Receptarea Povestilor Prin Metode Active

Capitolul IV. Receptarea poveștilor prin metode active: (Fata babei și fata moșului, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada, Făt frumos din lacrimă, Capra cu trei iezi, Cenușăreasa,Tinerețe fără bătrânțe și viață fără de moarte)

Pornind de la literatura de specialitate, metodele didactice se împart în : metode clasice si metode active.

Dar nu tot ce este vechi este obligatoriu și învechit după cum nu tot ce este „nou” este și modern. Selecționarea și aplicarea metodelor de învățare a conceptelor de vocabular depinde de următoarele condiții: vârsta școlarilor, de modul cum sunt însușite pronunția, auzul, atenția precum și de potențialitățile intelectuale ale elevilor.

Transmiterea tradițională din cadrul orelor se sprijină doar pe comunicarea de informatii de către învățător, pe întelegerea și imitare de către elev. Acest model de instruire are ca fundament ideea că anumite elemente și comunicari nu trebuie surprinse de elev, ci se prezintă și se transferă elevului prin intermediul exprimării.

Povestirea, expunerea, descrierea, conversatia ,explicația, lucrul cu manualul, sunt câteva procedee la care apelează cadrele didactice ce aplică tiparul de învățare tradițională în cadrul orelor. Menirea învătătorului este aceea de a transmite informații pe care elevul urmeaza să le scrie în caiet.

Concretizarea obiectivelor formative și informative ale învățământului necesită utilizarea unor metode și procedee de activitate care să ușureze creșterea si eficacitatea învățământului.

Activitatea de instruire, de învățare aspiră să ia o formă optimă de organizare a sarcinii instructive educative, prin împletirea strădaniilor cadrului didactic dar si a copilului. Acest lucru se realizeaza datorita  și a ceea ce simbolizează metoda de învățământ.

Preponderența este însa viziunea de lucru, prin prisma căreia metodele sunt unelte cu sprijinul cărora copii, sub conducerea cadrului didactic sau în mod independent înaintează în acțiunea de pricepere și de educare a cunoștințelor si deprinderilor.

Metodele sunt deci, schițe de acțiune ce se desfașoară conștient cu inenția atingerii unui obiectiv.

Procesul de instruire fiind foarte variat, impune un sistem sau metode diferite, fiecare necesară în anumite situații, singură sau în combinații cu altele și nefavorabilă în alte împrejurări.

Este necesar de consemnat că procedeul este subsumat metodei, fiecare metodă include mai multe procedee, de exemplu explicarea cuvintelor poate fi utilizată și în conversație și în expunere, așadar o metodă se poate transforma în procedeu în raport cu alta.

Intru-cât copilăria tuturor timpurilor nu poate fi imaginată fără lumea extraordinara oferită de basm, povesti, povestiri. Aceste activități necesita un mare grad de instruire a profesorului. Literatura pentru copii posedă bogate calitati formative, iar ceea ce se cuvine să dăm copilului pentru a intra în esența basmelor, povestirilor implică o mobilizare susținută și progresivă a intelectului, el nu se poate soluționa la simpla dobandire de cunoștințe, ci se impune să aspire la formarea unui anumit mod de a gândi.

In acest sens se aplică metode si procedee distincte, unele noi, altele prin adaptarea  si perfecționarea celor tradiționale, ținând cont   și de viziunea primordială de modernizare a activității  instructive-educative. În contextul larg al optimizării și modernizării metodologiei didactice în cadrul preocuprilor de povestire a psihopedagogului și a copiilor se utilizeaza o varietate de forme care să înlesnească optim la îndrumarea și formarea personalității elevului.

Se are in vedere mărirea cantitativă si calitativă a cunoștințelor copiilor, de dezvoltare și activizare a vocabularului, de evoluție a vorbirii sub toate aspectele:

Potențarea muncii de abordare diferențiata a elevilor atât

in activitățile generale, cat si in activități cu grupuri mici sau individuale;

-utilizarea jocului ca mod de invățare, a folosirii elementelor de joc in stadiile unei activități de povestire a unui basm, in calitate de specificul acestuia;

-folosirea problematizării,a abordării euristice, a invățării prin descoperire;

-aplicarea mijloacelor moderne de învățare pentru a-i sprijini pe elevi să pătrundă în intimitatea proceselor și fenomenelor prezentate;

-supravegherea îndeaproape a participării afectiv-activa și conștientă a fiecărui copil la solutionarea sarcinilor didactice.

