, la încheierea unui joc participanții sunt hotărâți să o ia de la capăt, sunt mulțumiți de ceea ce au realizat și nu resimt oboseala specifică învățării sau muncii, având întotdeauna o atitudine pozitivă.

3. Funcția formativ-educativă

Această funcție se referă la faptul că jocul contribuie de cele mai multe ori la perfecționarea funcțiilor cognitive ale copilului care se joacă; mai contribuie la implicarea motivației intrinseci a acestuia în joc; și mai contribuie la dezvoltarea anumitor aptitudini. În concluzie putem spune că este vorba de acele sarcini ale jocului care privesc dezvoltarea însușirilor copiilor și elevilor, abilități și tehnici de muncă intelectuală, devoltând calități care îi fac capabili să se integreze ulterior cu ușurință în activități sociale. Idealul educațional urmărește ca de la cea mai fragedă vârstă, individul să fie un participant activ la conturarea propriului său destin.

4. Funcția socială

Este firesc ca jocul să constituie un element și un factor important de socializare, de aceea jocul didactic constitiue prima formă de activitate umană fundamentală.

5. Funcția de echilibrare-tonifiere

Această funcție este strâns legată de faptul că jocul descarcă și reîncarcă potențialitățile personalității. Unele activități, pasiuni, interese, atât de expresive în timpul alegerii și desfășurării anumitor jocuri, pot servi ca funcție de echilibrare-tonifiere, sau chiar ca funcție de sprijin în modificarea atitudinii celui care se joaca.

6. Funcția terapeutică

Funcția terapeutică a jocului didactic este justificată de exemple și demonstrări și în literatura psihologică și neuropsihiatrică. În acest sens sunt importante jocurile motrice practicate în cadrul gimnasticii medicale la acre participă anumiți indivizi cu afecțiuni ale coloanei vertebrale. Se pot oferi nenumărate exemple apelând la alte tipuri de jocuri.

7. Funcția catharctică

Această funcție se mai numește și funcția de curățare, purificare. Se poate spune ca jocul contribuie nemijlocit și la asigurarea dimensiunii ludice a terapiilor solicitate la anumite cazuri speciale (ex: copii anxioși), fiind un mijloc ideal cu rol catharctic. Raportat la anumite nivele de vârstă, jocul nu pierde nici o funcție amintită mai sus, importanța lui în dezvoltarea personalității fiind reliefată tocmai de complexitate.

3. Clasificări ale jocului didactic

Prin conținut și structură, jocurile sunt numeroase și variate. Această mare varietate a jocurilor didactice practicate în grădiniță și în școală a impus trebuința clasificării lor. Fiecare psihopedagog a avut propria sa viziune asupra clasificării jocurilor, dar totodată latura comună a acestor clasificări este una foarte clară: jocul este o activitate care se poate adapta vârstei, fiind o activitate serioasă care se desfășoară într-un mod plăcut, de aceea este atât de benefică dezvoltării și educării copilului.

Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:

După scopul urmărit există:

Jocuri de mișcare (adică jocurile motrice) – aceste jocuri urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și a deprinderilor motrice.

Jocuri care vizează dezvoltare psihică – aceste jocuri se pot clasifica în:

jocuri senzoriale care vizează, în principiu dezvoltarea sensibilității; în cadrul acestor jocuri se pot organiza jocuri diferite pentru: dezvoltarea sensibilității auditive; dezvoltarea sensibilității tactile; jocuri chinestezice; dezvoltarea sensibilității vizuale; dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive.

jocuri intelectuale, care, la rândul lor se pot diferenția în:

jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cinoștințelor (adică jocurile cognitive);

jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

jocuri de exersare a pronunției corecte;

jocuri de atenție și orientare spațială;

jocuri de dezvoltare a memoriei;

jocuri de dezvoltare a gândirii;

jocuri de dezvoltarea a perspicacității;

jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de auto-control;

jocuri de expresie afectivă.

După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

Jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

Jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deoseite.

După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului;

Jocuri didactice pentru educarea limbajului – acestea pot fi jocuri fonetice, lexical-semantice sau jocuri gramaticale.

Jocuri didactice cu conținut matematic, jocurile logico-marematice;

Jocuri pentru însișireaa unor norme de comportament civilizat, formarea de deprinderi și obișnuințe de condiută morală sau de circulațe rutieră.

După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:

Jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri sau materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici).

Jocuri fără material didactic.

După locul pe care îl ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi;

Jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

Jocuri integrate în activitae, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

4. Rolul, importan, importanța și valoarea jocului didactic în stimularea gândirii logice

În zilele noastre, dreptul la educație a devenit la îndemână pentru toți copiii, iar nevoia de a învăța este așadar o condiție pentru a te putea integra social. În viziunea pregătirii viitorilor copii, școala are datoria de a înarma tânăra generație cu cele mai noi achiziții ale educației. Deschiderea spre cultură și formarea capacităților necesare se constituie în sarcini instructiv-educative de bază. Aceste sarcini mută accentul de la memorare-stocare-reproducere, la însușirea unor instrumente cum ar fi: gruparea, scrierea, compararea, generalizarea, în general cu cultura. Necesitatea trecerii de la educație prin efort, la educarea efortului se datorează acestor cerințe care se manifestă în caracterul instrumental al învățământului.

Așadar prima mutare s-a produs în sfera obiectivelor fundamentale ale învățământului, pe următoarea treaptă eficiența sa mărindu-se, în condiții cât mai bune, în capacitatea de a asigura școlarizarea.

Încă de la baza învățământului, introducerea conceptelor unificatoare pe parcursul matematicii, nu presupun doar achiziționarea acestora, ci cultivă o nouă posibilitate de a gândi și de a înțelege matematica prin cunoașterea modurilor fundamentale, cunoașterea dinamicii relațiilor marematice, cât și clasificarea lor. Așadar, matematica moderna ia deci în considerare ansamblul structural la științelor matematice, principii, relații. În ultimul timp, matematica a pătruns cu un deosebit succes în numeroase sectoare ale cunoașterii și practicii, în acest fel ea căpătând o popularitate numai datorită metodelor și instrumentelor ei. Obiectul de studiu al matematicii este realitatea obiectivă și se constituie desprinzând concepte, care, pentru un copil este construită în primul rând din activitatea școlară (în sala de grupă, în ateliere de lucru).

Matematica a devenit, tot mai recent un instrument esențial de lucru pentru toate domeniile și științele, de aceea este firesc ca în centrul preocupărilor să se situeze cultivarea gândirii micilor școlari, prin evidențierea relațiilor matematice, prin introducerea gradată a limbajului matematic. Matematica în activitatea elevilor oferă elevilor posibilitatea sa-și însușească cunoștințele, iar noțiunile preluate din cadrul disciplinelor practice. Astfel, matematica a pătruns încet în sfera conceptului de cultură, lăsând foarte puține zone lipsite de prezența ei.

Rolul esențial în formarea conceptelor despre lume și viață contribuind în același timp la orientarea învățământului spre dezvoltarea cunoștințelor și sper formarea deprinderilor practice în diverse ramuri. Acum se consideră că matematica constitiue fundamentul culturii moderne, indiferent în ce domeniu își desfășoară activitatea. Pentru a putea soluționa multiplele și variatele probleme ale vieții, copilul trebuie să stăpânească o bună pregătire matematică.

Rolul educatoarei în îndrumarea începutului jocului, este deasemenea foarte importantă, deoarece îndrumarea jocului de către educatoare are un rol important în acțiunile care au loc. În grădiniță, în etapa de început a jocului didactic, se folosesc anumite procedee care diferă de la joc la joc și în același timp de la grupă la grupă. Pe primul loc, în începutul jocului didactic se pune problema organizării grupei de copii. Pentru a-i îndemna pe copii în alegerea jocului, educatoarea poate să apeleze la mai multe căi de sugerare a temei, aceste căi putând fi directe sau indirecte. Trebuie să avem mare grijă, pentru că preșcolarii trebuie să simtă libertatea în alegerea subiectului și să aibă satisfacția corespunzătoare. Deasemenea tema poate să fie sugerată de către educatoare, punând înaintea sosirii copiilor în sala de grupă un panou cu câteva detalii despre tema care se dorește a fi atinsă; odată cu intrarea în sală, atenția copiilor fiind atrasă și se pot organiza discuții fără ca ei să își dea seama de ceea ce se sugerează.

„Îndrumarea copiilor de către educatoare pentru realizarea în bune condiții a jocului început constă în primul rând în influențarea jocului” (Gheorghian Elena, Taiban Maria, 1977, Metodica jocurilor și a programului distractiv în grădinița de copii; pag. 45).

În timpul desfășurării activității din grădiniță pot apărea și anumite erori în îndrumarea jocului. Se pot observa anumite situații în care educatorul îgnoră inițiariva copilului de a se juca. De multe ori ies la iveală nenumărate exemple de stingere a inițiativei copiilor în desfășurarea jocului didactic. O principală sarcină și îndatorire exterm de importantă a educatorilor este aceea de a crea o personalitatea activă.

Materialele de neînlocuit pentru o bună comunicare între copii, este imaginea pe care ei și-o creaza în joc, în desen, modelare, proiectare și construcție. Jocul îi ajută să se înțeleagă mai bine între ei și să se împrietenească.

