Organizarea Si Desfasurarea Jocului Didactic
“ ORGANIZAREA SI
DESFASURAREA JOCULUI DIDACTIC
MATEMATIC IN INVATAMANTUL
PRESCOLAR”
MOTTO:
,,JOCUL ESTE O ACTIVITATE SPECIFIC UMANĂ, DOMINANTĂ ÎN COPILĂRIE, PRIN CARE OMUL ÎȘI SATISFACE IMEDIAT, DUPĂ POSIBILITĂȚI, PROPRIILE DORINȚE, ACȚIONÂND CONȘTIENT ȘI LIBER ÎN LUMEA IMAGINARĂ PE CARE ȘI-O CREEAZĂ SINGUR".
(H.Barbu, Eugenia Popescu, Filofteia Serban )
CUPRINS
ARGUMENT
Am ales această temă având în vedere ca, prin studiul efectuat pentru pregătirea ei și colaborat cu experiența la clasă, să-mi îmbogățesc nivelul de pregãtire profesională, să găsesc cele mai adecvate metode și procedee pentru a-i face pe preșcolarii cu care lucrez să-și însușească temeinic și conștient primele noțiuni de formare a reprezentărilor matematice.
Copilul la vârsta prescolarã, intrã în contact nemijlocit cu lumea inconjuratoare, o vede, o cerceteaza si o intelege, ceea ce ii va permite sa isi formuleze imagini clare despre forme, culoare, dimensiune si relatii spatiale.
O importanta deosebita o au activitatile matematice in dezvoltarea gandirii copilului ca forma a deprinderii de a gandi cu eficienta si creativitate.
Experienta demonstreaza ca activitatea gandirii este stimulata si aplicata in mare masura de matematica, de aici tragand concluzia ca matematica inseamna gandirea organizata, prelungita in ultimul timp prin calculatoare.
Vârsta preșcolară reprezintă stadiul la care se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor privind înmagazinarea achizițiilor fundamentale referitoare la calitățile și operațiile gindirii.
Activitățile matematice desfășurate cu preșcolarii constituie fundamentul pe care se clădește întregul sistem al cunoștințelor matematice din clasa I si oferă largi posibilități de stimulare a progresului fiecarui copil, făcându-i pe toți apți pentru școală.
Invățămantul preșcolar are scopul de a contribui la formarea personalitații copiilor de la 6/7 ani, atât sub aspectul dezvoltării psihice armonioase cât și al stimulării inteligenței și creativității acestora, al educației estetice și moral civice, al socializării lor în condițiile specifice grădiniței, potrivit particularităților vârstei precum si pregătirea adecvată pentru o mai buna integrare în clasa I. Rezultatele muncii de instruire si educare depind de eforturile educatorilor, de pregătirea acestora, de dăruirea cu care muncesc.
În activitățile cu conținut matematic se urmăresc în mod deosebit sesizarea relațiilor spațiale dintre diferite grupe de obiecte, a unor relații matematice referitoare la cantitate, formarea unor reprezentări concrete despre unele forme geometrice, dezvoltarea unor operatii ale gândirii, inteligenței, creativității. Pentru a facilita realizarea obiectivelor operaționale, este necesara formularea lor astfel încât să se comunice mai exact intențiile urmărite, rezultatul concret ce se așteptă precum si descrierea comportamentului final al copilului, ceea ce trebuie să cunoască și să realizeze la sfârșitul activității didactice.
Tema lucrarii ,, Organizarea si desfasurarea jocului didactic matematic in invatamantul prescolar”, este deosebit de actuală și pentru faptul că număratul si socotitul fac parte din deprinderile cognitive de baza care se formează la grădinită.
M-am oprit la aceasta temă deoarece am constatat din experienta anterioară că este important să se dezvolte interesul si capacitatea copiilor de a efectua operații cu mulțimi de obiecte si imagini ale acestora, de a forma si dezvolta operațiile gândirii, de a intui primele numere naturale, de a familiariza copiii cu procesul de numărare până la 10, etc.
Copiii de varstă preșcolară nu sunt lipsiți de logică, nici de idei matematice. Ei nu stiu însă să exprime aceste idei prin cuvinte, dar le folosesc în mod spontan în acțiunile lor în cadrul jocurilor. Ca urmare, noi, educatoarele, cu ajutorul noului curriculum, prin metode eficiente și atractive, oferim copiilor noțiuni matematice importante cum sunt … clasificări de obiecte si ființe – după unul sau mai multe criterii asociate, realizarea de serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de copil însuși, stabilirea de relații între obiecte si grupuri de obiecte, după diferite criterii relizând comparatii, să construiască diferite structuri după un model dat, să numere de la 1 la 10 recunoscind grupele de obiecte, etc.
Se știe ca la preșcolari predomină analogia în clasificarea logică, iar inducția și deductia, ca raționamente pe care se fundamentează gândirea logică se realizează cu mare dificultate. De aceea în activitățile matematice, sintezele care au la baza un șir logic de întrebări, îl obligă pe copil la anumite răspunsuri căutate de el prin inducție sau chiar deducție.
Pornind de la locul si rolul matematicii în general și în special de la importanța deosebită pe care o au activitățile matematice în dezvoltarea raționamentului și logicii copiilor, de la necesitatea înțelegerii cat mai clare a cunoștințelor matematice ce se predau în grădinită, care se aprofundează în ciclul primar, precum și a dificultăților ce le întâmpină în formarea anumitor noțiuni matematice la copiii de vârstă preșcolară, am optat in alegerea acestei teme.
Educatoarea are menirea să dirijeze raționamentul copilului în operații de analiză și comparare a obiectelor.
CERINȚE ACTUALE ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI MATEMATIC
ÎN CICLUL PREȘCOLAR
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate si echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ și probarea ipotezelor, creează nevoia de a cunoaște, de a înțelege, formează deprinderi de cercetare și investigare, stimulează voința de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unei atitudini nemotivate și întâmplătoare.
Prin urmare, în acest secol al inovațiilor si descoperirilor specifice domeniului tehnic și informatic, educația copiilor a necesitat o transformare din toate punctele de vedere; schimbările din jur influențează copiii si conduc la asimilarea unor noi date, informații, la formarea unor noi capacități și comportamente, ca punct de sprijin a formării, a dezvoltării personalitătii și a integrării lor în activitatea contemporană.
Privit din perspectivă sistemica, învățământul poate fi descris ca un subsistem al sistemului social, în cadrul căruia avem de a face cu intrari (copilul, cu trebuințele sale; cadrele didactice cu pregătirea specifică; resursele materiale) și ieșiri (copilul ca rezultat al interacțiunilor factorilor de mediu, ereditate, educație).
În această viziune, a crescut rolul matematicii ca știință interdisciplinară și au apărut multiple posibilităti de aplicare a acesteia. Matematica nu se învață pentru a ști, ci pentru a se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica în practică.
Matematica se învață din viata și pentru viață și trebuie să-și găsească aplicativitate pe stradă, în magazine, în discuțiile cu semenii.
Preocuparea pentru dezvoltarea intelectuala a copilului în perioada antepreșcolară se regăsește concretizată în planul teoriei și practicii structurării sistemelor școlare în decizia de instituționalizare a grupei mari pregătitoare. Pare evident că, în contextul actualelor schimbări legislative, accentul cade pe funcția formativă a grădiniței. Educația preșcolara are deci menirea să ofere copiilor o sumă de experiențe de invațare care să ușureze integrarea copiilor în învățământul primar. Specific matematicii moderne îi este rigoarea, mai precis tendința spre rigoare, prin care aceasta se deosebește de matematica clasică.
Dacă învățământul tradițional tinde să formeze o serie de mecanisme de calcul se realizează acest lucru cu prețul unui efort susținut, matematica modernă, deși aparent, pledează pentru un învățământ abstract, ea trebuie sa fie abordată într-un mod cu totul concret îndeosebi pentru vârstele mici.
În general orice noțiune abstractă devine mai accesibilă si poate fi însușită mai temeinic si conștient dacă este clădită pe elemente de logică și de teoria mulțimilor.
Cercetările întreprinse pun in evidență faptul că și la vârsta preșcolară copilul dispune de suficiente surse cognitive si operaționale insuficient valorificate.
Desigur, noțiunile si cunoștințele matematice ce le transmite preșcolarilor pot fi însușite de aceștia doar cu condiția ca ele sa fie traduse în modul de a gândi al copilului. Una din trăsăturile caracteristice ale matematicii, în contextul vieții contemporane, este legătura ei cu practica.
Noile materiale didactice, destinate aprofundării studiului matematicii, sunt superior calitative in comparație cu cele tradiționale si vin in sprijinul preșcolarilor, ușurându-le invățarea, dar și in sprijinul educatorilor înlesnindu-le desfășurarea procesului instructiv-educativ.
În contextul preocupărilor permanente pentru modernizarea învățământului, pentru racordarea lui la cerințele societății contemporane și viitoare, s-a trecut la elaborarea unui nou curriculum care ocupă un loc central în procesul de reformă. Noul Curriculum National se adresează unor elevi care vor intra în viața socială si profesională într-o etapă în care se vor produce schimbări majore in sistemul macroeconomic si social.
Sub aspect estetic, se trezește gustul față de frumusețea matematicii, exprimată prin relații, formule, figuri, demonstrații, cultivă unele calități ale exprimării gândirii; claritatea, ordinea, conciziunea, eleganța, îl face pe copil capabil să recunoască și să aprecieze legătura formală a creației artistice relevată în echilibru arhitectural, compoziția artelor plastice, ritmuri și structuri muzicale, îl face sensibil fața de frumusețea formelor si organizării naturii și tehnicii.
În prezent, invățământul beneficiază de programe noi, adaptate cerințelor societății. Concepția noilor programe, la nivelul de înțelegere al copiilor, a unor noțiuni elementare despre mulțimi și relații, oferă posibilitatea aplicării bazei științifice a conceptului de număr natural și de operații cu numere naturale, precum si adâncirea cracterului intuitiv, dar si de abstractizare a procesului predării.
IPOTEZA SI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Educația copiilor de vârsta preșcolară i-a preocupat pe oamenii de știinta încă din cele mai vechi timpuri, ea îmbrăcând forme diferite in funcție de dezvoltarea fiecarei societăți.
Ca și invățarea limbii materne sau cunoașterea mediului ambiant, educația in domeniul matematicii incepe in mod spontan, odată cu primele experiențe prezentate fiecarui copil de către universul lui familiar.
De la cea mai fragedă varstă, anumite atitudini, anumite căutări, ale lui arată orientarea gândirii sale spre primele descoperiri de natura logică si matematică.
Indeosebi lucrarile lui Piaget pun in evidență legătura dintre jocurile spontane de triere si ordonare in care se complac cei mici si apariția primelor noțiuni matematice. Tot Piaget precizează că la vârsta preșcolarului mic toate operațiile sunt realizabile numai in raport de obiecte concrete deci operații concrete, nu operații frontale. Abia la vârsta preșcolarului mijlociu se poate trece la acțiunile mentale raportate la obiecte concrete. Deasemenea subliniază că ’’intre 3-7 ani copiii trebuie să-si dezvolte capacitățile de cunoaștere in direcția ințelegerii invariației cantității, indiferent de locul sau poziția pe care o ocupă in spațiu elementele care o compun ca si a ordonarii acestora dupa mărime.’’
Activitățile cu conținut matematic din grădinițe urmaresc cinci obiective cadru;
* Dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice;
* Dezvoltarea capacitățatematice;
* Dezvoltarea capacității de a ințelege si utiliza numerele si cifrele ;
* Dezvoltarea capacității de recunoaștere, denumire, construire si utilizare a formelor
geometrice;
* Dezvoltarea capacității de a utiliza corect unitățile de măsură, întrebuințând un
vocabular adecvat;
* Dezvoltarea capacității de rezolvare de probleme prin achiziția de strategii adecvate;
Rezultatele experiențelor dovedesc că se poate începe formarea conceptului de număr de la vârsta preșcolară prin exploatarea pedagogică adecvată a teoriei mulțimilor, având în vedere pe de o parte plasticitatea deosebită a sistemului nervos al copiilor la aceasta varstă, care oferă bogate posibilități de formare a personalității, iar pe de alta parte, gradul intensității proceselor afective ale acestora.
Cunoașterea la nivel elementar al conceptelor mai sus enunțate, încă de la gradinită, duc la însușirea matematicii într-o manieră modernă. Acest proces complex de invățare a matematicii are ca obiectiv dezvoltarea capacităților necesare unei activități practice eficiente.
Invatarea , care are o pondere tot mai mare de la o grupa la alta a prescolaritatii , devine activitatea fundamentala la varsta scolara. De aici decurge o mare distanta de motivatie si antrenare psihica fata de joc , dar , totodata , si o complementaritate ce consta in aceea ca jocul ramane o activitate compensatorie fata de invatare, contribuind la realizarea unei odihne active absolute necesara dupa efortul depus in cadrul ei. La inceputul scolaritatii mici elevii nu pot desfasura o activitate de cate 50 minute la fiecare obiect de invatamant. De aceea trebuie realizate activitati in completare , in cadrul carora jocul ocupa un rol deosebit , activitati ce permit atingerea multor obiective instructive-educative. Desi ponderea acestora scade treptat , jocul nu trebuie sa dispara complet din sistemul metodelor didactice din mica scolaritate .
Alte lucrari subliniaza contributia jocului didactic la stimularea si dezvoltarea capacitatilor cognitive ale prescolarului mic , indeosebi a creativitatii gandirii lui, la educarea insusirilor de personalitate ale acestuia si la infaptuirea obiectivelor de cunoastere ale procesului de predare-invatare.
Prin jocul didactic copilul isi angajeaza intreg potentialul psihic, isi ascute observatia, isi cultiva initiativa ,inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de cooperare, de echipa, s. a. Formarea gandirii logice, familiarizarea copiilor cu cerintele acesteia sunt descrise in lucrarile profesorilor Z.P. Dienes si E.W.Golding ,,Logica si jocuri logice” , precum si in cartea lui E. Marcel Peltier, ,,Descoperirea matematicilor moderne de cei mici” , in care se analizeaza experiente diferite de folosire a jocului cu material specific conceput si cu material uzual pentru a conduce mintea copiilor mici spre sesizarea diferitelor relatii dintre multimi, ca apartenenta la o multime ,punerea in corespondenta a multimilor, echivalenta sau non-echivalenta multimilor, intersectia, reuniunea multimilor, multimi complementare.In practica muncii din gradinita folosim in acest sens jocurile logico-matematice, prin care se formeaza primele cunostinte matematice ale copilului. In organizarea acestor tipuri de jocuri se pune accent pe metodele active care stimuleaza spiritul de initiativa, independenta in gandire
CAPITOLUL I
Importanta activitatilor matematice in gradinita
I.1. Structuri cognitive specific stadiului preoperațional
Denumită și „vârsta de aur a copilăriei”, vârsta preșcolară se caracterizează prin multiple achiziții pe plan intelectual, fizic și comportamental. O dată cu intrarea în grădiniță copilul vine în contact cu o multitudine de necunoscute, el deschide un cufăr al comorilor, pe care, plin de curiozitate, îl cercetează și și-l însușește după propriile posibilități, în funcție de specificul vârstei și individual. Sub îndrumarea atentă a educatoarei, copilul își satisface curiozitatea prin joc, prin acțiunea directă cu obiectele. În această perioadă are loc dezvoltarea puternică a limbajului, se pun bazele operațiilor gândirii (sinteză, analiză, abstractizare, generalizare, comparație) prin acțiune nemijlocită cu obiectele se dezvoltă gândirea, memoria, atenția, imaginația și, în același timp, copilul, prin faptul că intră într-o colectivitate, își dezvoltă abilități, atitudini și sentimente care îi vor fi utile mai târziu, la școală: sentimente de prietenie, respect, atitudinea de cooperare, de apartenență la un grup, spiritul de învingător.
Adaptându-se la cerințele actuale ale societății, noul curriculum pentru învățământul preșcolar subliniază rolul important pe care îl are educația timpurie în dezvoltarea copiilor și concentrează actul didactic în jurul câtorva principii:
abordarea holistă a dezvoltării copiilor – adică educatoarea trebuie să acorde aceeași atenție tuturor domeniilor de dezvoltare: fizică, psihică, emoțională;
centrarea acțiunii pe copil, pe relaționarea cu mediul social;
adaptarea educației la particularitățile vârstei;
valorificarea învățării active, bazate pe acțiunea copiilor cu mediul (Proiectul pentru reforma educației timpurii, Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar – modul I, București, 2008, pag. 8);
Respectarea acestor principii va contribui la dezvoltarea armonioasă, integrală a copiilor,formarea unei personalități active, creatoare, cooperante, imaginative, capabile să găsească soluții la probleme de viață și la integrarea lui în mediul social și educațional cu care interacționează. lungul timpului, psihologi în domeniul educației au elaborat o serie de teorii vizând dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară. Unele dintre ele, deși au fost elaborate cu zeci de ani în urmă, au fost adaptate perioadei actuale, fiind, putem spune, primele teorii care au stat la baza abordării holiste a preșcolarității. Dintre acestea enumerăm:
– teoria constructivismului, conform căreia există o relație puternică între cunoștiințe
și realitate, orice cunoaștere fiind socotită un instrument care ducea la dobândirea experienței, după cum afirma Eugen Noveanu în lucrarea Constructivismul (http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf, pag. 2); reprezentantul acestui curent, Jean Piajet, afirma că dobândirea cunoștințelor se realizează prin experiență personală, subiectivă, iar limbajul nu este un instrument de transport al ideilor de la educator la elev, ci un mijloc de orientare a efortului propriu al celor educați spre dobândirea cunoștințelor.