Pentru înfaptuirea cerințelor învatamantului modern relevantă nu este doar aplicarea metodelor noi ci și folosirea în manieră modernă a metodelor clasice. Importantă nu este metoda ca atare ci ideea, clasic-modern în care este înfaptuită aceasta. Sistematizarea metodelor de învățământ depinde și de asamblarea cu strategii de provocare și îndrumare a efortului intelectual al elevilor.

Povestirea are un impact puternic în educarea rațională a elevilor, la dezvoltarea și activizarea vocabularului. Îndatorirea învățătorului este ca povestirea să sustină informații și sfaturi folositoare, educative într-o exprimare corect, coerent, cursiv și mai ales, expresiv, care să atragă atenția elevilor, provocându-i să fie atenți, să se implice dinamic si afectiv la cele povestite. Este important să se prezinte în totalitate textul povestirii. În cazul poveștilor scrise de Creangă, se cunoaste că autorul povestește ca și cum s-ar găsi în fața unui public, intonând, amplificand, gesticulând, folosind mijloacele verbale cât și pe cele nonverbale. Elevii întelegand cele povestite și vor receptiona mesajul transferat de narator.

O descriere inventivă, expresivă, artistică deschide elevilor dragostea pentru limba română, îi îndeamnă la citit. După citirea unui episod învățătorul poate să recomande cartea din care face parte pasajul citit, prezentându-le imaginile, provocandu-le astfel curiozitatea și interesul pentru parcurgerea cărții.

Repovestirea este și ea un procedeu clasic utilizat cu succes în nuanțarea lexicului elevilor din clasele I și a II-a. Ea trebuie să se producă după povestirea învățătorului, trebuind ca ea să fie reprodusă de elevi. În acest sens învățătorul trebuie să utilizeze întrebări, care succed firul evenimentelor sau să prezinte imagini expresive. În acest scop îi vin în ajutor manualul și cărțile cu benzi desenate.

Expunerea în cadrul lectiilor de limba română se desfasoară de obicei după tiparul povestirii. Ea se compune prin înfățișarea unor fapte, a unor evenimente care susțin cunoasterea textelor literare narative.

În activitatea noastra trebuie să ținem cont de însușirile intelectuale și psihice ale școlarilor. În acest fel se poate învața un număr considerabil de cuvinte însușite în perioada postabecedară, iar manualul ne oferă numeroase texte în acest scop.

Memorizarea trebuie urmată de o pricepere considerabila a textului, de insiruirea logică a acțiunii, a rolului și locului fiecărui episod și al fiecărui erou în acțiune. În acest sens se apelează pentru început la memorizarea unor versuri scurte, pentru a le da copiilor siguranta și împlinire în actul învățării. Este foarte important ca încă de la clasele mici memorizarea să fie corectă, coerentă, cursivă și conștientă mai ales preîntimpinarea riscului de memorare mecanică.

Explicația este acea formă a expunere în care domină demonstrarea logică. Se apelează la explicație încă de la clasa I , fiindcă însușirile de vârstă ale școlarilor mici nu le permit deprinderea elementelor de vocabular pe bază de reguli. În cadrul explicației se utilizeaza de obicei și materiale intuitive. Exemplele care vor fi cercetate cu copiii trebuie să fie alese cu grijă. Ele trebuie să fie abordabile, interesante, instructive, să ajute la descoperire cu lejeritate a ceea ce este definitoriu.

Textele literare cu caracter descriptiv cuprind un numar mare de cuvinte și expresii artistice De cele mai multe ori copiii nu înțeleg sugestivitatea lor, de aceea profesorul trebuie să apeleze la explicația sensului metaforic al acestora.

Conversația este metoda întrebărilor și a răspunsurilor. Este o convorbire sau o discutie ce se desfășoară între cadrul didactic și copii prin care se prevede și se îndrumă activitatea de învățare a acestora.

Conversația poate fi de două forme : euristică și catihetică.

Conversația euristică constă în a-l cârmui pe interlocutor, prin întrebări la aflarea adevărului.

Conversația catihetică se refera la elementara redare a cunoștințelor dobandite în etapele precedente cu scopul fixării și consolidării lor.