Revenind la latura estetică a matematicii, putem spune că este bine conturată de anumite calități ale exprimării gândirii, cum ar fi: clariratea, ordinea, disciplina, toate acestea făcându-l pe elev să fie sensibil față de organizarea naturii și față de frumusețea formelor. Sub un aspect moral, matematica formează individul având un incredibil gust pentru adevăr și stimulează voința de a duce la capăt un lucru început, creând nevoia de a cunoaște, de a înțelege și formând deprinderi. Prin jocul didactic matematic, copii reușesc ca înțeleagă și să se îmbogățească, dezvoltându-se armonios.

Din perspectiva formării gândirii logice a preșcolarului, matematica impune organizarea și desfășurarea acesteia într-o oarecare manieră, și anume conștientizarea complexității actului de predare-învățare, metode active, cultivarea interesului pentru studiu, prin toate acestea urmărindu-se mărirea eficienței învățării.

Vorbind despre sistemul de predare-învățare începând cu grădinița, pâna la încheierea studiilor, putem spune că țara noastra se înscrie în rândul țărilor cu un învățământ matematic destul de modern. Se urmăresc îndeosebi realizarea unor obiective largi, și nu aplicarea unor programe, de aceea învățământul din țara noastră a dobândit multă claritate. În acest fel se realizează bazele unei gândiri logice, păstrându-se și dezvoltându-se într-un mod prioritar pe tot parcursul școlii.

Mai jos am realizat o schemă care evidențează clar rolul jocului didactic matematic:

Rol formativ Rol informativ

asimilare de noi exersarea și

cunoștințe dezvoltarea

proceselor de

cunoaștere:

memoria, imaginația, gândirea, limbajul.

Fig. 1. Rolul jocului didactic

5. Caracteristicile jocului didactic matematic

Jocul didactic este activitatea instructiv- educativă care are o anumită structură specifică și îmbină partea distractivă cu instrucția. Jocul didactic se deosebește de alte jocuri prin anumite caracteristici: scopul didactic, sarcina didactică, elementele de joc, conținutul matematic, materialul didactic folosit și regulile jocului. Mai jos voi exemplifica pe fiecare dintre aceste caracteristici.

Scopul didactic: se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă, reflectate în finalitățiile jocului. Formularea trebuie să fie clară și să arate problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv.

Sarcina didactică: reprezintă problema pe care trebuie sa o rezolve copii în timpul jocului pentru a realiza scopul propus. În general jocul didactic are o singură sarcină didactică.

Elementele de joc: acestea trebuie să se împletească strâns cu sarcina didactică și să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții: surpriza, așteptarea, aplauzele.

Conținutul matematic: trebuie să fie accesibil și atractiv prin forma în care se realizează și prin volumul de cunosștințe la care apelează. El reprezintă cunoștințele acumulate anterior sau care urmează să fie predate copiilor.

Materialul didactic: calitatea și materialul didactic depind în mare măsură reușita jocului didactic. Materialul trebuie să fie cât mai variat, cât mai adecvat conținutului jocului și să urmărească foarte bine scopul. Aici se pot folosi: planșe, jucării, fișe individuale, jetoane, cartonașe.

Regulile jocului: pentru stabilirea rezultatelor și pentru realizarea sarcinilor propuse, se folosesc reguli propuse de educator sau cunoscute în general de către elevi. Regulile de joc transformă de fapt exercițiul sau problema în joc. Regulile trebuie să fie formulate clar, corect, să fie înțelese de elevi.

Un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic dacă îndeplinește următoarele condiții:

urmărește un scop și realizează o sarcină didactică;

folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;

folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;

utilizează reguli de joc cunoscute, anticipate și respectate de către elevi

Conținutul jocului didactic este format din cunoștințele, priceperile și deprinderile care trebuie formate și dezvoltate la activitățiile desfășurate. Un exemplu poate fi dat atunci când avem o activitate matematica, iar programa prevede exerciții de formare a mulțimilor după formă (mărime, culoare, grosime) sau învățarea șirului numelrelor naturale. Pentru o mai bună precizare a acestora și pentru completarea lor , se pot reganiza anumite jocuri de genul: „Formarea perechilor”, „Caută vecinii”. Aceste jocuri dezvoltă imaginația și atenția copiilor și îi fac să priceapă mai bine și ușor anumite lecții de predare și acumulare de noi cunoștințe.

O componetntă a jocului didactic matematic este sarcina didactică; aceasta reprezintă o misiune care se dă copiilor spre rezolvare și care se referă la conținutul care trebuie învățat. Un exemplu poate fi oferit chiar în jocul precizat mai sus „Caută vecinii”, unde sarcina didactică este aceea de a găsi numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul care a fost dat.

Așadar sarcina didactică este una dintre componentele principale ale jocului didactic care concretizează scopul urmărit în activitatea matematică respectivă.

Acțiunea jocului didactic și elementele de joc este o altă componentă a jocului didactic, și reprezintă modul în care se desfășoară sarcina didactică. O activitate didactică primește un caracter ludic numai atunci când cuprinde lemenete de joc, cum ar fi: mișcarea, întrecerea, ghicirea, așteptarea, surpriza. Majoritatea acestor elemente se folosesc în aproape toate jocurile didactice și se introduc în funcție de conținutul jocului. Ceea ce este foarte important, este că aceste elemnte de joc trebuie să ajute la realizarea sarcinii didactice și deasemenea să creeze condiții optime pentru aceasta. Aceste elemente de joc se pot utiliza în diferite modalități, în așa fel încât ca unele aspecte să le reprezinte mișcarea care se poate realiza prin mânuirea materialelor didactice, prin trecerea materialului din mână în mână. Există unele efecte deosebite în cadrul jocurilor didactice, și aceste ar fi imitarea unor mișcări specifice cum ar fi săritura broscuțelor, zborul fluturașilor.

Întrecerea sau competiția formează un alt element de joc didactic, foarte utilizat, și este acela în care ritmul și aclitatea pun accent. Astfel, întrecerea sau competiția poate să se refere la alegerea rapidă a unor jetoane într-un anumit joc cum ar fi: „Cine are un număr mai mare?„ sau la găsirea locului corespunzător numărului în jocul „Caută-ți căsuța!”.

Cuvântul ca element de joc un aport valoros la crearea unei atmosfere antrenante și în același timp plăcute. Cuvântul poate fi folosit sub forma unor semnale de oprire a unor acțiuni: „Stop!”, sub forma onomatopeelor prin imitarea diferitelor animale sau punerea în scenă a unor acțiuni sau dialoguri între membrii echipelor de joc (dacă este cazul).

Ghicirea alcătuiește un element cu prioritate în jocurile fără material, contribuind în același timp la antrenarea copiilor la activitățile propuse. O întâlnim adesea în jocul: „Ce am ascuns în mâna cealaltă?”.

Așteptarea și surpriza sunt elemente care dau o viziune emoțională jocului didactic, mai ales atunci când sunt într-o strânsă legătură cu mânuirea materialului sau cu mișcarea copiilor în diferite sensuri și folosirea unor semnale verbale, vizuale sau auditive. Aceste elemente se folosesc în majoritaeta jocurilor care sunt asociate cu mișcarea.

Regulile jocului este elementul care face legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Fiecare joc didactic trebuie să conțină cel puțin două reguli: prima regulă trebuie să trenspună sarcina didactică într-o acțiune concretă, atractivă și să transforme exercițiul în joc, iar cea de-a doua regulă să precizeze organizarea jocului și momentele de terminare a acțiunii jocului. În afară de acste reguli care reglementează acțiunea jocului și momentele de terminare, există deasemenea si reguli care privesc comportamentul copiilor, ordinea în care ei trebuie să ia parte la joc. În unele jocuri intrarea copiilor este pusă după anumite reguli și momente când primesc anumite materiale sau instrucțiuni. Numirea copiilor sau intrarea lor în joc într-o ordine aleatorie poate produce scăderea intensității jocului.

Jocurile didactice pot cuprinde, deasemenea unele reguli care poate preciza cine poate fi conducătorul jocului sau cine poate deveni conducătorul jocului pe bază de concurs. Structura jocului didactic depinde de felul în care aceste reguli asigură echilibrul dintre sarcina didactică și elemente de joc. De asemenea, reușita jocului este condiționată în cea mai mare măsură de desfășurarea lui metodică și foarte important de felul în care acesta este condus de educatoare.

6. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic la matematică

Un rol deosebit de important în desfășurarea întregului proces instructiv-educativ din grădiniță îl au metodele și procedeele folosite de educatoare în predarea cunoștințelor.

Experiența ne-a demonstrat că eficiența metodelor de instruire crește dacă aceste metode răspund curiozității și intereselor copiilor.

În activitățile de formare a reprezentărilor matematice se folosesc metode și procedee variate, care solicită copiii în acțiunile permanente la învățarea prin participare activă și conștientă, la căutare și descoperire.

Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune operatorie, deci, pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. ,,Activ”este copilul care depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe.,,Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material ,,activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.

Interdisciplinaritatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.

În timp ce IQ-ul crește de la o generație la alta, QE (coeficientul emoțional) are tendința să scadă, determinat de noile transformări din societate. Astfel se accentuează individualismul și egocentrismul individului.

