Rolul Integrator al Activitatilor Extracurriculare In Cadrul Orelor de Limba Si Literatura Romana
Motto:
„Educația este cel mai frumos dar pe care-l poate dobândi omul.”Platon
Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile intelectuale deopotrivă (J.Dewey)
“Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului
CUPRINS
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
CAP.I LOCUL ȘI ROLUL LIMBII ROMÂNE ÎN CICLUL PRIMAR
I.1.Locul și rolul limbii române în ciclul primar
I.3. Repere curriculare
CAP.II. ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR
II.1.Activitățile extracurriculare – privire de ansamblu-2.in romania
II.2.Ce se înțelege prin activități extracurriculare?
II.3.Ce reprezintă o activitate extracurricularã
II.4 Rolul activităților extracurriculare în educația și dezvoltarea copiilor și tinerilor
II.5.Caracteristicile activităților extracurriculare
II.6. Impactul pozitiv al activităților extracurriculare asupra dezvoltării personalității elevului
II.7.Implicarea părților, colaborarea instituționalã, finanțarea activităților ,beneficii, competențe dezvoltate
CAP.III. VALENȚE INSTRUCTIV-EDUCATIVE ALE ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
III.1. Dezvoltarea creativității elevilor prin activitățile extracurriculare
III.2. Caracteristicile educației extracurriculare
III.3. Funcțiile activităților educative extracurriculare
III.4.Trăsăturile și avantajele activităților extracurriculare
III.5..Tipuri și tematici de activități extracurriculare-
-metode utilizate- observația, dramatizarea, jocul de rol, portofoliul, povestirea,focus-grup
CAP.IV.MODALITĂȚI DE INTEGRARE A ACTIVITĂȚILOR
EXTRACURRICULARE ÎN CADRUL ORELOR DE LIMBA ROMÂNĂ-
Titlu proiect
Tip
Domeniu
Perioada
Instituția coordonatoare
Parteneri/colaboratori
5.Grup țintă/beneficiari
6.Ipoteza Scop, obiective
7.Variabile independente, variabile dependente
8.Competente urmărite
9.Resurse (umane, materiale, financiare, de timp)
10.Activități (denumire, loc, perioada, responsabili, rezultate așteptate)
.Excursia școlară tematică-beneficii-competențe dezvoltate
.Serbarea- competențe dezvoltate
.Vizite- competențe dezvoltate
Concursurile școlare
11.Evaluare
CONCLUZIILE CERCETĂRII
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Învățătorul este cel care le îndrumă elevilor primii pași în fermecata lume a cunoașterii, a deprinderilor, a competențelor, a descoperirilor, a răspunsurilor satisfăcătoare, să progreseze cu mai multă ușurință și mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoștințelor. Prin ,,măiestria și tactul pedagogic”de care dă dovadă învățătorul, elevul se poate simți bine dispus sau constrâns în timpul activităților. Tot învățătorul este cel care poate modela sufletul acestor ,,ghiocei” plăpânzi, a acestor suflete gingașe, de a forma personalități umane inteligente, productive, creatoare, de a modela capacitățile intelectuale continuându-se apoi în ciclul gimnazial, liceal.
A fi înconjurat permanent de copii, de surâsul lor plin de candoare, de curiozitatea continuă reflectată în privirile și preocupările lor, este răsplata muncii noastre de fiecare zi. A-i educa pe copii, a te împlini prin ei este o lege a rațiunii noastre de a fi educatori.
Pe baza bibliografiei de specialitate, precum și a experienței practice, acumulată în munca instructiv-educativă cu elevii, în această lucrare îmi propun să demonstrez că utilizarea activităților extracurriculare accelerează formarea și dezvoltarea progresivă la elevi a competențelor esențiale ale comunicării orale și scrise, precum și familiarizarea acestora cu textele literare și nonliterare, specifice vârstei, precum și structurarea unui ansamblu de atitudini și de motivații care vor încuraja și sprijini ulterior studiul limbii și literaturii române, contribuind la dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Totodată, considerăm că metodele moderne duc la formarea capacităților de autoinstruire ce permit achiziționarea și prelucrarea independentă a informațiilor.
Întotdeauna mi-am dorit să lucrez cu copii în sufletul cărora să pot pătrunde cu adevărat, să le împărtășesc dragostea mea, să le alung din minte ,, eu nu pot”, ,, eu nu știu ”. Mi se pare că cel mai bine am realizat acest lucru prin activitățile la clasă însoțite de activitățile extracurriculare pe care le-am desfășurat cu elevii mei de-a lungul anilor, încă din clasa I și continuând până în clasa a IVa. Din experiența mea la clasă, este bine așa cum am afirmat, ca aceste activități să înceapă încă din clasa I deoarece această clasă este punctul de plecare spre lumea cunoașterii .
Îmi amintesc cu o deosebită plăcere de doamna mea învățătoare, cu câtă dragoste ne-a condus prin universul tainelor cunoașterii, dar mai ales îmi amintesc despre serbările pe care le făceam cu diferite ocazii, cu câtă plăcere învățam poeziile, cum ne străduiam să recităm cât mai frumos, cum intram în pielea personajelor atunci când prezentam diferite scenete, când trebuia să ne costumăm. O altă amintire plăcută din perioada când eram elevă la ciclul primar și nu numai, erau neuitatele excursii și vizite în urma cărora am rămas cu foarte multe cunoștințe însușite cu mai multă ușurință decât la ore. Acele activități extracurriculare sunt și astăzi pentru mine un izvor nesecat de inspirație pentru compuneri, mi-am lărgit orizontul cunoașterii, mi-au ușurat comunicarea.
Pornind de la aceste premise am ales pentru lucrarea de obținere a gradului didactic I, ca temă ,,Rolul integrator al activităților extracurriculare în cadrul orelor de limba română”.
Lucrarea se vrea a fi și o invitație la meditație și sensibilizarea cadrelor didactice în ceea ce privește importanța activităților extracurriculare în procesul predării-învățării.
Lucrarea metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I cu titlul,,Rolul integrator al activităților extracurriculare în cadrul orelor de limba română” este structurată pe patru capitole după cum urmează:
Primul capitol prezintă care este locul limbii și literaturii române în ciclul primar la referă la în ciclul primar, precum și la reperele curriculare la Limba și literatura română.
Următorul capitol face referire teoretică la Activitățile extracurriculare – privire de ansamblu in Romania, ce se înțelege prin activități extracurriculare,ce reprezintă activitățile extracurriculare, care este rolul activităților extracurriculare în educația și dezvoltarea copiilor ,care sunt caracteristicile activităților extracurriculare ce impact au activitățile extracurriculare asupra dezvoltării personalității elevului,cine se implică ,colaborarea instituționalã, probleme ale comunității și școlii, ce beneficii aduc elevilor aceste activități, ce competențe se dezvoltă și se dezvoltă elevilor în cadrul activităților extracurriculare.
CAP.I LOCUL ȘI ROLUL LIMBII ROMÂNE
ÎN CICLUL PRIMAR
I.1.Locul și rolul limbii române în ciclul primar
Din considerațiile lui Onisifor Ghibu, miza esențială a cărților pentru primare era aceea de a constitui ,,adevărata temelie a culturii generale,, o temelie ce trebuie gândită în funcție de tradiția noastră culturală, de timpurile în care trăim și de principiile pedagogice din zilele noastre. De-a lungul timpului viziunea asupra ,, temeliei culturii generale,, s-a schimbat, precum și conținuturile disciplinei în funcție de specificul epocii.
În zilele noastre scopul studierii disciplinei de Limba și literatura română în perioada școlarității claselor primare așa cum este prevăzut în Curriculumul de Limba și Literatura română- este acela de ,,forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, stări,sentimente, opinii proprii etc., să fie sensibilizat la frumosul din natură și la cel creat de om, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare”.C.N.C.,MECT,2005.
Așa cum preciza Alina Pamfil ,,putem contura statutul și tipografia disciplinei-o disciplină de frontieră (așezată în zona de intersecție a științelor limbii și literaturii române cu științele educației, psihologia copilului și cea educațională) și o disciplină orientată deopotrivă teoretic și practic ( întrucât preia și remodelează cunoștințe definite de domeniile de referință cu scopul formării de competențe) A.Pamfil, Prespective complementare,,pg.13.
Noua paradigmă privită din perspectiva viziunii asupra limbii și anume paradigma comunicativ-funcțională care are ca prioritate tratarea limbii ca instrument de comunicare schimbă în mod fundamental anumite accente în cadrul disciplinei noastre. Din această paradigmă reiese că ,,modelul comunicativ mută accentul de pe asimilarea de cunoștințe pe formarea competenței de comunicare,, A.Pamfil, Prespective complementare,,pg.13.
Din studiul atent al acestei paradigme reiese că învățătorul trebuie să așeze elevul în centrul activității didactice iar procesul de învățământ trebuie ancorat în în noi domenii de referință.
Disciplina Limba și literatura română (clasele a III-IV-a ) sau Comunicare în limba română (clasele 0-I-II) face parte din aria curriculară Limbă și comunicare, alături de limbile materne ale minorităților naționale, limbile moderne și limbile clasice și ocupă un loc important chiar privilegiat între disciplinele din planul cadru pentru clasele 0-IV. Susținem acest lucru, ,,pe de o parte prin așezarea disciplinei pe prima poziție în toate planurile de învățământ din România – limba română fiind studiată în primul rând ca limbă maternă dar și ca limbă națională, în cazul elevilor aparținând minorităților care urmează cursurile în limba maternă. Pe de altă parte, importanța disciplinei se evidențiază și din ponderea orelor disciplinei alocate în planul de învățământ pentru clasele primare, acesteia fiindu-i alocate aproximativ o treime din numărul total de ore. Limba și literatura română Această arie curriculară pune accentul pe:
• fundamentarea pe modelul comunicativ-funcțional, destinat structurării capacităților de comunicare socială;
• vehicularea unei culturi adaptate la realitățile societății contemporane;
• conștientizarea identității naționale ca premisă a dialogului intercultural și a integrării europene.”A.Pamfil, Prespective complementare,,pg.13
Curriculumul de Limba și Literatura română la clasa a III-IV a urmărește formarea și dezvoltarea progresivă la elevi a competențelor esențiale ale comunicării orale și scrise, precum și familiarizarea acestora cu textele literare și nonliterare, specifice vârstei cuprinse între 8 și 9 ani, precum și structurarea unui ansamblu de atitudini și de motivații care vor încuraja și sprijini ulterior studiul limbii și al literaturii române.
,, Învățătorul, cel care prin alfabetizare îi da copilului posibilitatea câștigării instrumentelor de cunoaștere a tuturor domeniilor culturii și științei, are sarcina de a lumina pe măsura puterii lui drumul spre însușirea, cizelarea și îmbogățirea limbii materne”( Naftanailă Constanța, Mijloace-si-procedee-de-imbogatire-si-nuantare-a-vocabularului,pg.1-referat, Scoala Prahova) de a găsi diferite modalități pentru a stimula și optimiza elevii în însușirea noțiunilor la limba și literatura română atât în cadrul activităților la clasă cât și în cadrul activităților extracurriculare.
O altă sarcină importantă a învățătorului este de a ajuta elevii să înțeleagă că însușirea noțiunilor legate de limba și literatura română sunt hotărâtoare pentru întreaga lor viață socială, să înțeleagă și să simtă că este ușor și plăcut să înveți și să te bucuri de roadele cunoașterii, că fără a ști să citești, să scrie, să vorbești corect, gramatical limba română, nu poți trăi în societatea zilelor noastre.
Oricât de bine ar fi organizate și oricât ar fi de bogate conținuturile disciplinelor de învățământ, de foarte multe ori nu se poate acoperi nevoia de explorare, investigare, creativitate a copiilor. Ei sunt dornici să se implice în activități în care să se simtă importanți, să se manifeste liber, să-și arate talentele, să-și satisfacă dorințele și curiozitățile. Pentru a acoperi aceste necesități, nevoi care să stimuleze elevii, învățătorul trebuie să organizeze și să-și planifice diferite activități extracurriculare prin care copilul poate singur să investigheze,să exploreze să descopere și să-și formeze competențele.
,,Studierea limbii române în școală prezintă o importanță inestimabilă, pentru că însușirea corectă a acesteia de către elevi devine condiția de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învățământului de cultură generală, și anume formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. Astfel, limba română contribuie la dezvoltarea tuturor laturilor conștiinței elevilor și la cultivarea disponibilităților de a colabora cu semenii, de a întreține relații interumane eficiente pe diverse planuri de activitate, imperativ categoric al dezvoltării vieții moderne.” Mariana Maricioiu, Specificul form[rii no’iunilor gramaticale ]n ciclul primar, pg.1.
Așa cumse precizază de către MECT.,,Scopul studierii limbii române în perioada școlarității obligatorii este acela de „a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțelegă lumea din jurul său, să comunice și să interrelaționeze cu semenii, exprimându-și stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs școler, respectiv profesional, să-și utilizeze în mod eficient și creativcapacitățile proprii pentru rezolvarea unor problemeconcrete din viața de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare.” MECT, CNC,Programe pentru clasa a III-IV, 2004, București
,,Studiul limbii române în clasele 0-IV urmărește finalități de o foarte mare perspectivă, care au în vedere nu doar însușirea unor date, denumiri, diverse fapte. Accentul tinde să cadă pe a ști cum se învață (deprinderi de muncă intelectuală), cum se gândește, cum se rezolvă diverse situații – problemă. În acest sens formarea unor deprinderi intelectuale, cum suntcititul, scrisul, comunicarea este mai importantă decât însușirea informațiilor.” ”( Naftanailă Constanța, Mijloace-si-procedee-de-imbogatire-si-nuantare-a-vocabularului,pg.-referat, Scoala Prahova)
Împreună cu operaționalizarea obiectivelor, evaluarea rezultatelor obținute realizează « închiderea circuitului operațional, precum și controlul riguros al nivelului la care s-a desfășurat procesul de învățământ.
,,Mijloc de expresie și de comunicare, limba este însușită de către copii încă din primii ani de viață, școala asigurând continuitatea învățării începute în familie. Înainte de toate, școala va acționa pentru a face din limbă un instrument din ce în ce mai precis, mai corect și mai expresiv în serviciul gândirii și al comunicării. Cadrul didactic va conduce elevul spre conștientizarea posibilităților de utilizare a limbii, de structurare mai bună a exprimării, a gândirii sale, deci îi va oferi instrumentele de care are nevoie, fără a uita vreodată că esențială nu este memorarea noțiunilor, ci capacitatea de a le aplica. În procesul formării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor de limba română, în ciclul primar se disting următoarele etape: (Mircioi Mariana-Specificul_formarii_notiunilor_gramaticale,pg.1)
* Etapa familiarizării cu noțiunile de limbă (elevii operează cu noțiuni gramaticale fără să le numească și fără să le defineacă) care corespunde cu clasele 0-I și a II-a;
* Etapa formării primelor noțiuni propriu-zise de limbă (elevii își însușesc în mod științific noțiuni de limbă prin reguli și definiții, făcând apel la experiența lingvistică dobândită în etapa oral-practică) care corespunde cu clasele a III-a și a IV-a. Predarea-învățarea limbii române se realizează pe baza sistemului concentric, adică al cercurilor concentrice care presupune eșalonarea cunoștințelor, reluarea lor în scopul completării și adâncirii fiecărei noțiuni gramaticale, integrării lor în sistemul limbii române, precum și în scopul formării și fixării deprinderilor elevilor de a le aplica în vorbire și în scris. Autorii de specialitate, psihologi și pedagogi, vorbesc de patru faze ale învățării, cu valabilitate și în procesul de însușire a noțiunilor gramaticale:
-* faza de receptare începe printr-o etapă de inițiere, continuă cu etapa de înregistrare a informației gramaticale și de percepere activă a noțiunii, respectiv, a familiarizării conștiente a elevului cu fenomenul gramatical dat. În însușirea noțiunilor de bază, aspectul de limbă semnalat se realizează fie prin izolare, fie prin sublinierea noii noțiuni dintr-unul sau mai multe texte date, pentru a se trece la analiza ei. Traseul inițiere – înregistrare – familarizare duce la fixarea unor ”reprezentări gramaticale”. Ca atare, faza are un caracter preponderent intuitiv. Urmează etapa analitică a distingerii planului gramatical de cel logic. Prin relevarea caracteristicilor noilor noțiuni, elevii sunt conduși să atribuie o valoare gramaticală cuvântului în sine considerat ca unitate formală a limbii, cu anumite relații, în funcție de context, ci nu obiectului semnalat prin acel cuvânt.
-*în faza de însușire, prin operațiile gândirii se ajunge la generalizarea și consolidarea fenomenului gramatical prin însușirea regulilor și definițiilor. Aici este problema importantă: regulile și definițiile nu se memorează automat, mecanic, ci prin înțelegerea logică a elementelor componente, a sensurilor active ale grupurilor de expresii care compun definiția sau regula.
– * faza de stocare a cunoștințelor gramaticale derivă intrinsec din faza anterioară, memoria elevilor înregistrând clar, logic, conștient toate aceste informații împreună cu posibilitatea de operare gramaticală.
-* Procesul se încheie cu faza de actualizare, respectiv cu faza operării superioare cu noțiunile de limbă însușite. Noțiunile fiind conștientizate, în relație logică, elevii le vor aplica în diferite exerciții, compuneri, în clasă sau acasă, totul conform logicii didactice de la simplu la complex, de la ușor la greu.”
,,În didactica actuală devine dominantă abordarea limbii ca instrument de comunicare, în primul rând, și, abia apoi, ca obiect de studiu. Aceasta presupune o regândire a demersului didactic, accentul punându-se, în cazul limbii române, pe adoptarea modelului comunicativ-funcțional, conform căruia comunicarea este o componentă fundamentală, un domeniu complex care vizează procesele de receptare a mesajului oral și a celui scris, precum și cele de exprimare orală și scrisă. În clasele 0 – a IV-a, importanța limbii române este covârșitoare, prin aceasta se urmărește cultivarea limbajului oral și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii, învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale (cititul, scrisul, exprimarea corectă).” A.Pamfil,Prespective complementare,pg.15.
