Optimizarea Pregatirii Tehnice a Sariturii cu Sprijin Yurchenko cu Ajutorul Analizei Biomecanice la Nivelul Gimnastelor Junioare de 12 15 Ani

Optimizarea pregătirii tehnice a săriturii cu sprijin yurchenko cu ajutorul analizei biomecanice la nivelul gimnastelor junioare de 12 – 15 ani

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

1.1. Importanța și motivarea alegerii temei

1.2. Scopul, ipotezele și sarcinile lucrării

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. Sărituri cu sprijin – caracterizarea aparatului

2.1.1. Trăsăturile săriturilor cu sprijin

2.3. Bazele tehnice ale învățării săriturilor cu sprijin

2.4. Bazele metodice al învățării săriturilor cu sprijin

2.5. Cerințele codului de punctaj internațional

2.5.1. Generalități

2.5.2. Grupele de sărituri

2.5.3. Cerințe

2.5.5. Metoda de notare

2.6. Evaluarea săriturilor cu sprijin

2.6.1. Generalități

2.6.2. Componentele evaluarii

2.6.3. Nota D

2.6.4. Nota E

2.7. Cerințele programei de clasificare Categoria Junioare II la sărituri cu sprijin

2.8. Particularitățile de vârstă a gimnastilor de vârsta 12-15 ani

2.8.1. Particularitățile morfo-funcționale ale gimnastelor de 12-15 ani

2.8.2. Particularitățile psiho-motrice ale gimnastelor de 12-15 ani

2.8.3. Calitățile psiho-motrice ale gimnastelor de 12-15 ani

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. Organizarea studiului

3.2. Metodele de cercetare utilizate

3.4. Etape desfășurării studiului

3.5. Probe de control folosite

3.6. Conținutul mijloacelor specifice pentru optimizarea pregătirii tehnice a săriturii Yurchenko

CAPITOLUL IV – REZULTATELE STUDIULUI ȘI INTERPRETAREA LOR

4.1. Analiza rezultatelor somato-funcționale a gimnastelor junioare de 12-15 ani

4.2. Analiza dezvoltării indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12- 15 ani

4.3. Analiza rezultatelor pregătirii fizice specifice a gimnastelor junioare de 12-15 ani

4.4. Analiza biomecanică a săriturii Yurchenko

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. Importanța și motivarea alegerii temei

Gimnastica artistică a înregistrat în present progrese remarcabile, devenind astăzi un sport care se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare. Ea se dezvoltă în concordanță cu tendințele sportului de performanță, numai că are și particularitățile sale specifice, prezentând un nivel de dezvoltare foarte ridicat, încât performanțele gimnastelor se diferențiază prin noi elemente, creșterea dificultății, complexității și spectaculozității exercițiilor, concomitent cu perfecționarea tehnicii și a măestriei de execuție (Vieru, 1997, p.14; Arkaev, Suchilin, 2004, p.22; Potop, 2008, p.7;).

Învățarea tehnicii diferitelor ramuri de sport este caracterizată, în general, de legile și etapele învățării actelor și acțiunilor motrice, desigur, cu unele note diferențiale, specifice, determinate de particularitățile ramurilor de sport. În gimnastica artistică, pregătirea tehnică trebuie să fie foarte exigentă, deoarece întâietatea în competiții se stabilește în funcție de acuratețea mișcării (amplitudinea, expresivitatea, cursivitatea mișcării, etc.). Analiza tehnicii evidențiază următoarele componente: elementul tehnic, procedeul tehnic, stilul și mecanismul de bază al procedeului tehnic. Învățarea oricărui procedeu tehnic se realizează pe baza unor modele stabilite de specialiști în urma unor numeroase și aprofundate studii de biomecanică (Dragnea, Mate-Teodorescu, 2002, p.281).

Învățarea eficientă, în diferite etape ale pregătirii tehnice, poate fi asigurată numai în condițiile în care etapele învățării și conținutul acesteia sunt strâns legate de criteriile eficienței (Platonov, 2004, p.301).

Datorită dinamicii impresionante a concursului de gimnastică, în prezent numărul elementelor tehnice create de marii campioni și campioane, care s-au afirmat în acest interval de timp, a crescut considerabil, unele dintre ele preluând denumirile codificate, ce reflectă caracteristicile biomecanice, pe lângă numele celor care le-au efectuat cu o virtuozitate unică (Endo, Drăgulescu, Yurchenko, Tsukahara, Miloșevici, Comăneci, Șușunova etc.) (Nicu, 1993, p.258).