Considerăm că învățarea prin cooperare oferă soluția de echilibrare optimă IQ-QE și ajută la autocunoașterea copiilor, în speța la cunoașterea propriilor limite, dar le dezvoltă și capacitatea de autoevaluare obiectivă în raport cu alții.

De fapt, ce urmărim noi să învețe copiii noștri, știind că la această vârstă egocentrismul se manifestă puternic? Să se simtă legați de celelalte ființe umane, să le pese de binele altora, să se bucure de realizările ori cel puțin de încercările proprii și ale celorlalți; să rezolve probleme fără a se certa, să se iubească pe ei și pe ceilalți și să arate această dragoste a lor și celorlalți, să treacă peste ocazia de a-i învinovăți pe ceilalți și, în loc de aceasta, să caute căi de a ajuta la îmbunătățirea unei situații, să înțeleagă că modul în care ,,jucăm” este cu adevărat mai important decât faptul de a pierde sau câștiga.

Metodele interactive de grup sunt modalități moderne ale învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe.

Interdisciplinaritatea presupune o învățare prin cooperare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic, receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorința de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.

Munca în echipă este un aspect al învățării prin cooperare, ilustrând ideea de interdepedență pozitivă:,,un copil nu poate să reușească fără ceilalți”, Astfel solicităm copiii să lucreze în colaborare pentru a realiza diverse sarcini. De pildă, realizarea unei machete pentru centrul tematic, presupune ca fiecare copil din echipă să realizeze un element component, ori pavoazarea sălii de grupă, munca la colțul naturii, realizarea unor măști pentru sărbătorile de iarnă, a unor expoziții tematice. În asemenea activități, pe lângă obiectivele vizând învățarea copiilor li se formează și deprinderea de a munci în grup. La nivelul grădiniței, învățarea prin cooperare este o activitate frecvent utilizată în programul zilei.

Cooperarea și colaborarea se întâlnesc și în jocurile de creație-jocuri de rol, în echipele formate, în cadrul jocurilor de mișcare de la educație fizică, în jocurile didactice, în manifestările artistice: serbări, scenete, dansuri, lucrări practice colective.

În cadrul activității interdisciplinare – joc didactic -,, Știi,răspunzi,câștigi”, am folosit metoda cubului. Cubul era numerotat cu numerele: 1,2,3, iar prin rostogolire, copiii aveau ca sarcină de lucru să găsească cuvinte cu atâtea silabe cât arată numărul de pe cub. Echipa din care făcea parte copilul solicitat la răspuns era pusă în situația de a găsi și alte cuvinte cu același număr de silabe. Tot în cadrul acestui joc am folosit ,,Tehnica analitico-sintetică”, copiii fiind puși în situația de a rezolva o problemă. Am folosit un fluture care avea ascunse în aripile sale mai multe plicuri cu surprize. În momentul în care copilul deschidea plicul, trebuia să găsească răspuns la o ghicitoare și să așeze pe crengile copacului atâtea flori câte silabe are cuvântul ,,ciocănitoare” sau să găsească litera care lipsește din cuvântul ,,alfabet” sau să găsească câte litere are o propoziție. Tot în acest joc, copiii au primit cuvinte amestecate dintr-o propoziție urmând ca ei să aranjeze cuvintele în ordine pentru a avea înțeles propoziția.

În cadrul activităților desfășurate am mai folosit metoda R.A.I. (Răspunde – aruncă – interoghează). Este o metodă de fixare și sistematizare a cunoștințelor, dar și de verificare. Are la bază stimularea și dezvoltarea capacității copiilor de a comunica, prin întrebări și răspunsuri, a ceea ce tocmai au învățat. S-a desfășurat jocul ,,Câte legume cunoaștem?”.

Pledăm pentru utilizarea metodelor interactive de grup, dar nu în detrimentul celor tradiționale, ci căutăm o îmbinare armonioasă în scopul modernizării, îmbunătățirii acivității instructiv-educative din grădiniță.

Explicația – metodă verbală de asimilare a cunoștințelor prin care se progresează în cunoaștere oferind un model descriptiv la nivelul relațiilor.

Educatoarea:

explică procedeul de lucru (grupare de obiecte, formare de mulțimi, ordonare, etc.) ;

explică termenii matematici prin care se verbalizează acțiunea;

explică modul de utilizare a mijloacelor didactice ;

explică reguli de joc, sarcini și situații de învățare.

Copilul : – explică modul în care a acționat (motivează) ;

– explică soluțiile găsite în reyolvarea sarcinii didactice, folosind limbajul

matematic.

Demonstrația – este metoda învățării pe baza contactului cu materialul intuitiv, contact prin care se obține reflectarea obiectului învățării la nivelul percepției și reprezentării.

Ca metodă specifică învățării matematice la vârsta preșcolară, demonstrația valorifică funcțiile pedagogice ale materialului didactic. În funcție de acestea, demonstrația se poate face cu obiecte și jucării ( pentru grupa mică și mijlocie), material didactic structurat (grupa mare și pregătitoare), reprezentări iconice (specific pentru grupa mare și pregatitoare).

Conversația – metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor în scopul realizării unor sarcini și situații de învățare.

În raport cu obiectivele urmărite și cu tipul de activitate în care este integrată, conversația , ca metodă, are următoarele funcții:

euristică de valorificare a cunoștințelor anterioare ale copiilor pe o treaptă de cunoaștere;

La nivelul activităților matematice din grădiniță, explicația este folosită atât de educatoare, cât și de copii:

de clarificare , de aprofundarea cunoștințelor;

de consolidare și sistematizare ;

de verificare sau control.

Educatoarea trebuie să creeze cât mai multe situații generatoare de întrebări, căutări, să dea posibilitatea copilului de a face o selecție a posibilităților de lucru, să regurgă la întrebări-problemă, sa-i încurajeze să formeze ei înșiși întrebări, să pună probleme. Întrebările de tipul:,,Ce ai aici ?’’,, Ce ai făcut?’’, ,, De ce?’’, pun copiii în situația de a motiva acțiunea și astfel limbajul relevă conținutul matematic al acțiunii obiectuale și se realizează schimbul de idei.

Exemplu: ,,Cum este această piesă?’’ – ,, Piesa aceasta este pătrat și nu e mare ’’.

O atenție deosebită se va acorda întăririi pozitive a răspunsului nefiind recomandate metodele de dezaprobare totală ce au efect descurajator.

Problematizarea – o metodă care solicită copilului un efort intelectual orientat spre descoperirea de noi cunoștințe sau procedee de acțiune și de verificare a soluțiilor găsite.

Folosită ca metodă în activitățile matematice din grădiniță, poate fi considerată o variantă a conversației euristice. Aplicată cu consenvență și discernământ, problematizarea rezolvă la copilul preșcolar gândirea independentă, productivă, scheme operatorii și asigură motivația intrinsecă a învățării.

Ca aplicație specifică a metodei problematizării este rezolvarea de probleme, situație în care copilul lucrează individual , iar dirijarea este realizată de educatoare.

Rezolvarea problemelor matematice înseamnă pentru copilul preșcolar achiziționarea unor strategii, parcurgerea unor pași, traversarea unor etape succesive absolut necesare.

Prima etapă: Înțelegerea problemei și organizarea informațiilor.

Copilul trebuie să înțeleagă ce îi cere problema, ce trebuie să facă? O problemă matematică i-ar putea cere să clasifice, alta să grupeze, să sorteze sau să completeze o structură. În acest prim stadiu el își organizează informația, cu ajutorul nemijlocit al educatoarei, pentru ca în următoarele etape să o folosească corect. Iată câteva exemple concrete de parcurgere a acestor etape care pregătesc copilul pentru înțelegerea algoritmului, pentru însușirea modului de rezolvare a problemelor matematice.

1. Sortare – clasificare – grupare: Când lucrează acest tip de probleme, copiii sunt puși în situația de a compara, de a găsi asemănări și diferențe între obiecte, de a le alege și ordona, în funcție de diferite criterii. Ei identifică obiectele care nu se potrivesc sau pe cele care se potrivesc într-un grup dat și verbalizează motivul pentru care unele obiecte stau împreună, iar altele nu.

Înainte de a trece la utilizarea fișelor, copiii manipulează direct obiectele, aleg și grupează diferite jucării. Tot timpul se subliniază motivele pentru care sunt grupate, așezate sau clasificate obiectele/ imaginile/ jucăriile într-un anume fel.

Beneficii: dezvoltarea gândirii logice, verificarea spiritului de observație, a concentrării atenției, exersarea operațiilor gândirii, verificarea limbajului matematic, stimularea activității verbale în general.

Exemple:

* „ Privește imaginea, spune ce reprezintă fiecare desen. Care desen NU se potrivește cu celelalte? De ce?”

* De ce sunt grupate obiectele acestea împreună? Explică legătura dintre ele

* Unește printr-o linie obiectele care se potrivesc. Explică care este legătura dintre ele. Ce obiecte nu se potrivesc? Taie-le cu o linie.”

* „ Hai să potrivim lucrurile!”

* „ Decupați desenele din josul paginii și lipiți-le în dreptul imaginilor care se potrivesc.

