Rolul Gandirii Critice In Stimularea Creativitatii la Prescolari

.

,, A fi creativ înseamnă a vedea același lucru ca toată lumea,

dar a te gândi la ceva diferit…”

(M. Roco, 2001)

ARGUMENT

Fiecare copil dispune deci de anumite însușiri sau trăsături favorizante actului creator, doar că deosebirile dintre preșcolari se exprimă prin intensitatea cu care se manifestă acest potențial și prin domeniul în care se aplică.

În grădinițe, activitățile desfășurate dezvoltă copilului prin natura lor, spiritul de investigare și observație cultivând imaginația creatoare, gândirea creatoare, cât și formarea rapidă a mecanismelor psihice care condiționează învățarea prin muncă.

Cu ajutorul metodelor activ-participative utilizate la grupă, preșcolarii socializează și colaborează mai ușor între ei, adresează și răspund la întrebări folosind un limbaj adecvat, astfel dezvoltându-se munca în echipă, depășindu-și timiditatea și învățând să se aprecieze mai mult.

Așadar cadrul didactic este cel care are sarcina să descopere și să cunoască acele aptitudini de care copilul dispune, să utilizeze acele metode active care îi vor cultiva preșcolarului anumite valori precum originalitatea, interesele cognitive și artistice, dar și perseverența.

Primii pași în dezvoltarea creativității preșcolarului sunt realizați de cadrul didactic prin metodele pe care le aplică în activitățile instructiv-educative, utilizând materiale didactice simple care să îl atragă pe copil. Indicațiile verbale, materialele didactice atractive utilizate prin joc, la desen, în povestirea creată, toate ajută la dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarului Copilul trebuie învățat să-și folosească mâinile nu numai pentru a apuca obiectele, dar și de a le pipăi și simți: să-și folosească ochii nu doar penru a vedea, ci și pentru a privi și să-și folosească urechile nu numai pentru a auzi dar și pentru a asculta cu atenție. Astfel, educarea activității are ca și rezultat o educare a creativității în general.

Capitolul I

Gândirea critică și creativitatea

1. Gândirea critică

1.1. Noțiuni introductive

În ansamblu gândirea critică face referire la capacitatea individului de a-și însuși, informația, de a o analiza și de a încerca să justifice alegerea răspunsului dat din punct de vedere rațional.

În raport cu fiecare copil, gândirea critică reprezintă capacitatea acestuia de formulare a unei păreri proprii, personală, posibil originală, referitoare la o anumită problemă. Cadrul didactic este cel care îi oferă posibilitatea preșcolarului de a vorbi liber în fața colegilor și nu numai, despre o anumită temă, fără a interveni corectându-i eventualele greșeli. Aceste idei și soluțiile lor vor fi analizate și dezbătute de fiecare copil, în mod individual sau în grup, până la găsirea unui răspuns corect. Preșcolarul va trebui să aleagă soluția optimă din mai multe variante posibile, iar la final problema este rezolvată la timp și cu o eficiență maximă.

Individul analizează informația deja primită, încearcă să ajungă la un răspuns final, excluzând alte variante de răspuns posibile; în acest mod își formează și idei noi, argumentându-le.

În viziunea autorului I. Al. Dumitru, a gândi critic înseamnă ,,a susține cu argumente convingătoare, raționale, anumite opinii și a le respinge pe altele, a te ,,îndoi” cu scopul de a obține noi argumente care să-ți întărească sau, dimpotrivă, să-ți șubrezească propriile convingeri și credințe, a supune analizei și evaluării orice idee personală sau aparținând altora”.

Gândirea critică, fiind o gândire activă, presupune stabilirea imediată a răspunsului corect în urma argumentării unei opinii, luarea unei decizii bine conturate astfel încât să se stabilească o serie de contradicții între indivizi, fiecare susținându-și ideea din prisma gândirii sale proprii.

Conform autorului M. Zlate, în lucrarea sa Psihologia mecanismelor cognitive gândirea productiv- creatoare și gândirea critică nu trebuie privite ca fiind diferite una de alta, ci ele se completează reciproc, ca și cele două fețe a unei medalii. Referitor la gândirea critică, în această carte Zlate susține că ,,dacă acționăm cu idei creative și nu le testăm, nu le evaluăm, vom face în mod sigur sigur greșeli pentru care circumstanțele sau mulțimea ne vor pedepsi”.

Astfel spus, cel care primește informația o analizează din punctul său de vedere, dar înainte de a o reda în fața celorlalți cercetează anumite opțiuni legate de aceasta. Informația primită, traversează o serie de modificări, chiar dacă între timp mai apar și alte variante de răspuns posibile, individul are sarcina de a o alege pe cea mai potrivită.

În lucrarea sa ,, Tehnica învățării eficiente”, autoarea S. E. Bernat afirmă că: ,,gândirea critică este gândirea care are capacitatea de a se autoanaliza în timp ce elaborează raționamente pornind de la evaluarea alternativelor, cu scopul de a emite opinii justificabile și de a acționa”.

Așadar, a gândi critic înseamnă a cerceta, a investiga, a fi curios și a avea dorința de a elabora soluții noi, a pune întrebări și a căuta răspunsuri totodată. Din acest motiv, gândirea critică este formată dintr-o serie de niveluri prin care reușește să stabilească anumite fapte într-un mod simplu, găsind cauzele acestora și chiar implicarea lor în ceea ce privește găsirea răspunsului corect. Gândirea critică presupune folosirea unui scepticism politicos și găsirea unor alternative la atitudini deja fixate prin întrebarea ,, ce ar fi dacă…? ”

Acest tip de întrebare, aduce în prim plan noțiunea de ,,argumentare” a opiniilor personale referitoare la o situație problemă. Spre exemplu la întrebarea ,, Ce ar fi dacă mâine plouă? ”, mulți dintre indivizi ar răspunde clar și simplu dar fără a argumenta răspunsul dat din prisma proprii viziuni. Din această cauză, gândirea critică își propune să aducă în prim plan luarea unor decizii bine argumentate atât în plan social, politic, cultural și religios, cât și din punct de vedere educațional.

Cu ajutorul gândirii critice putem evalua și găsi soluții la problemele pe care nu le înțelegeam până acum, putem înțelege mult mai bine anumite evenimente, putem cerceta și analiza un anumit subiect, ca în final să putem ajunge cu ușurință la un răspuns favorabil și corect.

Atunci când ne confruntăm cu unul dintre cazurile enumerate mai sus, se evaluează atât soluțiile corecte cât și cele greșite; se pot identifica chiar și anumite erori care apar în urma investigării. Individul are posibilitatea de a-și ordona variantele de răspuns astfel încât să le poată cerceta cu de-amănuntul, ca mai apoi să fie clasificate după anumite criterii, excluzând variantele mai puțin corecte. După ce am stabilit spre exemplu trei variante de răspuns, putem începe procesul de comparare, ajungându-se astfel la alte răspunsuri posibile sau chiar la o concluzie bine definită. Dar până să se ajungă la acest moment, situația-problemă trebuie cercetată în ansamblu.

Așa cum evidențiază și autoarea Lucia Olteanu prin lucrarea sa Gândirea critică, pe măsură ce elevii progresează, își dezvoltă și mai mult capacitatea de a gândi critic pe următoarele patru planuri:

1. De la personal (a gândi pentru tine), la public, (a gândi și pentru ceilalți). Referitor la acest plan, primele reacții pe care le au copiii de obicei la un anumit lucru, sunt: ,,îmi place/ nu-mi place”, reacții avute față de ceea ce consideră ei interesant. Pe măsură ce acumulează experiență și se maturizează, elevii încep să aibă capacitatea de a se exprima în termeni care pot fi ușor înțeleși de alții și care sunt adecvați pentru comparații și dezbateri. Altfel spus, semnul care distinge o persoană educată de alta, este capacitatea de a-și exprima clar și convingător gândurile în fața altora, fie ei cunoscuți sau străini.

2. De la heteronom (atribuirea întelepciunii și autorității celorlalți), la autonom (siguranța cunoștințelor și posibilităților proprii de gândire). Acest plan consideră necesară trecerea de la credința că ,, ceea ce este scris este adevărat”, la posibilitatea de a te îndoi de adevărurile scrise ale unor personalități și de a aduce și alte adevăruri, chiar proprii, justificându-le și argumentându-le. Astfel elevul își dezvoltă autonomia de gândire, devenind mai sigur pe el, mai înclinat să pună sub semnul întrebării valoarea de adevăr a unui argument exprimat într-un text, cât și mai dispus să susțină un punct de vedere.

3. De la intuitiv (experiențial, limitat), la logic (formalizat). Atât intuiția cât și logica sunt două elemente de bază ale argumentării propriu-zise. Dacă individul se concentrează doar asupra logicii, devine sensibil la modul în care sunt aranjate probele pentru susținerea concluziei. Fără a neglija rolul important al intuiției, este de remarcat faptul că logica presupune un nivel mai profund în rezolvarea de probleme; în special față de formarea gândirii critice, pentru prezentarea și susținerea argumentelor, trebuie făcut apel la logică.

4. De la o perspectivă (închiderea în propriile convingeri), la perspective multiple (capacitatea de a ține cont și de părerile celorlalți). Individul, ca ființă umană se poate ,, bloca” în propriile convingeri, indiferent de ce spun ceilalți. Însă adată ajuns la maturitate, acesta va ține cont și de convingerile celor din jur, devenind un adevărat gânditor critic care știe să accepte mai multe perspective de abordare a unei probleme cu avantajele și dezavantajele ei.

În concluzie, gândirea critică este cea care ne învață să construim pentru organizarea comunicării științifice în anumite discipline, să citim, să argumentăm, fie pentru scopurile vieții personale, fie pentru o exprimare mai bună în dezbaterile publice.

1.2 Gândirea critică și preșcolaritatea

La nivelul învățământului preșcolar, gândirea critică, prin eficacitatea ei, reușește să-i dezvolte copilului capacitatea de a învăța și a asimila, în special prin joc, anumite deprinderi și cunoștințe referitoare la lumea înconjurătoare; copilul participă cu interes la activități și asimilează informațiile în mod activ.

De asemenea în noul curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, ni se spune că ,, metodele activ-participative încurajează plasarea copilului în situația de a explora și de a deveni independent”.

Preșcolarul dorește să-și formuleze ideile sale proprii și originale, le analizează mai întâi din punctul său de vedere și ajunge la un răspuns corect, răspuns pe care îl va susține și argumenta în fața colegilor de grupă. Dar, pentru a-și putea susține părerea în cadrul grupului, preșcolarul trebuie să cerceteze un anumit subiect.

Cadrul didactic are sarcina de a desfășura activități cât mai diversificate, astfel încât să le trezească interesul copiilor, să le pună în valoare anumite capacități și abilități pe care le au deja formate. Mai exact, educatoarea este cea care trebuie să țină cont de faptul că fiecare copil are un nivel, un ritm și un stil diferit de dezvoltare și învățare.

Întotdeauna copiii trebuie încurajați să gândească singuri, în special atunci când trebuie să propună soluții noi și diferite de ale colegilor, să nu se lase influențați de părerile și deciziile celorlalți, ci să își susțină punctul de vedere, iar nu în ulimul rând să fie siguri pe ei în tot ceea ce spun și să aducă argument pro și contra atât în cadrul activităților școlare, câtmila, în special prin joc, anumite deprinderi și cunoștințe referitoare la lumea înconjurătoare; copilul participă cu interes la activități și asimilează informațiile în mod activ.

De asemenea în noul curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, ni se spune că ,, metodele activ-participative încurajează plasarea copilului în situația de a explora și de a deveni independent”.

Preșcolarul dorește să-și formuleze ideile sale proprii și originale, le analizează mai întâi din punctul său de vedere și ajunge la un răspuns corect, răspuns pe care îl va susține și argumenta în fața colegilor de grupă. Dar, pentru a-și putea susține părerea în cadrul grupului, preșcolarul trebuie să cerceteze un anumit subiect.

Cadrul didactic are sarcina de a desfășura activități cât mai diversificate, astfel încât să le trezească interesul copiilor, să le pună în valoare anumite capacități și abilități pe care le au deja formate. Mai exact, educatoarea este cea care trebuie să țină cont de faptul că fiecare copil are un nivel, un ritm și un stil diferit de dezvoltare și învățare.

Întotdeauna copiii trebuie încurajați să gândească singuri, în special atunci când trebuie să propună soluții noi și diferite de ale colegilor, să nu se lase influențați de părerile și deciziile celorlalți, ci să își susțină punctul de vedere, iar nu în ulimul rând să fie siguri pe ei în tot ceea ce spun și să aducă argument pro și contra atât în cadrul activităților școlare, cât și în viața de zi cu zi.

În raport cu instituțiile de învățământ, gîndirea critică implică în primul rând preșcolarul ca parte integrantă a comunității din care face parte. Copilul își poate exprima ideile și opiniile în mod liber, poate argumenta în fața colegilor tema propusă de cadrul didactic, încercând să-i convingă folosind un limbaj simplu și coerent.