Analizând tehnica exercițiilor de gimnastică, în funcție de pozițiile biomecanice, se folosește intrarea ”aritmetică”, presupunând operații de perfecționare a problemelor concrete (Smolevskij, Gaverdovskij, 1999, p.112). În acest context este evident că fiecare dintre sporturile moderne se bazează pe exerciții, diferite în funcție de volumul general al materialului și structurii specifice, problema transferului deprinderilor motrice fiind evidențiată diferit (Gaverdovkij, 2007, p.308).

Săriturile cu sprijin reprezintă proba cu o singură structură tehnică de bază și variante ale acesteia, răsturnarea prin stând pe mâini. A fost și este cel mai cercetat aparat din gimnastica artistică. De aceea cele mai numeroase studii și cercetări privind aspecte de biomecanică la sărituri cu sprijin, unii autorii (Bajin, 1979; Bruggmann, 1984; Crețu, Simăr & Bărbuceanu, 2004; Penitente, Sands, McNeal, Smith & Kimmel, 2010), examinează parametrii elastici ai trambulinei, parametrii de contact cu solul, sprijinul și parametrii de aterizare cât și corelația între variabilele mecanice și punctajul săriturii. Referitor la săritura Yurchenko, majoritatea autoriilor (Elliot & Mitcheli, 1991; Koh, Jenning, Elliot & Lioyd, 2003; Penitente, Merni, Fantozzi & Perretta 2007; Kashuba, 2012, Potop, 2013 etc), abordează diferite aspecte biomecanice, privind biomechanical comparison of the Yurchenko vault and two associated teaching drills, improvement of key elements of sports technique based on the biomechanical analysis, kinematics of the springboard phase, e-learning by computer video analysis the key elements of sports technique etc.

În cadrul analizei biomecanice se folosesc trei sisteme de coordonare. Unul dintre ele este fix sau inerțial, care de obicei este legat de aparatul de gimnastică, iar celelalte două – mobile (neinerțiale), legate de corpul sportivului. Analiza tehnicii este legată de evidențierea caracteristicilor biomecanice și parametrii mișcării. Caracteristicile biomecanice se impart în cinematice (spațiale, temporale și spațio-temporale) și dinamice (forța și energia) (Arkaev, Suchilin, 2004, p.166).

Analiza literaturii de specialitate certifică despre importanța cercetării tehnicii exercițiilor de gimnastică și învățarea lor, ținând cont despre pozele și pozițiile corpului. În legatură cu aceasta, pentru cercetarea tehnicii ramurilor sportive ale gimnasticii, V.N. Boloban și E.V. Biriuk (1977) propun folosirea metodei orientării posturale ale mișcării. În ultimii ani s-a perfecționat concepția și metodologia, folosirii acestei metode prin studiile lucrărilor (Boloban, 2011, 2013; Sadovski, Boloban, Nizhnikovski, & Mastalezh, 2009; Andreeava, 2013; Potop, 2013, Potop, Grad & Boloban, 2013 etc).

Cercetările biomecanice în gimnastica artistică se pot realiza atât cu ajutorul metodelor biomecanice cât și al celor preluate din alte domenii ale cunoașterii (pedagogice, mecanice, fiziologice, psihologice, medicale, etc.), având ca scop general evidențierea caracteristicilor mișcării la diferite aparate, prin alegerea mijloacelor de înregistrare, de prelucrare și analiză a datelor obținute (Potop, 2007, p.140). Problema generală în studiul mișcărilor este cea a evaluării aplicării forțelor în vederea realizării unei eficiențe mari, eficiență care este dată de modul în care este utilizată energia (Grigore, 2001, p.63).

În ultimul deceniu a apărut această modalitate de a efectua în ultima parte a elanului și bătaia pe trambulină, prin executarea rondat-ului. Aceasta are avantajul că pune corpul gimnastei într-o poziție favorabilă pentru răsturnare înapoi (flic-flac). Cel mai important moment îl reprezintă sprijinul cu mâinile pe aparat, care trebuie să se facă exact în stând pe mâini (înainte de verticală), brațele fiind în prelungirea trunchiului pentru realizarea reacția sprijinului prin centrul de greutate al corpului (Vieru, 1997, p.238). Aceste sărituri fac parte din grupa a 4 numite Yurchenko (Smolevskij, Goverdovskij, 1999, p.260). Dacă gimnasta, după rondat, execută o întoarcere de 180º după desprinderea de pe trambulină, va fi orientată cu fața spre aparat și va putea executa în continuare răsturnare înainte cu salt înainte (grupat, echer, sau întins cu întoarcere 180º sau 360º. Aceste sărituri sunt din grupa a 5-a din tabelul de sărituri a codului de punctaj.