– un alt pedagog, Jerome Bruner, atrăgea atenția specialiștilor în domeniul educației asupra caracterului activ pe care trebuie să îl aibă învățarea, rolul educatorului fiind acela de a încuraja copiii să descopere ei singuri, conform vârstei și nivelului individual, soluții la diverse probleme; Bruner spunea că, atunci când educatorul proiectează activitatea, el trebuie să țină cont de:
înclinația spre învățare a copiilor;
modul de structurare a informației care să faciliteze asimilarea lor de către copii;
secvențele în care materialul este structurat;
natura recompenselor și a pedepselor (Proiectul pentru reforma educației timpurii,
Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar – modul I, București, 2008, pag.12).
El sublinia importanța pe care îl are crearea unor contexte cât mai variate pentru procesarea unei informațiii (Bruner J., 1996) și a intuit rolul social și cultural și practic al învățării.
– importanța pe care experiența personală o are în procesul dezvoltării integrale a copiilor este sesizată, încă din secolul XIX, de către John Dewey; acesta afirma necesitatea concentrării curriculumului în jurul copilului și spunea că mediul școlar trebuie să devină o societate în miniatură, un mic habitat;
– teoria dezvoltării psihosociale a lui Erickson – conform acestei teorii dezvoltarea
copilului integrează factorii bilogici cu cei de educație și sociali;
– una dintre cele mai importante teorii adoptate și adaptate de educația timpurie actuală este teoria inteligențelor multiple, elaborate de Howard Gardner. Aflată în contradicție cu perspectiva psihometrică, unidimensională a inteligenței, cea a capacității de a rezolva probleme apelând la abilități logico-matematice și lingvistice, teoria inteligențelor multiple subliniază faptul că există 7 tipuri de inteligențe, pe care cadrul didactic trebuie să le abordeze:
inteligența verbală;
inteligența logică/matematică;
inteligența muzicală;
inteligența interpersonală;
inteligența intrapersonală;
inteligența naturalistă (Proiectul pentru reforma educației timpurii, Educația
timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar – modul I, București, 2008, pag. 14).
Fiecare subiect al educației are un tip de inteligență dominant, însă toate cele 7 trebuie să atingă un anumit nivel de realizare, să înregistreze progrese, astfel încât este necesară abordarea tuturor și nu doar a celor spre care copilul este predispus. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de existența unei limite, a unui interval în care se poate realiza evoluția inteligenței respective. Spre exemplu, în cazul inteligenței logice, matematice, un copil care are înclinație spre aceasta va înregistra progrese mult mai mari decât unul care nu are această calitate.
Inteligența matematică presupune capacitatea de a rezolva probleme abstracte, de a înțelege relațiile dintre concepte, lucruri, de a gândi logic și critic, de a găsi cauze, de a clasifica, de a stabili priorități. Încă de la grădiniță, activitățile matematice se concentrează pe dezvoltarea acestei inteligențe, chiar dacă la un nivel mai simplu, adaptat caracteristicilor psiho-intelectuale ale acestora și nivelului lor individual.
Una din lucrările de referință în care se fac referiri la caracteristicile dezvoltării psiho-fizice ale copilului este lucrarea intitulată „Psihologia copilului”, scrisă de Jean Piajet și Barbel Inhelder.
Lucrarea, o sinteză a mai multor scrieri din domeniul psihologiei, aducea la momentul apariției ca noutate ideea că viața psihică a copiilor are anumite trasături comune și fiecare set de trăsături este specific unui anumit nivel de vârstă.
Astfel, cei doi realizează o diviziune a acestor nivele în mai multe stadii:
stadiul senzorio-motor, caracteristic copiilor cu vârste între 0 și 2 ani;
stadiul preoperațional, specific vârstei preșcolare (2-7ani)
stadiul operațiilor concrete (7-12 ani);
stadiul operațiilor formale (12-16 ani).
Aceste stadii sunt împărțite în mai multe substadii. Astfel, stadiul preoperațional, în care intră și preșcolaritatea, are ca și substadii:
substadiul gândirii simbolice (2-4 ani);
substadiul gandirii preoperatorii, al intuiției (4-7 ani) (Piajet, Jean, Inhelder, Barbel, Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses Universitaires de France).
În stadiul preoperațional operațiile mintale încă nu sunt formate, nu sunt reversibile, ci sunt orientate doar într-un singur sens. Acum începe o perioadă de o intensă dezvoltare mintală, dominată de gândirea în imagini, pe care Piajet o numește preoperatorie, pentru că îi lipsește operația logică propriu-zisă.
În această perioadă apare posibilitatea de interiorizare a acțiunilor practice, ca urmare a
dezvoltării limbajului. În preșcolaritate limbajul devine principalul instrument cu care copilul operează și care asigură transferul acțiunii din plan extern în plan intern. Dezvoltarea limbajului are rol determinant pentru toate celelalte acumulări care vor duce la dezvoltarea personalității sale. Din punct de vedere al structurii, limbajul este încă predominant unul situativ, concret, fiind legat de particularitatea situațiilor prin care trec direct copiii, apoi limbajul situativ începe să fie înlocuit de cel contextual, cele două coexistând pentru o perioadă scurtă de timp.
Între 3 ani jumătate și 5 ani jumătate apare limbajul interior, în acest moment copilul fiind capabil de a-și planifica și regla mintal activitatea. Vorbind cu sine, mai ales în situații problematice, copilul își ordonează acțiunile, găsește soluții. Limbajul interior reprezintă mecanismul fundamental al gândirii.
Caracteristică preșcolarității este apariția noțiunilor empirice și a primelor operații ale gândirii. Piaget afirma că acum este perioada preoperatorie a dezvoltării acestui proces mental.
Gândirea este un proces psihic de reflectare generalizată și mijlocită a realității obiective, a însușirilor și relațiilor esențiale ale obiectelor și fenomenelor. La baza gândirii se află senzațiile, percepțiile și reprezentările.
Principalele operații ale gândirii sunt: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea.
În acest stadiu gândirea preșcolarului este una dominată de imagini, de situații concrete, care operează încă cu reprezentări și nu cu noțiuni propriu-zise. La această vârstă indicațiile și explicațiile verbale ale adulților sunt înțelese de copii numai dacă ele sunt suținute de experiența nemijlocită a preșcolarilor cu obiectele, fenomenele, acțiunile. Gândirea preșcolarului este o gândire egocentrică. El nu distinge între realitatea externă și cea internă, are tendința de a raporta totul la propriul eu. Este o gândire intuitivă, concretă, dependentă de percepții, de imagine.
Gândirea se dezvoltă odată cu dezvoltarea operațiilor mintale, ce nu se pot separa unele de altele, ele se împletesc și se subordonează unele altora în funcție de sarcina dată.
Ca operații ale gândirii, analiza și sinteza sunt utilizate de timpuriu. Omul se raportează de la cea mai fragedă vârstă la lumea concretă, stabilește asemănări, deosebiri, comparații între obiecte, fenomene, situații. Prin analiză copilul descompune un obiect sau fenomen în părți componente, stabilește relații între ele, funcțiile lor și cum se leagă părțile între ele.
La baza oricărui proces de cunoaștere stă comparația prin care se stabilesc asemănările și deosebirile, ținând seama de un anumit criteriu ( formă, culoare, mărime…).
Abstractizarea este o formă superioară de analiză deoarece operează de la variabil la grade de invarință tot mai înalte. Ea se referă la relații și însușiri ascunse, pe care le extrage dintr-o mulțime ca factor comun al unei categorii de obiecte sau fenomene.
Generalizarea este o operație care face trecerea de la individual la general. Prin generalizare se definesc clase de obiecte și fenomene care au un anumit model informațional. Opusă generalizării este concretizarea, care face trecerea de la abstract la concret. (http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-19218241322.php)
În grădiniță copiii fac cunoștință cu un număr mare de obiecte și fenomene din natură și societate. Formele activității lor devin tot mai complexe: jocurile se complică, ei încep să deseneze, să modeleze, să construiască, să efectueze forme elementare de muncă. Crește, de asemenea, cercul cunoștințelor pe care copiii le primesc pe baza descrierilor și explicațiilor verbale, de la adulți.
Un alt proces psihic, care cunoaște o puternică dezvoltare în preșcolaritate, este memoria. Aceasta constă în întipărirea, păstrarea și reactualizarea experienței anterioare. Dacã la vârsta antepreșcolarã, memoria este spontană, în preșcolaritate, prin faptul că se interiorizează gândirea și limbajul, memoria mecanică și neintenționată este însoțită tot mai mult de memoria inteligibilă și intenționată, în condițiile în care informațiile au o semnificație pentru preșcolar. Tot ceea ce îi trezește copilului interesul: imagini, mișcări, cuvinte, idei, îi solicită memoria. Prin plasticitatea sistemului nervos, copiii sunt capabili să rețină ușor cântece, poezii, basme sau alte informații specifice acestei perioade, iar cu timpul acestea pot fii recunoscute după o perioadă tot mai îndelungată. Copiii rețin mai ușor, iar durata păstrării în memorie este mai mare atunci când este trezit interesul lor pentru obiectele, fenomenele respective. Ei memorează mai ales acele aspecte ale obiectelor și faptelor care sunt deosebit de evidente, impresionante. Apare însă tendința
memorării mecanice și memorarea neintenționată. Copilul reține fără să își propună, în mod spontan. Capacitatea memoriei de a păstra materialul întipărit crește și ea odată cu vârsta. Pe măsura dezvoltării copilului, a maturizării morfologice și fiziologice a celulelor nervoase crește și durata păstrării, iar grădinița, prin activitățile specifice desfășurate, contribuie la dezvoltarea acestei capacități.
Imaginația are și ea, la această vârstă, trăsături specifice: spre deosebire de adulți, care au o imaginația mai puțin liberă, mai controlată, mai disciplinată, la copii ea este cea prin care aceștia își reglează sufletește contradicția dintre dorințe și posibilități. Datorită confuziei și a faptului că nu diferențiază percepțiile, ei nu disting clar realitatea de imaginație. La această vârstă se manifestă 2 caracteristici psihice și anume animismul, care se referă la însuflețirea lucrurilor și artificialismul (credința că totul e fabricat de om).
Atenția este capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și fenomenelor în vederea reflectãrii lor adecvate. În preșcolaritate începe, sub influența gândirii și a limbajului, organizarea atenției voluntare, sporește capacitatea de concentrare ca și stabilitatea prin activitate. De asemenea se mărește volumul atenției, care capătă un caracter tot mai selectiv. Totuși, în preșcolaritate, predominã atenția involuntarã, de aceea copiii pot fi ușor distrași de la sarcinile de îndeplinit. Rolul cadrului didactic este acela de a trezi atenția involuntară și de a o menține pe cea voluntară cât mai mult timp. Mobilul prin care poate face acest lucru este stimularea motivației de învățare a acestuia care, la început, este una extrinsecă, educatoarea având sarcina de a crea condițiile pentru trecerea treptată spre motivația intrinsecă, care apare la vârsta școlară (Ibidem).
Preșcolaritatea este vârsta curiozității vii,e vârsta descoperirilor.Acum are loc o dezvoltare puternică a tuturor proceselor psihice, e vârsta unor achiziții importante în plan mental, pe care copilul le interiorizează prin acțiune nemijlocită cu obiecte.Aceste particularități psihice constituie premise pentru organizarea și desfășurarea tuturor formelor de activitate din grădiniță, inclusiv ale celor matematice, într-o manieră care să pună accent pe acțiune, pe participare directă, pe stimularea tuturor proceselor psihice: gândire, memorie, imaginație, atenție, pe formarea unei personalități active și creatoare, capabile să se integreze cu succes în mediul școlar și în mediul de viață din care face parte.
I.2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor preșcolari
Unele dintre pricipalele activități din grădiniță, cu un rol important în formarea și dezvoltarea personalității copiilor, sunt activitățile cu conținut matematic.
Noua programă a învățământului preșcolar stabilește numărul de activități matematice pe săptămână pentru cele două nivele. Astfel, la nivelul I programa cuprinde un număr de o activitate matematică pe săptămână, iar la nivelul II sunt obligatorii 2 activități matematice pe săptămână. Nivelul I cuprinde copii cu vârste între 3 și 5 ani, iar nivelul 2, copii cu vârste între 5 și 7 ani.
După noul curriculum, activitățile matematice fac parte, alături de activitățile de cunoaștetea mediului, din domeniul Științe, obiectivele cadru fiind prezentate integrat. În grădiniță activitățile matematice urmăresc însușirea și dezvoltarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, lungime, poziții spațiale), însușirea și utilizarea numerelor, cifrelor, unităților de măsură prin folosirea unui vocabular adecvat, recunoașterea, denumirea, construirea și utilizarea formelor geometrice, dezvoltarea capacității de a stabili relații spațiale, temporale, cauzale și a capacității de rezolvare a problemelor.
Pentru atingerea obiectivelor propuse educatoarea recurge la diverse strategii prin care copiii își îmbogățesc experiența senzorială, care contribuie la achiziționarea unor cunoștințe matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan, la înțelegerea relațiilor spațiale prin raportarea unui obiect la un reper dat, a relațiilor cauzale prin observări și experimente, la formarea unor capacități de a realiza deducții logice, precum și de a face operații de grupare, comparare, clasificare, ordonare, punere în corespondență. De asemenea, în activitățile matematice din grădiniță copiii învață să numere, să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10 și chiar să compună singuri probleme simple (grupa pregătitoare).
Preșcolaritatea reprezintă vârsta unor progrese de avengură pe plan psihologic, iar activitățile matematice ocupă un loc important în procesul de formare și dezvoltare a intelectului celor mici. Activitățile matematice din grădiniță contribuie la o lărgire a orizontului copiilor cu privire la însușirile cantitative ale obiectelor lumii reale, la dezvoltarea unor capacitate intelectuale, care facilitează perceperea conștientă a numărului ca o însușire atribuită numărului de obiecte, înțelegerea formării șirului numeric, efectuarea de operații cu numere, rezolvarea de probleme pe baza operațiilor de adunare și scădere, analiza caracteristicilor formelor geometrice.
Însușirea noțiunilor matematice însă nu presupune doar o simplă asimilare, ci vizează formarea unui anumit mod de a gândi printr-un antrenament permanent al gândirii. Înainte de a se forma la copil noțiunea de număr, este necesar un nivel al proceselor psihice care să asigure înțelegerea acestui concept.
În acest sens, un rol important îl are dezvoltarea gândirii operatorii, logice și creatoare. Gândirea reprezintă nivelul cel mai ridicat de prelucrare și înregistrare a informațiilor despre lume. Prin ea se realizează saltul de la particular la general și invers, de la simpla constatare a existenței obiectului la interpretarea și explicarea lui logico-euristic. În cadrul activităților matematice se parcurge drumul de la concret la abstract și de la abstact la concret în formarea noțiunilor matematice, stimulându-se astfel procesul psihic al gândirii.
Studiile privind dezvoltarea psihică a preșcolarilor au arătat că procesul gândirii este unul concret și are la bază percepția și acțiunea cu obiectele. Analiza și sinteza se efectuează în planul activității practice, dar sunt încă imperfecte. Analizând un obiect, cei mici nu reușesc să desprindă toate însușirile lui, datorită reflectării inegale a diferitelor însușiri. La început ei percep trăsături mai simple precum forma, culoarea, mărimea și doar mai târziu, sub îndrumarea educatoarei, el reușește să desprindă însușiri precum cantitatea, volumul, greutatea, acestea necesitând operații de generalizare și abstractizare, în care trebuie depășită faza simplei perceperi a mulțimii.
Dacă preșcolarul mic întâmpină dificultăți date de insuficienta dezvoltare a proceselor gândirii în aprofundarea conținuturilor matematice și nu poate să sesizeze decât trăsăturile principale ale unui obiect, preșcolarul mare e capabil să opereze cu noțiuni elementare care are atât trăsături esențiale, cât și neesențiale.
În formarea noțiunii de număr există de exemplu mai multe etape, pe care Ana Tucicov- Bogdan, le stabilește astfel:
– etapa senzorio-motorie, când gândirea copilului se ridică la primele generalizări matematice conștiente, determinate cantitativ; în această etapă copilul operează concret cu grupe de obiecte, iar numărul este un cuvânt care denumește o grupă (mulțime) de obiecte.
– a doua etapă constă în reprezentarea unei mulțimi de obiecte determinată printr-un
număr concret în absența obiectelor; în această etapă copilul desprinde relația cantitativă de operația imediată exterioară cu grupa de obiecte și introduce această relație în planul experienței
proprii.