I.3. REPERE CURRICULARE –
stabilirea obiectivelor cadru, de referință, operaționale
,, Între direcțiile avute în vedere în cadrul reformei învățământului românesc, reforma curriculară reprezintă segmentul esențial, central, care se constituie acum ca o tematică distinctă în științele educației. Programul reformei curriculare reprezintă un demers coerent de politică educațională națională, proiectat și derulat în concordanță cu tendințele și practicile europene curente’. (Daniela Palcău, , 2013,pg.9)
,, Noua abordare a Curriculum-ului Național a generat un alt tip de cultură curriculară caracterizată prin: centrarea procesului de învățământ pe obiective de formare a competențelor și aptitudinilor; transformarea școlii centrate pe profesor într-o școală centrată pe elev prin promovarea metodelor interactive de învățare, cultivarea aptitudinilor creative ale elevilor și crearea unor situații de învățare variate (profesorul este responsabil de modalitatea de organizare a programelor de învățare, performanțele elevilor confirmând sau infirmând eficiența acțiunilor didactice); abordarea inter și transdiciplinară a curriculumului școlar; abordarea curriculum-ului în corelație cu problematica evaluării performanțelor școlare și a formării inițiale și continue a personalului didactic” (M. Korka, 2000, p. 35).
Programa de Limba și literatura română are la bază modelul comunicativ-funcțional, comun pentru aria curriculară Limbă și comunicare. Acest model se bazează pe faptul că orice act de comunicare comportă două tipuri de procese: (a) producerea (emiterea, exprimarea în scris sau oral) a mesajelor, (b) receptarea (ascultarea sau lectura) mesajelor. Aceste deprinderi integratoare reprezintă aspecte ale învățării oricărei limbi, ca și a cunoașterii culturale, de care didactica maternei nu poate face abstracție.
Programele de limba și literatura română actuale sunt focalizate în prezent pe formarea capacităților de comunicare.Deci se impune și structurarea metodologiei după noua programă concretizată în tipologia activităților și în modul de organizare a întregului proces educativ de predare-învățare-evaluare.Toată metodologia specifică abordată la clasă trebuie să se regăsească în documentele curriculare a cadrului didactic și anume: planificarea anuală și semestrială,planificarea unității de învățare și proiectul didactic. Pentru un învățător, esențiale nu sunt numai programele și manualele ci și secvențele care statuează idealul educațional.
Așa cum este formulat în Legea învățământului, idealul educațional al învățământului românesc primar și gimnazial este: ,,1.Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale; 2.Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative” Art.3 al Legii învățământului, nr.85/1995.
Pentru asigurarea succesului deplin al activității didactice încă din acțiunea de proiectare a acesteia este necesară conturarea unei concepții clare cu privire la sistemul de evaluare.
Curriculum-ul Național prevede anumite competențe, deprinderi și abilități pe care trebuie să le aibă un elev la sfârșitul ciclului primar și care se regăsesc în descriptorii de performanță.
Formularea explicită a finalităților învățământului primar, la Limba și literatura română, se regăsește în standardele curriculare de performanță, care indică standardele ce trebuie atinse, respectând obiectivele cadru ale programei de limba și literatura română
Alina Pamfil prezintă specificul modelului comunicativ și efectele de coerență ale instituirii lui, așa cum se pot deprinde din textele programelor școlare. Astfel, modelul comunicativ se centrează asupra problematicii comunicării, realizată în cele două etape de constituire a paradigmei: prima etapă este focalizată asupra formării capacităților; cea de a doua etapă integrează capacitățile în rețeaua conceptuală a competenței de comunicare. Autoarea conchide: „Statuarea competenței de comunicare drept finalitate a studiului limbii și literaturii române este expresia directă a unui principiu de coerență: el pune în acord a) primarele cu gimnaziul și liceul, precum și b) limba română cu limba a doua, cu limbile moderne și clasice. Ca structură supraordonată studiului maternei, modelul asigură continuitatea în timp a învățării disciplinei și evită pericolul sincopelor, atât de evidente în programele anterioare […]. Dar modelul asigură și consonanța dintre toate disciplinele școlare al căror obiect de studiu este limba, discipline grupate în aria curriculară «limbă și comunicare». Avantajele sunt multiple și constau în așezarea demersurilor monodisciplinare într-un spațiu interdisciplinar și, prin aceasta, în posibilitatea de a realiza o dezvoltare sinergică a competenței de comunicare.” (Alina Pamfil, 2004, pp. 30-31)
Activitatea unui învățător, indiferent la ce disciplină ,se construiește în funcție de două repere importante – programa școlară și clasa / grupul de elevi.
Programele școlare prezintă oferta educațională la o disciplină dată pentru un parcurs școlar determinat. Structural, programele de limba și literatura română cuprind: – nota de prezentare; – obiectivele cadru;
-obiectivele de referință corelate cu exemple de activități de învățare; – conținuturile învățării, – standardele curriculare de performanță.
Programele școlare actuale au mutat accentul de pe învățarea centrată pe profesor (vezi programele analitice din anii ’70-’80, care vizau programarea traseului elevului către un țel impus de adulți) pe învățarea centrată pe elev, „pe interiorizarea unui mod de gândire specific fiecărui domeniu transpus în școală prin intermediul unui obiect de studiu. Actualele programe școlare subliniază importanța rolului reglator al obiectivelor pe cele două niveluri de generalitate: obiective cadru și obiective de referință. Celelalte componente ale programei au ca principal scop realizarea cu succes a obiectivelor de către elevi. În contextul învățământului obligatoriu, centrarea pe obiective reprezintă unica modalitate ce face ca sintagma centrare pe elev să nu rămână un slogan fără conținut.” (Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ. Învățământ primar și gimnazial, M.E.C., C.N.C., 2002, p. 13)
Pașii care trebuie urmați în proiectarea didactică la Limba și literatura română sunt:
studierea planului-cadru de învățământ, pentru stabilirea numărului de ore pe săptămână la disciplina limba și literatura română și pentru a decide dacă se studiază doar curriculum-nucleu sau, în cazul unei clase cu rezultate foarte bune, curriculum extins, sau în cazul claselor cu rezultate mai puțin bune, pentru conținuturile mai dificile, curriculum aprofundat;
lectura programei școlare;
alegerea manualului alternativ și a textelor/secvențelor care vor fi studiate din acesta;
planificarea calendaristică a parcursului didactic
stabilirea unităților de învățare, ordonarea lor, indicarea numărului de ore alocate etc.; proiectarea unităților de învățare în ordinea derulării lor;
proiectarea lecțiilor din fiecare unitate de învățare;
autoevaluarea activității didactice desfășurate.
Planificarea calendaristică trebuie privită ca o activitate care pune în evidență viziunea proprie a fiecărui profesor, felul în care valorifică recomandările programei școlare și o realizează pe parcursul anului școlar, pentru a putea atinge finalitățile obligatorii ale acesteia.
Obținerea unor performanțe în activitatea didactică depinde în mare măsură de capacitatea profesorului pentru învățământ primar de a avea o perspectivă globală a procesului de predare-învățare și de a reuși, prin proiectare, să integreze fiecare lecție în acest cadru mai larg. Tactul pedagogic al fiecărui cadru didactic impune, însă, adaptarea demersului didactic la specificul clasei în care predă, la necesitățile momentane ale elevilor. De exemplu, nu se recomandă parcurgerea tuturor etapelor proiectate dacă se observă o anumită dificultate în receptarea noului conținut de către elevi, rolul profesorului este, în acest caz, acela de a clarifica neînțelegerile, de a lămuri conceptele neînțelese, abia apoi poate continua activitatea proiectată. Proiectarea didactică a lecției are și o valoare orientativă, ajutând cadrul didactic în a-și formula obiectivele operaționale pe care dorește să le atingă în actul predării-învățării-evaluării, are un caracter deschis – profesorul trebuind să-și manifeste abilitățile pedagogice în a face față situațiilor neprevăzute ce se ivesc pe parcursul lecției, disponibilitatea de a abandona unele elemente anticipate, dacă acestea se dovedesc ca fiind piedici în desfășurarea activității educative, și de a adopta demersuri noi, chiar neproiectate, dar care sprijină obiectivele stabilite de el. Pentru a realiza un proiect didactic eficient, profesorul trebuie să încerce să răspundă la următoarele întrebări, considerate clasice în proiectarea didactică: • Ce voi face? – formulând obiectivele operaționale: ce va ști și ce va ști să facă elevul; • Cu ce voi face? – proiectând conținutul activității, ținând cont de particularitățile psihopedagogice ale elevilor și de condițiile materiale existente; • Cum voi face? – propunându-și sarcinile de lucru, alegând metodele, materialele și mijloacele de învățământ, imaginând scenariul didactic; • Cum voi ști dacă s-a realizat ceea ce trebuia? – stabilind modalitățile de evaluare a activității proiectate. Cunoscând bine programa, profesorul poate elabora pentru fiecare lecție obiectivele operaționale, rezultate din „particularizarea” obiectivelor de referință. Pentru ca un obiectiv să fie corect și complet operaționalizat, enunțul care îl exprimă trebuie să cuprindă, potrivit lui Gilbert de Landsheere, cinci precizări cu privire la:
a. subiectul la care se referă obiectivul (elevul);
b. capacitatea nouă – acțiunea mentală/operația de care vor fi capabili elevii;
c. performanța – exercitarea capacității mentale asupra unui conținut de învățare;
d. situația de învățare – împrejurările/condițiile concrete în care se va realiza noua capacitate de învățare;
e. nivelul standard al performanței așteptate.
Programele de limba și literatura română pentru clasele 0-IV cuprind:
1.Obiective cadru-ce indică performanțele urmărite la sfârșitul ciclului de învățământ. Acestea sunt :
Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;
Dezvoltarea capacității de exprimare orală;
Dezvoltarea capacității de exprimare a mesajului scris;
Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă;
2.Obiective de referință-ce specifică obiectivele cadru și exprimă performanțele vizate la sfârșitul fiecărui an școlar;
3.Conținuturile învățării-structurate pe unități de învățare a căror parcurgere permite atingerea obiectivelor de referință;
4.Activități de învățare-ce transcriu modalități specifice de asimilare a cunoștințelor și de formare a capacității vizate.
Așa cum afirma Alina Pamfil ,,alături de prezența marcată a obiectivelor și de regruparea conținuturilor în funcție de domeniile comunicării, structura noilor programe face vizibile și alte deplasări de accent, cum ar fi:
-trecerea de la cantitate la calitate( de la un volum prea mare de informații structurate, menite să permită legături de sens, conținuturile devenind parte a competenței de comunicare,
-de la aspecte predominant teoretice(a ști despre)la practicarea lor în contexte diverse(a ști cum și când pot fi aplicate cunoștințele și activitățile învățate.
– de la predare la învățare (profesorul facilitează învățarea, implicând activ elevul în acest proces)
– de la competiție la cooperare (activitățile individuale sunt, în mod frecvent, înlocuite cu activități de grup, în cadrul cărora elevii își asumă roluri diferite),,. Alina Pamfil în Limba și literatura română în școala primară. Prespective complementare,pg.22.
Pe lângă toate aceste repere menționate mai sus ,mai sunt și manualele școlare. După noua reformă a învățământului s-a trecut de la manualul unic la manualele alternative. Astfel manualul este un suport al activității învățătorului și elevului și devine un element de referință al activității didactice. Dar și manualul trebuie ales după anumite criterii bine stabilite, conform cu programa, să fie accesibile nivelului de vârstă și cunoștințe. Astfel învățătorul pentru a putea forma competențele prevăzute de programă și a atinge performanțe poate recurge și la alte modalități specifice de asimilare a cunoștințelor. Una din aceste modalități ar fi activitățile extracurriculare cu scop tematic–activități în cadrul cărora elevii cooperează, lucrează în grup și își asumă roluri.
CAPITOLUL II
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR
II.1.Activitățile extracurriculare – privire de ansamblu-
“Spune-mi și voi uita. Aratǎ-mi și poate îmi voi aduce aminte.
Implicǎ-mǎ și voi înțelege.”
Proverb chinez
Problematica educației contemporane, a educației din zilele noastre, trece accentul de pe informativ pe formativ. Educația depășește limitele exigențelor și valorilor naționale și tinde spre universalitate. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității umane, iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
,,Relația dintre educația curriculară și cea extracurriculară este că dacă luăm în considerare formarea și dezvoltarea unei personalități integrale, armonioase, putem aprecia că acest deziderat poate fi atins prin unirea în sistem a celor trei forme ale educației: formală, nonformală, informală. Invocând rațiuni pentru o integrare a celor trei tipuri de educație”. C. Cucoș (1996, pp. 37–38)
C. Cucoș enumeră următoarele aspecte:
• capacitatea de a răspunde la situații și nevoi complexe;
• conștientizarea unor situații specifice, cu totul noi;
• o mai bună conștientizare a unor nevoi individuale și colective;
• o mai mare sensibilitate la situații de blocaj care cer noi abordări și rezolvări;
• ameliorarea formării formatorilor;
• facilitarea autonomizării „formaților”;
• conjugarea eforturilor din mai multe subsisteme sociale care au în vedere educația producătoare de bunuri materiale și spirituale. Relaia dintre cele trei forme generale ale educației este una de complementaritate, înregistrându-se tendințe de interpenetrare și de deschidere a uneia față de cealaltă – dinspre educația formală către integrarea și valorificarea informațiilor și experiențelor de viață dobândite prin intermediul educației nonformale și informale și invers, existând tendința de instituționalizare a influețelor informale. Efectele fiecăreia dintre ele se repercutează asupra celorlalte, în condiții în care pot fi de acord sau în dezacord” . C. Cucoș (1996, pp. 37–39)
Învățământul românesc actual pune accent atât pe un învățământ de performanță cât și pe dezvoltarea abilităților practice, corelate cu cerințele de pe piața muncii. Astfel, pe lângă importanța educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurrriculară are și ea o mare însemnătate în procesul de învățământ, își are rolul locul bine stabilit în educarea copilului.
Provocările lumii contemporane din mileniul trei impun ca ,, educația să nu se rezume doar la ceea ce copilul primește în școală, deoarece cunoștințele, capacitățile și deprinderile căpătate și exersate aici nu îi mai sunt suficiente pentru o bună integrare socio-profesională, pentru o bună relaționare, pentru a face faă cu succes schimbărilor rapide și imprevizibile ce caracterizează societățile postmoderne. De aceea, pregătirea elevului (copilului, tânărului, adultului), pe lângă pregătirea oferită de școală, trebuie să se fundamenteze și pe o educație primită din medii nonformale sau informale. La noi în țară, începând cu anul școlar 2012-2013 s-au luat măsuri marcante în acest sens și s-a extins câmpul / timpul de studiu al copilului, coordonat și monitorizat de persoane specializate, și după activitățile obligatorii din școală. Este vorba de programele cunoscute sub sintagmele „școala de după școală”școala altfel ”sau „after school”. Aceste activități au loc în cadrul sau în afara școlii în timpul programului și se face sub monitorizarea directă aînvățătoarei/profesorului de la clasă sau a unei persoane avizate, cu pregătire în domeniu.
Într-o amplă abordare comparativă a celor trei forme ale educației se consideră că,,, din punct de vedere etimologic, termenul de educație nonformală își are originea în latinescul „nonformalis”, preluat cu sensul „în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”.( Crenguța Oprea (2003),
Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative. Educația nonformală cuprinde ansamblul activităților și al acțiunilor care se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului școlar, constituindu-se ca „o punte între cunoștințele asimilate la lecții și informațiile acumulate informal” (Văideanu, 1988, p. 232).
După cele afirmate de Văideanu ,,dezideratele educației nonformale sunt în strânsă legătură cu realizarea următoarelor finalități:
• să lărgească și să completeze orizontul de cultură, îmbogățind cunoștințele din anumite domenii;
• să creeze condiții pentru „desăvârșirea profesională sau inițierea într-o nouă activitate”(Istrate, 1998, p. 155);
• să sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;
• să contribuie la recreerea și la destinderea participanților, precum și la petrecerea organizată a timpului liber;
• să asigure cadrul de exersare și de cultivare a diferitelor înclinații, aptitudini și capacități, de manifestare a talentelor”. (Văideanu, 1988, p. 232-233).
,,Raportul dintre educația nonformală și cea formală este unul de complementaritate, atât sub aspectul conținutului, cât și în ceea ce privește formele și modalitățile de realizare. M. Ștefan apreciază că ,,educația nonformală se realizează atât sub egida unităților sistemului de învățământ (în care caz mai este numită educație extradidactică sau extrașcolară), cât și în cadrul unor organizații cu caracter educativ, organizații independente de sistemul de învățământ, dar ale căror obiective educaționale sunt în consonanță cu cele ale școlii. ” M. Ștefan (2000, p. 15)
Educația curriculară realizată prin procesul de învățământ, nu epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viața capătă alte aspecte decât cele din procesul de învățare școlară. În acest cadru, numeroși alți factori acționează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Activitățile extracurriculare organizate împreună cu elevii au conținut cultural, artistic, spiritual, științific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activități de joc sau de participare la viața și activitatea comunității locale.
Activitățile desfășurate în afara orelor de curs, prin structură, conținut specific, sunt firesc complementare activității de învățare realizată la oră. Acest gen de activități au o deosebită influență formativă asupra copiilor, în toate formele lor de organizare: plimbări, excursii, vizite, concursuri, spectacole, ateliere de teatru, arte plastice,cercuri literare etc. În cadrul acestor activități copiii se confruntă cu situații noi, prin acțiuni directe în care sunt pusi în situația de a utiliza în diferite contexte, cunostințele sau abilitățile dobândite anterior. Tinând cont de faptul ca astăzi, când trăim în „secolul vitezei”, părinții sunt mai ocupați, mai stresați pentru rezolvarea problemelor financiare, familiale, profesionale si pun pe locul II (sau la întâmplare) educația propriilor copii, cadrele didactice trebuie să fie răspunzătoare, pentru activitatea copiilor din unitatea scolară, dar și din afara ei. Tocmai de aceea educația extracurriculară își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copilului
M. Ștefan într-o apreciere notează că ,,sub acest termen larg („educație extracurriculară”) cuprindem influențele formative de dincolo de cadrul procesului de învățământ. Oricât de importantă ar fi educația curriculară – notează în continuare autorul – realizată prin sistemul de învățământ, ea nu epuizează sfera influenței educative. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viața capătă alte aspecte decât cele din procesul de învățământ. Asupra copiilor și adolescenților se exercită numeroase alte influențe cu efect formativ, pozitiv sau nu. Ele pot fi concordante sau discordante cu ceea ce se câștigă prin munca școlară. Unele pot amplifica, iar altele pot contracara efectele educației curriculare. Ele apar pe planuri diferite, sub forme diferite. Asupra unora se poate exercita totuși influența școlii. Altele sunt influențe exercitate de instituții și organizații social-educative, urmărind, explicit sau nu, anumite finalități educative. Iar altele sunt cu totul aleatorii, emanând din mediul social și cultural în care trăiește copilul. ”. (M. Ștefan (2000, p. 10)
Activitățile extracurriculare au același scop cu activitățile curriculare, la clasă, dar nu se identifică cu activitatea desfășurată în cadrul lecțiilor. Deosebirile dintre aceste activități și lecții se referă la conținutul și caracterul lor, cât și la formele de organizare și metodele de realizare a acestora. Putem spune că activitățile extracurriculare au particularități caracteristice care alcătuiesc specificul lor, deosebindu-le de activitatea desfășurată la lecții. Aceste particularități ar fi:
– Participarea elevilor se face pe baza liberei alegeri, după interesele și înclinațiile fiecăruia. Caracterul voluntar al acestor munci asigură participarea activă a elevilor la desfășurarea lor. Aceasta nu înseamnă că desfășurarea lor este lăsată la voia întâmplării; dimpotrivă, învățătorii ajută elevii să se orienteze mai ales spre acele forme de activitate care sprijină dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor lor. Conducerea și organizarea lor bine chibzuită le asigură succesul.