În al doilea rând, gândirea critică implică cadrul didactic, acesta jucând un rol important în dezvoltarea și educarea preșcolarilor. Prelucrarea informațiilor de către cadrul didactic, trebuie realizată astfel încât activitatea predată să reprezinte o bază pentru cunoștințele accumulate ulterior; informațiile oferite să fie adecvate particularităților de vârstă și individuale ale copiilor, iar limbajul utilizat să fie simplu, folosind cuvinte înțelese de toți copiii, iar atunci când nu înțeleg să li se explice pe înțelesul lor. În proiectarea activităților, aceste diferențe trebuie luate în considerare pentru a-i dezvolta copilului stima de sine și un sentiment pozitiv față de învățare.

De asemenea, în predare trebuie ținut cont ca metodele folosite să se potrivească activităților respective, să fie cercetate în amănunt și totodată experiența de viață și de învățare a copilului să fie analizată, astfel încât sarcinile de învățare să poată fi adaptate corespunzător.

Tocmai de aceea, în structura ei, gândirea critică implică la nivelul preșcolarității folosirea metodelor activ-participative, deoarece cu ajutorul acestora copilul acumulează informații în activitatea propriu-zisă. Un alt aspect pozitiv în utilizarea metodelor activ-participative în cadrul grădiniței, este faptul că preșcolarii vor ajunge să rezolve probleme la care să dispună de mai multe perspective, pe care prin metodele tradiționale, obișnuite (observația, conversația, explicația) nu le puteau rezolva.

Tot cu ajutorul metodelor activ-participative utilizate la grupă, preșcolarii socializează și colaborează mai ușor între ei, adresează și răspund la întrebări folosind un limbaj adecvat, astfel dezvoltându-se munca în echipă, depășindu-și timiditatea și învățând să se aprecieze mai mult. Într-un cuvânt, cel care învață să gândească ,, altfel ” este preșcolarul.

Curiozitatea copiilor față de mediul înconjurător și față de problemele morale, este clar observată prin utilizarea metodelor gândirii critice în activitățile didactice, fapt pentru care cadrul didactic trebuie să accentueze idea rezolvării de probleme a preșcolarilor atât în mod frontal, individual, dar și pe grupe.

Claritatea întrebărilor formulate pentru copii ( de ex la brainstorming) trebuie realizată astfel încât copilul să o poată înțelege, pentru a putea răspunde la ea prin părerea personală, dezvoltându-și astfel o gândire nuanțată, abstractă, dar și critică.

În urma utilizării metodelor gândirii critice se dezvoltă la nivelul colectivului de copii comunicarea verbală, nonverbală și paraverbală atât între cadrul didactic și preșcolari, cât și între preșcolari.

În primul rând, gândirea critică este cea care face posibilă o interacțiune plăcută între preșcolari: aceștia dezbat o anumită temă dată de către cadrul didactic, o analizează și vor ajunge la o concluzie comună.

În al doilea rând, dorința preșcolarului de a experimenta și a cerceta natura înconjurătoare, devine realizabilă cu ajutorul acestor metode care îi oferă copilului statut-ul de ,, mic cercetător”.

Metodele gândirii critice au rolul de a da la o parte blocajele care ar putea interveni în dezvoltarea potențialului creativ la preșcolari, deoarece sunt metode care le stârnesc interesul celor mici, motivându-i să participe cu plăcere la activitate. Cadrul didactic trebuie să utilizeze în cadrul activităților de la grupă, acele metode care ajută la dezvoltarea ideilor originale ale preșcolarilor, idei transformate și argumentate pentru formularea unui răspuns clar și convingător.

Un alt avantaj în utilizarea metodelor activ-participative este faptul că acestea au sarcina de a favoriza asociația cât mai liberă a ideilor. Pentru a înlătura oboseala datorată suprasolicitării copiilor în cadrul unei activități, cadrul didactic poate apela la metode care se bazează pe o stare de relaxare. În acest caz, un exemplu ar putea fi realizarea unei lucrări la care să participe activ toți copii, fiecare având o sarcină de realizat.

La nivelul învățământului preșcolar din România, gândirea critică are un rol important, cadrul didactic fiind cel care îi încurajează imaginația, curiozitatea, spontaneitatea și dorința copilului de a-și exprima opiniile, oferindu-i acestuia un rol special în cadrul grupei.

2. Creativitatea în procesul instructiv-educativ

2.1. Creativitatea. Noțiuni introductive.

Termenul de creativitate, potrivit autoarei M. Roco, a fost introdus în psihologie de G. W. Allpord care susținea faptul că ,, creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini (inteligență), atitudini sau trăsături temperamentale. ”

În ordinea importanței lor creativitatea este descoperită printr-o multitudine de sensuri: productivitate, eficiență, utilitate, ingeniozitate, valoare, noutate și originalitate, dar cele mai definitorii fiind considerate ultimele două sensuri. Cu alte cuvinte, acest termen de creativitate dispune de o serie de aptitudini și procese psihice care stau la baza realizării ,,originalului” și la dezvoltarea potențialului creativ al individului, printre care cele mai semnificative fiind : gândirea, motivația, imaginația, învățarea, percepția, iar nu în ultimul rând afectivitatea. Așadar pentru a deveni un om creativ, individul trebuie să ,,filtreze” informația primită prin gândirea proprie pentru a se dezvolta o serie de idei controversate care în momentul convorbirii vor fi argumentate, astfel obținându-se succesul în activitatea pe care o desfășoară.

După Ioan Sima, creativitatea poate fi definită ca ,, o complexă activitate psihică ce se finalizează într-un anumit produs ; este acea capacitate psihică a individului uman de a realiza noul sub diferite forme, teoretică, științifică, tehnică, socială, de a releva aspecte deosebite, necunoscute ale realității, de a elabora căi și soluții originale de rezolvare a problemelor și de a le exprima în forme personale inedite.”

A fi creativ înseamnă a aduce la viață, a cauza, a face să existe, a genera, a produce, a compune repede, a fi primul care interpretează rolul și dă viață unui personaj, prin originalitate și expresivitate. Expresivitatea urmărește modul de realizare a lucrării, felul în care sunt așezate obiectele pe pagină, combinația de culori folosită pentru realizarea lucrării, dar și modul în care aceasta este prezentată în fața celorlalți. prin originalitate, individul are sarcina de a-și personaliza lucrarea: să creeze propriul său desen, propriul său univers. Acest lucru presupune analiza și evaluarea creativității sale prin folosirea experiențelor din trecut, adăugarea unor informații și transformarea lor sub forma unei noi structuri.

Brigitte Bouillerce prin lucrarea sa Cum să ne dezvăluim creativitatea este de părere că o definiție potrivită a creativității este ,, proces care constă în utilizarea potențialului personal, cu scopul de a genera noi idei originale și utile. ”

Creativitatea este abordată în lucrările de specialitate la următoarele patru nivele structurale: ca proces, ca potențial, ca produs și ca dimensiune structurală a personalității. Din acest motiv autoarea E. Rafailă prin lucrarea sa Educarea creativității la vârsta preșcolară, încearcă să prezinte definiții pe înțelesul tuturor ale acestor abordări ale personalității:

1. Creativitatea ca proces: aceasta nu se produce imediat, ci parcurge etape și momente având o anumită dinamică, anumite mecanisme și condiții. Într-un cuvânt fiecare copil posedă un potențial de creativitate propriu, dar pentru dobândirea acestuia este nevoie de timp și resurse materiale.

2. Creativitatea ca produs: la acest nivel creativitatea se caracterizează prin utilitate socială și aplicativitate vastă, prin noutate, originalitate, valoare și spontaneitate. La nivelul învățământului preșcolar aceste produse ale creativității au o valoare aparte datorită faptului ca preșcolarul are tendința de a ,,imita” ceea ce vede, drept pentru care cadrul didactic are rolul de a îndruma copilul spre ceva inventiv și original.

3. Creativitatea ca potențial: ce se caracterizează prin rolul cadrului didactic de a observa cât mai la timp potențialul creativ al copilului, utilizând metodele de exersare a capacității creative în vederea transformării acesteia în trăsătură de personalitate. În prezent, dezvoltarea creativității copilului preșcolar reprezintă una dintre preocupările de bază ale cadrului didactic, acesta folosind în activitățile instructiv-educative diverse strategii didactice.

4. Creativitatea ca dimensiune structurală a personalității: Cu ajutorul educației, potențialul creativ al preșcolarului se poate dezvolta treptat, iar în timp personalitatea sa prinde contur având propriul său stil de lucru. Copilul are dorința să inventeze anumite lucruri, iar atunci când are succes, acest fapt îi dă putere să meargă mai departe. La grădiniță însă, acest lucru poate fi realizat doar sub îndrumarea cadrului didactic în timpul activităților instructiv-educative. Copilul este dornic să descopere tot mai mult realitatea, să prelucreze informațiile primite, adresând întrebări și găsind răspunsuri, astfel încât propriile opinii să fie întotdeauna bine argumentate.

Astfel capacitățile creative ale individului sunt dezvoltate prin exercițiu, prin diversificarea metodelor active, prin antrenament creativ; toate acestea devenind prin exersare o obișnuință, o plăcere. Emoția și bucuria din cadrul activităților practice, când pe măsuță copilul vede o foarfecă, un lipici și nouă flori, se îmbină cu încrederea că va reuși să obțină ceea ce își dorește, dezvoltându-se astfel puțin câte puțin anumite abilități și în special crearea propriei lucrări originale și expresive.

J. P. Guilford identifică fenomenul de creativitate cu una dintre formele gândirii divergente. În urma studierii activității creative a unor oameni de știință, Guilford elaborează o teorie intelectualistă a creativității în cadrul căreia distingem mai mulți factori intelectuali ai creativității, care conform autorului Ana C. Stoica are la bază: sensibilitatea la probleme, fluența, flexibilitatea, originalitatea și elaborarea.

Primul factor enumerat mai sus are capacitatea de a rezolva probleme, iar al doilea factor are capacitatea de a produce un număr mare de idei într-o anumită unitate de timp. Al treilea factor oferă posibilitatea individului de a-și imagina anumite imagini sau idei folositoare sau fără utilitate, dar printre ele găsind și cele adecvate soluției căutate. Următorul factor care vorbește despre originalitate are capacitatea de a elabora idei, imagini noi și de a găsi noi răspunsuri. Ultimul factor amintit mai sus, are capacitatea de a anticipa rezultatele finale, de a planifica o acțiune, dar și de a dezvolta idei.

Toți acești factori ai creativității evoluează în strânsă legătură unii față de ceilalți, contribuind la originalitatea rezultatului muncii creatoare. Cu cât lucrarea realizată este mai originală, cu atât individul are un rezultat mai bun.

Un alt factor care stimulează potențialul creativ al preșcolarului este nivelul inteligenței lui. Pentru a putea crea ceva original, înainte de a se considera deștept, copilul trebuie să își dorească să inventeze lucruri noi fără a aștepta neapărat ajutorul cadrului didactic, dar mai întâi el trebuie să dețină anumite cunoștințe pe care le-a dobândit deja în cadrul adtivităților didactice. Ca proces educativ, învățarea include și creativitatea deoarece ea nu se rezumă la asimilarea cunoștințelor ,,mot-a-mot”, ci implică căutarea și descoperirea lor, preșcolarul documentându-se și din alte surse pe lângă ceea ce dobândește în timpul activităților.

Andrei Cosmovici și Luminița Iacob au încercat în lucrarea lor Psihologie școlară să caracterizeze blocajele care pot interveni pe parcursul demersului creativ:

1. blocajele sociale: dorința oamenilor de a gândi și a se comporta la fel sau cu alte cuvinte conformismul este unul dintre ele. Omul de azi pune mare accent pe rațiunea logică, critică dând la o parte fantezia, fără de care se știe sigur că nici un domeniu de activitate nu poate progresa. Un alt blocaj social este aptitudinea sceptică observată la un individ care deși are un talent deosebit, nu și-l pune în valoare; preferă să se uite la televizor decât să picteze un tablou.

2. blocajele metodologice: sunt cele care rezultă din procesele de gândire. Din această categorie face parte atât rigiditatea algoritmilor anteriori (când un elev este obișnuit cu o formulă matematică pe care o aplică în cazul unor probleme diferite), cât și critica prematură care vizează explozia de idei pe moment, alegerea unei soluții și respingerea celorlalte variante discutând critic valoarea ei.

3. blocajele emotive: cuprind teama de a nu se face de râs, teama de a nu greși, graba de a accepta prima idee, dar și tendința exagerată de a-i întrece pe alții.

Stresul, anxietatea și oboseala contribuie în mare măsură la stoparea demersului creativ, iar o soluție împotriva lor este varietatea acțiunilor educative astfel încât să-i trezească interesul copilului de a participa activ în cadrul activităților propriu-zise. Afecțiunea părintească și grija față de copil nu trebuie exagerate, deoarece acest fapt poate fi un factor declanșator în stimularea creativității copilului. El trebuie lăsat să gândească singur, să își argumenteze propriile decizii și să îți exprime propriile opinii, prin aceasta reușind să se integreze în societate și să își dezvolte propria personalitate.