– în etapa a treia reprezentările cu care operează copilul primesc un grad mai mare
de generalizare; el începe să folosească atât numere concrete, cât și numere abstracte, devenind conștient de unele raporturi numerice;
– în ultima etapă copilul poate compune și descompune un număr abstract, poate
stabili locul său în raport cu celelalte numere
(http://trateazate.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf).
În grădiniță se creează premisele formării noțiunii de număr, ce conturează unele elemente ale conținutului noțiunii de număr.
Acționând cu obiectele, sub îndrumarea educatoarei, copilul începe să perceapă pe cale analitico-sintetică mulțimea ca unitate spațială alcătuită din elemente omogene. Jucându-se, el așează piesele unele lângă altele, percepând mai ușor datorită motricității mâinii și ochilor, atât elementele izolate care compun mulțimea, cât și mulțimea ca întreg. Percepând mulțimea, copiii pot treptat să desprindă unul față de multe. După ce copiii reușesc să perceapă unitatea în raport cu mulțimea, ei își însușesc număratul într-un ritm rapid. La vârste mai mici preșcolarii numără în mod mecanic, asta deoarece ei nu conștientizează valoarea numerică, nu înțeleg ce este numărul. Jean Piajet spunea că nu trebuie să impunem reguli înainte de a fii înțelese de copii, ci trebuie să le facem accesibile acestora prin experiența proprie. De aceea nici însușirea noțiunii de număr nu trebuie să fie una mecanică, înainte de vreme, ci să vină atunci când copilul a ajuns la o dezvoltare intelectuală corespunzătoare.
Treptat, o dată cu dezvoltarea limbajului și a operațiilor gândirii, tot prin acțiuneanemijlocită cu obiectele, la grupa mijlocie copiii își însușesc număratul în limitele 1-5 și totodată încep să își însușească valoarea numerică, adică raportează numărul la cantitatea corespunzătoare.
În jurul vârstei de 5-6 ani copiii încep să opereze cu noțiuni. La această vârstă percepția nu mai depinde de situațiile concrete atât de mult, analiza și sinteza se pot realiza și fără participarea analizatorului optic și motric. Copilul de vârstă preșcolară mare poate să efectueze operații în plan mintal, dezvoltarea gândirii permițând operarea cu noțiuni elementare.
Însușirea operațiilor aritmetice presupune o depășire a etapelor specifice numerației, înțelegerea procesului de compunere și descompunere pe bază de material concret, ca și posibilitatea crescută de a face unele generalizări.
Gândirea copiilor se dezvoltă mai ales în cadrul rezolvării problemelor, deoarece procesul de rezolvare al acestora este unul analitico-sintetic. Rezolvarea unei probleme impune stabilirea unor raporturi logice între valorile numerice cunoscute și întrebarea problemei, raporturi care se realizează prin analiză și sinteză. În înțelegerea și rezolvarea problemelor se manifestă o trăsătură caracteristică a gândirii copilului și anume orientarea concretă. Astfel, de multe ori, când educatoarea expune o problemă, răspunsul copilului se orientează spre conținutul de viață al acesteia și nu spre rezolvarea operației aritmetice. Din această trăsătură a gândirii preșcolarilor decurge cerința de a li se prezenta operațiile aritmetice în cadrul diverselor acțiuni la care copilul să participe în mod activ și direct.
Între 5-6 ani copiii își dezvoltă capacitățile de cunoaștere, percepțiile, își formează spiritual de observație, reprezentările despre mulțimile de obiecte din jur, despre felul cum pot fi grupate, compară obiectele mulțimilor, punându-le în corespondență, înțeleg invarianța cantității indiferent de locul sau poziția pe care o ocupă, ca și a ordonării acestora în șir crescător sau descrescător.
Saltul calitativ care se produce în gândirea preșcolarilor se explică prin dezvoltarea
limbajului acestora, în principal al limbajului interior. Jean Piaget afirma : „Copilul este mai avansat în acțiune decât în gândire, prin limbajul folosit copilul dovedește la ce mod de dezvoltare e gândirea lui” (Piajet, Jean- Psihologia inteligenței-traducere din limba franceză, editura Științifică, București, 1963). În grădiniță copilul își însușește expresii și noțiuni matematice, numere ordinale și cardinale, unele adverbe privind cantitatea: mai multe, mai puține, tot atâtea, i se formează priceperea de a exprima verbal raporturi cantitative dintre obiecte și grupuri de obiecte.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în strânsă legătură cu formarea conceptelor logico-matematice. Limbajul matematic fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte și mai generale, trebuie asigurată mai întâi înțelegerea noțiunii respective și abia apoi prezentată denumirea ștințifică în cadrul diverselor activități din grădiniță. Spre exemplu, însușirea termenului de mulțime se poate realiza atât prin activități matematice, cât și prin alte tipuri de activități, cum ar fi prin povești al căror conținut poate contribui la clarificarea acestui termen, educatoarea activizând preșcolarii pentru însușirea conștientă a noului termen. Pe baza poveștii „Albă ca zăpada” copiii numără piticii, pun piticii în corespondență cu scăunelele, află că sunt „tot atâtea elemente în cele două mulțimi” sau o mulțime are „mai multe/mai puține elemente”.
În timp ce acționează cu materialul, copilul este pus în situația de a verbaliza acțiunea făcută, însușindu-și astfel terminologia.
Activitățile matematice stimulează și imaginația și memoria preșcolarilor. De exemplu, în rezolvarea unor probleme orale, copiii trebuie să descrie, să rețină, să reproducă numere și operații matematice, dar și elementele și întrebarea problemei, ceea ce duce la dezvoltarea memoriei voluntare. De asemenea, ei pot fi solicitați, pe baza metodelor active, să identifice soluții variate la probleme de viață expuse într-o manieră accesibilă, ceea ce duce la dezvoltarea imaginației.
Exemplu: În jocul interdisciplinar de la grupa pregătitoare, „În lumea antică”, copiii trebuie să identifice cât mai multe posibilități de a construi o piramidă care să fie cât mai înaltă și rezistentă. Astfel ei trebuie să pună în acțiune operațiile gândirii, limbajul, memoria și imaginația pentru a identifica mai cele rezistente materiale, să stabilească cum vor fi așezate părțile componente, să proiecteze mental clădirea, să se orienteze în spațiu, să facă apel la toate procesele psihice.
Prin corelații interdisciplinare și prin utilizarea metodelor active copiii inventează povești,ghicitori, mici versuri, compun probleme, ceea ce duce la dezvoltarea imaginației creatoare.
Însușirea noilor cunoștințe matematice depind și de calitatea atenției, de efortul voluntar pe care copiii îl investesc în activitățile matematice. Prin diversificarea formelor de organizare, ale strategiilor de abordare ale activităților matematice din grădiniță, educatoarea crează condițiile pentru trezirea și menținerea atenției voluntare a preșcolarilor, ceea ce va conduce la însușirea de noi cunoștințe, priceperi, deprinderi utile. La această vârstă atenția are un caracter situativ, fiind dependentă de caracteristica perioadei de acțiune directă cu obiectele și de nevoia de implicare activă. Sub influența gândirii și a limbajului începe în preșcolaritate organizarea atenției voluntare, sporește capacitatea de concentrare ca si stabilitatea prin activitate. Devine o provocare pentru educatoare menținerea acestui proces psihic în aria de activitate desfășurată în acel moment, cea a activității matematice. Ca și instrumente de acțiune ea are la îndemână diversele strategii didactice pe care trebuie să le construiască într-un mod creativ, pentru menținerea atenției o perioadă cât mai mare de timp.
Prin implicarea directă în activitate, prin efortul pe care copiii îl investesc pentru rezolvarea sarcinilor, a unor probleme și situații matematice, aceștia își exersează voința, iar satisfacția rezolvării unei sarcini contribuie la dezvoltarea încrederii în forțele proprii.
Orice achiziție matematică trebuie să fie dobândită de copil prin acțiune însoțită de cuvânt, situațiile de învățare trebuie să favorizeze operațiile mentale, să se creeze situații variate,ordonate, în care copilul să acționeze cu obiecte, imagini și simboluri pentru același conținut matematic, dobândirea conceptelor să decurgă din acțiunea copilului asupra obiectelor, spre a favoriza reversibilitatea și interiorizarea operației, învățarea trebuie să respecte caracterul integrativ urmărindu-se transferul vertical între nivele de vârstă, acțiunile de manipulare și cele ludice să conducă treptat spre simbolizare.
Apelând la cunoștințele sale despre caracteristicile psihice ale preșcolarilor cum ar fi tendința de acțiune directă cu obiectele, curiozitatea pentru nou, animismul, și la îndrumările actuale de activizare a preșcolarilor prin metode didactice active, prin interdisciplinaritate, cadrul didactic are la îndemână un adevărat arsenal de realizare a unor activități matematice în care să fie antrenate toate procesele psihice: atenția, imaginația, gândirea și limbajul celor mici, și care să conducă la formarea unor atitudini, aptitudini și capacități care le vor fi utile preșcolarilor pentru integrarea școlară.
Rolul educatoarei este acela de a proiecta, organiza și desfășura activitățile matematiceastfel încât să stimuleze implicarea preșcolarilor, participarea lor directă la activități prin joc, manipulare, observare directă a situaților concrete. Ea trebuie să identifice acele strategii care să răspundă necesității vârstei preșcolare de a învăța pe baza acțiunii concrete cu obiectele, de a participa activ la propria formare, dar și obiectivelor matematice, aflate în interdependență cu particularitățile de vârstă. Prin organizarea unor activități antrenante, bazate pe acțiune directă, pe joc, prin utilizarea unor metode care să antreneze preșcolarii în rezolvarea exercițiilor și problemelor de natură matematică, educatoarea crează condițiile pentru dezvoltarea tuturor proceselor psihice, dar și a spiritului ludic, a spiritului competițional și de echipă, a curajului de a încerca lucruri noi, a creativității, a încrederii în capacitățile proprii, în definitiv îi stimulează în vederea dezvoltării armonioase pentru integrarea în ciclul următor de viață: școlaritatea.
CAPITOLUL II
II. Jocul didactic in invatamantul prescolar.
II.1. Definirea.Functiile si importanta jocului didactic .
Jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor lumii din cele mai vechi timpuri. El este esența și rațiunea de a fi a copilăriei.
În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un loc important deoarece, jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
Pentru copil aproape orice activitate este joc: „Jocul este munca, este binele este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze.1" Tocmai prin joc el ghicește și anticipează conduitele superioare.
Așadar, jocul dezvoltă funcțiile latente, ființa cea mai bine înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult. A devenit astăzi un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului și chiar al adultului. „Omul nu este întreg, decât atunci când se joacă", scria Schiller.
Istoria jocului infantil este istoria personalității care se dezvoltă și a voinței care se formează treptat.
După împlinirea vârstei de șase ani, în viața copilului începe procesul de integrare în viața școlară ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă o bună parte din timp este rezervată școlii, aclivității de învățare care devine o preocupare majoră, în programul zilnic intervin schimbări care nu diminuează dorința de joc a copilului, deoarece jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii copilării.
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului este ușor de înțeles eficiența folosirii lui în procesul instructiv – educativ. Folosirea jocului didactic în procesul instructiv – educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea ce se desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor.
Și în activitatea școlară se pleacă de la principiul just potrivit căruia copilul nu face bine decât ceea ce-i place să facă. Pentru o percepție justă în memorie și rațiune cel ce învață are nevoie de un puternic obiectiv involuntar, adică trebuie să fie motivat intrinsec. Dacă lipsește această motivație, va lipsi și o bună parte din atenția necesară învățării. învățarea și interesul obiectiv sunt deci reciproc coordonate. Atenția obținută prin constrângere poate avea efecte secundare. Institutorul nu trebuie să fie un șef, ci un animator.
În școală motivația intrinsecă pentru învățătură nu apare la comandă. Din această cauză, în cazul proceselor instructive, trebuie să se revină la alte premise până ce se fonnează potențialul necesar și între acestea jocul constituie un ajutor neprețuit pentru a învăța fără constrângere.
Folosirea jocului printre elementele de sprijin ale învățării este importantă nu numai prin prisma lipsei intereselor obiective, ci si datorită altor motive.
Astfel, după un anumit timp, în cadrul activităților didactice îndeosebi la clasele I – IV, traiectoria concentrării coboară la toți elevii, aptitudinea de a se concentra devine tot mai redusă odată cu creșterea curbei oboselii. Monotonia, produsă de formele stereotipice ale exercițiilor, de exemplu, produce plictiseală care influențează, la rândul său, dorința de a învăța. Dacă devine o stare permanentă aceasta împovărare, aceasta se poate transforma într-un invincibil refuz de a învăța. Pe drept cuvânt, Herbert a apostrofat plictiseala, calificând-o „păcatul de moarte"' al predării.
J- Bruner spunea că jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să participe activ la procesul de învățare. Elevii simt nevoia să stabilească o relație între gândirea abstractă și gestul concret, tocmai ceea ce-și propune jocul. El valorifică avantajele dinamicii de grup.
Independența si spiritul de cooperare, participarea afectivă și totală la joc, angajează atât pe elevii timizi, cât și pe cei slabi, stimulează curentul de influențe reciproce, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune în colectivul clasei.
Pedagogul rus R. O. Ușinski a definit jocul ca o formă de activitate liberă, prin care copilul își dezvoltă capacitățile creatoare si învață să-și cunoască posibilitățile proprii. El a precizat si rolul formativ al jocului: .Jocul reprezintă activitatea liberă a copilului și, dacă comparăm interesul pe care îl prezintă jocul și număratul, diversitatea urmelor lăsate de el în sufletul copilului, cu influențele analoge pe care le exercită învățătura în primii IV- V ani, este evident că supremația o deține jocul”.
Jocul didactic poate fi folosit cu succes la captarea atenției elevilor pe tot parcursul activității didactice și înlăturarea plictiselii, dezinteresului.
Plăcerea funcțională ce acționează în timpul jocului va crea o nouă formă de interes, de participare din partea elevilor, mult superioară atenției realizată prin constrângere, aceasta si datorită faptului că elevul solicitat la joc va avea o comportare activă.
Dacă subliniem și unele dintre efectele funcționale secundare ale jocului în general si, implicit, ale jocului didactic în special, tendința de repetare, destindere și odihnă, înțelegem rolul jocului în înlăturarea plicitiselii ce amenință unele activilăți didactice.
Toate cele arătate despre joc întăresc importanța folosirii jocului didactic ca mijloc instructiv. Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevului cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorizarea lor creatoare.
Jocul este un mijloc de educație indirect. Cu ajutorul lui copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. Astfel se știe că fiecare joc are un obiect al său, o structură și reguli, sub forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de a păstra structura și desfășurarea jocului. Jucătorul se află în fața acestor raporturi complexe și reciproce, între obiectul, structura și regulile jocului.
Ch. Bühler scria: „Copilul care construiește ceva cu un material învață să accepte și să îndeplinească o datorie.”
Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie să existe și voința de a le realiza. Jocul este adesea obositor, câteodată chiar istovitor. Astfel, departe de a se naște din lene, jocul se naște din voință. Există un raport mutual între joc și muncă. Jocul nu exersează numai mușchii, ci în cea mai mare parte inteligența, el aduce acea stăpânire de sine fără de care poți fi o ființă umană fără a fi cu adevărat om.
Disciplinarea cerută de structura și regulile jocului nu este considerată supărătoare de cel care se joacă. Jocurile disciplinează fără constrângere pe jucător atât sub aspectul desfășurării acțiunilor obiective (coordonarea mișcării, concentrarea), cât și sub aspectul comportamentului social. Această disciplinare funcțională nu rămâne superficială, adică nu reprezintă o reacție ce este acceptată de cel care se joacă.
Prin intermediul jocului copilul ia contact cu alții, se obișnuiește să țină seama de punctul de vedere al altora și să iasă din egocentrismul său original, jocul fiind și o activitate de grup. În cazul jocului de grup, a jocului colectiv, fiecare ține seama de celălalt. Acest lucru reclamă de la fiecare copil o continuă trecere de la coordonare la subordonare, un „spirit de echipă”, cum se spune în limbaj sportiv. Important în jocul colectiv este, de asemenea, faptul că această atitudine de coordonare și subordonare nu poate fi realizată prin constrângere, ci numai în mod activ de către elevi în desfășurarea jocului. În acest fel, se realizează în joc o interiorizare a normelor pe care o întâlnim, de regulă, doar fragmentar în alte situații pedagogice.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că institutorul se poate folosi de joc pentru a cunoaște elevul. Știm că orice copil se angajează în jocul său fiindcă jocul îi servește pentru a-și afirma întreaga sa personalitate. Fiecare copil are un stil propriu de joc, așa cum fiecare artist are stilul său caracteristic. Copilul își arată în joc inteligența, voința, caracterul dominant, într-un cuvânt personalitatea.
Jocul constituie o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea sa psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restzructurează întreaga activitate psihică a copilului.
