Particularitati de Dezvoltare a Copiilor de Varsta Timpurie

Dezvoltarea motricității. La vârsta de 18 luni, copilul poate să:

să tragă după el o jucărie;

să meargă înapoi;

să încerce să arunce o minge.

La 24 de luni:

merge singur;

ținîndu-se de balustradă, treaptă cu treaptă, urcă și coboară scările;

duce în brațe una sau mai multe jucării;

stă în vârful degetelor;

ține o carte în mâini;

mâzgălește cu creionul;

trage o jucărie după el în timp ce merge.

Dezvoltarea cognitivă:

este nerăbdător și curios

spiritul de observație este bine dezvoltat;

gândirea este dominată de timpul prezent;

arată cu degetul imagini din cărți;

dorește să i se citească aceeași poveste de mai multe ori;

începe să sorteze obiectele după culoare și formă;

gradul de atenție variază permanent.

Dezvoltarea limbajului și a comunicării.

La 18 luni:

spune zece cuvinte;

cuvintele lui exprimă o atitudine sau o stare afectivă;

La 24 de luni:

este prima vârstă a întrebărilor;

spune cel puțin șase părți ale corpului;

ascultă două comenzi consecutive: “Ia jucăria și pune-o pe pat!”

nu cooperează dar dă semne că încearcă să comunice.

Dezvoltarea socială și emoțională.

La 18 luni:

începe să conștientizeze că depinde de mama care îl protejează și îi oferă siguranță;

devine conștient că poate solicita anumite lucruri și că poate refuza anumite cerințe;

devine impresionabil, începe să-și dea seama de stările mamei (dacă ea e fericită, și el este vesel).

La 24 de luni:

Dispoziția lui depinde de satisfacerea trebuințelor;

începe să imite comportamentul altor persoane, mai ales al adulților;

începe să manifeste reacții de apărare;

manifestă interes pentru activitățile care îi provoacă bucurie;

încearcă să-și controleze acțiunile, impulsurile și sentimentele;

este fragil emoțional, poate trece de la râs la plâns și invers.

La 2-3 ani:

Dezvoltarea motricității:

aruncă o minge cu ambele mâini;

se încalță (de multe ori, invers), dar nu poate încă să își lege șireturile, mănâncă singur;

poate înșira mărgele pe ață;

așează cuburile unul peste altul;

colorează deși depășește conturul;

răsfoiește diferite cărți cu imagini.

Dezvoltarea cognitivă:

Memoria: – poate repovesti în propoziții coerente dar scurte;

– poate imita parțial gesturile, conversațiile celor mari;

– poate învăța formule de salut sau poezii scurte.

Atenția: – involuntară, putându-se concentra 10-15 minute;

Percepția: percepe obiectele înalte și scunde ca fiind mai mari decât cele mai late și

mai scunde; înțelege noțiuni de mic și mare;

Gândirea: – manifestă curiozitate față de fenomenele și obiectele din mediul

înconjurător;

– inteligența practică se dezvoltă, acțiunile lui capătă o siguranță tot mai

mare iar câmpul de explorare devine mai larg.

Imaginația: – fantezia este deosebită, creează evenimente și personaje fictive, unele

variabile, altele speciale și stabile;

– trece foarte ușor de la real la fantastic, de multe ori imită un animal sau

un personaj, comportându-se asemenea lor.

Dezvoltarea limbajului și a comunicării:

poate cunoște 800-1000 de cuvinte;

folosește limbajul pentru a comunica cu cei din jur, pentru a verbaliza ce face și pentru a se juca cu unele cuvinte;

utilizează în vorbirea sa adjective, verbe, substantive;

folosește formele de plural ale substantivelor, verbelor cât și pronumele personal

poate răspunde cerințelor de genul: “Caută jucăria și pune-o la loc”

Dezvoltarea personală, socială și emoțională:

începe să-și formeze propria identitate;

în procesul de cunoaștere și autocunoaștere a mediului are restrictii și interdicții;

dorește să fie independent iar uneori devine agresiv: lovește, țipă;

își spune vârsta, numele, spune dacă este băiețel sau fetiță;

teama că va fi separat de părinte se diminuează;

mama devine centrul universului său iar pentru anumite activități îl preferă pe tata;

dorința de afecțiune crește ;

dorește să facă pe plac celor din jur;

devine coonfuz când mediul se schimbă;

apare sentimentul de vinovăție.

Capitoulu II. Caracterizarea creșterii și dezvoltării psihofizice a copilului de vârsta preșcolară

1. Conceptul de dezvoltare; mecanismele dezvoltării psihice

Omul are de străbătut, de la nașterea sa și până la maturitate, un drum lung de dezvoltare. De la ființa neajutorată care este la naștere, copilul se transformă treptat într-un activ membru activ al societății.

Pe măsură ce anii trec, în viața copilului se produc transformări psihice și fizice însemnate. Aceste transformări nu constau doar în adaosul în înălțime și greutate sau în simpla pornire a cunoștintelor și deprinderilor copilului. Dezvoltarea copilului nu poate fi doar ca un proces de schimbări cantitative, iar faptele arată că în dezvoltarea psihică se produc și schimbări calitative importante. (Psihologia copilului preșcolar, 1964, 16)

Când una și aceeași realitate este privită și interpretată din unghiuri de vedere diferite, ea își relevă aspecte și laturi noi care numai împreună reușesc să surprindă și să redea esența fenomenului respectiv. Acesta este și cazul conceptului de dezvoltare psihică a cărui analiză multiplă relevă existența a cel putin trei accepțiuni, din îmbinarea cărora vom obține în final înțelegerea lui deplină.

Într-o primă accepțiune, “dezvoltarea psihică poate fi definită ca procesul ce se desfășoară ca un lant continuu de transformări cantitative și calitative cu sens ascendent, exprimat în treceri progresive de la nivelurile psihice primare, slab difernțiate și slab specializate la nivelurile psihice superioare, bine diferențiate și bine specializate. Acceptiunea aceasta accentuează sensul dezvoltării psihice care este ascendent, progresiv, care presupune treceri de la inferior la superior, de la simplu la complex. Trecerea de la senzație la perceptie, deci de la reflectarea însușirilor izolate ale obiectelor și fenomenelor la reflectarea obiectelor în multitudinea însușirilor acestora, de la imaginile primare din percepții la imaginile secundare din reprezentări, de la senzorial la logic, deci de la simțire la gândire, de la reflectarea însușirilor accidentale, neesențiale ale obiectelor la surprinderea însușirilor generale și esențiale ale acestora echivalează cu dezvoltarea psihică a omului”. (Zlate, Golu, Verzea, 1993, 26)

Dezvoltarea psihică, într-o a doua accepțiune reprezintă procesul de formare a seturilor noi de procese, funcții psihice, însușiri care diferențiază comportamentul ducând astfel la o adaptare mai bună.