Orientari Actuale Si Perspective Privind Managementul Calitatii In Institutiil de Invatamant Preuniversitar

În contextual economic actual, marcat de creșterea importanței calității ca factor hotărâtor al competitivității unităților de învățământ, tot mai multe instituții școlare sunt preocupate să utilizeze tehnici și instrumente care să faciliteze îmbunătățirea continuă a performanțelor, astfel încât să fie satisfăcute cerințele tuturor categoriilor de beneficiari ai sistemului de educație.

Creșterea cerințelor sociale, comunitare și individuale față de sistemul de învățământ a dus la necesitatea implementării unui sistem de management al calității în educație care să favorizeze creșterea ofertei de servicii, a eficienței acestora, la creșterea performanței în condiții de competitivitate.

Pentru a se dezvolta coerent, instituțiile școlare trebuie să-și stabilească obiective. O parte dintre aceste obiective pot fi:

să atingă un nivel calitativ pentru a fi competitive ;

să-și îmbunătățească conducerea, în actualul context al descentralizării unităților de învătământ;

să-și sporească finanțarea prin atragerea unui număr cât mai mare de elevi;

să-și diversifice permanent serviciile educaționale oferite;

să comunice eficient cu beneficiarii direcți și indirecți ai serviciilor educaționale.

Se impune, în contextul actual, dezvoltarea unei culturi a calității, adică a unor politici, tehnici și practici consecvent aplicate și temeinic documentate pentru obținerea performanțelor vizate.

Cercetarea urmărește analiza orientărilor actuale și a perspectivelor privind managementul calității în instituțiile de învățământ liceal din România.

Orientări actuale și perspective privind managementul calității

în instituțiile de învățământ preuniversitar

Introducere

În România, termenul de management al calității a fost utilizat în sectorul privat încă din anul 1992, o dată cu globalizarea și internaționalizarea piețelor de bunuri și servicii. Sectorul public a preluat termenul câțiva ani mai târziu, animat, în special, din dorința de justifica cheltuielile publice. Sistemul de educație nu a rămas pasiv la acest nou trend și, motivat de nevoia unei noi paradigme de armonizare a triunghiului comunitate-școală-piață (elevi și angajatori) a inițiat, începănd din anul 2005, implementarea sistemului de asigurare a calității. În continuare, vom face o scurtă trecere în revistă a termenilor specifici managementului calității.

Termenul calitate face referire la caracteristicile și particularitățile unui produs sau serviciu, care îi conferă acestuia posibilitatea de a satisfice nevoile unor beneficiari. Calitatea activității educaționale face referire la capacitatea unei instituții școlare de a corespunde nevoilor de educație a unei comunități.

Evaluarea calității constă în examinarea măsurii în care o organizație furnizoare de educație și programele acesteia îndeplinesc standardele de referință. În practică identificăm două tipuri de evaluare:

evaluare internă – când verificarea este făcută de instituția școlară evaluată,

evaluare externă – atunci când verificarea este realizată de o agenție specializată, autorizată să evalueze alte organizații.

Asigurarea calității educației reflectă capacitatea instituției școlare de a oferi programe educaționale conforme cu standardele stabilite de Ministerul Educației

Îmbunătățirea calității se poate realiza prin activități permanente de evaluare, analiză și acțiuni corective, care au la bază proceduri coerente și aplicarea standardelor de referință adecvate.

Cultura calității reprezintă ansamblul de principii, valori, idei și așteptări comune care au ca subiect creșterea calității.

ARACIP și activitățile specifice agenției

Ordonanța de Urgență a Guvernului, nr. 75/2005, a dus la înființarea a două agenții menite a asigura metodologia de autorizare/ acreditare, evaluarea externă a unităților de învățământ, elaborarea standardelor de referință și a indicatorilor de performanță. Una dintre aceste agenții vizează activitatea unităților de învățământ preuniversitar – Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), iar cea de-a doua evaluaeză activitatea unităților de învățământ universitar și postuniversitar – Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS).

Figura 1 surprinde principalele activitățiale ARACIP.

Figura 1. Activitățile Agenției Române de Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar

Începând din anul 2006, ARACIP a stabilit domeniile și criteriile de asigurare a calității. Cele trei domenii sunt detaliate în figura 2.

Figura 2. Domeniile și criteriile de asigurare a calității unităților de învățământ preuniversitar

Ulterior, au fost stabilite subdomeniile, indicatorii de performanță și descriptorii de calitate specifici fiecărui indicator. Aceștia din urmă au fost modificați în funcție de constatările evaluatorilor externi, de răspunsurile beneficiarilor serviciilor de evaluare externă, formulate în chestionarele aplicate de evaluatorii externi și în funcție de solicitările formulate de cadrele didactice, în cadrul discuțiilor publice.

Potrivit Raportului anual de activitate al ARACIP din anul 2013-2014, publicat pe site-ul edu.ro, numărul unităților evaluate extern de agenție a înregistrat fluctuații, în funcție de programul de evaluare externă periodică și de numărul unităților de învățământ înființate. Tabelul 1 sintetizează numărul unităților de învățământ evaluate extern și numărul ordinelor de ministru emise și numărul de rapoarte de evaluare externă publicate în perioada 2007-2014.