Explicați legătura dintre ele’’

2. Utilizarea structurilor: În acest tip de probleme, copiii trebuie să continue un șir, stabilind ce obiect sau imagine urmează. El va ști cine / ce urmează dacă observă, compară și analizează cu atenție modelul prezentat. Copilul este pus în situația de a estima și a explica locul unui obiect într-un șir, într-o structură. La început sunt utilizate structuri simple, apoi din ce în ce mai complicate, iar după ce au învățat algoritmul, copiii sunt încurajați să creeze singuri structuri.

Beneficii: Sunt exersate, de asemenea, operațiile gândirii, spiritul de observație, atenția și limbajul.

Se exersează numărarea, se dezvoltă capacitatea de a observa structurile și de a formula propoziții despre ele. Copiii văd, manipulează și discută despre structuri, acest lucru contribuind la înțelegerea acestui tip de probleme.

Exemple:

* „Completează șirul cu desenul potrivit!” Copilul motivează de fiecare dată acțiunea executată.

* Câte grupuri de același fel ai numărat? Să numărăm obiectele din fiecare grup. Câte obiecte sunt în fiecare grup? Copilul observă diferențele cu privire la numărul de elemente din fiecare grup. Va înțelege, astfel, ce grup urmează, care-i ordinea, care este logica structurilor prezentate. Educatoarea pune întotdeauna întrebări ajutătoare: Câți iepuri va avea grupul următor? Dar următorul? Etc.

3.Colectarea și sortarea datelor în tabel:

Se prezintă copiilor o imagine în care apar obiecte numărabile. Aceștia descoperă de câte ori se repetă un personaj/un obiect și completează un tabel. Tabelele pot fi așezate fie orizontal, fie vertical.

Copiii sunt puși în situația de a număra, compara, raporta cantitatea la cifră / cifra la cantitate, de a completa un tabel, cu sau fără scrierea cifrei care corespunde numărului de elemente.

Aceste tipuri de probleme se desfășoară, la început, frontal, apoi, pe măsură ce copiii deprind procedura, se trece la lucrul în grupuri, în perechi sau individual.

Beneficii: Sunt exersate operațiile gândirii, spiritul de observație, se dezvoltă atenția, capacitatea de a verbaliza, de a motiva o acțiune, de a compara obiecte sau imagini.

Exemple:

* Desenează în spațiile date tot atâtea linii orizontale/ verticale câte obiecte de același fel ai descoperit în imagine.

* Într-o fază mai avansată, i se poate cere copilului să deseneze tot atâtea linii/ puncte/ steluțe/ buline câte obiecte de același fel a descoperit, dar și să scrie cifrele corespunzătoare sau să verifice dacă cifrele date corespund numărului de obiecte numărabile sau să încercuiască cifra care corespunde numărului de elemente.

Etapa a doua: Folosirea informațiilor și rezolvarea problemei

În această fază copilul utilizează informațiile colectate pentru a înțelege ce îi cere problema.

Educatoarea explică cu claritate problema, le oferă ori le sugerează strategii ce pot fi folosite în rezolvare, îi ajută să-și reorganizeze datele care să-i ducă la găsirea soluției. În acest scop, sunt folosite bine cunoscutele probleme ilustrate sau problemele vizualizate pe hârtie. Imaginea utilizată este foarte importantă pentru înțelegerea enunțurilor de către copii, de aceea aceasta trebuie să îndeplinească câteva condiții: să fie clară, dinamică, sugestivă, succesiunea să fie logică, ușor de intuit/ de înțeles de către copil. Sprijinul perceptiv să fie deplin și corect pentru copii.

La început, în perioada de familiarizare cu acest tip de probleme, se recomandă folosirea elementelor decupate, detașabile, ușor mânuibile, apoi se folosesc imagini compacte.

Până la această etapă, copilul a rezolvat probleme prin intermediul sortării, clasificării, completării structurilor și a tabelelor . Acum i se cere să găsească rezolvarea pe baza datelor exprimate de ilustrații. Soluția, răspunsul la problemă poate fi oral sau scris – semne grafice sau cifre.

Se recomandă verificarea permanentă a corectitudinii soluției / răspunsului problemelor. Acest lucru se face cu ajutorul copiilor.

Utilizarea imaginilor:

Exemple:

* Spune dacă numărul elementelor corespunde cifrei. Verifică, la capătul rândului, dacă totalul elementelor corespunde cifrei din casetă.

* Adună elementele celor două mulțimi. Alege și încercuiește cifra corespunzătoare numărului total de elemente.

Introducerea semnelor matematice + / – / =.

Formularea enunțurilor de către copii / Compunerea de probleme după imagini date:

Se formulează sarcini de genul: „Observă și alege răspunsul corect”, „Alege și încercuiește din casete cifra care reprezintă rezultatul operației de mai jos”, „Observă acțiunea din imagine și compune o problemă”, „Calculează și spune care este răspunsul corect”, „Enunță problema și găsește rezolvarea ei!”, „Privește cu atenție imaginea și creează o problemă”, „Scrie în căsuță cifrele corespunzătoare exercițiului”, „Observă și rezolvă!”.

Exemple:

Pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor matematice educatoarea poate folosi și alte tehnici: dramatizarea problemelor, rezolvarea cu ajutorul desenelor, rezolvarea orală, probleme în versuri, introducerea textului scris alături de ilustrarea prin desen, punerea copilului în situația de a alege singur operația: adunare sau scădere.

Concluzionând, se observă că, analiza sistemică a procesului de învățământ și proiectarea activității matematice într-o viziune modernă, în perspectiva formării reprezentărilor matematice corecte, scoate în evidență legătura logică între obiective, mijloace, metode, forme de organizare a activității și interdependența funcțională a acestor componente.

CAPITOLUL II

MODALITĂȚI DE UTILIZARE A JOCULUI DIDACTIC LA ACTIVITĂȚIILE DE MATEMATICĂ

II. 1. Jocuri didactice matematice pentru însușirea noțiunii de mulțime și operații cu mulțimi

Găsiți problema! – este un joc pentru învățarea și consolidarea operațiilor cu mulțimi.

Scopul: să cerceteze proprietățile tuturor pieselor, găsind-o pe cea caracteristică.

Sarcina didactică: copiii trebuie să așeze piesele la locul potrivit după proprietatea caracteristică a fiecăruia.

Materialul didactic: cercurile pentru diagrame, flanelograf, piesele trusei.

Regula jocului: copii trebuie să cerceteze proprietățile tuturor pieselor din cercul verde, gasind-o pe cea caracteristică (proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc și numai ele). La fel vor roceda și cu piesele din cercul roșu. Confruntâd apoi concluziile cu intersecția și complementara reuniunii, vor ajunge la rezultatul sigur: „așezați toate pătrățelele în cercul verde și toate piesele roșii în cercul roșu!”.

Desfășurarea jocului: educatoarea înfățișează copiilor două cercuri colorate diferit ce se întretaie inclunzând un sector comun; în fiecare dintre domeniile determinate de cele două cercuri au fost așezate câteva piese. La fel se poate proceda și pentru a arăta că mulțimile sunt disjuncte. Se lucrează cu toate piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulțimile la care se referă enunțul să aibă propietăți caracteristice variabile ale aceluiași atribut: culoare, mărime, formă.

„Așezați toate piesele roșii în cercul roși și toate piesele galbene în cercul verde!„

„Așezați toate piesele mari în cercul roșu și piesele mici în cercul verde!„

„Așezați toate piesele în formă de triunghi în cercul roșu și cele în formă de pătrat în cercul verde!”

Pentru a exemplifica, se alege o mulțime, formată după un anumit criteriu, și o submulțime a acesteia.

Într-o cutie separat mai sunt și alte piese:

Activitățile de stabilire a corespondenței element cu element a mulțimilor, urmăresc să dezvolte la copil înțelegerea conținutului esențial al noțiunii de număr ca o clasă de echivalență a mulțimilor finite echipotente cu o mulțime dată. Astfel, elevii vor înțelege mai bine proprietățile numerice ale mulțimilor care au același număr de elemente.

2. Jocuri didactice matematice pentru însușirea numerelor naturale și calcului matematic

Utilizând jocul în predarea matematicii se pot observa adesea avantaje precum:

Determinarea copiilor să participe activ la lecție;

Antrenarea atât a copiilor timizi, cât și a copiilor mai puțini buni;

Dezvoltarea spiritului de echipă și cooperare;

Dezvoltarea iscusinței, spiritului de observare, inventivității, toate acestea constituind tehnici care explorează activitatea.

Se poate trezi interesul elevilor și se poate crea o atmosferă cât mai plăcută, atunci când se pornește de la ideea că orice exercițiu și problemă poate să devină joc, dacă sunt precizate sarcinile de lucru și scopul urmărit, toate făcând ca spiritul de echipă să fie cât se poate de dezvoltat.

Astfel, se poate folosi jocul didactic în înțelegerea și însușirea numerelor naturale de la 0 la 10, numerației 0-10, a operațiilor de adunare și scădere în concentrul 0-10. Mai jos voi exemplifica cu câteva exemple.

Primele 10 numere care se învață, constituie fundamentul pe care se dezvoltă întreaga gândire matematică a copilului. Abia după o anumită perioadă pregătitoare, copilul ajunge progresiv la conceptul de număr, iar scrierea numărului reprezintă o etapă superioară a procesului de abstractizare.

