Reforma Invatamantului Actual Si Rolul Jocului Didactic In Actul Invatarii

CAPITOLUL I REPERE CONCEPTUALE

I 1. Reforma invatamantului actual si rolul jocului didactic in actul invatarii.

Reforma invatamantului este definita ca fiind o schimbare fundamentala, proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie, in orientarea, structura si in continutul acestuia.

Sorin Cristea considera ca reforma invatamantului “reprezinta un tip superior de schimbare pedagogica/educationala (a educatiei / instruirii / invatamantului ),proiectata si realizata global la nivelul sistemului de invatamant”(Sorin Cristea 2010,pag.302)

Asadar,“Reforma este o transformare politică, economică, socială,cu carcater limitat sau de structură a unei stări de lucruri pentru a obține o ameliorare sau un progres” (Ion M. Popescu, citat de Petre T. Frangopol,2002,pag. 8 )

Evolutia lumii moderne este caracterizata printr-un mod alert de asimilare a cunostintelor,formarea capacitatilor intelectuale si a deprinderilor de catre indivizi,astfel ca invatamantul Romanesc trebuie sa gaseasca in permanenta solutii si noi reglementari prin care sa reuseasca formarea acestora si integrarea lor in societate.

Cu alte cuvinte,pentru a rezolva aceasta problema,trebuie in primul rand sa se realizeze o modalitate prin care reconciliem scoala cu viata,potrivirea valorilor moderne,un mod inseparabil de comcepere si acceptare a excelentei.(Constantin Cucos,2009)

“Solutiile reformatoare trebuie sa raspunda transformarilor radicale ale notiunii de dezvoltare”(Sorin Cristea,2010,pag.306)

“Sesizam,de buna seama,ca cele doua zone (scoala si lumea reala ) pot evolua paralel,fiecare devenind opaca una fata de alta,mai mult,”stanjenindu-se” reciproc.”(Constantin Cucos,2009,pag. 26 ).

În documentele Ministerului Educației și Cercetării sunt formulate direcțiile de reformă care vizează: reducerea încărcării programelor de învățământ și compatibilizarea europeană a curriculum-ului, convertirea învățământului dintr-unul predominant reproductiv, într-unul creativ, centrat pe elev ca subiect principal al actului educațional, generalizarea comunicațiilor electronice, crearea de parteneriate și interacțiuni între școli pe de o parte, și mediul înconjurător economic, administrativ și cultural pe de altă parte, managementul orientat spre competitivitate și performanță.

În sistemul românesc de învățământ conceptul de competență este relativ nou, prelucrarea și utilizarea lui fiind legată de perspectiva curriculară de organizare a învățământului. După cum precizează profesorul Dan Potolea, competențele sunt componente ale curriculumului: ,,(…) curriculumul formează un ansamblu pedagogic compus din competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice, unități de conținut’’.(Potolea, D.2002, p.70)

Conceptul pedagocic de reforma a invatamantului defineste un tip superior de schimbare educationala, care urmareste transformarea inovatoare a sistemului.Sunt relevante doua caracteristici ale reformei : globala ( vizeaza in mod special structura de baza a sistemului ) si calitativa ( inovare a sistemului de invatamant care genereaza o multitudine de transformari pozitive in planul conducerii manageriale si al valorificarii eficiente a resurselor pedagogice cu efecte specifice in cadrul procesului de invatamant).(Sorin Cristea,2010)

Pe langa aceste doua elemente,se pune si problema transformarii sistemului de invatamant in profunzime,”orientata prioritar asupra schimbarii finalitatilor sistemului de invatamant,la nivelul idealului educatiei (…) si al scopurilor educatiei (…).”(Sorin Cristea,2010,pag.304)

De-alungul timpului,problema reformei invatamantului a fost si este un mijloc de manipulare,fapt ce scoate la iveala importanta si necesitatea unei astfel de schimbari.Ideea de schimbare este insa folosita intr-un mod necorespunzator,abuziv si irational.

Ideea de reforma atrage de la sine atat conceptul pedagogic,caracterul inovator,competenta cat si un amplu proiect legislativ,in care sa se fundamenteze si sa se regaseasca normele de conduita ale reformei.