Conținutul acestor activități este și el diferit de acela al lecțiilor, în sensul că este mult mai elastic și mai variat. El se poate extinde asupra unor domenii variate ale științei, artei, tehnicii, literaturii etc., depășind limitele planurilor și programelor unei clase, dar ținând seama de interesul participanților și de condițiile concrete ale școlii. În cadrul acestor activități se pot completa sau adânci unele aspecte ale problemelor discutate la lecții, se pot trata altele înrudite, legându-se toate cât mai strâns de practică. Uneori, conținutul acestor activități se referă la problemele care nu pot forma obiectul unei lecții, de exemplu activitatea unui cerc dramatic, dar care se bazează sau completează cunoștințele primite în cadrul procesului de învățământ. În orice caz, conținutul muncii în afară de clasă și de școală trebuie să se lege strâns de conținutul lecțiilor și să se bazeze pe sistemul de cunoștințe, priceperi și deprinderi ale elevilor, lărgindu-l și adâncindu-l.
Așa cum este specificat într-un studiu de cercetare că ,,Literatura din științele sociale care tratează subiectul activităților extracurriculare provine în special din spațiul american și se concentrează preponderent pe analiza impactului acestor activități în rândul elevilor implicați”.(Raluca Popescu,Activități extracurriculare în ruralul românesc, pg.11,)
Tot în același studiu sunt specificate și câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
,, a),, în funcție de sursă, înglobează activitățile organizate de către școli și care se desfășoară în incinta școlilor” (Feldman și Matjasko, 2005).
b) ,,au un rol complementar rolului școlii, văzută ca sistem puternic formalizat de transmitere de cunoștințe și sunt venite din nevoia ca școlile să „asigure experiențe care să susțină dezvoltarea în ansamblu a elevilor” (Holland și Andre, 1987).
c) ,,depind de contextul mai larg, sunt parte a sistemului școală – familie –comunitate. O definiție de lucru a activităților extrașcolare ar putea include o abordare conformă cu teoria sistemelor ecologice, care tratează un fenomen ca parte din contextul și rețeaua socială în care acesta se manifestă. Dezvoltarea adolescenților depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile extracurriculare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală – familie – comunitate: „sunt parte din școli și comunități și sunt influențate de familii și colegi.” (Feldman și Matjasko 2005).
d) ,,oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al tinerilor. ” (Raluca Popescu,Activități extracurriculare în ruralul românesc, pg.11,)
Un studiu al lui Eccles și Barber (1999) indică un impact diferit al activităților extracurriculare, în funcție de tipul lor:
– participarea în toate tipurile de activități extracurriculare corelează cu creșterea rezultatelor școlare;
– participarea la activități sportive, administrativ-școlare și cluburi școlare înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să se înscrie la facultate până la vârsta de 21 de ani;
– participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul elevilor participanți. Indiferent de tipul activităților extracurriculare urmate, efectul acestora pare să fie în toate studiile realizate pe această temă unul pozitiv.
Efectele activităților extracurriculare rezultate din studiul lui Eccles și Barber sunt:
,,a) Participarea la activități extracurriculare corelează cu numărul de ani petrecuți în școală. ” Conform unui studiu efectuat în 2001 de Barber, Eccles și Stone ,, elevii care au participat la activități extracurriculare, indiferent de tipul acestora, au avut un parcurs educațional mai lung și cu rezultate mai bune. În plus, analize longitudinale au demonstrat că participanții la activități extracurriculare sportive au avut un status ocupațional mai bun și mai multă autonomie la locul de muncă.
b) Participarea la activități extracurriculare scade probabilitatea de abandon școlar. Printre factorii care pot reduce riscul de abandon școlar se numără și gradul de implicare în mediul educațional, care poate fi influențat de activitățile extracurriculare. “ (Eccles, Jacquelynne S., Bonnie L. Barber, Margaret Stone, James Hunt. 2003. “Extracurricular Activities and Adolescent Development.” Journal of Social Issues pg.59: 865-889).
Feldman și Matjasko (2005) menționează rezultatele unui studiu condus de Zill et al (1995) conform cărora,, participarea la activități extracurriculare între 1 și 4 ore săptămânal corelează cu scăderea probabilității de abandon școlar“ . Feldman, și Matjasko Jennifer L. „The Role of School-Based Extracurricular Activities în Adolescent Development: A Comprehensive Review and Future Directions”, Review of Educational Research, 75:129.)
Alte studii (de exemplu Mahoney, 2000; Mahoney & Cairns, 1997) semnalează o corelație pozitivă între probabilitatea de a rămâne în școală și participarea la activități extracurriculare în rândul elevilor cu risc crescut de abandon.
c) Activitățile extracurriculare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice a elevilor care iau parte la ele. Feldman și Matjasko (2005) menționează efectul pozitiv al unor activități extracurriculare asupra stimei de sine în rândul elevilor care iau parte la acestea. Primirea de apreciere de la ceilalți a îmbunătățit percepția adolescenților asupra abilităților lor, fapt care a crescut nivelul de devotament al acestora față de activitatea respectivă. În plus, participarea la activități extracurriculare are un impact pozitiv asupra adolescenților care provin din medii familiale precare. Mahoney et al. (2000) au descoperit că implicarea în activități extracurriculare a mediat relația dintre problemele care țin de interacțiunea defectuoasă între părinți și adolescenți și stările de depresie. Dintre adolescenții care aveau relații defectuoase cu părinții, cei care au participat în activități extracurriculare au înregistrat stări depresive în mai mică măsură decât cei care nu au participat, și aceasta s-a întâmplat cu preponderență în cazul celor care au perceput un nivel mai ridicat de susținere din partea liderului activității. d) Participarea la activități extracurriculare poate fi asociată cu scăderea delincvenței în rândul adolescen- ților. Una din explicațiile privind motivele corelației negative dintre delincvență și participarea la activități extracurriculare este că acestea din urmă au un caracter puternic prosocial, ceea ce încurajează adoptarea de norme comportamentale constructive (Mahoney & Cairns, 1997; Mahoney et al., 2003 apud Feldman și Matjasko 2005).
II.2. CE SE ÎNȚELEGE PRIN ACTIVITĂȚILE
EXTRACURRICULARE
Activitatea extracurriculară e o componentă educațională valoroasă și eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenție, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activității, cât și în relațiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităților extrașcolare oferite crește interesul copiilor pentru școală și pentru oferta educațională.
,,Activitățile extracurriculare trebuie să fie apreciate atât de către copii, cât și de factorii educaționali în măsura în care:
valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor;
organizează într-o manieră plăcută și relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la optimizarea procesului de învățământ ;
formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;
copiii au teren liber pentru a-și manifesta în voie spiritul de inițiativă;
participarea este liber consimțită, necodiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate susținută;
au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup;
sunt caracterizare de optimism și umor;
creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților;
urmăresc lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ;
contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Domeniul extracurricular acoperă o arie foarte largă de activități, cu o tipologie extrem de variată. Nu se desprinde o definiție comună a acestora sau măcar o operaționalizare, prin indicarea activităților concrete care ar intra în sfera celor extracurriculare. Limitele a ceea ce înseamnă extrașcolar sau se încadrează în sfera activităților extrașcolare nu sunt clare. Această situație are și efecte pozitive – o arie largă de activități, oportunități creative și inovative în acest sens, dar și efecte negative – neexistând o operaționalizare clară, competențele dezvoltate, rezultatele acestor activități devin dificil de măsurat și evaluat. Nu există o denumire unitară nici a persoanei respon- sabile de acestea într-o unitate de învățământ, întâlnindu-se variante ca „director educativ”, „consilier educativ”, „coordonator activități extracurriculare” etc. În jumătate din comunitățile studiate profesorul coordonator nu este și cel care desfășoară propriu zis cele mai multe activități extracurriculare .
În general, în viziunea părților implicate, activitățile extracurriculare se referă la orice activitate care se abate de la ora „clasică”, fie că este în timpul sau în afara programului școlar. Chiar și jucatul copiilor în curte este uneori considerat o activitate extrașcolară. Mai mult, metodele de predare a curriculei care presupun interacțiune, joc (metoda de învățare prin joc, metoda portofoliului), sunt considerate ca fiind parte a activităților extracurriculare.
Procesul educațional din școală presupune și forme de muncă didactică complementară activităților obligatorii. Acestea sunt activități desfășurate în școală în afara activităților obligatorii sau activități desfășurate în afara școlii. Ele sunt activități extracurriculare și se desfășoară sub îndrumarea atentă a învătătorului.
Prin activitățile extracurriculare se înțelege totalitatea activităților educative organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate,cu scopul completării formării personalității elevului asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecteparticulare ale personalității acestuia.
Activitățile extracurriculare se referă la ansamblul activităților care se organizează l a nivelul instituțiilor de învățământ sau în afara acestora (dar sub tutela lor sau în colaborare), în grupuri de elevi sau individual, suplimentar față de conținuturile din Planurile cadru de învățământ și din Curriculumul la decizia sau propunerea școlii.
Activitățile extracurriculare sunt activități complementare activității de învățare realizată la clasă, urmăresc lărgirea și adâncirea informației, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale științei, atrag individul la viața socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut și util, orientează elevii către activități utile care să întregească educația școlară, contribuind la formarea personalității. De aceea școala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
Realizarea acestor activități presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta și, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică și dragoste pentru copii.
Astfel de activități se deosebesc de cele școlare prin varietatea formelor și a conținutului, prin durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare și apreciere a rezultatelor și prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere și de prietenie dintre cadrele didactice și elevi.
Accepțiunea termenului are un sens foarte larg.
În sens restrâns, termenul se referă la toate manifestările organizate de școală, cu obiective educative și recreative, care se desfășoară în afara programului școlar. Pot fi și activități extrașcolare de masă – excursii, concursuri, spectacole, serbări etc.- sau activități extrașcolare în cercuri de elevi. În acest sens, termenul este echivalent cu educație extradidactică.
Activitățile extracurriculare se desfășoară sub forme variate, ca de exemplu: activități artistice, științifice, activități sportive, obștești, turistice ș.a.m.d. Astfel de activități oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de dezvoltare a personalității acestora, întrucât lumea actuală este stăpânită de televizor sau de calculator .
Activitățile extrașcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face și din punct de vedere interdisciplinar,activități ce presupun muncă în echipe, dar și în stimularea potențialului creativ al copiilor prin organizarea și derularea unor programe artistice sau a unor expoziții cu lucrările elevilor.Dintre acțiunile ce au fost practici de succes în școală aș enumera:
-realizarea unor expoziții cu creațiile plastice realizate de elevi cu ocazia sărbătorilor de iarnă,de Paște, 1 Iunie etc.;
-organizarea de serbări;
– organizarea de excursii tematice, recreative, informative etc:
-activitatea de strângere și de dăruire de dulciuri și îmbrăcăminte pentru copiiide la Orfelinat și bătrâni;
-vizionarea diverselor materiale realizate în Power Point cu ajutorul video-proiectorului;
-participarea la concursuri desfășurate în altă localitate;
-desfășurarea unor concursuri sportive cu ocazia zilei de 1 Iunie;
-participarea la spectacole de circ la școală
Aceste acțiuni au determinat dezvoltarea creativității civice, artistice și a responsabilității față de problemele comunității.
II.3. CE REPREZINTĂ O ACTIVITATE
EXTRACURRICULARĂ
Alături de lecție, care este forma principală de organizare a procesului de învățământ, în practica muncii educative învățătorii folosesc și alte forme de activitate, organizate pe clasă, de școală sau de diferite instituții.
Între acestea, munca în afara clasei și extrașcolară ocupă un loc deosebit de important. Rolul acestora din urmă este de a contribui la dezvoltarea personalității elevilor.
Prin aceste activități, elevii se familiarizează cu munca și viața societății, cu frumusețile naturii, cu locul unde au trăit diferiți scriitori, cu anumite locuri unde s-au petrecut diferite evenimente istorice etc.. Ele oferă elevilor posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele dobândite și de a cunoaște mai profund viața, printr-un contact neîntrerupt și organizat cu diferitele ei aspecte. Activitățile amintite reprezintă un mijloc complex și foarte indicat pentru a lărgi și întări pregătirea practică a elevilor.
Necesitatea muncii în afara clasei și a celei extrașcolare a elevilor este determinată, în primul rând ,de complexitatea sarcinilor instructiv-educative și de caracterul scopului educației: dezvoltarea intelectuală a tinerei generații în vederea integrării în realitățile vieții sociale. Rolul și importanța ei decurg din locul pe care-l ocupă în ansamblul procesului instructiv-educativ și din contribuția pe care o aduce la dezvoltarea armonioasă a elevilor.
Într-adevăr, practica muncii educative arată că dezvoltarea armonioasă a elevilor nu este posibilă numai prin activitatea desfășurată la lecții, în clasă. Însușirea cunoștințelor, dar mai ales formarea priceperilor și a deprinderilor, a unor trăsături pozitive de voință și caracter, necesită organizarea unui vast sistem de acțiuni educative și completarea măsurilor utilizate în procesul de învățământ cu altele care să înlesnească atingerea scopului urmărit.
Între activitățile desfășurate la clasă, la lecții și activitățile extracurriculare, există o foarte strânsă legătură. Fără a fi o simplă continuare a lecțiilor, fără a
dubla sau a repeta procesul de învățământ, activitatea extrașcolară se leagă organic de activitatea la lecții și servește realizării sarcinilor instructive și educative ale acesteia. Prin ea se lărgesc, se adâncesc și se fixează cunoștințele, priceperile și deprinderile dobândite de elevi în procesul de învățământ sau în afara acestuia.
Marea varietate a formelor de activități extrașcolare oferă un sprijin efectiv și multilateral realizării tuturor sarcinilor educației. Munca în afară de clasă și de școală vine, cu alte cuvinte, să sprijine, să completeze și să desăvârșească acțiunea desfășurată la clasă în cadrul procesului de învățământ.
Activitatea în afară de clasă și de școală pot oferi un ajutor însemnat în realizarea educației, în următoarele direcții așa cum este prvăzut în Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română :
,,a) Lărgirea orizontului de cultură generală a elevilor, precum și stimularea interesului lor pentru diferitele ramuri ale științei.
b)Îndrumarea și dezvoltarea intereselor și înclinațiilor, a aptitudinilor de creație și a talentelor elevilor în diferite domenii ale culturii și artei. Dezvoltarea intereselor culturale și artistice ale elevilor, prin îndrumarea lecturii lor particulare, prin recomandarea unor spectacole de teatru, cinematograf etc.,prin discuții, lectura presei etc. contribuie mult la ridicarea nivelului lor cultural și artistic. Urmărind îmbogățirea și adâncirea cunoștințelor primite la lecții, precum și aplicarea acestora în practică pe o scară tot mai largă, școala și instituțiile extrașcolare contribuie, nu numai la instruirea elevilor, ci și la educarea lor în spiritul cerințelor societății. Legând teoria de practică, dăm trăinicie pregătirii elevilor și le ușurăm încadrarea de mai târziu, în muncă și societate. Antrenarea copiilor în diferite activități, cunoașterea și stimularea particularităților psihice individuale ale acestora, încurajarea și promovarea lor contribuie la dezvoltarea personalității copiilor și asigură dezvoltarea lor multilaterală și armonioasă.
Organizarea unor astfel de activități variate, în care teoria și practica se îmbină armonios, înlesnește în același timp îndrumarea și orientarea profesională a elevilor.
Prin natura și formele ei de organizare, activitatea în afara clasei și școlii susține dezvoltarea inițiativei, cultivă interesele și aptitudinile copilului și le îndrumă în direcția indicată de înclinațiile sale și de cerințele societății. Exercitarea aptitudinilor artistice ale elevilor în diferite activități duce la lărgirea orizontului lor artistic, la dezvoltarea simțului pentru frumos și la înțelegerea frumosului din artă, din natură și din viața socială.
c) O altă sarcină care revine muncii în afară de clasă și de școală este atragerea și stimularea participării active a elevilor, pe măsura puterilor lor, la munca și la viața socială. Punând elevii în situația de a colabora la diferite acțiuni sociale, sau de a îndeplini anumite munci de utilitate socială, îi vom ajuta să înțeleagă, să prețuiască munca și să se convingă de faptul că pot fi și ei folositori societății noastre. Asemenea activități oferă posibilități multiple și variate, nu numai pentru consolidarea și adâncirea cunoștințelor dobândite în școală, ci și pentru aplicarea lor în practică.
d) Diferitele forme ale muncii în afară de clasă și extrașcolare oferă posibilități pentru îmbogățirea și aprofundarea reprezentărilor și noțiunilor morale, pentru elaborarea unei conduite morale, pentru dezvoltarea noilor trăsături de caracter prin participarea elevilor la munca de utilitate socială, prin angrenarea lor la diferite acțiuni colective. Ele duc la întărirea colectivului de elevi și la creșterea simțului lor de solidaritate și răspundere morală.
e) De o însemnătate deosebită este și justa organizare a timpului liber al elevilor și recomandarea mijloacelor de distracție.Organizarea timpului liber nu înseamnă suprimarea lui, ci analizarea energiei copiilor astfel ca ea să fie cheltuită într-un mod plăcut și util. Găsind ocupații interesante și atrăgătoare pentru copil, instructive și recreative, orientând într-o direcție sănătoasă preocupările, jocurile și distracțiile sale, îi formăm deprinderea de a utiliza rațional timpul liber și prevenim în acest fel apariția unor manifestări negative în conduita copilului”.
Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română. Învățământ primar și gimnazial, M.E.C., C.N.C., București, Editura Aramis Print, 2002
,,Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități.” (Tatiana MELNIC 2014 )
Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase. Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
II.1ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
ÎN EDUCAȚIA ȘI DEZVOLTAREA COPIILOR
Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode și procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă ușurință și mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoștințelor”
Conținutul instruirii și educației se completează prin activități extracurriculare. Acest tip de activitate trebuie tratată cu cea mai mare importanță și exigență. Timpul liber îndeplinește mai multe funcții social-educative, de dezvoltare a personalității umane, de destindere, divertisment, având un rol compensator de stimulare a unor interese, motivații și conduite novatoare.
Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități. Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase. Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un cadru nonformal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educația curriculară realizată prin procesul de învățământ, ea nu epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viața capătă alte aspecte decât cele din procesul de învățare școlară. Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut și util și de a-l transforma într-o sursă educațională. Activitățile extrașcolare au un rol important în cultivarea gustului pentru lectura,pentru carte, în dezvoltarea limbajului, în caracterizarea unui personaj,în redactarea unei compuneri. Elevii pot fi stimulați să citească prin vizionarea de piese de teatru,filme istorice, comedii, participând la lansări de cărți, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii ( serbările școlare), prin implicarea în desfășurarea șezătorilor literare, a cercurilor de lectură și a atelierelor de scriere creativă. Prin participarea la excursii, elevilor li se dezvolta imaginația, creativitatea la redactarea compunerilor prin observarea directă a peisajelor, a zonelor, pot vedea casele memoriale ale unor scriitori, poeți.
S-a constatat că implicarea activă a elevilor în activitățile extracurriculare are consecințe directe atât în planul dezvoltării proceselor intelectuale (gândirea creatoare, operativitatea gândirii, analiza, sinteza, generalizarea, spiritul de observație, imaginația, memoria logică), precum și al celor motivațional- afectiv-volitive (motivația intrinsecă, calitățile voinței, emoții superioare, intelectuale).
Activitățile extracurriculare sunt modalități interactive care îl determină pe elev să se implice activ în redescoperirea cunoștințelor, să analizeze, să compare, să argumenteze, să rezolve situații problematice.
Activitățile extracurriculare desfășurate prin structură, conținut specific, sunt firesc complementare activității de învățare realizată la oră. Acest gen de activități au o deosebită influență formativă asupra copiilor, în toate formele lor de organizare: plimbări, excursii, vizite, concursuri, spectacole, ateliere de teatru, arte plastice, etc. În cadrul acestor activități copiii se confruntă adesea cu situații noi, prin acțiuni directe în care sunt pusi în situația de a utiliza în diferite contexte, cunostințele sau abilitățile dobândite anterior. Tinand cont de faptul ca astăzi, când trăim parcă în „secolul vitezei”, părinții sunt mai ocupați, mai stresați pentru rezolvarea problemelor financiare, familiale, profesionale si pun pe locul II (sau la întâmplare) educația propriilor copii, cadrele didactice trebuie să se simtă răspunzătoare, nu numai pentru activitatea copiilor din unitatea scolara, dar si din afara ei. Tocmai de aceea educația extracurriculară își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității tinerilor. Modelarea, formarea și educația omului cere timp și dăruire. În școala contemporană se impune îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educațional apare ca o necesitate. Activitățile extracurriculare sunt o modalitate de a înscrie școala în viața comunității, de a lărgi orizontul de cunoaștere al copiilor, de a le stimula curiozitatea și sentimentul de apartenență. În urma unor studii s-a constatat că elevii care participă consecvent la activități extrașcolare și extracurriculare au un nivel mai redus de agre- sivitate, lucru care este de dorit să fie luat în calcul de către elevi, părinți și cadre didactice și nu în ultimul rând de forurile superioare, pentru diminuarea violenței. Activitățile extrașcolare diverse la care au acces elevii, promovate de către mass-media, oferă cadru propice pentru consu- mul energetic și eliberarea de tensiune acumulată. Și de aici desprindem valența educativă – ele servesc dezvoltării copiilor, atât sub aspect cognitiv, lărgind orizontul lor de cunoaștere și îmbogățindu-l cultural, cât și sub aspectul formării morale și spirituale.
,,Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un cadru nonformal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual. Oricât ar fi de importantă educația curriculară realizată prin procesul de învățământ, ea nu epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viața capătă alte aspecte decât cele din procesul de învățare școlară. Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut și util și de a-l transforma într-o sursă educațională. Activitățile extrașcolare au un rol important în cultivarea gustului pentru lectura, pentru carte. Elevii pot fi stimulați să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărți, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin implicarea în desfășurarea sezătorilor literare, a cercurilor de lectură și a atelierelor de scriere creativă. ” (Tatiana MELNIC, 2014 )
Nouă, învățătoarelor în cadrul activităților extracurriculare ne revine sarcina să avem grijă ca pe primul loc să punem obiectivele instructiv – educative, dar să fie în mod echilibrat și momentele recreative, de relaxare, doar atunci rezultatele vor fi întotdeauna cele așteptate, mai deosebite.
Educatia extracurrriculara (realizata dincolo de procesul de invatamant) isi are rolul si locul bine stabilit in formarea personalitatii copiilor nostri. Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste identificarea si cultivarea corespondentei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viata civilizat, precum si stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Incepand de la cea mai frageda varsta, copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu obiectele si fenomenele din natura.
Trebuința de se juca, de a fi mereu în mișcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm scoala cu viața.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat și momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activități elevii se deprind să folosească surse informaționale diverse, să întocmească colecții, să sistematizeze date,învață să învețe. Prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activități, posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al scolii și al învățământului primar – pregătirea copilului pentru viață.
CAP.III. VALENȚE INSTRUCTIV-EDUCATIVE ALE ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
III.1. Dezvoltarea personalității și creativității elevilor prin activitățile extracurriculare-caracteristicile scolarului mic
Formarea personalității elevilor trebuie să constituie o preocupare principală a factorilor educaționali , prin modelarea întregii activități psihice a elevilor și a conduitei acestora după relațiile sociale și după cerințele vieții sociale (G. Chiriț ă, 1977).
Lumea în care trăim este importantă nu numai în ideea că este spațiul în care viețuim, ea trebuie să exprime dorința de a progresa și de a urca pe scara umanității. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului și a gândirii umane sunt copii de azi, adolescenții de azi, oamenii de mâine ( A. Tabachiu, I. Moraru,1997; C. Bîrzea, 1995; A. Marga, 1999; ).
Creativitatea este un complex de însușiri și aptitudini psihice care în condiții favorabile generează produse noi și valoroase pentru societate.
Școala trebuie să stimuleze exprimarea potențialului creativ al fiecărui copil, să
încurajeze inițiativele lui, ingeniozitatea și curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relații care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii și să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă
Modernizarea și perfecționarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activității școlare cu activități extracurriculare ce au numeroase valențe formative. Desfășurarea activităților școlare și extrașcolare permite și manifestarea creativității de grup, a relațiilor creative. În acest cadru și învățătorul își poate afirma spiritul inovator, creativitatea didactică.
Activitățile extracurriculare sunt activități complementare activității de învățare realizate la clasă, ce urmăresc:
lărgirea și adâncirea informației;.
cultivarea interesului pentru diferite ramuri ale științei;
atragerea individului la viața socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut și util;
orientarea elevilor către activități utile care să întregească educația școlară, contribuind la formarea personalității.
În activitățile extracurriculare, elevul se transformă într-un „gânditor creativ”, care explorează, reconstruiește, redescoperă, generalizează, asimilează, se îndreaptă spre căutări, prin muncă personală independentă sau în grup, spre dobândirea tezaurului cunoașterii umane.
Activitățile de acest gen cu o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, vizite.În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, preșcolarii și școlarii își pot forma sentimentul de respect și dragoste față de natura, față de om și realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate , imaginea realității, în cadrul activităților de desen si modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație.
În legătură cu dezvoltarea creativității copiilor, pot fi date dascălilor următoarele îndrumări: gândirea creativă și învățarea din proprie inițiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor și a ideilor. Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăși să fie creativ,pentru că numai așa poate să aducă în atenția elevilor săi tipuri de activități extrașcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginația și dorința de a participa necondițional la desfășurarea acestora.
Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăși să fie creativ.
Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai larg caracter
interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.
Activitatea educativă școlară și extrașcolară permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa școlară. Elevii sunt atrași de activitățile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativității, gândirii critice și stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conștientizarea urmărilor poluării, educația rutieră, educația pentru păstrarea valorilor, toleranța, comunicarea interculturală etc.
Activitățile complementare concretizate în excursii și drumeții, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ținută adecvată situației, declanșează anumite sentimente. O mai mare contribuție în dezvoltarea personalității copilului o au activitățile extrașcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa și nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei și cea extrașcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoționa puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-și forma convingeri durabile.
III.2. CARACTERISTICILE EDUCAȚIEI
EXTRACURRICULARE
Având în vedere că, în cadrul activităților extracurriculare, pot fi incluse activități de tip educativ nonformal și informal, iar că diversitatea, volumul și frecvența manifestării celor din urmă este e, considerăm că o inventariere a caracteristicilor tuturor activităților extracurriculare este, dacă nu imposibilă, greu de realizat.
Așa cum precizează M. Ștefan activitățile extracurriculare realizate și desfășurate cu implicația și sub controlul școlii au următoarele caracteristici:
,, a) au caracter preferențial, opțional sau facultativ – deoarece se desfășoară în timpul liber al elevilor, se bazează pe alegerea de către elevi, în funcție de preferințe, interese, aptitudini etc. Și în cadrul educației curriculare există opționale sau facultative, și aceste activități opționale sau facultative nu trebuie confundate cu cele aparținând activității extracurriculare. În aceste activități sunt implicate și persoane adulte, ca animatori / moderatori: cadre didactice, alte persoane, părinți etc.
b) sunt mai puțin reglementate, bazate pe spontaneitatea, creativitatea, originalitatea copiilor – conținutul nu este obligatoriu și în totalitate de parcurs; elevii pot contribui chiar la alegerea, programarea, desfășurarea organizarea, evaluarea lor; cadrul didactic nu impune, ci propune, este mediator, veghează „din umbră”;
c) Asigură o învățare implicită, practică, transdisciplinară – se învață mai ușor prin joc, prin acțiune practică, operațională, prin muncă; se bazează pe informațiile mai multor discipline => caracter transdisciplinar; este o învățare complementară învățării școlare;
d) Au, cel mai adesea, caracter colectiv – se desfășoară, cel mai adesea, grupal, cu clasa, cu clasele paralele, cu școala, deși, bineînțeles în cadrul grupului fiecare poate avea de realizat sarcini individualizate; și evaluarea rezultatelor grupului este tot o evaluare de grup, deși, individual,
fiecare își aduce contribuția. Se dezvoltă relații, se practică munca în grup, colaborarea, cooperarea.
e) Se desfășoară la o temperatură emoțională mai ridicată decât activitățile școlare, deoarece sunt mai plăcute, mai relaxante; se consolidează prietenii, se dezvoltă sentimentul de respect pentru munca fiecăruia și pentru produsul final.
f) Au un grad mai ridicat de autenticitate decât cele școlare – în sensul că în activitățile școlare se folosește foarte mult metoda „simulării” (procese fizice, fiziologice, joc de rol etc.). Cadrul extracurricular permite contact mai activ cu viața, cu realitatea, contactul nemijlocit cu viața socială, cu oamenii”. (Ștefan, 2000, pp. 17-21).
Evident, activitățile non-didactice îndeplinesc simultan aceste caracteristici. În funcție însă și de specificul și tipul fiecărei activități extracurriculare în parte, acestea pot căpăta și alte caracteristici.
III.3. FUNCȚIILE ACTIVITĂȚILOR
EXTRACURRICULARE
,,Prin funcții se înțeleg rolurile pe care activitățile extracurriculare le au în viața și dezvoltarea unui individ. Evident, de la caz la caz, unele pot exercita mai multe roluri, altele mai puține. ”(M. Ștefan 2000, pp. 21-24). M. Ștefan identifică următoarele funcții ale activităilor extracurriculare:
,,1. Funcția de loisir, se referă la timpul liber al individului, în cazul nostru al elevului, adică timpul care îi rămâne după ce a terminat programul școlar și după ce a rezolvat temele dedicate satisfacerii exigențelor școlar- curriculare. În principal, timpul liber este folosit de copii pentru relaxare, recreere, care la vârstele mici înseamnă antrenarea în diferite jocuri. Mai târziu, în adolescență, timpul liber este folosit și pentru a petrece împreună cu prietenii, drumeŃii, plimbări în parc etc. Datorită faptului că școala ocupă din ce în ce mai mult timp din viaŃa unui elev (și cu atât mai mult cu cât el trece pe trepte superioare ale școlarității), timpul liber este foarte prețios pentru a-l petrece cât mai plăcut, dar și cât mai util. În ultima vreme, se vorbește tot mai mult de un management al timpului liber sau de odihnă activă. Timpul liber poate fi folosit astfel prin organizarea de activități extracurriculare, care să vină în completarea celor organizate de școală (curriculare), cu atât mai mult cu cât, în prezent, la dispoziția tinerilor stau un evantai larg de posibilități de a-și petrece timpul liber, care nu de ce cele mai multe ori au și efecte educative pozitive. Prin aspectele de recreere, de relaxare, odihnă pe care le generează, loisir-ul îndeplinește și o funcție recreativă.
2. Prin activitățile extracurriculare, în general, au loc contacte, schimburi de experiență, de idei; ele presupun cooperare, colaborare între indivizi care uneori nu se cunosc, ceea ce înseamnă stabilirea de noi legături de prietenie, amiciție. Spiritul de echipă, întrajutorarea, sentimentul participării la un produs colectiv, satisfacția lucrului bine făcut sunt tot atâtea aspecte pozitive pe care activitățile extracurriculare le pot genera. Funcția social-integrativă se referă și la aspectul comunitar, dimensiunea socială a activităților extracurriculare; este vorba de participarea elevilor, a clasei, a școlii la viața comunitară, la întrajutorarea semenilor, la rezolvarea problemelor acestora etc.
3. Personalitatea copilului nu se formează și dezvoltă numai prin activitățile școlare, deoarece școala nu este singura sursă de cunoaștere, informare și formare pentru copil. Practic, cunoașterea valorilor oferite de orice arie curriculară poate să se extindă și în afara școlii, prin activități complementare, extracurriculare. Contactul direct cu realitatea, natura, oamenii pot constitui ele însele surse informare și de formare umană, chiar dacă nu sunt la fel de organizate și sistematizate ca cele curriculare. Având un caracter opțional, realizându-se la o temperatură emotivă ridicată, activitățile extracurriculare pot stârni curiozitatea epistemică, mări atenția, spori dorița de cunoaștere.
4. Aspectul vocațional este un alt aspect pe care activitățile extracurriculare îl presupun. Ele se organizează având la bază liberul consimțământ al elevilor de a participa, iar aceștia pot merge dacă consideră că specificul activităților este în spectrul lor de interese, dacă corespund aptitudinilor, înclinațiilor lor etc. Și activitățile curriculare, prin prezența opționalelor, dezvoltă latura vocaională, mai ales în învățământul liceal; această dimensiune vocațională poate fi dezvoltată mult mai devreme prin activități extracurriculare. Cadrul didactic poate observa comportamentul elevilor și poate aprecia eventualele înclinații ale unuia sau altuia dintre ei, mai ales că implicarea liberă, spontană și benevolă facilitează din plin acest aspect.
5. Funcția recuperatorie este prezentă în cazul copiilor cu cerințe educative speciale, fie integraŃi în școlile de masă, fie în instituții speciale. În funcție de specificul fiecărei deficiențe, se pot organiza activități extracurriculare care, prin conținutul, strategia desfășurării să aibă o valoare psihoterapeutică și compensatorie. Un aspect foarte important îl reprezintă contactul cu „alții” (oameni, colegi, prieteni etc.). Prin urmare, această funcție este legată și de funcția integrativ-socială”. ( M. Ștefan 2000, pp. 21-24)
III.4.TRĂSĂTURILE ȘI AVANTAJELE ACTIVITĂȚILOE
ȘCOLARE EXTRACURRICULARE
M. Ștefan apreciază că ,,educația nonformală se realizează atât sub egida unităților sistemului de învățământ (în care caz mai este numită educație extradidactică sau extrașcolară), cât și în cadrul unor organizații cu caracter educativ, organizații independente de sistemul de învățământ, dar ale căror obiective educaționale sunt în consonanță cu cele ale școlii ”. (M. Ștefan (2000, p. 15)
Sintetizând, trăsăturile importante ale educației extracurriculare ,așa cum sunt specificate în studiul Irina Marciuc putem aminti:
,,• Se desfășoară într-un cadru instituționalizat;
• Cuprinde activități extraclasă/extradidactice (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții etc.) și activități de educație și instruire extrașcolare, denumite parașcolare și perișcolare. Cele parașcolare se dezvoltă în mediul socio- profesional, cum ar fi, de exemplu, activităile de perfecionare și de reciclare, de formare civică sau profesională. Activitățile perișcolare evoluează în mediul socio-cultural ca activități de autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber în cadrul universitilor populare, al cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau în cluburile copiilor, în biblioteci publice, în excursii, acțiuni social-culturale sau în familie, ori prin intermediul mass-media, denumită adesea „școală paralelă” (Cerghit, 1988, p. 28).