A. Liublinskaia sistematizează astfel particularitățile jocului la copil:
în joc copilul reflectă ambianța și, prin imitație, activitatea adulților;
jocul este un mod de dobândire și precizare a cunoștințelor prin acțiune;
jocul este o activitate de gândire întrucât este orientat spre rezolvarea unor „probleme”, spre gândirea căilor în vederea depășirii unor obstacole;
acțiunea și cuvântul constituie principalele mijloace ale jocului;
prin joc copilul participă la transformasrea ambianței, ceea ce produce o vie plăcere;
în joc se îmbină închipuirea și adecvarea la realitate;
jocul se dezvoltă continuu și, implicit, dezvoltă personalitatea copilului prin creșterea și rezolvarea progresistă a diverselor tipuri de contradicții:
între libertatea de acțiune și conformarea la scemele de joc;
între imitații și inițiativă;
între repetiție și variabilitate;
între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;
între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;
între absența unui rezultat material și bucuria jocului;
între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;
între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată la joc („23”; nr. 3, 1996, pag. 43-44).
J. Piaget, L. S. Vigotski și D. Elkonim relevă însemnătatea interiorizării acțiunilor și a transformărilor lor în procese psihice.
Ursula Șchiopu apreciază că jocul stimulează creația, imaginația, gândirea, sensibilitatea. El contribuie la dezvoltarea intensă a copilului, a capacității lui de a observa și înțelege ceea ce caracterizează oamenii și diferitele situații la care participă și pe care ulterior le transpune în joc. Important este că în joc și prin joc se însușesc numeroase modalități noi de conduită, se organizează la un nou nivel întreaga dezvoltare psihică.
Învățarea, care are o pondere tot mai mare de la o grupă la alta a preșcolarității, devine activitatea fundamentală la vârsta școlară. De aici decurge o mare distanță de motivație și antrenare psihică față de joc, dar totodată și o complementaritate ce constă în aceea că jocul rămâne o activitate compensatorie față de învățare, contribuind la realizarea unei odihne active absolut necesară după efortul depus în cadrul ei.
Alte lucrări subliniază contribuția jocului didactic la stimularea și dezvoltarea capacităților cognitive ale școlarului mic, îndeosebi a creativității gândirii lui, la educarea însușirilor de personalitate ale acestuia și la înfăptuirea obiectivelor de cunoaștere ale procesului predare – învățare.
Prin jocul didactic elevul își angajează întreg potențialul psihic, își ascute observația, își cultivă inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă ș. a.
Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic, loan Cerghit releva că prin el „… copilul imaginează, re -joacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere, de a-și forma anumite deprinderi" .
Jocurile de mișcare constituie elementul principal în realizarea sarcinilor educației fizice a copilului. Ele creează condiții favorabile pentru deslășurarea optimă a proceselor metabolice, accelerează și intensifică funcțiile aparatului respirator și de circulație, ridică tonusul vital al organismului.
Totodată prin joc se creează condiții favorabile pentru activitatea intelectuală a copilului.
Prin joc, institutorul consolidează, precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe, antrenându-le capacitățile creatoare.
Utilizat, deci, în procesul de învățământ, jocul asigură participarea activă a elevului la lecții, sporește interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor, dovedind astfel funcții psihopedagogie.
Rolul formativ pe care îl are jocul constă în faptul că prin intermediul lui copilul devine stăpân pe procedee accesibile de reconstituire a unor variate conținuturi cu ajutorul acțiunilor obiectuale, externe, materializate. Există deci o legătură între acțiunile materiale de joc și acțiunile mintale psihice, derivate din cele dintâi.
Jocul constituie un mecanism specific de asimilare a influențelor mediului social-uman. Aceste influențe nu acționează întâmplător, ci sunt dirijate de către adulți. In acest fel, jocul reprezintă pentru adult un important mijloc de a exercita asupra copilului un sistem de influențe instructiv – educative și pe această cale devine posibilă dezvoltarea copilului din punet de vedere fizic, intelectual, moral și estetic.
Importanța instructiv – educativa a jocului este destul de mare. Pe lângă caracterul lor afectiv si competitiv, jocurile au darul de a-i stimula pe elevi la căutări, la folosirea unor strategii de gândire, dezvoltându-le în același timp spiritul de echipă.
II.2.Clasificarea jocurilor didactice.
Prin caracter, conținut și structura, jocurile sunt numeroase și variate. Clasificarea lor ridică, prin urmare, problema criteriilor după care pedagogul sau psihologul se orientează în această operație.
Pornind de la concepția generală a dezvoltării psihice a copilului, psihologul german W. Stern elaborează o teorie a jocului ținând seama de factorii „interni” și factorii „externi” ai dezvoltării. In conformitate cu acțiunea formativă a acestor factori și cu structura jocurilor, W. Stern distinge:
jocuri individuale care sunt determinate de factori interni;
jocuri sociale care sunt generate de factori externi.
Jean Piaget, referindu-se la această schemă de clasificare, sublinia că e foarte dificil de a stabili granița dintre jocurile simbolice individuale și jocurile simbolice cu mai mulți parteneri.
Prin caracterul lor jocurile pot fi individuale sau sociale, însă în ambele cazuri, în contextul dezvoltării fizice generale a copilului, evoluția jocului este rezultalul factorilor interni și externi si nu al acțiunii separate a fiecărui factor în parte. Această clasificare nu ia în considerare valoarea formativă a jocului, influența lui asupra dezvoltării psihice a copilului.
Charlolte Bühler clasifica jocurile în cinci grupe:
jocuri funcționale (senzorio – motrice);
jocuri iluzorii (de ficțiune);
jocuri receptorii;
jocuri de construcție;
jocuri colective.
Potrivii acestei concepții, copilul trece de la o categorie la alta de jocuri, în conformitate cu tendințele dezvoltării, pe măsură ce dobândește rând pe rând funcțiile necesare adaptării la cerințele mediului înconjurător. Importanța acestei clasificări rezidă în luarea în considerare a influenței pe care o are jocul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale și chiar afective.
André Demarbre, analizând într-o lucrare 200 de jocuri, realizează o clasificare a acestora în funcție de vârsta copilului și în funcție de efortul solicitat. El vorbește despre:
jocuri foarte active;
jocuri active;
jocuri de slabă intensitate;
jocuri recreative;
jocuri intelectuale.
Autorul a modificat pe parcurs criteriul clasificării datorită caracterului nesatisfăcător al unui singur criteriu de clasificare a jocurilor.
Psihologul elvețian Jean Piaget realizează o clasificare prin care se face pentru prima dată încercarea de a se răspunde la problemele metodologice ale clasificării. El definește jocul drept o activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale intelectuale. Aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de „structuri mintale"'.
scheme senzorio motrice;
scheme simbolice;
formele noționale (socializate) ale gândirii.
La baza clasificării Piaget pune trei structuri genetice în funcție de care evoluează jocul, exercițiul, simbolul și regula.
Potrivit cu structurile arătate, el clasifică jocurile în trei grupe succesive:
jocuri -exercițiu;
jocuri simbolice;
jocuri cu reguli.
În acest fel schema clasificărilor capătă un cadru mai larg și se întregește fată de clasificările anterioare.
Se cunoaște că o clasificare unanim acceptată a jocurilor este greu de realizat. Pentru elaborarea unei clasificări acceptabile este necesară selectarea criteriilor, pe de o parte, ținându-se seama de sarcinile educării multilaterale a copiilor, iar pe de altă parte, de ponderea influenței formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului. De asemenea trebuie să se țină seama și de particularitățile individuale și de vârstă, de zona proximei dezvoltări; să se aleagă jocuri mai dificile decât posibilitățile lor actuale, care să solicite, să grăbească și să stimuleze evoluția psihică.
De asemenea, institutorii trebuie să se orienteze către acele jocuri care solicilă procesele psihice și însușirile de personalitate pe care le constată mai puțin dezvoltate la elevii lor.
În funcție de aceste considerente, în pedagogia științifică, cste acceptată următoarea clasificare a jocurilor:
jocuri didactice;
jocuri de creativitate;
jocuri logice.
Jocurile didactice pot „însoți" fiecare obiect de învățământ, flecare lecție luând și forma unor întreceri, concursuri între toți elevii, între rânduri de bănci, grupe de elevi etc.
După conținuturile lor, jocurile didactice pot fi grupate în câteva categorii largi: jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii („Răspunde repede și bine", „Ce a greșit…"'), jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător („Cunoști curiozitatea mea?”), jocuri didactice cu conținut matematic („La ce număr m-am gândit?", „Cel mai bun matematician”), jocuri didactice cu conținut istoric („Cel mai bun istoric"'} etc.
Jocurile didactice mai pot fi clasificate și după criteriul folosirii sau absenței materialului didactic. Deosebim astfel: jocuri didactice orale și jocuri didactice cu material.
Jocurile de creativitate trebuie să urmărească cunoașterea, stimularea, educarea si dezvoltarea tuturor factorilor implicați în procesul creației. Iată câteva sarcini didactice ce pot fi realizate prin intermediul unor aslfel de jocuri: crearea unor povesti, povestiri pornind de la un cuvânt, de la două cuvinte („binomul fantastic”) sau de la mai multe cuvinte; actualizarea conținutului unor opere literare („Ce ar face domnul Goe astăzi”), găsirea a cât mai multor și mai variate utilizări ale obiectelor uzuale sau invers, găsirea a cât mai multor obiecte care pot fi folosite într-o anumită împrejurare; crearea unor exerciții și probleme care să includă anumite numere sau operații; realizarea unor desene pornind de la anumite figuri geometrice simple; dramatizarea unor povesti, povestiri, schițe, fabule ele. Jocurile de creativitate pot fi folosite si la toate obiectele de învățământ din clasele l – IV.
Jocurile logice sunt mult mai îndrăgite de către elevii mici. Dintre ele fac parte jocurile de perspicacitate, de flexibilitate și fluiditate (găsirea a cât mai multor cuvinte care să înceapă cu o anumită literă, să aibă un anumit număr de litere sau de silabe), alte jocuri (șah, table, romi, domino, go etc.).
Gama jocurilor ce pot și trebuie să fie organizate cu elevii este variată, începând de la cele de creație cu subiecte din viața cotidiană, jocurile constructive, didactice, până la cele de mișcare, recreativ – distractive, muzicale etc. Astfel jocurile cu subiect și roluri care prevalează în activitatea preșcolarilor continuă să persiste și la copii din clasele primare cărora le place să se joace „Dc-a școala", „De-a familia” și să dramatizeze în joc subiecte din povești si povestiri.
La școlarii mici se accentuează preocuparea pentru jocurile de construcție care au și un vădit caracter creativ și pentru care cele de mișcare strâns legate de dinamismul specific. Se dezvoltă, de asemenea, preocuparea pentru jocurile didactice (exemplu: „De-a țările", „Nu te supăra, frate !?”, „Țări, continente", „Dacii și romanii”, „Călătorii pe hartă" etc.).
„Lumea jocului este lumea basmului vieții, lumea subliniată în visul și aspirațiile copilăriei și prin aceasta cu virtuți educative – adică integratoare deosebite. Este mai mult decât anticamera lumii reale, este partea integrantă din ea. Ea se dezvoltă pentru fiecare individ in parte, odată cu înaintarea în vârstă, dar rămâne mai departe pentru copilăria veșnică" . El esle un mijloc deosebit pentru a se obține dezvoltarea spiritului de solidaritate, de disciplină de inițiativă activă, de dezvoltare a personalității sociale.
CAPITOLUL III
III.1. Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic matematic in invatamantul prescolar.
II. 1. Conceptul de joc didactic matematic
Un rol deosebit de important în desfășurarea întregului proces instructiv-educativ din grădiniță îl au metodele și procedeele folosite de educatoare în predarea cunoștințelor.
Experiența ne-a demonstrat că eficiența metodelor de instruire crește dacă aceste metode răspund curiozității și intereselor copiilor.
În activitățile de formare a reprezentărilor matematice se folosesc metode și procedee variate, care solicită copiii în acțiunile permanente la învățarea prin participare activă și conștientă, la căutare și descoperire.
Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune operatorie, deci, pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. ,,Activ”este copilul care depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe.,,Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material ,,activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.
Interdisciplinaritatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
În timp ce IQ-ul crește de la o generație la alta, QE (coeficientul emoțional) are tendința să scadă, determinat de noile transformări din societate. Astfel se accentuează individualismul și egocentrismul individului.
Considerăm că învățarea prin cooperare oferă soluția de echilibrare optimă IQ-QE și ajută la autocunoașterea copiilor, în speța la cunoașterea propriilor limite, dar le dezvoltă și capacitatea de autoevaluare obiectivă în raport cu alții.
De fapt, ce urmărim noi să învețe copiii noștri, știind că la această vârstă egocentrismul se manifestă puternic? Să se simtă legați de celelalte ființe umane, să le pese de binele altora, să se bucure de realizările ori cel puțin de încercările proprii și ale celorlalți; să rezolve probleme fără a se certa, să se iubească pe ei și pe ceilalți și să arate această dragoste a lor și celorlalți, să treacă peste ocazia de a-i învinovăți pe ceilalți și, în loc de aceasta, să caute căi de a ajuta la îmbunătățirea unei situații, să înțeleagă că modul în care ,,jucăm” este cu adevărat mai important decât faptul de a pierde sau câștiga.
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne ale învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe.
Interdisciplinaritatea presupune o învățare prin cooperare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic, receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorința de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
Munca în echipă este un aspect al învățării prin cooperare, ilustrând ideea de interdepedență pozitivă:,,un copil nu poate să reușească fără ceilalți”, Astfel solicităm copiii să lucreze în colaborare pentru a realiza diverse sarcini. De pildă, realizarea unei machete pentru centrul tematic, presupune ca fiecare copil din echipă să realizeze un element component, ori pavoazarea sălii de grupă, munca la colțul naturii, realizarea unor măști pentru sărbătorile de iarnă, a unor expoziții tematice. În asemenea activități, pe lângă obiectivele vizând învățarea copiilor li se formează și deprinderea de a munci în grup. La nivelul grădiniței, învățarea prin cooperare este o activitate frecvent utilizată în programul zilei.
Cooperarea și colaborarea se întâlnesc și în jocurile de creație-jocuri de rol, în echipele formate, în cadrul jocurilor de mișcare de la educație fizică, în jocurile didactice, în manifestările artistice: serbări, scenete, dansuri, lucrări practice colective.
În cadrul activității interdisciplinare – joc didactic -,, Știi,răspunzi,câștigi”, am folosit metoda cubului. Cubul era numerotat cu numerele:1,2,3, iar prin rostogolire, copiii aveau ca sarcină de lucru să găsească cuvinte cu atâtea silabe cât arată numărul de pe cub. Echipa din care făcea parte copilul solicitat la răspuns era pusă în situația de a găsi și alte cuvinte cu același număr de silabe. Tot în cadrul acestui joc am folosit ,,Tehnica analitico-sintetică”, copiii fiind puși în situația de a rezolva o problemă. Am folosit un fluture care avea ascunse în aripile sale mai multe plicuri cu surprize. În momentul în care copilul deschidea plicul, trebuia să găsească răspuns la o ghicitoare și să așeze pe crengile copacului atâtea flori câte silabe are cuvântul ,,ciocănitoare” sau să găsească litera care lipsește din cuvântul ,,alfabet” sau să găsească câte litere are o propoziție. Tot în acest joc, copiii au primit cuvinte amestecate dintr-o propoziție urmând ca ei să aranjeze cuvintele în ordine pentru a avea înțeles propoziția.
În cadrul activităților desfășurate am mai folosit metoda R.A.I. (Răspunde – aruncă – interoghează). Este o metodă de fixare și sistematizare a cunoștințelor, dar și de verificare. Are la bază stimularea și dezvoltarea capacității copiilor de a comunica, prin întrebări și răspunsuri, a ceea ce tocmai au învățat. S-a desfășurat jocul ,,Câte legume cunoaștem?”.
Pledăm pentru utilizarea metodelor interactive de grup, dar nu în detrimentul celor tradiționale, ci căutăm o îmbinare armonioasă în scopul modernizării, îmbunătățirii acivității instructiv-educative din grădiniță.
Explicația – metodă verbală de asimilare a cunoștințelor prin care se progresează în cunoaștere oferind un model descriptiv la nivelul relațiilor.
Educatoarea:
explică procedeul de lucru (grupare de obiecte, formare de mulțimi, ordonare, etc.) ;
explică termenii matematici prin care se verbalizează acțiunea;
explică modul de utilizare a mijloacelor didactice ;
explică reguli de joc, sarcini și situații de învățare.
Copilul : – explică modul în care a acționat (motivează) ;
– explică soluțiile găsite în reyolvarea sarcinii didactice, folosind limbajul
matematic.
Demonstrația – este metoda învățării pe baza contactului cu materialul intuitiv, contact prin care se obține reflectarea obiectului învățării la nivelul percepției și reprezentării.
Ca metodă specifică învățării matematice la vârsta preșcolară, demonstrația valorifică funcțiile pedagogice ale materialului didactic. În funcție de acestea, demonstrația se poate face cu obiecte și jucării ( pentru grupa mică și mijlocie), material didactic structurat (grupa mare și pregătitoare), reprezentări iconice (specific pentru grupa mare și pregatitoare).
Conversația – metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor în scopul realizării unor sarcini și situații de învățare.
În raport cu obiectivele urmărite și cu tipul de activitate în care este integrată, conversația , ca metodă, are următoarele funcții:
euristică de valorificare a cunoștințelor anterioare ale copiilor pe o treaptă de cunoaștere;
La nivelul activităților matematice din grădiniță, explicația este folosită atât de educatoare, cât și de copii:
de clarificare , de aprofundarea cunoștințelor;
de consolidare și sistematizare ;
de verificare sau control.