Pentru ca activitățile să fie mai plăcute și cunoștințele să fie însușite mai ușor am utilizat jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare-număratori despre numerele 0 – 10, deoarece cu o nota de umor ele descriu chipul cifrelor.

În lecțiile consacrate adunarii si scaderii în concentrul 0 – 10 se pot folosi ghicitori – problemă, de genul:

Mac, mac, mac și mac, mac, mac,

Zece rațe stau pe lac.

Strigă tare mama rață:

–Mac, mac, mac, nu vreți verdeață?

Șase pleacă la măicuța

Și-acum socotiți fuguța:

Printre nuferii din lac

Câte rațe baie fac?

Procesul scrierii șirului numerelor pâna la 10 se fac progresiv. Dupa însusirea numerelor 0 – 5 se pot practica jocurile "Ce numere au fugit?" sau "Ce numere s-au ascuns?" prin care am urmărit deprinderea elevilor cu ordinea crescătoare sau descrescătoare a numerelor.

Jocul "Numară corect!"

Obiective: -să perceapă numerele dupa auz;

-să poată numara respectând succesiunea numerelor.

Sarcina didactică: ascultă și numară corect bătăile din palme și alege numărul potrivit.

Material didactic: cartonașe cu numerele de la 0 – 10

Desfășurare: învățătoarea bate din palme, elevul alege cartonașul cu numărul corespunzator bătăilor din palme.

Jocul „Ce numere au fugit?”

Sarcina didactică: stabilirea numerelor lipsă dintr-un șir dat.

Material didactic: jetoane cu numere 0 – 10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform figurii de mai jos:

│0│ │2│ │4│ │6│ │8│

│7│ │5│ │3│ │1│

Desfășurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual; elevul vine și pune la locul potrivit numărul care lipsește.

Jocul "Ce semn s-a ascuns?"

Scopul: exersarea deprinderii de calcul, folosirea corectă a semnelor grafice de operație (+, -).

Regula jocului: elevii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispărut.

Desfășurarea jocului: se va scrie la tablă o coloană de exerciții cu adunări și scaderi.

3 + 4 = 7; 5 – 3 = 2; 6 + 3 = 9; 4 – 4 = 0; 2 + 7 = 9; 7 – 5 = 2

Se poate organiza pe echipe sau elevii pot primi și fișe. Se vor citi exercițiile în șoaptă de către fiecare elev. Vor închide apoi ochii și învățătoarea va șterge semnele de calcul. Elevii vor ieși la tablă și vor completa exercițiile cu semnele dispărute.

Pe parcursul jocului se poate renunța la conducerea directă și se poate alterna cu cea indirectă.

La sfârșitul fiecărui joc se formulează concluzii și aprecieri asupra felului în care acesta s-a desfășurat, asupra comportamentului elevilor, se fac recomandări și evaluari individuale și generale.

3. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de geometrie

Unde s-a ascuns ursulețul?

SCOP: recunoașterea figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora, recunoașterea culorilor.

MATERIAL: figuri geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori diferite; un jeton cu ursuleț.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar într-un colț al flanelografului stă ursulețul. Pentru început educatoarea are rolul de conducător, care însă v-a fi preluat de fiecare dată de copilul care răspunde corect, iar ceilalți sunt vânatorii. Conducătorul jocului întreabă:

Unde s-a ascuns ursulețul?

Copilul desemnat trebuie să raspundă, după care figură geometrică s-a ascuns ursulețul de vânător. pentru ca răspunsul să fie corect trebuie să se precizeze și culoarea figurii geometrice.

Câte sunt?

SCOP: consolidarea deprinderii de numerotație; dezvoltarea atenției și a spiritului de observatțe.

MATERIAL: cartonașe pe care sunt scrise cifre.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Educatoarea așează pe flanelograf, un cartonaș care reprezintă un anumit număr de desene. Copiii vor trebui să așeze pe măsuțe cartonașul care reprezintă numarul de obiecte desenate.

Fișe pentru evaluarea continuă

„CUTIA TOAMNEI”

Descoperă umbra fiecărui element și realizează corespondența.

Alcătuiți prin încercuire:

– mulțimea frunzelor, mulțimea legumelor, mulțimea fructelor, mulțimea florilor;

Colorează elementele fiecărei mulțimi

Exerciții și probleme de adunare

1. Rezolvați exercițiile de adunare desenând în casetă atâția morcovi corespunzător rezultatului.

+ =

2. Într-o poieniță stăteau la sfat 4 veverițe. Au mai venit încă două. Câte veverițe stau acum la sfat?

Rezolvă problema și scrie operația efectuată.

3. Rezolvă exercițiile date :

Evaluare sumativă – Figuri geometrice

Recunoaște și denumește figurile geometrice învățate la grădiniță.

Desenează în tabelul din subsol tot atâtea steluțe câte figuri geometrice de același fel sunt în tablou.

Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de figuri geometrice mari. Colorează-le cu roșu.

Observă dreptunghiurile. Spune câte sunt lungi și câte scurte? Câte sunt în total? Colorează-le cu albastru.

Observă cercurile. Încercuiește cifrele care arată câte cercuri mari ai descoperit și câte sunt în total.

Colorează cu galben figurile geometrice mici.

Descoperă în jurul tău obiecte a căror formă seamănă cu figurile geometrice învățate. Denumește-le, descrie-le și, dacă vrei, desenează-le într-o cărticică a formelor geometrice.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fișe pentru evaluarea sumativă

1. Alcătuiește prin încercuire: – mulțimea frunzelor mici;

– mulțimea crizantemelor cu coadă scurtă;

– mulțimea morcovilor subțiri;

2. Colorează: – frunza mare alegând o culoare specifică anotimpului toamna.

– mulțimea morcovilor groși.

3. Desenează in fiecare căsuță atâtea floricele câte indică cifra.

Încercuiește în fiecare șir tot atâtea fructe sau legume câte indică cifra.

Exemple de jocuri didactice:

LA APROZAR

Scopuri:

consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;

consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte și de a sesiza unele relații cantitative;

dezvoltarea rapidității și a promptitudinii în gândire.

Obiective operaționale:

să constituie mulțimi după unul sau mai multe criterii date;

să compare mulțimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic corespunzător („mai multe”, „mai puține”, „tot atâtea”) și sesizând constanța cantității indiferent de locul mulțimii;

să rezolve itemii propuși în fișa de lucru individuală.

Sarcina didactică:

Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenței între elementele a două mulțimi și sesizarea diferenței dintre acestea.

Regulile jocului:

Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi specificate pe jetoane în formă de frunze ruginii. Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.

Elemente de joc: prezența Zânei Toamna, închiderea și deschiderea ochilor, coronițe surpriză de la Zâna Toamnă

Material didactic: prezența Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe și legume de toamnă, coșul Toamnei plin cu fructe și legume, fișe individuale de lucru.

Desfășurarea jocului:

Copiii vor fi împărțiți în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei și vor rezolva sarcina cerută:

Copiii vor grupa fructele și legumele din aprozar după formă.

Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Așează în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.

Pe panou se așează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe așează pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puțin decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va câștiga jocul.

Variantă:

Educatoarea are cartonașe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în număr variabil. Va cere copiilor să așeze în coșul toamnei „mai multe” , „mai puține”, sau „tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.

UNDE S-A ASCUNS GREIERAȘUL?

Scop:

Verificarea cunoștințelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;

Dezvoltarea operațiilor gândirii.

Obiective operaționale:

– să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea pieselor în funcție de cerințele exprimate de către educatoare;

– să identifice poziții spațiale, și să plaseze piesele în poziția spațială indicată;

– să rezolve corect itemii fișei;

– să participe cu plăcere și interes la activitate;

Sarcina didactică:

Recunoașterea formelor geometrice și precizarea atributelor acestora;

Recunoașterea și denumirea pozițiilor spațiale;

Reguli de joc:

La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns greierașul, ce figură geometrică se află în acel loc și care sunt atributele acesteia. Dacă răspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară.

Elemente de joc: închisul și deschisul ochilor, mișcarea.

Material didactic: greieraș, chitare stimulente, piese geometrice.

Desfășurarea jocului:

Se prezintă invitatul zilei – Greierașul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăța formele geometrice. Pe un panou sunt așezate toate piesele geometrice învățate. Copii închid ochii, iar educatoarea așează greierașul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greierașul?. Copiii răspund precizând piesa geometrică și atributele ei.

Variantă:

Educatoarea așează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei: Unde sunt așezate cercurile, copiii enumără locurile unde sunt așezate acele piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă grei.

CAPITOLUL III

CERCETAREA PEDAGOGICĂ PE TEMA ,,ROLUL JOCULUI DIDACTIC CU CONȚINUT MATEMATIC ÎN EDUCAȚIA INTELECTUALĂ LA GRUPA MARE’’

IV.1. SCOPUL CERCETĂRII

Experimentarea jocului didactic matematic în învățământul preșcolar, stabilirea eficienței sale în procesul didactic, stabilirea avantajelor și limitelor învățării lui în dezvoltarea cognitivă, afectivă și volitivă a copiilor preșcolari de nivelul II.