Creativitatea a ,,sădit” în fiecare copil un potențial creativ care nu trebuie decât valorificat în timp și dezvoltat în condiții armonioase. De multe ori munca de creație este considerată dificilă și solicită eforturi de lungă durată, fapt pentru care mulți îi descurajează să continue. Aici se formează un blocaj al creativității care îl determină pe copil să renunțe: plictiseala. Cadrul didactic are rolul de a evita orice tip de blocaj al creativității, utilizând diferite metode distractive și eficiente în cadrul activităților de la grupă.

2.2. Creativitatea copilului preșcolar

Perioada preșcolarității reprezintă momentul la care stimularea potențialului creativ este important și necesar, datorită vârstei copiilor, pentru dezvoltarea gândirii și motivației preșcolarului.

Fiecare copil dispune deci de anumite însușiri sau trăsături favorizante actului creator, doar că deosebirile dintre preșcolari se exprimă prin intensitatea cu care se manifestă acest potențial și prin domeniul în care se aplică.

Așadar cadrul didactic este cel care are sarcina să descopere și să cunoască acele aptitudini de care copilul dispune, să utilizeze acele metode active care îi vor cultiva preșcolarului anumite valori precum originalitatea, interesele cognitive și artistice, dar și perseverența.

În raport cu conținutul procesului de învățământ, atunci când există un echilibru între cultura generală și cea de specialitate se constituie unul dintre factorii stimulativi ai potențialului creativ la elevi. Cultura generală, prin mulțimea de informații pe care o deține, asigură și acoperă o zonă mai largă a acestui potențial, contribuie la eleborarea unor produse creatoare și oferă conținutul informațional cu care preșcolarii urmează să opereze în activitatea de învățare.

Întotdeauna copilul preșcolar are dorința de a analiza și de a cerceta mediul înconjurător, fapt pentru care specialiștii susțin că preșcolarul dispune încă de la naștere de un potențial propriu de creativitate care trebuie valorificat de către cadrul didactic și utilizat în diferite situații de învățare la care participarea activă a preșcolarului la activitate este necesară.

Conform lucrării Tratat de pedagogie școlară scrisă de Ioan Nicola ,,cea ce se dobândește prin învățarea creatoare are șanse mari de a se întipări și a deveni operațional, prin transfer, în alte situații de învățare.”

Primii pași în dezvoltarea creativității preșcolarului sunt realizați de cadrul didactic prin metodele pe care le aplică în activitățile instructiv-educative, utilizând materiale didactice simple care să îl atragă pe copil. Indicațiile verbale, materialele didactice atractive utilizate prin joc, la desen, în povestirea creată, toate ajută la dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarului. În acest sens, un exemplu bun poate fi încurajarea copilului de a desena un obiect (un copac, o floare, un cățel) în toate amănuntele sale posibile și conform imaginației lor. Copilul trebuie învățat să-și folosească mâinile nu numai pentru a apuca obiectele, dar și de a le pipăi și simți: să-și folosească ochii nu doar penru a vedea, ci și pentru a privi și să-și folosească urechile nu numai pentru a auzi dar și pentru a asculta cu atenție. Astfel, educarea activității are ca și rezultat o educare a creativității în general.

Informațiile primite în cadrul unei activități nu sunt reținute de preșcolar doar pentru moment, ci acele cunoștințe dobândite vor constitui o bază pentru cunoștințele predate ulterior. Tocmai de aceea este foarte importantă libertatea oferită copilului în ceea ce privește crearea de ceva nou, realizarea unei lucrări originale, să nu copieze ,,unul de la altul”. Copilul trebuie lăsat să rezolve singur problemele, să adreseze singur întrebări și să dea răspunsuri, într-un cuvânt lăsat să se descurce singur; numai așa cunoștințele predate de cadrul didactic sunt întipărite pentru o perioadă cât mai îndelungată în mintea copilului, numai așa se dezvoltă creativitatea preșcolarului.

Cadrul didactic trebuie să-i ofere mai multă libertate copilului, să utilizeze acele strategii didactice adecvate vârstei și capacităților intelectuale ale copiilor, strategii potrivite tipului de activitate desfășurată, să nu impună bariere între el și copil: ,, nu vorbi neîntrebat”, ,,ridică mâna când întrebi”, să ofere posibilitatea copilului să răspundă cu propriile-i cuvinte, fără a-l corecta sau critica imediat, lasându-l să ,,fabuleze” răspunsul dat. Într-un cuvânt copilul trebuie să fie mai liber în exprimarea trăirilor, dorințelor și sentimentelor, ceea ce îl face mult mai creativ.

Atât cadrul didactic cât și părintele copilului trebuie să fie atenți în a-i aprecia toate strădaniile acestuia, chiar și atunci când ele nu corespund unor norme stricte și să-l încurajeze în finalizarea lucrării respective, lăudându-l și în fața colegilor de grupă. Numai un cadru didactic apropiat și deschis față de copii va putea să-i pe aceștia să realizeze mereu ceva nou, să le redea încrederea în propriile forțe; cu alte cuvinte el este cel care va ajuta la stimularea potențialului creativ al preșcolarilor.

Conform lucrării Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, autorul Ioan Sima ne spune că: ,,copilul descoperă că imaginar poate să se transpună în orice situație, fie ea și fantastică pe când, în realitate, situațiile de viață sunt foarte restânse și banale ca semnificație. ”

De multe ori copilul își imaginează personajele animate ca fiind ,,cei mai buni prieteni” sau chiar intră în pielea personajelor imitând gesturile lor, astfel formându-și propria imagine, iluzie despre lumea din jur, încercând să depășească limitele realității datorită imaginației sale creatoare.

2.3. Rolul activităților instructiv-educative în stimularea potențialului creativ la preșcolari

Grădinița este instituția care constituie mediul educativ social în cadrul căruia se desfășoară activități la care copiii participă și care oferă condiții de adaptare a copilului la relațiile sociale. Astfel spus, grădinița este locul unde copilul învață, se joacă, socializează, descoperă lucruri noi, folositoare și se dezvoltă anumite procese psihice ale copilului: gândirea, imaginația, memoria, creativitatea etc. Grădinița este cea care atrage copilul în sfera unor interese mai largi față de activitățile educative care obișnuiesc copilul cu colectivitatea și îi stimulează capacitatea de cunoaștere și afirmare.

În cadrul domeniului om și societate, la nivelul preșcolar, atunci când sunt desfășurate activități de cunoașterea mediului accentul este pus pe descoperirea și observarea directă a mediului înconjurător, a fenomenelor din natură; copiii au posibilitatea de a lua contact direct cu animalele domestice și sălbatice, studiază diferite specii de plante și învață denumirea lor, încercând să le ,, înțeleagă” prin prisma propriei gândiri. De exemplu, cadrul didactic le arată copiilor imagini cu diferite soiuri de plante care cresc în medii diferite. Privind acele imagini, preșcolarii adresează fiecare câte o întrebare cadrului didactic. Prin acest mod de a fi curios, copilul devine comunicativ și în cele din urmă creativ. Altfel spus, se pot face mai multe experimente atât cu plante cât și cu animale, pentru ca și copilul să poată descoperi singur condițiile de viață ale organismelor vii, hrana și înmulțirea lor, dar și modul de adaptare și de acomodare în lumea înconjurătoare.

La nivelul activității de cunoașterea mediului, preșcolarul își dezvoltă creativitatea prin rezolvarea diferitelor situații-problemă, în cadrul cărora copilul va trebui să descopere singur rezolvarea și să o reformuleze sub forma unei idei proprii, creatoare. De exemplu, cadrul didactic le prezintă copiilor un tablou cu un anumit anotimp. Pe marginea acestei teme preșcolarii vor avea de îndeplinit o serie de sarcini pe care le vor rezolva în echipe de câte 4-5 copii (sarcina principală fiind realizarea unui tablou cât mai asemănător cu cel potrivit anterior, dar acum văzut din perspectiva lor). Pentru acest tip de activitate, cadrul didactic folosește ca metodă activă turul galeriei având un rol important în dezvoltarea creativității copiilor care devin curioși la ce va urma, ce fel de tablouri vor fi realizate, fapt pentru care vor participa cu mare interes la activitatea propriu-zisă.

Activitățile de observare pentru formarea unor impresii ale copiilor, se pot valorifica în mod creativ printr-o povestire ca și ,,Am fost la galeria de artă”, arătându-le imagini cu tablourile din poveste și cu picturile care le-au realizat, urmând să descrie un tablou ales de ei sub forma unei povestioare imaginare. În acest mod preșcolarul nu acumulează doar cunoștințe, ci își dezvoltă și imaginația creatoare.

Interesul manifestat de copil față de lumea înconjurătoare cu dorința de a explora natura, plantele și viața lor, animalalele și tot ce este viu pe pământ, poate constitui un progres intelectual care trebuie valorificat de cadrul didactic prin activități educative în vederea evoluției ascendente a creativității copiilor.

În cadrul activităților de abilități practice, modelajul reprezintă una dintre modalitățile principale de cultivare a aptitudinilor creative la vârsta preșcolară.

Atunci când are loc o activitate manuală, preșcolarul învață mai întâi să modeleze anumite lucruri, obiecte, ființe din mediul înconjurător (animale și plante), dar și să confecționeze lucruri simple ce pun în valoare creativitatea preșcolarului.

De exemplu, cadrul didactic le cere copiilor să modeleze cu ajutorul lutului un omuleț alcătuit din cel puțin trei elemente distincte, urmând ca la finalul activității să îl descrie în fața colegilor argumentând alegerea făcută.

Referitor la acest tip de activitate, autorul I. Sima relatează în lucrarea sa ,, Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică ” că ,, exercițiile pe care copiii le desfășoară în activitățile manuale stimulează activitatea analitico-sistematică a scoarței cerebrale. Datorită acestui fapt copilul ajunge să facă o mai mare diferențiere a mișcărilor involutare, inutile. Perfecționarea mișcărilor sunt condiționate de dezvoltare mușchilor mici a-i mâinii.”

De aceea, înainte de a începe activitatea de modelaj , cadrul didactic efectuează mișcări foarte importante pentru preșcolar: încălzirea mușchiilor mâinii ( întinderea mânuțelor, închiderea și deschiderea pumnilor, cântăm la pian și ne spălăm pe mânuțe).

Cu alte cuvinte, preșcolarul are sarcina de a realiza în mod independent tema activității propusă de cadrul didactic. El își va folosi imaginația și creativitatea pentru realizarea acestui obiect, fapt ce îi va da încredere în forțele proprii îmbogățindu-i totodată și viața activă.

Activitățile practice sunt cele care au la bază educarea gândirii copilului și a actelor sale de voință. Copilul nu este ,,forțat” să realizeze o anumită lucrare. Totul pornește de la plăcere, voință, dorința de a impresiona și a dori ca lucrarea lui să fie cea mai bună și destul de apreciată de cadrul didactic, astfel încât să fie așezată la expoziție în fața grupei.

Din dorința de a realiza ceva extraordinar, atunci când lucrează, copilul nu consideră acest lucru ceva care să necesite efort, ci dimpotrivă pentru el totul este o activitate distractivă în care se ,,joacă” cu mânuțele.

Activitatea desfășurată la abilități practice influențează dezvoltarea spiritului activ al preșcolarului, îi provoacă intense trăiri afective, dar stimulează și dezvoltarea disciplinată. Astfel copilul are sarcina de a lucra ordonat, îngrijit și de a lăsa măsuța sau planșeta de lucru curată. Cadrul didactic este cel care îi poate stimula creativitatea preșcolarului în cadrul activităților practice, utilizând acele metode care îi dezvoltă copilului aptitudinile, interesele și abilitățile.

3.Metodele gândirii critice de dezvoltare a creativității la preșcolari

Utilizarea unor tehnici și metode activ-participative în cadrul activităților didactice ajută la stimularea imaginației creatoare a copiilor preșcolari. Dezvoltarea creativității la copiii preșcolari este necesară datorită faptului că fiecare preșcolar deține un potențial propriu de creativitate care, în cadrul activităților de învățare, se ,,manifestă” individual, dând naștere unor rezultate diferențiate la nivelul grupei de copii.

3.1. Brainstorming

Conform lui Ioan Cerghit în Metode de învățămănt, metoda brainstorming este o metodă a discuției în grup inițiată de A. Osborn cu scopul de a înlesni căutarea și găsirea celei mai adecvate soluții a unei probleme de rezolvat printr-o imensă mobilizare a ideilor tuturor participanților în discuție. Este un exercițiu de grup bun pentru stimularea și cultivarea creativității, pentru a îndruma participanții să producă mai multe soluții.

Așadar participanții la discuție formulează și comunică ideile in mod liber, fără rețineri, având argumente pro și contra pe care le susțin în fața celorlalți, fără teama de a greși cu ceva,de a spune ceva inutil, iar aceste idei vor fi apreciate de toți copiii.

Scopul acestei metode este dezvoltarea imaginației creatoare a copilului, prin producerea de idei noi, originale, chiar dacă unele sunt pe lângă subiect, idei ce influențează apariția altor idei din partea celorlalți participanți. Potrivit lucrării,, Strategii didactice interactive” există patru reguli fundamentale ale gândirii creative, detaliate de autoarea Lăcrămioara C. Oprea: ,,căutarea în voie a ideilor, amânarea judecăților ideilor, cantitatea mare de idei și schimbul fertil de idei.”