Educatoarea trebuie să creeze cât mai multe situații generatoare de întrebări, căutări, să dea posibilitatea copilului de a face o selecție a posibilităților de lucru, să regurgă la întrebări-problemă, sa-i încurajeze să formeze ei înșiși întrebări, să pună probleme. Întrebările de tipul:,,Ce ai aici ?’’,, Ce ai făcut?’’, ,, De ce?’’, pun copiii în situația de a motiva acțiunea și astfel limbajul relevă conținutul matematic al acțiunii obiectuale și se realizează schimbul de idei.
Exemplu: ,,Cum este această piesă?’’ – ,, Piesa aceasta este pătrat și nu e mare ’’.
O atenție deosebită se va acorda întăririi pozitive a răspunsului nefiind recomandate metodele de dezaprobare totală ce au efect descurajator.
Problematizarea – o metodă care solicită copilului un efort intelectual orientat spre descoperirea de noi cunoștințe sau procedee de acțiune și de verificare a soluțiilor găsite.
Folosită ca metodă în activitățile matematice din grădiniță, poate fi considerată o variantă a conversației euristice. Aplicată cu consenvență și discernământ, problematizarea rezolvă la copilul preșcolar gândirea independentă, productivă, scheme operatorii și asigură motivația intrinsecă a învățării.
Ca aplicație specifică a metodei problematizării este rezolvarea de probleme, situație în care copilul lucrează individual , iar dirijarea este realizată de educatoare.
Rezolvarea problemelor matematice înseamnă pentru copilul preșcolar achiziționarea unor strategii, parcurgerea unor pași, traversarea unor etape succesive absolut necesare.
Prima etapă: Înțelegerea problemei și organizarea informațiilor.
Copilul trebuie să înțeleagă ce îi cere problema, ce trebuie să facă? O problemă matematică i-ar putea cere să clasifice, alta să grupeze, să sorteze sau să completeze o structură. În acest prim stadiu el își organizează informația, cu ajutorul nemijlocit al educatoarei, pentru ca în următoarele etape să o folosească corect. Iată câteva exemple concrete de parcurgere a acestor etape care pregătesc copilul pentru înțelegerea algoritmului, pentru însușirea modului de rezolvare a problemelor matematice.
1. Sortare – clasificare – grupare: Când lucrează acest tip de probleme, copiii sunt puși în situația de a compara, de a găsi asemănări și diferențe între obiecte, de a le alege și ordona, în funcție de diferite criterii. Ei identifică obiectele care nu se potrivesc sau pe cele care se potrivesc într-un grup dat și verbalizează motivul pentru care unele obiecte stau împreună, iar altele nu.
Înainte de a trece la utilizarea fișelor, copiii manipulează direct obiectele, aleg și grupează diferite jucării. Tot timpul se subliniază motivele pentru care sunt grupate, așezate sau clasificate obiectele / imaginile/jucăriile într-un anume fel.
Beneficii: dezvoltarea gândirii logice, verificarea spiritului de observație, a concentrării atenției, exersarea operațiilor gândirii, verificarea limbajului matematic, stimularea activității verbale în general.
Exemple:
* „ Privește imaginea, spune ce reprezintă fiecare desen. Care desen NU se potrivește cu celelalte? De ce?”
* „De ce sunt grupate obiectele acestea împreună? Explică legătura dintre ele
* „ Unește printr-o linie obiectele care se potrivesc. Explică care este legătura dintre ele. Ce obiecte nu se potrivesc? Taie-le cu o linie.”
* „ Hai să potrivim lucrurile!”
* „ Decupați desenele din dreapta paginii și lipiți-le în dreptul imaginilor care se potrivesc.
Explicați legătura dintre ele’’
2. Utilizarea structurilor: În acest tip de probleme, copiii trebuie să continue un șir, stabilind ce obiect sau imagine urmează. El va ști cine / ce urmează dacă observă, compară și analizează cu atenție modelul prezentat. Copilul este pus în situația de a estima și a explica locul unui obiect într-un șir, într-o structură. La început sunt utilizate structuri simple, apoi din ce în ce mai complicate, iar după ce au învățat algoritmul, copiii sunt încurajați să creeze singuri structuri.
Beneficii:Sunt exersate, de asemenea, operațiile gândirii, spiritul de observație, atenția și limbajul.
Se exersează numărarea, se dezvoltă capacitatea de a observa structurile și de a formula propoziții despre ele. Copiii văd, manipulează și discută despre structuri, acest lucru contribuind la înțelegerea acestui tip de probleme.
Exemple:
* „ Completează șirul cu desenul potrivit!” Copilul motivează de fiecare dată acțiunea executată.
* „ Câte grupuri de același fel ai numărat? Să numărăm obiectele din fiecare grup. Câte obiecte sunt în fiecare grup? Copilul observă diferențele cu privire la numărul de elemente din fiecare grup. Va înțelege, astfel, ce grup urmează, care-i ordinea, care este logica structurilor prezentate. Educatoarea pune întotdeauna întrebări ajutătoare: Câți iepuri va avea grupul următor? Dar următorul? Etc.
3.Colectarea și sortarea datelor în tabel:
Se prezintă copiilor o imagine în care apar obiecte numărabile. Aceștia descoperă de câte ori se repetă un personaj/un obiect și completează un tabel. Tabelele pot fi așezate fie orizontal, fie vertical.
Copiii sunt puși în situația de a număra, compara, raporta cantitatea la cifră / cifra la cantitate, de a completa un tabel, cu sau fără scrierea cifrei care corespunde numărului de elemente.
Aceste tipuri de probleme se desfășoară, la început, frontal, apoi, pe măsură ce copiii deprind procedura, se trece la lucrul în grupuri, în perechi sau individual.
Beneficii: Sunt exersate operațiile gândirii, spiritul de observație, se dezvoltă atenția, capacitatea de a verbaliza, de a motiva o acțiune, de a compara obiecte sau imagini.
Exemple:
*” Desenează în spațiile date tot atâtea linii orizontale/ verticale câte obiecte de același fel ai descoperit în imagine.”
Într-o fază mai avansată, i se poate cere copilului să deseneze tot atâtea linii/puncte/steluțe/buline câte obiecte de același fel a descoperit, dar și să scrie cifrele corespunzătoare sau să verifice dacă cifrele date corespund numărului de obiecte numărabile sau să încercuiască cifra care corespunde numărului de elemente.
Etapa a doua: Folosirea informațiilor și rezolvarea problemei
În această fază copilul utilizează informațiile colectate pentru a înțelege ce îi cere problema.
Educatoarea explică cu claritate problema, le oferă ori le sugerează strategii ce pot fi folosite în rezolvare, îi ajută să-și reorganizeze datele care să-i ducă la găsirea soluției. În acest scop, sunt folosite bine cunoscutele probleme ilustrate sau problemele vizualizate pe hârtie. Imaginea utilizată este foarte importantă pentru înțelegerea enunțurilor de către copii, de aceea aceasta trebuie să îndeplinească câteva condiții: să fie clară, dinamică, sugestivă, succesiunea să fie logică, ușor de intuit/ de înțeles de către copil. Sprijinul perceptiv să fie deplin și corect pentru copii.
La început, în perioada de familiarizare cu acest tip de probleme, se recomandă folosirea elementelor decupate, detașabile, ușor mânuibile, apoi se folosesc imagini compacte.
Până la această etapă, copilul a rezolvat probleme prin intermediul sortării, clasificării, completării structurilor și a tabelelor . Acum i se cere să găsească rezolvarea pe baza datelor exprimate de ilustrații. Soluția, răspunsul la problemă poate fi oral sau scris – semne grafice sau cifre.
Se recomandă verificarea permanentă a corectitudinii soluției / răspunsului problemelor. Acest lucru se face cu ajutorul copiilor.
Utilizarea imaginilor:
Exemple:
* „Spune dacă numărul elementelor corespunde cifrei. Verifică, la capătul rândului, dacă totalul elementelor corespunde cifrei din casetă.”
* „ Adună elementele celor două mulțimi. Alege și încercuiește cifra corespunzătoare numărului total de elemente.”
Introducerea semnelor matematice + / – / =.
Formularea enunțurilor de către copii / Compunerea de probleme după imagini date:
Se formulează sarcini de genul: „Observă și alege răspunsul corect”, „Alege și încercuiește din casete cifra care reprezintă rezultatul operației de mai jos”, „Observă acțiunea din imagine și compune o problemă”, „Calculează și spune care este răspunsul corect”, „Enunță problema și găsește rezolvarea ei!”, „Privește cu atenție imaginea și creează o problemă”, „Scrie în căsuță cifrele corespunzătoare exercițiului”, „Observă și rezolvă!”.
Exemple:
Pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor matematice educatoarea poate folosi și alte tehnici: dramatizarea problemelor, rezolvarea cu ajutorul desenelor, rezolvarea orală, probleme în versuri, introducerea textului scris alături de ilustrarea prin desen, punerea copilului în situația de a alege singur operația: adunare sau scădere.
Concluzionând, se observă că, analiza sistemică a procesului de învățământ și proiectarea activității matematice într-o viziune modernă, în perspectiva formării reprezentărilor matematice corecte, scoate în evidență legătura logică între obiective, mijloace, metode, forme de organizare a activității și interdependența funcțională a acestor componente.
III.2. Tipuri de jocuri didactice matematice
Jean Piaget clasifică jocurile astfel:
a) jocuri exerciții;
b) jocuri simbolice;
c) jocuri cu reguli.
* Jocurile exerciții presupun repetarea de plăcere a unor activități însușite pe alte căi, în scopul adaptării (antepreșcolar, preșcolar, cu persistență în școlaritate). Cel mai adesea presupunem o repetare a unei acțiuni care nu se finalizează (hrăni rea păpușii). Antrenarea ludică se realizează spontan în cadrul unei mari bogății de jucării.
*Jocurile simbolice, bazate pe transformarea realului prin asimilarea lui la trebuințele propriului „eu” se manifestă atât sub raport afectiv, cât și subordonat unor interese cognitive ale copilului. La vârsta școlară mică, copilul are nevoie de parteneri (chiar adulți), dar el poate crea subiectul unui joc fără partener sau cu partener imaginar, atât de activă fiind forța subiectului.
*Jocurile cn reguli se transmit în cadrul social de la copil la copil și importanța lor crește odata cu dezvoltarea vieții sociale a copilului. Predominantă este regula.
Preluând partea bună a tipurilor de jocuri amintite pedagogia științifică optează pentru următoarea clasificare:
* jocuri de creație;
* jocuri de mișcare;
* jocuri didactice.
Apreciat în mod deosebit, jocul de creație este acela în care subiectul, conținutul și regulile sunt creații ale elevului, care reproduce de regulă subiecte din viața cotidiană, din povestiri sau din basme. Jocurile de creație nu se desfășoară fără reguli. Creând singuri subiectul .și regulile jocului, elevul câștigă experiență socială apreciabilă. Un rol bine determinat în cadrul jocurilor de creație îl au jocurile de construcție. Pentru acest joc, încă de la grupa mică copilul găsește un material foarte bogat cu care poate realiza diferite construcții sub îndrumarea institutorului, fie din imaginație, fie după o temă data. Materialele sunt variate și numeroase: cuburi, forme geometrice din plastic, cercuri, hârtie, nisip etc., din care elevul își confecționează singur jucăriile cu care se joacă. Ceea ce este specific jocului de construcție este faptul că în aceste jocuri totul este plănuit de elev, rolul principal revenindu-i tot elevului.
Jocurile de mișcare corespund atât particularităților de vârstă cal și cerințelor
de ordin instructiv – educativ. În aceste jocuri regulile au drept scop indicarea unor moduri de mișcare în timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplină și a deprinderii de autostăpânire în unele situații. Jocul de mișcare îl apropie pe elev de înțelegerea vieții, este activ, fiind angrenat întregul organism.
Jocul de mișcare contribuie la dezvoltarea motricității, asigură formarea unei ținute corecte și contribuie la evitarea unor eventuale deformări ale elevului.
Jocurile didactice reprezintă o formă de activitate atractivă și accesibilă copilului prin care se realizează o mare parte din sarcinile educaționale în grădiniță și în școală. Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc activ și eficace de instruire și educare a școlarului mic. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este în fond o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului instructiv – educativ.
Prin jocul didactic elevul își angajează întregul potențial psihic, își ascute observațiile, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă.
În învățământul primar, jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele școlare în orice moment al lecției, ca activitate de sine stătătoare sau doar ca metodă, urmărindu-se fie dobândirea noilor cunoștințe, priceperi și deprinderi, fie fixarea și consolidarea acestora, fie verificarea și aprecierea nivelului de pregătire al elevilor.
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, acestea stimulând dezvoltarea intelectuală generală a elevului și influențând pozitiv dinamica vieții sale spirituale. Pe de alta parte, cunoștințele matematice au o tot mai mare aplicare în practică, în toate domeniile de activitate. Jocul didactic mai matematic este acela prin care se realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic, folosind un conținut accesibil, atractiv și recreativ atât prin forma de desfășurare cât și prin materialul didactic folosit.
Deși este dificil să facem o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuși în funcție de scopul și de sarcina didactică propusă, acestea se pot împărți astfel:
1. După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului ție învățământ:
* jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare;
* jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu – zise ale lecției;
* jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalate pe parcursul
lecției sau la final.
2. După conținutul capitolelor de însușii în cadrul obiectului de învățământ (matematica) sau în cadrul anilor de studii:
× jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau grup de lecție;
× jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase.
Există și jocuri didactice matematice folosite pentru familiarizarea elevilor cu unele concepte moderne de matematică (cum sunt cele de mulțime și relație), pentru consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (triunghi, dreptunghi, pătrat, cerc), pentru cultivarea unor calități ale gândirii și exersarea unei logici elementare. In acest sens se utilizează jocurile logico-matematice.
Se știe că activitatea de învățare necesită un efort susținut și de aceea introducând cu mult tact, cu pricepere, activități de joc, realizăm o legătura, o continuitate cu perioada de vârf antepreșcolară, preșcolară și școlară, trezindu-i elevului interesul pentru activitatea de învățare, împletind-o cu activitatea de joc, dorită de el- Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecției în care observăm starea de oboseală, când atenția nu mai poate fî captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lecții joc, în care jocul să domine urmărind fixarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor.
Inclus inteligent în structura lecției, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice și formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o îmbinare între învățare și joc. Cu atât mai mult jocul didactic este indicat a fi conceput în activitățile matematice și în lecțiile de matematică din clasa I unde noțiunile de număr și de operație cu numere sunt abstracte.
Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, dintre care amintim:
– constituie o tehnică atractivă de exploatare a realității, de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;
– constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;
– dezvoltă la elevi iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea;
– angajează la lecție atât elevii timizi cât și pe cei slabi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce conduce la creșterea gradului de coeziune a clasei.
În școală, jocurile de recunoaștere a culorilor, formelor, mărimilor, figurilor geometrice, de formare a numerelor în concentrul l – 10, de efectuare a operațiilor aritmetice de adunare și scădere cu una sau două unități constituie activitățile de bază ale elevului. Orice exercițiu sau problemă poate deveni joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat și scopul urmărit, dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilor interesul, spiritul de concurență și de echipă.
III.3. Proiectarea, organizarea si desfasurarea metodica a jocului didactic matematic.
Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea si desfășurarea lui metodică, de modul în care institutorul știe să asigure o concordanță deplină între toale elementele ce-l definesc.
Pentru aceasta, institutorul va avea în vedere următoarele cerințe de bază:
pregătirea jocului didactic;
organizarea judicioasă a acestuia;
respectarea momentelor jocului didactic;
ritmul și strategia conducerii lor;
stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Pregătirea jocului didactic presupune, în general, următoarele:
studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale;
pregătirea materialului (confecționarea sau procurarea lui);
elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.
Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Astfel, trebuie
sa se asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și, uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.
O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfășurării jocului. In general, materialul se distribuie la începutul activității de joc, și aceasta pentru următorul motiv: elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația institutorului referitoare la desfășurarea jocului.
Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice rnatematice în care materialul poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului.
Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influență favorabilă asupra ritmului de desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.
Desfășurarea jocului didactic cuprinde, de regulă, următoarele momente:
introducerea în joc (discuții pregătitoare);
anunțarea titlului jocului si a scopului acestuia;
prezentarea materialului;
explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
fixarea regulilor;
executarea jocului de către elevi;
complicarea jocului (introducerea unor noi variante);
încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale).
Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în funcție de tema jocului.
Uneori, atunci când este necesar să familiarizăm elevii cu conținutul jocului, activitatea poate să înceapă printr-o scurtă discuție cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se poale face prinlr-o scurtă expunere care să stârnească interesul și atenția elevilor. In alte jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acțiune a elevilor. Introducerea în jocul matematic nu esie un moment obligatoriu. Institutorul poate începe jocul anunțând direct titlul acestuia.
Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul activității.
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și explicarea acestuia. Institutorul trebuie să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin, să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și corectă de către elevi, să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului, să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic, să scoală în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigători.
Uneori, în timpul explicației sau după explicație, se obișnuiește să se fixeze regulile transmise. Acest lucru se recomandă, de regulă, atunci când jocul are o acțiune mai complicată, impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor reguli.
Jocul începe la semnalul conducătorului de joc. La început, acesta intervine mai des în joc, reamintind regulile, dând unele indicații organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experiența jocurilor matematice, propunătorul acordă independența copiilor si îi lasă să acționeze liber.
Se desprind, în general, două moduri de a conduce jocul elevilor:
– conducerea directă (institutorul având rolul de conducător al jocului);
– conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără să interpreteze rolul de conducător).
Pe parcursul desfășurării unui joc didactic matematic, institutorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna.
Totuși, chiar dacă institutorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt deosebite. Astfel, în ambele cazuri, institutorul trebuie să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat); să mențină atmosfera de joc; să urmărească felul în care se respectă cu strictețe regulile jocului; să urmărească evoluția jocului, evitând momentele de monotonie; să eontroleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se regulile stabilite; să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod independent sau în cooperare; să urmărească comportarea elevilor, relațiile dintre ei; să activeze toți copiii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe cei timizi.
Sunt situații când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducerea jocului (elevii devin conducătorii jocului, îi organizează în mod independent), schimbarea materialului între elevi (pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiași joc), complicarea sarcinilor jocului, introducerea unui element de joc nou, introducerea unui material nou etc.
Valoarea formativă a jocurilor didactice sporește cu atât mai mult cu cât propunătorul dă curs liber principiilor de bază care le călăuzește:
rolul lor nu se reduce la contemplarea situației în care a fost pus. Elevul refleclă asupra acestei situații, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă propriile păreri cu cele ale colegilor săi, rectifică eventualele erori;
elevul studiază diverse variante care duc la rezolvare, alegând-o pe cea mai avantajoasă, mai simplă și creează pe baza ei unele noi alternative de rezolvare, pe care să le formeze corect și coerent;
elevul are deplină libertate în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuie
totuși să motiveze alegerea sa, arătând în fața colegilor, avantajele pe care le
prezintă ea;
în timpul jocului s-ar putea face si unele greșeli. Elevul învață multe lucruri corectându-și propriile greșeli; dacă nu poate el, îl vor ajuta colegii. Institutorul nu poate interveni decât cu sugestii;
în desfăsurarea jocului este esențială activizarea conștientă de continuă căutare, de descoperire a soluțiilor. Verbalizarea acțiunilor, exprimarea rezultatelor obținute, deși sunt importante, nu se situează pe același plan cu activitatea însăși, putându-se folosi vocabularul comun.
Realizarea acestor principii depinde în primul rând de modul în care propunătorul își începe organizarea muncii, înțelegând să renunțe în mod deliberat la unele pregătiri tradiționale stabilite în relația „institutor- elev".
În încheiere, institutorul formulează concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări si evaluări cu caracter individual si general.
Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecție și în orice clasă a ciclului prescolar si primar.
CAPITOLUL IV
IV. Modalitati de utilizare a jocurilor didactice in activitatile matematice
IV.1. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii de multime si operatii cu multimi.
GĂSIȚI PROBLEMA ! – este un joc pentru învățarea și consolidarea operațiilor cu mulțimi.
Scopul:
– să cerceteze proprietățile tuturor pieselor,găsind-o pe cea caracteristică.
Sarcina didactică:
– copiii trebuie să așeze piesele la locul potrivit după proprietatea caracteristică a fiecăruia.
Materialul didactic:
– cercurile pentru diagrame,flanelograf, piesele trusei.
Regula jocului: – copiii trebuie să cerceteze proprietățile tuturor pieselor din cercul verde, găsind-o pe cea caracteristică (proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc și numai ele). La fel vor proceda și cu piesele din cercul roșu. Confruntând apoi concluziile cu intersecția și cu complementara reuniunii, vor ajunge la rezultatul sigur:"așezați toate pătrățele în cercul verde și toate piesele roșii în cercul roșu."
Desfășurarea jocului:
– educatoarea înfățișează copiilor două cercuri colorate diferit ce se întretaie incluzând un sector comun; în fiecare dintre domeniile determinate decele două cercuri au fost așezate 1-2 piese.
La fel se poate proceda pentru a arăta că mulțimile sunt disjuncte. Se lucrează cu toate piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulțimile la care sereferă enunțul să aibă ca proprietăți caracteristice variabileale aceluiași atribut (culoare, mărime, formă).
"Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și toate piesele galbene în cercul verde.
"Așezați toate piesele mari în cercul roșu și cele mici încercul verde."
"Așezați toate piesele în formă de tniunghi în cercul roșu și cele pătrate în cercul verde", etc.
Pentru a exemplifica incluziunea, se alege o mulțime ( formată după un anumit criteriu) și o submultime (parte) a acesteia.
– într-o cutie, separat, mai sunt alte piese:
Astfel, se pot obține formulări ca:
"Așezați toate pătratele în cercul roșu și toate pătratele mici în cercul verde.";°
"Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și triunghiurile roșii în cercul verde.";
"Așezați toate piesele mari în cercul verde și toate piesele mari galbene în cercul roșu."
Activitățile de stabilire acorespondenței element cu element a mulțimilor, urmăresc să dezvolte la copil înțelegerea conținutului esențial al noțiunii de număr, ca o clasă de echivalență a mulțimilor finite echipotente cu o mulțime dată. Astfel, elevii vor înțelege mai bine proprietățile numerice ale mulțimilor care au același număr de elemente. Folosind denumirea de mulțimi cu "tot atâtea elemente", se detașează progresiv noțiunea de număr ca o clasă de echivalență.
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE:
GRADINITA:
GRUPA: MARE
DENUMIREA ACTIVITATII : Activitate matematica
TEMA : "Numeratia în concentrul 1-10"
TIPUL DE ACTIVITATE : consolidare – verificare
SUBIECTUL ACTIVITATII : "Ghici, ghici"
MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Evaluarea capacitatii de a numara constient în limitele 1-10
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârsitul activitatii copiii vor fi capabili sa:
O1 – sa numere crescator si descrescator în limitele 1-10;
O2 – sa stabileasca vecinii unui numar:
O3 – sa raporteze numarul la cantitate si invers;
O4 – sa formeze multimea ceruta de cifra;
O5 – sa sesizeze schimbarea intervenita în multimea de pasari;
O6 – sa recunoasca cifrele în limitele 1-10;
O7 – sa mânuiasca paletele cu cifre corespunzator cerintelor.
SARCINA DIDACTICA :
sa formeze multimi de pasari de curte dupa diferite criterii;
sa identifice si sa selecteze paletele cu cifre corespunzatoare numarului pasarilor de curte din multime;
sa observe diferite schimbari în multimile formate.
REGULI DE JOC: grupa e împartita în trei echipe; copilul solicitat formeaza
multimea de pasari ceruta de mine; un reprezentant din a doua echipa numara
elemntele multimii; un reprezentant al celei de-a treia echipe alege paleta cu cifra
corespunzatoare; raspunsurile corecte sunt apreciate cu aplauze si buline.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauzele, întrecerea, miscarea.
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII :
sala de grupa va fi aerisita;
-intrarea copiilor în sala de grupa se va face organizat;
-materialul didactic fi pregatit pe o mesuta;
-se va pregati un panou pentru marcarea scorului;
– scaunele vor fi asezate pe trei echipe în forma de careu.
STRATEGII DIDACTICE:
a) metode si procedee: jocul, observatia, conversatia, explicatia, mânuirea materialului, problematizarea, surpriza, aplauzele.
b) Mijloace didactice: siluetele pasarilor de curte, palete cu cifre de la l la 10, panou, buline.
c) material bibliografic :
1. "Programa activitatilor instructiv – educative în gradinita de copii", Bucuresti 2000 ;
2. "Activitati matematice în gradinita", G.Beraru, M.Neagu, Edituta Polirom, Iasi l997;
DURATA : 30 minute
DESFĂSURAREA ACTIVITĂȚII
IV.2. Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale si calcului matematic.
Utilizând jocul în predarea matematicii am urmarit numeroase avantaje pedagogice dintre care amintesc:
-determinarea copiilor sa participe activ la lectie;
-antrenarea atât a copiilor timizi, cât si a celor slabi;
-dezvoltarea spiritului de cooperare;
-dezvoltarea iscusintei, spiritului de observatie, ingeniozitatii, inventivitatii, care constituie tehnici active de exploatare a realitatii.
Pornind de la ideea ca orice exercitiu sau problema poate deveni joc daca sunt precizate sarcinile de lucru si scopul urmarit, am cautat sa creez o atmosfera deconectanta si sa trezesc elevilor interesul, spiritul de concurenta si de echipa. Astfel, am folosit jocul didactic în întelegerea si însusirea numerelor naturale de la 0 la 10, numeratiei 0 – 10, a operatiilor de adunare si scadere în concentrul 0 – 10 si voi exemplifica cu câteva modele.
Primele 10 numere constituie fundamentul pe care se dezvolta întreaga gândire matematica a scolarului. La conceptul de numar, elevul ajunge progresiv si dupa o anumita perioada pregatitoare. Înregistrarea în scris a numarului, introducerea simbolului sau, reprezinta o etapa superioara a procesului de abstractizare.
Pentru ca activitatile sa fie mai placute si cunostintele sa fie însusite mai usor am utilizat jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare-numaratori despre numerele 0 – 10, deoarece cu o nota de umor ele descriu chipul cifrelor. Pe parcursul orelor în care am predat cunostinte despre numerele 0 – 10 am învatat elevii unele cântecele despre numere.
În lectiile consacrate adunarii si scaderii în concentrul 0 – 10 am folosit ghicitori – problema, de genul:
Mac, mac, mac si mac, mac, mac,
Zece rate stau pe lac.
Striga tare mama rata:
–Mac, mac, mac, nu vreti verdeata?
sase pleaca la maicuta
si-acum socotiti fuguta
Printre nuferii din lac
Câte rate baie fac?
Procesul scrierii sirului numerelor pâna la 10 se fac progresiv. Dupa însusirea numerelor 0 – 5 am practicat jocurile "Ce numere au fugit?" sau "Ce numere s-au ascuns?" prin care am urmarit deprinderea elevilor cu ordinea crescatoare sau descrescatoare a numerelor.
Jocul "Numara corect"
Obiective: -sa perceapa numerele dupa auz;
-sa poata numara respectând succesiunea numerelor.
Sarcina didactica: asculta si numara corect bataile din palme si alege numarul potrivit.
Material didactic: cartonase cu numerele de la 0 – 10
Desfasurare: învatatorul bate din palme, elevul alege cartonasul cu numarul corespunzator batailor din palme.
Jocul "Ce numere au fugit?"
Sarcina didactica: stabilirea numerelor lipsa dintr-un sir dat.
Material didactic: jetoane cu numere 0 – 10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform figurii de mai jos:
│0│ │2│ │4│ │6│ │8│
│7│ │5│ │3│ │1│
Desfasurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual; elevul vine si pune la locul potrivit numarul care lipseste.
Jocul "Ce semn s-a ascuns?"
Scopul: exersarea deprinderii de calcul, folosirea corecta a semnelor grafice de operatie (+, -).
Regula jocului: elevii trebuie sa ghiceasca ce semn de calcul a disparut.
Desfasurarea jocului: se va scrie la tabla o coloana de exercitii cu adunari si scaderi.
3 + 4 = 7; 5 – 3 = 2; 6 + 3 = 9; 4 – 4 = 0; 2 + 7 = 9; 7 – 5 = 2
Se poate organiza pe echipe sau elevii pot primi si fise. Se vor citi exercitiile în soapta de catre fiecare elev. Vor închide apoi ochii si învatatorul va sterge semnele de calcul. Elevii vor iesi la tabla si vor completa exercitiile cu semnele disparute.
Pe parcursul jocului am renuntat la conducerea directa si am alternat-o cu cea indirecta. Am cautat sa imprim jocului un anumit ritm, sa mentin atmosfera de joc, sa evit momentele de monotonie, sa stimulez initiativa si inventivitatea copiilor, sa urmaresc comportamentul lor si sa-i antrenez pe toti la joc.
La sfârsitul fiecarui joc am formulat concluzii si aprecieri asupra felului în care acesta s-a desfasurat, asupra comportamentului elevilor, am facut recomandari si evaluari individuale si generale.
IV.3.Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de geometrie
Ghiceste unde s-a ascuns ursuletul?
SCOP:recunoasterea figurilor geometrice, folosirea corecta a denumirii acestora,recunoasterea culorilor.
MATERIAL:figuri geometrice(patrat,triunghi,dreptunghi,cerc)de culori diferite;un jeton cu ursulet.
DESFĂSURAREA JOCULUI:
Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf,iar într-un colt al flanelografului sta ursuletul.Pentru început educatoarea are rolul de conducator,care însa v-a fi preluat fiecare data de copilul care raspunde corect,iar ceilalti sunt vânatorii.Conducatorul jocului întreaba:
-Unde s-a ascuns ursuletul?
Copilul desemnat trebuie sa raspunda, dupa care figura geometrica s-a ascuns ursuletul de vânator.pentru ca raspunsul sa fie corect trebuie sa se precizeze si culoarea figurii geometrice.
Câte sunt?
SCOP:consolidarea deprinderii de numerotatie;dezvoltarea atentiei si a spiritului de abservatie.
MATERIAL:cartonase pe care sunt scrise cifre.
DESFĂsURAREA JOCULUI:
Educatoarea aseaza pe flanelograf, un cartonas care reprezinta un anumit numar de desene.Copiii vor trebui sa aseze pe masute cartonasul care reprezinta numarul de obiecte desenate.
Fișe pentru evaluarea continuă
„CUFĂRUL TOAMNEI”
Descoperă umbra fiecărui element și realizează corespondența.
Alcătuiți prin încercuire:
– mulțimea frunzelor, mulțimea legumelor, mulțimea fructelor, mulțimea florilor;
Colorează elementele fiecărei mulțimi
Exerciții și probleme de adunare
1. Rezolvați exercițiile de adunare desenând în casetă atâția morcovi corespunzător rezultatului.
+ =
2. Într-o poieniță stăteau la sfat 5 veverițe. Au mai venit încă două. Câte veverițe stau acum la sfat?
Rezolvă problema și scrie operația efectuată.
3. Rezolvă dacă ai timp exercițiile date
4. Colorați cifra care corespunde numărului de elemente din următoarele mulțimi
TABEL DE CORESPONDENȚE
MATRICE DE EVALUARE
Evaluare sumativă – Figuri geometrice – Grupa mare
* Recunoaște și denumește figurile geometrice învățate la grădiniță.
* Desenează în tabelul din subsol tot atâtea steluțe câte figuri geometrice de același fel sunt în tablou.
* Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de figuri geometrice mari. Colorează-le cu roșu.
* Observă dreptunghiurile. Spune câte sunt lungi și câte scurte? Câte sunt în total? Colorează-le cu albastru.
* Observă cercurile. Încercuiește cifrele care arată câte cercuri mari ai descoperit și câte sunt în total.
* Colorează cu galben figurile geometrice mici.
* Descoperă în jurul tău obiecte a căror formă seamănă cu figurile geometrice învățate. Denumește-le, descrie-le și, dacă vrei, desenează-le într-o cărticică a formelor geometrice.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fise pentru evaluarea sumativă
1. Alcătuiește prin încercuire: – mulțimea frunzelor mici;
– mulțimea crizantemelor cu coadă scurtă;
– mulțimea morcovilor subțiri;
2. Colorează: – frunza mare alegând o culoare specifică anotimpului toamna.
– mulțimea morcovilor groși.
3. Desenează in fiecare căsuță atâtea boabe de struguri câte indică cifra.
4.Colorează în fiecare șir tot atâtea fructe sau legume câte indică cifra.
Exemple de jocuri didactice:
1. LA APROZAR
Scopuri:
consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;
consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte și de a sesiza unele relații cantitative;
dezvoltarea rapidității și a promptitudinii în gândire.
Obiective operaționale:
să constituie mulțimi după unul sau mai multe criterii date;
să compare mulțimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic corespunzător („mai multe”, „mai puține”, „tot atâtea”) și sesizând constanța cantității indiferent de locul mulțimii;
să rezolve itemii propuși în fișa de lucru individuală.
Sarcina didactică:
Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenței între elementele a două mulțimi și sesizarea diferenței dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi specificate pe jetoane în formă de frunze ruginii. Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.
Elemente de joc: prezența Zânei Toamnei, închiderea și deschiderea ochilor, coronițe surpriză de
Material didactic: prezența Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe și legume de toamnă, coșul Toamnei plin cu fructe și legume, fișe individuale de lucru.
Desfășurarea jocului:
Copiii vor fi împărțiți în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei și vor rezolva sarcina cerută:
Copiii vor grupa fructele și legumele din aprozar după formă.
Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Așează în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.
Pe panou se așează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe așează pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puțin decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va câștiga jocul.
Variantă:
Educatoarea are cartonașe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în număr variabil. Va cere copiilor să așeze în coșul toamnei „mai multe” , „mai puține”, sau „tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.
2.UNDE S-A ASCUNS GREIERAȘUL?