Privind relațiile structurale, existente între mișcări, evidențiem două aspecte ale acestor relații – biomecanice și didactice. Cercetările au arătat că există câteva tipuri de relații structurale ale mișcărilor, care, în procesul învățării, pot trece de la un exercițiu asemănător la altul. Toate tipurile de relații structurale se pot împărți în trei clase după motivul mișcării de profil. Ieșind din înțelesul exercițiilor de profil, se pot stabili două clase principale ale relațiilor structurale – ”intraprofile” și ”interprofile”. Aceste exerciții ”intraprofil” se referă, de exemplu, la săriturile din grupa 4 – Yurchenko, iar exercițiile ”interprofile” – sunt relațiile săriturilor din grupe diferite (Smolevskij, Gaverdovskij, 1999, p.125).

Practicând gimnastica de performanță de 12 ani, profesor la CNS Cetate Deva și antrenoare la Lotului Olimpic de gimnastică, în prezent în cadrul Centrului de Pregătire de la Izvorani, alegerea acestei teme prezintă un interes deosebit pentru mine, deoarece aparatul la care lucrez cel mai mult la lot este sariturile cu sprijin, deasemenea este aparatul care prin atractivitatea, creativitatea și spectaculozitatea sa a atras în sfera ei o multitudine de adepți ce sunt atât practicanți cât și spectatori.

1.2. Scopul, ipotezele și sarcinile lucrării

Scopul principal al lucrării este de a evidenția optimizarea pregătirii tehnice a săriturii cu sprijin Yurchenko cu ajutorul analizei biomecanice la nivelul gimnastelor junioare de 12-15 ani

Ipotezele lucrării:

Pentru aceata am considerat că prin folosirea metodei video de analiză biomecanică computerizată a săriturii cu sprijin Yurchenko la nivelul gimnastelor junioare de 12-15 ani, va evidenția caracteristicile cinematice și dinamice ale elementelor cheie a tehnicii sportive în concordanță cu cerințele codului de punctaj și performanțele obținute în concursuri.

Folosirea celor mai eficiente mijloace pentru pregătirea fizică specifică și pentru învățarea fiecărei faze a săriturii, va contribui la optimizarea pregătirii tehnice a săriturii și obținerea de performanțe mai bune în concursuri.

Efectuarea examenului medical perioadic a gimnastelor junioare de 12-15 ani, va evidenția nivelul dezvoltării somato-funcționale și capacității de efort la perioadele respective de pregătire.

Pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor lucrării ne-am propus rezolvarea următoarelor sarcini:

Studierea literaturii de specialitate, privind pregătirea tehnică în gimnastica artistică femenină, în special la sărituri cu sprijin;

Selectarea și sistematizarea probelor și testelor de control;

Elaborarea unui plan de pregătire alcătuit din mijloace pentru pregătirea fizică specifică și pentru învățarea fazelor săriturii cu sprijin Yurchenko;

Efectuarea analizei biomecanice cu ajutorul programului computerizat Physics Toolkit a săriturii cu sprijin Yurchenko a gimnastelor junioare de 12-15 ani în cadrul a două competiții naționale;

Prelucrarea și analiza rezultatelor studiului, prvind dezvoltarea somato-funcțională, pregătirea fizică specifică, pregătirea tehnică a indicatorilor biomecanici și performanțele obținute în concursuri.

Elaborarea concluziilor studiului și a lucrării în concordanță cu scopul, ipotezele și sarcinile lucrării.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. Sărituri cu sprijin – caracterizarea aparatului

Prin modul lor de desfășurare, săriturile constituie una din probele spectaculoase ale competițiilor de gimnastică. Execuția unei sărituri durează aproximativ 5-6 s.

Deși efectuarea unei sărituri pare, la prima vedere mai simplă decât oricare exercițiu la celelalte aparate,rea fizică specifică și pentru învățarea fiecărei faze a săriturii, va contribui la optimizarea pregătirii tehnice a săriturii și obținerea de performanțe mai bune în concursuri.

