Relatia Profesor – Elev, O Relatie Bazata pe Empatie Si Comunicare

Relația profesor – elev, o relație bazată pe empatie și comunicare ?

De-a lungul timpului învățământul a suferit numeroase schimbări, toate fiind realizate cu scopul de a-i ajuta pe tinerii aflați în formare, de a beneficia de noi informații și metode didactice tot mai practice care să le ușureze modul de învățare și mai ales de asimilare.

Odată cu această evoluție a învățământului, a evoluat totodată și relația profesor- elev. Dacă pe timpuri se impunea o limită foarte strictă din acest punct de vedere în care profesorul, avea drepturi esențiale în cadrul orei asupra elevului, putându-i aplica astfel orice ”stimulent” pentru a-l determina să se pună ”cu burta pe carte” cu timpul, vremurile s-au schimbat. Astfel această barieră și mai ales această mentalitate în care se instalase rigiditatea cadrului didactic, asa cum s-ar spune în noi termeni , de genul ” old school” a dispărut treptat, fapt pentru care și relația dintre cadrul didactic și tanarul aflat în plină formare a evoluat, resimtindu-se acum o mai bună comunicare și interacțiune.

De asemenea, trebuie amintit și faptul că , profesorul are un rol deosebit de important în formarea tinerelor individualități. Acesta poate că, în mod conștient sau nu realizează acest lucru, iar în funcție de modul în care acționează și interacționează cu fiecare în parte va fi cu siguranță catalogat de către elevi . Profesorul, trebuie să reușească în primul rând să capteze atenția elevului, în sensul de a-i face pe să fie atenți și să devină tot mai interesați de ceea ce el le prezintă sau le pune la dispoziție . Reușind încă de la început sa realizeze acest lucru, îi poate câștiga pe elevi, determinându-i să-l urmeze cu atenție și mai ales să se implice in cadrul orelor de curs din simpla plăcere de a-și exprima cunoștințele și opiniile în legătură cu temele dezbătute .

În funcție de impresia pe care o lasă profesorul de la bun început, se vor desfăsura și cursurile; iar în funcție de modul în care interacționează, fără a face diferențieri între elevi , se va crea o legătură cât mai strânsă cu elevii. Această legătură , pot spune că este de ordin spiritual, fiind mai mult ca esențială în dezvoltarea unei relații constructive între cele două individualități, iar de pe urma ei având de câștigat ambele părți ale ”barierei”. Astfel, elevii vor deveni tot mai interesați în descoperirea de noi informații și noi metode constructive care, le pot dezvolta creativitatea, iar profesorii se vor bucura de atenția deplină venită din partea tinerilor, fapt pentru care își va putea îndeplini cu ușurință planul de învățământ, munca lor fiind răsplătită pe măsură .

Știm foarte bine că un om educat este și un om disciplinat , fapt pentru care disciplina este considerată o latură foate importantă in formarea educatului așa cum afirmă și marele pedagog Comenius ,,Școala fără disciplină este ca o moară fără apă”. Din acestă perspectivă, disciplina este cea care ne educă pe noi ca elevi, în ceea se privește ordinea, , pregătirea zilnică a lecțiilor, punctualitatea, respectarea regulamentului școlar, și a dispozițiilor școlare. Drept urmare, un profesor prezentabil, în sensul adoptării unei ținute decente, respectării orelor de curs și evitarea diferențierilor între elevi, va fi privit cu respect de către elevi, intervenind în această situație zicala” Dacă impui respect, primești respect”. Astfel profesorul, va beneficia de un feed-back asemănător din partea tinerilor educați, care se pliază după modul profesorului de a fi și de a se impune .

Contactul dintre profesor și universul lăuntric al elevului,moment în care poate interveni și empatia este, de asemenea, foarte important în relația profesor –elev, sau mai bine zis în evoluția sa. Această artă de a pătrunde și descoperi conștiința individuală, de a prevedea reacția posibilă a celui pe care îl educă, respectând în același timp simțul măsurii și anume limita de bun simț și respectarea normelor impuse prin statutul de cadrul didactic si elev nu trebuie evitate sau desconsiderate pentru că se pot ajunge la situații extreme, ce nu sunt întocmai plauzibile .

Comportamentul profesorului trebuie să fie unul natural iar relația de prietenie dintre el și elevi trebuie să respecte o anumită limită și să nu se ajungă la exagerare . Cadrul didactic trebuie să stăpânească cu succes tactul didactic pentru a reuși să se impună, însă nu într-un mod prea autoritar, fără a se enerva, seriozitatea sa nu trebuie să genereze încordare și nesiguranță. El trebuie să aibă o conduită echilibrată, nici prea indiferentă, nici prea iritantă. Alminteri, trebuie menționat faptul că problemele personale nu trebuie amestecate cu cele didactice , și că un bun mentor odată ce a pătruns în clasă nu se lasă influențat de dezamăgirile personale, revărsându-și supărarea asupra elevilor ci, dimpotrivă, își lasă deoparte toate supărările, eliberându-și într-un fel mintea de problemele exterioare pentru a se concentra la ceea ce are de făcut cu educații.