După specificul întrebărilor putem remarca următoarele tipuri

Conversații ce se bazează pe întrebări deschise;

Conversații ce se bazează pe întrebări închise;

Conversații ce se bazează pe un lanț de întrebări închise;

Conversații ce se bazează pe întrebări stimulatorii și exploratorii;

Întrebările adresate este necesar să satisfacă anumite condiții:

– să fie explicite;

– formulate corect și simplu;

– să stimuleze intelectul elevilor;

– să fie adresate într-o insiruire logică.

Conversația este unul dintre cele mai eficiente procedee de exersare a exprimării. Este necesar să îndemne participarea întregului colectiv de elevi și să îndeplinească câteva cerințe: elevii trebuie sfătuiți să vorbeasca clar în enunturi complete, suficient de tare; Subiectul discutiilor poate fi ales și de copii, din diverse domenii: povești, familie, școală, animale. Aceste conversații le deschid elevilor nu numai gândirea, ci și vorbirea orală printr-un vocabular expresiv.

Observarea necesită un obiect care poate fi observat într-un anumit moment sau într-o perioadă de timp. Ea se poate executa individual sau în grup. Dacă este vorba de observare individuală atribuțile sunt identice. Când se întrebuintează metoda lucrului în echipa, fiecare grupă primește o obligație separată de îndeplinit.

În activitatea didactică, demonstratia cuprinde forme diferite după obiect, vârsta elevilor, etc. La clasa I, de exemplu, se practică demonstrația acțiunilor de înfaptuire -cum se executa caracterul sau litera în aer, demonstrația figurativă-se prezinta elevilor planșa cu litera dezmembrată și cu litera integrală, demonstrația cu sprijinul desenului la tablă-cum se realizează litera, cum se prind literele într-un cuvânt, etc..

Ajutorul dat de mijloacele audio-vizuale, în special filmul, elevii rețin 20% din ceea ce ascultă, 30% din ceea ce văd și 65% din informațiile primite prin auz și văz. (Cerghit, Radu, Popescu, Vlăsceanu, 89)

Exercițiul implică realizarea conștientă și repetată a unor mișcări, în scopul dobândirii de priceperi și îndemânări motrice și intelectuale, al stabilizării cunoștințelor dobândite, al dezvoltării operațiilor gândirii și a capacităților creatoare ale elevilor.

În funcție de competența urmarită, exercițiile pot fi: exerciții motrice și exerciții operaționale.

Exercițiul este o metodă care poate fi practicată pe tot parcursul școlarității. Pentru ca exercițiul să-și realizeze scopul învățătorul e obligat să călăuzească actanții, astfel ca elevii:

-să înteleagă rolul exercițiului recomandat

-să știe la ce pot recurge pentru rezolvarea lui (regulă, principiu);

-să înțeleagă modelul acțiunii;

-să-l repete de câteva ori, pentru a-l însuși;

-să rezolve exercițiile în mod succesiv de la cele ușoare la cele cu un grad ridicat de complexitate

-să dispună de verificări, după rezolvare.

Jocul de rol admite că fiecare participant, să se comporte că o altă persoană. “Actorul”va experimenta comportarea și reacțiile unei persoane aflate 

într-o  altă conjunctură de viață. Temele sugerate vor fi, în mod obligatoriu, în raport direct cu universul copiilor.  Constituirea jocului de rol este o capacitate de analiză a unor condiții– problema, cu implicații în zona morală, care doresc din partea privitorilor manifestarea și demonstrarea în forme proprii vârstei, a unor atitudini. 
Jocul de rol are consecințe potrivite în mai multe direcții: 
-dezvoltă competență de comunicare, de ascultare;  soluționarea unei probleme; 
-îi pune în ipostază să caute alte soluții de clarificare a unei probleme. 
Este o activitate realizabilă și la școlarii mici, cu anumite schimbări. 
Jocul de rol este socotit o componentă esențială a jocurilor de simulare potrivite copiilor din ciclul primar, deoarece ei dețin potențial necesare pentru prezentarea de roluri. 

