Realizarea Obiectivelor Educatiei Fizice DIN Invatamantul Gimnazial Utilizand Mijloace Specifice Jocului DE Baschet

REALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIEI FIZICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL UTILIZÂND MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE BASCHET

CUPRINS

Introducere

Scopul lucrării

Ipoteza cercetării

Sarcinile lucrării

Motivația alegerii temei

CAPITOLUL I.FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Obiectivele educației fizice

Baschetul-disciplină sportivă școlară

Jocul de baschet în planurile și programele de învățământ și în cadrul lecțiilor de educație fizică

Prevederile programei de educație fizică și sport privind obiectivele de referința și conținutul jocului de baschet în învățământul gimnazial

Potențialul instructiv-educativ al jocului de baschet

Particularitățile morfo-funcționale și psihologice ale vârstei de 11-12 ani

CAPITOLUL II.ORGANIZAREA CERCETĂRII

Metodele de cercetare

Locul și perioada desfășurării cercetării

Mijloace specifice jocului de baschet utilizate în lecția de educație fizică

CAPITOLUL III.PREZENTAREA, PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

Prezentarea probelor de control și a datelor cercetării

Interpretarea rezultatelor obținute în urma cercetării

Concluzii si propuneri

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

„Componentele educației ca fundamente ale formării omului sunt cheia dezvoltării durabile, arta de a dezvolta calități morale, intelectuale, artistice și fizice pe care copilul le are în stare potențială. Semnificația și eficiența actului formativ determină disponibilități educației în raport cu influențele tot mai numeroase ale mediului social. Educația ca structură, obiectiv și conținut racordează în permanență cu cerințele și evoluția mediului socio-cultural.

Drept prioritate absolută, educația este un proces important de pregătire a copiilor pentru a deveni cetățeni activi într-o societate dinamică în continuă schimbare și poate fi definită ca instrument de valorificare deplină a potențialului elevilor, de asigurare a egalității șanselor ale copiilor, contribuind, la fel, și la procesul permanent de îmbunătățire a calității vieții.

Concepția modernă a educației revendică un proces cu caracter prospectiv, sistemic, formativ și dinamic, centrat pe valorile general-umane și naționale.

Sistemul de învățământ din România se află în perioada unor transformări esențiale, care au drept scop ajustarea educației la standardele internaționale de formare a personalității. Reforma sistemului educațional din țară solicită o susținută preocupare pentru găsirea unor activități care să sprijine îmbunătățirea procesului de predare-învățare și dobândirea de către elevi a unor abilități necesare inserției sociale a viitorilor absolvenți, prin desfășurarea unor activități extracurriculare (activități sportive, excursii, vizite de studiu, vizionări de spectacole sportive cu scop didactic foarte bine definit, activități cu „joc de rol”, de jurnalist sau comentator sportiv etc.).

Continuarea activității de educație fizică de la clasă și promovarea activităților de tip extracurricular care să cuprindă un număr cât mai mare de copii în practicarea exercițiilor fizice constituie o permanentă preocupare a multor profesori, ca o necesitate de o importanță majoră în modelarea personalității elevilor.”

Educația fizică este disciplină de învățământ care le formează elevilor o atitudine conștientă față de propriul organism și exigența autoperfecționării fizice și funcționale, totodată educându-i multilateral.

Scopul prioritar al educației fizice va fi formarea motivației de practicare sistematică a exercițiilor fizice, dezvoltarea calităților motrice și funcționale ce influențează starea de sănătate a elevului, constatată prin evaluări efectuate sistematic.

Obiectivul general al disciplinei Educație fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice și formarea capacității elevilor de a acționa asupra acestora, în vederea menținerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase și manifestării unei capacități motrice favorabile inserției profesionale și sociale.

Disciplina Educație fizică contribuie, în general, prin cunoștințele, abilitățile și atitudinile specifice, la toate domeniile de competențe cheie și cu precădere la cele care vizează domeniile: a învăța să înveți, competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice și „sensibilitate la cultură”.

Activitatea de educație fizică care a depășit de mult sensul noțiunii de ,,fizic”,creează premisele unei realizări complexe a personalității, aceasta implicând o dezvoltare corectă armonioasă din punct de vedere somatic și intelectual, datorită sistemului de influențare reciprocă între cei doi factori – somato-motric și intelectual.

În realizarea oricărei activități pentru ieșirea din asa zisele “tipare” este nevoie de o participare motivațională, afectivă și spirituală, ce implică o anumită originalitate a lucrului efectuat în funcție de nota personală a fiecărui individ.

În cadrul activității de educație fizică, executarea acțiunilor motrice automat, la comanada celui care conduce activitatea ,nu duce totdeauna la efectele scontate sau la realizarea progresului dorit din cauza unor factori ce țin de structura psihică a celor ce lucrează efectiv și de cel ce trasează un asemenea stil de lucru. De multe ori lipsa de participare efectivă sau șablonizarea activităților sportive sunt cauze nedorite și deseori neexplicabile care duc într-un final la eșecuri.

Activitatea de educație fizică școlară, componentă a educației și învățământului, componentă cu specific în exclusivitate practic,trebuie în permanență să- și îmbunătățească conținutul și forma,pentru a intra în ritmul impus de viața școlii actuale. Activitatea profesorului de educație fizică trebuie să fie complexă, el are menirea să călească organismul copiilor,iar de modul în care o face depind și rezultatele viitoare ale elevilor.

Acolo unde există interes și profesionalism, adaptarea mijloacelor educației fizice la condițiile proprii fiecărei școli,cu rezultate optime,poate constituii un merit și un succes al profesorului de educație fizică. Găsirea unor mijloace noi atrage atenția asupra unui act de creație în domeniul educației fizice și aceasta este rodul unor cercetări documentate care au rolul reglator al activităților sportive.

Jocul de baschet face parte din categoria jocurilor sportive, componentele jocului de baschet au înregistrat progrese, uneori inegale, însă modificările aduse regulamentului jocului caută să păstreze un echilibru permanent între conținutul și eficiența jocului și se regăsesc în lecțiile de educație fizică la toate ciclurile de învățământ.

Aceste preocupări ne arată că, fără a aduce în discuție alte argumente, lecțiile de educație fizică cu teme din jocul de baschet fac parte din categoria lecțiilor care motivează participarea la conștientă și activă a elevilor.

În condițiile în care activitatea școlară solicită eforturi intelectuale sporite , jocul de baschet poate să asigure în permanență o dezvoltare fizică armonioasă , sub toate aspectele daca .mijloacele folosite sunt selecționate în conformitate cu particularitățile de vârstă, sex și pregătire

Lecțiile de educație fizică care au ca obiectiv învățarea elementelor și procedeelor jocului de baschet trebuie să respecte principiile metodice specifice educației fizice prin construirea uneibaze motrice puternice .

”Baschetul își datorează crearea lui, profesorului american James Naismith în 1891. Naismith, profesor la International Training chool din Springfield – statul Massachuetts (SUA), l-a pus la punct cu prețul unor numeroase căutări facute pentru a înlocui în timpul perioadei de iarnă, anosetele lecții de educație fizică și de gimnastică cu o activitate distractivă și, totodată, dinamică care să se poată desfășura în sală. Ca urmare, el a elaborat cele cinci principii fundamentale ale jocului pe care l-a inventat.

Astfel a luat naștere BASCHETUL!

Un nou joc, sport de interior care răspundea necesităților și aspirațiilor sportive ale studenților între un sezon de fotbal american și cel de baschet.

Practica jocului de baschet, prin regulamentul lui, are o mare influență asupra comportamentului psihologic al individului: jucătorul trebuie să facă proba controlului comportamentului propriu, de fair-play, de respect față de partenerii și adversarii săi, de încredere în sine și în echipa sa. Rapiditatea intervențiilor și ingeniozității, a concentrării, capacitățile fizice, technice și tactice, individuale și colective, sunt calități care fac din practicantul acestui joc sportiv, un om echilibrat și deschis.

În plus, baschetul are o influență importantă asupra comportamentului social al individului în raport cu colectivul din care face parte. Jucătorul are un rol, o funcție precisă de îndeplinit în sânul echipei sale; el știe că va fi integrat de partenerii săi la fel cum aceștia vor fi integrați de el.

Barierele sociale, ideologice, rasiale nu există în cadrul grupului de sportivi; dinamica grupului se caracterizează prin absența prejudecăților. „O dendință spontană de apropiere umană esteconținută în practica sportivă și se exprimă mai ușor în ambianța echipei” (J. M. Cagical). În această optică trebuie ca grupul să fie bine organizat și condus de acele persoane care au concepte și o pregătire pedagogică precise și un simț pedagogic ridicat, căci ceea ce trebuie să intereseze pe oricare antrenor sau profesor este progresul uman.

Practicarea jocului de baschet dezvoltă, totodată, calități motrice ale jucătorilor, sisteme tendinos și muscular, sistemele cardio-vascular și respirator fiind puternic influențate. Baschetul solicită totodată, din partea jucătorilor abilitate, coordonare, viteză, detentă, agilitate, suplețe, calități ce vor fi perfecționate prin însăși practicarea jocului, prin repetarea execuțiilor tehnice în cadrul unor exerciții pretactice și a numeroaselor tactici individuale și colective.

Influența baschetului pe plan psihologic, sociologic, asupra dezvoltării somato-funcționale a individului demonstrează importanța pregătirii acestuia la nivel școlar dar și la nivel de club sportiv.”

Tema lucrării  mele de licentă se intitulează ”Realizarea obiectivelor educatiei fizice din invatamantul gimnazial utilizand mijloace specifice jocului de baschet”.

Lucrareade față se înscrie pe linia preocupărilor actuale de perfecționare și optimizare a procesului instructiv-educativ în învățământul primar.

Cunoașterea aprofundată a aspectelor teoretice și metodico-practice ajută la optimizarea procesului de instruire cu influențe pozitive asupra dezvoltării fizice armonioase .

Studiul ce urmează a fi realizat are un profil teoretic, metodic și practic.

– Teoretic, deoarece au fost extrase din literatura de specialitate cele mai importante aspecte privind problemele generale ale învățării.

– Metodic, deoarece lucrarea cuprinde exerciții, în general grupate pe obiective de instruire;

– Practic, latura teoretică și cea metodică ne oferă posibilitatea de adaptare a acestor cunoștințe la caracteristicile elevilor din ciclul gimnazial.Studiul aprofundat al metodelor instructiv-educative concretizate prin aspecte practice ale jocului de baschet și pe baza rezultatelor obținute după implementarea planurilor de lecții elaborate care cuprind exerciții și jocuri dinamice specifice jocului de baschet demonstrează în ce măsură subiecții supuși experimentului confirmă ipoteza lucrării.

Scopul lucrării este de a evidenția rolul mijloacelor specific jocului de baschet în lecția de educație fizică în influențarea dezvoltării fizice a elevilor din ciclul gimnazial.

Caracterul complex al jocului de baschet oferă multiple posibilități de studiu. Referitor la scopul urmărit, în primul rând doresc să menționez dorința de perfecționare, de cunoaștere aprofundată a unui aspect pe care l-am dorit să-l realizez cât mai bine și în practică.

Ipoteza

Lucrarea de față își propune urmatoarea ipoteza :

Promovarea unor metode, mijloace specifice jocului de baschet in cadrul lectiilor de educatie fizica cu scopul vilor din ciclul gimnazial.Studiul aprofundat al metodelor instructiv-educative concretizate prin aspecte practice ale jocului de baschet și pe baza rezultatelor obținute după implementarea planurilor de lecții elaborate care cuprind exerciții și jocuri dinamice specifice jocului de baschet demonstrează în ce măsură subiecții supuși experimentului confirmă ipoteza lucrării.

Scopul lucrării este de a evidenția rolul mijloacelor specific jocului de baschet în lecția de educație fizică în influențarea dezvoltării fizice a elevilor din ciclul gimnazial.

Caracterul complex al jocului de baschet oferă multiple posibilități de studiu. Referitor la scopul urmărit, în primul rând doresc să menționez dorința de perfecționare, de cunoaștere aprofundată a unui aspect pe care l-am dorit să-l realizez cât mai bine și în practică.

Ipoteza

Lucrarea de față își propune urmatoarea ipoteza :

Promovarea unor metode, mijloace specifice jocului de baschet in cadrul lectiilor de educatie fizica cu scopul măririi caracterului stimulativ, emulativ a acestora, determină modificări semnificative ale parametrilor dezvoltării fizice.

Sarcinile lucrării

În vederea realizării acestora ne-am propus ca sarcini:

aplicarea experimentala a metodologiei propuse si prelucrarea, interpretarea datelor cercetarii

În vederea creșterii atractivității lecțiilor de educație fizică am introdus, într-o pondere mai mare în conținutul lecțiilor, structuri de exerciții, parcursuri aplicative, din domeniul jocului de baschet.

realizarea unei analize corespunzătoare a conceptelor teoretice legate de etapele formarii deprinderilor motrice și de comportament;

modalitati de evaluare a subiecților:

a)  bacteria de teste Eurofit

elaborarea schitelor de lecții și a planurilor de lecții cu teme din jocul de baschet;

demonstrarea prin analiza rezultatelor a dinamicii valorilor dezvoltării fizice obținute în urma impelmentării planurilor de lecții cu mijloace specifice jocului de baschet

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de a realiza ca jocul de baschet sa fie mai popular si practicat de mai multe lume din țara noastră și totodată să confirm importanța jocului de baschet în educație fizică. Fiind sportiv de 14 ani, practicând baschetul de la 10 ani, facând parte de lotul național și jucând pe cel mai înalt nivel de baschet din țară, am ajuns la concluzia că jocul de baschet contribuie nu numai la dezvoltarea fizică armonioasă, ci și la formarea unui caracter puternic, sociabil cu spirit de echipă.

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Obiectivele educației fizice

„Educația fizică și sportul constituie elemente fundamentale ale educației, o componentă a culturii” afirma François Mitterand în timpul unei campanii electorale, într-un interviu acordat unui ziar francez. Într-adevăr, educația fizică și activitățile sportive în general constituie activități sociale cu scopuri bine precizate în formarea omului, constituind deci preocupări pentru cei responsabili de educația generațiilor tinere. Educația fizică are un rol deosebit de important în procesul complex de instruire și formare a personalității umane, pe lângă rolul de călire și fortificare a organismului. „Mens sana in corpore sano” (Minte sănătoasă în corp sănătos) – zicala provine din antichitate, sugerând unitatea strânsă dintre fizic și psihic, multipla și complexa lor intercondiționare. În zilele noastre sedentarismul, stresul, reducerea efortului fizic în cazul multor activități atrage după sine o și mai mare necesitate a activităților de educație fizică și sport, pentru îmbunătățirea calității și prelungirii vieții active.

După autorii Gheorghe Mitra și Alexandru Mogoș, preocupările privind obiectivele educației fizice pot fi grupate în două categorii. Din prima categorie fac parte preocupări care se referă la ocrotirea sănătății, combaterea sedentarismului, supraalimentației și stresului. A doua categorie se referă la realizarea obiectivelor învățământului, adică la preocupări care vizează valorificarea influenței educației fizice pe plan educativ.

În lucrările recente despre obiectivele educației fizice se discută despre obiective proprii (acestea sunt determinate de funcțiile specific în ceea ce privește formarea și pregătirea școlarului) și obiective associate (este vorba despre participarea educației fizice la realizarea obiectivelor generale ale învățământului).

În mod general, scopul educației fizice poate fi rezumat în felul următor:

dezvoltarea și menținerea unei stări fizice și psihice echilibrate;

dezvoltarea calităților motrice de bază și a celor specific diferitelor ramuri de sport;

formarea aptitudinii de practicare metodică a exercițiilor fizice;

formarea corectă a unui sistem bogat de deprinderi și priceperi motrice.

În ceea ce privește planul de învățământ, educația fizică are obiective proprii și obiective asociate. Cele proprii se referă la rolul educației fizice de atragerea tineretului în practicarea sportului și formarea acestuia prin sport, în timp ce obiectivele asociate rezultă din participarea educației fizice la realizarea obiectivelor generale ale învățământului. Anumite scopuri sunt caracteristice învățământului preșcolar, gimnazial sau liceal, eșalonului bazei de masă a sportului de performanță etc. La clasele I-IV de pildă, principalele obiective urmărite în cadrul orelor de educație fizică sunt:

întărirea sănătății elevilor, creșterea capacității de muncă fizică și intelectuală;

creșterea și dezvoltarea fizică a organismului, îmbunătățirea calităților motrice de bază;

înzestrarea tineretului cu deprinderi motrice diverse, necesare în activitățile sociale;

cunoașterea diferitelor ramuri de sport și formarea unor deprinderi de a le practica;

cultivarea dragostei pentru mișcare;

formarea trăsăturilor pozitive de caracter și de voință;

formarea de pricepere și deprinderi de autoorganizare, autoconducere și de igienă;

însușirea corectă a deprinderilor motrice de bază.

După afirmația lui I. Șiclovan „înzestrarea elevilor cu cunoștințe și deprinderi organizatorice, capabile să le formeze capacitatea de a practicaindependent anumite exerciții fizice, este un scop caracteristic tuturor subsistemelor educației fizice și sportului…”

Baschetul-disciplină sportivă școlară

Baschetul este un „joc sportiv între două echipe care au ca scop introducerea mingii în coș.” – aflăm din Mic Dicționar al sporturilor. Deci, baschetul este în primul rând un joc sportiv colectiv și face parte din categoria jocurilor sportive inventate, fiind jucat pentru prima dată în orașul american Springfield în anul 1891. După anul 1904 începe să se joace și în Europa.

Fiind un joc sportiv de echipă, baschetul este o formă de activitate socială organizată. Este totodată o disciplină sportivă, statut dat de cadrul organizatorico-sportiv instituționalizat pe plan național și internațional. „Considerarea baschetului ca mijloc al educației fizice, alături de celelalte sporturi și jocuri sportive, reprezintă, implicit, recunoașterea funcției formative a acestuia. Această funcție constituie o componentă deosebit de importantă a conceptului despre baschet, calitate oficializată relativ recent în programele de educație fizică școlară.” Baschetul a devenit așadar unul dintre mijloacele educației fizice moderne, contribuind la realizarea funcțiilor acesteia. Dintre aceste funcții fac parte: întărirea sănătății, numită și funcția sanogenetică, dezvoltarea capacităților motrice și psihice, educarea spiritului de echipă, capacitate de autoorganizare, și nu în ultimul rând dezvoltarea fizică armonioasă.

Datorită faptului că este o ramură sportivă obligatorie în școală, are o pondere însemnată în programele de educație fizică școlară. Aceasta urmărește în primul rând întreținerea stării de sănătate a elevilor, precum și dezvoltarea unor calități importante în activitățile de mai târziu, abilitatea de a lucra în echipă, voința, încrederea în sine și dorința de a reuși. Valorificarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice nu constă în utilizarea lor mecanică, ci în aplicarea și în afara procesului de învățământ. Se poate afirma că de la un joc sportiv încadrat în practica socială, baschetul s-a dezvoltat ajungând să genereze un domeniu de activitate socială. Baschetul s-a dezvoltat și perfecționat prin generarea unor măsuri și activități organizatorice: echipe, competiții, cluburi etc., precum și numeroși specialiști, cu ajutorul cărora s-a putut realiza perfecționarea practicii baschetului. Aici putem aminti antrenorii, arbitrii, constructorii de terenuri și de instalații specifice etc. Deosebit de importante sunt în acest sens și unele activități speciale, ca de exemplu antrenamentul și arbitrajul. Pregătirea jucătorilor și echipelor este o activitate care a căpătat o mare dezvoltare, pentru că asigură și condiționează eficiența și succesul individual și colectiv în meciuri. Prin urmare, a apărut instruirea și antrenoratul, cu implicații teoretice și metodice, ceea ce a dus la apariția unor persoane specializate, denumiți instructori-antrenori. Ca o consecință a apariției antrenorilor și a instruirii, a apărut și metodica baschetului.

Jocul de baschet în planurile și programele de învățământ și în cadrul lecțiilor de educație fizică

Pornind de la mesajul Consiliului Europei transmis în cadrul sesiunilor de la Lisabona din anul 2000 și de la Bruxelles, din anul 2004, cu privire la rolul educației în societatea contemporană, statele membre consideră educația o prioritate absolută și un agent cheie al asigurării coeziunii sociale capabil să contribuie la îmbunătățirea climatului democratic european. În februarie 2007, Parlamentul European prin Comisia de Cultură și Educație, atrăgea atenția asupra locului marginal pe care educația fizică îl ocupă, deși în curricula din majoritatea țărilor membre U.E. are același statut ca celelalte discipline de studiu. Cu ocazia dezbaterilor s-a subliniat faptul că, în ultimii ani, educația fizică și sportul școlar au înregistrat un regres prin:

-diminuarea nejustificată a timpului alocat activităților motrice la vârstele prepubertare și pubertare, neglijându-se contribuția substanțială a acestora la stimularea proceselor de creștere și dezvoltare fizică și psihică, la menținerea unei stări optime de sănătate;

-neincluderea educației fizice cu un număr optim de lecții în trunchiul comun;

-înțelegerea superficială a educației fizice și sportului la vârste școlare, prin reducerea efectelor acesteia la sfera biologică, neglijându-se rolul acesteia în dezvoltarea proceselor intelectuale, în modelarea afectivității, în socializare etc.;

-creșterea numărului de elevi scutiți medical datorită, în principal, lipsei de educație motrică a elevilor, dar și lipsei interesului părinților care nu cunosc efectele benefice ale exercițiilor fizice, optând pentru obținerea timpului suplimentar de pregătire a lecțiilor (examenelor);

-marginalizarea și tratarea discriminatorie a elevilor supraponderali față de colegii lor, în cadrul orelor de educație fizică, dezinteresul multor profesori pentru cuprinderea acestora, mai greoi și mai neîndemânatici, în forme de practicare a activităților sportive, optând pentru cooptarea în echipe doar a elevilor cu abilități deosebite;

-aplicarea unei metodologii scolastice și neatractive de desfășurare a lecțiilor de educație fizică și sport, care anulează independența elevilor în lecție, a activității în grup și care duce în final la îndepărtarea elevilor de activitățile sportive, fapt ce favorizează orientarea acestora spre consumul de alcool, tutun, droguri, spre delicvență etc. European Physical Educațion Association a propus în 1991 un număr minim obligatoriu de 3 ore/săptămână, în toate țările U.E. În acest sens, prin Recomandarea din 30 aprilie 2003 a Consiliului Europei, adresată statelor membre, (printre care și România) se menționează direcțiile de acțiune a activităților de educație fizică școlare și extrașcolare, recunoașterea contribuției, în egală măsură cu educația formală, a acesteia la dezvoltarea personalității copilului și a integrării lui sociale.

„În 2007, Parlamentul European a adoptat o decizie în acest sens. Însă timpul alocat educației fizice este diferit, iar importanța care se acordă educației fizice se schimbă de la o guvernare la alta. Încercând o comparare a conceptului de educație fizică din România și Moldova cu timpul alocat acesteia în unele țări europene constatăm unele similitudini dar și multe deosebiri care nu ne sunt favorabile. Astfel, cum ar fi: Austria, Cehia, Franța, Spania, Portugalia, Norvegia Slovacia, Ungaria au 3 sau 4 ore/săptămână, în regim obligatoriu completat cu cel opțional; Germania, Belgia, alocă 2-4 ore cu 2 lecții de „bază” și 2 lecții de activități la alegere, extra-clasă, cu programă diferențiată (este obligatorie pe toată perioada de școlarizare și cuprinde activități de atletism, gimnastică, jocuri sportive, activități în aer liber (escalade), tenis, înot, dans), iar fiecare elev este obligat pe perioada școlarității să participe la tabere sportive care includ sporturi în aer liber. În România sunt prevăzute 1-2 ore/săptămână, în TC și 1/oră pe săptămână, ore din C.D.Ș.Obiectivele educației fizice sunt comune în toate țările europene, diferențele fiind date de concepțiile specifice tradiționale și urmăresc în principal: menținerea stării de sănătate; creșterea și dezvoltarea optimă a organismului; dezvoltarea competenței și performanței motrice; dezvoltarea educației morale concretizată în aptitudini și valori comportamentale pozitive, respect pentru ceilalți și pentru mediu; formarea unor deprinderi sociale interpersonale; plăcerea și înțelegerea efectelor benefice ale participării la activități fizice sistematice de -a lungul vieții; recunoașterea și aprecierea atât a valorilor tradiției și culturii fizice, cât și a activităților sportive.Luând în considerare faptul că învățământul trebuie să contribuie la formarea unei personalități active a elevilor, motivată și creativă, capabilă de opțiune și de decizie, Legea Învățământului nr.84/1995 își propune, printre multiplele obiective generale ale sistemului de educație, dezvoltarea armonioasă a individului prin educație fizică, educație igienico-sanitară și practicarea sportului. Legea Educației Fizice și Sportului, nr. 69/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precizează că „educația fizică și sportul sunt activități de interes național, sprijinite de stat”. Conform acestei legi, „prin educație fizică și sport se înțeleg toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel”. Ordinul Comun M.E.C.T./A.N.S./C.O.S.R. nr.1560-345-1025/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 602/31.VIII.2007, subliniază că: „practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat, iar autoritățile administrative, instituțiile de învățământ și instituțiile sportive au obligația de a sprijini educația fizică, sportul pentru toți și sportul de performanță și de a asigura condițiil e de practicare a acestora”. Integrată într-o educație generală cu profund caracter prospectiv, educația fizică concură, prin conținutul său specific, la realizarea idealului educațional și, nu în ultimă instanță, a celui social, de formare a unei personalități dezvoltate multilateral; -H.G. nr.283/2003 privind aplicarea Programului național „Mișcare pentru sănătate”/ propune obiective ca: creșterea nivelului de educație, de socializare și a stării de sănătate a populației tinere (copii, elevi, studenți), prin practicarea educației fizice și sportului; perfecționarea organizării și funcționării sistemului național de educație fizică și sport; ameliorarea potențialului psihobiomotric și intelectual al populației tinere prin dezvoltarea activităților de educație fizică școlară și universitară; -H.G. nr.1239/1996/H.G.nr.369/1994 acordă preoritate dezvoltării activităților sportive școlare și universitare, în cadrul asociațiilor sportive școlare și universitare precum și în unitățile de învățământ în care este organizat învățământul sportiv integrat și suplimentar; Prin numărul mare de subiecți de toate vârstele, care o practică în cadrul unor forme instituționalizate de organizare, educația fizică are un pronunțat impact social. Astfel, în baza Legii 69/ mai 2000, art.2, alin.(3) în România conținutul conceptului de educație fizică și sportstabilește următoarele activități:

Educația fizică școlară prevăzută în planurile de învățământ se desfășoară diferențiat pe cicluri de învățământ, atât ca activități curriculare (învățământ preșcolar, învățământ primar, învățământ gimnazial, liceal, școli profesionale), cât și ca activități extracurriculare.

Activitățile sportive extracurriculare din școli au ca bază de organizare și Regulamentele Asociațiilor Sportive Școlare și ale Federației Sportului Școlar și Universitar. Aplicarea recomandărilor din cadrul Reformei învățământului a determinat o serie de modificări de ordin organizatoric și curricular după cum remarcă unii autori modificări în planul de învățământ (gruparea obiectelor de studiu, momentul introducerii anumitor discipline în planurile-cadru, ponderea disciplinelor); modificări conceptuale la nivelul programelor școlare; modificări de strategie didactică, determinată de conceptul educației pe tot parcursul vieții.

Documentele amintite, reflectă linia generală asumată la nivel filozofic și politic al educației și constituie baza ,,curriculumului oficial”, definit în prezent ca un întreg program sau parcurs de învățare. Literatura pedagogică românească dezvoltă noțiunea și structura Curriculum-ului național, acesta reprezentând în opinia specialiștilor din domeniul educației în sens larg, un întreg program de acțiuni educaționale și de experiențe de învățare prin care trece elevul pe durata școlii, cu toate componentele și conexiunile dintre acestea, în timp ce în accepțiunea restrânsă, termenul desemnează strict conținuturile învățământului (obiectivarea acestora în documente școlare de tip reglator, precum planul de învățământ, programa școlară, manuale școlare, auxiliare etc.).”

Prevederile programei de educație fizică și sport privind obiectivele de referința și conținutul jocului de baschet în învățământul gimnazial

Perioada ciclului gimnazial (clasele V – VIII) constituie cea mai importantă verigă a educației fizice și sportive școlare, deoarece se pun bazele pregătirii fizice și tehnice multilaterale, ceea ce presupune educarea la un anumit nivel a tuturor calităților motrice și înzestrarea elevilor cu un bogat bagaj motric privind deprinderile de mișcare.

Pentru jocul de baschet, aceasta este prima etapă a învățării propriu-zise, etapă în care sunt programate elementele tehnico-tactice fundamentale cele mai simple și mai accesibile. Pe baza acestora se poate juca baschet la două coșuri dar, cu regulament și conținut tehnico-tactic simplificat.

Clasa a VI-a

Obiective instructiv-educative

consolidarea procedeelor tehnice de atac fără minge și cu minge în structuri;

consolidarea procedeelor tehnice de apărare;

învățarea aruncării la coș din alergare, a paselor cu două mâini de la piept din alergare și a pivotării prin întoarcere;

învățarea acțiunilor tactice individuale (demarcaj, depășire, marcaj, în joc cu efectiv redus, pe 1 / 2 teren;

formarea capacității de aplicare a regulamentului în joc bilateral 5 x 5 pe 1 / 2 teren și pe tot terenul.

Conținut

Procedeele tehnice de atac

dribling cu mâna dreaptă și stângă, de pe loc, din mers și din alergare, cu ocoliri zigzag, cu piruetă, cu trecerea mingii pe la spate;

aruncarea la coș cu o mână de pe loc, din dribling și din alergare;

prinderea și pasarea mingii cu două mâini de la piept, pasa cu pământul, cu două mâini de deasupra capului, pasa cu o mână de la umăr, urmate de deplasare;

pasa din alergare;

oprirea într-un timp;

pivotarea prin întoarcere.

Procedee tehnice de apărare

poziția fundamentală;

deplasarea cu pași adăugați înainte, înapoi, bilateral, lucrul de brațe și jocul de picioare;

sărituri de pe loc și din deplasare.

Acțiuni tactice individuale

în atac: demarcajul și depășirea;

în apărare: marcajul agresiv.

Joc cu temă

3 x 3, 4 x 4, 5 x 5 pe 1 / 2 teren și pe tot terenul.

Regulament

regula pașilor;

regula dublu dribling;

angajarea în doi;

repunerea mingii din afara terenului;

așezarea la aruncările libere;

regulile de 3”, 5”;

greșeala personală.

Probe și criterii de evaluare

execuția unor procedee tehnice izolate – la alegere;

structura: ieșire la minge – prindere – oprire – pivotare – pasă cu pământul – primire – aruncare la coș din dribling;

joc 3 x 3 la un panou.

Evaluarea se realizează cu note de la 1 la 10.

Potențialul instructiv-educativ al jocului de baschet

Considerarea bachetului ca mijloc al educației fizice, alături de celelalte sporturi și jocuri sportive, atrage dupș sine recunoașterea funcției formative a acestuia. Aceastș funcție constituie o componentă deosebit de importantă a conceptului de baschet, calitate oficializată în programele de educație fizică școlară. Această dimensiune a condus la realizarea unei trăsături comune educației sportive, aceasta din urmș reprezentând în esență utilizarea sporturilor și jocurilor sportive nu numai pentru realizarea obiectivelor sportului de performanță și de masă, ci și pentru realizarea obiectivelor și funcțiilor educației fizice. Aceasta a determinat încadrarea educației fizice preintre activitățile care contribuie la cultura și educația sportivș a tinerilor.

Din această perspectivă, baschetul este considerat ca mijloc nu numai al educației sportive sau al educației fizice, ci a unul dintre mijloacele tipice ale educației sportive și fizice moderne, deoarece el contribuie la integrarea socialș a copiilor și tinerilor și la pregătirea multilaterală a acestora prin activitatea ludică specifică practicării lui.

Considerat sub acest ascpect educațional, baschetul contribuie la realizarea funcțiilor educației fizice si sportive, dintre care enumerăm câtevaȘ funcția sanogenetică sau sanotrofică (întărirea sănătății), dezvoltarea calităților motrice (a capacității motrice), educarea calităților psihice, a spiritului de autoorganizare și autoconducere.

„Calitate de sport complementar ete o consecință a valorii lui educative multilaterale, respectiv a influențelor practicării baschetului asupra calităților motrice și psihice, inclusiv prin aspectele morale și de voință.

Dintre toate jocurile sportive, baschetul este frecvent utilizat ca sport complementar, nu numai în metodologia antrenamentului celorlalte sporturi, dar și în aceea a celorlalte jocuri sportive.

Alături de atletism, este sportul complementar care se recomandă a fi practicat în toate perioadele antrenamentului, deci și în cea competițională. Această recomandare se bazează, între altele, pe faptul că influențele lui asupra motricității, psihicului și funcțiunilor organismului sportivilor pot fi potențate – integrativ sau izolat pe calități motrice – în funcție de obiectivele metodiceale etapei de antrenament, respective. În afara influențelor pozitive arătate, baschetul prezintă și avantajul de a putea fi practicat și sub forma unui joc simplificat ca număr de jucaători și, eventual, ca suptrafață a terenului de joc (de exemplu, 3 contra 3 pe tot terenul sau numai la un panou), ceea ce permite antrenorului să potențeze influențele jocului în raport de obiectivul metodic propus. Poate fi practicat nu numai ca mijloc de preagătire fizică generală, dar și ca exercițiu de încălzire generală și ca mijloc de odihnă activă și recreere.”

Particularitățile morfo-funcționale și psihologice ale vârstei de 11-12 ani

În perioada pubertară (10-14 ani), suntem martorii unei creșteri diferențiate între fete (care cresc mai repede) și băieți. La sfârșitul transformărilor pubertare, cele două sexe devin complet diferențiate, fiecare cu particularități morfo-funcționale specifice, care se păstrează tot restul vieții. În cadrul ritmului neuniform de creștere și dezvoltare, perioada pubertară se înscrie ca o fază caracteristică printr-un ritm accelerat, atât în privința organelor, aparatelor și sistemelor din sfera somatică, cât și a celor din sfera vegetativă. Din acest punct de vedere toate organele pot fi împărțite în trei grupe:

Organe și aparate cu o creștere rapidă în perioada pubertară (aparatul locomotor și respirator, vasele);

Organe și aparate cu dezvoltare explozivă în perioada pubertară (organele genitale);

Organe care cresc până la pubertate și apoi involuează (organele limfoide, timusul);

Dezvoltarea neuniformă, dar continuă și armonioasă până la pubertate, devine deodată haotică și nearmonioasă. Anumite segmente ale corpului vor continua creșterea, uneori chiar cu un ritm accelerat, în timp ce altele vor cunoaște o stagnare, căutând parcă să echilibreze dezvoltarea explozivă a organelor sexuale. Totul e petrece ca și cum organismul n-ar putea face față transformărilor ce se anunță, fără a-și cruța forțele și fără a încetini toate eforturile care nu sunt legate de declanșarea pubertății.

DEZVOLTAREA SOMATICĂ

În sfera vieții somatice, perioada pubertară reprezintă o fază de accelerare a creșterii taliei și o ușoară încetinire a celei ponderale , mai ales la băieți. Accelerarea creșterii taliei se referă în special la dezvoltarea în lungime a membrelor în raport cu trunchiul. Copilul se lungește, este subțire și înalt, slab și puțin musculos, are un tors scurt și picioare prea lungi. Dezechilibrul astfel creat poate deveni caricatural: mâini mari, neîndemânatice, la capătul unor brațe de copil, labe colosale la capătul unor gambe scheletice, trunchiul îngust, plat așezat pe membrele inferioare cu aspect de catalige, iar deasupra tuturora un cap voluminos, în disproporție flagrantă cu trunchiul. Asimetria corporală astfel creată, pe lângă faptul că este inestetică, dând naștere la știrbirea personalității puberului, este de cele mai multe ori agravată de o hiperlaxitate a tuturor articulațiilor și de o insuficiență depunere de calciu în oase, care favorizează deformarea scheletului.

Oasele se dezvoltă, la această vârstă mai ales pe seama creșterii lor în grăsime, fenomen ce se va accentua în perioada postpubertară. În această privință, legile pubertății stabilesc următoarele relații:

Înainte de pubertate creșterea în înălțime se realizează în mod special pe seama membrelor inferioare, iar după pubertate pe seama trunchiului;

Înainte de pubertate este mai viu procesul de alungire a oaselor, iar în timpul ei și după, procesul de îngroșare;

Înainte de pubertate procesele de creștere interesează în special oasele, iar după pubertate masa musculară;

În perioada pubertară depunerea de săruri minerale (calciu, fosfor) este mai accentuată și în consecință, oasele devin mai rezistente, în detrimentul elasticității lor.

La nivelul coloanei vertebrale, între 13-15 ani are loc închiderea canalului sacrat; la 13 ani se termină procesul de sinostozare al pediculilor corpurilor vertebrale. Inelele epifizare care completează fețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrale, încep să se sudeze la corpul vertebral în jurul vârstei de 15 ani. Mobilitatea pasivă și activă a coloanei vertebrale crește mai intens în etapa pubertară la fete, decât la băieți. Dezvoltarea toracelui în prima parte a vârstei pubertare este lentă (vârsta toracelui îngust), după care urmează o dezvoltare mai accentuată. În concluzie, vârsta pubertară reprezintă o etapă de profilare activă în evoluția procesului de osificare, fiind marcată de apariția apofizelor, a oaselor sesamoide, precum și de definitivarea cavității medulare. Centrii de osificare secundari se sudează cu cei principali (în majoritatea cazurilor). Toracele se dezvoltă lent în prima parte a etapei pubertare, caracterizată de o dezvoltare accentuată spre sfârșitul ei. Ligamentele și articulațiile sunt încă slab dezvoltate, rezistența lor la tracțiune și întindere fiind mai mică. Talia și greutatea puberilor suferă modificări importante în această etapă. Influențele favorabile ale educației fizice asupra creșterii normale și dezvoltării armonioase a corpului, precum și asupra prevenirii tulburărilor și deficiențelor de creștere și dezvoltare pot constitui unul dintre cele mai mari succese ale acestei activități.

DEZVOLTAREA MUSCULATURII LA PUBERTARI

Musculatura scheletică se dezvoltă în perioada pubertară mai ales prin alungirea fibrelor musculare. Grosimea lor, exprimată în suprafața de secțiune transversală, este redusă. Greutatea totală a musculaturii reprezintă doar 25 – 30 % din greutatea corporală. Musculatura elevilor de vârsta pubertară se dezvoltă mai repede în prima parte a perioadei pubertare, pe baza alungirii, dar mai ales datorită îngroșării fibrelor musculare. Forța mușchilor extensori o depășește pe cea a flexorilor atât la băieți cât și la fete.

Către sfârșitul perioadei pubertare viteza de creștere a forței este mai mare la băieți, decât la fete. Introducerea exercițiilor de forță în lecția de educație fizică la această vârstă este o necesitate incontestabilă.

DEZVOLTAREA VEGETATIVĂ DIN PERIOADA PUBERTARĂ

În sfera vegetativă, perioada pubertară reprezintă o etapă de mari prefaceri organice și funcționale la nivelul tuturor organelor interne, însă cele mai importante modificări sunt localizate în sfera genitală, care domină tabloul general al dezvoltării vegetative în timpul pubertății. Dintre multiplele modificări ce au loc în această perioadă se desprind trei procese principale:

Procesele de maturizare sexuală în complexitatea lor neuroendocrină și organică

Procesele de creștere și modelare a întregului organism

Procesele de maturizare psihică și intelectuală

La acestea se adaugă modificările diferitelor funcții vegetative ale organismului, care se încadrează armonios în ansamblul modificărilor complexe și se influențează reciproc, tinzând spre o perfecțiune exprimată prin reglarea neuroendocrină nou instalată. Mecanismul neuroendocrin al declanșării și desfășurării în condiții fiziologice a procesului pubertății implică intensificarea a trei zone cerebrale: scoarța din regiunea frontală anterioară, unele structuri subcorticale rineucefalice, precum și hipotalamusul antero-lateral. În aceste condiții, în concepția neurofiziologiei moderne, apariția pubertății se datorește modificărilor funcționale care duc la instalarea unui echilibru funcțional nou între diferitele mecanisme de control neurohormonal al secreției gonadice. Zonele hipotalamice, legate direct sau indirect de hipofiză, emit mesageri excitanți spre această glandă sub forma unor factori de înlesnire. Hipofiza , la rândul ei, eliberează cantități crescute de hormoni gonadotropi, care declanșează dezvoltarea și maturizarea glandelor sexuale, dând acel impuls inițial pubertății, care, în decursul lunilor și anilor ce urmează, realizează acest fenomen în toată complexitatea lui.

DEZVOLTAREA MORFOLOGICĂ ȘI FUNCȚIONALĂ CONTINUĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR

Dezvoltarea aparatului cardiovascular este lentă, dar continuă pe toată durata perioadei pubertare, cu unele deosebiri între cele două sexe. Ritmurile de dezvoltare morfologică și funcțională nu sunt întotdeauna paralele, creșterea în volum a inimii și a vaselor sanguine fiind urmată, mai târziu, de îmbunătățirea stării funcționale a acestora. Volumul inimii la vârsta pubertară crește mai lent la fete, rămânând mult în urmă față de cel al băieților.

Arterele au un diametru proporțional mai mare decât la adult. În această perioadă se dezvoltă intens arterele de tip muscular, tunica lor medie devenind din ce în ce mai bogată în miofibrile. Patul vascular arterial și venos al părții superioare a trunchiului este mai bine dezvoltat la vârsta pubertară, decât cel al extremităților inferioare. Venele care cunosc o dezvoltarea impetuoasă la copii de vârsta pubertară, au o secțiune mai mare și un traiect mai sinuos.

Sistemul limfatic este bogat reprezentat la copiii de vârsta pubertară, canalul toracic mai drept decât la adulți, numărul ganglionilor limfatică mai mare. Ganglionii axilari și subclaviculari, în special, se dezvoltă intens în perioada pubertară. Din punct de vedere fiziologic, întreg aparatul cardiovascular se caracterizează printr-o labilitate excesivă și rezerve funcționale reduse.

Volumul sistolic, care în preajma instalării pubertății era încă foarte scăzut, cunoaște o creștere rapidă și impetuoasă în cei câțiva ani ai acestei vârste. Debitul cardiac, cunoaște un puseu de dezvoltare în perioada pubertară. În concluzie, dezvoltarea morfologică a paratului vascular la elevii de vârsta pubertară este în curs de desfășurare atât la nivelului miocardului, cât și cel al vaselor periferice. Funcțional însă, întreg aparatul cardiovascular prezintă o labilitate pronunțată, adaptarea lui la cerințele impuse de efortul intens și de lungă durată fiind deficitară. Economia funcțională a circulației este încă redusă, volumul sistolic și debitul cardiac maxim sunt încă foarte departe de valorile constatate la adulți. La sfârșitul perioadei pubertare băieții prezintă valori funcționale net superioare față de fete.

DEZVOLTAREA MORFOLOGICĂ ȘI FUNCȚIONALĂ ACCELERATĂ A APARATULUI RESPIRATOR

În perioada pubertară se realizează o dezvoltare morfologică însemnată a tuturor verigilor aparatului respirator și se dobândesc noi capacități funcționale, capabile să asigure o mai bună aprovizionare cu oxigen a organismului atât în repaus cât și în eforturi relativ intense. Aparatul respirator propriu-zis care asigură substratul morfologic al funcției respiratorii externe, cunoaște o dezvoltare rapidă și continuă pe toată durata perioadei pubertare. Plămânii se dezvoltă intens în această perioadă, atât în ceea ce privește greutatea cât și volumul lor. Capacitatea anatomică sau volumul parenchimului pulmonar crește impetuos în perioada pubertară, elasticitatea acestuia crește și ea. Putem conchide că cele mai importante modificări anatomice care definitivează parenchimul pulmonar se petrec până la sfârșitul perioadei pubertare, rămânând ca în perioada postpubertară să asistăm doar la creșterea volumului și greutății plămânilor.

Funcția respiratorie cunoaște o dezvoltare impetuoasă în etapa pubertară. Această îmbunătățire vizează toate cele trei verigi ale funcției respiratorii unitare: respirația externă; transportul de gaze; respirația tisulară.

Respirația, externă sau ventilația pulmonară este strâns legată de nivelul dezvoltării anatomice a aparatului respirator. Ritmul accelerat de creștere și dezvoltare a căilor respiratorii a alveolelor și a parenchimului pulmonar propriu-zis, reprezintă suportul material al creșterii capacității funcționale a aparatului respirator, mai ales a ventilației pulmonare.

Capacitatea vitală, indice fiziometric deosebit de important în ceea ce privește nivelul de dezvoltare funcțională, deși mai puțin util în domeniul sportului de performanță, marchează un important salt în perioada pubertară.

Respirația tisulară, arată o creștere cu vârsta, după care urmează o scădere gradată și continuă începând cu vârsta de 18-20 ani. Asigurarea unei capacități de efort ridicate este dependentă de unii factori dimensionali ai aparatului respirator: capacitatea vitală, capacitatea pulmonară totală, capacitatea reziduală funcțională; precum și de anumite capacități funcționale ale aparatului respirator, dintre care se evidențiază capacitatea de ventilație și capacitatea de difuziune a plămânilor. Toți acești factori dimensionali și capacitățile funcționale, fiind în plină dezvoltare și creștere contribuie la îmbunătățirea capacității aerobe maxime a elevilor de vârsta pubertară.

PARTICULARITĂȚI PSIHOLOGICE

În această perioadă de vârstă școlarului încetează de a mai fi copil, dar nici nu poate fi considerat matur, deși el începe să creadă aceasta și chiar să se impună printr-un comportament pozitiv. Această perioadă de vârsta este contradictorie, atât în sine, cât și în relatările specialiștilor despre ea, mulți dintre ei traducând cu termenul de „criză juvenilă” diferitele stări psiho – afective și comportamentale ale adolescenților.

La 10 ani, sfârșitul școlarității mici și începutul celei mijlocii, copilul prezintă un bun echilibru psihic, cu o stare generală de sănătate bună. El face față cu succes sarcinilor școlare și extrașcolare. Intelectual se află sub influența concretului, însușindu-și cunoștințele fără a manifesta spirit critic. Afectiv și volitiv este preocupat de satisfacerea nevoilor personale momentane, fără a-l interesa viața lui interioară. Curând însă acest echilibru începe să se destrame, mai întâi din punct de vedere somato-funcțional și ca un reflex și în același timp ca o dublare cu caracter interdependent – din punct de vedere psihic. Preadolescentului i se formează o imagine despre sine mai critică, mai mult orientată spre nevoile și aspirațiile personale. Interesele lui se diversifică, dorința de afirmare devine puternică, încrederea în forțele proprii depășind posibilitățile reale. Ca aspirații și imagine de sine este matur, dar cei din jur nu s-au decis încă să nu-l mai considere copil.

Intelectual, preadolescența marchează un salt în manifestările gândirii care devine abstractă și foarte critică; memoria este acum logică și, în general, capacitatea de asimilare crește. De altfel, preadolescenții încep un nou ciclu școlar, cu discipline noi, care solicită și capacitățile interpretative și creatoare. Pe plan senzorial-perceptiv cresc foarte mult capacitățile discriminative vizuale și auditive; se dezvoltă orientarea spațială și temporală, ca și tendința de a interpreta semnificația percepțiilor. Spiritul de observație se dezvoltă și în legătură cu unele interese și manifestări ale curiozității. Memorarea se transformă din reproductivă, în logică și constă mai ales din tendința de a se reține esențialul. Gândirea preadolescentului prezintă modificări însemnate în jurul vârstei de 12 ani, când dobândește posibilități operaționale noi, când apare gândirea abstractă, logică, când raționamentele devin mai complexe, când se folosesc judecăți ipotetice și disjunctive, reversibilitatea gândirii fiind deja dobândite. Limbajul său s-a îmbogățit, iar relatările verbale sau scrise conțin termen tehnici, științifici și intenționează analiza problematică.

Afectivitatea școlarului mijlociu este marcată de erotizarea conduitei și atitudinii față de sexul opus. Sentimentele intelectuale și morale ale școlarilor de 10-14 ani sunt în plină epocă de formare. Apare idealul de viață, primele gânduri despre profesiunea viitoare și primele orientări spontane spre activități de interes social. Independența gândirii se asociază cu sentimentul autonomiei morale, al echității, al onoarei. Încep să se dezvolte și sentimentele patriotice, alături de cele al responsabilității.

Personalitatea, ca expresie a ansamblului vieții psiho- comportamentale, oglindește noua stare a preadolescentului, apropiindu-se de stadiul de relativă stabilizare a trăsăturilor caracteristice. Capacitatea intelectuală sporită și mai ales rafinată prin dezvoltarea posibilităților de analiză critică, abstractivă, discernământ, la care se adaugă complexul emoțional-sentimental bogat formează premisele apariției unor trăsături tot mai apropiate de adolescent și apoi de tânăr.

PARTICULARITĂȚILE MOTRICE

Datorită dezvoltării organismului pe multe planuri, dar mai ales ca o consecință a măririi plasticității scoarței și mobilității proceselor nervoase de excitație și inhibiție, sporesc și posibilitățile de dezvoltare a tuturor calităților motrice și în special al vitezei, cu deosebire la vârsta de 12 ani la fete și 13 ani la băieți. La 12 ani viteza fetelor prezintă indici mai performanți decât al băieților, urmând ca progresiv aceștia să-și sporească indicii de viteză, depășindu-le pe fete. Acest proces evolutiv durează până în jurul vârstei de 14-15 ani.

Ca urmare a dezvoltării aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea progresează evident, fapt pentru care pubertatea este denumită „vârsta îndemânării”. Cunoscută fiind disproporția dintre diferitele segmente ale corpului, în efectuarea acțiunilor motrice se remarcă caracterul „stângaci” al acestora, însă disponibilitățile pentru mărirea îndemânării sunt totuși crescute atunci când această calitate este dezvoltată simultan cu simțul orientării în spațiu, care în jurul vârstelor de 12-13 ani se apropie de cel al adultului.

În discordanță cu toate calitățile motrice, mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete și 13-14 ani la băieți, fapt care face cas mișcările să nu fie executate cu amplitudinea corespunzătoare. Acest fapt impune măsuri speciale în cadrul lecțiilor. Prin îmbunătățirea calităților mușchilor și mai ales a laturii funcționale care condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză, sub forma detentei. Se mărește de asemenea și capacitatea de efort static moderat (în raport cu greutatea corporală) mai ales la băieți începând de la 13-14 ani (care după această vârstă depășesc substanțial fetele).

Ca o consecință a posibilităților funcționale reduse capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de rezistență cardiovasculară. Acest fapt nu împiedică, ci impune acționarea sistematică cu mijloace bine dozate pentru dezvoltarea ei. Se va acționa de preferință asupra dezvoltării rezistenței în regim de forță sau viteză, care să angajeze grupe musculari mari (spate, membre superioare, membre inferioare) și să permită activitatea nestingherită a aparatului cardio-respirator fără a-l solicita la posibilitățile sale maxime.

CAPITOLUL II

Organizarea cercetării

2.1. Metodele de cercetare

– Metoda bibliografică

Studierea materialului bibliografic de specialitate a constituit baza de abordare științifică a acestei cercetări. În urma studierii materialelor referitoare la mijloacele și metodele eficiente folosite pentru aplicarea unor procedee metodice și grupe de exerciții din jocul de baschet în vederea dezvoltării calităților motrice îndemânare și forță în lecțiile de educație fizică am avut în vedere studierea tuturor aspectelor care includ fenomene specifice temei propuse spre cercetare.

Am cercetat atât materialele cu caracter general din domeniul educației fizice și sportului, cât și principiile didactice, materialele cu caracter general din domeniul baschetului, Curriculumul Național, Programele școlare și Sistemul de evaluare .

Metoda observației

Un vechi instrument al cunoașterii științifice este contemplarea intenționată a unui obiect, fenomen sau proces.

Observația presupune înregistrarea, consemnarea celor văzute, auzite, simțite și trebuie ferită de idei preconcepute. Observația se raportează la experiență sau experiment și trebuie privită ca un moment al cercetării științifice.

Observația, ca proces de cunoaștere activă, intenționată, planificată are la bază un sistem de date de referință, furnizate de experiență și în general de știință. Ea se aplică numai unui anumit domeniu ale cărui date, documente sau fenomene pe care dorește să le cunoască și să le descrie pentru a stabili ce este deosebit în ele. Din acestea rezultă noi înțelesuri sau noi ipoteze ce urmează a fi verificate prin alte metode.

Scopul observației este culegerea de date concrete, a căror analiză concretă să permită generalizarea. Observarea sistematică, activă, intenționată, provocată este proprie cercetării. Pentru a asigura o cât mai mare obiectivitate a datelor, fenomenele trebuie observate în condiții cât mai favorabile desfășurărilor și în condiții de manifestare cât mai variate, precum și într-un număr cât mai mare de situații.Metoda observației este o metodă larg folosită în cercetarea pedagogică, dar și în domeniul jocurilor sportive. Aplicabilitatea ei în baschet este foarte frecventă și necesară nu numai în investigația științifică, ci și în activitatea curentă a profesorului.

Pe durata experimentului propriu-zis, scopul principal al utilizării metodei observației, a fost de a culege informații concrete despre felul în care elevii au răspuns la stimulii pe care i-am implementat prin programul de pregătire. S-au înregistrat sistematic – pe fișe de observație individualizate –rezultatele subiecților în situațiile care cuprindeau reacțiile activităților motrice din cadrul lecțiilor de educație fizică.

Metoda testelor

Bateria de teste EUROFIT

În 1977, reuniunea Directorilor institutelor de cercetare pe probleme de sport a recunoscut pentruprima datănecesitatea evaluării aptitudinii fizice și stabilirea de referințe pentru copii de vârstă școlarădin Europa.

Principalele obiective ale acestui proiect erau :

* de a stabili o baterie de teste agreate de toate țările din Europa;

* de a ajuta profesorii în evaluarea condiției fizice a elevilor;

* de a juta la măsurarea condiției fizice raportatăla sănătate.

În 1978, la Paris, sub egida Comitetului pentru Dezvoltarea Sportului al Consiliului Europei, se definesc scopurile și conceptele unei baterii de teste numităEUROFIT. Lucrările lui Simons și col.101 au fost la originea acestui demers. Au fost identificate dimensiunile fundamentale ale condiției fizice. Al doilea seminar de la Birmingham, 1980, a elaborat testul de evaluare a condiției aerobe și a pus la punct o serie de teste elaborate în acest scop. La Leuven, în 1981 a fost elaboratăo baterie experimentalăde aptitudini motrice. Al patrulea seminar s-a ținut la Olimpia, în Grecia, în colaborare cu Academia OlimpicăInternațională și Institutul de cercetare al Comitetului Olimpic Helen, consacrat fiind problemelor metodologice ale proceduriiergonomice a testului de anduranțăcardio-respiratorie. Statele membre au experimentat testele pe un număr de peste 50000 de elevi din 15 țări europene. Rezultatele au fost evaluate, revizuite și cizelate. Al cincelea, și ultimul seminar de la Formia, în mai 1986, s-a ocupat de validitatea, fiabilitatea, obiectivitatea, și accesibilitatea testelor. O carte EUROFIT a fost publicatăîn engleză și franceză, de manierăprovizorie în 1983, apoi definitiv în 1990, ca rezultat al unui efort internațional (Comitetul de Experți în Cercetarea în Sport) la Izmir, în Turcia.

Recomandarea nr.9 a Comitetului Miniștrilor către statele membre în legăturăcu testul de aptitudini fizice Eurofit spune printre altele: “Considerăm că aptitudinea fizicăeste o componentăimportantă, nu numai a sportului și a educației fizice, dar și a sanătății și a educației sanitare, și este necesarăpentru obținerea unei stări generale de bine.”

Argumente privind evaluarea elevilor prin bateria de testeEUROFIT

Bateria de teste EUROFIT este constituită din teste simple care nu necesită aparatura si dotări complexe, la îndemâna specialiștilor, prin care se poate face o evaluare unitară a nivelului aptitudinilor motrice a populației școlare. Aplicarea testelor EUROFIT poate contribui la furnizarea de informații privind nivelul conditiei fizice la nivelul populației școlare si nu numai, precum si pentru elaborarea unor programe care să contribuie la ameliorarea stării de sanatate si a calității vieții în lumea modernă.

Conținutul și validitatea testelor

A.Conținutul testelor

Nouă teste de teren, vârsta și sexul ca și date de identificare, compun bateria EUROFIT. Dimensiunile condiției fizice și factorii măsurați prin diferitele teste sunt prezentate în tabelul 1

Conținutul Bateriei de teste EUROFIT și ordinea de aplicare a testelor:

Tabel 1

B. Metodele și procedeele evaluării testelor EUROFIT

*Valoarea și eficacitatea administrării testelor depinde în mare măsurăde douăaspecte: rigoarea cu care se administrează și ambianța motivantă.

*Testele trebuie trecute în ordinea în care figurează în manual, în orice caz, testul Flamingo trebuie să se situeze la începutul ședinței, iar cursa navetăde anduranțăla sfârșit: în orice caz trebuie lăsat un timp de repaus (refacere) între fiecare probă.

*Testul pe bicicleta ergometricăeste un test opțional în cadrul școlii

*Pentru a motiva copii, trebuie săli se explice clar de ce se fac aceste teste și ce reprezintărezultatele

*Pentru a se putea compara rezultatele, condițiile de aplicare trebuie săfie identice pentru fiecare elev de fiecare dată(loc, temperatură, echipament)

*Rezultatele se comunicăindividual (fișa individualăeste dublă și îi va permite elevului și părintelui săse situeze în raport cu propriile rezultate, cu media pe clasă, școală, națiune)

*Baremurile vor fi stabilite de organisme specializate din fiecare țară

*Dacăsunt la dispoziție mijloace informatice, elevul va vizualiza propriile rezultate, aceasta permițându i să facă comparațiile necesare.

Descrierea probelor:

1. Testul de echilibru „Flamingo”(Eurofit) EFL

Mentinerea echilibrului pe un picior, pe o bârnă cu dimensiuni date.

Echipamente necesare:

-bârnă, confecționată din metal, cu lungimea de 50 cm, înalțimea de 4 cm și lățimea de 3 cm, acoperită – prin lipire – cu un material textil, având grosimea maxima de 5 mm. Partea susținatoare are lungimea de 15 cm și lățimea de 2 cm.

-un cronometru (fără funcția automantă de reset, deci care dupa oprire, afișează timpul măsurat și la o noua pornire continuă măsurarea fără ștergerea rezultatului anterior).

Instructiuni de executie:

Din stand pe unul dintre picioare (în funcție de opțiunea subiectului) longitudinal pe axa bârnei, se va menține (1 min.) starea de echilibru.

Mod de acționare: din poziția de sprijin pe un picior, se îndoaie celălat picior și se prinde – cu mâna de aceeași parte – la nivelul gleznei (poziția flamingo). Pentru a facilita luarea acestei pozitii, se admite – inițial – un punct de sprijin obținut de regulă prin intemediul unui partener. Testul începe din momentul în care se va retrage punctul de sprijin. Se încearcă menținerea echilibrului timp de un minut. De fiecare dată când se pierde starea de echilibru (când se scapă din mână piciorul sau un segment corporal ia contact cu podeaua, cronometrul se întrerupe. Dupa fiecare întrerupere, testul se reia, prin repornirea cronometrului, care se oprește în final, după un minut de acționare.

Calcularea punctajului:

Numarul pierderilor de echilibru / 1 minut.

Exemplu: daca persoana testată va întrerupe de 5 ori exercițiul într-un minut, atunci va primi 5puncte.

ATENTIE: Daca executantul, în primele 30 de secunde de la începerea acționării își pierde echilibrul de 15 ori, deci nu are capacitatea de a efectua testul, se va consemna acest lucru în fișa individuală a subiectului. Această situație se întâmplă frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între 7- 9 ani. Copiii sub 7 ani nu sunt supuși acestui tip de test.

2. Flexia longitudinală a trunchiului (FLT)

Din șezând, aplecare.

Echipamente necesare:

Un dispozitiv de măsurare constând din:

– măsuță sau o cutie cu dimensiunile: 35 cm lungime, 45 cm lațime și 32 cm înălțime

– suprafață marcată având următoarele dimensiuni: 55 cm lungime, 45 cm lațime. Suprafața respectivă se fixează 15 cm în afara cutiei, în direcția locului de sprijin a picioarelor celui care va fi testat. Scala de măsurare – de la 0 la 50 cm – se va marca longitudinal și median pe axa suprafeței plane

– liniar cu lungimea de cca. 30 cm

Instructiuni de executie:

Din șezând cu picioarele întinse, talpile lipite de cutie, vârfurile degetelor sprijinite pe marginea suprafeței marcate.

Mode de acționare:

Flexia trunchiului – fără avântare prealabilă – pe coapse, cu brațele si picioarele întinse; împingerea liniarului pe suprafața marcată, fără a pierde contactul degete-liniar; se menține poziția flexată timp de 2 secunde, interval în care se realizază citirea rezultatului; testul va fi executat de doua ori, consemnându-se cel mai bun rezultat.

Instructiuni pentru persoana care conduce testul:

– Amplasare: lateral față de executant, cu asigurarea poziției “picioare întinse”

– În cazul în care cele doua mâini nu se întind la aceeași distanță, se va calcula media celor doua valori

– A doua încercare se efectuează după o scurtă pauză

Calcularea punctajului:

Rezultatul va fi consemnat în centimetri.

Exemplu: subiectul care va ajunge cu vârfurile degetelor de la mâini până în dreptul degetelor de la picioare, va realiza 15 puncte. Cel care va depasi aceasta valoare – de exemplu – cu 7 cm, va realiza 22 puncte.

3. Săritura în lungime fără elan (SLE)

Saritura în lungime de pe loc.

Echipamente necesare:

– Suprafață tare, antiderapantă, podea de lemn, parchet sportiv

– Creta, metru, marcaj

– Saltele pentru asistenta

Instructiuni de executie:

Stând cu picioarele depărtate, vârful degetelor poziționate după o linie; brațele întinse înainte si situate paralel în raport cu podeaua.

Mod de acționare: avântare energică cu ajutorul bratelor, desprindere și săritură spre înainte. Aterizarea se va face simultan cu amabele picioare, după care se va trece în poziția stând, fără a se efectua vreun pas suplimentar. Testul va fi efectuat de doua ori, consemnându-se performanța cea mai bună

Instructiuni pentru persoana care conduce testul:

– Liniile de marcaj – la intervale de 5-10 cm – vor fi trasate perpendicular pe axa directiei sariturii, cu începere de la un metru departare de la linia de start

– Metrul, asezat perpendicular pe liniile trasate va asigura exactitatea masurării

– Observatorul stă lateral față de covor si marcează cu creta locul aterizării

– Distanta sarită se calculează de la linia de start până la punctul cel mai apropiat atins de persoana testata

Calcularea punctajului:

Rezultatul va fi consemnat în centimetri.

Exemplu: saritura de 1 metru 56 cm va însemna 156 puncte

4. Dinamometria manuală (DYM)

Dinamometrie la nivelul membrului superior.

Echipamente necesare:

Dinamometru de mâna certificat, cu mâner reglabil

Instructiuni de executie:

Dinamometrul se ține în mâna îndemânatică.

– Se efectuează o strângere lentă și cât mai puternică, tinând dinamometrul depărtat de corp.

– În timpul testului, dinamometrul nu se atinge de nici o parte a corpului;

– Se menține acțiunea de strângere timp de 2 secunde.

– Testul se repetă de două ori și se înregistrează cea mai bună performanță

Instructiuni pentru persoana care conduce testul:

– Se resetează dinamometrul înaintea utilizarii acestuia de către fiecare persoană

– Se va solicita ca subiectul testat să utilizeze mâna îndemânatecă

– Se potrivește mânerul dinamometrului dupa marimea mâinii persoanei testate

– Dinamometrul va fi ținut de către executant, orientat spre directia jos

– Dupa o scurta pauza se va repeta testul

– Dinamometrul se va reseta înaintea fiecarei utilizări

Calcularea punctajului:

Se ia în considerare rezultatul (exprimat în kg) mai bun, din 2 încercări.

Exemplu: strângerea cu o valoare de 24 kg, se va echivala cu 24 puncte.

.5. Ridicarea trunchiului în așezat (RTA)

Ridicări repetate ale trunchiului cu revenire în poziția culcat dorsal.

Echipamente necesare:

– Saltea gimnastica

– Cronometru.

– Asistent (pentru ajutor).

Instructiuni de executie:

Instrucțiuni pentru executant:

Șezând, spatele drept, mâinile la ceafă, genunchii îndoiți la un unghi de 90 grade, călcâiul si talpa picioarelor fixate pe saltea. La comanda “Atenție!….Start!”, executantul trece din poziția șezând, în poziția culcat dorsal – să atingă cu umerii salteaua – după care revine în pozișia inițială – șezând – atingându-și genunchii cu coatele; pe tot parcursul acționării mâinile sunt menținute la ceafă; se repetă acest ciclu de mișcare – cât mai rapid cu putință – timp de 30 secunde, după care se dă semnalul “Stop”, iar acțiunea se întrerupe. Acest test se va executa o singura data.

Instructiuni pentru persoana care conduce testul:

Asistentul se va pozitiona astfel incat sa mentina pozitia executantului corecta, cu picioarele intinse, dar fara a obstructiona miscarea trunchiului persoanei testate. Se pornește cronometrul la comanda "start" si se oprește la comanda „stop”, dupa 30 secunde.

Se numără cu vocea tare ciclurile executate corect! Nu se vor numara ciclurile executate incorect.

Asistentul va fi atent, ca persoana testată să atingă – la fiecare ciclu – atât salteaua cu umerii, cât și cu coatele, genunchii.

Calcularea punctajului:

Rezultatul testului este dat de numarul ciclurilor executate corect, în cele 30 secunde.

Exemplu: 15 cicluri executate corect sunt echivalentul a 15 puncte.

6. Menținere în atârnat cu brațele flectate (MBF)

Mentinere in pozitia atarnat indoit la bara fixa

Echipamente necesare:

– bară orizontală cu secțiunea circulară, cu diametrul de 2,5 cm și înălțimea reglabilă (pentru fiecare persoană, în funcție de înalțimea sa, astfel încât să poată ajunge bara fară săritură).

– Cronometru.

– Saltea (sub picioare).

– Prosoape de hârtie și praf de magneziu.

– După necesități: prag sau scaun (pentru urcarea la bară).

Instructiuni de executie:

Instructiuni pentru executant:

Stând sub bară, se efecutează priza (pronatie, supinatie sau mixta) cu mâinile pe bară, în dreptul umerilor, apucând bara cu patru degete deasupra și degetul mare dedesubt. Capul – bărbia deasupra barei. Se menține această pozitie cât mai mult timp, fără ca să se realizeze un sprijin cu capul (bărbia) pe bara. Testul se încheie când se cedează poziția inițială, și anume nivelul ochilor ajunge la nivelul barei.

Instructiuni pentru persoana care conduce testul:

Cronometrul se pornește când capul persoanei testate se înalță deasupra barei

Balansarea persoanei testate trebuie oprită; în timpul testului se admit încurajările

Se oprește cronometrul când executantul se lasă mai jos de nivelul ochilor, în raport cu bara

În timpul testului nu se anunță timpul masurat. Se sterge bara între teste

Calcularea punctajului:

Timpul se dă în secunde și zecimi de secundă.

Exemplu: 17.4 sec.= 174 puncte; 1 minut și 3.5 sec. = 635 puncte.

7. Lovește plăcile (LP)

Atingerea rapidă a două suprafețe plane și delimitate ca dimensiuni, altenativ – cu mâna îndemânatecă.

Echipamente necesare:

– Masă cu înalțime reglabilă.

– Doua suprafețe circulare confecționate din cauciuc, cu diametrul de 20 cm, lipite de masă. Centrul cercurilor se va situa la 80 cm una față de cealaltă (marginile interioare ale suprafețelor distanțate la 60cm). O suprafață dreptunghiulara (10 / 20cm) va fi fixată între cele doua cercuri – la distanță egală între acestea.

-Cronometru.

Instructiuni de executie:

Stând, depărtat înaintea mesei.

Mod de acționare:

– se așează mâna neîndemânatecă pe suprafața dreptunghiulară; mâna aleasă pentru execuție se așează pe centrul cercului amplasat pe partea opusa mâinii „pasive”, opținându-se o poziție încrucișată a celor două membrelor superioare; la comenzile: „Atenție!”… „Start!”, se deplasează – cât mai rapid – mâna îndemânatecă deasupra celeilalte, între centrele cercurilor. La fiecare repetare, sa va atinge complet centrul cercului vizat. Se execută 25 cicluri de acționare după care se dă comanda „Stop” (se oprește cronometrul); se numără atingerile – la încheierea fiecărui ciclu complet de acționare – cu voce tare.

Testul va fi efectuat de doua ori, înregistrându-se performanta mai bună.

Notă:

– Înalțimea mesei se va situa la nivelul ombilicului

– Mâna aflată în dreptunghi va ramâne fixată pe toată perioada testului

– Persoana testata va putea face o încercare prealabilă, pentru a-i da posibilitatea să-și alegă mâna de execuție

– Între cele doua incercari se va lua o pauza, timp in care un alt subiect va putea parcurge testul

Calcularea punctajului:

Valoarea punctelor realizate la această proba se determină pe baza timpului în care persoana testata realizează cele 25 cicluri complete de acționare. Rezultatele se consemnează în secunde și zecimi de secundă.

Atenție: Dacă subiectul testat efectuează conținutul motric al testului în mod greșit (nu atinge complet suprafețele circulare), secvențele respective se vor anula (nu se vor număra), execuția continuându-se până la realizarea celor 25 de cicluri de mișcare, în mod complet și corect.

Exemplu de calcul: 10.3 sec = 103 puncte.

8. Cursa navetă 10X5m (CNA)

Alergare de viteza pe teren delimitat, “testul întoarcerii”.

Echipamente necesare:

– Podea curată, antiderapantă.

– Cronometru

– Metru

– Creta sau bandă adezivă

– Jaloane (conuri) pentru indicarea punctelor de întoarcere

Instructiuni de executie:

Instructiuni pentru executant:

Amplasarea executantului – după linia de start. Se așează un picior la linia de start. La comanda “start!”, se aleargă cât mai rapid până după cealaltă linie, aici se efectuează o întoarcere și se revine la linia de start, care se depășește cu ambele picioare. Acest ciclu înseamnă un tur. Se mai execută patru tururi, tot în viteză maximă. Testul se va executa o singura data.

Instrucțiuni pentru persoana care conduce testul:

– Se vor trasa doua linii paralele pe podea, la o distanta de 5 metri

– Lungimea liniilor va fi de 1.20 metri, iar capetele lor se marchează cu jaloane

– Va fi atent ca executantul să depășească, de fiecare data liniile, cu amândouă picioarele

– Va anunța cu voce tare fiecare tur efectuat

– Testul ia sfârșit când persoana testata trece, cu primul picior (după 5 tururi), linia de sosire

-Pentru prevenirea accidentelor podeaua trebuie să fie antiderapantă

Calcularea punctajului:

Se va măsura timpul în secunde și zecimi

Exemplu: 21.6 sec. = 216 puncte.

9. Cursa navetă 20 metri (CNR)

Se efectuează o deplasare într-un tempou crescător pe o distanță de 20m schimbânduse atât sensul cât și ritmul, impus de un semnal sonor a cărui frecvențăse accelereazăprogresiv.

Echipamente necesare:

– o pistă de 20m lungime;

– o bandă adezivă pentru marcarea culoarelor;

– un magnetofon, cu posibilitate de reglare a vitezei de derulare a benzii;

Instructiuni de executie:

Se parcurge distanța de 20m, dus-întors; viteza este controlatăcu ajutorul benzii sonore care emite semnale la intervale regulate. Subiectul alege ritmul deplasării, astfel încât săse găseascăla capătul pistei în momentul în care aude semnalul sonor.Linia se atinge cu piciorul. Când se ajunge la capătul pistei, subiectul se întoarce rapid și aleargăîn sensul opus.

Viteza, lentăla început, crește progresiv la fiecare 60 sec. Scopul probei este de a urma ritmul impus, cât mai mult timp posibil. Subiectul se oprește în momentul în care nu mai poate să se deplaseze conform ritmului.