Efectuarea examenului medical perioadic a gimnastelor junioare de 12-15 ani, va evidenția nivelul dezvoltării somato-funcționale și capacității de efort la perioadele respective de pregătire.

Pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor lucrării ne-am propus rezolvarea următoarelor sarcini:

Studierea literaturii de specialitate, privind pregătirea tehnică în gimnastica artistică femenină, în special la sărituri cu sprijin;

Selectarea și sistematizarea probelor și testelor de control;

Elaborarea unui plan de pregătire alcătuit din mijloace pentru pregătirea fizică specifică și pentru învățarea fazelor săriturii cu sprijin Yurchenko;

Efectuarea analizei biomecanice cu ajutorul programului computerizat Physics Toolkit a săriturii cu sprijin Yurchenko a gimnastelor junioare de 12-15 ani în cadrul a două competiții naționale;

Prelucrarea și analiza rezultatelor studiului, prvind dezvoltarea somato-funcțională, pregătirea fizică specifică, pregătirea tehnică a indicatorilor biomecanici și performanțele obținute în concursuri.

Elaborarea concluziilor studiului și a lucrării în concordanță cu scopul, ipotezele și sarcinile lucrării.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. Sărituri cu sprijin – caracterizarea aparatului

Prin modul lor de desfășurare, săriturile constituie una din probele spectaculoase ale competițiilor de gimnastică. Execuția unei sărituri durează aproximativ 5-6 s.

Deși efectuarea unei sărituri pare, la prima vedere mai simplă decât oricare exercițiu la celelalte aparate, totuși, aceasta cere din partea gimnaștilor calități deosebite, ca: detentă, viteză, forță, coordonare și orientare în spațiu, concentrare și curaj. În timpul săriturilor, organismul este supus unor solicitări mari.

Astfel, la bătaia pe trambulină sau la efectuarea sprijinului cu brațele, se execută asupra articulațiilor și musculaturii forțe care depășesc de câteva ori greutatea corporală a sportivului. De aceea, pentru a face față efortului, sportivul trebuie să realizeze o bună pregătire fizică și vederea fortificării musculaturii și articulațiilor picioarelor, pumnului, umărului și coloanei vertebrale.

În gimnastica masculină, săriturile s-au efectuat peste calul așezat în lungime, iar în gimnastica feminină, calul a fost așezat transversal, folosind pentru bătaie o trambulină semielastică, precum și o pistă de elan. În prezent se sare la ambele discipline pe masa de sărituri, variind înălțimea acestora în funcție de categoria de clasificare.

Dificultatea și valoarea săriturilor se apreciază atât după înălțimea și lungimea zborurilor, în special ale celui de-al doilea, cât și de întoarcerile efectuate în diferite axe în timpul acestora.

Atât în gimnastica masculină, cât și în cea feminină există o tabelă de valorificare a săriturilor în codul internațional de punctaj.

2.1.1. Trăsăturile săriturilor cu sprijin

Toate săriturile cu sprijin au o trăsătură comună, determinată da fazele care compun descrierea lor integrală, și anume: elanul, bătaia pe trambulină, primul zbor, sprijinul (bătaia) cu mâinile pe cal, zborul al doilea și aterizare.

Pentru realizarea unei sărituri corecte, trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:

realizarea unei sărituri corecte, prin folosirea judicioasă a elanului, a contracției musculare, gravitației, inerției, într-un cuvânt, a forțelor interne de reacție și a celor externe;

întreținerea rațională a energiei obținută prin declanșarea forțelor proprii suprapuse celor externe;

acțiunea precisă a contracției și relaxării musculare, pentru favorizarea trecerilor prin fazele săriturilor, fără consum de energie;

echilibrarea perfectă a sprijinului scurt, prin transmiterea rapidă a greutății corpului în mișcare pe brațe, sau de pe un braț pe celălalt, în vederea favorizării zborului II, înălțimii sau stăpânirii elementelor de elan și folosirii forțelor câștigate;

realizarea formei optime de trecere prin săritură, datorită stabilirii raporturilor unghiulare între segmentele corpului;

orientarea în spațiu, indiferent de condițiile în care se desfășoară săritura.

Aceste trăsături sunt comune tuturor săriturilor cu sprijin, indiferent de structura acestora.

Pentru o mai înțelegere a tehnicii săriturilor cu sprijin, s-au încercat diferite sistematizări, care au fost denumite fazele săriturilor.

Numărul acestor faze a variat în decursul anilor, aceasta în funcție de autorul care se ocupă de probleme respectivă.