Conform primei reguli, copiii sunt lăsați să-și exprime în mod direct ideile pe o anumită temă, iar la a doua regulă cadrul didactic are sarcina de a împiedica judecarea ideilor imediate; în acest mod copilul nu mai este criticat pe baza ideilor enunțate, ci este ajutat să-și depășească timiditatea vorbind deschis în fața colegilor. Regulile trei și patru îi sunt adresate cadrului didactic care are sarcina de a asculta părerea fiecărui copil în parte, încurajându-i și pe baza ideii unui alt copil să se emită alte idei (chiar dacă unele sunt neinteresante), care combinate să ajungă la o sumedenie de răspunsuri.

Metoda brainstorming-ului este indicat să fie utilizată la nivelul diferitelor domenii de activitate, fiind o metodă care îi dezvoltă copilului gândirea.

3.2. Metoda 6-3-5

Este o metodă a gândirii critice care primește această denumire datorită activității desfășurate la clasă:

→ 6: metoda debutează prin împărțirea clasei în grupuri de câte șase copii (acest lucru este realizat de către cadrul didactic.). Fiecare preșcolar primește o foaie A4, iar apoi profesorul le spune copiilor sarcina sau situația problemă care trebuie rezolvată.

→ 3: deoarece fiecare copil trebuie să noteze pe coala de hârtie trei idei la sarcina primită

sunt 3 eventuale soluții, la problema prezentată.

→ 5: dupa ce foaia de hârtie trece pe la ceilalți cinci membrii ai grupului și fiecare și-a notat cele trei idei sau soluții proprii, activitatea se încheie atunci când coala de hârtie ajunge de unde a plecat la început. La final, liderul fiecărui grup strânge foile și analizează ideile scrise pentru a fi prezentate în fața clasei.

3.3. Schimbă perechea

Este metoda de predare-invățare folosită la grupă cu scopul de a rezolva sarcinile de lucru în pereche și are ca obiectiv fundamentul stimularea comunicării între preșcolari și rezolvarea de probleme. Etapele acestei metode sunt :

─ organizarea grupei de copii în două grupuri egale care se așează pe scaune în două cercuri concentrice.

─ comunicarea de către cadrul didactic a sarcinii didactice, a cazului sau a problemei.

─ desfășurarea activității în perechi, iar la un semnal copiii din cercul exterior își schimbă perechea.

─ finalizarea sarcinii de lucru prin prezentarea rezultatelor și analizarea ideilor pe perechi, fiecare copil fiind ajuns din nou la colegul de lângă care a plecat la începutul activității.

3.4. Explozia stelară

Autoarea Lăcrămioara C. Oprea este de părere că explozia stelară este,,o metodă de stimulare a creativității, similară brainstorming-ului care începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară cu întrebări.”

Etapele acestei metode sunt:

● propunerea unei probleme;

● organizarea copiilor pe grupe;

● desfășurarea muncii în echipă pentru elaborarea unei liste cu întrebări cât mai diverse și mai multe ;

● comunicarea rezultatelor echipei în urma muncii depuse;

● insistarea pe cele mai interesante întrebări și aprecierea muncii prin cooperare.

În primul rând, este stabilită de cadrul didactic o anumită temă în jurul căreia se adresează

mai multe întrebări referitoare la acea temă: Cine? Ce? Când? De ce ? Unde?.

În al doilea rând prin aceste întrebări se vor forma idei noi și neașteptate care sunt utile în soluționarea problemei.

Scopul acestei metode este de a obține cât mai multe întrebări referitoare la o problemă, astfel încât să existe mai multe conexiuni între concepte.

Metoda se utilizează frontal pentru a oferi posibilitatea întregului colectiv de a participa activ și de a-și stimula potențialul creativ.

În consecință, metoda Explozia stelară fiind o metodă utilizată în cadrul mai multor domenii de activitate datorită rolului său în rezolvarea de probleme, a devenit în timp o sursă de noi descoperiri, dar și o modalitate de relaxare.

3.5.Turul galeriei

Această metodă este folosită la grupă pentru a analiza modul de colaborare între preșcolari, aceștia fiind în ipostaza de a găsi soluționarea a unor probleme. În cadrul diferitelor activități, această metodă are rolul de a stimula gândirea și creativitatea elevilor. Prin ea copiii sunt încurajați să aducă critici și judecăți de valoare, să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, analizând situațiile date și totodată să-și susțină propriile idei.

Ion AI.Dumitru în lucrarea sa Dezvoltarea gândirii critice și învațarea eficientă prezintă următorii pași în desfășurarea acestei tehnici:

─ copiii sunt împărțiți în grupuri de trei sau patru, iar apoi cadrul didactic propune o temă care să poate fi abordată din mai multe perspestive;

─ copiii lucrează la tema propusă de cadrul didactic, iar după terminarea ei, realizările sunt expuse, grupa devenind o veritabilă galerie;

─ următorul pas este examinarea lucrărilor și soluțiilor la semnalul cadrului didactic, urmând ca în final după revenirea grupurilor la forma inițială să fie purtate o serie de discuții și observații pe marginea lucrărilor.

Cu ajutorul acestei metode se dezvoltă relațiile de intercomunicare și toleranță reciprocă, capacitățile sociale ale participanților, respectul față de opinia celuilalt, dar și gândirea colectivă și individuală a copiilor.

3. 6. Tehnica Lotus

Autoarea. Lăcrămioara C. Oprea este de părere că tehnica florii de lotus pornește de la o idee centrală spre deducerea de conexiuni între idei sau concepte. Ideea sau tema centrală determină opt idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemenea florii de lotus.

În urma dezbaterii celor opt idei secundare, acestea devin teme principale pentru alte opt teme secundare, urmând ca la finalul activității desfășurate ideea principală enunțată de cadrul didactic să primească mai multe semnificații, mai multe valori. Cu alte cuvinte preșcolarul acumulează informația în mod activ implicându-se direct în activitate.

Această tehnică are ca și scop principal stimularea potențialului creativ al copiilor, aplicându-se atât pe grupe cât și individual. Un alt scop este folosirea acesteia în cadrul mai multor domenii de activitate astfel încât cunoștințele acumulate să devină operaționale și folositoare pe parcursul vieții școlare.

3. 7. Cubul

Ioan Cerghit susține în lucrarea Metode de învățământ că metoda cubului este aplicată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau a unei atitudini din mai multe perspective.

Cadrul didactic propune o temă principală ce va fi dezbătută și aprofundată cu ajutorul copiilor care vor căuta soluția potrivită.

În cadrul metodei cubului trebuie urmărite câteva etape:

─ anunțarea temei ce va fi dezbătută;

─ împărțirea grupei în 6 echipe, astfel încât tema să fie examinată din perspectiva fiecărei cerințe de pe fețele cubului;

─ alegerea unui purtător de cuvânt în fiecare echipă, ce va avea rolul de lider;

─ realizarea unui cub din carton sau hârtie;

─ scrierea pe fiecare față a cubului câte o sarcina de lucru. (lucru realizat de cadrul didactic):

● Descrie ( să descrie forma, culoarea și marimea în mod liber), Compară (să compare tema propusă de cadrul didactic cu o altă temă familiară pentru ei, stabilind asemănări și deosebiri), Asociază (să asocieze tema propusă cu o temă deja dezbătută), Analizează (să analizeze conținutul, din ce e făcut), Aplică (să spună ce se poate face și cum poate fi folosit), Argumentează ( să argumenteze atât pro cât și contra).

● ultima etapă este prezentarea rezultatelor fiecărei grupe din perspectiva cercetată, ca mai apoi cadrul didactic să integreze toate cele 6 perspective dezbătute într-o expunere succintă.

Prin utilizarea acestei metode este dezvoltat spiritul de echipă, creativitatea copilului, și se valorifică operațiile de gândire în studierea unui conținut, oferind posibilitatea preșcolarului de a se exprima liber, fără rețineri.

3. 8. Metoda pălăriilor gânditoare

Aceasta metodă este aplicată în special la nivel preșcolar deoarece se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă, stimulând creativitatea participanților.

La aceasta metodă cadrul didactic se folosește de 6 pălării de culori diferite: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru, pentru ca mai apoi cazul să fie pus în discuție astfel încât fiecare să își pregătească ideile.

Conform autoarei Lăcrămioara C. Oprea, cele 6 pălării dețin o serie de sarcini: pălăria albastră (definește problema și o clarifică), pălăria albă (oferă informații cu privire la problema abordată), pălăria verde (vizează soluții posibile, generând noi idei), pălăria galbenă (are în vedere posibilitățile care duc la realizarea soluțiilor propuse, aducând beneficii), pălăria neagră (evidențiază slăbiciunile fiecărei soluții posibile, indentificând greșelie), pălăria roșie (stimulează participanții să răspundă la întrebări de genul ,,Ce simți în legătură cu…?”

Atunci când preșcolarul activează în cadrul acestei metode i se oferă posibilitatea să schimbe pălăriile facilitându-se astfel modul de exprimare, deoarece nu este constrâns să aibă doar o perspectivă.

Această metodă a pălăriilor gânditoare dispune de o serie de avantaje: dezvoltă competențele inteligenței lingvistice, interpersonale și logice, stimulează creativitatea preșcolarilor, dezvoltă capacitatea de intercomunicare și de toleranța reciprocă, de respect față de opinile celorlalți, încurajează preșcolarul să privească conceptul din mai multe perspective, determină comunicarea și capacitatea de a lua decizii și poate fi folosită în cadrul unor domenii de activitate diferite.

Fiecare pălărie este folosită pentru a reprezenta un anumit mod de gândire, oferind o privire asupra atitudinilor pozitive, informațiilor, sentimentelor, controlului, judecăților și creativitații, determinandu-i pe copii să ia in considerare și alte puncte de vedere.

3. 9. Metoda pătratelor divizate

Prin aplicarea acestei metode, participanții sunt încurajați să coopereze și să comunice nonverbal pentru rezolvarea, soluționarea unei probleme colective reprezentată prin figuri geometrice.

Pentru ansamblarea pătratului în funcție de tema și cerințele cadrului didactic, este nevoie de implicarea directă a preșcolarilor în activitate, oferindu-și ajutor unul altuia în îndeplinirea sarcinii respective.

Metoda pătratelor divizate se realizează sub îndrumarea cadrului didactic printr-o serie de etape, cum ar fi:

─ formarea unor echipe de câte șase copii, unde unul dintre ei are rolul de observator;

─ anunțarea temei ce va trebui realizată și obiectivele propuse pe înțelesul lor;

─ ceilalți cinci membrii ai grupului vor primi un plic cu diferite figuri geometrice;

─ verificarea prin intermediul cadrului didactic a demersului instructiv-educativ pentru a fi bine înțeles;

─ desfășurarea activității propriu-zise, respectând cerințele cadrului didactic;

─ copiii care au primit rolul de observator, vor comunica părerea lor referitoare la cele observate în cadrul grupului din care fac parte;

─ copiii sunt încurajați de cadrul didactic să analizeze aspectele observate pe parcursul desfășurării activității.

Materialele didactice necesare acestei activități sunt: cinci plicuri pentru fiecare copil din grupă și cinci pătrate divizate cu ilustrații din poveste.

La sfârșit, membrii fiecărui grup vor fi răsplătiți la fel, însă se va face o ierarhizare a grupurilor în funcție de modul cum s-au descurcat, de comportamentul grupului, dar și în funcție de încadrarea lor în timp.

Metoda pătratelor divizate poate fi utilizată la nivel preșcolar, deoarece valorifică colaborarea între copii, ei fiind la vârsta când socializarea are un rol important în dezvoltarea intelectuală a acestora. Metoda evaluării se poate folosi, deoarece este un mod de a observa dacă copilul a acumulat cunoștințele anterioare care contribuie la dezvoltarea creativității lui, la modul său de gândire și la implicarea acestuia în realizarea temei date.

3. 10. Metoda predării/învățării reciproce

Aceasta reprezintă o strategie de învățare prin studiul de tipul imagine/text sau text/imagine, pentru dezvoltarea comunicării de la preșcolar la preșcolar și transpunerea pentru un moment în rolul cadrului didactic; este o metodă ce se poate aplica atât în activitatea de tip frontal, cât și în jocurile libere.

Strategiile de învățare specifice acestei metode sunt:

rezumarea sau expunerea în 5-7 minute a imaginii studiate sau sinteza textului citit;

punerea de întrebări în cadrul căreia mai întâi se analizează imaginea sau textul în grup, iar apoi se formează întrebările;

clarificarea datelor unde se indentifică comportamente, expresii și se găsesc răspunsuri;

precizarea care în urma analizării imaginii, a textului, prognozează cele mai neașteptate idei, fapte.

3. 11. Controversa creativă sau controversa academică

Conform lui I. Cerghit în lucrarea sa Metode de invățământ, această metodă a fost inițiată de Roger și David Johnson, care susțineau eficiența acesteia. În cadrul instituților școlare controversa creativă se impune prin avantaje cum ar fi și: dorința de implicare în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, intensificarea colaborării între participanți, stimularea creativității, producerea stimei de sine, confruntarea cu pozițiile adverse și competența socială.