IV.2. IPOTEZA CERCETĂRII

Utilizarea jocului didactic ca principală metodă de predare-învățare în cadrul activitatilor de matematică, contribuie la activizarea vocabularului copiilor, la dezvoltarea intelectială, învățarea conștientă și eficientă a conținuturilor și determină creșterea performanțelor școlare ale acestora.

IV.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

– Dezvoltarea bazei senzoriale a cunoașterii prin acțiunea direct a copiilor, de a oserva și mânui figure geometrice, jetoane, perceperea însușirilor ca: mărime, formă, culoare, cantitate, formarea deprinderilor de grupare, triere, clasificare, ordonare după însușiri;

– Dezvoltarea și activizarea unor operații ale gândirii (analiză, sinteză, comparația, astractizarea și generalizarea), precum și dezvoltarea calitățiilor gândirii (corectitudinea, promptitudinea, independența);

– Utilizarea unor metode și tehnici adecvate de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a copiilor;

– Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de preșcolari din grupele de control și experimental, la testele formative și la testul final.

– Analiza rezultatelor obținute în activitatea didactică bazată pe utilizarea jocului didactic mathematic, prin interpretarea rezulatelor la teste, analiza climatului educațional a satisfacției în activitatea didactică, a factorilor care stimulează sau înfrânează învățarea prin jocul dicadtic mathematic.

IV.4. COORDONATE MAJORE ALE CERCETĂRII

IV.4.1. LOCUL DE DESFĂȘURARE

Grădinița cu Program Normal Deda

IV.4.2. PERIOADA DE CERCETARE

Anul școlar 2014 – 2015, semestrul I – II

IV.4.3. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI

În cadrul experimentului am operat cu două eșantioane de subiecți: copiii din grupa mare de la Grădinița cu Program Normal Deda I (eșantionul experimental) și copiii de la Grădinița cu Program Normal Lunca Bradului II (eșantionul de control).

La eșantionul de control maniera de lucru a fost cea obișnuită, neinfluențată de variabila manupulată la eșantionul experimental

IV.5. VARIABILELE CERCETĂRII

Cele două categorii de variabile din cadrul experimentului sunt:

Variabila independentă: jocul didactic matematic

Variabila dependentă: dezvlotarea intelectuală a preșcolarilor

6. METODOLOGIA CERCETĂRII

Importanța cercetării pedagogice este majoră atât în planul teoretic, cât și pentru cel practic. În plan teoretic cercetarea ajută la cunoașterea, interpretarea, înțelegerea problemelor educației, iar în practică ajută la orientarea, optimizarea, inovarea, reforma practicilor educative.

Studiul realizat exprimă modul de formare a comportamentelor matematice subordinate obiectivului cadru „ Dezvoltarea capacităților de a înțelege și utiliza numerele și cifrele”, la grupa mare.

Ca metode de cercetare am folosit: experimental psihopedagogic, metoda testelor, metode de măsurare a datelor cercetării și metode de organizare și prezentare a datelor cercetării.

La baza cercetării noastre s-a aflat un sistem metodologic format din:

1.Experimentul psihopedagogic a constituit principala metodă de investigare folosită în cercetarea noastră. Confirmarea sau infirmarea ipotezei cercetării a impus organizarea și desfășurarea unui șir de experimente didactice și parcurgerea a patru etape: etapa preexperimentală, etapa experimental și etapa postexperimentală.

Condiția esențială în etapa preexperimentală a experimentului a constituit-o asigurarea echivalenței între grupa experimental și grupa de control, a unor nivele eproximativ egale astfel încât să poată fi considerate inițial comparabile sub toate aspectele.

Ca modalități de culegere a datelor de start în această etapă amintim: metoda convorbirilor cu educatoarea de la grupa de control și cu educatoarele din colectivul de catedră, valorificarea datelor furnizate de observarea direct a activității și comportamentul preșcolarilor, valorificarea datelor obținute la aplicarea probelor de evaluare inițială la grupa experimental și grupa de contol.

Etapa experimental a constat în introducerea variabilei independente la grupa experimental, respective utilizarea jocului didactic în procesul de învățare.

Pe tot parcursul acestei etape s-au administrat probe de evaluare formativă identice pentru ambele grupe, în scopul verificării gradului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor, stabilirii valorii variabilelor dependente și adoptării măsurii ameliorative. Activitățile didactice au fost monitorizate prin observarea sistematică și evaluarea formativă.

În etapa postexperimentală au fost administrate probe de evaluare finală, identice pentru cele două grupe de preșcolari: experimental și de control. În acestă etapă s-a realizat compararea datelor și rezultatelor finale cu cele inițiale, atât în interiorul fiecărei categorii de grupe, cât și între cele două grupe de preșcolari, s-a stabilit relevanța diferențelor dintre rezultatele obținute, a măsurii în care grupa experimental s-a detașat semnificativ de grupa de control și s-a stability eficiența noii modalități de lucru.

2. Metoda onservației directe s-a utilizat pe tot parcursul activităților de cercetare, însoțint și sprijinind realizarea experimentului psihopedagogic și valorificarea celorlalte metode de cercetarea pedagogic prin înregistratea, codificarea și interpretarea evenimentului observant.

Pentru colectarea unor date utile experimentului psihopedagogic, observația a fost orientată de următoarele obiective:

Stabilirea nivelului general de pregătire a copiilor;

Stabilirea măsurii în care copii și educatoarele sunt familiarizați cu utilizarea jocului didactic;

Aprecierea interesului și a motivației copiilor pentru învățare, prin studierea comportamentului și a reacțiilor lor;

Stabilirea stilului de activitate didactică și a raportului dintre intervențiile educatoarei și cele ale copiilor;

Stabilitrea măsurii în care educatoarea încurajează comunicarea educațională eutentică.

3.Metoda analizei portofoliilor/ a produselor activității copiilor a fost folosită pe tot parcursul desfășurării experimentului: în etapa pretestului, pentru colectarea de date și formarea unei iagini globale asupra activității copilului; în etapa experimentului propriu-zis, pentru stabilirea aspectelor positive și/ sau negative manifestate; în etapa postexperimentală pentru colectarea de date care au fost în relație de dependență cu ipoteza testată.

Analizele effectuate asupra portofoliilor copiilor au avut în vedere ambele diensiuni ale produselor activității copiilor:

pe de o parte, procesul de căutare, informare, cercetare, colectare, prelucrare și interpretare de date;

pe de altă parte, produsul final: fișe de lucru, fișe de evaluare.

4.Metoda autoobservației a fost folosită în toate etapele experimentului psihopedagogic de către cercetător, care a fost preocupat permanent de proiectarea, realizarea, evaluarea și reglarea activității proprii.

5.Probele de evaluare (identice pentru ambele grupe) s-au administrat în etapa pretestului (evaluarea inițială) și în etapa postexperimentală (evaluarea finală) și au avut rol de a înregistra cât mai obiectiv evoluția rezultatelor copiilor din grupa experimental și de control, prin stabilirea punctajelor pentru fiecare item.

Rezultatul obținut la proba finală, a fost comparat cu cel obținut de aceeași grupă la proba inițială, pentru a se aprecia evoluția grupelor: de asemenea, s-au comparat între ele, rezultatele obținute de copiii grupei experimentale cu cele ale copiilor din grupa de control, pentru a stabili influențele bariabilei independente introduse.

IV.7. ETAPELE CERCETĂRII

În vederea testării ipotezei de lucru am organizat și desfășurat unele investigații științifice-experimentale, parcurgând următoarele etape:

IV.7.1. ETAPA PREEXPERIMENTALĂ

În această etapă am elaborate un test de evaluare inițială a cunoștințelor copiilor privind capacitatea lor de a înțelege și utilize numerele și cifrele de la 1 la 10. Am aplicat acest test la cele două eșantioane de copiii stabilite anterior.

Testul inițial

1. Unește cifrele cu grupurile de obiecte corespunzătoare. (4 puncte)

2. Completează pentru a fi tot atâtea elemente cât indică cifra. (4 puncte)

3. Lipește cifrele care lipsesc din șirul crescător. (4 puncte)

4. Lipește vecinii cifrelor. (6 puncte)

5. Colorează prima, a treia și ultima minge. (3 puncte)

6. Culege merele și așează-le în cele două lădițe. (2 puncte)

7. Lipește cifrele corespunzătoare operațiilor matematice. (6 puncte)

8. Desenează semnul care lipsește. (3 puncte)

IV.7.2. ETAPA EXPERIMENTALĂ

Pentru a evidenția influența factorului experimental în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, am folosit jocul matematic atât ca formă de organizare a activității, cât și ca metodă în cadrul eșantionului experimental. Prin mânuirea materialului didactic copiii învață să formeze mulțimi de obiecte, descoperă proprietățile lor caracteristice, stabilesc relații între ele, efectuează operații cu ele. În cadrul jocurilor matematice preșcolarii sunt familiarizați cu unele noțiuni elementare despre mulțimi și relații. Rezolvând exerciții de gândire logică pe mulțimi concrete, ei dobândesc pregătirea necesară pentru înțelegerea numărului natural și a operaților cu numere neturale.

La eșantionul experimental am introdus variabila independentă, și anume jocul mathematic, folosit atât ca formă de organizare a activităților, cât și ca metodă și procedeu. În cadrul grupei II, respectiv eșantionul de control, procesul educațional a decurs în mod obișnuit, neinfluențat de modificarea introdusă la eșantionul experimental.