Intr-o opinie personala,cadrul legislativ este unul dintre cele mai importante elemente,cat timp acesta este bine structurat,respectat si aplicat.Ca orice proiect,reforma trebuie sa aiba un plan definit,ce se afla sub tutela principiior generale,care „vizeaza dimensiunea epistemologica si politica a activitatii de proiectare a reformei invatamantului in orice context pedagogic si social.”(Sorin Cristea,2010,pag. 308)

Pe langa principiul abordarii globale si cel al restructurarii inovatoare despre care am discutat anterior,as dori sa pun accentul pe principiul proiectarii prospective a schimbarii sistemului de invatamant.Cu alte cuvinte,acest principiu evidentiaza schimbarile la niveluri de profunzime si de extindere superioare,pe termen lung, si „sunt avute in vedere trei categorii de fundamente ale reformei sistemului de invatamant:

a)Psihologice,importante pentru intelegerea si trairea reformei in raport cu logica viitorologica a schimbarii de sistem;

b)Sociologice,importante pentru construirea reformei in functie de dialectica raporturilor dintre „centralizare” si „descentralizare , specifica sistemului si procesului de invatamant”

c)Filozofice,importante pentru rezolvarea contradictiei fundamentale a reformei invatamantului,dintre necesitatea elaborarii relativ rapide a conceptului reformei si prelungirii etapelor de implementare a conceptului reformei la scara intregului sistem de invatamant”(Sorin Cristea2010,pag.309)

Legea invatamantului ar trebui sa aiba un grad de generalitate pentru a se putea porni reforma intr-un cadru flexibil(Sorin Cristea,2010)

Reforma curriculara

Este necesar sa stabilim etimologia cuvantului „curriculum” care este de origine latina si inseamna „parcurs”. Lato-sensum,cuvantul „curriculum” „desemneaza ansamblul de procese educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau.”(Dumitru Logel, ,pag. 15)

Pentru a putea vorbi despre o reforma educativa eficienta si palpabila trebuie avuta in vedere corespondenta reala intre curriculum si structura invatamantului.(Irina Maciuc,2006) Din punctul meu de vedere,nucleul reformei invatamantului leviteaza si se afla intr-o interdependenta cu reforma curriculara.

Reforma in curriculum semnifica o orientare reformista esentiala in educatie, iar prin efectele indirecte, pe termen mediu si lung, ea insasi determina schimbari in toate subsistemele sociale.

“Cauzele care impun in mod necesar reforma educatiei:”(Sorin Cristea,2010,pag.307)

Aparitia unor contradicitii la nivelul structural al sistemului de invatamant ,determinate de evolutia istorica a societatii.(Sorin Cristea 2010)

“Criza mondiala a educatiei”,este exprimata prin contradictii identificate la nivelul structurii de baza a sistemelor moderne de invatamant,in urma unor cercetari intreprinse cu mijloace proprii sociologiei si economiei educatiei”(Sorin Cristea,2010,pag307)

Conceptul de curriculum este un concept complex,si trebuie avut in seama curriculumul formal ( documentele scolare oficiale,planul de invatamant reprezentat de institutionalizarea la nivel pedagocic si social ),nonformal (obiectivele pedagogice specifice anumitor activitati optionale-tabere scolare,centre de pregatire profesionala,etc ),curiculum informal (efecte pedagogice indirecte provenite din medii sociale cu mar fi familia,mass-media,comunitatea religioasa), curriculum comun sau curriculum de baza si nu in ultimul rand curriculumul specializat (obiective pedagogice specifice anumitor domenii sau profiluri-real,uman,tehnologic,etc )(Dumitru Logel , , )

“Motivarea pshihopedagogica a organizarii pe cicluri curriculare”(Dumitru Logel, ,pag.18).Se urmareste egalizarea sanselor pentru toti elevii prin democratizarea invatamantului,tinand seama de particularitatile de varsta ale elevilor.Se stabilesc finalitati adecvate pentru fiecare ciclu.Continuturile programelor scolare nu mai sunt identice pentru toti elevii si toate clasele,factor ce pune in prim-plan creativitatea invatatorilor cat si a elevilor.Cu alte cuvinte,elevii vor capata acele capacitati cu care vor putea opera pe parcursul intregii lor vieti.(Dumitru Logel, )

Un aspect important al reformei învățământului consta în locuirea metodelor tradiționale de predare cu unele noi, numite metode ale gândirii critice, bazate pe principiile învățării active. În cazul aplicării acestor metode, elevul este pus în situația de a descoperi singur informația, căci informația astfel descoperită este reținută mai ușor și pentru o perioadă mai lungă de timp.