• Valorifică activitatea de educație/instruire organizată în afara sistemului de învățământ sau în interiorul acestuia, sub îndrumarea unor cadre didactice specializate;
• Cadrele didactice sunt mai mult animatori, moderatori, cu multă flexibilitate, entuziasm, adaptabilitate etc;
• Coținutul și obiectivele sunt diverse, în funcție de vârstă, sex, categorii profesionale, interes, aptitudini, înclinații etc.;
• Activităile nonformale au un caracter opional, în vederea realizării unui antrenament intelectual, creativ, original;
• Ambianța desfășurării este relaxată, calmă, stenică. ” Irina Maciuc,2009,pg.20-21)
M. Ionescu realizează o taxonomie a activităților realizate în mediul școlar și în mediul extrașcolar după cum urmează :M. Ionescu (2000)
Tabelul nr. 1. Taxonomia activitților desfășurate în mediul școlar și extrașcolar- M. Ionescu (2000)
Tot autorul M. Ionescu face referire și la , asemănările și deosebirile dintre aceste activități ,Acestea asemenări și deosebiri sunt:
Tabelul nr. 2. Asemănări și deosebiri ale activităților din mediul școlar și extrașcolar- M. Ionescu (2000)
Dintre avantajele educației extracurriculare, Crenguța Oprea amintește:
,,•este centrată pe cel ce învață, pe procesul de învățare, nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat participanții;
•„demitizează funcția de predare” și „răspunde adecvat necesitilor concrete de aciune” (apud Cucoș, 1996, p. 37);
•dispune de un curriculum la alegere („cafeteria curriculum”), flexibil și variat, propunându-le participanților activități diverse și atractive, în funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor;
•contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților, oferind activități de reciclare profesională, de completare a studiilor și de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacităii indivizilor supradotați;
•creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber, într-un mod plăcut, urmărind destinderea și refacerea echilibrului psiho- fizic;
•asigură o rapidă actualizare a informaiilor din diferite domenii, fiind interesată să mențină interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii lor profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor;
•antrenează noile tehnologii comunicaționale, Ținând cont de progresul tehnico-științific, valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare
•este nestresantă, oferind activități plăcute și scutite de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă;
•răspunde cerințelor și necesităților educației”.( Crenguța Oprea.2000)
III.5.TIPURI ȘI TEMATICI DE ACTIVITĂȚI
EXTRACURRICULARE
M. Ștefan consideră că ,, există două mari forme de manifestare educativă nonformală, extracurriculară:
a) acțiunea extrașcoală (extradidactică), ce se poate desfășura la nivelul unei clase, al unui grup de clase, al unei școli, al mai multor școli din localitate, al Palatelor copiilor și cluburilor copiilor, al taberelor școlare. La nivel nțional, se organizează activități extrașcolare sub forma unor concursuri și olimpiade (de matematică și limba română, istorie, arte plastice, limbi moderne etc), susținute de la bugetul public. Se asigură și participarea elevilor la olimpiade internaționale. Un rol important în organizarea unor astfel de activităi îl au cadrele didactice.
b) acțiuni extracurriculare proiectate de organizații cu caracter educativ din afara școlii. În astfel de organizații, accentul cade pe latura educativă și nu pe cea instructivă ”. (M. Ștefan 2000, pp. 15-17)
Încercând o clasificare a activităților extracurriculare, sub egida școlii, M Ștefan, distinge:
,,1. în funcție de conținutul lor.
• activităi cu conținut cultural, artistic, spiritual;
• activități cu conținut științific și tehnico-aplicativ;
• activități sportive;
• jocuri distractive;
• activități cu caracter comunitar;
2. după forma de organizare, întâlnim:
• activități de masă;
• activități de cerc (specializate), unde se includ și echipele sportive, formațiile muzicale”..( M Ștefan 2000, pp. 35-36),
Așa cum bine știm, pe lângă aceste activități colective, elevul mai desfășoară și activităi individuale, continuându-le pe cele școlare și extrașcolare: antrenamentul individual (sportiv, muzical etc.), lecturile sale, pregătirile pentru olimpiade, încercările de a scrie literatură, poezie, îndeletnicirile tehnice, cultivarea de plante, îngrijirea de animale etc.
Din experiența noastră la catedră, în rândul copiilor și din discuțiile avute cu colegele putem spune cu convingere că cele mai îndrăgite activități ectracurriculare de către copii sunt excursiile, vizitele și serbările, urmate apoi de concursurile școlare.
În continuare von analiza câteva dintre cele mai îndrăgite și mai des desfășurate activități extracurriculare.
EXCURSIA
Excursia este o activitate didactică bazată pe interdisciplinaritate și munca în echipă. Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărgindu-și în acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziție, excursia înviorează activitatea școlară, stimulează curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formează o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale unor sentimente patriotice
În timpul desfășurării acestei activități elevul este provocat să fie receptiv la nou, să vibreze în fața frumuseților naturii, a lumii în continuă schimbare, să aprecieze valorile trecutului, pe marii scriitori români, să fie creativ, să facă față situațiilor problemă care se ivesc, să fie comunicativ cu colegii.Excursiile pot fi de mai multe feluri și anume: .
În fiecare an, noi învățătoarele organizăm:
– drumeții în orizontul local, pentru a ne cunoaște împrejurimile, pentru a putea observa natura cu toate frumusețile ei.Aceste drumeții sunt activități complementare activităților de la clasă la orele de limba și literatura română, științe ale naturii, geografie, istorie, desen, abilități practice.
-excursii județene de o zi pentru cunoașterea obiectivelor turistice, culturale, istorice și naturale ale județului Mureș. Au fost vizitate numeroase obiective: Muzeul Județean , Cetatea de la Tg.Mureș, Grădina Zoologică, Palatul Culturii cu Sala Oglinzilor, Tipografia Cromatic,.
-excursii tematice-informative, interjudețene de două și trei zile organizate în zonele mai îndepărtate ale țării. Excursiile organizate de școală au avut de cele mai multe ori caracter tematic: „Clima de la munte la câmpie”, „Istorie artă și literatură în nordul Moldovei”, „Civilizația lemnului” , București,-capitala țării, Alba –Iulia- capitala lui Mihai Viteazu, Mureșul și Oltul,-spre Mănăstirea Argeșului etc.
-excursiile tematice organizate de școală au multiple valențe de informare și educare a elevilor. Dacă sunt bine pregătite excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfășoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul de acțiune este diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, îmbunătățirea memoriei vizuale și auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calitățile ei de echilibrare, organizare și obiectivare.
– excursiile recreative-se organizează în locurile de recreere, În cadrul acestor excursii ne putem apropia cel mai mult de sufletele copiilor, îi putem cunoaște gândurile, comportamentele. Copii sunt ei însuși în aceste excursii., deoarece stârnes bucurie, curiozitate, este multă distracție, iar pentru multi elevi din mediul rural este o noutate.Mulți elevi din mediul rural nu au posibilitatea sau părinții nu i-au dus niciodată în astfel de locuri, ei auzind despre asemenea locuri de la televizor sau de la unii colegi.Astfel de excursii am organizat la Locul de agrement ,,Weekend-Tg.-Mureș, Vizionarea unui film 3D, Să mergem la un Mall, locurile de joacă de la marile magazine Promenada, Real .
-excursiile literare se organizează în locurile în care s-au născut și au trăit scriitorii, în muzee literare sau în mediul social al unei opere literare. Prin excursiile literare se pot urmări obiective variate. Excursiile pot fi legate nemijlocit de activitatea din clasă, când sunt utilizate ca verigi ale procesului de învățământ. În practica școlară se cunosc într-adevăr excursii cu caracter de introducere în studiul literaturii unei epoci sau în studierea creației unui scriitor, excursii de încheiere a studiului unei perioade sau a studiului unui scriitor și chiar excursii de comunicare de cunoștințe noi. Acestea sunt, de fapt, nu activități în afara clasei, ci metode de predare a obiectului de învățământ- literatura.
Ca auxiliar al procesului de învățământ, excursia literară este, de obicei, un mod de manifestare ocazională a activității cercului literar din școală, în grija căruia cad obligațiile pregătirii și desfășurării excursiei. Cercul literar alcătuiește din timp evidența clară a locurilor mai apropiate care pot constitui obiectivul unei excursii. Lista ar cuprinde tot ce poate fi valorificat pentru a evoca viața unui scriitor, lumea în care a trăit, lumea care i-a inspirat opera, care i-a determinat, într-o măsură, atitudinea față de societate etc.Țara întreagă este plină, din acest punct de vedere, de locuri istorice: Casa-muzeu din Ipotești, Țicăul și bojdeuca lui Creangă, Fălticenii cu Nada Florilor, lunca și casa-muzeu din Mircești, Dragoslovenii lui Vlahuță, Ploieștiul lui Caragiale și Gherea, Târgoviștea cu ruinele cântate de Cârlova, Eliade, Gr. Alexandrescu, Sibiul “Tribunei”, Prislopul lui Ion al Glanetașului, etc.
Elevii, pregătiți din vreme, vor evoca momente ale vieții scriitorilor (de exemplu, cunoscând locurile copilăriei lui Ion Creangă vor citi chiar în casa de la Humulești, pe malul Ozanei, la Cetatea Neamțului, fragmente din Amintiri), vor recunoaște locuri și oameni zugrăviți de scriitor în opera sa (la Prislop, satul lui L.Rebreanu vor citi fragmente din romanul Ion a cărui acțiune se petrece în satul respectiv, numit de autor Pripas)etc.
Excursiile literare au calitatea de a dezvolta spiritul de observație al elevilor, de a le crește interesul pentru procesul de creație literară, de a le cultiva sentimentul de dragoste și admirație pentru scriitorii noștri.
Pe lângă acestea, când poziția geografică nu îngăduie altceva, se pot organiza excursii literare în medii similare acelora din unele opere beletristice citite (uzine, fabrici, gospodării agricole existente în localitate sau în apropiere).
Pentru fiecare excursie se întocmește un plan care cuprinde: scopul; problemele literare de care este legat obiectivul excursiei și care urmează a fi dezbătute în cursul excursiei; itinerarul cu durata, opririle, mijloacele de transport și de cazare etc.; repartizarea elevilor pe grupe și împărțirea sarcinilor și responsabilităților. De caracterul măsurilor organizatorice din etapa de pregătire a excursiei și din timpul excursiei depinde în mod direct reușita activității.
În sfârșit, toate datele dobândite prin excursie sunt valorificate în forme variate de activitate creatoare. Materialul cules (fotografii, desene, note etc.) este selectat și prelucrat de colectivul cercului, se trag concluzii etc. Pe baza tuturor acestora se organizează expoziții, dar, mai ales, se redactează compuneri creatoare individuale-. Planul unei asemenea compuneri ar putea fi următorul:
1.Obiectivul și scopul excursiei.
2.Pregătirea excursiei (organizatorică și de studiu).
A. Drumul până la obiectivul excursiei.
Locul și momentul plecării.
Starea sufletească la plecare.
Mijloacele de deplasare.
Momente de reținut de pe parcurs.
Sosirea și primele impresii.
B.Vizitarea obiectivului excursiei.
Descrierea obiectivului.
Problemele literare în discuție,pe care le-a suscitat vizitarea obiectivului.
Considerații asupra importanței datelor căpătate în timpul excursiei, pentru adâncirea unor probleme literare- vizate prin excursie.
Oameni, locuri și întâmplări de neuitat.
C.Întoarcerea.
1.Bilanțul cunoștințelor și al impresiilor.
2.Măsuri pentru valorificarea lor.
Este evident că obiectul excursiei, tematica ei, problemele literare de discutat în legătură cu ea, se fixează în funcție de posibilitățile pe care le oferă localitatea și împrejurimile. Muzeele conțin adeseori material documentar apt și pentru comentariile literare, iar pinacotecile acestora oferă totdeauna prilej de discuție asupra modului specific în care o artă sau alta oglindesc realitatea, asupra legăturilor dintre pictură și literatură, asupra izvoarelor comune ambelor arte sau asupra rolului uneia ca izvor de inspirație pentru cealaltă etc. Excursiile în Capitală trebuie să cuprindă, în planul de organizare, vizitarea Muzeului de artă,a Muzeului literaturii române, a Cimitirului Belu , Muzeul Antipa,etc.
Vizitele, drumețiile sau excursiile literare fixate din timp în localități cu case memoriale, muzee literare se pot organiza la sfârșit de săptămână, de semestru sau de an școlar. Elevii pot urmări exponate, iau contact direct cu mărturii ale vieții scriitorilor.
Excursiile literare sunt un mijloc foarte eficace de adâncire a cunoștințelor literare și de educație a elevilor.
Excursia- după afirmațiile unor autori ,,ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural științific. Prin excursii elevii își suplimentează și consolidează instrucția școlară dobândind însușirea a noi cunoștințe. Excursia reprezintă finalitatea unei activități îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înțeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci și ca un act de ridicare a nivelului cultural.,, Pop Marioara,2013
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, procesul de producție în desfășurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, național, de viața și activitatea unor personalități de seamă ale științei și culturii universale și naționale, relațiile dintre oameni și rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învățare, întregesc și desăvârșesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecțiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile si taberele scolarecontribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile tarii, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii pot cunoaste realizarile oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creat opere de arta.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în școală, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor.Astfel de activități sunt de o reală importanță intr-o lume dominată de mass media și ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noștri in niște persoane incapabile de a se controla comportamental , emoțional și mai presus de toate slabi dezvoltați intelectual.
Se știe ca incepand de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoștinte punându-i in contact direct cu obiectele și fenomenele din natură. Activitățile de acest gen au o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. . In cadrul activităților organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acțiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale.
Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.
Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala.
In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate , imaginea realității, în cadrul activităților de desen și modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație. La vârsta școlară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuși să acționeze în acest sens .
SERBĂRILE – BUCURIA ȘI DISTRACȚIA COPIILOR
Procesul educațional din școală presupune și forme de MUNCĂ didactică complementară activităților obligatorii. Acestea sunt activități desfășurate în școală în afara activităților obligatorii sau activități desfășurate în afara școlii. Ele sunt activități extracurriculare și se desfășoară sub îndrumarea atentă a învătătorului.
În școală serbarea creează un cadru optim de realizare a sarcinilor educației nonformale, ale cărei conținut este adaptat nevoilor copilului, în scopul de a eficientiza învățarea.
Situată pe un circuit pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment de seamă în viața copiilor. Serbarea este un prilej de bilanț și de voie bună, ea prezintă marele avantaj de a favoriza valorificarea și dezvoltarea experiențelor copilului, într-un climat nou, stimulativ, în care are libertatea să-și manifeste interesele, să-și exprime impresiile și trăirile, pe baza căutărilor și eforturilor personale, accentul deplasându-se cu preponderență de pe informativ pe formativ. În altă ordine de idei, serbarea impune și învățătorului competențe speciale, întrucât, în cadrul acesteia se interferează mai multe domenii de cunoaștere ce trebuie să-și armonizeze strategiile, să combine mai multe genuri artistice, fiecare cu specificitatea și complexitatea sa, ce se cer a fi îmbinate la modul optim, în condițiile în care copiii obosesc destul de repede. Materialul ce va fi îmbinat în programul serbării, trebuie să fie selectat în proporție de 50% din conținuturile predate pe parcursul anului școlar și să fie interesante și accesibile copiilor.
Învațătorul are un rol hotărâtor în alegerea programului unei serbări, în stabilirea ordinii de desfășurare și în selecționarea copiilor care susțin programul. Este de preferat ca rolurile din program să fie în versuri, pentru a ușura memorarea lor și pentru a putea să se transpună și mai ușor copilul în rolul interpretat. Repartizarea rolurilor să fie în funcție de posibilitățile copilului, dar și de preferințele acestuia. Se impune ca învățătorul să acorde atenție copiilor cu înclinații artistice creând pentru aceștia un climat propice dezvoltării, prin strategii personalizate, dar să-i sprijine și pe acei copii care întâmpină greutăți în însușirea diverselor forme de artă.
În alcătuirea programului unei serbări se va avea în vedere, în primul rând, caracterul ei, selectându-se textul după un criteriu tematic (1 Decembrie, Crăciun, 8 Martie, 1 Iunie si de sfârșit de an școlar). Este bine să nu le organizăm prea des, petru că scade interesul pentru acest gen de manifestări.
Pentru a realiza spectacolul, învățătorul are nevoie și de cunoștințe specifice din domeniul scenografiei și al regiei. La toate acestea, se mai adaugă așteptările copiilor și ale părinților.
În general, o cerință de bază în alcătuirea serbărilor, în afară de asigurarea înaltei calități educative și artistice, o reprezintă necesitatea ca întreg materialul să fi fost însușit bine de către copii în cadrul procesului instructiv- educativ organizat. Conținuturile serbărilor este bine să fie apropiate experienței de viață a copilului, să răspundă nevoii sale de cunoaștere, de nou și de frumos.
,,Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor evenimente de însemnătate națională sau internațională, de tradițiile și obiceiurile statornicite în școală.
Serbarea școlară este o activitate extracurriculară tradițională, care are mari valențe educative. Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentați într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reușita comună. ”Pop Marioara, 2013
Am realizat astfel de acțiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a zilei de 8 Martie, a Zilei Europei sau la sfârșit de an școlar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral, în scris sau prin muzică.
Așa cum preciza ,,serbarile si festivitatile – marcheaza evenimentele importante din viata scolarului. Din punct de vedere educativ importanta acestor activitati consta in dezvoltarea artistica a elevului precum si in atmosfera sarbatoreasca instalata cu acest prilej. Aceste mici serbari, organizate de catre cadrele didactice, le ofera elevilor rasplata primita dupa munca, si de asemenea au un rol de motivare, mai putin seminificativ ” Pop Marioara, 2013
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mișcare și surprize. Am organizat carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1 Iunie. Participanții au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat imaginația elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme de manifestări artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea costumului , cât și în interpretarea/realizarea unor monologuri.
CONCURSURILE ȘCOLARE
,,Concursurile scolare – sunt o metoda extrascolara de a starni interesul elevului pentru diferite arii curriculare avand, in acelasi timp, o importanta majora si in orientarea profesionala a elevilor, facandu-le cunoscute toate posibilitati pe care acestia le au. Concursuri precum "Cangurul" sau Olimpiadele Scolare pot oferi cea mai buna sursa de motivatie, determinand elevii sa studieze in profunzime si prin urmare sa scoata rezultate mai bune la scoala. Acelasi efect il pot avea concursurile organizate de catre cadrele didactice in clasa. Daca sunt organizate intr-o atmosfera placuta vor stimula spiritul de initiativitate al copiluiui, ii va oferi ocazia sa se integreze in diferite grupuri pentru a duce la bun sfarsit exercitiile si va asimila mult mai usor toate cunostintele ” .Pop Marioara, 2013
Concursurile sunt forme competiționale de activitate extrașcolară, organizate pe diferite teme. Am organizat la nivel de școală concursuri de dans, de creații artistice, de desen, între clasele de nivel primar, cum ar fi:Concursul Local de creație plastică” ,,Toamna”, ,,Eminescu-prin ochi de copil”, ”, ediția ,,Fantezii de primăvară” prin care s-a stimulat dezvoltarea creativității elevilor. Dar am participat și la Concursuri naționale și internaționale de creație artistico-plastică, creație literară, de interpretare dramatică, multidisciplinare, interdisciplinare.