Tabel 1. Activitatea de evaluare ARACIP

Figura 3. Evoluția activității de evaluare ARACIP, în perioada 2007-2014

Exceptând anul școlar 2011-2012, când boom-ul a fost creat de realizarea primelor evaluări periodice, în cadrul unităților de învățământ preuniversitar, se poate observa o creștere de la an la an a numărului de unități evaluate.

Comisiile de asigurarea calității din cadrul unităților de învățământ

În acord cu Legea Educației Naționale nr.1 /2011, a O.U.G. nr 75/ 2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu modificări prin legea nr. 87/2006, H. G. nr.21 / 2007 privind aprobarea standardelor de autorizare și funcționare provizorie a instituțiilor de învățământ, H. G. nr. 961 / 26 august 2009 privind aprobarea ghidului – cadru pentru elaborarea standardelor minimale de calitate, la nivelul fiecărei unități de învățământ funcționează Comisia de Evaluare și Asigurare a Calității (CEAC). Ea este formată, de regulă, din cinci cadre didactice (din care un reprezentant al sindicatului), un reprezentant al elevilor, un reprezentant al părinților, un reprezentant al agenților economici (în cazul liceelor) și un reprezentant al comunității locale. Atribuțiile CEAC sunt sintetizate în figura 4.

Figura 4. Atribuțiile membrilor CEAC

Dacă în momentul implementării sistemului de asigurarea calității în unitățile de învățământ preuniversitar, activitatea CEAC era haotică și excesiv de birocratică, în ultima perioadă se constată o ușoară îmbunătățire a acesteia. Platforma calitate.aracip.eu și cursurile de formare a cadrelor didactice în vederea utilizării acestei platforme, au dus la diminuarea numărului de copii ale aceluiași document, copii care se regăseau în dosare diferite. Această platformă permite evaluatorilor externi să aibă acces la informațiile referitoare la activitatea dintr-o unitate școlară și la documentele comisiilor existente în instituția evaluată, înainte de vizita efectivă de evaluare.

Potrivit unui studiu realizat pe un eșantion de 100 de cadre didactice din învățământul preuniversitar, în ultimii ani, peste 85% dintre unitățile de învâțământ preuniversitar și-au elaborat propriile documente ale comisiei și nu le-au mai preluat de la alte școli.

Însă, în continuare, rapoartele de evalauare externă a unităților de învățământ preuniversitar reflectă că aceste comisii derulează doar activități sporadice și formale, fără a viza valoarea adăugată adusă elevilor și că există mentalități potivit cărora documentele realizate se substituie calității furnizate.

Necesitatea unei culturi a calității

Cultura calității reprezintă cultura organizațională care are drept scop îmbunătățirea permanentă a calității și este caracterizat, pe de o parte, printr-un set de valori, idei și așteptări comune, iar pe de altă parte, prin instrumentele manageriale care au ca obiectiv coordonarea eforturilor membrilor organizației.

Principalele elemente ale culturii calității sunt prezentate în figura 5.

Figura 5. Elementele culturii calității

Încă din anul 2010, ARACIP și-a concentrat atenția asupra dezvoltării conceptului de cultură a calității prin analizele efectuate asupra caracteristicii, naturii și a stadiului dezvoltării acestui concept în școala românească și prin conceperea unor instrumente de identificare și măsurare a culturii calității. Au fost astfel identificați opt indicatori naționali privind cultura calității, indicatori prezentați în figura 6.

Figura 6. Indicatorii naționali privind cultura calității

Evaluarea acestor indicatori, la nivelul unităților de învățământ, este realizată de ARACIP. Instituția trebuie să țină cont, atunci când auditează, de mediul socio-economic în care instituția își desfășoară activitatea, de indicatorii cantitativi oferiți de Baza de Date Națională a Educației și prin raportarea la indicatorii Sistemului Național de Indicatori pentru Educație.

În vederea îmbogățirii culturii calității, ARACIP utilizează, începând din anul 2013, platforma calitate.aracip.eu pentru a oferi exemple de bună practică, metodologii și alte instrumente de lucru la care au acces evaluatorii interni, evaluatorii externi, dar și beneficiarii serviciilor educaționale. Deși, la această oră, platforma nu oferă foarte multe informații, ea poate deveni un sistem de comunicare eficient.

Concluzii

Deși documentele și instrumentele puse la dispoziție de ARACIP sunt coerente, la nivelul unităților de învățământ încă nu se poate constata o coerență și o continuitate a acțiunilor CEAC.

Este necesar ca ARACIP să utilizeze un sistem de informare care să vină în sprijinul unităților școlare.

Este necesar ca exemplele de bună practică oferite de ARACIP să nu fie preluate ca atare de unitățile de învățământ, ci să fie adaptate nevoilor identificate la nivelul acestora.

Este imperativ ca timpul consumat de birocrația promovată de comisiile CEAC de la nivelul unităților de învățământ să fie utilizat cu scopul de a organiza activități care să ducă la creșterea calității, iar noianul de procese verbale să fie înlocuit cu dovezi simplu de adus.

Este necesar să se dezvolte, la nivelul unităților școlare, cultura calității.

Bibliografie