METODE MODERNE DE ÎNVĂȚARE ACTIVĂ

“Invățarea activă înseamnă, potrivit dicționarului, procesul de învățare adaptat intereselor/ nivelul de percepere/ nivelul de crestere al participanților la proces. În planul învățării active, se pune accentul pe formarea unor comportamente, de altfel perceptibile :

elevul e dinamic, răspunde la întrebări, participă la activități;

are propriile sale păreri, propune noi interpretări;

devine apt să utilizeze o strategie de învățare într-o oarecare instanță de învățare;

în loc să fie inactiv , elevul execută sarcini care îl vor însoți la înțelegere;

lucrează eficace unii cu alții, își sporesc abilitățile de cooperare și ajutor reciproc.

Au un impact deosebit asupra elevilor fiindca au denumiri foarte ușor de memorat , însușiri ludice și prezentand alternative de învățare cu “priză” la copii.

Metoda cubului:

-este procedeu de lucru care poate fi utilizat individual, în perechi sau în grupuri pentru tratarea a unei situații nesigure, prin apelarea la gândirirea elevului;

-învatatorul solicită elevilor să descrie o anumită notiune sau temă prin străbaterea părtilor cubului. Este preferabil să urmărească succesiunea prezentată pentru că aceasta îi directionează pe elevi în mod gradat spre o judecata complexă.

Etapele acestei metode se potrivesc celor 6 parti ale unui cub:

Descrie! –determina o idee un concept

Compară! –constata asemănări și deosebiri

Asociază! – la ce te face să te gândești?

Aplică! – ce utilizare poate avea?

Analizează! –examinează conceptual din diferite puncte de vedere

Argumentează pro sau contra! – este bine/rău, util/nefolositor?

Fiecare îndrumare de pe fața cubului necesită sarcini de rezolvat

Clasa se împarte în 6 echipe. Fiecare echipă are de rezolvat o sarcina din cele 6.

Un elev-expert va dirija dezbaterea utilizand fețele cubului. În acest timp învățătorul urmărește activitatea, intervenind doar atunci când apar erori sau păreri contradictorii.

Prezintă fața 1 a cubului, iar coechipeirii din grupa 1 mentionează ce au redat în fișă. Indica fața 2 a cubului și echipa 2 desprinde asemănări și deosebiri între Ileana-Cosânzeana și fata Genarului. Se arata fața 3 a cubului, “Asociază”, sunt înfățișate calitățile personajelor din lectura studiată. Grupa 4 prezinta solutile date la întrebări .Echipa 5 povesteste textul intocmit în completarea lecturii. Ultima echipa argumentează și justifica desenul creat si inspirat din Făt-Frumos – din – Lacrimă, de Mihai Eminescu.

În încheierea activității se fac evaluări asupra participării la activitate.

In concluzie lucrul pe grupe, presupune conlucrare. Fiecare ajută cu câte o parere, o idee, din care se aleg și se concretizează cele mai bune. Prin brainstorming, s-au înlăturat astfel barierele și s-a ușurat asocierea cât mai independentă a ideilor, folosind astfel la maxim resursele inconștientului.

Fiecare copil a devenit coechipier în echipa în care a considerat că-și poate valorifica calitatile, valorificându-le astfel la capacitate maxima (de ex., un copil este priceput la desen, el poate fi membru al grupei 6).

Învățătorul doar a urmarit activitatea, fără a intervenii sau judeca opiniile elevilor, iar aceștia au dat drumul liber inventivitatii și creativității.

Exemplu :Capra cu trei iezi,de Ion Creanga la clasa a II-a

Explozia stelară este o metodă de activare a creativității, un procedeu de destindere a copiilor ce se sprijină pe emiterea de întrebări pentru soluționarea unor probleme și aflarea răspunsurilor. Elevii dispuși în semicerc recomandă tema de rezolvat. Pe o stea mare se notează sau deseneaza tema principala. Pe cele 5 varfuri se noteaza câte o întrebare de tipul CE,CINE,UNDE,DE CE.CAND, iar 5 elevi din echipă scot câte o întrebare.

Fiecare elev din cei 5 își iau 3-4 colegi, grupandu-se în cinci echipe. Echipele colaboreaza în elaborara întrebărilor. La terminarea timpului, elevii se reintorc în cerc lângă steluța mare și prezintă întrebările elaborate. Ceilalți membrii ai grupurilor răspund la întrebări sau emit întrebări la întrebări

Se apreciază munca copiilor, strădania acestora de a redacta întrebări corecte, precum și modul de colaborare, interacțiune.