Proiect didactic

PROIECT DIDACTIC

Grupa: mare

Categoria de activitate: Activitate matematică

Tema: „Ne jucăm cu florile”

Forma de realizare: jocuri exercițiu

Tipul de activitate: sistematizare

Durata: 40 minute

Locul : sala de grupă

Scopul activității: sistematizarea cunoștințelor privind însușirea conceptului de număr natural în limitele 1-10

Obiective operaționale

O1- să raporteze cantitatea la număr (la cifră) constituind cât mai multe grupe de flori , utilizând calculatorul;

O2- să identifice cel puțin 5 imagini cu grupe constituite din tot atâtea elemente cât indică cifra scrisă , în vederea realizării „Cărții florilor”

O3 – să grupeze florile în cât mai multe buchete după un criteriu ales, în funcție de cifra scrisă;

O4 – să construiască șirul numeric prin îmbinarea pieselor cu cifre ;

O5- să prezinte rezultatele activității de grup utilizând un limbaj specific matematic,

O6- să rezolve cel puțin 4 exerciții de adunare și scădere utilizând cifre magnetice;

Strategii didactice:

a) metode și procedee: exercițiul, explicația, conversația examinatoare, problematizarea, algoritmizarea, munca independentă;

b) mijloace de învățământ: puzzle,calculator, imprimantă, foi, flori, mici ghivece etichetate cu cifre, cărți, imagini cu flori, cifre, instrumente de scris, pastă de lipit, joc de construcții cu cifre, tablă cu cifre c) forma de organizare: frontal, pe grupuri mici, individual

IV.7.3 ETAPA POSTEXPERIMENTALĂ

La sfârșitul etapei experimentale am aplicat celor două eșantioane un test de evaluare în următoarele scopuri:

-relevarea modului de evoluție a eșantioanelor experimentale și de control în diferite faze ale experimentului;

-compararea datelor și a rezultatelor finale la ambele categorii de eșantioane;

-stabilirea relevanței diferențelor dintre rezultatele obținute, a măsurării în care eșantionul experimental s-a detașat semnificativ de cel de control;

-stabilirea eficienței noii modalități de lucru.

TEST FINAL

1. Dacă sunt mai multe ghinde decât veverițe colorează pătratul, dacă nu, colorează cercul

(2 puncte).

2. Desenează tot atâtea cercuri cât îți indică cifra din casetă. (3 puncte)

3. Lipește cifrele care lipsesc pentru a numerota casele. (4 puncte)

4. Lipește vecinii cifrelor. (6 puncte)

5. Desenează în primul cerc un soare, în al treilea o floare și în al patrulea un măr. (3 puncte)

6. Împarte numărul de buline din casetă pe cele două piese de domino. (6 puncte)

7. Lipește cifrele corespunzătoare operațiilor matematice. (6 puncte)

8. Desenează semnul care lipsește. (3 puncte)

IV.8. PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRRETAREA REZULTATELOR

Am obținut informații și date calitative în legătură cu fenomenul investigat, astfel: prin numărarea calificativelor și numărarea copiilor care au anumite performanțe și rezultate.

Scara de măsurare a rezultatelor obținute la testul de evaluare inițial este următoarea:

FB : între 32 și 25 puncte

B : între 24 și 14 puncte

S : între 13 și 6 puncte

I : între 5 și 0 puncte

Aplicând acest test inițial am obținut următoarele rezultate înscrise în tabelele de mai jos:

Eșantionul experimental – Etapa inițială

Eșantionul de control

Diagrama de comparație din cadrul testării inițiale arată rezultate bune și foarte bune ale celor două eșantioane.

În urma analizei punctajului de la primul test am constatat că majoritatea copiilor au obținut rezultate bune și foarte bune, ceea ce înseamnă că ei și-au însușit cunoștințele prevăzute în programa pentru grădiniță .Pentru testul final scara de măsurare a rezultatelor obținute este:

FB : între 33 și 25 puncte

B : între 24 și 14 puncte

S : între 13 și 6 puncte

I : între 5 și 0 puncte

Rezultatele de la testul final sunt înscrise în tabelele de mai jos:

Eșantionul experimental

Diagrama de comparatie pentru cele doua eșantioane arată așa:

Eșantionul de control

Diagramele de mai sus redau rezultatele obținute în cadrul testării finale la cele două eșantioane. Din cele două diagrame putem observa că rezultatele obținute de copiii din eșantionul experimental sunt mult mai bune decât cele din cadrul eșantionului de control.

Privind tabelele realizate după testarea finală se constată progresul la eșantionul experimental: numărul rezultatelor foarte bune a crescut cu 17 %, nu s-a înregistrat nici un rezultat suficient sau insuficient. La eșantionul de control observăm o creștere a numărului rezultatelor foarte bune de doar 10 %, scăderea procentului rezultatelor bune, dar și scăderea numărului rezultatelor suficiente și insuficiente.

Întrucât cele două tipuri de eșantioane nu au prezentat diferențe semnificative la începutul experimentului, diferențele constatate la sfârșitul cercetării sunt observabile, cum se prezintă și în tabelele de mai sus, datorită noului factor. Astfel, multitudinea de jocuri și exerciții desfășurate în cadrul activităților matematice și nu numai, a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor.

Privind comparativ, rezultatele obținute de copiii de la eșantioanele experimental și de control sunt bune și foarte bune dar, folosind jocul didactic în cadrul ariilor de stimulare și a activităților de matematică, rezultatele de la eșantionul experimental au fost mai bune.

Capitolul IV. CONCLUZII

Prin experimental psiopedeagogic desfășurat am demonstrat că jocurile didactice matematice desfășurate în mod cât mai sistematic și adecvat obisctivelor cadru și de referință ale activităților matematice, selecționate și prezentate într-o formă variată, contribuie la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor.

Descifrarea frumuseții matematice nu se poate realize fără dorință și pasiune. A învăța din plăcere această disciplină, înseamnă a-i desluși, dincolo de caracterul său abstract, latura plăcută pe care ți-o oferă pasiunea descoperirii prin gândire și prin effort propriu.

Dacă jocurile didactice matematice sunt bine organizate și dirijate, respectându-se principiile didactice și particularitățile de vârstă ale copiilor, acestea vor avea un rol însemnat în formarea gândirii matematice a acestora. Ele pot fi considerate cel mai eficient mijloc de formare a structurilor operatorii ale gândirii.

CONCLUZII

Rezultatele obținute în urma experimentului psiho-pedagogic au confirmat fără echivoc ipoteza de la care am pornit. S-a demonstrat că utilizarea jocului didactic ca principală metodă de predare-învățare în cadrul activitatilor de Matematică a contribuit la activizarea vocabularului copiilor, la învățarea conștientă și eficientă a conținuturilor și determină creșterea performanțelor școlare ale acestora.

Copiii au ajuns la performanțele practice obținute în procesul de învățare, dezvoltarea vocabularului, a creativității datorită utilizării jocului didactic în forme variate, a faptului că au efectuat cu plăcere sarcinile de învățare propuse și au participat activ la desfășurarea activității domeniului matematică.

Dacă jocurile didactice sunt bine organizate și dirijate, respectându-se principiile didactice și particularitățile de vârstă ale copiilor, acestea vor avea un rol însemnat în formarea gândirii a acestora. Ele pot fi considerate cel mai eficient mijloc de formare a structurilor operatorii ale gândirii.

Utilizarea jocului didactic în cadrul activităților a determinat rezultate superioare ale copiilor aparținând eșantionului experimental în procesul de învățare. Acest fapt a fost demonstrat prin analiza cantitativă și interpretarea rezultatelor obținute în cercetare, în urma cărora s-a putut observa o creștere a nivelului performanțelor școlare a copiilor din eșantionul experimental. Deci, jocul didactic și-a demonstrat eficiența, utilizarea acesteia conducând la o învățare conștientă, eficientă și de durată.

„Copilul râde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul”. Această frântură a poeziei „Trei fețe” de Lucian Blaga ne dezvăluie importanța jocului în viața copilului și ne permite să tragem concluzia că toți copiii trebuie să învețe , pe cât posibil, prin joc.

ANEXE

EXEMPLE DE JOCURI

1. Jocul „Colorează cât indică cifra”

Scopul jocului: Însușirea corectă a șirului numerelor naturale.

Material didactic: Fișe de lucru.

Desfășurarea jocului: Educatoarea împarte copiilor fișele și le cere să coloreze de jos în sus tot atâtea buline cât indică cifra. Pentru a se observa mai bine, elevii colorează pentru fiecare cifră cu altă culoare.

Recompensă: Copiii care rezolvă corect vor primi buline colorate (la alegere).

2. Jocul „Găsește cifra corespunzătoare mulțimii”

Scopul jocului: • Înțelegerea conceptului de număr;

• Stabilirea corectă a corespondenței cifră-număr de elemente.

Material didactic: Jetoane cu imagini și numere care vor fi prinse pe un suport cu ace de gămălie

Desfășurarea jocului: Educatoarea așează jetoanele pe o masă, cere copiilor să formeze mulțimi prin așezarea acestora pe suport, să numere elementele fiecărei mulțimi și să traseze cu carioca săgeți de la fiecare mulțime la cifra corectă.