Scop:
Verificarea cunoștințelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
Dezvoltarea operațiilor gândirii.
Obiective operaționale:
– să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea pieselor în funcție de cerințele exprimate de către educatoare;
– să identifice poziții spațiale, și să plaseze piesele în poziția spațială indicată;
– să rezolve corect itemii fișei;
– să participe cu plăcere și interes la activitate;
Sarcina didactică:
Recunoașterea formelor geometrice și precizarea atributelor acestora;
Recunoașterea și denumirea pozițiilor spațiale;
Reguli de joc:
La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns greierașul, ce figură geometrică se află în acel loc și care sunt atributele acesteia. Dacă răspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară.
Elemente de joc: închisul și deschisul ochilor, mișcarea.
Material didactic: greieraș, chitare stimulente, piese geometrice.
Desfășurarea jocului:
Se prezintă invitatul zilei – Greierașul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăța formele geometrice. Pe un panou sunt așezate toate piesele geometrice învățate. Copii închid ochii, iar educatoarea așează greierașul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greierașul?. Copiii răspund precizând piesa geometrică și atributele ei.
Variantă:
Educatoarea așează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei: Unde sunt așezate cercurile, copiii enumără locurile unde sunt așezate acele piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă grei.
Capitolul V.
CAP.V. ACTIVITĂȚI REZOLUTIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PE GRUPE DE VÂRSTĂ.
V.1. PROIECT DE CERCETARE: ,, ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN ACTIVITATILE DIN GRADINITA”.
1. Utilizarea jocului didactic în activitatile din gradinita
I. Argumentare teoretica
Cercetarile psihologice efectuate în secolul nostru în problema jocului au pus în evidenta numeroasele elemente psihologice care contureaza aceasta forma de activitate specific umana. Este vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general si care sunt suficient de operante chiar la copiii de vârsta prescolara. Prin prezenta si actiunea acestor elemente psihologice, copiii ies "din anonimat" si ni se înfatiseaza ca fiinte cu personalitatea în formare, care gândesc, actioneaza motivat dupa posibilitati si aspira la perfectionare.
Practica si teoria educatiei au demonstrat locul pe care-l ocupa jocul în viata prescolarului, în activitatea de instruire si educare a acestuia din gradinita. Prin intermediul jocului, copiii îsi îmbogatesc experienta cognitiva , îsi educa vointa si pe aceasta baza formativa îsi contureaza profilul personalitatii.
Jocul didactic este o forma de activitate distractiva si accesibila copilului, prin care se realizeaza o buna parte din sarcinile instructiv-educative în institutiile prescolare.
II. Scop
– Cunoasterea si precizarea locului pe care-l ocupa jocul didactic ca forma de activitate în gradinita si ca metoda de predare- învatare.
III. Obiective:
– optimizarea performantelor scolare prin utilizarea jocului didactic;
-activizarea si optimizarea potentialului intelectual si fizic prin utilizarea jocului didactic;
– dobândirea unor însusiri sociale prin intermediul jocului didactic.
IV. Ipoteza
Presupunem ca utilizarea jocului didactic asigura optimizarea performantelor scolare ale prescolarilor.
V. Lot de subiecti
Proiectul se aplica pe un lot de subiecti alesi si clasificati dupa urmatoarele criterii:
a) vârsta :
b) sex:
c) mediu rezidential:
d) performante scolare:
VI. Metodologia investigatiei
– joc didactic
– test docimologic
VII. Aplicarea
A. Evaluarea initiala:
Se aplica urmatorul test docimologic:
1. Încercuieste cifra corespunzatoare numarului de stelute:
a . * * * * * *
9 6 8
b. * * * *
4 7 2
c.* * * * * * *
10 5 7
2. Taie raspunsul gresit:
a. 5 6 7 4 6 7
b. 7 8 10 7 8 9
c. 1 2 4 1 2 3
B: se realizeaza jocul didactic : "Raspunde repede si bine":
Obiective operationale:
– sa constituie multimi dupa criterii comune;
– sa formeze sirul numeric crescator si descrescator (0-10);(10-0);
– sa raporteze cantitatea la numar;
– sa recunoasca si sa stabileasca vecinii cifrelor.
Sarcini:
1. Construiti multimi de elemente dupa forma.
2. Asezati lalele în sir si asezati cifrele corespunzatoare
3. Luati din sir laleaua corespunzatoare numarului de zile dintr-o saptamâna.
4. Numarati în gând câte picioare are un catel. Luati lal 939f56j eaua corespunzatoare numarului de picioare.
5. Luati de la panou vecinele lalelei cu nr.2.
C. Evaluarea finala:
Se aplica urmatorul test docimologic:
1. Taie raspunsul gresit:
a. * * * * * * * * * * * * *
3 5 4
b. * * * * * * * * * * * * * * * *
6 2 10
c. * * * * * * * * * * * * * * * *
7 9 5
2. Completeaza sirul numeric crescator cu cifrele care lipsesc:
0 _ _ _ 4 _ _ _ 8 _ 10
_ _ _ 3 _ _ 6 _ _ 9 _
_ 1 _ _ _ 5 _ 7 _ _ _
3. Completeaza sirul numeric descrescator cu cifrele care lipsesc:
10 _ _ 7 _ _ _ 3 _ _ 0
_ 9 _ _ _ 5 _ _ 2 _ _
_ _ 8 _ _ _ 4 _ _ 1 _
VIII. Analiza si interpretarea rezultatelor:
Valorificarea si enuntarea concluziilor:
Progresul prescolarilor este vizibil semnificativ între etapa initiala si cea finala.
Jocul didactic ofera educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce tin de latura formativa, dar si de cea informativa în dezvoltarea personalitatii copilului prescolar.
Jocul evita achizitiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoastere la nivel operational, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente, structuri de personalitate.
Consideram ca prin joc poate fi transmisa o mare parte din informatiile cuprinse în programele gradinitei.
Din materialul prezentat în lucrarea de fata reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacitatilor de comunicare verbala, a memoriei, a imaginatiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educatiei în institutiile prescolare.
PROIECT DE ACTIVITATE
DATA:
GRUPA :
PROPUNATOARE:
GRĂDINIȚA:
CATEGORIA ACTIVITĂȚII : Activitate matematică
MIJLOC DE REALIZARE : Joc didactic
TEMA : ,, Al câtelea fluturaș și a câta floare lipsește ? “
SCOP :
a) Informativ :
– consolidarea reprezentărilor despre număratul în limitele 1- 6 ;
– utilizarea corectă a numeralului ordinal .
b) Formativ :
– dezvoltarea capacității de a diferenția aspectul ordinal de cel cardinal în numărare ;
– stimularea spiritului de observație , a atenției și a memoriei vizuale .
c) Educativ :
– cultivarea interesului pentru o exprimare corectă prin realizarea acordului între
numeralul ordinal și substantiv ;
– dezvoltarea dorinței de a aplica în joc cunoștințele matematice dobândite ;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
a) Cognitive :
– să numere corect în șir crescător în limitele 1-6 ;
– să utilizeze corect numeralele cardinale și ordinale ;
– să compare mulțimile prin aprecieri globale și prin punere în corespondență ;
– să respecte acordul numeral – substantiv ;
– să numească vecinul mai mare sau mai mic al unui număr ;
– să folosească un limbaj matematic adecvat .
b) Psihomotorii :
– să sesizeze poziția fiecărui număr în șirul numeric ;
– să indice obiectul care ocupă un anume loc în șir ( primul , al doilea …) ;
– să se deplaseze pentru a se grupa corespunzător sarcinilor primite în joc .
c) Afectiv – atitudinale :
– să participe cu interes la activitate ;
– să colaboreze cu colegii pentru a rezolva sarcinile grupului .
SARCINA DIDACTICĂ : stabilirea locului obiectului în șirul numeric ;
folosirea corectă a numeralului ordinal .
ELEMENTE DE JOC : închiderea și deschiderea ochilor , ascunderea , ghicirea întrecerea , aplauzele , surpriza .
TIPUL ACTIVITĂȚII : consolidare
STRATEGIA DIDACTICĂ :
a) Metode și procedee : explicația , demonstrația , exercițiul, problematizarea , conversația , jocul;
b) Mijloace de învățământ : suport cu buzunare, planșe , material mărunt ( fluturi și flori ), fișe, medalioane cu cifre ( 1-6 ) ;
c) Forme de organizare : frontala, pe grupe, individuala.
EVALUARE : continuă – prin analiza răspunsurilor și a modului de lucru , prin observarea comportamentului și aprecieri stimulative .
DURATA : 25-30 min
EVALUARE : continuă – prin analiza răspunsurilor și a modului de lucru , prin observarea comportamentului si aprecieri stimulative .
BIBLIOGRAFIE
Dumitra , Magdalena , ,, Activitățile matematice în grădiniță ”- ghid prc ,Editura Compania , 2005 Păduraru , Veronica ( coordonator ) , ,, Activități matematice în învățământul preșcolar ”- sinteze, Ed . Polirom , 1999 .
Desfășurarea activității
Bibliografie
Dumitra , Magdalena , ,, Activitățile matematice în grădiniță ”- ghid practic,Editura Compania , 2005; Păduraru , Veronica ( coordonator ) , ,, Activități matematice în învățământul preșcolar ”- sinteze , Ed . Polirom , 1999
Analiza cercetării
La rezolvarea testului 5 copii s-au descurcat foarte bine , 4 copii bine si 3 copii suficient.În cadrul jocului didactic proiectat , toti preșcolarii au consolidate reprezentările despre numărat . În vorbirea curentă trei dintre ei nu realizează acordul dintre numeralul ordinal și substantiv , unul singur a intampinat greutăți in numirea vecinului mai mic cu o unitate . Toți copiii au aplicat în joc cunoștințele matematice dobândite și folosesc un limbaj matematic adecvat .
Valorificarea si enunțarea concluziilor
Analizând datele prelucrate si făcând o analiză comparativă între partea teoretică și practică, am trecut la stabilirea unor concluzii: Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar. Jocul evită achizițiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaștere la nivel operațional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente, structuri de personalitate. Considerăm că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informațiile cuprinse în programele grădiniței. Din materialul prezentat în lucrarea de față reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de comunicare verbală, a memoriei, a imaginației, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educației în instituțiile preșcolare.
V.2. ACTIVITĂȚI REZOLUTIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PE GRUPE DE VÂRSTĂ.
Grupa: Mare
Educatoare:
Gradinita:
Categoria de ctivitate: Activitate matematică
Tema: ,, Hai sa socotim!”
Tipul de activitate: consolidare de cunostințe
Forma de realizare: operații de adunare si scădere cu 1-2 unitati in limitele 1-10
Scopul activității:
• dezvoltarea capacității de rezolvare de probleme prin achiziția de strategii adecvate;
Obiectivele operaționale:
•să efectueze operații de adunare cu 1-2 elemente, in limitele 1-10, prin manipulare de jetoane (ex.: 3 flori +2 flori), manipulare de obiecte, trasare pe hartie, etc;
•să utilizeze corect semnul +(plus) si semnul =(egal) ;
•sa utilizeze corect limbajul adecvat operației de adunare (ex. 1 floare plus 2 flori egal 3 flori);
•să efectueze operații de scădere cu unu si doua elemente, în limitele 1-10, prin manipulare de jetoane si trasare pe hârtie;
• să verbalizeze acțiunea făcută utilizând un limbaj matematic adecvat;
• să utilizeze corect semnul – (minus) si = (egal);
Metode si procedee: demonstrația, explicația, jocul, exercițiul, problematizarea;
Mijloace de invatamant: jetoane cu imagini, panou, simboluri matematice, tabla, creta, probleme ilustrate, fișe de munca independentă, creioane colorate, etc.
Material bibliografic:
• “Programa activitatilor instructiv-educative in gradinița de copii”
• “Metodica activitatilor instructiv- educative in invățământul preprimar”
Durata: 30 minute
Grupa mică
Educatoare:
Gradinita:
Activitatea: activitate matematică
Tema: “Pune-mă la locul meu”
Tipul activității: consolidare de cunostințe
Forma de realizare: joc logic
Scopul activității:
* consolidarea operațiilor intelectuale prematematice ;
* consolidarea capacității de recunoaștere si denumire a formelor geometrice.
Obiective operaționale:
* să identifice cercul dintr-o mulțime de alte forme geometrice ;
* să identifice pătratul dintr-o mulțime de alte forme geometrice ;
* să identifice figuri geometrice (cerc, patrat) dupa un criteriu dat (culoare) ;
* să participe activ și cu interes la activitate.
Sarcina didactica: Recunoașterea figurilor geometrice, identificarea figurilor după un criteriu dat.
Regulile jocului:
* alegerea unei forme geometrice din săculeț și așezarea acesteia la tabla magnetică
* alegerea unei forme geometrice (cerc, patrat) diferit colorate si stabilirea regulilor jocului ;
* corectarea situațiilor în care nu sunt respectate aceste reguli.
Elemente de joc: competiția, aplauze, recompense.
Strategia didactica: mixtă (ludic-educativă, acțională).
Metode si procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația.
Material didactic: saculeț cu figuri geometrice, tabla magnetică, cercuri si pătrate din carton, divers colorate, cerculețe si pătratele din hartie glacie, divers colorate.
Nivelul grupei: Copiii au cunoștințe despre formele geometrice (cerc si pătrat), au operațiile gândirii dezvoltate corespunzător vârstei.
Forme de organizare: frontal, individual.
Durata: 15-20 min.
Bibliografie:
* Programa activitatilor instructive-educative in grădinita de copii, Bucuresti, 2005
* Gh. Iftime – Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici, Ed. Didactica și
Pedagogică.
* Comsa Mirela Florentina – Indrumător metodic în sprijinul desfășurării
activităților matematice in gradinița de copii la grupă mică.
– PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ –
Educatoare:
Gradinita:
GRUPA MICA
ACTIVITĂȚI DE GRUP
ACTIVITATE MATEMATICĂ
JOC DIDACTIC – „ Ne jucăm cu omul de zăpadă ”
Obiective de referință :
– să înțeleagă și să transmită mesaje simple și să reacționeze la acestea ;
– să stabilească relații între obiecte și grupuri de obiecte ;
– să participe la activități atât în calitate de vorbitor cât și de auditor
Obiective operaționale :
– să aleagă bulgărele cel mare și să-l așeze la locul potrivit ;
– să grupeze nasturii după culoare ;
– să numere până la 2 ;
– să numere elementele componente ale omului de zăpadă ( doi ochi , o gură , un nas , doi bulgări , etc., )
– să perceapă și să sesizeze relații spațiale simple dintre diferite obiecte
BIBLIOTECĂ
– să selecteze imaginile cu jocurile copiilor iarna ;
– să reproducă corect versurile poeziei ;
CONSTRUCȚII :
– să aleagă bulgării mari și mici ;
– să îmbine elementele pentru a reda imaginea omului se zăpadă ;
– să sesizeze culorile și să le denumească ;
ARTĂ :
– să realizeze fulgii de zăpadă prin ușoara apăsare cu degetul arătător pe suprafața de lucru ;
– să realizeze bulgări de zăpadă prin mișcarea circulară a degetului arătător pe suprafața de
lucru ;
– să rupă bucăți de hârtie pentru a confecționa fulgii de zăpadă ;
– să mototolească hârtia pentru a realiza bulgari de zăpadă ;
FINALITATEA ZILEI
Copiii vor fi antrenați în derularea dansurilor tematice „ Dansul fulgilor de nea ” și „ Dansul oamenilor de zăpadă ” .
SCENARIUL ZILEI
Copiii intră în sala de grupă îmbrăcați în fulgi de zăpadă și vor avea surpriza să găsească bulgări de zăpadă adevărați .
Se poartă un mic dialog referitor la anotimpul iarna și la ce pot face ei cu bulgării de zăpadă . Copiii vor fi dirijați apoi spre ariile de stimulare și va fi motivată activitatea fiecărui sector .
După ce se desfășoară activitatea pe sectoare , copiii sunt invitați să se joace cu omul de zăpadă prin jocul didactic „ Ne jucăm cu omul de zăpadă ” .
MOMENTELE PROIECTĂRII DIDACTICE
CAPTAREA ATENȚIEI – prin surpriza apariției bulgărilor de zăpadă .
ENUNȚAREA OBIECTIVELOR – pe înțelesul copiilor va fi făcută în timpul scurtei conversații motivând utilitatea bulgărilor și a celorlalte elemente componente ale omului de zăpadă .
REACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE ANTERIOR : – se va efectua prin reamintirea informațiilor însușite anterior , referitoare la anotimpul iarna și jocurile copiilor în acest anotimp .
PREZENTAREA NOULUI CONȚINUT : – se va realiza în momentul prezentării sarcinilor de lucru de la fiecare sector de activitate .
DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII :- se va face în manieră integrată
OBȚINEREA PERFORMANȚELOR : – se va realiza în timpul desfășurării activităților pe sectoare de activitate la finalul proiectului .
FEEDBAK-UL : – fiecare copil își va manifesta bucuria realizării sarcinii primite .