Exemplu: Alba-ca-Zapada,de Fratii Grimm

Aplicatie clasa 0

Cine?

Ce ? Când?

De ce? Unde?

Metoda palariilor ganditoare

Palaria albastra este răspunzătoare cu verificarea discutiilor, scoate concluzii-clarifică /selecționează

Palaria albă posedă informații despre subiect, face legaturi, prezintă informația –informează

Palaria rosie își arată trăirile față de personajele întâlnite –spune ce simte

Palaria neagra obiectează, înfățișează posibile pericole, primejdii-recunoaște grețelile

Palaria verde propune rezolvări noi la probleme, caută soluții –găsește soluții noi.

Palaria galbena este născocitorul gândirii pozitive ,urmărește optimist noi sanse, redactează sfârșitul –încearcă să găsească beneficii

Exemplu: ”Fata mosului si fata babei” de Ion Creanga,

Aplicatie practica la clasa I

Pălăria albă –narează pe scurt povestirea;

Pălăria albastră –prezint-o pe fata moșului în opozitie cu fata babei;

Pălăria roșie -indică cum fata mosului își iubea tatal si mama;

Pălăria neagră –obsearvă atitudinea fetei moșului când aceasta a trebuit să plece de acasă;

Pălăria verde găsește soluții- ce ar fi trebuit să faca fata ca baba să o îndrăgească ..

Pălăria galbenă –imagineaza-ți alt final al textului:

Metoda cadranelor este un procedeu de rezumare și recapitulare a unui conținut

informațional necesitând participarea și implicarea elevilor în cunoașterea acestuia. Cum se aplica? Se imparte foaia de hartie în așa fel încât să avem patru cadrane:I, II, III, IV

Elevii citesc / ascultă un text, apoi vor rezolva cerințele din cele patru cadrane.

Activitatea se poate realiza atât frontal cât și pe echipe sau individual.

Exemplu:

Aplicatie practica clasa a-II-a

Completează:

Metode active de evaluare

Diagrama Venn

Se utilizează cu eficacitate maximă în activitătile de observare, povestiri, jocuri didactice, convorbiri.

Are ca scop recapitularea cunostintelor- reorganizarea idelor unui continut abordat.

Etape:

-.Anuntarea sarcinii de lucru

-.Felul activitatii in pereche sau in grup

-.Activitate frontala

Exemplu: Alba- ca -Zapada ,de Fratii Grimm

Aplicatie practica clasa a-II-a

Găsiți calitățile care o caracterizează numai pe Albă ca Zăpada și notați-le în primul cerc și pe cele care corespund mamei vitrege în al doilea cerc:

frumoasă ascultătoare

urâtă vitregă

bună harnică

orfană rea

invidioasă iubitoare

Se lucrează frontal:

Dacă sunt însușiri comune celor două personaje notați-le în locul în care cele două cercuri se intersectează: (frumoasă)

Metoda ciorchinelui este posibilă utilizarea ei mai ales în faza de reactualizare a conținuturilor studiate anterior, sau în etapa de reamintire. Copiii fiind puși în ipostaza de a stabili legaturi între noțiunile  învatate, de a se implica dinamic în procesul de gândire.  Tehnica de predare – învățare menită să stimuleze elevii să judece independent și să incurajeze crearea legaturilor intre idei este un procedeu de a executa asocieri de idei sau de a darui noi sensuri noțiunilor dobândite anterior.

Ciorchinele poate fi realizat individual sau ca muncă de grup. Elevii sunt solicitați să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în gând  despre tema aleasă pâna la terminarea timpului, iar cuvintele (ideile) vor fi prinse prin linii de ideea centrală.

La terminarea sarcinii se va discuta întreaga structură cu demonstrațiile de rigurozitate . Atragerea întregii clase la executarea “ciorchinelui” este lansată ca o instigare și determină o competiție de a descoperi noi conexiuni legate de tema propusă.

Exemplu: Alba-ca-Zapada,de Fratii Grimm,

Aplicatie clasa a-II-a

Diamantul si piramida povestirii este o metodă foarte atrăgătoare și importanta pentru elevi deorece cu ajutorul ei, copiii recapitulează ideile principale ale textului.