Recompensă: Jetoane cu elemente asemănătoare celor folosite la joc.

3. Jocul „Drumul iepurașului”

Scopul jocului: Însușirea corectă a șirului numerelor naturale.

Material didactic: Imagine cu un iepuraș mare, imagine cu morcovi, jetoane cu cifre lipite pe suport de plastic, tablă.

Desfășurarea jocului: Educatoarea lipește iepurașul în stânga tablei și morcovii în partea dreaptă a acesteia, apoi cu ajutorul plastilinei va lipi cifrele între iepure și morcovi, dar nu în linie dreaptă. Copiii vor trasa cu creta linii între cifre, în ordine crescătoare, pentru a ajuta iepurașul să ajungă la morcovi.

Recompensă: Copiii care vor trasa liniile corect vor primi câte un iepuraș colorat.

4. Jocul „Domino”

Scopul jocului:

formarea conceptului de număr natural;

dezvoltarea gândirii logice, a creativității;

dezvoltarea spiritului competitiv;

dezvoltarea deprinderilor de calcul corect și rapid.

Material didactic: Fișe de lucru.

Regula jocului: Educatoarea împarte copiilor fișe pe care sunt desenate piese de domino și le va cere acestora să completeze jumătatea albă a fiecărei piese cu atâtea puncte încât totalul de puncte de pe o piesă să fie 8.

Recompensă: Primii trei copii care termină fișa primesc puncte roșii.

5. Jocul „Ce semn lipsește ?”

Scopul jocului:

formarea deprinderilor de adunare și scădere;

folosirea corectă a simbolurilor scăderii și adunării.

Material didactic:

Fișe conținând coloane alăturate.

Regula jocului:

Educatoarea va da copiilor fișele și le va cere să scrie în pătrate simbolul corespunzător fiecărui exercițiu, în așa fel încât relația să fie corectă.

Recompensă:

Toți copiii care rezolvă corect fișa vor primi puncte roșii.

6. Jocul „Frățiorul”

Scopul jocului:

formarea deprinderilor de adunare a numerelor naturale;

dezvoltarea gândirii și a rapidității în calcul;

dezvoltarea spiritului competitiv.

Material didactic: Planșe cu problema desenată.

Regula jocului: Educatoarea recită versurile și le cere copiilor să facă operația corespunzătoare.

Recompensă: Copiii care dau răspuns corect vor primi jetoane cu un element din problema versificată.

Frățiorului, în zori,

I-au ieșit trei dințișori.

Asta-i nemaipomenit,

Încă doi i-au răsărit!

Ia să văd de știi sau nu:

Dințișori, câți are-acu?

( 3 + 2 = 5 )

Prezint în continuare câteva fișe folosite la grupă:

Fișa nr. 1

Efectuează operațiile matematice și ajută fiecare fluturaș să își găsească floarea care îi corespunde, trasând o linie între el și floare.

Fișa nr. 2

Scrie în casetă cifra corespunzătoare numărului de elemente din grupă.

Numără și apoi asociază grupa de buburuze cu cifra corespunzătoare.

Desenează în casetă atâtea obiecte cât indică cifra.

Fișa nr. 3

Numără obiectele și completează cu cifra corespunzătoare.

Fișa nr. 4

La sfârșitul etapei experimentale am aplicat celor două eșantioane un test de evaluare în următoarele scopuri:

relevarea modului de evoluție a eșantioanelor experimentale și de control

Colorează atâtea flori cât îți arată cifra.

Încercuiește a șasea panseluță, a cincea narcisă și a șaptea lalea.

Fișa nr. 5

Socotește și lipește cifra corespunzătoare.

ANEXA 3

TEST FINAL

1. Dacă sunt mai multe ghinde decât veverițe colorează pătratul, dacă nu, colorează cercul

(2 puncte).

2. Desenează tot atâtea cercuri cât îți indică cifra din casetă. (3 puncte)

3. Lipește cifrele care lipsesc pentru a numerota casele. (4 puncte)

4. Lipește vecinii cifrelor. (6 puncte)

5. Desenează în primul cerc un soare, în al treilea o floare și în al patrulea un măr. (3 puncte)

6. Împarte numărul de buline din casetă pe cele două piese de domino. (6 puncte)

7. Lipește cifrele corespunzătoare operațiilor matematice. (6 puncte)

8. Desenează semnul care lipsește. (3 puncte)

Bibilografie

Albulescu, I., Albulescu, M., (2006), Pedagogia comunicării. Procedee discursive didactice, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca

Albulescu, I., (2008), Pragmatica predării. Activitatea profesorului intre rutină și creativitate, Ediție revăzută și adăugită, Editura Paralela 45, Pitești

Bocoș, M., (2005), Teoria și practica cercetării pedagogice, Ediția a III-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Bocoș, M., Avram, I., Calatano, H., Someșan, E., (coord. 2009), Pedagogia învățământului preșcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Bocoș, M., Avram, I., Calatano, H., Someșan, E., (coord. 2009), Pedagogia învățământului primar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Chiș, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Chiș, V., (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Chiș, V., Bocoș, M., (2012), Abordarea integrată a conținuturilor curriculare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Chiș, V., (2014), Fundamentele pedagogiei. Repere tematice pentru studenți și profesori, Editura EIKON, Cluj-Napoca

Chiș, O.,Jucan, D., (2013), Ghid de practică pedagogică în învățământul primar și preșcolar, Editura EIKON, Cluj-Napoca

Chiș, O., Tătaru, L., Glava, A., (2014), Piramida cunoașterii-repere metodice în aplicarea curricumului preșcolar, Edirura Diamant, Pitești

Dumitrana, M., (2002), Activitățile matematice din gradiniță (Ghid practice însoțit de 105 sugestii de activități)

Evghenia, A., F., (1976), Jocul și jucăria (Îndrumător pentru educatoarele din grădinița de copii), Editura didactică și pedagogic, București

Gheorghian, E., Taiban, M., (1977), Metodica jocurilor și a programului distractive în grădinița de copii, Editura didactică și pedagogic, București

Glava, C., (2002), Intoducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Ionescu, M., (2005), Instrucție și educație, Ediția a II-a, Editura „Vasile Goldiș”, Arad

Ionescu, M., Bocoș, M., (coord. 2009), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești

Ionescu, M., Chiș, V., (coord. 2009), Fundamentări teoretice și abordări praxiologice în științele educației, Editura EIKON, Cluj-Napoca

Păun, E., Iucu, R., (2002), Educația preșcolară în România, Editura Polirom

Purcaru, M., A., P., (2008), Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru instutori/ profesori din învățământul primar și preșcolar, Editura Universității „Transilvania”, Brașov

Răduț- Taciu, R, (2007), Pedagogia Jocului. De la teorie la aplicații, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Stan, C., (2001), Teoria educației, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Bibilografie

Albulescu, I., Albulescu, M., (2006), Pedagogia comunicării. Procedee discursive didactice, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca

Albulescu, I., (2008), Pragmatica predării. Activitatea profesorului intre rutină și creativitate, Ediție revăzută și adăugită, Editura Paralela 45, Pitești

Bocoș, M., (2005), Teoria și practica cercetării pedagogice, Ediția a III-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Bocoș, M., Avram, I., Calatano, H., Someșan, E., (coord. 2009), Pedagogia învățământului preșcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Bocoș, M., Avram, I., Calatano, H., Someșan, E., (coord. 2009), Pedagogia învățământului primar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Chiș, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Chiș, V., (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Chiș, V., Bocoș, M., (2012), Abordarea integrată a conținuturilor curriculare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Chiș, V., (2014), Fundamentele pedagogiei. Repere tematice pentru studenți și profesori, Editura EIKON, Cluj-Napoca

Chiș, O.,Jucan, D., (2013), Ghid de practică pedagogică în învățământul primar și preșcolar, Editura EIKON, Cluj-Napoca

Chiș, O., Tătaru, L., Glava, A., (2014), Piramida cunoașterii-repere metodice în aplicarea curricumului preșcolar, Edirura Diamant, Pitești

Dumitrana, M., (2002), Activitățile matematice din gradiniță (Ghid practice însoțit de 105 sugestii de activități)

Evghenia, A., F., (1976), Jocul și jucăria (Îndrumător pentru educatoarele din grădinița de copii), Editura didactică și pedagogic, București

Gheorghian, E., Taiban, M., (1977), Metodica jocurilor și a programului distractive în grădinița de copii, Editura didactică și pedagogic, București

Glava, C., (2002), Intoducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Ionescu, M., (2005), Instrucție și educație, Ediția a II-a, Editura „Vasile Goldiș”, Arad

Ionescu, M., Bocoș, M., (coord. 2009), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești

Ionescu, M., Chiș, V., (coord. 2009), Fundamentări teoretice și abordări praxiologice în științele educației, Editura EIKON, Cluj-Napoca

Păun, E., Iucu, R., (2002), Educația preșcolară în România, Editura Polirom

Purcaru, M., A., P., (2008), Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru instutori/ profesori din învățământul primar și preșcolar, Editura Universității „Transilvania”, Brașov

Răduț- Taciu, R, (2007), Pedagogia Jocului. De la teorie la aplicații, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Stan, C., (2001), Teoria educației, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca