Predarea Pozitiv Creativa a Religiei

Suport de curs

Predarea pozitiv-creativă a Religiei (ciclul primar)

(P4)

Cuprins

Informații generale despre program

TEMA 1

Valorizarea spațiului în predarea pozitiv-creativă a Religiei

1. Descrierea temei

2. Noțiuni teoretice generale aferente temei

1. Importanța vârstei și a profilului psihologic în perceperea spațiului

1.1. A vedea a auzi, a simți – relația cu spațiul, în funcție de vârstă și profil psihologic

1.2. Identificarea priorităților în relația cu spațiul, în funcție de vârstă și profil psihologic – studiu individual, teme de reflecție, aplicații

1.3. Identificarea strategiilor optime de predare în funcție de profilul psihologic al elevilor cu nevoi speciale (așa numiții elevi problemă)

1.4. Rolul profilului psihologic în perceperea spațiului instituției școlare și a spațiului eclesial ca zonă de confort

2. Diversificarea posibilităților de valorificare a spațiului didactic în predarea pozitiv-creativă a Religiei

2.1. Organizarea spațiului didactic – studiu individual, teme de reflecție

2.2. Adaptarea stilului didactic la specificul unui spațiu dat (restrictiv) – studiu individual, teme de reflecție

2.3. Conceperea unor modele de organizare a spațiului de predare în funcție de conținuturile de învățare – studiu individual, teme de reflecție

2.3. Conceperea unor modele de organizare a spațiului didactic în funcție de conținuturile de învățare

2.4. Conceperea unor modalități de adaptare a stilului de predare la un spațiu de predare restrictiv

3. Dinamica spațiului didactic și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei 41

3.1 Dinamica spațiului didactic (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) – studiu individual, teme de reflecție

3.2 Valorificarea dinamicii spațiului didactic (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) în predarea pozitiv-creativă a Religiei

3.3 Conceperea unor modele de predare care să valorifice dinamica spațiului didactic (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre)

3.4 Dinamica actului didactic în relație cu spațiul

4. Dinamica spațiului eclesial și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

4.1. Dinamica spațiului eclesial (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) – studiu individual, teme de reflecție

4.2. Valorificarea dinamicii spațiului eclesial (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) în predarea pozitiv-creativă a Religiei

4.3. Pelerinajul ca joc și traseu al creșterii în cunoașterea lui Dumnezeu și în întâlnirea cu El

4.4. Conceperea unor modele de predare pozitiv-creativă care să valorifice dinamica spațiului ecclesial

4.5. Asigurarea percepției pozitive a elevilor asupra spațiului eclesial prin înțelegerea dinamicii acestuia

4.1. Bibliografie:

TEMA 2:

Valorizarea stilurilor de învățare în predarea pozitiv-creativă a Religiei

1. Descrierea temei

2. Noțiuni teoretice generale aferente temei

1. Teorii ale învățării cu aplicabilitate în predarea pozitiv-creativă a disciplinei Religie

1.1. Managementul informației și al învățării. Strategii de învățare

1.2. Identificarea celor mai adecvate teorii ale învățării pentru dinamizarea predării pozitiv-creative a Religiei – studiu individual, teme de reflecție

1.3. Conceperea unor exerciții de predare a Religiei în funcție de unele teorii ale învățării: teoria constructivistă (Piaget), Teoria socioculturală a învățării (Vîgotski), teoria învățării prin descoperire (Bruner), modelul interacțiunii cu mediul de învățare (Grasha, S. Riechmann), teoria învățării prin experiență (Kolb)

2. Importanța adaptării strategiilor de predare pozitiv-creativă a Religiei la stilurile de învățare VAK

2.1. Importanța și efectele învățării centrate pe elev

2.2. Capacitățile cognitive ale elevilor din ciclul primar

2.3. Învățarea implicită vs învățarea explicită

2.4. Teoria VAK sau învățarea din experiență

2.5. Caracteristicile specifice stilurilor de învățare VAK

2.6. Identificarea aspectelor vizuale, auditive și kinestezice ale experienței religioase

3. Optimizarea stilului de predare a Religiei în funcție de modelul de învățare VAK

3.1. Modalități de optimizare a predării pozitiv-creative la disciplina Religie în funcție de stilurile de învățare VAK

3.2. Predarea Religiei în funcție de stilul de învățare preponderent vizual – studiu individual, teme de reflecție

3.3. Predarea Religiei în funcție de stilul de învățare preponderent auditiv – studiu individual, teme de reflecție

3.4. Predarea Religiei în funcție de stilul de învățare preponderent kinestezic – studiu individual, teme de reflecție

3.5. Îmbinarea stilurilor de învățare VAK în predarea Religiei

4. Strategii și metode de predare pozitiv-creativă a Religiei adaptate modelului de învățare VAK

4.1. Elaborarea de strategii didactice specifice stilurilor de învățare, din perspectivă psihopedagogică și psihosocială

4.2. Conceperea unor modele de predare a Religiei pentru elevi cu stilul de învățare predominant vizual

4.3. Conceperea unor modele de predare a Religiei pentru elevi cu stilul de învățare predominant auditiv

4.4. Conceperea unor modele de predare a Religiei pentru elevi cu stilul de învățare predominant kinestezic

4.5. Conceperea unor modele de predare a Religiei prin îmbinarea stilurilor de învățare VAK în predarea Religiei

Bibliografie

Informații generale despre program

Titlul programului

Predarea pozitiv-creativă a Religiei (ciclul primar)

Distribuția orelor în program:

…

Teme:

Tema 1: Valorizarea spațiului în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Tema 2: Valorizarea stilurilor de învățare în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Obiective specifice:

OS1: Predarea pozitiv-creativă a disciplinei Religie la ciclul primar

prin valorizarea spațiului didactic și a celui eclesial

OS2: Proiectarea și realizarea unor activități de predare pozitiv-creative

adaptate stilurilor de învățare ale elevilor de nivel primar

Competențe specifice ale programului:

Adaptarea metodelor de predare a Religiei la stilurile de învățare

Adaptarea sarcinilor școlare la particularitățile individuale ale elevilor în vederea creșterii eficienței învățării

Analizarea unor teorii ale învățării în scopul dinamizării procesului de predare

Aprecierea relevanței în practică a predării Religiei în funcție de stilul de învățare vizual/auditiv/kinestezic

Conceperea și utilizarea de strategii didactice adaptate stilurilor de învățare VAK

Conceperea și utilizarea unor metode pozitiv-creative de predare a Religiei, în funcție de vârsta elevilor

Cunoașterea stilului propriu de învățare al elevilor în vederea creșterii eficienței procesului didactic

Cunoașterea și adaptarea la profilul psihologic al elevilor, în funcție de comportamentul manifestat într-un spațiu didactic restrictiv

Cunoașterea și valorificarea potențialităților cognitive existente la elevii din ciclul primar

Cunoașterea și valorificarea priorităților spațiale ale elevilor în funcție de vârstă

Depășirea perceperii noțiunii spațiului de predare strict ca unitate funcțională a demersului didactic la Religie

Elaborarea și aplicarea unor modele de predare pozitiv-creativă care să valorifice dinamica spațiului eclesial

Elaborarea și aplicarea unor strategii didactice pozitiv-creative care nu depind de organizarea spațială

Elaborarea și utilizarea unor metode de predare care să determine o percepție pozitiv-creativă spațiului didactic, în funcție de vârsta elevilor

Explicarea elementelor de dinamică a spațiului eclesial

Organizarea spațiului de predare a Religiei pentru asigurarea unei învățări eficiente

Proiectarea activităților de predare pozitiv-creativă a Religiei în funcție de stilurile de învățare ale elevilor

Proiectarea strategiei didactice în funcție de stilul de învățare specific elevilor

Proiectarea strategiilor didactice din perspectivă psihopedagogică și psihosocială

Realizarea de exerciții specifice predării Religiei îmbinând stilurile de învățare VAK

Recunoașterea caracteristicilor specifice stilurilor de învățare VAK

Stabilirea legăturii dintre învățarea implicită și explicită

Utilizarea strategiilor de dinamizare a învățării în spațiul de predare

Utilizarea strategiilor didactice optime pentru predarea pozitiv – creativă a Religiei

Utilizarea unor modele de predare care să îmbine stilurile de învățare

Valorificarea dinamicii spațiului de predare în predarea pozitiv-creativă Religiei

Valorificarea modelului VAK în predarea Religiei

Valorificarea strategiilor de învățare, a metodelor și instrumentelor didactice adaptate stilului de învățare vizual/auditiv/kinestezic

Concepte aflate în discuție în acest program: – PR STEFAN

Spațiu de predare

Predare pozitivă

Creativ, creativitate

Stil de învățare

Learning by doing (Învățare prin experiență)

Învățare centrată pe elev

Mijloace multisenzoriale

Strategii didactice interactive

TEMA 1:

(Autori: Adriana Rotar, Alexandra Budu)

Valorizarea spațiului în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Obiectiv specific:

Predarea pozitiv-creativă a disciplinei Religie la ciclul primar prin valorizarea spațiului didactic și a celui eclesial

Parcurgerea acestei teme contribuie la dobândirea următoarelor competențe din cadrul programului de perfecționare (ordonate alfabetic):

Conceperea și utilizarea unor metode pozitiv-creative de predare a Religiei, în funcție de vârsta elevilor

Cunoașterea și adaptarea la profilul psihologic al elevilor, în funcție de comportamentul manifestat într-un spațiu didactic restrictiv

Cunoașterea și valorificarea priorităților spațiale ale elevilor în funcție de vârstă

Depășirea perceperii noțiunii spațiului de predare strict ca unitate funcțională a demersului didactic la Religie

Elaborarea și aplicarea unor modele de predare pozitiv-creativă care să valorifice dinamica spațiului eclesial

Elaborarea și aplicarea unor strategii didactice pozitiv-creative care nu depind de organizarea spațială

Elaborarea și utilizarea unor metode de predare care să determine o percepție pozitiv-creativă spațiului didactic, în funcție de vârsta elevilor

Explicarea elementelor de dinamică a spațiului eclesial

Organizarea spațiului de predare a Religiei pentru asigurarea unei învățări eficiente

Utilizarea strategiilor de dinamizare a învățării în spațiul de predare

Utilizarea strategiilor didactice optime pentru predarea pozitiv – creativă a Religiei

Valorificarea dinamicii spațiului de predare în predarea pozitiv-creativă Religiei

Descrierea temei

Această temă își propune să dezvolte competențele cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care predau disciplina Religie, prin promovarea unei maniere de predare pozitiv-creative în care să fie valorificat cât mai mult posibil spațiul didactic și cel eclesial (cultic). Prin această temă ne propunem să sprijinim profesorii în depășirea, pe cât este cu putință, a barierelor impuse de spațiile didactice restrictive din punctul de vedere al mobilierului școlar, al dimensiunilor, al imposibilității de adaptare permanentă a amenajărilor la specificul disciplinei. Pe parcursul temei vor fi abordate patru aspecte principale, după cum urmează:

Importanța vârstei și a profilului psihologic în perceperea spațiului

Diversificarea posibilităților de valorificare a spațiului didactic în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Dinamica spațiului didactic și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Dinamica spațiului eclesial și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Este important ca profesorii să cunoască aspectele psihologice implicate în perceperea spațiului de către elevi, pentru a le putea valorifica în vederea unei învățări eficiente, receptate pozitiv de către aceștia. În ce privește diversificarea posibilităților de valorificare a spațiului didactic, aici tema prezintă o paletă largă de exemple utilizabile imediat în diferite situații concrete cu care se confruntă cadrele didactice. Astfel, după întoarcerea la clasă, profesorii vor putea aplica unele propun spațiu didactic restrictiv

Cunoașterea și valorificarea potențialităților cognitive existente la elevii din ciclul primar

Cunoașterea și valorificarea priorităților spațiale ale elevilor în funcție de vârstă

Depășirea perceperii noțiunii spațiului de predare strict ca unitate funcțională a demersului didactic la Religie

Elaborarea și aplicarea unor modele de predare pozitiv-creativă care să valorifice dinamica spațiului eclesial

Elaborarea și aplicarea unor strategii didactice pozitiv-creative care nu depind de organizarea spațială

Elaborarea și utilizarea unor metode de predare care să determine o percepție pozitiv-creativă spațiului didactic, în funcție de vârsta elevilor

Explicarea elementelor de dinamică a spațiului eclesial

Organizarea spațiului de predare a Religiei pentru asigurarea unei învățări eficiente

Proiectarea activităților de predare pozitiv-creativă a Religiei în funcție de stilurile de învățare ale elevilor

Proiectarea strategiei didactice în funcție de stilul de învățare specific elevilor

Proiectarea strategiilor didactice din perspectivă psihopedagogică și psihosocială

Realizarea de exerciții specifice predării Religiei îmbinând stilurile de învățare VAK

Recunoașterea caracteristicilor specifice stilurilor de învățare VAK

Stabilirea legăturii dintre învățarea implicită și explicită

Utilizarea strategiilor de dinamizare a învățării în spațiul de predare

Utilizarea strategiilor didactice optime pentru predarea pozitiv – creativă a Religiei

Utilizarea unor modele de predare care să îmbine stilurile de învățare

Valorificarea dinamicii spațiului de predare în predarea pozitiv-creativă Religiei

Valorificarea modelului VAK în predarea Religiei

Valorificarea strategiilor de învățare, a metodelor și instrumentelor didactice adaptate stilului de învățare vizual/auditiv/kinestezic

Concepte aflate în discuție în acest program: – PR STEFAN

Spațiu de predare

Predare pozitivă

Creativ, creativitate

Stil de învățare

Learning by doing (Învățare prin experiență)

Învățare centrată pe elev

Mijloace multisenzoriale

Strategii didactice interactive

TEMA 1:

(Autori: Adriana Rotar, Alexandra Budu)

Valorizarea spațiului în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Obiectiv specific:

Predarea pozitiv-creativă a disciplinei Religie la ciclul primar prin valorizarea spațiului didactic și a celui eclesial

Parcurgerea acestei teme contribuie la dobândirea următoarelor competențe din cadrul programului de perfecționare (ordonate alfabetic):

Conceperea și utilizarea unor metode pozitiv-creative de predare a Religiei, în funcție de vârsta elevilor

Cunoașterea și adaptarea la profilul psihologic al elevilor, în funcție de comportamentul manifestat într-un spațiu didactic restrictiv

Cunoașterea și valorificarea priorităților spațiale ale elevilor în funcție de vârstă

Depășirea perceperii noțiunii spațiului de predare strict ca unitate funcțională a demersului didactic la Religie

Elaborarea și aplicarea unor modele de predare pozitiv-creativă care să valorifice dinamica spațiului eclesial

Elaborarea și aplicarea unor strategii didactice pozitiv-creative care nu depind de organizarea spațială

Elaborarea și utilizarea unor metode de predare care să determine o percepție pozitiv-creativă spațiului didactic, în funcție de vârsta elevilor

Explicarea elementelor de dinamică a spațiului eclesial

Organizarea spațiului de predare a Religiei pentru asigurarea unei învățări eficiente

Utilizarea strategiilor de dinamizare a învățării în spațiul de predare

Utilizarea strategiilor didactice optime pentru predarea pozitiv – creativă a Religiei

Valorificarea dinamicii spațiului de predare în predarea pozitiv-creativă Religiei

Descrierea temei

Această temă își propune să dezvolte competențele cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care predau disciplina Religie, prin promovarea unei maniere de predare pozitiv-creative în care să fie valorificat cât mai mult posibil spațiul didactic și cel eclesial (cultic). Prin această temă ne propunem să sprijinim profesorii în depășirea, pe cât este cu putință, a barierelor impuse de spațiile didactice restrictive din punctul de vedere al mobilierului școlar, al dimensiunilor, al imposibilității de adaptare permanentă a amenajărilor la specificul disciplinei. Pe parcursul temei vor fi abordate patru aspecte principale, după cum urmează:

Importanța vârstei și a profilului psihologic în perceperea spațiului

Diversificarea posibilităților de valorificare a spațiului didactic în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Dinamica spațiului didactic și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Dinamica spațiului eclesial și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Este important ca profesorii să cunoască aspectele psihologice implicate în perceperea spațiului de către elevi, pentru a le putea valorifica în vederea unei învățări eficiente, receptate pozitiv de către aceștia. În ce privește diversificarea posibilităților de valorificare a spațiului didactic, aici tema prezintă o paletă largă de exemple utilizabile imediat în diferite situații concrete cu care se confruntă cadrele didactice. Astfel, după întoarcerea la clasă, profesorii vor putea aplica unele propuneri de valorificare a spațiului didactic care să înfrumusețeze procesul de învățare la ora de Religie. Un alt element important din cadrul temei este prezentarea dinamicii spațiului didactic și a celui eclesial, însoțite de modalități concrete de valorificare a lor în cadrul predării Religiei. Considerăm că acest segment reprezintă în mod special un element de noutate propus în cadrul programului P4.

Subiectele tratate în cadrul acestei teme au fost alese astfel încât să vină în sprijinul cadrelor didactice cărora se adresează și să încurajeze valorificarea tuturor elementelor care țin de spațiu – percepție, mod de organizare, dinamică etc. – în predarea Religiei. Fiecare exercițiu propus are în spate intenția de aprofundare a anumitor elemente importante din cadrul noțiunilor teoretice. În cadrul exercițiilor folosite pentru exemplificarea conceptelor se folosesc numeroase exemple astfel încât aceste exerciții să poată fi realizate cu ușurință de către profesori.

Considerăm că aspectele prezentate în această temă vor fi de un real folos cadrelor didactice, producând o mutație la nivelul înțelegerii importanței spațiului în predarea Religiei, și generând creșterea flexibilității în modul de organizare a predării în funcție de noile informații referitoare la percepția spațiului, la organizarea și la dinamica acestuia.

Noțiuni teoretice generale aferente temei

Spațiile, ele însele sunt factori de schimbare. Dacă schimbi spațiile se va schimba și practica.

În secolul trecut, spațiile de predare din învățământul tradițional românesc au fost dominate de un singur tip de design care avea în față catedra, pe direcția pe care se aflau elevii și scaunele aranjate în rânduri drepte sau într-o formă de U. Spre sfârșitul anilor 90, au apărut noi tehnologii care au adăugat acestui spațiu de predare table albe, convenționale sau interactive, și pe urmă au apărut calculatoarele și videoproiectoarele, fără ca dinamica de proiectare și aranjare a spațiului să sufere mari transformări. În acest context, putem spune că abordarea pedagogică a pivotat spre învățarea activă și spre colaborarea cu elevii, dar mediul ambiental nu era unul dintre cele mai plăcute. Schimbările mari din educație, în special tehnicile pedagogice moderne, implică deja necesitatea unor abordări diferite legate de spațiul de învățare și a unor reale transformări ale acestuia.

Astfel, cu toate că spațiul școlar este încă deseori perceput ca un loc fix, alocat dascălului și elevilor de către departamentul administrativ al instituției școlare, se impune să ne schimbăm viziunea. Într-adevăr de cele mai multe ori acel spațiu este dificil de transformat în funcție de vârsta copiilor, este greu să desfășurăm acolo un demers didactic, organizat pe grupe sau alte forme ce s-ar impune, dar noi, dascălii, suntem datori să atingem finalitățile activităților didactice și să construim un mediu educațional performant pentru elevii noștri.

Proiectarea corespunzătoare a unui spațiu de învățare eficient ar trebui să ia în considerare patru obiective foarte importante. Acestea sunt:

1. Dezvoltarea unui sentiment de apartenență la un grup dar și de identitate personală

2. Consolidarea competențelor și a sentimentelor de securitate

3. Stimularea dezvoltării intelectuale

4. Adaptarea la nevoile de confidențialitate

Importanța și impactul spațiului în predare este mult mai mare la o disciplină cu caracter formativ cum este Religia. Conținuturile de învățare care sunt transmise aici nu vizează doar planul profesional – esențial, și acesta, pentru experiența de viață viitoare a elevului -, ci calitatea și echilibrul întregii vieți petrecute în cadrul comunității umane. De aceea, este esențial ca profesorul de Religie să conștientizeze aceste lucruri, să dețină informațiile importante și să le valorifice cât mai mult în cadrul actului didactic.

Importanța vârstei și a profilului psihologic în perceperea spațiului

A vedea a auzi, a simți – relația cu spațiul, în funcție de vârstă și profil psihologic

În cadrul acestei secvențe de învățare, participanților la program li se prezintă informații referitoare la modul de raportare a elevilor la spațiu, din punct de vedere psihologic, această raportare variind de la o categorie de vârstă la alta. Este important pentru cadrul didactic să cunoască nuanțele în percepția spațiul, astfel încât să-și poată adapta mesajul pentru a asigura o cât mai bună receptare a conținuturilor de învățare.

Noțiuni teoretice

În amenajarea unui spațiu de predare-învățare este foarte important să ținem cont, poate în primul rând, de profilul psihologic al elevilor cu care ne vom desfășura activitățile, de grupa sau grupele de vârstă carora aparțin aceștia.

Aplicații practice

Priviți cu atenție cele 6 imagini și imaginați-vă că ar trebui să predați o lecție de Religie în fiecare dintre aceste spații. Ce teme ați alege pentru fiecare locație în așa fel încât să vă puteți folosi, pe parcursul demersului didactic, de particularitățile locului? Motivați alegerile făcute.

De exemplu: în laboratorul de Chimie ar fi oportun să predați o lecție intitulată Dialogul dintre Religie și știință; îm grădină ați putea preda Crearea lumii. Găsiți și alte teme care s-ar potrivi spațiilor respective și celorlalte din imaginile de mai sus.

În imaginile de mai sus aveți înfățișată aceeași sală de clasă, decorată în diferite moduri. Considerați oportună schimbarea decorului în spațiul de învățare, în condițiile în care predați ora de Religie în același spațiu din școala dumneavoastră? Argumentați răspunsul.

Analizați cele două imagini cu atenție și comentați comparativ, în 5-10 rânduri, mesajul transmis de acestea.

Imaginați-vă că intrați în această sală modernă de clasă în postura de elev. Ce loc ați alege din cele existente? Justificați-vă preferința.

Dar dacă ați fi profesorul care predă în această sală de clasă, unde v-ați amplasa catedra? De ce?

Fiecare dintre persoanele de mai jos se află într-un spațiu anume, ce are puternice influențe asupra stării lui. Etichetați fiecare personaj printr-un cuvânt pe care îl considerați potrivit cu starea, dispoziția sau postura fiecăruia.

Este important ca profesorul să poată identifica cu ușurință acest gen de semnale pe care la transmit elevii în timpul orei pentru a face ajustările necesare în cadrul procesului didactic.

Identificarea priorităților în relația cu spațiul, în funcție de vârstă și profil psihologic – studiu individual, teme de reflecție, aplicații

Această secvență își propune să ajute profesorii în buna cunoaștere a profilului psihologic specific elevilor din ciclul primar (7-11 ani) în ce privește modul de raportare la spațiu. Materialul prezentat îi va ajuta pe profesori să gestioneze procesul de predare luând în considerare aceste aspecte psihologice astfel încât să optimizeze transmiterea conținuturilor de învățare.

Noțiuni teoretice

În această secțiune vor fi prezentate elemente de psihologie specifice vârstei căreia i se adresează programul P4. Ele vor fi însoțite de exemple concrete astfel încât profesorilor să le fie ușor să le asimileze și să le valorifice în experiența didactică.

Aplicații practice

În cadrul secțiunii aplicative vor fi prezentate situații-problemă, teme de reflecție, seturi de întrebări tematice cu mai multe răspunsuri posibile etc., prin intermediul cărora să fie fixate noțiunile teoretice prezentate anterior, iar materialul astfel realizat să le folosească ulterior în demersul didactic.

Identificarea strategiilor optime de predare în funcție de profilul psihologic al elevilor cu nevoi speciale (așa numiții elevi problemă)

Această secvență își propune să sprijine cadrele didactice în identificarea și utilizarea celor mai potrivite strategii de predare raportat la profilul psihologic al elevilor care, din varii rațiuni, sunt considerați elevi cu nevoi speciale, în genere denumiți „elevi-problemă”. Cu titlu exemplificativ, în această categorie intră copiii care provin din familii dezorganizate, care asistă la violențe domestice, care sunt subiectul abuzului de orice fel sau, pur și simplu, care prin caracterul lor necesită o atenție specială din partea profesorului. În special datorită naturii formative a disciplinei, este important ca acești elevi să se bucure de atenția și de stilul de predare adaptat la nevoile lor.

Noțiuni teoretice

Colectivul unei clase, indiferent de modalitățile prin care s-a făcut selecția elevilor, nu este niciodată unul omogen. În fiecare colectiv există anumiți elevi care au un comportament neadecvat și dificil atât în spațiul clasei, cât și în afara acestuia. Sunt neastâmpărați, disturbă ora în diferite moduri, distrag atenția colegilor, nu respectă regulile și regulamentele școlare, au o atitudine în urma căreia se concluzionează că nu se pot concentra, nu îi motivează nimic, nu se implică în activitățile clasei, întârzie la școală, folosesc un limbaj neadecvat etc. De cele mai multe ori, cauzele unor comportamente de acest fel sunt variate. Printre ele amintim:

lipsa concordanței dintre curriculum și profilul psihologic al elevilor;

nu există varietate suficientă de activități care să stimuleze procesul de învățare ;

lipsa abordărilor pozitive, apreciative, la adresa acestor elevi și faptul că nu au încredere în ei înșiși;

nu primesc suficiente laude și încurajări generale sau nu li se acordă atenție suficientă, din pricina comportamentului lor neadecvat;

prezența unor dificultăți în relaționarea cu ceilalți;

au probleme familiale și sunt lipsiți, adeseori, de prieteni;

s-au confruntat cu experiențe anterioare de învățare negative, traumatizante;

lipsa educației în familie, dobândirea unor comportamente neadecvate spațiului școlar, care necorijate s-au agravat în timp;

nu în ultimul rând, se cuvine să amintim de elevii care au anumite deficiențe, elevi care necesită, la fel ca și cei menționați mai sus, atenție specială.

Toate categoriile descrise mai mult sunt asimilate elevilor cu nevoi speciale, chiar dacă unii nu prezintă deficiențe fizice sau psihice. Educația elevilor cu nevoi speciale reprezintă o provocare, atât pentru dascăli și părinți, cât și pentru societate. Educația cu caracter de includere trebuie să pornească de la următoarele premise:

toți elevii sunt diferiți dar au drepturi egale;

toți elevii au capacitatea de a învăța;

elevii sunt diferiți în ceea ce privește abililitățile, etnia, vârsta, mediul din care provin, sexul;

sistemul de predare trebuie să se schimbe pentru a se adapta nevoilor elevului.

La ora de Religie este cu atât mai important ca întregul demers didactic să ia în considerare aceste premise, fapt ce asigură respectarea identității și încurajarea experienței personale de învățare și de creștere spiritual.

Aplicații practice

Descrieți succint cel mai grav comportament, manifestat de un elev cu probleme, cu care v-ați confruntat de-a lungul carierei dumneavoastre didactice. Dați și alte exemple!

www.romedic.ro

Pentru 3 tipuri de comportament nepotrivit, identificat, încercați să structurați câteva intervenții cu rol de ameliorare sau chiar stingere a acestuia, aplicabile la disciplina Religie, completând tabelul de mai jos:

www.descopera.ro

Priviți cu atenție imaginile de mai jos. Considerați că aceste imagini reprezintă elevi cu CES? Argumentați afirmația dumneavoastră, ținând cont de fiecare imagine. Descrieți în câteva cuvinte profilul psihologic al fiecărui elev din imaginile1, 2, 3 și 4.

Argumentați pro și/sau contra, în 5-10 rânduri, afirmația de mai jos:

Nu există „un copil dificil” ci adulți care nu au găsit încă o metodă educațională adecvată pentru acel copil.

Propuneți metode de abordare /metode de predare pentru integrarea „elevilor problemă” în cadrul orelor de Religie.

Foto: discover-y.blogspot.com

Rolul profilului psihologic în perceperea spațiului instituției școlare și a spațiului eclesial ca zonă de confort

Scopul acestei secvențe de învățare este de a conștientiza profesorii de faptul că fiecare elev are nevoie de alte condiții, în funcție de profilul său psihologic, pentru a se simți în confort atât în spațiul școlii, cât și în cel al bisericii. Aceste două medii de activitate/participare a elevului au un impact deosebit de puternic asupra dezvoltării viitoare a copilului/elevului, motiv pentru care trebuie avute în vedere și luate în considerare implicațiile psihologice vizate de această secțiune.

Noțiuni teoretice

Aspectele de teorie prezentate aici vor fi focusate în special pe oferirea de elemente care să ajute profesorii în înțelegerea relației dintre configurația psihologică a fiecărui elev din ciclul primar și modul în care ei pot prezenta/amenaja/explica spațiul de predare și cel eclesial astfel încât să ofere o stare de confort psihic și spiritual în ambele spații.

Aplicații practice

În această secvență, exercițiile se vor concentra pe exemple de situații concrete în care profesorul trebuie să decidă care este cea mai bună soluție pentru a oferi gradul maxim de confort psihic elevilor, în funcție de mai multe tipuri de profil psihologic. Acestora se vor adăuga teme de reflecție, brainstorming, lucru pe grupe etc.

Diversificarea posibilităților de valorificare a spațiului didactic în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Organizarea spațiului didactic – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este de a oferi profesorilor o varietate de moduri de în care, în funcție de infrastructura și logistica de care dispun în cadrul instituției școlare în care activează, își pot organiza/îmbunătăți spațiul de predare astfel încât să asigure o experiență pozitivă pentru elevi. Considerăm că prin conținutul acestei secvențe putem sprijini profesorii în depășirea unor limitări impuse fie de cutuma predării doar într-un anumit mod, fie de caracterul restrictiv al spațiului clasei.

2.1.1. Noțiuni teoretice

În cadrul secțiunii teoretice vor fi expuse principii și modele de organizare a spațiului, precum și argumente în favoarea acordării unei atenții speciale acestui aspect al activității didactice care este, de multe ori, neglijat. Astfel, profesorii vor beneficia de deopotrivă de informație

2.1.2. Aplicații practice

Exercițiile incluse în această secțiune vor consta în teme de reflecție, brainstorming, chestionare sau analiza unor situații propuse în care profesorii vor trebui să observe care este influența organizării spațiului asupra calității actului didactic și să decidă care ar fi acțiunile cele mai potrivite.

Adaptarea stilului didactic la specificul unui spațiu dat (restrictiv) – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este de a oferi profesorilor sprijin în asigurarea calității actului educațional la disciplina Religie, astfel încât elevilor să li se asigure o receptare pozitivă a orei de Religie indiferent de caracterul limitativ al spațiului alocat.

2.2.1. Noțiuni teoretice

Aspectele teoretice se vor concentra în această secțiune pe prezentarea opțiunilor care stau la îndemâna cadrelor didactice pentru a îmbunătăți și înfrumuseța ora de Religie, chiar și în situațiile în care clasa are mobilier fix sau alte caracteristici limitative.

2.2.2. Aplicații practice

Exercițiile vor provoca profesorii să reflecteze asupra modalităților de de adaptare la anumite spații care nu sunt neapărat potrivite pentru ora de Religie. Exercițiul de mai jos este doar un exemplu în acest sens:

Presupunem că sunteți forțați de anumite împrejurări să desfășurați orele de Religie în spațiul din imaginea de mai jos. Cum ați proceda astfel încât impactul orei de Religie desfășurate aici să aibă un impact pozitiv asupra elevilor dumneavoastră?

Conceperea unor modele de organizare a spațiului de predare în funcție de conținuturile de învățare – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este familiarizarea profeorilor cu diferite modele de organizare a spațiului de predare, deprinderea modalităților de adaptare a acestor modele la conținuturile de învățare ale disciplinei Religie și dobândirea competențelor de creare a unor noi modele de organizare a spațiului pentru optimizarea predării pozitiv-creative a Religiei.

Noțiuni teoretice

Organizarea spațiului de predare poate fi un element foarte important în predarea de științe elevilor și facilitează (sau inhibă) predarea/învățarea pozitivă. Studiile au arătat că mediul în care elevii învață, influențează în proporție de cel puțin 25% procesul de învățare per elev per an școlar. Profesorii din Reggio Emilia (nordul Italiei) consideră spațiul de învățare ca pe “al doilea profesor”.

În țara noastră, felul în care este aranjat spațiul de învățare nu are o foarte mare importanță, deși studiile au arătat că acesta este responsabil atât pentru comportamentul elevilor cât și al profesorilor și poate limita cantitatea și calitatea informațiilor primite de elevi. De asemenea, s-a constatat în timp că unele conținuturi ale orelor de Religie ar putea fi mai ușor memorate de elevi dacă transmiterea lor s-ar desfășura într-un spațiu de predare cu o organizare diferită. Criteriile după care se poate determina care este modelul optim de organizare a spațiului de predare includ: maximizarea abilității profesorului de a vedea toți elevii și de a fi văzut de către toți, să faciliteze deplasarea cu ușurință prin clasă, să reducă distragerile pentru ca studenții să se implice activ în activitățile școlare, să asigure spațiu personal atât profesorului cât și fiecărui elev în parte, să ofere vizibilitate față de materialele prezentate în clasă pentru fiecare elev.

Pentru situațiile în care există mobilier școlar modular mobil, propunem următoarele modele de organizare a spațiului de predare:

Modelul amfiteatru (dublu semicerc) – favorizează comunicarea prin așezarea băncilor aproape una de alta, asigură o bună vizibilitate a tablei/ecranului de proiecție. Fiecare elev are un loc în față/ în prima bancă. Scaunul profesorului este mai mult pro forma deoarece profesorul se poate plimba cu ușurință printre bănci, integrându-se omogen în grupul de elevi. De asemenea, în cazul în care elevii trebuie să urmărească un material video pe care să-l dezbată ulterior, semicercul nu trebuie să fie foarte strâns pentru a nu împiedica buna vizibilitate. Eficiența acestui model de organizare a spațiului este dovedită și de faptul că este preferat pentru terapiile de grup, alături de modelul seminar (cerc).

Sugestii de utilizare pentru acest model la următoarele lecții:

Ajutorul dat celor bolnavi (cls. a II-a – Cultul baptist)

Dumnezeu ne cunoaște și se îngrijește de noi (cls. a III-a – Cultul greco-catolic)

Sfânta Filofteia – model de milostenie (cls. a II-a – Cult ortodox)

Vițelul de aur (cls. a II-a – Cult romano-catolic).

Modelul tradițional (independent) – este modelul cel mai frecvent întâlnit în organizarea spațiului de predare deoarece este și cel mai accesibil, mai ales acolo unde nu există mobilier modular care să permită reorganizarea spațiului. Cu toate acestea, este considerat de către specialiști drept cel mai “nociv” model de organizare a spațiului de predare cu efecte pe termen lung: potrivit lui Augusto Cury „în ciuda faptului că înșiruirea elevilor în sala de clasă, unii în spatele celorlați pare atât de inofensivă, acest arnjament e nociv, generează distrageri și blochează inteligența”, elevii nu sunt încurajați să își expună opiniile în mod liber, iar ca o consecință, vor prezenta ulterior dificultăți de exprimare în public. Acest model de organizare este considerat centralizat, accentul căzând asupra profesorului. Cu toate că este atât de blamat de cercetările moderne, modelul tradițional de organizare a spațiului poate fi totuși folosit cu succes pentru activități individuale și chiar pentru evalure scrisă deoarece comportă un risc scăzut de plagiat în rândul elevilor. Sugestii de aplicare pentru acest model: activități individuale – rebus, unește punctele pentru a rezulta un desen, colorează imaginea etc.

Modelul seminar (cerc) – favorizează colocviul, împărtășirea de idei. Profesorul este așezat în rând cu elevii, nu există un leader bine definit, încurajând elevii să se exprime. Este ideal pentru discuții pe baza unor texte/idei. Acest model de organizare încurajează învățarea interactivă și, totodată, îmbunătățește funcționalitatea relațiilor interumane. Organizați astfel, elevii timizi nu vor mai avea tendința de a se autoizola, deoarece se află față în față cu toți participanții la discuție.

Datorită faptului că, în România, predomină organizarea tradițională centralizată a spațiului de predare, acest model de organizare pote fi folosit pentru un anumit tip de activitate în care elevii vor ști că li se permite exprimarea liberă, schimbul de idei, că nu exită un leader rigid. Modelul de organizare seminar poate fi folosit cu mult succes atât în evaluare cât mai ales predare. În mijlocul cercului/seminarului se poate regăsi o planșă la care elevii să lucreze în comun, se poate recrea o pildă/un moment din viața Mântuitorului cu ajutorul figurinelor de lemn/plastic (pe sistemul Godly Play), se poate transmite mai ușor conceptul de comuniune, datorită faptului că în cadrul modelului seminar nimeni nu deține o poziție privilegiată, ci toți sunt egali ca poziție fizică, ceea ce induce ideea de egalitate la nivel de idei.

Acest model este recomandat pentru lecțiile:

Despre îngeri (cls. a IV-a – Cultul ortodox de rit vechi în limba ucraineană)

Isus mă învață să ajut (cls. a II-a – Cultul greco-catolic)

Sunt creștin și la școală (cls. a II-a – Cultul reformat).

Pentru astfel de lecții, profesorul trebuie să adreseze doar prima întrebare pentru a genera discuția cu elevii. De exemplu: Ce înseamnă să fii creștin? Cum putem noi să fim creștini la școală? Cum credeți că arată îngerii? De ce credeți că a creat Dumnezeu îngerii? Când ne învață Isus să ajutăm? Cum putem ajuta noi, copiii, pe cei aflați în nevoie? etc.

Modelul pe grupe – favorizează lucrul pe echipe. Profesorul poate sta alături de grupul care are nevoie de mai multă atenție sau se poate muta pe rând la fiecare grup. Această organizare este optimă pentru colaborarea între elevi, aceștia sunt așezați astfel încât se pot privi direct, se pot corecta reciproc, pot face schimb de idei, activități de tip brainstorming etc. Profesorul trebuie să se asigure că nu menține în permanență aceleași grupe, ci trebuie să le reorganizeze periodic pentru ca elevii să aibă posibilitatea să interacționeze cu fiecare dintre colegi, fiind astfel nevoiți să treacă peste animoziățile inerente. De asemenea, poziționarea grupelor trebuie să ofere spațiu suficient de mișcare (spre tablă, dulap, coș etc), iar profesorul trebuie să se asigure că materialel video sunt vizibile din toate punctele. Pentru a responsabiliza toți membrii echipei, elevilor le pot fi atribuite sarcini. De exemplu, echipa poate fi compusă din: cronometror, secretar, purtător de cuvânt. Dacă echipele sunt mai mari de 3 elevi, unele funcții pot fi dublate.

Sugestii de utilizare a acestui model la următoarele lecții:

Omul descoperă frumusețea creației lui Dumnezeu (cls. I-a – Cult romano-catolic)

În religia noastră există zile și nopți sfinte (cls. a II-a – Cultul musulman)

Talanții, capacități (cls. a IV-a – Cult unitarian).

Modelul pe perechi – este ideal pentru activitățile în care elevii trebuie să lucreze câte doi la același calculator, sau trebuie să dezbată un text împreună cu un alt coleg. Organizarea în perechi este utilă pentru stadiile incipiente în elaborarea de proiecte. Este recomandată și pentru urmărirea de materiale video urmate de activitate desfășurată în perechi. Atu-ul acestui model de organizare este că se poate realiza în toate tipurile de spații de predare, fiind cel mai întâlnit model în România, alături de cel independent. Nu se pretează pentru activitățile de evaluare independentă, deoarece elevii pot copia unii de la ceilalți. Ca și în cazul modelului pe grupe, profesorul trebuie să se asigure că materialele video sunt accesibile din pozițiile în care se situează perechile. Profesorul trebuie să aibă grijă să modifice permanent componența perechilor pentru ca elevii să lucreze pe rând cu toți colegii lor. În modelul perechi, profesorul trebuie să verifice pe rând dacă unul dintre elevi nu preia responsabilitate de leader față de coleg, impunându-și ideile proprii. Scopul este ca toți elevii să-și poată comunica ideile, să învețe să ajungă la un consens și, nu în ultimul rând, să învețe să aleagă soluția/ideea/argumentul cel mai bun.

Aplicații practice

Identificați cel puțin 5 conținuturi din programa aferentă cultului la care predați, pentru care să se poată utiliza mai multe modele de organizare a spațiului de predare.

Identificați trei conținuturi (lecții) din programa cultului la care predați, care pot utiliza modelul perechi.

Completați chestionarul de feedback de tipul: Ce știam. Ce am învățat. Ce aș dori să aprofundez.

Ce știam…

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Ce am învățat…

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Ce aș dori să aprofundez…

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Portofoliul meu

Concepeți două activități pentru o lecție la alegere din programa aferentă cultului la care predați, utilizând unul din modelele prezentate/discutate.

Conceperea unor modele de organizare a spațiului didactic în funcție de conținuturile de învățare

Scopul acestei secvențe de învățare este familiarizarea profesorilor cu diferite modele de organizare a spațiului de predare, deprinderea modalităților de adaptare a acestor modele la conținuturile de învățare ale disciplinei Religie și dobândirea competențelor de creare a unor noi modele de organizare a spațiului pentru optimizarea predării pozitiv-creative a Religiei.

2.4.1. Noțiuni teoretice

Pentru situațiile în care există mobilier școlar modular mobil, propunem, în plus față de conținutul de învățare prezentat în secvența online, următoarele modele de organizare a spațiului de predare:

Modelul amfiteatru (dublu semicerc) – favorizează comunicarea prin așezarea băncilor aproape una de alta, asigură o bună vizibilitate a tablei/ecranului de proiecție. Podiumul profesorului este mai mult pro forma deoarece profesorul se poate plimba cu ușurință printre bănci, integrându-se omogen în grupul de elevi.

Acest model este recomandat pentru lecțiile:

Iubirea copiilor față de părinți (cls. a II-a – Cult Ortodox)

Ce înseamnă să fii creștin (cls. a III-a – Alianța Evanghelică)

Originea diferențelor (cls. a III-a – Cultul Adventist de ziua a șaptea).

Modelul seminar (cerc) – favorizează colocviul, împărtășirea de idei. Profesorul este așezat în rând cu elevii, nu există un leader bine definit, ceea ce încurajează elevii să se exprime. Este ideal pentru discuții pe baza unor texte/idei.

Acest model este recomandat pentru lecțiile:

Despre îngeri (cls. a IV-a – Cultul ortodox de rit vechi în limba ucraineană)

Isus mă învață să ajut (cls. a II-a – Cultul greco-catolic)

Sunt creștin și la școală (cls. a II-a – Cultul reformat).

Modelul dezbatere – elevii trebuie să fie separați fizic pentru a-și putea dezvolta strategia diferită de a echipei opozante. Profesorul are doar un rol minor, deoarece este de preferat ca moderator să fie unul dintre elevi. Tabla poate fi folosită pentru notarea punctelor cheie a discuției, pentru a nota limitele de timp etc.

Acest model este recomandat pentru lecțiile:

Creștinul face voia lui Dumnezeu (cls. a III-a – Alianța Evanghelică)

Alegere și responsabilitate – căderea în păcat (cls. a III-a – Cultul Adventist de ziua a șaptea)

Prejudecățile și funcționarea lor în relațiile omenești (cls. a IV-a – Cultul Unitarian).

2.4.2. Aplicații practice

Răspundeți în mod individual la întrebarea: Ce forme de organizare a spațiului utilizați în mod frecvent în activitatea dvs? Care sunt avantajele fiecăreia dintre acestea?

Organizați pe două grupe, dezbateți argumente pro și contra organizării centralizate, respectiv necentralizate. Fiecare echipă are la dispoziție 5 minute pentru formularea argumentelor, și 3 minute pentru prezentarea lor. Notați argumentele-cheie în spațiile alocate.

Brainstorming: Propuneți 4 modele de organizare necentralizată a clasei. Schițați-le în spațiile alocate mai jos. Apoi argumentați propunerile.

Realizați conexiuni între titlurile de lecție și modelele de organizare a spațiului. O lecție poate fi asociată cu mai multe modele de organizare.

Lucru pe grupe: Din seria de lecții și modele de organizare prezentată anterior, alegeți o lecție și 1-2 modele de organizare. Proiectați o secvență de lecție utilizând modelele de organizare spațială selectate. Prezentați colegilor secvența proiectată.

Completați chestionarul de feedback de tipul: Ce știam. Ce am învățat. Ce aș dori să aprofundez.

Ce știam…

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Ce am învățat…

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Ce aș dori să aprofundez…

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Portofoliul meu

Concepeți un proiect didactic pentru o lecție la alegere din programa aferentă cultului la care predați, utilizând unul din modelele prezentate/discutate.

Conceperea unor modalități de adaptare a stilului de predare la un spațiu de predare restrictiv

Această secvență va fi avea un caracter preponderent practic, cu mici inserturi teoretice, fiind destinată exersării capacității profesorilor de a crea noi modalități prin care să adapteze maniera de transmitere a conținuturilor la un spațiu de predare care nu permite foarte multă flexibilitate, care nu este amenajat adecvat etc.

Noțiuni teoretice

Noțiunile teoretice vor fi relativ restrânse, însă vor oferi reperele necesare profesorilor pentru ca ei să poată adapta cu ușurință o anumită lecție la un spațiu de predare restrictiv, astfel încât să valorifice chiar și aspectele negative ale acestuia.

Aplicații practice

Secțiunea practică va include o serie de provocări adresate profesorilor în ce privește anumite situații concrete în care profesorul este nevoit să adaptaze maniera de predare la un spațiu neprimitor sau rigid, astfel încât să asigure copiilor o receptare pozitivă și o raportare creativă la ora de Religie.

Dinamica spațiului didactic și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Dinamica spațiului didactic (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este de a conștientiza profesorii, în primul rând și, prin ei, elevii, de dinamica proprie spațiului didactic. Acesta nu este doar o sumă de atribute, ci este un mediu de formare aflat în relație cu lumea. Intenția este ca prin această secvență, profesorii să fie ajutați să realizeze conexiunea/corelarea dintre spațiul clasei și ansamblul experienței de viață a elevilor.

Noțiuni teoretice

În cadrul noțiunilor teoretice vor fi expuse elemente explicative ale noțiunii de dinamică a spațiului, va fi reliefată legătura existentă între spațiul didactic și lume, cu accent pe rolul jucat de spațiul didactic în acest ansamblu. De asemenea, va fi explicat modul în care profesorul poate valorifica această dinamică în vederea creșterii calității și atractivității orei de Religie. Foarte succint, dinamica spațiului didactic așa cum este înțeleasă în prezentul program include următoarele elemente principale:

Intrarea din – exprimă venirea fiecărui elev din propria lume – înțeleasă ca mediu familial, social etc. – în spațiul clasei, în care aduce cu sine o experiență de viață unică.

Statornicirea în – exprimă experiența unui timp al învățării într-un spațiu special dedicat acestui proces, dar fără orientarea mentală permanentă spre „eliberarea” din acel spațiu. Este o fază de concentrare efectivă a elevului/copilului asupra provocărilor lansate lui în cadrul demersului didactic.

Ieșirea spre – exprimă faza în care elevul, îmbogățit din punct de vedere intelectual, spiritual și al relațiilor interumane, părăsește spațiul de învățare pentru a reveni, mereu puțin schimbat, în propria sa lume căreia îi împărtășește din experiența sa de învățare.

Considerăm că este posibilă conștientizarea profesorilor – și chiar a elevilor (cel puțin a unora dintre ei!) – de această dinamică a spațiului didactic, astfel încât ea să fie valorificată în vederea practicării unei predări pozitiv-creative a Religiei, cu efecte benefice pe termen lung asupra dezvoltării personale a elevilor.

Aplicații practice

Aplicațiile practice vor include teme de reflecție precum:

În ce măsură credeți că influențează activitatea unui elev experiența sa de viață din afara școlii?

Credeți că elevii dumneavoastră conștientizează diferența dintre spațiul clasei și restul lumii în mod real, astfel încât acest lucru să le influențeze comportamentul?

Temelor de reflecție li se vor adăuga și alte tipuri de exerciții care să constituie pentru profesori o sursă de informație și de idei aflată oricând la îndemână în practica lor didactică.

Valorificarea dinamicii spațiului didactic (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Scopul acestei secvențe de învățare este acela de a pregăti profesorii astfel încât ei să poată valorifica în demersul didactic efectiv, dinamica spațiului de predare, în sensul explicat în secvența anterioară.

3.2.1. Noțiuni teoretice

Noțiunile prezentate aici vor fi orientate spre clarificarea modalităților prin care poate fi valorificată dinamica spațiului didactic în situații concrete de învățare.

3.2.2. Aplicații practice

Exercițiile propuse profesorilor în această secțiune vor include teme de reflecție, chestionare, crearea unor demersuri didactice etc. în care să manifeste o preocupare pentru încurajarea dezvoltării creativității elevilor prin valorificarea dinamicii spațiului de predare.

Conceperea unor modele de predare care să valorifice dinamica spațiului didactic (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre)

Scopul secvenței de învățare este unul eminamente practic: sprijinirea profesorilor în crearea unei diversități de modele de predare în care să fie valorificată dinamica spațiului didactic.

Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor include în principal crearea unor demersuri didactice, a unor schițe și planuri de lecție în care să se valorifice noțiunile teoretice studiate în secvența anterioară.

Dinamica actului didactic în relație cu spațiul

Această secvență de învățare va aborda problematica dinamicii interioare a spațiului didactic, a mișcării efective a elevilor în cadrul clasei, în funcție de modul de organizare a orei realizat de profesor.

Noțiuni teoretice

În cadrul acestei secțiuni vor fi prezentate elemente care țin de corelația actului didactic efectiv cu spațiul în care acesta se desfășoară. Vor fi oferite modele în care legătura dintre noțiunile predate, spațiul clasei și mișcarea profesorului și a elevilor să fie evidentă.

Aplicații practice

Aplicațiile vor include analiza diferitor situații de învățare, crearea unor demersuri didactice, propunerea unor teme de reflecție prin care să se aprofundeze noțiunile teoretice predate.

Dinamica spațiului eclesial și valorificarea ei în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Dinamica spațiului eclesial (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) – studiu individual, teme de reflecție

Această secvență de învățare abordează dinamica spațiului eclesial, sintetizată în trei expresii-cheie, întâlnite și în secvența dedicată dinamicii spațiului didactic, dar care au în acest context sensuri diferite.

Noțiuni teoretice

În cadrul noțiunilor teoretice vor fi expuse elemente explicative ale noțiunii de dinamică a spațiului eclesial, va fi reliefată legătura existentă între spațiul eclesial și lume, spațiul eclesial ca loc al întâlnirii istoriei cu veșnicia etc.. De asemenea, va fi explicat modul în care profesorul poate valorifica această dinamică în vederea creșterii calității și atractivității orei de Religie. Foarte succint, dinamica spațiului eclesial așa cum este înțeleasă în prezentul program include următoarele elemente principale:

Intrarea din – exprimă venirea fiecărui elev/persoană umană din propria lume – înțeleasă ca mediu familial, social, profesional etc. – în spațiul eclesial, în care vine cu sine o experiență de viață unică prin prisma căreia percepe tot ce se va întâmpla în acest spațiu.

Statornicirea în – exprimă experiența unui timp al sălășluirii omului într-un spațiu special dedicat vieții spirituale, dar fără să aibă orientarea mentală permanentă spre ieșirea din acel spațiu, ci doar bucurându-se de prezentul prezenței sale acolo; Este o fază în care omul se dedică exclusiv căutării lui Dumnezeu și creșterii sale spirituale.

Ieșirea spre – exprimă faza în care elevul/persoana, îmbogățit din punct de vedere spiritual, atât la nivel individual cât și în relaționarea sa cu comunitatea eclesială, părăsește spațiul de învățare pentru a reveni, puțin altul, în lume căreia este chemat să îi împărtășească din cele trăite și auzite în biserică. Spre deosebire de spațiul didactic, aici această fază a ieșirii spre are o dimensiune misionară evidentă, este începutul etapei de manifestare a responsabilității.

Considerăm că este posibilă conștientizarea profesorilor – și chiar a elevilor – de această dinamică a spațiului eclesial, astfel încât ea să fie valorificată în vederea practicării unei predări pozitiv-creative a Religiei, cu efecte benefice pe termen lung asupra dezvoltării personale a elevilor.

Aplicații practice

Aplicațiile vor include în principal teme de reflecție prin care cadrele didactice să fie sprijinite în conștientizarea importanței pe care o poate avea dinamica spațiului eclesial atât pentru experiența lor didactică, asigurând un climat de predare pozitiv, cât și pentru elevii care vor înțelege mult mai bine modul în care trebuie să se raporteze la spațiul eclesial.

Valorificarea dinamicii spațiului eclesial (intrarea din, statornicirea în, ieșirea spre) în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Scopul acestei secvențe de învățare este acela de a pregăti profesorii astfel încât ei să poată valorifica în demersul didactic efectiv, dinamica spațiului eclesial, în sensul explicat în secvența anterioară.

Noțiuni teoretice

Noțiunile prezentate aici vor fi orientate spre clarificarea modalităților prin care poate fi valorificată dinamica spațiului eclesial în situații concrete de învățare.

Aplicații practice

Exercițiile propuse profesorilor în această secțiune vor include teme de reflecție, chestionare, crearea unor demersuri didactice etc. în care să manifeste o preocupare pentru încurajarea dezvoltării creativității elevilor prin valorificarea dinamicii spațiului de predare.

Pelerinajul ca joc și traseu al creșterii în cunoașterea lui Dumnezeu și în întâlnirea cu El

Scopul acestei secvențe este de a prezenta cadrelor didactice instrumentele și modalitățile prin care pot ajuta elevii să înțeleagă mai ușor pelerinajul ca demers spiritual, folosindu-se de joc și de alte elemente și exerciții pozitiv-creative.

Noțiuni teoretice

Aspectele teoretice prezentate în această secțiune vor clarifica sensul/sensurile pelerinajului, inclusiv în încercarea de a pune în lumină valoarea și rațiunea sa ca demers spiritual, în defavoarea practicării sale ca tradiție, fie ea și religioasă. Accentuarea exagerată a aspectului tradițional al pelerinajului poate face ca sensul său inițial, acela de parcurs fizic corespondent al unui parcurs lăuntric, să fie neglijat. Noțiunile prezentate aici vor veni în întâmpinarea acestei înțelegeri deformate, cu intenția de a o corija.

Aplicații practice

Exercițiile vor propune profesorilor o serie de provocări menite să le suscite creativitatea în crearea celor mai potrivite metode prin care să învețe copiii cu privire la experiența spirituală unică pe care le-o poate oferi un pelerinaj înțeles în sensul său inițial.

Conceperea unor modele de predare pozitiv-creativă care să valorifice dinamica spațiului ecclesial

Scopul secvenței de învățare este unul eminamente practic: sprijinirea profesorilor în crearea unei diversități de modele de predare în care să fie valorificată dinamica spațiului eclesial.

Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor include în principal crearea unor demersuri didactice, a unor schițe și planuri de lecție în care să se valorifice noțiunile teoretice studiate în secvența anterioară.

Asigurarea percepției pozitive a elevilor asupra spațiului eclesial prin înțelegerea dinamicii acestuia

Această secvență se concentrează asupra identificării reperelor în asigurarea unei percepții pozitive a experienței elevilor în spațiul eclesial, prin înțelegerea corectă și completă a dinamicii acestuia. Intenția secvenței este de a oferi profesorilor modalitățile concrete în care ei pot să îndepărteze percepția, destul de frecvent întâlnită între elevi, asupra spațiului eclesial ca fiind ceva învechit, aparținând tradiției, fiind potrivit doar generațiilor anterioare.

4.5.1. Noțiuni teoretice

Secțiunea teoretică va oferi idei, modele, repere care să sprijine profesorii în asigurarea unei percepții pozitive a experienței elevilor în spațiul eclesial, prin înțelegerea corectă și completă a dinamicii proprii acestuia.

4.5.2. Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor pune accentul pe încurajarea raportării personale la spațiul sacru, la dinamica lui, astfel încât profesorii să poată înțelege din propria experiență cum poate fi generată o receptare pozitivă a legăturii spațiului eclesial cu ansamblul vieții.

Bibliografie:

Albu, A., Albu, C., Asistența psihopedagogică și medicală a copilului deficient fizic, Ed. Polirom, Iași, 2000.

Crețu D, Nicu A., Mara D , Pedagogie – formarea inițială a profesorilor, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000.

Crețu, Tinca, Psihologie generală, Ed. Credis, București, 2001.

Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 2006.

Debesse, N., Psihologia copilului de la naștere la adolescență, EDP, București, 1970.

Gherguț, Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, Ed. Polirom, Iași, 2005.

Gherguț, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Ed. Polirom, Iași, 2006.

Gînu, Domnica, Copii cu cerințe educative speciale, Ed. Pontos, Chișinău, 2002.

Golu, P., Verza, E., Zlate, M., Psihologia copilului. EDP, București, 1993.

Ionescu, S., Adaptarea socioprofesională a deficienților mintal, Ed.Academiei P.S.R., București, 1975.

Ionescu, M., Educația și dinamica ei, Ed. Tribuna Învățământului, București, 1998.

Kaplan, Rachel and Stephen. “The Experience of Nature: A Psychological Perspective.” 1989.

Lerner., W.J., Learning Disabilities: Theories, Diagnosis, and Teaching Strategies, Houghton Mifflin Harcourt, 1999.

Nemțeanu, C., Comunicare sau înstrăinare?, Ed. ENOSIS, București, 1996.

Paun, E., Verza, E., Educația integrată a copiilor cu handicap, UNICEF, Multiprint, Iași, 1998.

Popescu G., Plesa O., Handicap, readaptare, integrare, Ed. Pro Humanitate, București, 1998.

Popovici D. V., Elemente de psihopedagogia integrării, Ed. Pro Humanitate, București, 1999.

Rose, V., Cunoașterea copilului, EDP, București, 1972.

Deep, Sam; Lyle Sussman, Cum să discutăm pentru a obține ceea ce vrem?, Ed. POLYMARK, București, 1998.

Șchiopu, U., Verza , E., Psihologia vârstelor, EDP, București, 1985.

Sion, Grațiela, Psihologia vârstelor, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003.

Șoitu, Laurențiu, (1997), Pedagogia comunicării, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997.

Stănică, I., Popa, M., Psihopedagogie specială, Ed. Pro Humanitate, București, 2001.

Stănică, I., Popa, M., Popovici, D.V., Psihopedagogie specială– deficiența de auz, Ed. Pro Humanitate, București, 2001.

Tomlinson, C., How to differentiate instruction in mixed-ability classrooms. Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development, 1995.

Tourrette, C., Guidetti, M, Introduction à la psychologie du développement. Du bébé à l’adolescent, Armand Colin, Paris, 2002.

Ungureanu, Dorel, Educația integrată și școala inclusivă, Ed. de Vest, Timișoara, 2000.

Vrășmaș, Traian, Învățământul integrat și /sau incluziv, Ed. Aramis, București, 2001.

TEMA 2:

(Autori: Andrea Pintiliescu, Florin Poienaru, Psiholog)

Valorizarea stilurilor de învățare în predarea pozitiv-creativă a Religiei

Obiectiv specific:

Proiectarea și realizarea unor activități de predare pozitiv-creative

adaptate stilurilor de învățare ale elevilor de nivel primar

Parcurgerea acestei teme contribuie la dobândirea următoarelor competențe din cadrul programului de perfecționare (ordonate alfabetic):

Adaptarea metodelor de predare a Religiei la stilurile de învățare

Adaptarea sarcinilor școlare la particularitățile individuale ale elevilor în vederea creșterii eficienței învățării

Analizarea unor teorii ale învățării în scopul dinamizării procesului de predare

Aprecierea relevanței în practică a predării Religiei în funcție de stilul de învățare vizual/auditiv/kinestezic

Conceperea și utilizarea de strategii didactice adaptate stilurilor de învățare VAK

Cunoașterea stilului propriu de învățare al elevilor în vederea creșterii eficienței procesului didactic

Cunoașterea și valorificarea potențialităților cognitive existente la elevii din ciclul primar

Proiectarea activităților de predare pozitiv-creativă a Religiei în funcție de stilurile de învățare ale elevilor

Proiectarea strategiei didactice în funcție de stilul de învățare specific elevilor

Proiectarea strategiilor didactice din perspectivă psihopedagogică și psihosocială

Realizarea de exerciții specifice predării Religiei îmbinând stilurile de învățare VAK

Recunoașterea caracteristicilor specifice stilurilor de învățare VAK

Stabilirea legăturii dintre învățarea implicită și explicită

Utilizarea unor modele de predare care să îmbine stilurile de învățare

Valorificarea modelului VAK în predarea Religiei

Valorificarea strategiilor de învățare, a metodelor și instrumentelor didactice adaptate stilului de învățare vizual/auditiv/kinestezic

Descrierea temei

Această temă își propune să dezvolte competențele cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care predau disciplina Religie, prin încurajarea valorificării stilurilor de învățare ale elevilor. Acest lucru înseamnă o deplasare a focusului de pe persoana profesului, de pe stilul didactic al acestuia, pe stilul în care fiecare elev învață cel mai ușor, astfel încât procesul de predare-învățare să fie unul în mod real centrat pe elev. Pe parcursul temei vor fi atinse următoarele 4 zone tematice principale:

Teorii ale învățării cu aplicabilitate în predarea pozitiv-creativă a disciplinei Religie

Importanța adaptării strategiilor de predare pozitiv-creativă a Religiei la stilurile de învățare VAK

Optimizarea stilului de predare a Religiei în funcție de modelul de învățare VAK

Strategii și metode de predare pozitiv-creativă a Religiei adaptate modelului de învățare VAK

În ceea ce privește teoriile învățării, o parte dintre acestea pot fi valorificate în cadrul predării Religiei, dacă profesorii sunt sprijiniți în înțelegerea gradului și posibilităților de aplicabilitate a lor. Un loc important în această zonă îl ocupă modelul stilurilor de învățare VAK (vizual-auditiv-kinestezic), el putând fi în mod deosebit util cadrelor didactice de Religie, care doresc să asigure un climat pozitiv și de confort pentru elevi. Referitor la optimizarea stilului de predare a Religiei în funcție de modelul VAK, tema de față va prezenta diferite modele și opțiuni care stau la îndemâna profesorilor pentru o adaptare cât mai bună la modul de receptare al elevilor. Ultima zonă tematică prezintă strategii și metode de predare a Religiei în funcție de modelul VAK, strategii și metode care sunt aplicabile imediat și ușor de către profesorii care parcurg programul, odată ce se întorc la catedră.

Subiectele abordare în cadrul acestei teme au fost selectate pentru a veni în sprijinul cadrelor didactice de Religie prin oferirea de informații, metode, modele care să le permită optimizarea predării Religiei în funcție de stilurile de învățare ale elevilor, asigurând în practica pedagogică zilnică o receptare pozitivă a orei de Religie de către copii. Fiecare exercițiu sau temă propusă cadrelor didactice este gândit pentru aprofundarea anumitor elemente teoretice proprii temei.

Considerăm că aspectele prezentate în cadrul acestei teme vor prezenta un grad ridicat de interes pentru cadrele didactice de Religie, și că modelele și metodele prezentate, precum și altele similare dezvoltate ulterior de profesori, vor fi utilizate cu regularitate și încredere în predarea Religiei.

Noțiuni teoretice generale aferente temei

Pe măsura înaintării în școală, elevii trebuie să acumuleze și să proceseze o cantitate tot mai mare de informații, ceea ce va duce la necesitatea folosirii unor strategii de studiu din ce în ce mai elaborate. Mulți elevi le învață explicit sau le deduc din reflectarea asupra propriilor experiențe de învățare, dar alții nu dobândesc aceste strategii, sau deduc strategii greșite și contraproductive. De aceea, o predare eficientă trebuie să țină cont de modalitățile de învățare, a stilului de învățare precum și a tipului de inteligență specific fiecărui elev.

Un alt element esențial este cunoașterea caracteristicilor de vârstă specifice elevilor din ciclul primar, care au o capacitate mult mai mică de operare cu informații în memoria de lucru. Tot aici trebuie avute în vedere și preferințele senzoriale ale elevilor, astfel încât informația transmisă să poate fi percepută și înțeleasă de toți participanții la actul educațional.

Teorii ale învățării cu aplicabilitate în predarea pozitiv-creativă a disciplinei Religie

Managementul informației și al învățării. Strategii de învățare

Scopul acestei secvențe de învățare este familiarizarea profesorului cu unele aspecte privind managementul informației și al învățării, precum și cu unele strategii de învățare cu aplicabilitate la disciplina Religie.

Noțiuni teoretice

Managementul informației se referă la identificarea evaluarea și utilizarea adecvată a informațiilor pe care le avem la dispoziție la un moment dat, pentru a rezolva probleme și a lua decizii optime.

Fie că este vorba despre informație orală, scrisă sau în format electronic, principalele abilități care permit exploatarea eficientă a informațiilor vizează:

Identificarea surselor utile de informație și selectarea informațiilor relevante – abilități de identificare/căutare a informațiilor;

Evaluarea calității informațiilor și identificarea surselor de distorsiune – abilități de evaluare și prelucrare a informației;

Utilizarea informației în rezolvarea de probleme și în luarea de decizii – abilități de utilizare eficientă a informației;

Abilitățile de management al informației oferă, de asemenea, suport pentru o învățare eficientă.

Managementul învățării presupune autoreglarea de către elev a propriei învățări. Autoreglarea cuprinde aspecte motivaționale (cogniții, emoții și comportamente de inițiere, direcționarea și menținerea motivației de învățare, valorificarea oportunităților de învățare și dezvoltare) și aspecte strategice (tehnici și strategii utilizate pentru creșterea eficienței învățării).

Elevii experimentează diferite probleme motivaționale legate de învățare. Unii învață deoarece sunt preocupați de evitarea eșecului școlar, alții consideră că nimic din ceea ce fac nu are valoare și prin urmare nu merite să învețe, alții își limitează participarea la activitățile din clasă deoarece consideră normele și interacțiunile din cadrul școlar diferite de experiența lor socială și culturală.

Elevii care manifestă motivație pentru învățare se disting prin:

interes pentru asimilarea cunoștințelor;

dorința de a-și asuma riscurile;

preferința pentru provocările școlare;

dorința de perfecționare a abilităților pe care le dețin.

Stilul de învățare reprezintă modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare și reactualizare a informației.

După modalitatea senzorială implicată, există trei stiluri de învățare principale: auditiv, vizual și kinestezic.

În funcție de emisfera cerebrală cea mai activată în învățare există două stiluri cognitive: stilul global (dominanță dreaptă – survolarea materialului înainte de a începe studiul aprofundat al acestuia, pentru identificarea subtitlurilor, cuvintelor cheie și a rezumatului care poate să ofere perspectiva de ansamblu de care are nevoie) și stilul analitic sau secvențial (dominanță stângă – rescrierea notițelor în manieră logică și ordonată, utilizarea sublinierii și a fragmentării materialului).

Tipul de inteligență determină de asemenea modul de operare cu cunoștințele. După Gardner, sunt șapte dimensiuni ale inteligenței: lingvistică, logico-matematică, muzicală, spațială, kinestezică, interpersonală, intrapersonală.

Este important de reținut că un stil de învățare este în general o combinație de stiluri. Ele implică atât aspecte senzoriale (modalități specifice de învățare), abilități cognitive specifice (tipurile de inteligență), cât și modalități diferite de raportare la experiența directă cu cunoștințele (modelul lui Kolb) și de implicare a emisferelor cerebrale (stiluri cognitive).

Aplicații practice

Secțiunea aplicativă va fi relativ restrânsă, această secvență de învățare având un caracter preponderent teoretic, necesar pentru fixarea fundamentelor întregii teme dedicate stilurilor de învățare. Pe baza informațiilor prezentate aici vor fi dezvoltate următoarele componente prevăzute în programa analitică a temei.

Identificarea celor mai adecvate teorii ale învățării pentru dinamizarea predării pozitiv-creative a Religiei – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este familiarizarea profesorului cu teoriile învățării care sunt cele mai potrivite pentru specificul disciplinei Religie. Cu ajutorul informațiilor și al exercițiilor din această secvență, cadrele didactice vor dispune de elementele necesare pentru realizarea unui proces de predare pozitivă-creativă a Religiei, cu impact pozitiv pe termen lung asupra elevilor.

Noțiuni teoretice

În domeniul pedagogiei, selectarea teoriilor învățării este realizabilă în raport cu potențialul acestora de transformare în modele de instruire eficiente. Lista există continuu până în sec. XXI, include în esență, două categorii de teorii:

a) teorii tip stimul–răspuns/condiționale – care pun accent pe achiziționarea deprinderilor, urmărind rezolvarea problemelor prin folosirea elementelor comune dobândite anterior sau prin încercare și eroare;

În categoria teoriilor bazate pe condiționarea schemelor de învățare identificăm:

modelul învățării/instruirii prin conexiune (E.L. Thorndike, 1983);

modelul condiționării ierarhice – cumulative a învățării/instruirii (R.M. Gagne, 1975);

modelul condiționării operante a învățării/instruirii (B.F.Skinner, 1971).

b) teorii cognitive – care pun accentul pe construirea structurilor cognitive, valorificate în rezolvarea problemelor” prin înțelegerea relațiilor esențiale implicate”.

În categoria teoriilor bazate pe construirea structurilor cognitive ale învățării identificăm:

modelul construirii genetice a structurilor cognitive ale învățării/instruirii (J. Piaget, 1972);

modelul construirii socioculturale a structurilor cognitive ale învățării/instruirii (L.S. Vîgotski, 1971);

modelul construirii socio-pedagogice a structurilor cognitive ale învățării/instruirii (J.S. Bruner, 1970).

Aplicații practice

Secțiunea aplicativă propune diverse exerciții de valorificare a principiilor unor teorii ale învățării în vederea dinamizării actului de predare a Religiei.

Conceperea unor exerciții de predare a Religiei în funcție de unele teorii ale învățării: teoria constructivistă (Piaget), Teoria socioculturală a învățării (Vîgotski), teoria învățării prin descoperire (Bruner), modelul interacțiunii cu mediul de învățare (Grasha, S. Riechmann), teoria învățării prin experiență (Kolb)

Această secvență este una eminamente practică. Ea propune un demers de creare a unor exerciții de predare pe baza teoriilor învățării celor mai adecvate pentru predarea Religiei.

Aplicații practice

Exercițiile vor fi focusate pe crearea de exerciții pentru fiecare dintre teoriile învățării incluse în titlul secvenței.

Importanța adaptării strategiilor de predare pozitiv-creativă a Religiei la stilurile de învățare VAK

Importanța și efectele învățării centrate pe elev

Această secvență oferă argumentele necesare pentru înțelegerea faptului că fiecare om are o modalitate individuală de a învăța. Nu există doi oameni care să aibă aceeași strategie de învățare. Tocmai de aceea dascălul trebuie să fie atent la modalitatea de percepere a lumii înconjurătoare a fiecărui elev, cu atât mai mult la o disciplină formative precum este Religia.

Noțiuni teoretice

Învățarea centrată pe elev este un deziderat care definește învățământul modern. Contribuția fiecărui elev, cu potențialul psihologic de care dispune, aduce un plus de valoare actului educațional. De aceea, respectarea individualității și calibrarea strategiilor didactice în așa fel încât să-l motiveze pe elev să obțină satisfacția educațională, sunt principii care fluidizează învățarea.

Activitățile de Religie au un suflu formativ, deoarece oferă elevului oportunități prin care poate să-și deschidă sufletul, să-și exprime personalitatea, să contribuie la construirea fericirii personale și a celei de grup. Dezvoltarea personală numai în comuniunea cu semenii este trăsătura esențială pentru dimensiunea religioasă a învățământului modern.

Această secțiune oferă instrumentele necesare pentru a conștientiza profesorii că modul de raportare a fiecăruia la lumea înconjurătoare, ne arată de fapt, maniera în care acesta este construit lăuntric, modul în care el vede lumea din afara sa, și că este necesar ca ei să reflecte această realitate în activitatea didactică la Religie, inclusive prin adaptarea la stilurile VAK.

Aplicații practice

Secțiunea aplicativă va cuprinde în special situații concrete exemplificative propuse spre analiză profesorilor, din care aceștia să realizeze care ar putea fi impactul pozitiv al adaptării la stilurile VAK în asimilarea conținuturilor de învățare specifice disciplinei.

Capacitățile cognitive ale elevilor din ciclul primar

Scopul acestei secvențe de învățare este de a oferi profesorilor minime repere psihologice, extrem de utile în înțelegerea capacității cognitive a elevilor, în funcție de care ei își pot ajuta modul de predare a Religie astfel încât să ofere elevilor o experiență pozitivă.

Noțiuni teoretice

Această secțiune propune o prezentare sistematică a unor informații din domeniul psihologiei și al psihopedagogiei care pot sprijini profesorul de Religie în optimizarea actului de predare, având ca reper capacitățile cognitive ale elevilor cărora li se adresează.

Aplicații practice

Secțiunea aplicativă va propune o serie de exemple preluate din realitatea clasei, unde profesorii vor fi provocați să decidă dacă maniera de transmitere a cunoștințelor a fost adecvată vârstei etc.

Învățarea implicită vs învățarea explicită

Scopul acestei secvențe de învățare este înțelegerea factorilor care favorizează învățarea în general, și apoi distincția între învățarea implicită și cea explicită. Cunoașterea acestor informații este de folos cadrelor didactice care, dacă vor avea permanent în vedere factorii favorizanți ai învățării implicite, vor putea asigura un proces de învățare firesc, agreabil, pozitiv.

Noțiuni teoretice

Învățarea implicită este acel tip de învățare care apare fără ca elevul să facă un efort voluntar. Acest lucru înseamnă că, pentru acest tip de învățare, elevul nu depune niciun efort voluntar și conștient, ci învățarea vine de la sine.

Cu toate acestea, este adevărat că învățarea implicită este generată de o serie de factori favorizanți precum:

structurarea informației într-o manieră care să favorizeze reținerea;

interesul stârnit de informațiile predate;

atracția generată de persoana dascălului care predă respectivele informații;

ușurința cu care elevul reușește să-și integreze noțiunile noi în cadrul propriului sistem informațional.

Pe de altă parte, învățarea implicită este favorizată de utilitatea noilor informații în activitatea concretă întreprinsă de subiect. Astfel, cu cât noțiunile noi reușesc să eficientizeze activitatea generală a persoanei, cu atât ele vor fi mai repede și mai acurat reținute de către acesta.

La polul opus se situează informațiile redundante și/sau inutile, pe care un subiect trebuie să le memoreze pentru a face pe placul unui adult sau pentru a promova un examen. Într-o astfel de situație, subiectul va recurge la o învățare explicită care incumbă un efort voluntar și susținut pentru reținerea integratorilor noționali specifici, dar și pentru eventualele conexiuni intra și inter noționale, care vin să completeze și să expliciteze suportul sau eșafodajul logic al explicitării paradigmei pe care dascălul dorește să o promoveze, sau (mai rău) să o impună unui grup de elevi.

Este adevărat că exisă și situații în care elevul sau studentul recurge la metode de învățare explicită pentru a-și întipări și pentru a-și fixa mult mai bine informații care prezintă interes pentru el. Acest lucru se întâmplă atunci când volumul informațional este foarte mare, dar tematica în sine este de un real interes pentru cel care învață.

Pe de altă parte, subiectul va recurge la o învățare explicită atunci când este convins că informațiile acumulate în acest mod vor avea un aport fundamental în reușita sa profesională sau umană. Așadar, cuvântul cheie care stă la baza învățării, în general, este INTERESUL.

Interesul este cel care stă la baza acumulării implicite, dar și la baza transformării învățării explicite într-o activitate de învățare care poate avea un start plin de dificultăți și obstacole emoționale, acționale sau informaționale.

Învățarea implicită are și alte criterii de delimitare de învățarea explicită. De exemplu, dacă un copil învață să înoate, în diferite stiluri (în mod explicit), el învață, implicit, și despre efortul și caracteristicile sportivilor de performanță care practică înotul.

Aplicații practice

În cadrul secțiunii aplicative, profesorii vor fi invitați să exemplifice din experiența personală momente în care au sesizat că elevii învață foarte ușor, fără a se insista asupra cunoștințelor predate, și să intuiască ce a determinat acest tip de învățare. Acestor exerciții li se vor adăuga teme de reflecție, chestionare, scurte modele de predare în care să genereze învățarea implicită.

Teoria VAK sau învățarea din experiență

Scopul acestei secvențe de învățare este de a prezenta sistematic teoria VAK – modelul stilurilor de învățare vizual, auditiv, kinestezic, cu marcarea avantajelor pe care această teorie le poate aduce în domeniul predării Religiei, dacă este înțeleasă și valorificată în cunoștință de cauză.

Noțiuni teoretice

„Experiența este sursa cunoașterii.” Marin Preda

Experiența de viață a școlarului mic este intensă, cât și deschiderea sa față de lume. În acest sens, este adevărat că tot ceea ce se învață de mic prinde rădăcini mult mai bune. Responsabilitatea profesorilor care se ocupă de educarea acestor elevi este sporită. Cunoașterea lor de către educator și îndrumarea adecvată are valențe importante pentru dezvoltarea viitoare a acestor educabili. Activitățile de religie, prin promovarea atmosferei de colaborare, îi vor ajuta pe micii elevi să socializeze mult mai ușor, să-și formeze virtuțile principale care să-i ajute pe tot parcursul devenirii lor personale. Astfel, conținuturile de religie din Programa pentru nivelul primar sunt cu egală adresabilitate vizualilor, auditivilor și kinestezicilor și au ca scop principal dezvoltarea unui set de competențe care să le construiască un caracter frumos.

Aspectul teoretic principal este acela că fiecare om are o altă strategie de învățare și că au fost identificate trei stiluri principale de învățare care pot fi valorificate în demersul didactic. Profesorul trebuie să fie atent la modalitatea de percepere a lumii înconjurătoare proprie fiecărui elev și să încerce să-și adapteze modul de predare, inclusiv la nivelul limbajului, la aceste stiluri VAK. Stilul de învățare reflectă, la un nivel mult mai profund, maniera în care acesta este construit ca profil psihologic, modul în care el vede lumea din afara sa și se raportează la aceasta.

Cu titlu exemplificativ, formatorul va realiza o succintă prezentare a metodelor, cu exemplificări din diverse teme ale programelor școlare pentru nivelul primar.

Aplicații practice

Secțiunea practică este relativ restrânsă la această secvență, fiind propuse în special teme de reflecție cu privire la relevanța teoriei VAK pentru profesorul de Religie. Cu titlu exemplificativ, prezentăm următorul exercițiu:

Pentru subiectul Rugăciunea de mulțumire și de laudă către Dumnezeu, din Programa pentru clasa a II-a, prezentați în maxim o jumătate de pagină sau într-o expunere orală aplicarea metodei colajului muzical sau a călătoriei imaginare.

Caracteristicile specifice stilurilor de învățare VAK

Scopul acestei secvențe de învățare este de a prezenta în detaliu caracteristicile fiecărui stil de învățare – vizual, auditiv, kinestezic, însoțite de scurte exemplificări din timpul orei de Religie în care fiecare din aceste stiluri se remarcă în rezultatele obținute de elevi.

Noțiuni teoretice

Stilurile de învățare VAK (vizual, auditiv și kinestezic) au la bază stilurile de percepere și, mai ales, de reprezentare ale oamenilor.

Astfel, elevul caracterizat de stilul vizual, reține mult mai bine, mai ușor, mai repede imaginile, acțiunile, mișcările. Cel caracterizat de stilul auditiv este axat pe reținerea/reprezentarea sunetelor, notelor muzicale, cuvintelor. În fine, stilul kinestezic are ca principal caracteristică reținerea mișcărilor, a contactului fizic etc.

În momentele din ora de Religie care presupun transmiterea unor informații, cadrul didactic poate adapta modul de explicare sau descriere la stilul de învățare al elevilor, folosind un vocabular adecvat cu acestea.

Pentru stilul de învățare vizual, este important ca dascălul să prezinte cât mai multe imagini. În același timp, este de o importanță crucială ca profesorul să folosească și cuvinte care să aibă conotații imagistice. Spre exemplu: Apostolii erau cuprinși de o lumină orbitoare; fețele fariseilor erau încruntate; muntele era acoperit de norul slavei Domnului și nu i se putea vedea vârful etc. Toate acestea îi vor favoriza copilului cu o predispoziție de a învăța pe baza imaginilor o mai bună reținere și o mai bună structurare a informațiilor în propriul său sistem de fundamentare informațională.

Pentru acest stil, profesorul de Religie ar putea propune elevilor să încerce să își imagineze/ să vizualizeze un anumit episod biblic și să îl descrie detaliat, insistând în mod deosebit asupra detaliilor cărora le poate asocia emoții, trăiri, idei. În felul acesta se poate reconstrui o atmosferă plină de încărcare emoțională, astfel încât întreg auditoriul să participe cu multă implicare la ora de Religie.

Pentru stilul de învățare auditiv, este de preferat ca cel de la catedră să prezinte o simfonie de sunete, astfel încât fiecărei acțiuni sau activități de la clasă să îi poată fi asociat un sunet sau întreagă paletă auditivă care va avea rolul de a individualiza respectiva tematică. Și aici, ca și la stilul auditiv, se recomandă ca dascălul să utilizeze acele cuvinte care evocă sunete sau acele cuvinte care descriu în amănunt diferitele informații auditive pe care le întâlnesc sau le trăiesc personajele istorisirilor. Persoanele auditive au nevoie ca, prin tonalitatea și intensitatea sunetelor, să se accentueze ideile, informațiile cele mai importante pentru a se asigura că vor fi auzite/percepute/reținute. Spre exemplu: se auzi un murmur general; țipătul fu atât de puternic, încât simți că îi străpunse pieptul; îi auzea vocea în ureche tot mai clar și mai clar etc. Pentru cineva cu o preponderență de învățare auditivă, acest mod de prezentare a informațiilor îi va permite să își aranjeze noile informații astfel încât ele să se sedimenteze natural în structura sa noțională, ceea ce va face ca, în scurt timp, să utilizeze singur și independent aceste informații în situații independente și având la bază propria experiență de viață.

Un exercițiu care ar putea fi experimentat cu elevii caracterizați de stilul auditiv este de a le propuse să își imagineze, în cadrul unui episod biblic, tonalitatea celor care vorbeau la un moment dat, dar și sunetele mediului ambient, pe care să încerce apoi să le descrie folosindu-se de noțiuni specific trăirilor emoționale. Spre exemplu: femeia canaaneancă avea o voce plină de durere; la intrarea Domnului în Ierusalim se auzeau strigătele pline de o bucurie fără margini ale poporului etc. În felul acesta, subiectul va reuși să trăiască și să transmită o experiență emoțională care să atragă și în același timp să întărească o anumită pildă, povestire, exemplificare teologică.

Pentru stilul de învățare kinestezic, este important ca profesorul să își dezvolte bagajul lexical astfel încât să fie capabil să transmită informații și emoții prin asociere cu unele mișcări. Spre exemplu: Cel în fața Căruia îngenunchează oamenii era acum El Însuși îngenuncheat; Ilie a simțit cu toată ființa lui adierea de vânt lin în care era Domnul; regele David dansa cuprins de bucurie în fața Chivotului Legii etc. Kinestezicii vor reacționa cu întreaga lor ființă la astfel de relatări.

Pentru acest stil, profesorul de Religie ar putea propune elevilor să încerce să își imagineze/ să vizualizeze un anumit episod biblic și să îl descrie detaliat, insistând în mod deosebit asupra relațiilor directe și a emoțiilor transmise prin mișcare sau prin contactul fizic dintre cei implicați în episod. În felul acesta se poate reconstrui o atmosferă plină de încăracare emoțională, astfel încât întreg auditoriul să participe sufletește la ora de Religie.

Aplicații practice

Secțiunea aplicativă propune profesorilor unele exerciții de introducere în cunoașterea și recunoașterea caracteristicilor stilurilor VAK, precum și în modul de adaptare la acestea. Exemplificăm cu următorul exercițiu:

Care dintre expresiile de mai jos, folosite de profesorul de Religie în cadrul predării unei lecții referitoare la Sfântul Ioan Botezătorul, credeți că ar fi reținute mai bine de un elev cu un anumit stil de învățare dominant? Precizați la fiecare expresie stilul de învățare care ar recepta-o cel mai ușor.

Identificarea aspectelor vizuale, auditive și kinestezice ale experienței religioase

Scopul acestei secvențe de învățare este de a orienta profesorii înspre identificarea, în cadrul experienței de tip religios, a aspectelor vizuale, auditive, kinestezice, acestea contribuind la o experiență completă. În cadrul eclesial, există imagine, există cuvânt, există mișcare, ele formând un ansamblu coerent în care este invitat creștinul. Cunoașterea și mai ales conștientizarea acestui lucru va ajuta profesorii să îi îndrume pe elevi spre o experiență religioasă completă.

Noțiuni teoretice

În cadrul aspectelor teoretice, focusul va fi pe analiza experienței religioase din perspectiva aspectelor vizuale, auditive și kinestezice pe care le implică, atât în cultul public, cât și în cultul particular.

Aplicații practice

Secțiunea exercițiilor va include, spre exemplu, scurte descrieri ale unor momente religioase, cu cerința ca profesorii să identifice care din elementele implicate sunt vizuale, care auditive și care kinestezice.

Optimizarea stilului de predare a Religiei în funcție de modelul de învățare VAK

Modalități de optimizare a predării pozitiv-creative la disciplina Religie în funcție de stilurile de învățare VAK

Scopul acestei secvențe de învățare este de a identifica cele mai potrivite și accesibile modalități de optimizare a demersului didactic la Religie în funcție de stilurile de predare VAK.

Noțiuni teoretice

Elementele teoretice vor cuprinde o descriere a unor modalități de optimizare în sensul celor prezentate mai sus, astfel încât profesorii să dispună din start de o paletă de opțiuni în acest sens, după modelul cărora să poată identifica și elabora noi modalități în același scop.

Aplicații practice

Exercițiile vor presupune aici o serie de situații concrete de predare, cu protagoniști elevi aparținând celor trei stiluri de învățare, provocarea pentru profesori fiind aceea de a identifica cele mai potrivite modalități de optimizare încât copiii respectivi să plece de la ora de Religie cu o experiență pozitivă, ziditoare.

Predarea Religiei în funcție de stilul de învățare preponderent vizual – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este de a analiza reperele, informațiile și noțiunile care pot constitui un sprijin în predarea Religiei într-o manieră optimă pentru stilul de învățare preponderent vizual.

Noțiuni teoretice

Prezentarea va cuprinde informații, noțiuni, concepte, metode, care să fie de ajutor în înțelegerea importanței adaptării la stilul de învățare preponderent al copiilor.

Aplicații practice

În cadrul exercițiilor, se vor propune în special teme de reflecție pe baza cărora profesorii se vor pregăti pentru crearea de instrumente didactice adaptate stilului de învățare vizual.

Predarea Religiei în funcție de stilul de învățare preponderent auditiv – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este de a analiza reperele, informațiile și noțiunile care pot constitui un sprijin în predarea Religiei într-o manieră optimă pentru stilul de învățare preponderent auditiv.

Noțiuni teoretice

Prezentarea va cuprinde informații, noțiuni, concepte, metode, care să fie de ajutor în înțelegerea importanței adaptării la stilul de învățare preponderent al copiilor.

Aplicații practice

În cadrul exercițiilor, se vor propune în special teme de reflecție pe baza cărora profesorii se vor pregăti pentru crearea de instrumente didactice adaptate stilului de învățare auditiv.

Predarea Religiei în funcție de stilul de învățare preponderent kinestezic – studiu individual, teme de reflecție

Scopul acestei secvențe de învățare este de a analiza reperele, informațiile și noțiunile care pot constitui un sprijin în predarea Religiei într-o manieră optimă pentru stilul de învățare preponderent kinestezic.

Noțiuni teoretice

Prezentarea va cuprinde informații, noțiuni, concepte, metode, care să fie de ajutor în înțelegerea importanței adaptării la stilul de învățare preponderent al copiilor.

Aplicații practice

În cadrul exercițiilor, se vor propune în special teme de reflecție pe baza cărora profesorii se vor pregăti pentru crearea de instrumente didactice adaptate stilului de învățare kinestezic.

Îmbinarea stilurilor de învățare VAK în predarea Religiei

Scopul acestei secvențe de învățare este de a explora maniera în care stilurile VAK pot fi îmbinate în cadrul predării. De fapt, aceasta este situația firească, având în vedere că stilurile de învățare sunt doar predominante, niciodată exclusive.

Noțiuni teoretice

La o primă vedere, se poate considera că aceste stiluri de reprezentare (și apoi de învățare) sunt total diferite și se exclud reciproc. Nimic mai fals. Trebuie să subliniem de la început că nu există nicio persoană care să se bazeze numai pe un singur tip de reprezentare/învățare. Nu există niciun astfel de stil pur. Este adevărat că există predominanțe, dar niciodată nu vom putea vorbi de exclusivitatea unui model percepere.

Pentru o adaptare adecvată a strategiilor de predare la stilurile de învățare ale elevilor, este de dorit ca un dascăl să fie foarte implicat în actul educativ astfel încât să cunoască preponderența stilurilor de învățare din grupul de elevi cărora se adresează. Prin urmare, cunoscând câți elevi cu preponderență de reținere auditivă, câți cu prepondereță vizuală și câți cu preponderență kinestezică are în clasa la care predă, își poate adapta întreaga strategie într-un mod adecvat: atât în ceea ce privește conținutul informațiilor, cât mai ales în ce privește modalitățile prin care acestea să ajungă în bagajul propriu al copiilor. În acest fel se accesează deopotrivă resursele individuale și cele colective ale celor în fața cărora se predă.

Aplicații practice

Secțiunea aplicativă propune în special teme de reflecție prin intermediul cărora profesorii să se convingă de importanța și necesitatea îmbinării stilurilor VAK în predarea Religiei.

Aplicați metoda 6/3/5 ( metoda brainwriting) la subiectul Cum ne păstrăm sufletul curat, de la clasa a IV-a, evidențiind avantajele valorificării învățării VAK.

TRENULEȚUL. Grupul este împărțiț în 3 echipe. Fiecare echipă primește câte 6 vagoane de tren. Trebuie să scrie pe vagoane caracteristicile elevului, pentru fiecare stil de învățare după cum urmează:

Cum se manifestă elevul?

Cum gândește elevul?

Ce-i place elevului să facă?

Zone de performanță ale elevului;

Zone de intervenție ale elevului;

Profil de învățare al elevului.

Răspunsurile posibile ar fi următoarele (acesta este un hand out pe care îl vor primi după exercițiu):

De față cu toți participanții, se discută fiecare lucrare de grup.

Scutul

Tema: Familia creștină/Virtuțile:

Li se distribuie cursanților câte o coală de hârtie pe care este desenat un scut. Vor avea ca sarcină să-l împartă în două. Pe una dintre jumătăți să scrie virtuțile pe care le au de la Duhul Sfânt, iar pe cealaltă jumătate de scut să scrie dovezi ale faptului că posedă acele virtuți sau numele persoanelor cărora le sunt recunoscătoare pentru dezvoltarea acelor virtuți.

Jocul poate fi aplicat în echipe eterogene (în care să se afle și vizuali și auditivi și kinestezici). Aplicat individual, vizualii vor desena sau vor scrie, auditivii vor redacta, iar kinestezicii vor avea tendința să exprime prin mișcare.

Tema: Nașterea Domnului

Pe un fond muzical adecvat (colinde de Crăciun) cursanții sunt rugați să închidă ochii și să-și imagineze că sunt unul dintre cei trei magi.

Le sunt adresate întrebări, cum ar fi:

Din ce țară vii?

Este mare țara ta?

Cum ești îmbrăcat?

De ce ai venit la Betleem?

Cine mai este acum cu tine?

Care dintre persoanele care sunt acum cu tine îți place cel mai mult și de ce?

Îi rugăm să deschidă ochii și le vom cere să răspundă la următoarele cerințe:

Să deseneze sau să descrie în cuvinte magul.

Să povestească ce a simțit cât a fost în acel rol;

Să interpreteze rolul de mag în fața participanților;

Să alcătuiască un mesaj pe care l-ar transmite Pruncului Sfânt, dacă ar fi de față la marele eveniment al Nașterii Mântuitorului. (Vizualii vor realiza un desen sau un text literar; auditivii vor interpreta un cântecel sau vor recita un text consacrat; kinestezicii vor folosi mișcarea sau dramatizarea).

Participanții vor fi împărțiți în trei echipe. Fiecare echipă va avea de alcătuit câte un proiect didactic la tema Îngerii sunt păzitorii copiilor (clasa pregătitoare), în care să valorifice strategii pozitiv-creative pentru evidențierea fiecărui stil de învățare din matricea VAK. Se vor discuta și evalua deschis rezultatele fiecărei echipe de față cu toți participanții

Strategii și metode de predare pozitiv-creativă a Religiei adaptate modelului de învățare VAK

Elaborarea de strategii didactice specifice stilurilor de învățare, din perspectivă psihopedagogică și psihosocială

Scopul acestei secvențe de învățare este acela de a sprijini profesorii în adaptarea instrumentarului didactic la modelul de învățare VAK, astfel încât, prin strategiile didactice folosite, să se asigure un proces de predare pozitiv-creativă a Religiei.

Noțiuni teoretice

În cadrul noțiunilor teoretice, vor fi prezentate propuneri de strategii și metode pe care profesorii le vor putea pune în aplicare cu ușurință, după finalizarea programului de formare.

Aplicații practice

Exercițiile propuse vor fi orientate înspre dezvoltarea de noi strategii și metode de predare, în sensul celor prezentate în secțiunea teoretică.

Conceperea unor modele de predare a Religiei pentru elevi cu stilul de învățare predominant vizual

„Ochii văd numai ce mintea e pregătită să înțeleagă.”

Henri Bergson

Educația religios-morală are o puternică dimensiune vizuală. Materialul didactic, valorificat adecvat în activitățile cu acest specific, are un mare impact asupra formării. Exemple de astfel de mijloace didactice: icoanele, materialul ilustrativ tematic (lucrări de specialitate, albume, planșe, fișe de lucru, auxiliare, softuri educaționale), obiecte liturgice, lecturarea textelor biblice, patristice și moralizatoare. Manualele și auxiliarele de Religie prezintă conținuturi preponderent vizuale și înlesnesc înțelegerea elevilor cu acest stil de învățare predominant.

Scopul secvenței de învățare este unul eminamente practic: sprijinirea profesorilor în crearea unei diversități de modele de predare adresate în special elevilor cu stil de învățare predominant vizual.

Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor include în principal crearea unor demersuri didactice, a unor schițe și planuri de lecție în care să se valorifice noțiunile teoretice studiate pe această temă.

Conceperea unor modele de predare a Religiei pentru elevi cu stilul de învățare predominant auditiv

„Urechea este magistrala către inimă.”

Voltaire

Componenta auditivă este în egală măsură reprezentată în activitățile de Religie. Se știe prea bine că Mântuitorul, pedagogul desăvârșit, a câștigat auditoriul prin cuvântările Sale deosebit de sugestive, El Însuși fiind Cuvântul fără început și sfârșit. El se face auzit prin predicile preoților, prin suportul audio folosit ca mijloc didactic în activitatea școlară (mijloace multimedia sau multisenzoriale), lectura biblică și a textelor cu conținut patristic și moralizator, rostirea rugăciunilor, a cântărilor specifice. Scopul secvenței de învățare este unul eminamente practic: sprijinirea profesorilor în crearea unei diversități de modele de predare adresate în special elevilor cu stil de învățare predominant auditiv.

Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor include în principal crearea unor demersuri didactice, a unor schițe și planuri de lecție în care să se valorifice noțiunile teoretice studiate pe această temă.

Conceperea unor modele de predare a Religiei pentru elevi cu stilul de învățare predominant kinestezic

„Așa cum aici se vede sufletul prin trup, tot așa acolo, în viața viitoare, se va vedea trupul prin suflet.”

Sfântul Grigorie Palama

Componenta corporală este valorizată foarte bine în educația religioasă. Sufletul, prin activitățile specifice, înnobilează trupul, îi conferă o mișcare utilă mântuirii. Astfel, în activitățile religioase sunt exersate metaniile, gesturile liturgice, ținuta evlavioasă. Pelerinajele ajută pe practicant să-și însușească un rafinament cultural, o atitudine și un comportament adecvate principiilor conforme cu morala religioasă. Trupul se formează prin activitățile religioase și devine templu al Duhului Sfânt, adică ajunge la o maturizare formativă, când discerne cu ușurință și selectează ceea ce este realmente de folos devenirii sale mântuitoare.

Stilul de învățare kinestezic îi cuprinde și pe acei elevi care au latura emoțională mai dezvoltată. Valențele educative ale emoționalului sunt mult valorificate în textele sfinte: mângâierea, dulceața cuvintelor și a gesturilor, ori a privirilor, stările afective (suferința, lacrimile, bucuria, încântarea, evlavia). Trăirea religioasă, educația prin sensibilizare și formare afectivă îi activează pe toți elevii cu abilități kinestezice predominante. De asemenea, strategiile didactice interactive susțin mult și acest stil de învățare. Scopul secvenței de învățare este unul eminamente practic: sprijinirea profesorilor în crearea unei diversități de modele de predare adresate în special elevilor cu stil de învățare predominant kinestezic.

Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor include în principal crearea unor demersuri didactice, a unor schițe și planuri de lecție în care să se valorifice noțiunile teoretice studiate pe această temă.

Conceperea unor modele de predare a Religiei prin îmbinarea stilurilor de învățare VAK în predarea Religiei

Scopul secvenței de învățare este unul eminamente practic: sprijinirea profesorilor în crearea unei diversități de modele de predare care să îmbine stilurile de învățare VAK.

Aplicații practice

Exercițiile propuse în această secțiune vor include în principal crearea unor demersuri didactice, a unor schițe și planuri de lecție în care să se valorifice noțiunile teoretice studiate pe această temă.

Exerciții suport pentru activitățile on-line

Aplicația 1

Share – Pair Circles (Schimbă perechea) este o metodă de lucru pe perechi. Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanți. Se formează două cercuri concentrice, elevii fiind față în față pe perechi. Profesorul pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi. Fiecare pereche discută și apoi comunică ideile. Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei. Fiecare se implică în activitate și își aduce contribuția la rezolvarea sarcinii.

Prezentați cel puțin trei avantaje ale aplicării acestei metode.

Exemplificați pentru un conținut, la alegere, de la nivelul școlar primar.

Aplicația 2

Aplicați exercițiul Trenulețul la clasa a IV-a, la tema Decalogul

 Elevii participanți vor fi împărțiți în 3 grupe. Repartiția elevilor în grupe se va face în așa fel încât în fiecare grupă să fie reprezentat fiecare stil predominant al matricei VAK.

Rezultate așteptate:

Vizualii: le desenează conținutul sau îl scriu;

auditivii: rostesc acel conținut;

kinestezicii: îl interpretează/dramatizează.

Precizare: Încărcați poze cu rezultate ale realizării acestei aplicații.

Aplicația 3

Descrieți aplicarea unei metode interactive de grup care poate fi aplicată la clasa a III-a, conținutului tematic Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor.

Aplicația 4

Creați un exercițiu original care să fie accesibil fiecărui stil de învățare al elevilor de nivel primar și încărcați-l pe platforma de lucru.

Aplicația 5

Realizați următoarele materiale suport:

un colaj muzical la una din conținuturile tematice de la clasele învățământului primar;

un material multimedia pentru un conținut tematic la alegere;

o prezentare power point a strategiilor pozitiv-creative care au cel mai mare nivel de atractivitate la elevii dumneavoastră de nivel primar.

Bibliografie:

Campbell, B. (2003). The naturalist intelligence. Seattle, WA: New Horizons for Learning. www.newhorizons.org/strategies/mi/campbell.htm*

Cotton, K. (1998). Education for lifelong learning: Literature synthesis. ED 422608. Washington, DC: OERI.

Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Ed.Polirom, Iași, 1999;

Dunn, R. (1995). Strategies for educating diverse learners. Bloomington, IN: Phi Delta Kappa.

Ennis, R. H. (2000). Goals for a critical thinking curriculum and its assessment. In A. L. Costa (Ed.), Developing minds: A resource book for teaching thinking, (pp. 44-46). Alexandria, VA: ASCD.

ERIC (1996). Multiple intelligences: Gardner's theory. ED 410226. Washington, DC: OERI.

Gardner, H. (1993). Multiple intelligences: The theory in practice. New York: Harper Collins.

Miller, P. (2001). Learning styles: The multimedia of the mind. ED 451340.

Opriș, Dorin, Metode active de predare-învățare, Ed. ”Sf. Mina”, Iași, 2006;

Opriș, Monica, Opriș, Dorin, Bocoș, Mușata, Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004;

Bibliografie:

Campbell, B. (2003). The naturalist intelligence. Seattle, WA: New Horizons for Learning. www.newhorizons.org/strategies/mi/campbell.htm*

Cotton, K. (1998). Education for lifelong learning: Literature synthesis. ED 422608. Washington, DC: OERI.

Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Ed.Polirom, Iași, 1999;

Dunn, R. (1995). Strategies for educating diverse learners. Bloomington, IN: Phi Delta Kappa.

Ennis, R. H. (2000). Goals for a critical thinking curriculum and its assessment. In A. L. Costa (Ed.), Developing minds: A resource book for teaching thinking, (pp. 44-46). Alexandria, VA: ASCD.

ERIC (1996). Multiple intelligences: Gardner's theory. ED 410226. Washington, DC: OERI.

Gardner, H. (1993). Multiple intelligences: The theory in practice. New York: Harper Collins.

Miller, P. (2001). Learning styles: The multimedia of the mind. ED 451340.

Opriș, Dorin, Metode active de predare-învățare, Ed. ”Sf. Mina”, Iași, 2006;

Opriș, Monica, Opriș, Dorin, Bocoș, Mușata, Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004;