Astfel, s-a vorbit de existența a patru faze. Glinternik descrie șapte faze, iar astăzi se statornicește în literatura existență, șapte faze, care au următoarele locuri, în ordine succesivă (N. Vieru, 1997):

Elanul

Pasul sărit (pasul precedent bătăii)

Bătaia (desprinderea)

Zborul I (înălțimea și plutirea)

Sprijinul (impulsul scurt al mâinilor)

Zborul II

Aterizarea

Cu toate că la prima vedere săriturile cu sprijin par mai puțin grele față de celelalte aparate din gimnastica artistică, datorită faptului că exercițiile se termină în maximum 10 sec, solicitările în ceea ce privește calitățile motrice, sunt foarte mari.

Sistematizând calitățile motrice implicate în realizarea mișcărilor de gimnastică și manifestările lor pentru fiecare aparat, a rezultat tabelul nr. 2.1 (V. Grigore, 2001, pg.39).

Tabelul nr.2.1. Sistematizarea calităților motrice necesare în gimnastica artistică și repartizarea lor pe aparate

Forța poate fi considerată o calitate motrică fundamentală, deoarece crice mișcare presupune contractibilitate musculară. Ea este indispensabilă și în procesul de dezvoltare a celorlalte calități.

Forța musculară este determinată de activitatea sistemului nervos, mai precis de cortex, care reglează activitatea tuturor proceselor, a sistemului muscular și a tuturor organelor, reprezentând factorul central. Al doilea factor este cel periferic în care se încadrează structura mușchiului, numărul și grosimea fibrelor musculare, gradului de excitebilitate, activitatea și natura proceselor biochimice.

Forța impulsului nervos primită de către mușchiul în activitate determină într-o mare măsură gradul de contracție a acestuia. Forța mai depinde și de starea mecanică a mușchiului înainte de contracție, conform principiului bine cunoscut că "mușchiul se contractă cu mai multă eficacitate dacă în prealabil a fost întins". Ea mai depinde de starea de vascularizare sangvină a mușchiului. Există capilare în repaus și numai un număr restrâns de capilare sunt în acțiune. In acest caz sarcina esențială revine încălzirii la antrenament pentru mobilizarea unui număr mare de capilare.

Se cunosc trei tipuri de activitate musculară :

a) Contracție izotonică lucrul se efectuează prin contracție, fară ca tonusul să se modifice. Aici se încadrează toate mișcările de elan la diferite aparate.

b) Contracție izometrică lucrul se efectuează prin creșterea tonusului, dar mușchiul nu-și modifică lungimea. Aici se pot încadra pozițiile statice și de echilibru, acțiunile de susținere a ținutei corpului.

c) Contracția auxotonică (mixtă) lucrul în care se întălnește și creșterea tonusului și contracției musculare. În acest gen se încadrează trecerea de la mișcările statice la cele dinamice și invers.

Un alt gen de contracție este cea excentrică, numită de uni autori "pliometrică". Ea se întâlnește la mișcările de cedare, amortizare sau încetinire, cum sunt aterizările.

În gimnastică, forța are diferite forme de manifestare, și anume: forța dinamică, forța explozivă și forța statică.

Detenta (forța explozivă sau forța în regim de viteză), se definește ca fiind capacitatea unor grupe de mușchi de a dezvolta forța maximă întru-un timp cât mai scurt . Această forma de manifestarea a forței este folosită foarte des în gimanastică mai ales la sol , bârnă și sărituri.

Viteza. Prin termenul de viteză se definește capacitatea de delpasare cu cea mai mare rapiditate. Mișcările efectuate cu rapiditate abundă și în gimnastica, ele fiind condiționate de mobilizarea forței maxime, a forței explozive și a tuturor capacităților organismului.

Comparativ cu alte calitați motrice, viteza este cea mai puțin perfectibilă, ea făcând parte din "zestrea" ereditară a gimnastului. Condițiile esențiale pentru obținerea vitezei sunt: mobilitatea proceselor nervoase, viteza de reacție, mobilitatea, capacitatea de relaxare a mușchilor, calitățile de voință. Viteza mai depinde de o serie de factori biochimici, psihici, morfologici privind calitatea fibrei musculare, de nivelul celorlalte calități motrice, de tipul somato-morfologic (lunginea segmentelor, mobilitate, suplețe etc.).