Observăm că elevii participă cu mult interes la concursurile școlare, unde se câștigă premii. Dar la aceste concursuri intervine um obstacol-și anume plata acestor concurs.Sunt foarte multe concursuri cu teme diferite, foarte benefice ca și activități complementare a activităților didactice dar în rândul copiilor nu totdeauna sunt benefice.De ce / Deoarece ,lucrând în mediul rural întâlnim desori elevi buni care nu pot participa la aceste competiții deoarece părinții nu își pot permite plata acestoraPentru acești elevi-concursurile în loc să îi stimuleze putem spune că îi inhibă, îi face pe elevi să fie retrași,timizi, de multe ori fiindu-le rușine să spună că nu își pot permite, dar în ochii lor se vede dorința și regretul că nu pot participa.
Concursurile literare, ca formă de activitate extracurriculară sprijină procesul de învățământ, stimulând lărgirea orizontului literar al elevilor, formarea unor priceperi și deprinderi necesare – în primul rând deprinderea de muncă independentă, stăruitoare și organizată.
În interiorul școlii, concursul literar poate dubla o altă activitate din afara clasei, de obicei serile literare, fiind organizat și condus tot de colectivul cercului literar din școală. De exemplu, în cadrul unei serate literare festive închinate luptei pentru pace, se poate organiza un concurs cu tema “Condamnăm războiul!” Elevii care iau parte la concurs- de regulă din clase paralele- pregătesc un material bibliografic indicat. La concurs se prezintă cât mai mulți elevi, cel puțin câte unul de fiecare întrebare care urmează a fi adrestă uneia din părți (concursul are valoare educativă reală când nu se rezumă la concurența dintre “cei mai buni”). Același elev nu primește decât o întrebare, indiferent dacă răspunde sau nu la ea. Întrebările trebuie să vizeze nu calitatea memoriei, ci priceperile dobândite de elevi în legătură cu studiul literaturii. De aceea, lista bibliografică trebuie să fie redusă, iar răspunsurile să fie apreciate și notate atât sub aspectul justeței conținutului reprodus, cât și sub aspectul priceperilor de exprimare și de interpretare a unei cărți de literatură.
Forme de concursuri literare care se pot aorganiza în școli ar fi: cel mai bun cititor, cel mai bun povestitor, ghicitori literare ( “Ce personaj a spus…? ” “În ce operă apare personajul…?” etc.).Participanții la asemenea mici concursuri pot fi elevi ai aceleași clase sau elevi din ciclul primar, Dar și în această situație, ca și în aceea discutată mai sus, trebuie evitat caracterul competițional al întrecerilor, scopul fiind nu atât relevarea vârfurilor, cât emulația generală, dezvoltarea interesului comun pentru problemele în concurs, mărirea puterii de influențare a literaturii asupra elevilor, dezvoltarea unor priceperi, a obișnuinței de a citi și de a reflecta asupra celor citite, a gustului literar și artistic.
Concursul “Iubiți cartea”, de exemplu, este un bun mijloc de educare a tineretului în spiritul dragostei de muncă și de cultură. El are ca scop, de asemenea, să formeze , la copii, priceperea și obișnuința de a citi. Tinerii sunt îndrumați prin acest concurs spre cartea bună, spre creația clasicilor noștri și a clasicilor universali, spre operele literaturii contemporane de la noi și din lumea întreagă. Modul de desfășurare a concursului este stabilit de un regulament special. În principiu, cititorul trebuie să aleagă, din trei liste bibliografice obligatorii, un anumit număr de opere, a căror lectură trebuie să o dovedească în fața unei comisii. Concursul propriu-zis constă în răspunsurile la întrebările comisiei în legătură cu cărțile citite. Concurentul reușit devine purtător al insignei “Prieten al cărții”.
Foarte popular este concursul “Drumeții veseli”, pe teme variate (literatură, știință, creație originală, interpretare muzicală etc.). Caracterul lui sportiv, competițional- de întrecere între “reprezentanți”, deci între vârfurile claselor- îl transformă adesea în concurență de prestigiu între școlile angajate; masa de elevi, rămânând cu simplul rol de “suporteri”, nu mai este interesată în pregătirea efectivă a temei. Concursul “Drumeții veseli” constituie totuși un imbold la ridicarea nivelului predării și dezvoltă în elevi interesul pentru studiu.
Concursurile literare sunt activități deosebit de atractive și stimulatoare pentru elevi, întrucât aceștia își pun în valoare cunoștințele, priceperile și deprinderile de interpretare sau analiză literară, fiind un câștig deosebit și pentru elevii care participă efectiv sau asistă la aceste concursuri.
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale– organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, procesul de producție în desfășurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, național, de viața și activitatea unor personalități de seamă ale științei și culturii universale și naționale, relațiile dintre oameni și rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învățare, întregesc și desăvârșesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecțiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile si taberele scolarecontribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile tarii, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii pot cunoaste realizarile oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creat opere de arta.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în școală, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor.Astfel de activități sunt de o reală importanță intr-o lume dominată de mass media și ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noștri in niște persoane incapabile de a se controla comportamental , emoțional și mai presus de toate slabi dezvoltați intelectual.
Se știe ca incepand de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoștinte punându-i in contact direct cu obiectele și fenomenele din natură. Activitățile de acest gen au o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. . In cadrul activităților organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acțiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale.
Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.
Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala.
In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate , imaginea realității, în cadrul activităților de desen și modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație. La vârsta școlară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuși să acționeze în acest sens .
Alte activitati- pot fi alese de catre copii, luand parte in timpul lor liber. De obicei acestea sunt alese ca un hobby personal, sau chiar cu scopul de a-si aprofunda cunostintele intr-un domeniu anume. Din pacate, in Romania, aria aceasta nu este foarte dezvoltata, cu toate acestea exista anumite locuri unde elevii se pot inscrie (ca de exemplu "Palatul Copiilor").
Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăși să fie creativ.
Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.
Activitatea educativă școlară și extrașcolară permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa școlară. Elevii sunt atrași de activitățile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativității, gândirii critice și stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conștientizarea urmărilor poluării, educația rutieră, educația pentru păstrarea valorilor, toleranța, comunicarea interculturală etc.
Activitățile complementare concretizate în excursii și drumeții, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ținută adecvată situației, declanșează anumite sentimente. O mai mare contribuție în dezvoltarea personalității copilului o au activitățile extrașcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa și nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei și cea extrașcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoționa puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-și forma convingeri durabile.
c) Criterii de selectare a activitatilor extrascolare
Înainte de a planifica și efectua activităti exrascolare învățătoarea trebuie să țină cont de următoarele aspecte importante pentru copii:
Să vorbească cu elevii și cu părinții acestora la începutul fiecărui an școlar iar apoi să revizuiască activitățile dorite la începutul fiecărui nou semestru. Împreună ( învățătoarea cu părinții să decidă cu cât de mult se pot descurca și să facă alegerile potrivite.Învățătoarea , odată cu propunerile venite trebuie și să argumenteze ce pot învăța elevii din activitățile respective .
Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze
dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal – pregătirea copilului pentru viață.. Realizarea acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi .
Activitătile extracurriculare sunt apreciate atât de către copii, cât și de factorii educationali în măsura în care :
valorifica și dezvolta interesele și aptitudinile copiilor;
organizează intr-o manieră plăcută și relaxanta timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea procesului de invatamant ;
formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;
copiii au teren liber pentru a-si manifesta in voie spiritul de initiativa;
participarea este liber consimtita, necodiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate sustinuta;
au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup;
sunt caracterizare de optimism si umor;
creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participantilor;
urmăresc lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ;
contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
d) Exemplu de planificare a activităților extrașcolare
Activitățile extracurriculare dețin un rol important în viața elevului, oferindu-i un alt mod de dobândire a informațiilor. Acestea pot fi activități indepenente, pe care elevul le-a ales, sau activități organizate de către cadrele didactice..
CAPITOLUL IV
PROIECT DE CERCETARE
Tema cercetării: MODALITĂȚI DE INTEGRARE A ACTIVITĂȚILOR
EXTRACURRICULARE ÎN CADRUL ORELOR DE LIMBA ROMÂNĂ-
Acest capitol cuprinde derularea cercetării care se centrează asupra modalităților de integrare a activităților extracurriculare în cadrul orelor de limba română, prezentând detaliat proiectul metodologic al cercetării întreprinse – direcții, obiective și ipoteze.
Este descris designul cercetării, din punctul de vedere al cadrului de desfășurare, participanților, etapelor și tipurilor de date obținute. Sunt prezentate modalitățile de efectuare acercetării , apoi instrumentele create și utilizate în cadrul cercetării (experiment, teste, chestionare, interviuri, ș.a.), precum și limitele inerente unei asemenea cercetări.
Întreaga lucrare are semnificația unui proiect pe care îl concepem și îl supunem experimentării și care constituie principala ipoteză pe care o formulăm si o avansăm pentru confirmare / infirmare, conștienți cǎ “Interesul susținut pentru educația extracurriculară este ilustrat și de noua misiune a educației, a provocărilor contemporane., noul mesaj al acesteia în întreaga Europǎ de azi și pretutindeni în lume. Este vorba de integrarea activităților extracurriculare în cadrul procesului de învățământ și a imaginii naționale în contactele internaționale de cele mai diverse forme.” (L. Balazs, p.32)
Obiectivele cercetǎrii noastre vizeazǎ componentele actului didactic tripartit : proiectare – predare – evaluare, conferind studiului caracterul unei didactici speciale, capabile sǎ punǎ în valoare interactivitatea profesor-elev. Încercǎm sǎ rǎspundem astfel competențelor avute în vedere de o adevǎratǎ lecție de creativitate, lecția de literaturǎ: stimularea gândirii autonome, reflexive, abordarea flexibilǎ a opiniilor, folosirea unor modalitǎți diverse de:
înțelegere și de interpretare a textului literar;
redactare a unor texte;
Pentru operativitatea consultǎrii, am preferat consemnarea referințelor bibliografice la sfârșitul lucrării, în ordinea alfabetică a numelui autorilor citați în text.
În actualul context, este necesară o nouă abordare a etapelor și conexiunilor educației: ”Combinarea metodelor tradiționale de predare cu abordări extrașcolare trebuie să le permită elevilor să intre în contact cu cele trei dimensiuni ale educației: etică și culturală, științifică și tehnologică, economică și socială.”( J. Delors, 2000, p.17)
Pentru flexibilizarea programelor, profesorii ar trebui să lucreze în echipe, chiar internaționale, într-un parteneriat pe care globalizarea îl face inevitabil, căci perspectivele se simt deja: ”cei fără o educație temeinică sunt lăsați în voia sorții, departe de centrul acțiunii” (J. Delors, 2000, p.30) .
Cercetarea noastrǎ de tip experimental (ameliorativ) vizează reliefarea unor modalități diverse de valorificare didactică a activităților extracurriculare în cadrul orelor de limba și literatura română și a perspectivelor deschise de acestea; actualitatea și utilitatea temei se regǎsesc în schimbǎrile din domeniul educației prin:
“Cum putem integra activitățile extracurriculare în cadrul orelor de limba română? Un posibil răspuns la aceasta întrebare îl găsim tot în sursa citată. Cei patru piloni “pe care se sprijină procesul educativ continuu sunt: “a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să trăiești împreună cu ceilalți și a învăța să fii” (J. Delors, 2000, p.78.)
Domeniul actual al didacticii limbii române, realizând o sinteză între tradiție și inovație, se caracterizează prin tratarea obiectivelor din perspectivă inter- și transdisciplinară, se constată decalajul dintre înnoirile aduse de manuale și rămânerea în urmă a cercetării didacticii cu caracter aplicativ, pe de altă parte. O explicație a acestei rămâneri în urmă o găsim în faptul că metodele și mijloacele didacticii nu se schimbă rapid și de aceea nici disciplina care le studiază nu poate avea o evoluție spectaculoasă: “Vechile didactici se construiau, în general, pe dezvoltarea indirectă a competenței de comunicare prin strategii preponderent descriptive și analitice. Rolul noilor didactici, informate de pedagogii funcționale, este de a oferi strategii viabile pentru realizarea modelului comunicativ-funcțional” (M. Columban, 2004, p. 77).
La o modificare a viziunii profesorului față de didactică au contribuit și ghidurile metodologige editate de Serviciul Național de Evaluare și Examinare, forumurile de abilitare curriculară organizate de Consiliul Național pentru Curriculum, programul Magister al DPPD Cluj, activitățile Centrului Educația 2000+ (cursurile și publicațiile despre dezvoltarea gândirii critice) simpozioanele naționale de didactică ale Asociației Naționale a Profesorilor de Limba și Literatura Română, revista “Perspective”, etc.
“Mutatis mutandis”, un model american de lectură este propus de profesoara Delia Gomboș ca sursă alternativă pentru stimularea interesului față de lectură (revista” Perspective” nr. 10/2005, p. 55) prin analiza comparativă a manualului românesc și a celui american pentru clasa a IV a. Cel românesc, alocând un spațiu bogat narațiunii, propune spre studiu și specii ale eposului folcloric: basmul, legenda, snoava. Cel american se numește Reading Fantastic Voyage, și, deși este format A 4 și are 754 de pagini, este structurat în 6 capitole, fiecare cu propria culoare, față de 12 capitole cât are cel românesc, unde amestecul de culori distrage atenția elevului. Prin permanente conexiuni dintre literatură și realitate, manualul american oferă motivația studiului, subliniind că: “literatura nu este un univers paralel realității, ci se întrepătrunde cu aceasta” (p.57). Elevului i se adresează permanent întrebări deschise: “Ce părere ai despre …? “ Cum te-ai simțit când ai citit fragmentul….?” “Cum ai reacționa dacă ai fi personajul…?” Manualul este însoțit de două caiete speciale pentru elevi, unde exercițiile de gramatică sunt separate de cele de citire, scriere, pronunțare. Simțindu-se permanent în centrul atenției, elevii “iubesc manualul” (p.56). Partea finală, Wrap-Up , (exerciții recapitulative) îi întreabă limpede: “care sunt lucrurile cele mai importante în viață? “ Sperăm că se va ajunge și la noi ca, în loc de “Citiți integral textul La scăldat de Ion Creangă”, manualul să-l invite pe elev: “Citește mai departe pentru a afla …mergi și vezi despre ceea ce ai citit……..ce-ai învățat din ceea ce ai citit și ce-ai învățat din ceea ce ai observat și văzut…….. că fiecare lectură este numai un drum posibil și alte căi rămân întotdeauna deschise” (Jean Pierre Richard).
IV.1 TIPUL DE CERCETARE
Cercetarea noastrǎ de tip experimental (ameliorativ) Am optat pentru cercetarea operațională, “cea mai eficace trăsătură de unire între cercetătorul specialist și practician, între cercetarea fundamentală și practica școlară” (G. Landscheere,1995, p. 39).
Nu am exclus contribuțiile cercetării sistematice, completate de cele ale celei spontane, dar am pus accent pe un model provocator, cercetarea-acțiune (cu stagiul “diagnostic” și cel “terapeutic”), deoarece în domeniul educației, ea “reprezintă o formă de abordare autoreflexivă, realizată de participanții la situații sociale, (inclusiv educaționale) cu scopul de a îmbunătăți: a) raționalitatea și justețea propriilor practici sociale sau educaționale; b) “înțelegerea acestor practici și a situațiilor în care se desfășoară practicile respective” (C. Ulrich, 2002, p. 126) .
Obiectul cercetării îl reprezintă practicile educaționale, transformarea unor componente, a unor mentalități privind activitățile extracurriculare printr-o inițiativă strategică experimentală ce presupune provocarea intenționată a unor fenomene și desfășurarea de acțiuni educaționale ale căror rezultate sunt analizate pentru a li se stabili eficacitatea..
În structura demersului investigator, am corelat ipotezele cu o varietate de obiective care demonstrează încă o dată că “viitorul nu trebuie așteptat, ci construit și inventat” (G. Berger).
IV.2.IPOTEZE ALE CERCETĂRII
Acest subcapitol îl putem intitula și “Ce s-ar întâmpla dacă…. ?” încercăm să avansăm câteva posibilități de răspuns la problema analizată, plauzibile, verificabile, testabile și, eventual, alternative, din care să rezulte că proiectul educațional pe care îl propunem, este validat din punct de vedere funcțional (indică finalități), structural (include conținuturi, tipuri de instruire, strategii didactice), al produsului (se concretizează în propuneri de programe, proiecte, softuri educaționale, materiale auxiliare realizate cu elevii, etc.). Sunt anticipări ale unor posibile răspunsuri, predicții care asigură legătura între tema și finalitatea lucrării, între demersurile investigative, rezultatele obținute și concluziile cercetării. Formularea ipotezelor s-a bazat pe strategii deductive dar și inductive și ”reprezintă adevăratul moment de originalitate al unei cercetări” (M. Bocoș, 2005, p. 41). Apoi, în contextul verificării ipotezelor, am urmărit testarea acestor instrumente de cercetare, convinși fiind că, dacă sunt în concordanță cu deontologia, epistemiologia și metodologia pedagogică, atât confirmarea cât și infirmarea lor reprezintă un plus de cunoaștere pentru cercetare.
Ipoteze generale
Ținând seama de faptul că ipoteza constituie o prezumție ce caută să pună în relație de cauzalitate o variabilă independentă și una dependentă, enunțurile formulate de noi sunt următoarele:
1. Actuala dezvoltare a cercetărilor – acțiune de tip experimental (ameliorativ) focalizate pe o problemă specifică, analizată în condiții specifice, conturarea unor perspective și gǎsirea unor modalități eficiente de integrare intra – și extracurriculară în cadrul orelor de limba și literatura română.