„Documente / Produse curriculare:”:(Irina Maciuc,2006,pag 316 )

Documentele curriculare sunt planul de invatamant,programa scolara si manualul scolar.In ceea ce priveste planul de invatamant,reforma invatamantului romanesc a faciliteaza trecerea de la un plan rigid si centralizat la un plan de invatamant – cadru,flexibil.Astfel,scoala are posibilitatea de a decide pe cont propriu lista disciplinelor optionale,anumite discipline are sa raspunda nevoilor locale sau numarul de ore la disciplinele unde ministerul indica un numar fix de ore,toate acestea duc la instituirea unui raport curriculum national – curriculum local.(Irina Maciuc,2006)

„Continutul programei scolare dezvolta elevilor scheme de gandire,structuri mentale cat mai flexibile,ii familiarizeaza cu modelele de gandire si actiune in consonanta cu aprticularitatile societatii i ncare traiesc si cu cele mai noi achizitii ale stiintei.(…) O programa bine elaborata asigura stabilitatea necesara si mobilitatea utila a cunostintelor.”(Irina Maciuc,2006,pag 319)

In ceea ce priveste manualul scolar,reforma acestora este o parte a procesului de modernizare a sistemului de invatamant.Constructia curriculara corecta a manualelor depinde in mod direct de calitatea programelor scolare.Dupa cum Irina Maciuc precizeaza,”In fata manualulului <conteiner clasic> , (…),el trebuie sa se integreze in ansambluri <pedagogice>,(…),trebuie sa mearga pe esentializare si <aerisire >,sa devina indemn la cunoastere si ferment al cautarii,ajutor si ghid,sa fie insotit de materiale auxiliare” (Irina Maciuc,2006,pag 321)

„Finalitatile invatamantului primar” (Dumitru Logel, ,pag.17)

Idealul educational este structura din care deriva finalitatea invatamantului,astfel ca pentru invatamantul primar sunt formulate urmatoarele finalitati:

„asigurarea educatiei elementare pentru toti copii

formarea personalitatii copilului ,respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare

inzestrarea copilului cu acele cunostinte,capacitati si aptitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei”(Dumitru Logel…pag,17)

Reforma curriculară este, deci, componenta de bază a reformei învățământului românesc și se referă la regândirea planurilor de învățământ, a programelor și manualelor, la adoptarea curriculum-ului național la valențele educaționale europene, având implicații profunde atât în planul teoriei, cât și al practicii educaționale. Astfel, au loc mutații atât în ceea ce privește organizarea experiențelor de învățare și formare, cât și în ceea ce privește asigurarea interdependențelor dintre obiectivele educaționale, conținuturile învățării, strategiile instructiv-educative și strategiile de învățare.

Rolul jocului didactic in actul invatarii.

Cuvantului “joc” are originea in limba latina,si reprezinta o activitate disctractiva,in sens general.Notiunea de joc exista inca din cele mai vechi timpuri si se manifesta inca de la prima varsta a copilului.Astfel,a aparut in procesul de invatare notiunea de”joc didactic”,care reprezinta o imbinare armonioasa a elementului material,real cu elementul distractiv,impreuna formand o unitate intre sarcina didactica si actiunea de joc.

Jocul apare ca o prima activitate in viata fiecarui individ,o modalitate de a descoperi lucruri si locuri noi, modalitate de a comunica.

In literatura,notiunea de joc este definita din mai multe perspective si diferite considerente.Astfel ca,Alexandrina Dumitru considera jocul ca fiind o “activitate cu extraordinar impact formator,jocul determina dezvaluirea universului specific varstelor mici;reprezentarile,imaginatia,sentimentele declansate de joc compun ca un puzzle personalitatea copilului”(Alexandrina Dumitru,2008,pag.5)

Invatarea este o activitate serioasa ce solicita voluntar psihicul copilului.Acest effort este declansat mai usor si sustinut mai eficient cand se folosesc resursele jocului.

Predarea, învățarea reprezintă principalele componente ale unui proces de învățământ, atunci când este analizat sub aspect operațional. Prima se referă la activitatea profesorului, a doua la activitatea elevilor.(Cecilia Macri,2011,pag 54).

Din acest punct de vedere,in sens restrans,jocul didactic este o punte,o modalitate prin care se realizeaza legatura intre predare si invatare.Astfel ca jocul didactic este o modalitate prin care cadrul didactic consolideaza,precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor,le imbogateste sfera de cunostinte si chiar le pune la lucru capacitatile creatoare.In sesns larg,jocul didactic este o punte ,care de data aceasta ,uneste scoala cu viata,reusind sa-l faca pe copil sa treaca de la o manifestare naturala si fireasca la munca serioasa,actul de invatare.

Notiunea de “joc didactic” este definita de Gabriela Barbulescu si Daniela Besliu ca fiind o activitate cu esenta ludica , specifica varstelor mici,jocul este si un mijloc de educare al copiilor mici.Jocul didactic este o specie de joc care imbina armonios elementul instructiv-educativ cu elementul distractiv,prin care se consolideaza , se precizeaza si se verifica atat cunostintele dobandite , cat si abilitatile formate” (Gabriela Barbulescu,2009,pag 191 ).

Intr-o alta opinie,jocul didactic este definit ca fiind un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominanta de joc la cea de invatare. (Bache H.,1994)

In docrina exista multe definitii,insa esential este faptul ca jocul didactic este o metoda de imbinare a elementului instructiv cu cel distractiv.Folosirea jocului didactic în procesul de învățământ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat de activitatea care se desfășoară; face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitatea lor, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri.