Metoda controversa creativă cuprinde următoarele etape:

─ cadrul didactic le propune elevilor o temă controversată prin care să fie exprimate cel putin doua puncte de vedere contradictorii;

─ le aduce la cunoștință elevilor sarcinile avute;

─ împarte grupa în echipe de câte patru participanți;

─ fiecare grupă de patru este din nou împărțită în doi;

─ fiecare pereche de doi are sarcina să discute pe marginea temei propuse cele două perspective ,, pro și contra” și să îsi susțină părerea cu argumentații cât mai solide;

─ cei doi copii se despart temporar, asocindu-se cu perechi ce au aceași sarcină de dezbătut, în cadrul căreia își aprofundează și își întăresc argumentația pentru a-și menține propria opinie;

─ după un șir de confruntări pe idei, fiecare pereche se întoarce la poziția inițială unde va continua argumentarea propriilor idei;

─ activitatea devine mai dificilă prin schimbul de roluri între membrii echipei, iar cel care schimbă rolul va trebui să exprime punctul de vedere al colegului cât mai convingător;

─ următoara etapă constă în alcătuirea unui raport de către copil, care să se bazeze pe compromis.

─ la sfărșitul activitații, li se pun copiilor la dispoziție 10 minute pentru a-și exprima opinia cu privire la tema dezbătută, iar apoi cadrul didactic încheie cu observațiile și aprecierile necesare.

Pentru dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarilor este indicat să se utilizeze în cadrul activităților didactice și metoda controversa creativă sau controversa academică, cadrul didactic fiind cel care va propune teme cât mai controversate, astfel încât argumentele copiilor să fie cât mai bine fondate și cât mai numeroase.

3. 12. Philips 6/6

Este o metodă care la fel ca și brainstormingul stimulează creativitatea, intensifică producția creativă a copilului și care este unică prin limitarea discuției la șase minute a celor șase participanți.

Conform lucrării Strategii didactice interactive, L.C. Oprea detaliază cele șase etape ale tehnicii 6/6:

constituirea grupurilor formate din șase participanți: 4 membrii, un conducător de grup (el dirijează în cadrul grupului și prezintă concluziile) și un secretar (cel care consemnează ideile colegilor).

enunțarea problemei/a temei ce urmează a fi dezbătută de fiecare grup timp de 6 minute.

desfășurarea activității prin discuții pe baza temei, în cadrul grupului timp de 6 minute

Fiecare membru poate adresa întrebări libere, pentru ca la sfârșit să fie propuse răspunsuri și reținute ideile cele mai importante.

prezentarea soluțiilor elaborate, a ideilor care au ajuns în fața întregului grup, expuse prin intermediul conducătorilor fiecărui grup în parte.

Discuția colectivă care reprezintă decizia tuturor participanților din fiecare grupă referitoare la tema dezbătută.

Încheierea discuției prin concluziile oferite de cadrul didactic față de eficiența demersurilor întreprinse și desfășurarea activității.

Prin aplicarea metodei Philips 6/6, se disting următoarele avantaje: cooperarea copiilor din interiorul grupei, dezvoltarea competiției dintre grupuri, intensificarea demersului creativ și dezvoltarea imaginației tuturor participanților, obținerea într-un timp scurt a numeroase idei, angajarea copiilor atât în evaluare cât și în autoevaluarea cât și întărirea coeziunii grupului. Există totuși și un dezavantaj al acestei metode: atunci cand numărul elevilor nu este multiplu de 6, nu pot fi realizate cerințele în timpul impus de 6 minute.

3. 13. Metoda Frisco

Este o metoda de stimulare a creativității care vizează însușirea unui rol specific din partea copilului preșcolar care să acopere o anumită dimensiune a personalității prin abordarea unei teme din mai multe perspective.

Scopul pe care îl urmărește metoda Frisco este indentificarea problemelor complexe și dificile cât și nevoia de a le rezolva pe căi eficiente și simple.

În activitățile instructiv-educative, acest tip de ,,strategie” este utilă deoarece solicită din partea preșcolarilor spirit critic, capacități empirice, punând accent pe stimularea gândirii, a creativității și a imaginației.

Etapele care alcătuiesc metoda Frisco, sunt:

● începerea activității prin sesizarea unei situații-problemă și propunerea ei spre analiză; stabilirea rolurilor: pesimistul, optimistul, conservatorul și exuberantul; cadrul didactic are posibilitatea de a atribui mai multor copii același rol; formând o echipă, fiecare copil își susține liber punctul de vedere, prin interpretarea rolului ales; copilul care joaca rolul de conservator are sarcina să aprecieze meritele soluților noi, făra a exclude însă posibilele îmbunătățiri; față de acesta, exuberantul elaborează idei imposibil de aplicat, asigurând astfel un cadru creativ imaginar, influențându-i pe ceilalți copii să privească lucrurile altfel; pesimistul nu prea este de acord cu ideile colegilor, relevând în mod constant necesitatea unei îmbunătățiri; cel mai încurajator dintre ei rămâne optimistul care ,,luminează” umbra lăsată de pesimist, stimulând participanților să gândească pozitiv. În finalul activității, sunt enunțate deciziile cu privire la soluția problemei inițiale.

Prin modul său de manifestare, metoda Frisco are sarcina de a-l convinge pe elev să-și argumenteze propria opinie, de a deveni creativ prin felul său de gândire și exprimare, dar și de a-l pune pe acesta în centrul atenției.

3. 14. Metoda piramidei

Este metoda care mai poartă și numele de ,,bulgăre de zăpadă” făcând parte din categoria metodelor de stimulare a creativității care urmărește îmbinarea activității îndividuale cu activitate de grup.

Fiecare participant la această metodă are sarcina de a soluționa o problemă dată cu scopul de a obține un rezultat favorabil.

Metoda piramidei se desfășoară prin intermediul a 6 faze:

─ faza introductivă: este expusă în fața copiilor tema ce urmează a fi dezbătută;

─ faza muncii individuale: copiii lucrează individual timp de 5 minute în vederea soluționării sarcinii date;

─ faza lucrului în perechi: momentul în care copiii încep să lucreze pe echipe, colaborând între ei pentru aflarea răspunsurilor fiecăruia;

─ faza reuniunii: copiii sunt adunați în două grupuri mari în vederea discutării soluților la care au ajuns;

─ faza raportării soluțiilor în colectiv: în cadrul căreia întreaga grupă discută și concluzionează asupra ideilor propuse;

─ faza decisivă: se concluzionează întreaga activitate didactică.

Prin avantaje ca dezvoltarea capacității de exprimare a copiilor, spiritul de echipă, stimularea creativității copiilor datorită libertății de gândire, această metodă poate fi aplicată în cadrul diferitelor domenii de activitate fiind benefică în sistematizarea cunostințelor într-un timp scurt.

3. 15. Tehnica Blazonului

Este tehnica care propune completarea compartimentelor unei scheme cu jetoane sau desene, cu propoziții sau cuvinte ce prezintă sinteza unui aspect real.

Ca și obiective avute la bază, această tehnică urmărește: identificarea caracteristicilor unei teme sub formă simbolică sau scrisă și realizarea unei sarcini comune într-o atmosferă relaxantă și cooperantă într-un anumit timp dat.

În vederea realizării acestei tehnici, se parcurg următoarele etape:

─ comunicarea sarcinii de lucru;

─ formarea unor grupuri de 4-5 copii care în 15 minute vor realiza blazonul cu una din

subtemele date;

─ realizarea blazonului în grup;

─ expunerea și evaluarea frontală a blazonului.

Aceasta tehnică se sprijină pe un suport metaforic, si anume: blazonul, a cărui conotație ne trimite către noblețea persoanelor sau a grupurilor; odinioară nobilii fiind cei care aveau un blazon ce îi reprezenta.

CAPITOLUL II

CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ

1. Abordarea teoretică – prezentarea problemei cercetate

1.1. Definiții,delimitări terminologice, operaționalizări.

Cercetarea de față se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul științific și metodologic al lucrărilor de specialitate din domeniul pedagogiei școlare. În funcție de obiectivele propuse cercetarea urmărește să pună în evidență importanța gândirii critice și a metodelor active și interactive în stimularea creativității copilului de vârstă preșcolară.

Termenul de metodă provine din grecescul „methodeos”(odos=cale, drum și metha= către), care înseamnă „cale care duce spre aflarea adevărului; un drum de parcurs în vederea atingerii unui scop, a obținerii unui rezultat determinat”.

Metodele didactice, atunci când sunt aplicate în cadrul activității școlare, primesc o însemnătate deosebită, fiind instrumentul principal de transmitere a cunoștințelor ce reflectă anumite adevăruri. Acestea sunt mijlocul prin care în mintea copiilor se formează unele reprezentări despre realitatea înconjurătoare, despre obiecte și fenomene, iar nu în ultimul rând oferă posibilitatea copilului de a se manifesta liber, fără rețineri, de a fi creativi în orice domeniu de activitate.

Pentru cadrul didactic utilizarea metodelor interactive reprezintă în mod cert, o cale de organizare a activității de învățare a preșcolarului, un mijloc didactic, prin care îi impulsionează pe aceștia să participe în mod direct la activitate, le stârnește curiozitatea, interesul și în același timp acumulează cunoștințe noi și comportamentale.

La această vârstă preșcolarul se dezvoltă în colectivitate și sub influența adultului, de aceea cadrul didactic trebuie să cunoască particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor din grupă și în funcție de aceasta, să stabilească metodele și procedeele cele mai eficiente în vederea cultivării și dezvoltării creativității.

1.2. Relevanța educațională a temei

În învățământul românesc, mai ales la nivel preșcolar, dezvoltarea creativității copiilor a fost în permanență o parte integrantă a demersurilor inițiate în sensul schimbărilor, atât la nivel teoretic cât și la nivel practic. Tocmai de aceea cadrul didactic utilizează metodele gândirii critice pentru stimularea creativității în diferite domenii de activitate. Prin folosirea metodelor activ-participative la cunoașterea mediului, limbă și comunicare, educație plastică, copilul devine curios, interesat de ceea ce va urma, va prelua informația în mod activ participând la „descoperirea” ei, dezvoltându-se astfel anumite abilități, îndemânări, aptitudini, trăsături de caracter și comportament creativ.

Creativitatea devine educabilă la vârsta preșcolară dacă cadrul didactic își propune să promoveze manifestarea liberă a copiilor în învățare, să stabilească relații interdisciplinare și să stimuleze potențialul creativ al fiecărui preșcolar utilizând metode ale gândirii critice.

1.3.Motivarea și actualitatea temei

Creativitatea copilului reprezintă una dintre „problemele” de care trebuie să se ocupe cadrul didactic pe tot parcursul vârstei preșcolare. Utilizând metode ale gândirii critice în cadrul activităților instructiv-educative, cadrul didactic încurajează plasarea copilului în situația de a explora și de a deveni independent. Copilul trebuie lăsat să gândească singur, să își exprime ideile și opiniile în mod liber; cadrul didactic poate interveni în cazul în care răspunsul lui nu este cel corect, explicându-i ceea ce a greșit. Atunci copilul va deveni inventiv, dornic să „creeze” lucruri noi, liber să argumenteze în fața celorlalți ideile susținute.

Am abordat această temă deoarece am considerat a fi una de actualitate, cu un nivel ridicat de curiozitate asupra celor care studiază aspectele cu privire la aceasta, metodele active și creativitatea având un rol important în ceea ce privește învățământul preșcolar din România. Utilizarea metodelor gândirii critice în cadrul activităților propriu-zise sunt benefice în stimularea creativității preșcolarului.

1.4. Sintetizarea stadiului cercetării

La nivelul învățământului preșcolar, în jurul vârstei de 4-5 ani, copilul își formează anumite interese, abilități, îndemânări, aptitudini, trăsături de caracter și un comportament creativ. Acest „comportament creativ” se formează, în primul rând, în cadrul activităților didactice, unde fiecare copil se manifestă diferit. Cadrul didactic are rolul de a îndruma copilul spre creație, spre ceea ce îi place, să pregătească materialul didactic astfel încât să le capteze atenția copiilor, să le povestească, dar să-i lase și pe ei să-și spună povestea lor.

Astfel creativitatea implică: creația proprie a copilului, ideile copilului, invențiile copilului, intervențiile copilului, dar chiar și idealurile lui implică creativitatea în sine.

Totul trebuie să fie doar un joc plăcut de preșcolari, numai așa cadrul didactic poate evalua copilul prin prisma creativității sale.

Ipoteza cercetării

Ipoteza reprezintă o idee care ,,pretinde punerea în prealabil a unei probleme în legătură cu sistemul, procesul sau activitatea de natură educativă pe care le avem în atenție și studiul; ea implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea pe care intenționăm s-o întreprindem”. Pornind de la aceasta, trebuie avut în vedere și faptul că ipoteza cercetării depinde de o serie de factori psihologici ce țin de personalitatea cercetătorului: intuiție, creativitate, spontaneitate, curaj, dar și de experiența și pregătirea acestuia. În acest caz formularea ipotezei se află în strânsă legătură cu formularea obiectivelor cercetării.