Se poate desena o piramida după următoarea schema:

un cuvânt pentru locul de desfășurare;

2 cuvinte personajul principal;

3 cuvinte pentru calitatile lui ;

4 cuvinte pentru faptele lui ;

Exemplu:Capra cu trei iezi de Ion Creanga

Aplicatie practica clasa I

Speriat – neputincios

asculta,-plange –ascunde

Iedul mezin este ascultator

Casa

Cu aceste cuvinte se realizeaza piramida dar reluat descrescător se obține și « diamantul ».

Ghicitorile- sunt metode didactice de activare a creativității, în care se descrie într-un mod metaforica un lucru, o fiinta, un fenomen.

Impulsionarea creativității și exersarea capacitații de a exprima expuneri concise ale înfîțișărilor caracteristice, însemnate ale ființelor, fenomenelor, lucrurilor care îi preocupă

Tipuri de ghicitori- ghicitori de expunere

-ghicitori cercetare

– ghicitori de confruntare

-ghicitori de generalizare

– ghicitori scriitoricești

-ghicitori muzicale

-ghicitori eliptice

Exemple: Clasa pregatitoare

La bunicuța prin padure,

Singurică am plecat,

Coșulețul cu mâncare

Mama mi l-a dat.

Cine merele de aur

Le-a păzit să nu le fure

O pasare înaripată?

Știi un martinică cu coada-n clește

Fiindcă a vrut să mănânce peste?.

A fost păcălit de o șireată

Și apoi a rămas fără coadă ??!!

Ȋn ȋnvățământul primar se întalnesc trei tipuri de procedee de evaluare:

Metode tradiționale (orale, scrise, practice)

Metode alternative/ complementare (Portofoliul, Proiectul, Autoevaluarea)

Metode moderne/ interactive Diagrama Venn, Ciorchinele, Piramida).

Metode tradiționale (Probe orale/scrise)

Analiza orală este folosită cu precădere ȋn ȋnvățământul primar și se realizează prin ȋntrebări-răspunsuri și prin realizarea unor sarcini de rezolvat oral sau ȋn scris. Este utilizată ca verificare zilnică sau parțial, pe parcursul programului de activitate.

Avantaje:

Infățișează un mijloc util și eficient de evaluare;

Evaluează performanțele școlarilor;

Îngăduie tratarea diferențiată;

Are un nivel ȋnalt de interactivitate.

Dezavantaje:

Are autenticitate redusă;

Necesita mult timp;

Dezavantajează copiii emotivi și pe cei care redacteaza mai greu răspunsurile.

Metode alternative/ complementare (Portofoliul)

Portofoliul este un procedeu complex de evaluare și poate fi socotit o “carte de vizită” a școlarului care deține progresele acestuia. Se întâlnesc trei modele de portofolii: de prezentare; de progres; de evaluare.

Portofoliul de progres este organizat ca o mapă ce cuprinde: fișe de lucru, teste, desene, picturi, colaje.

Avantaje :

Prezintă o imagine de ansamblu asupra sarcinilor desfașurate;

Însuflețește copiii ȋn manifestarea personală;

Dezvoltă puterea de autoevaluare.

Dezavantaje:

Nu poate fi repede și ușor de evaluat;

Este dificil de evaluat, potrivit unui barem strict;

Necesită mai mult o evaluare calitativă decat cantitativă.

Metode moderne /interactive

Avantaje :

Sunt eficiente, îi stimulează și motivează, se impune să lucreze împreună pentru a atinge telul propus, au nevoie unul de celălalt pentru ajutor, lamuriri, dirijare, fiecare membru al echipei este responsabil de propria sarcină la realizarea scopului propus, grupurile de copii chibzuiesc asupra parteneriatului lor hotărăsc asupra felului de îmbunătățire a eficacității acestui tip de activitate, dezvoltă însușiri interpersonale în cadrul grupului și al clasei.

Dezavantaje:

folosirea unor tehnici moderne de activitate ocupă mult timp din oră; cu pregatirea,împartirea sarcinilor poate stârni gălăgie; unele dintre ele sunt greu de utilizat datorită dimensiunilor mari de cunoștinte ce se cuvine a fi transferate odată cu învățarea unor continuturi noi; utilizarea lor este condiționată și de calitatea clasei sau și atenția elevilor.