Putem lua drept exemplu Profesorul X, acesta tratează toți elevii cu un aer de superioritate , considerând că el este o persoană importantă în comparație cu elevii, pe care îi privește cu dispreț . Cu fiecare ocazie, Profesorul X încearcă să-i pună în dificultate pe elevi pentru a le demonstra incapacitatea lor de a se ridica la un nivel mediu de învățare ajungând chiar să le mărturisească că, de fapt, el nu ar fi dorit vreodată să ajungă la catedră dar imprevizibilul l-a pus în acestă situație. Elevii îl privesc cu teamă și se pierd de fiecare dată atunci când sunt ascultați, motiv pentru care și notele primite sunt destul de scăzute . În această situație , Profesorul X nu poate fi cu adevărat considerat un cadru didactic, în adevăratul sens al cuvântului . Atitudinea sa față de elevi este una total greșită , lasând ca problemele personale să aibă întâietate .

În primul rând, chiar dacă dorința sa nu a fost aceea de a deveni profesor, detaliu total nesemnificant pentru un elev, acest lucru nu trebuie să afecteze modul său de interacționare cu elevii și mai ales nu trebuie să mai și evidențieze gravitatea problemei. Odată pus în acestă situație, trebuie să se comporte ca atare și să demonstreze contrariul,iar chiar daca slujba sa nu este una ”de vis” sau permanentă nu trebuie să-și exprime această opinie în fața elevilor . Problemele personale trebuie să rămână personale .

În al doilea rând, atitudinea Profesorului X care produce descurajarea elevilor și chiar frica de a fi activi la oră este total greșită. Din contră, el ar trebui să aibă un spirit solidar și să îi motiveze să participe la oră însă prin alte mijloace, nu inspirând frică. Stimulentele au și ele un rol foarte important, chiar încurajator în această situație , ajutându-i pe elevi să fie mai încrezători pe propriile cunoștințe. Acestea însă, nu trebuie să fie excesive, pentru că, elevii pot profita de pe urma acestui fapt, să nu-și mai îndeplinească cu succes sarcinile învățării.

Sunt cunoscute trei tipuri de profesori: tipul autoritar, tipul democratic și tipul indiferent, liberal.

Tipul autoritar își impune voința și părerile ignorând personalitatea elevului, favorizând reacții de mascare afectivă, de ezitare, șovăială, instabilitate, introvertire, emotivitate spontană, teamă, lipsă de inițiativă și neîncredere. Copii reacționează agresiv la acest tip. Este un tip negativ.

Tipul democratic, dimpotrivă, ea măsuri împreună cu elevii pe baza încrederii reciproce. Nu se exclude exigența. Este un tip pozitiv.

Tipul indiferent. Liberal lasă lucrurile să curgă, să meargă de la sine, manifestă apatie. ,,și-a greșit cariera”.

Comunicarea reprezintă cheia ce stă la baza relației dintre profesor și elev, aceasta poate fi: Verbală, non-verbală și afectivă, capacitatea de a vedea dincolo de această conduită non-verbală a elevilor, de a-l” citi” prin gesturile sale sau prin modul în care reacționează , ține de ceea ce se numește ”empatie„. Empatia poate fi definită ca o aptitudine specifică didactică de a te transpune în psihologia copilului, de a desprinde intuitiv atitudinile și gesturile sale, capacitate dobândită în urma interacționării interumane .

Calitatea comunicării trebuie, de asemenea trecută în vedere, ea trebuie să evidențieze trăsături precum : corectitudine, cursivitate , claritate și toate acestea sunt posibile în funție de raportul de inteligență al fiecărui individ, în cazul de față al profesorului . Informația trebuie să fie bine pregătită și susținută pentru ca, la rândul lor elevii să o perceapă cu ușurință și să o redea într-un mod elaborat, aceasta fiind încă deprinsă din cadrul orelor de curs . Mesajul transmis trebuie să aibă un scop educativ, orientându-i pe elevi spre tainele dezvoltării propriei individualități creatoare.

Comunicarea este condiționată, în același timp de bogata masă de cuvinte a profesorului , de virtutea exprimării, de ritmul și cursivitatea vorbirii, coerență dar nu în ultimul timp de timbrul si tonul vocii . Puteam spune astfel că, cu cât profesorul este mai bine pregătit și motivat în învățarea elevilor el trebuie să se adaptateze mediului educațional, a pozițioării sale în fața unui număr semnificativ de elevi și să nu se lase pierdut de multitudinea acestora ci să-i impresioneze, chiar să-i fascineze prin modul său de abordare a unei teme, prin modul său de a comunica și de a se transpune în locul lor, ușurându-și astfel facilitățile .

Capacitatea de a fi cât mai ”plastic” în vorbirea verbală îi aduce profesorului numai avantaje în fața elevilor săi, în sensul că acesta se poate face înțeles mult mai ușor captând totodată atenția și interesul acestora.

În caz contrar, lipsa aptitudinii verbale dă loc vorbirii inexpresive, forțate, tărăgănate, sau, dimpotrivă, prea rapide, în ritmuri inegale care îi obosește pe elevi, intervenind în același timp suprasolicitarea care poate fi finalizată prin neatenție ducând uneori chiar la perturbarea orelor .

În concluzie, pot afirma faptul că, relația profesor-elev are la bază atât empatia cât și comunicarea, acesta fiind două elemente esențiale în dezvoltarea unei relații proxime, care să fie spre beneficiul ambelor tabere, în ideea că elevii cât și profesorii vor fi mulțumiți dar vor și mulțumi la rândul lor . Comunicarea reprezintă cheia acestei relații iar empatia este cea care o pune în funcțiune .