Pentru a formula ipoteza ,,cercetătorul” trebuie să se documenteze în legătură cu subiectul pe care îl va cerceta, să urmărească pe tot parcursul cercetării concordanța dintre ipoteză și rezultatele parțiale obținute, în vederea coordonării lor relative. Așadar ipoteza trebuie formulată în termeni clari, preciși, fără ambiguități.

În cercetarea de față, ipoteza care a condus la elaborarea lucrării și la studierea acestei teme, face referire la faptul că nivelul de îmbunățire al creativității copiilor și vârsta de dezvoltare a gândirii creatoare, pot fi influențate de metodele activ-participative specifice creativității, în sensul că preșcolarii se simt avantajați atunci când se folosesc aceste metode active, având libertatea de a crea ,,singuri” ceva original.

3. Obiectivele cercetării

În cadrul acestei cercetări, ne-am propus să urmărim următoarele obiective, în vederea stimulării potențialului creativ la preșcolari:

Constatarea nivelului de cunoștințe ale copiilor, utilizând teste inițiale la cunoașterea mediului, limbă și comunicare, educație plastică.

Desfășurarea unor activități instructiv-educative la cunoașterea mediului, limbă și comunicare, educație plastică utilizând metode ale gândirii critice, pentru a pune în evidență avantajul acestora față de metodele tradiționale.

Aplicarea unor teste finale pentru a demonstra utilitatea metodelor gândirii critice în stimularea creativității preșcolarilor.

4. Designul cercetării

Metode utilizate

În cadrul cercetării propriu-zise am insistat pe folosirea unei metode principale: metoda experimentală, iar ca și metode secundare au fost utilizate: metoda observației, metoda testelor și metoda analizei produselor activității.

Despre metoda principală, cea experimentală, putem spune că aceasta ,,permite cercetătorului să stabilească relații de tip cauzal între fenomene, prin manipularea unei variabile independente care conduce la modificarea unei variabile dependente, în condițiile în care nu există influențe ale unor variabile externe.” În cercetarea de față, experimentul nostru se desfășoară folosind următoarele tehnici: tehnica unui grup principal pe care se experimentează un număr de subiecți egal cu 20, cu vârste aproximativ egale și cu cunoștințe ridicate și medii, cât și tehnica unui grup de control pe care se experimentează un număr de subiecți egal cu 22, cu vârste tot aproximativ egale și cu cunoștințe medii, pentru a observa nivelul de dezvoltare a creativității unui grup față de celălalt în urma metodelor aplicate.

În ceea ce privește partea metodelor secundare utilizate în cercetare, putem spune despre observație că este ,,o percepție intenționată, planificată și sistematică, dar care nu intervine în desfășurarea fenomenelor studiate”, având drept scop surprinderea unor elemente de creativitate care se petrec în mod natural atât în activitățile libere alese, în care copilul se manifestă spontan și liber mai aproape de ceea ce este mai puțin controlat și cenzurat, cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupă de copii sub îndrumarea directă a cadrului didactic. S-au obținut date referitoare la nivelul de creativitate al fiecărui copil, rezultate favorabile folosite în cadrul evaluării inițiale și finale.

Următoarea metodă secundară utilizată atât la grupa experimentală, cât și de control, a fost testul. Această metodă fiind considerată o probă a capacităților de lucru ale copiilor, am folosit-o atât în etapa inițială cât și în etapa finală a experimentului. Rezultatele acestuia ne-au oferit posibilitatea de a obține informații obiective asupra dezvoltării creativității preșcolarului și a pregătirii lui pentru școală, din punct de vedere fizic, psihic, afectic, etc.

Instrumente de cercetare utilizate:

● Test de evaluare inițială la cunoașterea mediului, limbă și comunicare, educație plastică.

● Test de evaluare finală la cunoașterea mediului, limbă și comunicare, educație plastică.

Metoda analizei produselor activității: În cadrul activităților propriu zise am utilizat și această metodă secundară pentru a analiza modul în care copiii au participat la activitate, le-am notat lucrările pe care le-au realizat, am analizat modul de lucru al fiecărui copil în parte, am apreciat calitatea efortului depus de fiecare copil în parte etc.

Aceste metode ne-au ajutat să cunoaștem mai bine grupa de copii, să le ,,descoperim” anumite capacități intelectuale și creative, drept pentru care metodele activ participative utilizate în cadrul activităților didactice au fost selectate în funcție de particularitățile de vârstă și cognitive ale preșcolarilor.

4.1. Locul, perioada și lotul de subiecți

Experimentul a fost realizat în unitatea de învățământ: Grădinița cu program prelungit nr. 2, Aiud, pe unitatea de învățare ,, Toamnă, toamnă harnică!’’ la care au participat două grupe, prima fiind cea experimentală și a doua, fiind grupa de control. În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei specific formulate, am cuprins în cercetare un număr de 20 de copii în grupa principală și 22 de copii la grupa de control cu vârste aproximativ egale cuprinse între 4 și 5 ani care au frecventat în anul școlar 2014-2015 grădinița. Cei 20 de copii din cadrul grupei principale și ceilalți 22 de copii din grupa de control supuși investigării noastre, provin din grupa mijlocie.

La prima grupă am realizat intervenții educative ce propun folosirea metodelor gândirii critice, fiecare temă fiind preluată din unitatea de învățare enunțată mai sus și realizată prin mai multe metode de predare.

La aceste două grupe, am aplicat metoda testelor. Primul test a fost cel inițial, unde ne-am bazat pe cunoștințele însușite anterior de către elevi. Al doilea este testul final care a fost elaborat pe unitatea de învățare anterioară unde am aplicat metodele gândirii ctitice.

Metodele folosite cu elevii la clasa au fost: cubul, metoda lotus, conversația, învățarea prin descoperire, brainstorming-ul, turul galeriei. La sfârșitul cercetării, am stabilit diferențele dintre testele de evaluare inițială și testele de evaluare finală. Temele folosite pentru intervențiile educative pentru unitatea de învățare ,,Toamnă,toamnă, harnică” sunt:

,, Peisaj de toamnă”

„Vânt de toamnă”

„Bogățiile toamnei”

„Cubul fructelor de toamnă”

Aceste activități ne-au ajutat să elaborăm testul final ce a cuprins șapte itemi, conform acestui test reușind să ajungem la scopul propus.

Participarea copiilor la această cercetare a fost făcută în urma consimțământului liber exprimat, asigurându-i atât de confidențialitatea datelor personale cât și de faptul că rezultatele vor fi utilizate doar în cadrul cercetării.

4.2.Variabilele cercetării

În cadrul cercetării, am ținut cont de două tipuri de variabile:

Variabile independente: Aplicarea unui program de achiziții în care să se îmbine armonios metode moderne specifice stimulării creativității la nivelul unor domenii de activitate diferite: cunoașterea mediului, limbă și comunicare, educație plastică.

Variabile dependente: Nivelul de îmbunătățire al creativității copiilor și vârsta de dezvoltare a gândirii creatoare.

5. Etapele cercetării

5.1. Etapa inițială

Etapa inițială are rolul de a stabili nivelul existent al cunoștințelor copiilor în momentul inițierii experimentului, atât la grupa experimentală, cât și la grupa de control.

Scopul principal al evaluării inițiale fiind dorința cunoașterii nivelului de creativitate cu care se „pornește” spre aplicarea metodelor gândirii critice, putem menționa faptul că în urma punctajului, la grupa principală rezultă un nivel de creativitate medie, atât la cunoașterea mediului și limbă și comunicare cât și la educație plastică. În data de 17.11.2014 am aplicat testul inițial la ambele grupe. Testul s-a bazat pe cunoștințele învățate anterior de către elevi, care ne-au ajutat să stabilim că aceste două clase se află aproximativ la același nivel de cunoștințe.

Testul aplicat a cuprins itemi care vizau în mod special originalitatea elevilor, fluența și flexibilitatea în exprimare și imaginația creatoare. Testul a cuprins 4 itemi care trebuiau să fie rezolvați de către copii. Rezultatele obținute de fiecare elev în parte, la testul de evaluare inițial, s-au notat in tabelul de mai jos.

Testul inițial se găsește atașat în Anexa 1.

(1)Tabel cu rezultate obținute la testul inițial, grupa experimentală.

Mai mult de 50 % din preșcolari au obținut rezultate bune în cadrul evaluării inițiale, cei care au obținut rezultate mai slabe au fost încurajați să muncească mai mult în realizarea temei date de către cadul didactic. Toți copiii au dat dovadă de creativitate în cadrul acestor evaluări însă este nevoie de mai multă muncă și mai multă implicare în ceea ce își propun să realizeze preșcolarii.

În urma testului aplicat la grupa experimentală am constatat că elevii sunt receptivi, își manifestă interesul către obiectele de studiu, majoritatea elevilor având note peste 9, mai exact 13 elevi si 7 elevi peste 8,50, clasa experimentală a obținut o medie de 9,12.

(2)Tabel cu rezultate obținute la testul inițial, grupa de control.

La grupa de control, au participat toți elevii și au obținut o medie a grupei mai mică decât grupa experimentală cu 0,06 sutimi. Am constatat că ambele grupe sunt la același nivel de pregătire ceea ce înseamnă că putem desfășura intervenția educativă propusă.

Punctajul fiecărui elev este afișat în tabelul de mai sus.

În continuare prezentăm rezultatele testului de evaluare inițial al ambelor grupe și diferența fiecărui elev, față de media grupei.

.

(3)Tabel cu rezultatele testului de evaluare inițial al ambelor grupe și diferența fiecărui elev, față de media grupei.

În cadrul grupului experimental la care vor avea loc intervențiile educative, 8 elevi au obținut note peste media clasei, iar 12 copii au obținut note mai mici. La grupa de control, 8 elevi au depășit media clasei, iar 14 au obținut note mai mici.

5.2 Etapa experimentală

La grupul experimental, pe tot parcursul acestei etape, am avut în vedere utilizarea metodelor și tehnicilor de dezvoltare a creativității și promovarea învățării interactive.

La grupul de control maniera de lucru a fost una obișnuită, neinfluențată de variabila independentă, manipulată la grupul experimental.

Am stabilit patru intervenții educative prin care am realizat acest experiment. Toate intervențiile au fost reușite din punctul nostru de vedere. Scopul acestora este îmbogățirea vocabularului, stimularea creativității, stimultarea originalității, încurajarea muncii în echipă etc.

În urma stabilirii nivelului de creativitate la preșcolarii din grupa mare, ne-am propus să

desfășurăm anumite activități, în cadrul proiectului tematic „Toamnă, toamnă harnică”, cu

următoarele subteme:, Peisaj de toamnă, Vânt de toamnă, Bogățiile toamnei, Cubul fructelor de toamnă, în care să utilizăm metode ale gândirii critice specifice dezvoltării creativității pentru a observa o îmbunătățire favorabilă a rezultatelor inițiale obținute de preșcolari, prin participarea activă a copiilor în cadrul intervențiilor educative.

Prima intervenție educativă

În data de 17.11.2014 am desfășurat o activitate la educație plastică cu tema: ,,Peisaj de toamnă”, un peisaj specific anotimpului toamna. Am ales să aplicăm în cadrul acestei activități ca și metodă: turul galeriei.

Înainte de începerea activității, copiii au fost așezați la măsuțe, am împărțit materialele și instrumentele de care au nevoie: planșe A3, acuarele, pensule, farfurioare de plastic pentru a realiza peisaje de toamnă cu materialele puse la dispoziția lor. Copii sunt împărțiți în patru grupuri. Fiecare grupă trebuie să redea într-un mod cât mai complex un peisaj de toamnă și să cuprindă cât mai multe elemente specifice toamnei ( fructe, legume, munci specifice, copaci, frunze, etc).

Pentru a le capta atenția le-am adresat câteva întrebări cu privire la tema pe care o au de realizat: Copii, ce anotimp este afară? Cum arată natura? Cum arată copacii în acest anotimp, toamna?etc. La aceste întrebări copiii au răspuns individual, drept pentru care răspunsurile au fost diferite, fiecare și-a exprimat propria părere la întrebările puse. Așadar s-a produs o înșiruire de idei controversate care au dus la atingerea obiectivelor propuse.

Lucrările realizate de copii sunt așezate în fața grupei la o expozitie. Apoi câte un copil vine în față pentru a alege lucrarea care îi place cel mai mult argumentând alegerea făcută. Astfel fiecare copil își poate exprima propria opinie despre lucrarea „favorită”, poate explica copiilor de ce a ales lucrarea respectivă, dar și anumite greșeli vizibile sau ce element lipsește din propria lui perspectivă. Se pot acorda buline roșii grupei care a avut cele mai multe aprecieri pozitive, însă la grupa mare toate cele patru grupe s-au străduit să realizeze lucrări cât mai frumoase participând cu seriozitate la efectuarea lor, fapt pentru care au primit toți copii buline roșii.

La sfârșitul activității se fac aprecieri referitoare la lucrările copiilor, făcându-i să înțeleagă de ce unele lucrări sunt mai bune decât altele ( bine realizate, îngrijite), astfel încurajându-i pe toți să realizeze lucrări cât mai bune la activitățile ce vor urma.