Jocul este o metoda didactica ce se concentreaza pe “raportarea la descoperirea / fixarea de continuturi,in conditiile implicarii copiilor in propria instruire / formare in cadrul unui demers caracterizat prin valentele ludicului – demers construit dupa o anumita structura,guvernata de anumite reguli(…).” (Angelica Hobjila, 2008 ,pag.118)

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant,el dobandeste functii psihopedagogice semnificative,asigurand participarea activa a elevului la lectii,sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei.Aceasta metoda are rolul de a diminua actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare-evaluare intr-o perspectiva pronuntat formativa.(www.didactic.ro)

Folosirea jocului didactic în lecții arată că acesta este valorificat din punct de vedere pedagogic cu intenția de a imprima lecției un caracter atrăgător, un dinamism real, iar sub aspect psihologic, orice tip de joc vizează interdependența dintre parametrul cognitiv-intelectual și cel activator-motivațional.

Rolul formativ si cel educativ al jocului didactic reiese din afirmatia lui Ioan Serdean care afirma ca “Din multiplele modalitati de activitate didactica ,o valoare aparte o are jocul.Jocul,in special cel didactic,angajeaza in activitatea de cunoastere cele mai importante procese procese psihice ,cele mai intime operatii ale acestora.”(Ioan Serdean,1998,pag 118).In cadrul jocului didactic predomina actiunea didactica simulata. Astfel ca cea mai importanta functie a jocului didactic este aceea ca ii face pe copii sa participe direct la propria lor formare,”…taote modelele active de educatie a copiilor mici cer sa li se furnizeze acestora un amterial corespunzator pentru ca jucandu-se,ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care , fara acestea , raman exterioare inteligentei copilului” (Jean Piaget citat de Ioan Serdean,1998,pag 118)

Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educationale variate si complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizica a copilului in cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vietii psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trasaturi de personalitate, s.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educatiei morale, estetice.

Un alt rol al jocului didactic,destul de deybatut in doctrina este acela de dezvoltare a abilității de soluționare a problemelor – jocurile ajuta la dezvoltarea imaginației si creează experiență în a găsi noi modalități creative de a rezolva problemele. Jocurile implică învățare și curiozitate naturală, cresc motivarea și contribuie la crearea unui potențial de învățare.

In situatia elevilor de clasa I , odata cu trecerea de la gradinita la scoala , rolul jocului didactic este acela de “asigurare a continuitatii intre gradinita si scoala , de usurare a procesului adaptarii copilului la specificul muncii scolare,de invatare.”(Ioan Serdean,1998,pag 119 ).In aceasta situatie se remarca faptul ca micii scolari au capacitate reduse de concentrare si de atentie,fapt pentru care jocul intervine ca un stimulent impotriva oboselii.

Marian barbu puncteaza foarte bine valentele educative ale jocului ,astfel ca in primul rand “imbina activitatea de invatare cu forma distractive,atractiva a jocului”,constituind un liant al celor doua activitati , ”stimuleaza gandirea , imaginatia , creativitatea” si “asigura antrenarea si implicarea fiecarui elev in activitatea de instruire si educare” (Marian Barbu,2003 )

Un alt rol important al jocului didactic este acela de a pregati elevul in utilizarea unor elemente de vocabular in situatii gramaticale,inainte de a studia acel segment al materiei.

De exemplu,prin anumite jocuri didactice,elevii pot invata sa foloseasca correct substantivele in cazurile nominativ,genitive,dativ si acuzativ sau de a face acordul adjectivului cu substantivul.In cazul jocului “Un taciune si-un carbine” elevii vor invata sa foloseasca correct terminatiile substantivului in genitive.(Ioan Serdean,1998)

Copilul este implicat total in joc. Astfel, el   isi  antreneaza spontan  si voluntar   toate posibilitatile fizice ,afective, intelectuale , jocul reprezentand  astfel  o modalitate  de realizare si  de  formare  a eului. Jocul  este  o  sursa  de placere, deoarece   el   presupune   detasarea de realitatea de constrangere  si libertate  de reflectare si transformare  personala a   acesteia . Jocul este  limitat  in timp si spatiu , are un moment in care incepe si un moment in care se finalizeaza, ceea  ce confera celui implicat  un  sentiment de securitate .

Atractivitatea si eficienta jocului depind de ingeniozitatea dascalului de a imbina o sarcina educativa acceptabila de catre copii, nici prea grea, nici prea usoara, cu un joc simbolic sau cu reguli atragatoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, ingreuneaza invatarea si plictisesc pe copii. Placerea cu care participa copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.