8. EVALUAREA : – se realizează în încheierea activității prin aprecierile care se vor face asupra participării copiilor la întreaga activitate . Copiii vor primi stimulente și promisiunea că la următoarea zăpadă se vor juca în curtea grădiniței
ANEXE
Exemple de jocuri didactice:
1. DETECTIVII
Scopuri:
consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr și a numărului la cantitate;
sesizarea locului unui număr în șirul numeric (limitele 1-5);
verificarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-5;
Obiective operaționale:
– să numere în limitele 1-5;
să determine locul fiecărui număr în șirul numeric 1-5 stabilind vecinii,
să rezolve operații simple de calcul oral folosind simboluri matematice.
Sarcina didactică:
stabilirea locului unui număr în șirul numeric;
raportarea corectă a numărului la unitate și a unității la număr; efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una sau două unități.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va corecta greșeala și va primi insigna de detectiv. Dacă răspunde corect este aplaudat , dacă greșește alt copil va corecta greșeala. În a doua parte a jocului, copilul indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulțimi și va spune dacă dorește să adauge sau să ia un element.
Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgișori, insigna de detectiv.
Desfășurarea jocului:
Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.
Pe un panou sunt așezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să așeze cifrele în ordine crescătoare și apoi descrescătoare.
Educatoarea așează o cifră pe panou, iar copii afișează vecinii numărului dat;
Educatoarea așează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să așeze cifrele intermediare.
Exemplu: 2 și 5. Copiii așează 3 și 4.
Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copii vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puțin .
Variantă:
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.
Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 și formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva și afișa exercițiul: 4+1=5.
ÎN CURTEA BUNICILOR
Scopuri:
consolidarea număratului în limitele 1-7;
verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat;
Obiective operaționale:
să constituie mulțimi cu 1-7 elemente;
să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;
– să compună și să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o gamă largă de variante;
– să perceapă numărul în întregul său;
să rezolve sarcinile fișei;
Sarcina didactică:
compunerea și descompunerea unui număr;
Regulile jocului:
Copilul numit va așeza fiecare animal la căsuța lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulțimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puține animale. Copiii vor compune și descompune numerele așezând animalele unei grupe în 2 adăposturi (descompunere), ori completând elementele unei mulțimi (compunere). Se motivează de fiecare dată așezarea.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.
Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, cățeluși, pisici,cai,etc.), imagini cu căsuțele animalelor.
Desfășurarea jocului:
Animalele au ieșit la păscut și trebuie să se întoarcă la casele lor. Copiii le vor ajuta să intre în căsuța lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu cifra care corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier . În fiecare căsuță vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul care a primit rolul de fermier va trebui să completeze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4 sau 3) animale.
Exemplu: În coteț erau 5 găini. Eu am așezat încă 2 și acum sunt 7 găini.
Copiii numără animalele din căsuțe. Fiecare fermier va verbaliza acțiunea efectuată.
La fel se va proceda și cu celelalte căsuțe.
Rolul de fermier îl va primi acel copil care știe să răspundă la o ghicitoare despre animale domestice.
Exemple de ghicitori:
Face ouă zeci și sute Clăi de lână-n patru bețe
Dacă-i dai grăunțe multe. Pasc răzlețe prin fânețe (Găina) (Oile)
Are coarne și bărbiță, Laptele ce-l bei
Părul aspru și-o codiță. Este tot al ei.
Ea pe pomi se cațără, “Muuuu” e vorba ei,
Iedul drag își apără. Ghicește dacă vrei!
(Capra) (Vaca)
Variantă:
Copilul ales va primi 7 (5, 4, 6) animale. Ei au sarcina de a așeza animalele în două căsuțe și apoi vor spune cum le-au așezat.
Exemplu: Eu am așezat cele șapte oițe astfel: cinci în primul grajd si două în al doilea grajd. Împreună sunt șapte oițe. Se verifică prin numărare și se alege cifra corespunzătoare.
Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat animalele de la fermă.
3. CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEȘTILOR
Scopuri:
verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate.
consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondență;
efectuarea operațiilor de adunare și scădere folosind corect simbolurile matematice: „+”, „-”, „=”.
Obiective operaționale:
– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10 ;
– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate ;
– să utilizeze corect simbolurile « +, – și = » ;
– să rezolve corect fișa de lucru individuală ;
Sarcina didactică :
raportarea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate ; efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu un element.
Regulile jocului :
Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate și va așeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze greșeala.
Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic : tablouri cu imagini din povești, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate de personajele din poveștile cunoscute.
Desfășurarea jocului :
Educatoarea afișează un tablou dintr-o poveste, îl intuiește cu ajutorul copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conținut matematic. Se pot afișa patru-cinci tablouri din poveștile cunoscute.
Exemplu : Tabloul afișat prezintă o secvență din basmul Albă-ca-Zăpada.
Câți pitici sunt în imagine ?
Așezați cifra corespunzătoare numărului de pitici.
Formați o grupă de pătuțuri în care să fie tot atâtea câți pitici sunt.
Formați o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuțurile.
Un pitic pleacă la plimbare. Câți au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea și afișarea exercițiului matematic : 7 – 1 = 6.
Câte personaje sunt ? (piticii și Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.
Variantă :
Se vor afișa imagini cu scene din poveștile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele și exercițiile matematice vor fi intenționat așezate greșit. Copiii vor trebui să sesizeze greșelile și să le corecteze.
4. DE-A ȘCOALA
Scopuri :
consolidarea capacității copiilor de a înțelege și utiliza numerele (1-10);
verificarea capacității copiilor de a efectua operații simple de calcul oral, de adunare și scădere cu o unitate și/sau două unități, în limitele 1-10;
recunoașterea și folosirea simbolurilor « + », « – » si « = » ;
sistematizarea cunoștințelor privind rezolvarea unor probleme simple în concentrul 1-10;
dezvoltarea operațiilor gândirii (comparația, analiza, sinteza, generalizarea):
Obiective operaționale:
– să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;
– să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr;
– să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;
– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10;
– să rezolve probleme simple având ca suport ilustrații;
– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate;
– să utilizeze corect simbolurile « +, – si = »;
– să rezolve corect fișa de lucru individuală;
Sarcina didactică:
Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;
Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;
Regulile jocului:
jocul se desfășoară pe două echipe;
fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;
fiecare răspuns este recompensat cu o față zâmbitoare;
câștigă echipa care are cele mai multe fețe zâmbitoare.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.
Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoțel, diplome.
Desfășurarea jocului: La sunetul clopoțelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în față și va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va primi o față zâmbitoare. Clopoțelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori și va veni în față acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.
Exemple de sarcini:
1) Încercuiește cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de fetițe prezente în sala de grupă. Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre.
3) Așează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt așezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii așează 3, 5, 6, 7, 8.)
5) Așează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
– pune deoparte atâtea cercuri câte anotimpuri sunt cu zăpadă;
Ce semn folosim? Câte anotimpuri au rămas? 4 – 1= 3.
6) Așează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;
– pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.
Ce semn folosim? 10 – 2= 8.
8) ” Găsește greșeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciții:
– pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8 4+ 2=2”
– pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10 5+2=3”
În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.
La sfârșitul activității toți copii vor primi diplome.
CONCLUZII
Dezvoltarea uimitoare pe care a atins-o știința matematică contemporană, pătrunderea ei în toate domeniile de cercetare și contribuția adusă în studierea și dirijarea științifică a procesului de învățământ constituie argumente incontestabile privind necesitatea asimilării și de la cea mai fragedă vârstă.
În lucrarea de față am prezentat rezultatul unei cercetări privind preocuparea ce am avut-o în vederea dezvoltării unor capacități intelectuale la preșcolari prin in termediul activităților matematice, asigurând trecerea treptată a acestora de la o gândire concret intuitivă la o gândire abstractă, logică în vederea integrării eficiente în clasa I.
Procesul formativ angajează întreaga personalitate a copilului și experiența organizată de mine a avut ca scop stimularea interesului copiilor pentru matematică. În ceea ce privește cercetarea, a existat pentru început etapa teoretică, urmată de perioada activă și momentul practic.
Lucrarea scoate în evidență faptul că primele reprezentări ale copilului despre spațiu, număr, formă, mărime, culoare apar în baza nemijlocitei sale experiențe de viață. Copilul trăiește în mijlocul unei lumi de obiecte care au mărime, formă, expresie numerică.
Grădinița de copii vede în dezvoltarea reprezentărilor matematice un mijloc de cunoaștere mai profundă a lumii înconjurătoare și totodată de dezvoltare a gândirii copilului. De aceea la baza reprezentărilor matematice trebuie să se găsească practica de viață a copilului care îl sprijină zi de zi.
Prin metodele folosite, elaborate și experimentate în cadrul cercetărilor întreprinse mi-am propus și am urmărit să realizez anumite obiective comportamentale specifice vârstei preșcolare, astfel:
să alcătuiască mulțimi de obiecte sau de imagini ale obiectelor cunoscute, pe baza clasificării lor după unul, două sau mai multe criterii;
să compare mulțimile pe baza percepției globale și prin punere în corespondență;
să cunoască mulțimi pentru a observa constanta cantității indiferent de formă, dimensiune și poziție spațială a elementelor;
să raporteze cantitatea la număr ,la cifră în limitele 1-10;
să recunoască, să denumească, să construiască și să utilizeze formele geometrice;
să utilizeze diferite strategii pentru a rezolva o problemă dată;
Prin aceste activități copilul a fost stimulat să gândească, să analizeze , să compare, să tragă concluzii. Treptat s-au structurat comportamente matematice, operații de cunoaștere, înțelegere și aplicare, evitându-se însușirea mecanică a cunoștințelor.
În desfășurarea activităților cu conținut matematic am adoptat o strategie diferențiată, având în vedere categoriile de copii cu care am lucrat , nivelul lor de cunoștințe, acordând o mare atenție activităților organizate cu grupuri mici de copii sau individual.
Pentru mărirea eficacității strategiilor de educație intelectuală am conferit un loc prioritar jocului, ca formă fundamentală și specifică de activitate la vârsta preșcolară.
Frageda copilărie este o perioadă minunată pentru a familiariza copiii, prin joc și experimentare, cu o seamă de concepte elementare, ca noțiunile de greutate, măsură, sunet, obiecte vii, optică și energie. Jocul dă copilului mic ,,simțul’’ ideilor importante ce-i vor servi ca mijloace importante cu ajutorul cărora el va cuprinde mai târziu mai multe concepte complexe, când copilul va dobândi o gândire mai profundă.
Experimentele efectuate cu copiii, cu probe elaborate pe obiective și grupe de vârstă, au confirmat faptul că încă de la grădiniță copiii pot să-și însușească unele noțiuni de matematică modernă.
Predarea matematicii într-o manieră modernă la preșcolari necesită o pregătire adecvată a educatoarei , atât în ceea ce privește conținutul cât și a modalităților de predare. Numai într-un asemenea context grădinița reușește să pregătească copilul pentru integrarea în activitatea școlară și în viața socială.
Din tot ceea ce am arătat în lucrarea de față, pot să trag niște concluzii care înglobează și consecințele educaționale în domeniul matematicii :
necesitatea de a se lua măsuri care să ducă la tratarea individuală diferențiată , cu atât mai mult cu cât copiii sunt mai mici ;
extinderea activităților independente prin mărirea spațiului(de timp și loc) ;
dotare cu materiale didactice ;
combaterea mentalității ca obiectul principal al gradiniței de copii este pregătirea școlarizării . Copilul , între 3-6 ani se dezvoltă pentru toată viata . Cercetările recente de psihologie , au demonstrat ca exercițiile efectuate la această vârstă sunt hotarâtoare pentru cultivarea inteligenței . Pregătirea intrării în clasa I a ciclului primar poate fi efectuată cu precădere, în grupa de 6-7 ani, fără a se neglija exercitarea specifică a percepției și operațiilor gândirii .
dezvoltarea la preșcolarii din toate grupele , în modalități adecvate particularităților de vârstă , formelor multiple de comunicare : verbală , muzicală , matematică , picturală, motrică , etc.
Caracterul profund formativ și creativ al învățământului nu poate fi dat decât de un educator ale cărui însușiri morale și spirituale , al cărui stil de muncă și aspirații slujesc într-adevar, în chip novator idealului educativ caruia își dedică priceperea , energia și pasiunea sa . Aceasta, cu atât mai mult cu cât trebuie ținut seama de faptul obiectiv al diferențierii și deversificării tot mai accentuate a funcțiilor didactice , de modificarea profundă a rolului cadrului didactic , care este și devine din ce în ce mai mult, de formator al personalității , creator de proiecte educative , inovator , cercetator , proiectant și evaluator competent al propriei activități și, mai presus de toate ,capabil el însuși de inovare continuă , apt să stimuleze și să valorifice cât mai deplin potențialul aptitudinal și creator al elevilor săi , să realizeze , prin educație o nouă sinteză și știință , tehnologie și cultură , ca premisă pentru dezvoltarea armonioasă multilaterală și creatoare a personalității umane , ca premisă a progresului social .
’’Puterea educației nu poate fi socotită nici mai mare nici mai mică decât este . Educatorul trebuie să încerce atât cât e în stare să realizeze , însă totdeauna să se aștepte a fi readus , observând rezultatele obținute , în limitele încercărilor raționale .( Herbart )’’
BIBLIOGRAFIE
1. ,,Didactica activitatilor instructiv–educative pentru invatamantul preprimar ’’ Ed. Didactica Nova, Craiova, 2009 ;
2. ,,Jocuri Minunate. Activitati amuzante si instructive pentru 6-10ani ’’ Ed. Teora, Bucuresti, 2007 ;
3. ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice ’’ Ed. Polirom, Bucuresti, 2005 ;
4. Ioan Cerghit – ,, Curs de pedagogie , București 1984 ’’;
5. Ion T.Radu, Liliana Ezechil ,,Pedagogie-Fundamente Teoretice’’,Ed.Integral,
Bucuresti 2002 ;
6. Jinga I., Istrate Elena, – „Manual de pedagogie”, Ed. All, București, 2006;
7. Lisievici Petru, – „Evaluarea în învățământ, Teorie practică, instrumente”, Ed. Aramis, 2002;
8. Meyer G., – „De ce și cum evaluăm”, Ed. Polirom, Iași, 2000 Mihaela Neagu; 9. Georgeta Beraru – ,, Activități matematice în grădiniță, Editura AS’S 1995 ’’;
10. Momanu Mariana, – „Introducere în teoria educației”,Ed. Polirom, București, 2002;
11. Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii – București, 2000;
12. Radu I. T., – „Evaluarea în procesul didactic”, Colecția Idei pedagogice contemporane, E.D.P., București, 2000;
13. Radu I. T., – „Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului”, E.D.P., București;
14. Revista Învățământul Preșcolar 1-2/2006;
15. Revista Invatamantul Preșcolar 1-2/2008;
16. Revista Învățământul Preșcolar 2/2007;
17. Revista Învățământul Preșcolar 4/2007;
8. Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A educa si a instrui”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag.33.
19. Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165
20. Paisi-Lazarescu Mihaela-,, Laborator prescolar.Ghid metodologic’’
21. Dinuta Neculae – ,,Metodica predarii matemticii in gimnaziu si lice
22.(http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf,
23. (http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-19218241322.php)
24.(http://trateaza-te.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf).
BIBLIOGRAFIE
1. ,,Didactica activitatilor instructiv–educative pentru invatamantul preprimar ’’ Ed. Didactica Nova, Craiova, 2009 ;
2. ,,Jocuri Minunate. Activitati amuzante si instructive pentru 6-10ani ’’ Ed. Teora, Bucuresti, 2007 ;
3. ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice ’’ Ed. Polirom, Bucuresti, 2005 ;
4. Ioan Cerghit – ,, Curs de pedagogie , București 1984 ’’;
5. Ion T.Radu, Liliana Ezechil ,,Pedagogie-Fundamente Teoretice’’,Ed.Integral,
Bucuresti 2002 ;
6. Jinga I., Istrate Elena, – „Manual de pedagogie”, Ed. All, București, 2006;
7. Lisievici Petru, – „Evaluarea în învățământ, Teorie practică, instrumente”, Ed. Aramis, 2002;
8. Meyer G., – „De ce și cum evaluăm”, Ed. Polirom, Iași, 2000 Mihaela Neagu; 9. Georgeta Beraru – ,, Activități matematice în grădiniță, Editura AS’S 1995 ’’;
10. Momanu Mariana, – „Introducere în teoria educației”,Ed. Polirom, București, 2002;
11. Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii – București, 2000;
12. Radu I. T., – „Evaluarea în procesul didactic”, Colecția Idei pedagogice contemporane, E.D.P., București, 2000;
13. Radu I. T., – „Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului”, E.D.P., București;
14. Revista Învățământul Preșcolar 1-2/2006;
15. Revista Invatamantul Preșcolar 1-2/2008;
16. Revista Învățământul Preșcolar 2/2007;
17. Revista Învățământul Preșcolar 4/2007;
8. Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A educa si a instrui”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag.33.
19. Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165
20. Paisi-Lazarescu Mihaela-,, Laborator prescolar.Ghid metodologic’’
21. Dinuta Neculae – ,,Metodica predarii matemticii in gimnaziu si lice
22.(http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf,
23. (http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-19218241322.php)
24.(http://trateaza-te.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Desfasurarea Jocului Didactic (ID: 160165)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.