A doua intervenție educativă

În data de 18.11.2014 am desfășurat o activitate de memorizare la grupa mare, la limbă și comunicare cu tema ,,Vânt de toamnă” de Maria Lovin unde am folosit metoda brainstorming-ului.

Înainte de a începe memorizarea poeziei am întrebat copiii ce poezii au învățat până în momentul de față și să numească câteva dintre ele. Le-am adus mai multe imagini care ilustrau poezia, iar inainte de începe recitarea am întrebat copiii ce văd în imagini: Oare de ce sunt înclinate crengile copacului? Cum se numesc fructele ilustrate în imagini? Ce putem face din ele? Ce alte poame mai cunoașteți? etc. Pe urmă, în timp ce recitam arătam copiilor imaginea care ilustra versul sau strofa respectivă ca să iși dea seama copii dacă au răspuns corect întrebărilor de la începutul activității. După ce am recitat de câteva ori poezia pentru a se obișnui copii cu termenii necunoscuți, le-am explicat ce înseamnă cuvintele noi, după care i-am chemat pe rând în fața grupei pentru a recita împreună câte un vers. Am repetat procedura până cand au ieșit toți copii în față pentru a recita. Am propus un joc: „Continui tu! ”, o recitare în lanț unde cel solicitat recită de unde a rămas cel de dinaintea lui. Am propus acest joc pentru a vedea cât de atenți sunt copii în timpul activitității și dacă reiau poezia de unde trebuie . În urma întrebărilor referitoare la poezia despre toamnă pe care am susținut-o, am ajuns cu copiii la o discuție despre tot ce ține de anotimpul Toamna și fiecare copil a venit cu o idee, un argument referitor la ce știu despre acest anotimp.

La final se propune o recitare sub formă de concurs care constă în împărțirea grupei în două subgrupe.

Prima probă este Cine recită mai frumos, poezia predată în cadrul activității.

A doua probă constă în arătarea de către cadrul didactic a diferitor planșe care conțin imagini, de exemplu (legume, fructe, fenomene specifice toamnei, munci specifice anotimpului etc.), iar copiii trebuie să dezbată ce reprezintă fiecare planșă în parte. Am avut parte de un feed-back pozitiv din partea copiilor în cadrul acestui concurs, deoarece au putut să își împărtășească ideile, părerile proprii, au argumentat acele păreri, au ,,căutat“ împreună cele mai corecte răspunsuri, fără să le fie teamă că spun ceva greșit sau că vor fi cenzurați de cineva.

Echipa care a recitat cel mai frumos și a avut cele mai bune idei și păreri argumentate a câștigat concursul.

La sfârșitul activității copiii au primit buline roșii deoarece au participat activ și cu interes la activitate, au cooperat unii cu ceilalți.

A treia intervenție educativă

În data de 19.11.2014 am desfășurat o activitate la cunoașterea mediului cu tema: „Bogățiile toamnei”, unde am aplicat metoda lotus. În etapa inițială am pregătit o floare mare de lotus, iar în jurul acesteia am desenat opt petale aproximativ de aceeași dimensiune. Pe centrul florii am scris titlul activității „Bogățiile toamnei”. Copiii fiind separați în grupe cu tematici diferite (echipa legumelor, echipa fructelor, echipa muncilor specifice toamnei, etc.), a câte doi copii pe echipă, au primit câte o foaie A 4 pentru fiecare echipă în parte și un săculeț plin de jetoane cu imagini care reprezintă tematicile prezentate mai sus. Copiii au avut la dispoziție un anumit timp pentru a extrage jetoanele caracteristice fiecărei echipe în care se află. Fiecare echipă a lipit jetoanele care ilustrează tema echipei pe foaia primită, iar când au terminat, fiecare echipă vine în față să lipescă pe câte o petală foaia la care au lucrat.

Se precizează că planșa pe care au realizat-o în urma activității îi va ajuta să își amintească mereu de fructele, legumele, culorile, florile, fenomenele, păsările, produsele și muncile specifice toamnei.Se vor face aprecieri colective și individuale asupra modului de participare la activitate și se vor împărți recompense.

Ultima intervenție educativă

În data de 20.11.2014 am desfășurat o activitate la cunoașterea mediului cu tema:„ Cubul fructelor de toamnă”, unde am aplicat metoda cubului. Metoda cubul se folosește în scopul explorării subiectului din mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor prilejul de a-și dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare. Pentru a realiza această metodă am împărțit grupa în 6 subgrupe, corespunzătoare celor 6 fețe ale unui cub. Pe fiecare față a cubului am notat o întrebare. Se împarte efectivul de copii în 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând să analizeze tema aleasă, „mărul”. În acest mod se împart sarcinile fiecărei grupe prin aruncarea cubului și preluarea sarcinii corespunzătoare numărului pe care cade cubul.

Vom reaminti titlul jocului „Cubul fructelor de toamna” și vom executa jocul de probă.

Se aruncă cubul către primul grup, spunând: „Cubul se rostogolește și la …..el sosește”. Se repetă acest lucru pentru toate cele 6 subgrupuri. Numim un copil din grupul respectiv care să răspundă, celălalt copil putând veni și el cu alt răspuns. Copiii vor răspunde în funcție de cerința ce corespunde cifrei de pe una din fața cubului:

1.Descrie: Ce culoare, mărime și formă are mărul?

2.Compară: Cum este mărul față de pară?- (asemănări și deosebiri față de un alt fruct la alegere – in cazul de față para)

3.Asociază: Cu ce seamănă acest măr? – cu o minge, cu globul pământesc …

4.Analizează: Din ce este alcătuit mărul? – din coajă, miez, sâmburi și codiță

5.Aplică: Din jumătăți – întreg: unirea fiecărei imagini cu jumătatea sa

6.Argumentează: Ce trebuie să facem cu fructele înainte să le mâncăm?

După fiecare răspuns colegii subgrupului vor alege jetoanele reprezentând răspunsul dat de colegul lor (imagini reprezentând obiectele cu care se aseamănă mărul, jetoane din jumătăți – întreg).

La finalul activității se fac aprecieri asupra modului de comportare și participare al copiilor pe parcursul activității. Elevii au fost foarte interesați de această metodă, au avut rezultate foarte bune îndeosebi la nivelul comunicării fiecărui copil.

Pe parcursul celor patru intervenții educative, elevii au fost foarte activi la tot ce am propus să facem, au fost deschiși și atenți, la ceea ce urmau să facă. Toate ideile și gândurile copiilor au fost folosite în intervențiile educative în schemele de mai sus.

După fiecare unitate parcursă în manieră activă și interactivă, la clasa experimentală a avut loc o recapitulare finală, însoțită de câte o evaluare formativă.

Compararea rezultatelor obținute și testele formative indică o creștere a rezultatelor obținute de către elevi și îi motivează pentru a continua experimentul.

Am constatat o îmbunătățire a relațiilor dintre elevi, o bună cooperare și spiritul de echipă, astfel am observat că elevii manifestă un interes pentru activitățiile didactice în care se pot manifesta, fără teama de a fi criticați.

5.3. Etapa finală

După aplicarea metodelor, în cadrul unității de învățare ,,Toamnă,toamnă harnică”, putem vedea rezultatele aplicării intervențiilor educative. Etapa finală a cercetării a constat în administrarea unei probe de evaluare finală, identică pentru cele două grupe: experimentală și de control.

Testul final este atașat la în Anexa 2, acesta fiind format din 7 itemi. Au fost prezenți toți participanții din cele două grupe.

După aplicarea testului final, grupa experimentală a obținut următoarele rezultate.

(4).Tabel cu rezultatele testului de evaluare final, grupa experimentală.

După aplicarea metodelor gândirii critice de predare-învățare a fost realizată o creștere de +0,24 de sutimi. În urma aplicării testului final media generală ajungând la 9,36 grupa experimentală a obținut la testul final un număr de 13 medii peste cea a clasei și 7 sub media generală.

La etapa finală grupa experimentală a obținut o medie mai mare după intervențiile de învățare realizate.

(5 ).Tabel cu rezultatele testului de evaluare final, grupa de control.

Grupa de control la care nu s-au aplicat metodele gândirii critice și procesul de învățământ s-a realizat în modul tradițional, au o îmbunătățire cu 0,13 față de testul inițial.

(6)Tabel cu raportul dintre media clasei și punctajul obținut la elevi, la testul de evaluare finală: grupa experimentală și grupa de control

În tabelele de mai jos vedem îmbunătățirea performanțelor la grupa experimentală și grupa de control.

După aplicarea metodelor, grupa experimentală a obținut la testul final un număr de 13 medii peste cea a clasei și 7 sub media generală.

La grupa de control, unde nu s-au aplicat metodele folosite la grupa experimentală, 10 elevi au obținut o notă sub media clasei, iar restul de 12 peste media finală.

În tabelele de mai sus, se vede diferența dintre media obținută la grupul experimental, dintre testul inițial și cel final la grupa experimentală și la grupa de control. La grupa experimentală am constatat că elevii sunt receptivi, își manifestă interesul către obiectele de studiu. Grupa experimentală a obținut o medie de 9,12. Majoritatea elevilor au note peste 9, mai exact 13 elevi si 7 elevi peste 8,50.

Dupa aplicarea metodelor gândirii critice de predare-învățare a fost realizată o creștere de +0,24 de sutimi. În urma aplicării testului final media generală ajungând la 9,36 grupa experimentală a obținut la testul final un număr de 13 medii peste cea a clasei și 7 sub media generală. . Grupa de control a avut o medie mai mare la testul final decât la acel inițial, cu +0,13 sutimi, dar totuși media la grupa experimentală este mai mare. Rezultatele nu sunt exagerat de mari, dar demonstrează faptul că aplicarea metodelor moderne de predare-învățare, indică o tendință pozitivă de dezvoltare a rezultatelor școlare ale elevilor, în favoare grupei experimentale, care nu poate fi pusă exclusiv pe seama dezvoltării psihice și fizice a elevilor, fapt ce ne permite să afirmăm că ipoteza propusă de noi spre cercetare se confirmă.

Elevii au însușit mai ușor noile cunoștințe, si-au îmbogatit vocabularul, datorită acestor metodelor folosite. Au realizat un progres în dezvoltarea creativității, dezvoltarea muncii în echipă,alcătuirea de dialoguri, fluență, originalitate, flexibilitate în exprimare.

Concluzii

Referindu-ne strict la preșcolaritate, creativitatea îl ajută pe copil să interacționeze cu cei din jur, să creeze original, să își dezvolte anumite compentențe și deprinderi, să își formeze anumite aptitudini și să își însușească o serie de cunoștințe într-un mod simplu și distractiv. Dar toate acestea nu se pot realiza fără ajutorul unui cadru didactic calm, deschis, care să desfășoare activități educative bine organizate, continue, de stimulare și de activare; într-un cuvânt, activități variate pentru a-i capta atenția copilului și a-i stimula interesul de a cunoaște și realiza ceva ,,nou”.

După cum am demonstrat în cercetare, nu orice activitate de învățare are rolul de a-i stimula copilului creativitatea. Învățarea bazată pe metodele gândirii critice, are un scop bine definit: să stimuleze potențialul creativ al școlarului. Drept pentru care cadrul didactic trebuie să utilizeze în cadrul activităților instructiv-educative acele strategii didactice care amplifică, într-un fel, capacitatea creatoare a copilului. Pot adapta la grupă aceea metodă care se potrivește activității respective: brainstorming- furtuna de idei, tehnica lotus, metoda cubului, turul galeriei, schimbă perechea-cooperare etc.

Metodele tradiționale care au fost utilizate în special în grupa de control, nu vizează neapărat dezvoltarea creativității preșcolarului, neoferindu-i posibilitatea copilului de a-și exprima propria părere și de a o argumenta în fața întregii grupe. Astfel, copiii acumulează cunoștințe în mod pasiv, fără a-și spune punctul de vedere cu privire la tema dezbătută. Fapt pentru care în învățămăntul preșcolar din Romania se utilizează adeseori metode moderne în predarea unor cunoștințe, în consolidarea și efectuarea lor.

Cercetarea de față a avut ca scop analizarea rolului gândirii critice în dezvoltarea creativității preșcolarilor din grupa mare principală cu ajutorul unor metode moderne în comparație cu o grupă de control unde s-au folosit doar metode tradiționale. În urma celor patru intervenții educative avute la grupa principală, copiii au obținut rezultate bune și foarte bune ceea ce a condus la atingerea obiectivităților propuse.

Corelând datele cercetării realizate în cadrul acestei lucrări am constatat că :

Prin utilizarea unor teste inițiale se poate constata nivelul de creativitate al fiecărui copil;

Prin utilizarea unor teste de stimulare a creativității se poate observa independența copilului: copilul devine un mic ,,cercetător”, își exprimă părerea în mod liber, creează,,originalul”;

Metodele active îl ajută pe copil să se afirme; respectă cerințele cadrului didactic însă răspunde conform propriilor idei; folosirea metodelor gândirii critice în cadrul unor domenii de activitate diferite.

Cunoașterea mediului și educația plastică asigură creșterea eficienței învățării prin participarea activă a preșcolarului în activitățile didactice .