În rezumat, este vorba de un test maximal și progresiv, ușor la început și greu sprefinal.

Calcularea punctajului:

Se notează cifra dată de banda sonoră în momentul opririi subiectului: acesta este rezultatul final.

Exemplu: nivelul 6.8 = 68 puncte.

Metoda statistico-matematică

Interpretarea corectă a rezultatelor obținute de subiecții supuși unei game variate de probe de control reprezintă etapa cea mai importantă în aprecierea eficienței procesului didactic specific pe ansamblu și a influențelor diferitelor strategii de instruire concepute pentru creșterea randamentului instruirii. În consens cu cele menționate, s-au utilizat următorii indicatori:

Indicatorul tendinței centrale – media aritmetică – care oferă cea mai precisă măsură a tendinței centrale (Dragnea A., 1984) deoarece cuprinde în calcul toate valorile individuale puse în discuție în experiment pentru calcularea acestui indicator. Formula folosită este :

_ ∑xi

X = ––

n

unde: _

X – este media aritmetică

∑xi – reprezintă suma valorilor individuale

n – numărul de cazuri

2.2. Locul și perioada desfășurării cercetării

Cercetarea mea privind realizarea obiectivelor educației fizice din învățământul gimnazial utilizând mijloace specifice jocului de baschet s-a desfășurat la Liceul Teoretic „Székely Mikó” din Sfântu Gheorghe, str.Gróf Mikó Imre nr.1, în perioada 05.01.2015 și 16.06.2015 iar în perioada 18.05.2015-11.06.2015, am predate 8 ore efective la clasele a VI-a , efectuând în această perioadă și testările, inițiale și finale.

Subiecții au fost elevii clasei a VI-a „A” și „B”. Numărul subiecțiilor a fost de 26 de băieți, cu vârstă de 12-13 ani.

2.3. Metodele și mijloace specifice jocului de baschet utilizate în lecția de educație fizică

Indicații metodice generale

„Exercițiile din „școala mingii” au drept scop:

-obișnuirea cu obiectul de joc;

-Formarea de deprinderi de mânuire a mingii de la cele mai simple până la cele mai variate.

Prin exercițiile din „școala mingii” constituie mijloace principale ale etapei de inițiere din metodica învățării jocului de baschet. De asemenea, ele pot fi folosite ca mijloace ajutătoare atât pentru dezvoltarea îndemânării, cât și pentru perfecționarea deprinderilor motrice de mânuire a mingii în toate celelalte etape ale învățării jocului de baschet.

În predarea educației fizice în școala primară și gimnazială, exercițiile din „școala mingii” se folosesc, în principal, la clasel I-VI, ceea ce corespunde întru totul indicațiilor programei de educație fizică pentru aceste clase.

Predarea exercițiilor din „școala mingii”, prezentăm o chemă din care pot fi extrase exercițiile și variantele de execuție a acestora.”

Materiale utilizate în lecția de educație fizică:

NUMĂR:-cu minge; -cu două mingi; -cu mai multe mingi;

VOLUM:-cu minge mare-cu minge mică-cu minge normală

GEUTATE:-cu minge ușoară-cu minge grea-cu minge normală

COMBINATE:-variante de număr, volum și greutate a mingiilor

Exerciții cu mingea:-cu două mâini;-cu o mână-cu sprijin pe antebraț sau trunchi-cu picioarelen-combinate (variante cu brațele și picioarele)

De pe loc

-Transmiterea mingii

-din elev în elev

-variante de execuție

-prin aruncare

-variante de execuție

Din deplasare

-Transportul mingii

-din mers (variante de mers, de execuție, de direcție)

-din alergare (variante de alergare, de execuție, de direcție)

-din alergare sărită

-deplasare pe sol

–

deplasare pe aparate

-Conducerea mingii (variante de execuție)

-Combinații (variante de execuție)

Din alergare

DIN DEPLASARE:

FORMAȚII:

-De pe loc

-fără căpitan

-în cerc, în linie (linii), în șir (șiruri), triunghi, pătrat

-cu căpitan

-în cerc, în linie, în șir

-Cu circulație

-variante de circulație a elevilor

-cu minge, fără minge, pe direcția de transmitere a mingii, în alte direcții

-Combinații

-cu aparate

-cu alte sarcini de pregătire fizică

EXERCIȚII DE PE LOC

Prin această grupă de exeriții se urmărește obișnuirea elevului cu ținerea, mânuirea și transmiterea mingii în diferite condiții de execuție, precum și dezvoltarea îndemânării specifice.

FORMAȚII:

-pe două sau mai multe șiruri

-pe două sau mai multe linii

EXECUȚIE:

Ținerea și transportarea mingii cu 2 mâini din elev în elev

-prin lateral

-dreapta

-stanga

-pe sub pod (printre picioare)

-peste pod (peste cap)

Variante:

-cu mingea șerpuind

-prin lateral alternativ dreapta, stânga

-alternativ, printre picioare și peste cap

Cu trecerea mingii dintr-o mână în cealaltă și transmiterea ei din elev în elev, cu brațele întinse

-prin față

-la nivelul umerilor

-la nivelul bazinului

-pe sus pe deasupra capului

-pe la spate

-cu trecerea mingii, circular, în jurul bazinului

-cu trecerea mingii, circular, pe după un picior

-cu trecerea mingii, circular, pe după ambele picioare

-cu trecerea mingii printre picioare în formă de „8”

-cu intrarea mingii prin față

-cu intrarea mingii prin spate

-cu trecerea mingii pe sub piciorul ridicat de pe sol

Variante:

Teme de complexe de lucru cu mingea, individual și apoi transmiterea acesteia la urmștorul elev din formație.

Prinderea, ținerea și transmiterea mingii cu aceeași mână

-prin față

-cu brațul întins la nivelul umărului

-prin lateral

-dreapta, stânga

-printre picioare

-pe sub axilă

-de partea opusă

-de aceeași parte

Variante:

Cu prinderea mingii înainte și transmiterea ei înapoi și invers

Exerciții de transmitere a mingii prin aruncare

Prin această grupă de exerciții se urmărește formarea simțului de apreciere a distanției și traiectoriei mingii, în general a preciziei în transmiterea acesteia.

Variante:

-pe sub pod

-peste pod

-la țintă fixă

EXERCIȚII DIN DEPLASARE

Prin această grupă de exerciții se urmărește perfecționarea deprinderilor de lucru cu mingea în condiții îngreunate de prezența factorilorȘ

-complex de mișcări

-coordonare de mișcări

-echilibru, precum și dezvoltarea îndemânării în regimul celorlalte calități motrice.

FORMAȚII:

-pe două sau mai multe șiruri

EXECUȚIE:

TRANSPORTUL MINGII

-cu două mâini

-cu o mână

-cu brațele și picioarele

Transportul mingii prin ținerea acesteia cu 2 mâini

-cu ținerea mingii la piept

-cu ținerea mingii sus (deasupra capului)

-cu ținerea mingii în față cu brațele întinse

-cu ținerea mingii la spate

Transportul mingii cu ținerea acesteia cu o mână în echilibru pe palmă

-cu brațul întins

-înainte, lateral, sus, la spate

Variante:

-cu două mingi

Transportul mingilor prin ținerea acestora cu brațele și picioarele

Mingea va fi ținută cu mână sau două în variantele de mai sus, iar cu picioarele, între genunchi sau glezne.

CONDUCEREA MINGII

Prin această grupă de exerciții se urmărește dezvoltarea simțului de control al mingii în situații de contact diferit al acesteia cu solul.

Conducerea mingii prin rostogolire

-cu mâna dreaptă

-cu mâna stângă

-alternativ

Variante:

-înainte, înapoi, șerpuind

Conducerea mingii prin simpulsii

-simultan cu două mâini

-cu o mână

-cu mâna stângă

-cu mâna dreaptă

-alternativ

Variante:

-înainte, înapoi, șerpuind

Lecția 1.constă din evaluarea subiecțiilor cu bateria de teste EUROFIT.

Lecția a 2-a:

Lecția a 3-a:

Lecția a 4-a:

Lecția a 5-a:

Lecția a 6-a:

Lecția a 7-a:

Lecția a 8-a constă din evaluarea finală a copiilor.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA, PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

3.1. Prezentarea probelor de control și a datelor cercetării

Tabelul 2. Rezultatele testelor EUROFIT din data de 18.05.2015

Legenda: EFT=Testul de echilibru Flaming; FLT=Flexia longitudinală a trunchiulu; SLE=Săritura în lungime; DYM=Dinamometria manuala; RTA=Ridicarea trunchiului în așezat; MBF=Menținerea atârnat cu brațele flexate; LP=Testul „Lovește placile”; CNA=Cursa navetă 10x5m; CNR= Cursa navetă 20m;

Tabelul 3. Rezultatele testelor EUROFIT din data de 10.06.2015

Legenda: EFT=Testul de echilibru Flaming; FLT=Flexia longitudinală a trunchiulu; SLE=Săritura în lungime fără elan; DYM=Dinamometria manuală; RTA=Ridicarea trunchiului în așezat; MBF=Menținerea atârnat cu brațele flexate; LP=Testul „Lovește placile”; CNA=Cursa navetă 10x5m; CNR= Cursa navetă 20m;

Tabelul 4. Mediile și progresul elevilor testate

Fig.1. Rezultatele comparative la testul EFL

Fig.2. Rezultatele comparative la testul FLT

Fig.3. Rezultatele comparative la testul SLE

Fig.4.Rezultatele comparative la testul DYM

Fig.5. Rezultatele la testul RTA

Fig.6. Rezultatele la testul MBF

Fig.7. Rezultatele la testul LP

Fig.8. Rezultatele la testul CNA

Fig.9. Rezultatele la testul CNR

3.2. Interpretarea rezultatelor obținute în urma cercetării

Valorile înregistrate de subiecții clasei a VI-a în urma aplicării testării inițiale și finale pentru cele 9 probe de EUROFIT sunt prezentate în tabelele1 și 2.

La toate cele 9 probe aplicate se indică progresul subiecților care sunt prezentate în tabelul 3.

Rezultatele inițiale și finale, împreună cu progresele obținute la fiecare probă sunt prezentate în fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9.

În continuare vom analiza rezultatele obținute la cele 9 probe de evaluare.

Testul „Flamingo” (EFL, Fig.1.)

La testul inițial subiecții au obținut o medie de 1.19 de puncte care înseamnă că cei 26 de subiecți și-au pierdut echilibrul de 1.19 ori, pe când la testul final au obținut o medie de 0.92 puncte care înseamnă că subiecții au greșit mai putin cu 0.27 puncte.

Flexia longitudinală a trunchiului (FLT, Fig.2.)

Subiectul care va ajunge cu vârfurile degetelor de la mâini până în dreptul degetelor de la picioare, va realiza 15 puncte. Cel care va depasi aceasta valoare – de exemplu – cu 7 cm, va realiza 22 puncte.

Inițial subiecții au obținut o medie de 11.46 de puncte, iar la testul final au progresat cu 0.42 de puncte și au obținut atfel o medie de 11.88 de puncte.

Săritura în lungime fărăelan (SLE, Fig.3.)

Punctajul a fost realizat în următorul fel: 1cm = 1punct.

Subiecții la testul inițial au obținut o medie de 160.57 puncte, iar la testul final au progresat cu 3.27 de puncte, obținând astfel o medie de 163.84 de puncte.

Dinamometria manuală(DYM, Fig.4.)

La testul inițial subiecții au obținut o medie de 21.73 de puncte care e echivalent cu 21.73 kg obținut strângând la dinamometru.

Aici tot au progresat subiecții, realizând la testul final o medie de 22.30 de puncte, 0.57 mai mult decât la testul inițial.

Ridicarea trunchiului în așezat(RTA, Fig.5.)

Rezultatul testului era dat de numarul ciclurilor executate corect, în cele 30 secunde.

La testul inițial subiecții au obținut o medie de 28.46 de puncte, iar la testul final 29.04 de puncte, realizând astfel un progres de 0.58 de puncte.

Menținere în atârnat cu brațele flexate (MBF, Fig.6.)

Calcularea punctajului a fost realizat în următorul fel: 1sec = 10puncte.

Inițial subiecții au reușit să obțina 151.92 de puncte iar la testul final, cu un progres de 25.38 de puncte, au reușit sa ajunga la o medie de 177.30 de puncte.

Vreau să menționez că la testul acesta inițial erau 9 subiecți care au obținut 0 puncte, fiind incapabili de menținerea corpului în atârnat cu brațele flexate la bara fixă, iar la testul final 3 dintre subiecți progresând, au reușit să puncteze peste 30 de puncte.

Lovește plăcile (LP, Fig.7.)

Valoarea punctelor realizate la această proba se determină pe baza timpului în care persoana testata realizează cele 25 cicluri complete de acționare. Punctajul: 1sec = 10puncte

Subiecții la testul inițial au obținut 176.15 de puncte și la testul final 168.46 de puncte, obținând astfel un progress de 7.69 de puncte.

Cursa navetă 10X5m (CAN, Fig.8.)

Punctajul: 1sec = 10puncte

Inițial subiecții au obținut o medie de 235 de puncte, iar la testul final 223.84 de puncte, obținând un progres de 11.16 de puncte.

Cursa navetă 20 metri (CNR, Fig.9.)

Punctajul a fost realizat notând nivelul în care subiectul se oprește (testarea a fost măsurată de smartphone cu aplicația „Beep Test” care poate fi găsit, descărcat și folosit gratis pe „Google Play Store”).

Subiecții la testul inițial au reușit un punctaj de 73.42 și la testul final au progresat cu 0.96 de puncte, realizând o medie de 74.38.

CONCLUZII SI RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE

Analizând rezultatele subiecților putem observa că la fiecare dintre cele 9 probe de EUROFIT au progresat elevii din clasa a VI-a „A” și „B” realizând astfel o creștere de performanță fizică care face parte din obiectivele educației fizice.

Astfel putem afirma că:

La testul Flamingo, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 1.19 de puncte, iar la testul final 0.92 de puncte, realizând astfel un progres de 0.27 de puncte.

La testul de flexia longitudinală a trunchiului, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 11.46 de puncte, iar la testul final 11.88 de puncte, realizând astfel un progres de 0.42 de puncte.

La săritura în lungime fărăelan, subiecții, la testarea inițială au obținut o medie de 160.57 puncte, iar la testarea finală, au progresat cu 3.27 de puncte, obținând astfel o medie de 163.84 de puncte.

La testul de dinamometrie manual, la testarea inițială subiecții au obținut o medie de 21.73 de puncte care e echivalent cu 21.73 kg obținut strângând la dinamometru.

Aici tot au progresat subiecții, realizând la testul final o medie de 22.30 de puncte, 0.57 mai mult decât la testul inițial.

La testulde ridicarea trunchiului, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 28.46 de puncte, iar la testul final 29.04 de puncte, realizând astfel un progres de 0.58 de puncte.

La testul de menținere în atârnat cu brațele flexate, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 151.92 de puncte, iar la testul final 177.30 de puncte, realizând astfel un progres de 25.30 de puncte.

La testul lovește plăcile, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 176.15 de puncte, iar la testul final 168.46 de puncte, realizând astfel un progres de 7.69 de puncte.

La testul de cursa navetș 10×5 metri, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 235 de puncte, iar la testul final 223.84 de puncte, realizând astfel un progres de 11.16 de puncte.

La testul de cursa navetă 20 metri, la testarea inițială, subiecții au obținut o medie de 73.42 de puncte, iar la testul final 74.38 de puncte, realizând astfel un progres de 0.96 de puncte.

Pe lângă faptul că subiecții au progresat fizic, am observat un alt fel de progres care nu poate fi măsurat în cifre: prietenia. La prima oră ținută de mine am observat ca cei din clasa a VI-a „A” nucunoșteau nici numele la cei din clasa aVI-a „B” iar după ce am terminat cu cercetarea mea, am observat că cei din clasa „A” au făcut cunoștință cu cei clasa „B”. Pe unii am văzutjucând împreuna în pauză pe curtea școlii, cu alții am înâlnit în sală de informatică tot jucând împreună și sunt convins că unii au făcut prieteni noi după ce am terminat cu cercetarea mea.

Recomandarea mea pentru orice activitate sportivă cu copii, de a pune accent la relații participanților între ei, munca în echipă și punând accent mare la dezvoltarea fizic și psihic al eleviilor ilustrat frumos de un citat a lui Thomas Mann:

„Sufletul și trupul sunt

atât de strâns legate unul de altul

și au între ele atâtea relații,

încât niciun efect nu se produce asupra unuia

fără să se producă și asupra celuilalt,

fie în bine, fie în rău.”

(Thomas Mann: Lotte la Weimar. În românește de Al. Philippide)

Bibliografie

ALBULESCU, Valentin. Baschet românesc. București: Editura Sport-Turism, 1988. 139 pag.

C.Negulescu.BASCHET:Baze teoretice și metodice în practica jocului de performanță. București: Editura Fundației România de Mâine, 2002. 8. pag.

BLAGA, Emil. Baschet. Lucrări practice. [curs]: Institutul Pedagogic Oradea, Facultatea de Educație Fizică. 1970.

CĂILEANU, Tiberiu. Mic Dicționar al sporturilor. București: Editura Albatros, 1984. 413 pag.

CĂTĂNEANU, Sergiu, et ali. Metodica predării Educației Fizice și Sportului în ciclul primar. Craiova: Editura “Gheorghe Alexandru”, 2002. 248 pag.

DEMETER, Andrei, Prof. Dr. Fiziologia sporturilor. București: Editura Stadion, 1972. 353 pag.

FARKAS József. Kosárlabdázás. [Jocul de baschet]. Budapest: Editura Sport, 1961. 135 pag.

HRIȘCĂ, Aristeia, PREDESCU, Teodora, DÎRJAN, Constantin. Baschet la copii și juniori. București: Editura Sport-Turism, 1985. 219 pag.

IONESCU, Romeo. Educație fizică. Mijloace operaționale folosite în rezolvarea temelor lecției. București: Editura Humanitas Educațional, 2005. 382 pag.

MAKSZIN Imre. A testnevelés elmélete és módszertana. [Teoria și metodologia educației fizice] Budapest-Pécs: Dialóg Campus Kiadó, 2007. 302 pag.

MITRA, Gheorghe, MOGOȘ, Alexandru. Metodica educației fizice școlare. București: Editura Sport-Turism, 1980. 504 pag.

NÁDASI Lajos. A kosárlabdázás elméleti és módszertani alapismeretei. [Bazele teoretice și metodologice ale baschetului] Debrecen: Kölcsey Ferenc Református Tanítóképző Főiskola, 2001. 86 pag.

OZOLIN, N. G. Metodica antrenamentului sportiv. București: Editura Stadion, 1972.

ROȘALĂ, Virgil. Din însemnările unui profesor de educație fizică. București: Editura Sport-Turism, 1977.

SCARLAT, Eugeniu, SCARLAT, Mihai Bogdan. Tratat de educație fizică. București: Editura Didactică și pedagogică, 2011. 311 pag.

SUPEK, Olga (trad.). Sportul în școală. București: Editura de stat didactică și pedagogic, 1961. 493 pag.

ȘICLOVAN, Ion. Teoria educației fizice și sportului. București: Editura Stadion, 1972.

TEODORESCU, Leon, PREDESCU, Teodora, VASILESCU, Lucian. Baschet. Teorie. Tactică. Probleme de metodică. București: Editura Sport-Turism, 1979.

VASILESCU, Lucian. Baschet. Bazele tacticii. București: Editura Sport-Turism, 1983. 168 pag.

C. Negulescu.BASCHET:Bazele generale ale metodicii predării. București: Editura Fundației România de Mâine, 2003. 8 Pag.

P. Florentina.BASCHET:Curs de bază. București: Editura Fundației România de Mâine, 2006. Pag. 12.

Marinescu, Susana, Impactul activităților de educație fizică extracurriculare (baschet) asupra dezvoltării capacităților motrice ale elevilor din treapta învățământului gimnazial, Chișinău, 2014, Universitatea de stat de Educație Fizică și Sport a Republicii Moldova

*** Consiliul Național pentru Curriculum (coord.). Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică și sport învățământ gimnazial. București: Editura S. C. Aramis Print s. r. l., 2001. 96 pag.

http://ro.scribd.com

http://biblioteca.regielive.ro/referate/educatie-fizica/obiectivele-educatiei-fizice-50462.html

http://profu.info

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/REFERAT-FUNDAMENTELE-PEDAGOGIE71.php

ANEXE

Bibliografie

ALBULESCU, Valentin. Baschet românesc. București: Editura Sport-Turism, 1988. 139 pag.

C.Negulescu.BASCHET:Baze teoretice și metodice în practica jocului de performanță. București: Editura Fundației România de Mâine, 2002. 8. pag.

BLAGA, Emil. Baschet. Lucrări practice. [curs]: Institutul Pedagogic Oradea, Facultatea de Educație Fizică. 1970.

CĂILEANU, Tiberiu. Mic Dicționar al sporturilor. București: Editura Albatros, 1984. 413 pag.

CĂTĂNEANU, Sergiu, et ali. Metodica predării Educației Fizice și Sportului în ciclul primar. Craiova: Editura “Gheorghe Alexandru”, 2002. 248 pag.

DEMETER, Andrei, Prof. Dr. Fiziologia sporturilor. București: Editura Stadion, 1972. 353 pag.

FARKAS József. Kosárlabdázás. [Jocul de baschet]. Budapest: Editura Sport, 1961. 135 pag.

HRIȘCĂ, Aristeia, PREDESCU, Teodora, DÎRJAN, Constantin. Baschet la copii și juniori. București: Editura Sport-Turism, 1985. 219 pag.

IONESCU, Romeo. Educație fizică. Mijloace operaționale folosite în rezolvarea temelor lecției. București: Editura Humanitas Educațional, 2005. 382 pag.

MAKSZIN Imre. A testnevelés elmélete és módszertana. [Teoria și metodologia educației fizice] Budapest-Pécs: Dialóg Campus Kiadó, 2007. 302 pag.

MITRA, Gheorghe, MOGOȘ, Alexandru. Metodica educației fizice școlare. București: Editura Sport-Turism, 1980. 504 pag.

NÁDASI Lajos. A kosárlabdázás elméleti és módszertani alapismeretei. [Bazele teoretice și metodologice ale baschetului] Debrecen: Kölcsey Ferenc Református Tanítóképző Főiskola, 2001. 86 pag.

OZOLIN, N. G. Metodica antrenamentului sportiv. București: Editura Stadion, 1972.

ROȘALĂ, Virgil. Din însemnările unui profesor de educație fizică. București: Editura Sport-Turism, 1977.

SCARLAT, Eugeniu, SCARLAT, Mihai Bogdan. Tratat de educație fizică. București: Editura Didactică și pedagogică, 2011. 311 pag.

SUPEK, Olga (trad.). Sportul în școală. București: Editura de stat didactică și pedagogic, 1961. 493 pag.

ȘICLOVAN, Ion. Teoria educației fizice și sportului. București: Editura Stadion, 1972.

TEODORESCU, Leon, PREDESCU, Teodora, VASILESCU, Lucian. Baschet. Teorie. Tactică. Probleme de metodică. București: Editura Sport-Turism, 1979.

VASILESCU, Lucian. Baschet. Bazele tacticii. București: Editura Sport-Turism, 1983. 168 pag.

C. Negulescu.BASCHET:Bazele generale ale metodicii predării. București: Editura Fundației România de Mâine, 2003. 8 Pag.

P. Florentina.BASCHET:Curs de bază. București: Editura Fundației România de Mâine, 2006. Pag. 12.

Marinescu, Susana, Impactul activităților de educație fizică extracurriculare (baschet) asupra dezvoltării capacităților motrice ale elevilor din treapta învățământului gimnazial, Chișinău, 2014, Universitatea de stat de Educație Fizică și Sport a Republicii Moldova

*** Consiliul Național pentru Curriculum (coord.). Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică și sport învățământ gimnazial. București: Editura S. C. Aramis Print s. r. l., 2001. 96 pag.

http://ro.scribd.com

http://biblioteca.regielive.ro/referate/educatie-fizica/obiectivele-educatiei-fizice-50462.html

http://profu.info

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/REFERAT-FUNDAMENTELE-PEDAGOGIE71.php

ANEXE