Ipotezelei generale legate de punerea în evidență a superiorității unor modalități de integrare intra- și extracurriculară , le-am adăugat câteva ipoteze particulare , conturate pe parcursul cercetării, în directă legatură cu obiectivele acesteia, în raport de care am stabilit criteriile și indicatorii de validare a ipotezelor și de realizare a obiectivelor
Ipoteze particulare
1.Dacă programa aplicată în clasă (activități curriculare) va fi substanțial completată cu activități extracurriculare de tipul:, excursii tematice, literare, serbări desfășurate cu ocazia diferitelor evenimente, vizite, concursuri etc. s-ar putea ajunge la o reconstrucție, la o remodelare a motivației elevilor, în sensul că aceștia vor deveni mai sensibili, mai receptivi la noțiunile care trebuie însușite, vor manifesta mai mult interes pentru cunoașterea limbii și literaturii române; vor putea face distincții mai clare între frumosul autentic și cel fals (kitsch-uri)
2.Utilizarea unui program riguros în activitatea didactică la clasa, alternativ cu un program al activităților extracurriculare, program ce presupune utilizarea frecventă a modalităților de sistematizare a informațiilor în predarea-învățarea noțiunilor de limba și literatura română conduce la creșterea performanțelor școlare, precum și la asigurarea unui nivel pertinent al deprinderilor și cunoștințelor legatedisciplină.
3. Prin abordarea activităților extracurriculare și cu ajutorul metodelor activ-participative, s-ar putea obține, în studiul limbii române, o eficiență sporită în identificarea specificului competenței de comunicare (componenta verbală, cognitivă, literară, enciclopedică, ideologică și socio-afectivă ) față de cea atinsă prin mijloace tradiționale.
IV.3.OBIECTIVELE CERCETĂRII
“Pledăm în favoarea dezvoltării unei imagini mereu înnoite și înnoitoare asupra procesului de învățământ, a întăririi convingerii potrivit căreia nu există un singur mod în care elevii învață și cu atât mai puțin nu există un singur mod în care aceștia să fie învățați.” (I.Cerghit, 2002, p. 8)
Un învățământ dominat de această concepție are ca prioritate transformarea cunoașterii în și prin acțiune, pregătind competențe intelectuale și profesionale, trecând de la mai vechea paradigmă a “conținutului”, bazată pe a ști, la cea de “curriculum”, bazat pe a ști să aplici cunoștințele, adică a ști să faci, a demonstra competențe.
Am considerat necesar ca obiectivelor-cadru existente în programele de limba și literatura ronă să le mai adăugăm unul care se referă la dezvoltarea capacității de argumentare și gândire critică, datorită importanței pe care o are formarea unor personalități puternice, capabile de integrare în societate prin permanentă (auto) instruire.
Ne-am oprit numai asupra activităților extracurriculare, pe de o parte pentru a delimita riguros domeniul de cercetare, pe de altă parte fiindcă aceste activități sunt agreate de elevi pentru “călătoria” exploratorie ce-i permite prelungirea realului, pentru compensarea dezacordului cu lumea exterioară prin pătrunderea într-un univers diferit și pentru satisfacția confirmării unor adevăruri cunoscute sau doar intuite, “că de n-ar fi, nu s-ar povesti”.
Pentru înțelegerea acțiunii ca “rețea conceptuală”, chiar din clasa I , studiul eposului literar pornește de la exemple de acțiuni din basme, povești, date de elevi și dezvoltate după parametrii: “Ce se săvârșește?”, “Cine?”, “De ce?”,“ Împreună cu cine și împotriva cui?”, “Cum?”
Obiective cognitive, afectiv-atitudinale și comportamentale urmărite în cadrul cercetării
Pentru încurajarea și exersarea unor schimbări de perspectivă, a intersectării unor perspective, ne-am propus atingerea mai multor obiective realiste, subordonate identificării și validării unor modalități de perfecționare și inovare a teoriei și practicii educaționale:
1. Posibila reconsiderare, pe baza datelor cercetării, a concepției educaționale extracurriculare și a valențelor educative ale eposului literar în noul context al interculturalității și globalizării.
2. Analiza actualelor programe și manuale pentru identificarea unor elemente care ar putea contribui, probabil, la restructurarea capitolelor referitoare la eposul folcloric. Evidențierea superiorității unor metode (x) față de alte metode (y) în aspecte de intra- și interdisciplinaritate, de interactivitate sau a complementarității lor.
3. Relevarea potențialului creativ profesor-elev prin abordarea unor activități adecvate (excursia tematică, serbările școlare, vizite etc., ancheta pe teren, proiectul individual și de grup, etc.),
4. Creșterea semnificativă a eficienței instruirii prin participarea la activități extracurriculare ca posibilitate de formare a competenței de comunicare.
5. Identificarea efectelor de ordin comportamental (deprinderi, atitudini, interese, acțiuni, motivații, etc.) deduse din lucrări, discuții, activități școlare și extracurriculare.
6. Organizarea unor concursuri pe teme literare pentru stimularea spiritului de competiție, cât și a celui de echipă, a parteneriatului elev-profesor și dezvoltarea capacității de argumentare și gândire critică, , stabilirea unor obiective, mijloace și strategii de lucru.
7. Descoperirea unor procedee eficiente de atragere a elevilor spre cunoașterea și aprecierea cărții, a literaturii prin diversificarea căilor de percepere directă și diferențiată. (vizite la tipografii, muzee, lacașe memoriale ale unor autori, , cunoașterea naturii și frumosului din natură,, sebări cu ocazia diferitelor evenimente, etc.)
a) Elaborarea și avansarea unui proiect minimal, ușor adaptabil privind activitățile extracurriculare centrate pe cunoașterealimbii și literaturii române, în perioada vacanțelor, a sărbătorilor (excursii, vizite, întâlniri)
b) Identificarea, în rândul familiilor elevilor, al cunoștințelor, a persoanelor care ar putea colabora în realizarea acestor activități.
c) Relevarea unor interferențe culturale locale, naționale și universale care-și găsesc ecou în eposul folcloric românesc.
Design-ului cercetării trebuie să demonstreze atât validitate internă (să putem concluziona că variabila independentă este cauza efectelor identificate prin intermediul variabilelor dependente), cât și validitate externă (măsura în care conținutul probelor ”reflectă realitatea din afara laboratorului în care trăiește subiectul uman” (I. Radu, 1993, p.36)
IV.4. VARIABILELE CERCETĂRII
Independentă: utilizarea frecventă a modalităților de sistematizare a informațiilor prin activitățile extracurriculare în cadrul orelor de limba și literatura română (excursii tematice, serbări, vizite,concursuri literare, jocul didactic).
Dependentă: performanțele școlare și comportamentale ale elevilor (deprinderi de exprimare corectă orală și scrisă), lărgirea capacităților cognitive complexe (gândirea divergentă, creativă, logică, deprinderi sociale), aprofundarea cunoștințelor deja însușite.
IV.5.COORDONATELE MAJORE ALE METODICII
PROIECTULUI-CERCETARE
Locul de desfășurare: Școala cu clasele I-VIII, județul Mureș, învățătoare: Cristina
Perioada de:
implementare a proiectului de cercetare: semestrul I an școlar 2014-2015;
cercetare a proiectului: semestrul I și al II-lea, an școlar 2014-2015;
PERIOADA: decembrie 2014 –iunie 2015
Eșantion de participanți:
Eșantion experimental Clasa a III-a, formată din 15 elevi (9 fete și 6 băieți);
Eșantion de control-Clasa a IIIa, formată din
Eșantionul de conținut:
Noțiunile de limba și literature română: opera lui Creangă, compuneri,
PERIOADA: decembrie 2014 –iunie 2015
IV.5.1.REZUMATUL PROIECTULUI
Proiectul se constituie pe un număr de activități educative curriculare și extracurriculare desfășurate în anul școlar 2014-2015, ce vor cuprinde vizitarea unei tipografii, excursii tematice, sebări cu ocazia zilei de 8 Martie, a sărbătorilor de iarnă, expoziții de desene, concurs de compuneri, creații litarare, realizarea unui portofoliu, dezbateri, pentru implicarea elevilor și canalizarea energiei acestora spre o educație de valori.
SCOP: evidențierea rolul activităților extrașcolare- excursiile- în însușirea /consolidarea unor cunoștințe semnificative însușite în lecțiile de limba și literatura română, și promovarea valorilor culturale și spirituale.
Activități propuse, în ordinea în care se vor desfășura:
,,Drumul cărții” -vizită la Tipografia Cromatic Tg.-Mureș-
,,De ziua ta-mămică iubită, serbare, martie 2015,
,,Pe drumuri de munte! – la ghiocei”- martie 2015
,,I. Creangă –în școlile noastre– concurs internațional multidisciplinar -aprilie 2015
,,Natura – carte deschisă spre cunoaștere”- să ne cunoaștem împrejurimile-aprilie 2015
“Humulești- lăcaș de neuitat–excursie în Moldova”- mai 2015
,,Concurs de compuneri, creații literare -mai 2015 ,
Ultimul clopoțel,,-serbare, iunie 2015
IV.5.2. Criterii și indicatori de validare a ipotezelor și
de realizare a obiectivelor
1. Capacitatea de a extrage din basme, povești a unor învățături și a unor modele morale, stabilirea de către elevi a unor asociații cu unele precepte, teorii, etc.și aplicarea lor.
2. Posibilitatea de a reproduce, recita sau interpreta fragmente de texte folclorice.
3. Cunoașterea și utilizarea la clasă și în afara ei, în scopul aprecierii valorii autentice, a unor importante fenomene legate de natură.
4. Selectarea, înregistrarea și dezbaterea conținutului unor texte dedicate valorilor românești autentice.
5. Performanțe ale elevilor în realizarea unor creații literare și participarea cu ele la concursuri
6. Participarea, ca interpreți, la serbări, spectacole și concursuri.
7. Dorința exprimată de elevi de a fi antrenați în concursuri naționale și internaționale de cunoaștere și de popularizare a operelor românești.
8. Propuneri ale elevilor de realizare a unor compuneri cu tematică despre natură.
9. Puterea de a se mobiliza în vederea rezolvării unor situații-problemă cu care s-au confruntat în realizarea unor sarcini.
10. Contribuția elevilor la inițierea unui concurs de compuneri, creații literare.
11. Capacitatea de a atrage propria familie, vecinii, prietenii, către cunoașterea și aprecierea talentului elevilor.
12. Încercarea de a descoperi în texte epice trăsături specifice ale folclorului național prin comparare cu creațiile altor popoare.
13. Posibilitățile de identificare și de promovare a operei lui Creangă ,subliniate de creații literare.
14. Modificări în balanța comunicărilor directe în clasă și în afara ei.
15. Sporirea implicării în perfecționarea propriei exprimări.
16. Evoluția rezultatelor școlare; promovarea unor noi produse ale învățării.
Analiza în funcție de aceste criterii și indicatori, o realizăm în lucrare înprelucrara și interpretarea datelor..
IV.5.3. Direcții anticipative, estimative
Diversificarea, in ritm accelerat, a strategiilor de instruire presupune o nouă pragmatică bazată pe ideea de acțiune, pe ”a ști să faci”și a trăi afectiv, pe competențe demonstrate de performanțe.
Concepția cercetării pe care o realizăm urmărește dezvoltarea competenței de comunicare lingvistică, textuală, discursivă și culturală prin aprecierea valorilor populare epice ca “structuri didactice deschise” înțelegerii și interpretării.
IV.5.4.Metodologia evaluării
Metodologia evaluativă utilizată este una complexă, incluzând metode, tehnici și instrumente calitative și cantitative constituite într-un un portofoliu metodologic: – interviuri de evaluare, focus-grupuri cu grupul-țintă și membrii echipelor de proiect; – modele procedurale de autoevaluare, interevaluare, de declarații de intenții; – chestionare; – modele de grile de observare; – forme de monitorizarea interacțiunilor și a comunicării; – analiza produselor activității; – analiza produselor activității membrilor grupului-țintă; – teste standardizate (sociometrice, de personalitate, docimologice, de randament); – modele de fișe de apreciere (cum ar fi cele care utilizează „ancore comportamentale”); – scale ale nivelului de satisfacere a nevoilor grupurilor-țintă; -rezultatele concrete, materiale ale programului educațional.
În cadrul întâlnirilor menționate se va avea în vedere o evaluare formativă continuă, realizată pe baza observării comportamentului de învățare al studenților, pe demonstrarea activismului în cadrul discuțiilor și al capacității de a se implica în situațiile de rezolvare a problemelor ridicate în acord cu tematica abordată.
Evaluarea finală se va realiza pe baza unui chestionar scris desfășurat la finele semestrului II și în evaluarea produselor de portofoliu solicitate pe parcurs.
IV.5.5.REZULTATE AȘTEPTATE
• Creșterea calității actului educațional și a rezultatelor învățării;
• Proiectarea activităților educative extracurriculare ca aplicații concrete a cunoștințelor acumulate, a abilităților și competențelor formate în cadrul obiectelor de studiu;
• Stimularea interesului elevilor de a se implica în proiecte în activități extracurriculare, extrașcolare și extracurriculare la nivelul fiecărei unități de învățământ;
• Creșterea ratei promovabilității școlare;
• Asigurarea șanselor egale de dezvoltare personală;
• Ridicarea calității resursei umane din sistemul educațional;
• Asigurarea sustenabilității proiectelor educative prin conștientizarea cu privire la potențialul pe care programele educaționale îl au asupra formării tinerei generații ce urmează a se integra;
• Transformarea educației în sursă de dezvoltare comunitară.
IV.5.6.INSTRUMENTE DE CERCETARE
–chestionare,
-observația,
– testul sociometric
-fișa psihopedagogică
-fișă de înregistrare a observațiilor
-fișă de interpretare a rezultatelor
IV.5.7..METODOLOGIA CERCETĂRII
Sistemul metodelor de cercetare utilizate a inclus experimentul psihopedagogic/didactic, metoda observației, metoda testelor și a altor probe de evaluare.
Pentru realizarea obiectivului propus vor fi necesare mai multe metode de cercetare.
Metoda observației este utilizată pe scară largă pentru investigare și culegere de date experimentale, ea neavând un caracter constatativ de diagnoză educațională.
Interviul și chestionarele scrise, convorbirea individuală sau în grup, studiul documentelor școlare constituie tehnici eficiente pentru culegerea și interpretarea datelor necesare cercetării pedagogice.
Metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale, prin clasificarea și ordonarea acestora, folosind calculul statistic, curbele statistice de mărime.
Metoda scărilor de opinii și atitudini, în care rezultatele se distribuie pe o scară cu mai multe intervale, în funcție de calificativul obținut.
IV.6.PROCEDURA DE .DESFĂȘURARE
A EXPERIMENTULUI
Experimentul s-a desfășurat conform procedurii clasice în trei etape: etapa constatativă (pre-experimentală), etapa experimentală și etapa de control (post-experimentală).
În cadrul cercetării au fost parcurse următoarele etape:
1) Etapa constatativă / (Pretestul) – are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii cercetării, atât la eșantioanele experimentale, cât și la cele de control.
2) Etapa experimentală – a fost momentul introducerii variabilei independente 9a activităților extracurriculare)în activitatea desfășurată de eșantionul experimental, în timp ce pentru eșantionul de control activitatea didactică s-a desfășurat în condițiile obișnuite, aplicându-i-se doar strategii de predare-învățare-evaluare tradiționale.
3) Etapa postexperimentală – s-a aplicat la sfârșitul experimentului un test final de cunoștințe, identic pentru cele două eșantioane.
Într-o primă etapă se stabilesc cele două eșantioanentioane de elevi și se studiază variabilele dependente, în starea lor inițială, aplicând instrumentele elaborate în conformitate cu tema, obiectivele și indicatorii operaționali ai cercetării. Înainte de aplicarea instrumentelor adaptate indicatorilor operaționali pentru cuantificarea acestora, am utilizat patru instrumente pentru obținerea unor date preliminare referitoare la dificultățile de învățare școlară pe care le întâmpină elevii la orele de limba și literatura română odată cu intrarea înclasele III-IV:
interviu aplicat elevilor,
interviu aplicat învățătoarelor,
interviu aplicat părinților,
chestionar pentru elevi și părinți
IV.6.1.ETAPA CONSTATATIVĂ/PRETESTUL
În cadrul activității experimentale am avut în vedere planificarea pe semestrul II a activităților extracurriculare care ar putea fi complementare pentru orele de limba și literatura română.
Obiectivele pretestului:
Determinarea opțiunilor elevilor și părinților de la eșantionul experimental privind desfășurarea activităților extracurriculare .
Monitorizarea, înregistrarea și analiza datelor obținute la eșantionul experimental.
Desfășurarea pretestului:
Pentru a putea stabili activitățile extracurriculare pe care le putem integra ]n cadrul orelor de limba și literatura română trebuia să constatăm care activități ar fi dorite mai mult de elevi, pentru a participa cu plăcere și a-i stimula să învețe de plăcere.Apoi va trebui să vedem care sunt opțiunile și posibilitățile părinților pentru a putea desfășura activitățile propuse și alese de elevi. În acest sens am aplicat un chestionar elevilor (anexa 2.)cu următoarele întrebări:
:1. Ce activități extracurriculare vă plac cel mai mult?
1)Vizionarea în grup a unor spectacole la teatru
2).Vizita la diferite muzee
3).Plimbările în împrejurimi împreună cu toți colegii
4) Excursiile și taberele
5).Carnavalul organizat la școală
6) Sărbătorirea zilei de naștere a unui coleg
7) Serbările.
8.Vizită la tipografie
9.Participarea la diferite concursuri
2.Ce activități ați dori să avem în semestrul II?
Analiza și interpretarea rezultatelor
La întrebarea ,,Ce activități ați dori să avem în semestrul II?,, răspunsurile cele mai elocvente au fost următoarele:
-excursie (undeva mai departe și dacă se poate pe două zile) -20 elevi-
– serbare de ,,Ziua mamei,, de sfârșit de an școlar,,-23 elevi
-vizită la Tg.-Mureș să vedem Grădina Zoologică, o tipografie-20 elevi.
-să participăm la concursuri de recitări, de desene, de compuneri,-15 elevi
După ce am constatat dorințele elevilor am stabilit o ședință cu părinții, pentru a le prezenta câteva activități extracurriculare complementare activităților de predare-învățare-evaluare, pentru a le explica de ce sunt necesare aceste activități și pentru a stabili și cu ei ce posibilități avem de a putea desfășura aceste activități. Am procedat astfel deoarece în mediul rural mulți dintre elevi provin din familii cu o situație financiară mai precară, deci trebuie să ne limităm la activități în limita posibilităților părinților. După prezentarea activitățiilor extracurriculare dorite de elevi și necesitatea desfășurării acestora, am desfășurat un interviu cu părinții..
Pentru a nu pune părinții într-o situație jignitoare am aplicat și acestora un chestionar, pentru a stabili dorințele părinților și posibilitățile acestora. (anexa 3.).