Evaluarea finală a pus în valoare o îmbunătățire considerabilă a nivelului de creativitate a fiecărui copil.

Metodele gândirii critice stimulează potențialul creativ al fiecărui preșcolar.

Cercetarea de față pune în evidență anumite diferențe între rezultatele inițiale și finale obținute de preșcolari atât la grupa principală, în urma intervenției educative, cât și la grupa de control unde nu s-a intervenit.

Rezultatele obținute demonstrează foarte clar ca metodele gândirii critice au un rol bine definit față de metodele tradiționale în activitățile instructiv-educative și anume stimulează creativitatea copiilor de vârstă preșcolară. Acest fapt duce la confirmarea ipotezei și a obiectivelor propuse la începutul investigării.

Cercetările viitoare ar putea lua în calcul două sau mai multe grupe de copii cu medii de viață diferite (rural-urban), pentru a diferenția nivelul de creativitate al fiecărui copil,comparându-le. În ceea ce privește grupa la care am desfășurat experimentul, educatoarea ar trebui să utilizeze într-un mod mult mai diversificat metodele moderne, deoarece s-au dovedit a fi eficiente în dezvoltarea creativității preșcolarilor.

BIBLIOGRAFIE :

1. *** Casa Corpului Didactic George Tofan Suceava, Creativitate și inovație în învățământ, Editura George Tofan, Suceava, 2009.

2. *** Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008.

3. *** Metoda pătratelor divizate, material preluat de pe site-ul www.smc.roedu.ro/…/…

4. *** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii și regulamentul învâțământului preșcolar. Legislație și documente reglatoare, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura V&I Integral, București, 2006.

***, *** Curriculum Pedagogic: pentru formarea personalului didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006.

Atonesei Liviu (coordonator), Ghid pentru cercetarea educației. Un ,,abecedar” pentru studenți, masteranzi, profesori, Editura Polirom, Iași, 2009.

Ancuța Lucia, Ancuța P., Cunoașterea și educarea creativității la elevi, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2005.

Bacaus Anne, Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, București, 1998.

Bejan Marian, Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, E.D.P., București, 1998.

Bernat Simona E., Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Universitară, Cluj Napoca, 2003.

Bouillerce B., Carre E., Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Editura Polirom, Iași, 2002.

Cerghit Ioan, Metode de învățământ, , Editura Polirom, Iași, 2006.

Cosmovici A. Iacob L., Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1998.

Dumitru I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara, 2000.

Duță Elena M., Cunoașterea elevului, Editura Aramis, București, 2004.

Lovinescu L., Gurău V., Datcu Ana., Metodologia predării desenului și modelajului în grădinițele de copii, E.D.P., București, 1972.

Matei Nicolae C., Educarea capacităților creatoare în procesul de învățământ, E.D.P., București, 1982.

Mateiaș Alexandra, Pedagogie pentru învățământul preprimar, E.D.P., București, 2003.

Moscovici S., Buschini F., Metologia științelor socioumane, Editura Polirom, Iași, 2007.

Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2000.

Olteanu Lucia, Gândirea critică- Suport de curs, www.scribd.com/doc/55163918/gândirea-critică.

Oprea C. Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008.

Popescu Gabriela, Psihologia creativității, Editura Fundației ,,România de mâine”, București, 2004.

Rafailă Elena, Educarea creativității la vârsta preșcolară, Editura Aramis, București, 2002.

Roco Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2001.

Scheau Ioan, Gândirea critică- Metode active de predare-învățare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

Sima Ioan, Creativitate la vârsta preșcolară și școlară mică, E.D.P., București, 1997.

Stoica A. Constantin, Creativitate pentru studenți și profesori, Editura Institutul European, 2004.

Stoica Ana, Creativitatea elevilor, E.D.P., București, 1983.

Tăușan Liana, Pedagogie comparată, Seria Didactica, Alba Iulia, 2009.

Todor Ioana, Voiculescu Florea, Introducere în psihologie, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2002.

Todor Ioana, Voiculescu Florea, Pihologie generală, Seria Didactica, Alba Iulia, 2002.

Trif Letiția, Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Editura Eurostampa, Timișoara, 2008.

Voiculescu E., Voiculescu F., Măsurarea în științele educației, Editura Institul European, 2007.

Voiculescu E., Voiculescu F., Timpul ca o sursă a educației, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2011.

Voiculescu Elisabeta, Pedagogie școlară, Editura Aramis, 2001.

Voiculescu Elisabeta, Psihopedagogia jocului, Seria Didactica, Alba Iulia, 2013.

Voiculescu Florea, Metodologia Cercetării pedagogice, Editura Universității ,,1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2013.

Zlate Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași, 1999.

Anexa

FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

NIVEL I (GRUPA MIJLOCIE)

1.

a)Privește cu atenție și povestește ce vezi în imagine

b)Formulează o propoziție cu cuvântul „castel”

c)Colorează tot atâtea buline câte cuvinte are propoziția :

„Copiii sunt harnici.”

2. a)În ce anotimp se desfășoară acțiunea ? Colorează pătratul din dreptul anotimpului potrivit.

b)Unește animalele cu mediul în care trăiesc. Colorează-le cu culori naturale.

3.

a)Dintre animalele de mai sus taie-l cu o linie pe cel dăunător.

b)Numără veverițele din imagine și desenează cu un fruct de toamnă mai mult.

4. Colorează adecvat imaginile.

Anexa 2 FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ

Data:

Numele copilului……………………………………….

Nivelul – I grupa mijlocie

1. a) – Spune ce anotimp reprezintă fiecare pom!

b) – Trasează o linie de la elementele date, la pomul corespunzător!

2. a) – Identifică organele de simț prin care se pot percepe obiectele din tabel!

b) – Colorează pătratul corespunzător fiecărui organ de simț!

3. a) – Denumește cel puțin două fenomene specifice fiecărui anotimp!

b)- Denumește o muncă specifică anotimpului toamna!

4. Colorează cu verde primul măr, cu galben ultimul, cu verde al treilea și cu portocaliu al doilea;

5.Unește fiecare imagine cu numărul de silabe pe care-l are cuvantul care-l denumește:

1 2 3

6. Descrie imaginile. Alcatuieste propozitii cu fiecare imagine.

7.a) Numără elementele identice și scrie în căsuțe câte sunt.

b)Colorează grupa cu cele mai multe obiecte.

c)Care obiecte sunt cele mai puține? Desenează un cerculeț în dreptul lor.

Anexa 3

PLANIFICARE SĂPTĂMÂNALĂ ORIENTATIVĂ

TEMA PROIECTULUI CULORILE ANOTIMPULUI TOAMNA

NIVELUL I 3 – 5 ani

ANUL ȘCOLAR

TEMA DE STUDIU: CÂND, CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?

DURATA: 5 săptămâni

TEMA SĂPTĂMÂNII: TOAMNA PE ALEI

TEMA SĂPTĂMÂNII: COȘUL CU FRUCTE

TEMA SĂPTĂMÂNII: COȘUL CU LEGUME

TEMA SĂPTĂMÂNII: CORONIȚA TOAMNEI

5. 17.11.2014-21.11.2014 TEMA SĂPTĂMÂNII: TOAMNĂ, TOAMNĂ HARNICĂ!

Anexa 4

Proiect didactic

Grupa: Mijlocie

Propunător:

Data:

Categoria de activitate: Domeniul estetic și creativ

Tipul de activitate:Verificare- consolidare

Tema: Peisaj de toamnă

Scopul activității:Consolidarea cunoștințelor referitoare la anotimpul toamna;

Obiective operaționale:

Cognitive:

Să enumere aspecte specifice toamnei;

Să analizeze componențele tabloului prezentat;

Să redea aspecte de toamna prin desen.

Psiho – motorii:

Să mânuiască corect, cu atenție materialul;

Să adopte o poziție corectă a corpului în timpul activității;

Afectiv – motivațional:

Să manifeste interes pentru conținutul activității;

Să coopereze în formularea întrebărilor și răspunsurilor;

Să se bucure de reușita lor;

Să accepte opiniile colegilor.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, munca în grup, braistorming-ul, analiza, sinteza, , metoda „turul galeriei”.

Mijloace de realizare: tablou cu aspecte de toamna;. planșe A3, acuarele,pensule, farfurioare de plastic,bureți și ștampile.

Forma de organizare: frontal, pe grupuri;

Locul de desfășurare: sala de grupă;

Elemente de joc: surpriza, bătaie din palme, aplauze.

Material bibliografic:

„Curriculum pentru învățământul preșcolar”,M.Ed.C.T., 2008

E. Gongea, G. Reiu, S. Breban, „Activități bazate pe inteligențe multiple”.

Desfășurarea activității

Anexa 5

Proiect didactic

Grupa: mijlocie

Data:

Propunător:

Tema annuală: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema proiectului:Toamna, anotimpul bogației

Subtema:Toamnă, toamnă harnică.

Activități pe domenii experiențiale: Domeniul limbă și comunicare

Forma de realizare: Memorizare-activitate pe discipline

Forma de organizare: frontal, pe grupe, individual

Tema: “Vânt de toamnă” de Maria Lovin

Tipul de activitate: transmitere de cunoștințe

Locul desfășurării: sala de grupă

Scopul activității:

Formarea și dezvoltarea unei exprimări orale corecte fonetic, lexical și gramatical;

Îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii noi: poame, iernat

Dezvoltarea memoriei logice.

Obiective operaționale:

să memoreze logic și conștient poezia, pe baza modelului educatoarei și a ilustrațiilor;

să-și îmbogățească vocabularul cu urmatoarele cuvinte: poame, iernat

să recite corect, expresiv, respectând intonatia, ritmul și pauzele;

să aprecieze răspunsurile corecte prin aplauze.

Strategii didactice:

Metode și procedee: convesația; explicația; recitarea model; exercițiul; Brainstorming-ul.

Material didactic: Planșe adecvate temei.

Material bibliografic:

Poezia: “Vânt de toamnă” de Maria Lovin

Florica Mițu, Stefania Antonovici – “Metodica activităților de educarea limbajului în învățământul preșcolar” – Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2005

Curriculum pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani

Desfășurarea activității

Anexa 6 Proiect de lecție

Propunător:

Data:

Tema anuală:”Cand/cum si de ce se intampla?

Tema saptamanală:Toamnă, toamnă harnică.

Tema activității: „Bogățiile toamnei”

Mijloc de realizare: joc didactic

Tipul activității: verificare și consolidare de cunoștințe

Scopul activității:Verificarea și consolidarea cunoștințelor dobândite de copii despre anotimpul toamna, respectiv legume, fructe și munci de toamnă.

Obiective operaționale:

1.Să recunoască și să denumească fructele și legumele specific toamnei;

2.Să separe corect fructele și legumele de toamnă;

3.Sa recite corect si expresiv poezii de toamna invatate;

4.Să sorteze jetoanele cu fructe, legume și munci specifice toamnei conform indicațiilor;

5.Să respecte regulile jocului;

6.Să mânuiască corect materialul pus la dispozitie de către cadrul didactic;

7.Să coopereze cu colegii de echipă în vederea realizării sarcinii de lucru;

8.Să răspundă corect la ghicitori;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: M1- conversația; M2- explicația; M3- demonstrația; M4- exercițiul; M5- jocul; M6- problematizarea; M7- metoda lotus; M8- ghicitori

Material didactic folosit: m1- păpușa Zâna Toamnă; m2- legume și fructe de toamnă; m3-jetoane; m4- lipici; m5- carton ;m6- tabla magnetică; m8- coș cu ghicitori; m9- recompense

Material bibliografic:

1.Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, „Metode interactive de grup”, Editura Arves 2006;

2.Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Elena Matei, „Cunoașterea mediului înconjurător – Ghid pentru învățământul preșcolar”, Ed. Radical, 2001;

Desfășurarea activității

Anexa 7

PROIECT DE LECȚIE

GRUPA: Mijlocie

DATA:

PROPUNĂTOR:

TEMA ANUALĂ: „ CÂND/ CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

TEMA SĂPTĂMÂNII: „Toamnă, toamnă harnică”

TEMA ZILEI: „Cubul fructelor de toamnă”

TIPUL DE ACTIVITATE: Verificarea și consolidarea cunoștințelor

MIJLOC DE REALIZARE: Consolidarea cunoștințelor

SCOPUL ACTIVITĂȚII- Dezvoltarea capacității de cunoaștere și recunoaștere a fructelor de toamnă, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestora.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

1.- să descrie mărul prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, mărime)

2. – să sesizeze asemănările și deosebirile față de alt fruct (ex. strugure)

3. – să recunoască și să denumească obiecte cu care se aseamănă mărul

4.- să descrie părțile componente ale mărului

5.- să cunoască regulile de igienă și să le respecte

6.- să cunoască necesitatea consumării zilnice a unui măr

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, problematizarea, metoda „ Cubului “, Brainstorming-ul.

MATERIAL DIDACTIC :cubul cu cele 6 fețe divers colorate ,coșul cu fructe de toamnă, jetoane reprezentând răspunsurile copiilor, ecusoane – fructe de toamnă folosite ca stimulente

Desfășurarea activității