În urma interviului și a chestionarului aplicat părinților am constatat că 80%din părinți sunt de acord cu o excursie în Moldova și o vizită la tipografie. Pentru elevii care nu își pot permite , Comitetul de părinți al clasei și-a luat angajamentul că vor găsi soluții sau sponsorizări să poate participa toți elevii. Pentru serbări și concursuri au fost toți de acord deoarece la aceste activități nu trebuiau să plătească. Deci activitățile extracurriculare pe care le vom supune experimentului vor fi:
-excursie în Moldova unde vom vizita Casa memorială a lui Ion Creangă –la Humulești, Mormântul lui Veronica Micle-prietena lui Mihai Eminescu, Mănăstirea Putna , vom privi frumusețile naturii, etc.;
-vizită la Tg-Mureș-la tipografia Cromatic;
-serbare de 8 Martie și de sfârșit de an școlar;
-participarea la concursurile gratuite sau cu taxe mici;
În faza constatativă a cercetării am folosit și un sistem complex de măsurători psihologice cuprinzând următoarele tehnici:
– Observații ale activității la clase, atât asupra elevilor cât și asupra activității noastre. La baza acestora a stat „Grila de observație”, (Anexa nr. 4), preluată după Pantelimon Golu și Nicolaie Mitrofan.
– Fișa psihopedagogică (Anexa nr. 5), pentru a sonda atitudini, interese,
orientări, motive, valori privind activitatea școlară;
– Testele de evaluare a cunoștințelor la disciplina limba și literatura română Aceste teste evocă situații la învățătură ale activitățior din clasa experimentală și clasa de control propusă spre cercetare și constituie, în fapt, un instrument de testare prealabilă a elevilor.
Toate aceste tehnici au fost destinate să ne furnizeze, în termeni constatativi, o imagine a stării de fapt a dezvoltării structurilor cognitive și motivaționale, așa cum s-au format ele, sub impactul condițiilor naturale, din școală, neinfluențate în mod natural prin tehnici dirijate de optimizare experimentală. Este vorba, deci, de caracteristici care arată așa cum sunt măsurate la un moment dat.
În urma deulării cercetării asupra eșantioanelor constituite din elevi aparținând claselor Step by Step, Freinet și celor tradiționale, și ca urmare a analizei datelor statistice obținute am constatat diferențe semnificative între elevii celor trei tipuri de clase, la nivelul tuturor celor patru dimensiuni urmărite: adaptarea pedagogică, adaptarea relațională, adaptarea normativă și potențialul creator.
a. Astfel, în ceea ce privește adaptarea pedagogică a elevilor din cele două eșantioane, am urmărit două aspecte și anume interesul pentru învățătură al elevilor și rezultatele obținute de acestea la probele de evaluare propuse.
Cu ajutorul Fișei de observație privind aprecierea interesului pentru învățătură ( Anexa nr. 21 din lucrare) am realizat variabilele:
– vine cu temele făcute
participarea activă la lecție a elevilor,
se încadrează în disciplina la lecții,
participă cu plăcere la activitățile propuse în cadrul majorității disciplinelor,
lucrează suplimentar cu plăcere și fără solicitare din exterior,
studiază independent materiale suplimentare pentru a se informa,
interesul și preocuparea elevului pentru activitatea școlară și
conduita elevului la lecție.
În urma analizei datelor am constatat faptul că în clasa I nu au fost surprinse diferențe semnificative între elevii claselor Step by Step, Freinet și cei ai claselor tradiționale în ceea ce privește interesul acestora pentru învățătură, și asta probabil datorită perioadei de acomodare, de adaptare a elevilor din cele trei sisteme la mediul școlar.
În clasele a II-a: (parțial – vine cu temele făcute/participă cu plăcere la activitățile propuse în cadrul majorității disciplinelor/studiază independent materiale suplimentare pentru a se informa) și a III-a (la majoritatea comportamentelor urmărite- vine cu temele făcute/se încadrează în disciplina la lecții/participă cu plăcere la activitățile propuse în cadrul majorității disciplinelor/lucrează suplimentar cu plăcere și fără solicitare externă/studiază independent materiale suplimentare pentru a se informa/continua la lecție) s-au constatat diferențe semnificative între elevii claselor Step by Step, Freinet și cei ai claselor tradiționale, sigur în favoarea celor din clasele Step by Step sau Freinet.
În ceea ce privește rezultatele obținute de către elevii celor trei eșantioane la Testele de evaluare a cunoștințelor la disciplinele limba și literatura română și matematică (Anexele nr. 28 din lucrare), diferențele sunt semnificative, însă de acesta dată în favoarea elevilor din clasele tradiționale.
Astfel, rezultatele elevilor din clasele tradiționale la limba română sunt semnificativ mai bune decât cele ale elevilor din clasele Step by Step sau Freinet. Aceste diferențe semnificative statistic se regăsec la nivelul fiecăreia din cele trei clase.
La disciplina matematică, în clasele I și a II-a, rezultatele obținute de elevii din clasele Step by Step și Freinet sunt semnificativ mai slabe decât cele obținute de către elevii din clasele tradiționale. În clasa a III-a însă diferențele se diminuează nemaifiind de data aceasta semnificative statistic.
Interesul pentru învățătură al elevilor a fost surprins și prin intermediul Fișei psihopedagogice elaborată de I. Radu (Anexa nr. 22 din lucrare). Pentru identificarea modului în care lucrează elevii, și a stilului de învățare, bazat predominant pe memorarea mecanică sau pe cea logică, precum și a randamentului școlar, am analizat variabilele:
stilul de muncă,
modul în care lucrează elevii,
continuitatea în activitatea de învățare;
manifestarea inițiativei și creativității;
modul în care elevii asimilează cunoștințele, utilizând predominant memorarea mecanică sau logică și
randamentul școlar.
Constatăm că la aproximativ jumătate dintre elevii care constituie cele patru eșantioane, adică cei care aparțin eșantioanelor din sistemul tradițional, se evidențiază un mod de lucru sistematic, continuu, temeinic, organizat. Cei al căror randament școlar este inegal, fluctuant reprezintă 38,8% din fiecare eșantion, în timp ce, elevii cu rămâneri în urmă la învățătură și cei care vin cu lecțiile nepregătite reprezintă: 8,1% , respectiv 20,4%.
În ceea ce privește utilizarea fișei psihopedagogice ca fiind cel de-al doilea instrument în sondarea interesului pentru învățătură al elevilor din cele patru eșantioane, rezultatele se structurează astfel:
În clasa I:
în cadrul eșantionului tradițional 35,4% elevi care sunt atenți la lecție, participând activ și cu interes;
în cadrul eșantionului Step by Step numărul elevilor cu un astfel de comportament este ușor mai redus, respectiv 31,3%;
cadrul eșantionului Step by Step numărul elevilor cu un astfel de comportament este redus, respectiv 34,3%.
În clasele a II-a și a III-a la nivelul eșantionului tradițional se manifestă ușoare oscilații, însă frecvențele se mențin la aproximativ la aceleași valori. În cadrul eșantioanelor Freinet și Step by Step în clasele a II-a, respectiv a III-a, numărul elevilor atenți și care participă activ și cu interes la lecție este crescător.
În ceea ce privește elevii celor patru eșantioane la care atenția și interesul sunt fluctuante, inegale, perspectiva este asemănătoare cu cea prezentată anterior.
Există însă la nivelul ambelor eșantioane, elevi care sunt pasivi la lecție, și care aplică doar dacă sunt solicitați. Cu toate acestea, începând cu clasa a II-a evoluția comportamentului la cele patru eșantioane este descrescătoare, însă semnificativ mai mare la nivelul elevilor din eșantioanele Freinet și Step by Step.
În ceea ce privește prezența numai fizică și cu frecvente distrageri a elevilor în cadrul activității la clasă, constatăm lipsa unor astfel de manifestări la elevii din cadrul eșantionului Step by Step, dar prezența acestora la nivelul eșantionului tradițional astfel:
– în clasa I regăsim 2 elevi, respectiv 4,2 % în acesta situație;
– în clasa a II-a și a III-a numărul acestora se reduce la 1, respectiv 2,1%.
Testul T pentru eșantioane independente ne confirmă ipoteza conform căreia ar exista difrente semnificative între cele patru eșantioane în ceea ce privește dimensiunea adaptare pedagogică. Această diferență semnificativă o regăsim în ceea ce privește abila – conduită la lecție a elevilor- la nivelul clasei a III-a.
Conform datelor statistice constatăm că la nivelul clasei a III-a numărul elevilor din cadrul eșantionului Step by Step, respectiv Freinet care sunt atenți și care participă activ și cu interes la lecție, crește mult spre deosebire de numărul elevilor din eșantionul tradițional care se menține la nivelul clasei I. În același timp numărul elevilor din cadrul eșantionului Step byStep care sunt pasivi și așteaptă să fie solicitați, scade mult în clasa a III-a spre deosebire de numărul elevilor din eșantionul tradițional a cărui diminuare există, dar este mult mai redusă. Deși diferențele între elevii celor patru eșantioane, apar din punct de vedere statistic, la nivelul clasei a III-a, cantitativ acestea sunt vizibile, în același sens, și la nivelul clasei a II-a.
Excursie la tipografie
Dezvoltarea unui comportament civilizat în spațiul public; – Dezvoltarea imaginației, a creativității prin pătrunderea în lumea desenului animat; – Dezvoltarea spiritului de competiție; – Rezultatele așteptate în urma adesfășurării acestor activități: – Înțelegerea „drumului” și a muncii depuse pentru realizarea unei cărți, informații care la clasă erau predate pur teoretic; – Creșterea respectului și a stimei față de cei care contribuie la reali- zarea cărților și implicit față de carte în sine;
Plimbările prin natură din această toamnă , frunzele ruginii ,stolurile de păsări care se pregăteau de plecare,frumusețea deosebită a acestui anotimp le vor rămâne în suflet celor mici , creandu-le emoții estetice.La vârsta preșcolară și școlară mică , copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispusi să actioneze în acest sens .Ca educatori, trebuie să le oferim în mod gradat , în acord cu particularitățile de vârstă , cunostințe științifice , să organizăm activități educative privind protejarea mediului înconjurator: curățarea naturii, , a mediului de joacă , ocrotirea unor animale.
CONCLUZIILE GENERALE ALE CERCETARII
În concluzie, toate aceste activități în afara clasei trebuie pregătite cu aceeași seriozitate și cu același simț de răspundere ca activitatea pentru lecție.Prin aceste activități, profesorul de limba și literatura română demonstrează, o dată în plus, că este o personalitate distinctă a școlii.
Prin activitățile extradidactice în procesul instructiv-educativ, elevii desfășoară o muncă în grup, factor deosebit de important care contribuie la cultivarea capacităților creatoare: elevii învață să-și controleze argumentarea, intră în acțiuni competitive; astfel își formulează mai limpede ideile, convingerile, făcându-se înțeleși de alții și dezvoltându-și inteligența prin multiple operații.
Desigur și activitatea individuală pe care o desfășoară elevii în afara clasei contribuie în mare măsură la dezvoltarea orizontului lor cultural-științific.
Variatele activități cu caracter literar- artistic desfășurate în afara clasei adâncesc influența instructiv-educativă pe care o exercită asupra elevilor literatura ca obiect de învățământ.
Profesorului, aceste forme de activitate îi oferă posibilitatea de a-și cunoaște mai bine elevii, de a se apropia mai mult de ei, de a-i înțelege, de a le afla preferințele, înclinațiile, atitudinile și de a-i forma pentru viitor, pentru viață.
În genere, toate activitățile desfășurate în afara clasei și a școlii în vederea cunoașterii mai bune și a aprecierii valorilor noastre literare au o puternică influență educativă, care poate deveni hotărâtoare pentru formația elevilor, dacă profesorul organizează bine și orientează just fiecare dintre acțiunile arătate mai sus. Profesorul de literatură are prilejul,prin natura disciplinei predate, precum și prin variatele aspecte ale muncii sale cu elevii în afara clasei și a școlii, să le cunoască preferințele, aspirațiile și aptitudinile și să le deschidă perspective pentru viitoarea lor activitate.
De aceea este necesar ca, la începutul anului școlar, să fie prevăzute în consiliul profesoral toate activitățile în afara clasei, la nivelul școlii și al claselor, într-un sistem unitar integrat în planul general al școlii, cu termene de îndeplinire și cu metode și procedee de organizare adecvate. Responsabilii și conducătorii diferitelor forme de lucru vor fi numiți dintre profesori. Activitățile în afara clasei presupun certe calități pedagogice și o strânsă colaborare, pe linie metodică, cu munca întregii școli. De aceea, asemenea activități pot constitui uneori chiar tematica unor consilii pedagogice, unde se pun în discuție organizarea și apoi rezultatele obținute, aspectele și metodele de lucru, precum și inițiativa unor profesori cu experiență, fruntași în această muncă.
Formele de activități în afara clasei sunt foarte variate, deoarece pot avea caracter științific, cultural, artistic, etc. Deși diverse, toate sunt legate printr-un aspect comun, și anume, prin latura lor practică. Ele vor fi planificate, coordonate și conduse în strânsă legătură cu direcția școlii, cu întregul colectiv de profesori, după Regulamentul de funcționare al școlilor. Bine organizate, metodic desfășurate, aceste activități în afara clasei și a școlii trebuie să constituie mijloace instructiv-educative importante.
BIBLIOGRAFIE
Pamfil, A.,(2009) Limba și literatura română în școala primară. Prespective complementare, Editura Paralela 45, Pitești.
Cerghit, I.(1988). „Formele educaŃiei și interdependenŃa lor”, în Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord.). Curs de pedagogie. Universitatea București
Cristea, G. C. (2002). Pedagogie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică
Dumitru I. A., (2000), Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara;
M. Bocoș, Instruirea interactivă, Editura Polirom, 2013.
L. Ciolan, Învățarea integrată pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, 2008, p. 209.
Tatiana MELNIC Revista Limba Română Nr. 3, anul XXIV, 2014
H. Gardner, Mintea disciplinată (cod 455), Editura Sigma, 2011.
M. Hadârcă, T. Cazacu, Adaptări curriculare și evaluarea procesului școlar în contextul educației incluzive, Chișinău, 2012, p. 21.
M.E.N. (2012)-Ghid metodic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română-apărut sub coordonarea C.N.C.
Eccles, Jacquelynne S., Bonnie L. Barber, Margaret Stone, James Hunt. 2003. “Extracurricular Activities and Adolescent Development.” Journal of Social Issues 59: 865-889.
Feldman, Amy L și Matjasko Jennifer L. 2005. „The Role of School-Based Extracurricular Activities în Adolescent Development: A Comprehensive Review and Future Directions”, Review of Educational Research, 75:129.
MECTS, 2010. Raport asupra Stării Sistemului Național de Învățământ.
http://www.romaniacurată.ro/spaw2/uploads/files/Starea_Invățământului_2010.pdf
BARBU, MARIAN (coord.) – ”Metodica predării limbii și literaturii române, învățământul primar”, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2003
Maciuc, I. (2007). Clasic și modern în pedagogia actuală. Tratat. Craiova: Editura Sitech
Oprea, C. L. (2003). Pedagogie – Alternative metodologice interactive. București: Editura Universității:
GHERGHINA, DUMITRU (coord.) – Îndrumător pentru predarea-învățarea gramaticii și ortografieiîn ciclul primar”, Editura Avrămeanca, Craiova, 1993
Ionescu, M. (2000). Demersuri creative în predare și învăŃare. Cluj- Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană
Ionescu, M. (2003). InstrucŃie și educaŃie. Paradigme, strategii, orientări, modele. Cluj-Napoca
Jinga, I., Istrate, E. (1998). Pedagogie. București: Editura All
MITU, FLORICA – ”Metodica predării-învățării integrate a limbii și literaturii române în învățământul primar”, Editura Humanitas Educațional, București, 2006
NUȚĂ, SILVIA – ”Metodica predării limbii române în clasele primare”, Editura Aramis, București, 2000
Curriculum Național –programe școlare pentru învățământul primar, Consiliul Național pentru Curriculum- MEN, București, 1998
Colecția Revista Învățământul primar 1998-2013
Dr,Onisifor Ghibu-Din istoria literaturii didactice românești,III Cărțile de citire din Transilvania și ilustrațiuni în text, București, Academia Română, 1916
Programa pentru clasa a IIIa, Limba și literatura română, București ,2004
Mariana NOREL METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR BRAȘOV 2010
** Descriptori de performanță pentru învățământul primar, CNC și SNEE, Editura Prognosis (f.a.)
Norel, Mariana; Sâmihăian, Florentina – Didactica limbii și literaturii române, II, Proiectul pentru învățământul rural, MEC, 2006
Oprea, C. L. (2003). Pedagogie – Alternative metodologice interactive. București: Editura Universității
Pamfil, Alina – Limba și literatura română. Structuri didactice deschise, ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2004
.(Raluca Popescu,Activități extracurriculare în ruralul românesc,2011 pg.11,)
Ștefan, M. (2000) EducaŃia extracurriculară. București: Editura ProHumanitate
Șerdean, Ioan – Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Corint, București, 2008
Tatiana MELNIC Revista Limba Română Nr. 3, anul XXIV, 2014
Văideanu G. (1988). EducaŃia la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică
http://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/martie2014/36-MircioiMariana-Specificul_formarii_notiunilor_gramaticale.pdf?
ANEXE
ANEXA 2
CHESTIONAR APLICAT ELEVILOR
1. Ce activități extracurriculare vă plac cel mai mult?( bifați cu X în dreptul fiecărei activitate care vă place)
2. Ce activități ați dori să avem în semestrul II? Enumerați-le.( precizați locul, zona, perioada
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
ANEXA 3.
CHESTIONAR APLICAT PĂRINȚILOR
Vă rog să nu vă scrieți numele și să răspundeți la fiecare întrebare.Răspunsul va fi citit doar de învățătoare.Confidențialitate totală.
1.Ați dori ca ca fiul/fiica d-voastră să participe la:
2.Aveți posibilitatea de a suporta cheltuielile? Încercuiți unul din răspunsuri.
DA NU
3.Credeți că ar trebui să participe toți elevii din clasă la aceste activități?aceste activități vin în ajutorul elevilor pentru a asimila mai ușor noțiunile predate în timpul orelor de limba și literatura română.
DA NU
4.Ce soluții ar fi pentru cei care nu își pot permite să participe?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Integrator al Activitatilor Extracurriculare In Cadrul Orelor de Limba Si Literatura Romana (ID: 160509)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.