Există diferite foeme de manifestere a vitezei, cum sunt : viteza de repetiție, viteza de decizie, viteza de reacție, viteza de deplasare și viteza expllozivă. În gimnastică, cea mai importantă formă de manifestare a vitezei o reprezintă cea de reacție și cea de deplasare a segmentelor în efectuarea unor acțiuni speciale care determinărealizarea unei mișcări.

Viteza de reacție întâlnită în gimnastică poate fi considerată desprinderea de pe trambulină după bătaie cu picioarele sau de pe masa de sărituri după bătaia cu mâinile, desprinderea după bătaia cu pingeaua în sol la acrobatică și așa mai departe.

2.3. Bazele tehnice ale învățării săriturilor cu sprijin

Toate sărituri cu sprijin au o trăsătură comună, determinată de fazele care compun desfășurarea lor integrală, și anume: elanul, bătaia pe trambulină, primul zbor, sprijinul (bătaia) cu mâinile pe masa de sărituri, zborul al doilea și aterizarea. Consider utilă această prezentare a lor, deoarece însușirea lor trebuie să aibă la bază o bună cunoaștere a structurii acestora, a principalelor cerințe de execuție și a relațiilor existente între componentele structurilor. Aceaste va permite stabilirea corectă a etapelor de învățare, selecționarea celor mai potrivite exerciții pregătitoare și ajutătoare, depistarea cu ușurință a cauzelor greșelilor, precum și a mijloacelor de remediere a acestora.

Elanul reprezintă modalitatea de realizare a vitezei de deplasare pe orizontală, necesară atât pentru trecerea corpuli peste masă, cât și pentru ușurarea răsturnării lui în timpul zborului. El constă într-o alergare uniformă accelerată, o alergare înaltă, elastică cu genunchii ridicați,contactul cu solul făcându-se pe "pingea", iar brațele sunt îndoite din coate aproximativ la 90º. Prin regulamentul de concurs, elanul este limitat la 20 cm.. are o importanța majoră deoarece este cel care creează condițiile pentru realizarea fazelor următoare ale săriturii.

Distanța elanului trebuie să depindă de lungimea sau înălținea aparatului, de caracterul și dificultatea săriturii, de particularitățile gimnastului, de etapa de învățare. Atât distanța, cât și viteza elanului se gradează în funcție de creșterea măiestriei gimnastei în însușirea diferitelor sărituri. În general, la sportivii care au au o bătaie puternică cu picioarele și o alergare bună, distanța elanului poate fi mai scurtă. În procesul de învățare, pentru a sesiza și corecta anumite monente ale poziției corpului la bătaia pe trambulină, ca gradare metodică se folosește un elan încetinit sau un elan scurt. Distanța elanului se măsoară din poziția stând pe trambulină, pe locul de bătaie, cu spatele la aparat, pornind în alergare cu accelerare progresivă și la viteza convenabilă, executând de pe piciorul de bătaie un pas sărit și însemnând locul de contact al acestuia pe pista de elan. de la acest loc se fac câteva încercări de elan obișnuit cu schițarea bătăi pe trambulină. El se poate măsura cu o ruletă sau în număr de lungimi de tălpi ale sportivului, care se notează și se memorează pentru a fi folosit la fixarea locului de plecare, atât la concursuri, cât și în cazul schimbării sălii de antrenament.

Elanul se finalizează cu un ultim pas de pe piciorul de bătaie, care este pregătitor pentru săritura pe ambele picioare pe trambulină. Concomitent cu acest pas rulat, piciorul celălalt se duce energic înainte, iar brațele (ușor îndoite din coate) sunt ridicate înainte și ușor lateral. Desprinzându-se de pe sol, piciorul de bătaie se apropie energic de piciorul de balans simultan cu ducerea brațelor înapoi și în jos. În zbor spre trambulină, trunchiul este ușor înclinat înapoi, iar picioarele (ușor îndoite din articulațiile coxofemurale și genunchilor) sunt duse înapoi.

În ultima parte a elanului viteza de deplasare atinge cca. 8 m/s . Această valoare nu trebuie să reprezinte viteza maximă a execuției, ci viteza optimă, deoarece la capătul elanului ea va avea de efectuat o serie de acțiuni (bătaia pe trambulină, primul zbor, sprijinul pe masa de sărituri, al doilea zbor și aterizarea), care solicită un înalt grad de coordonare neuro-musculară și un efort muscular intens, fapt pentru care este necesară o judicioasă repartizare a energiei.

Între viteza elanului și durata bătăii pe trambulină trebuie să existe un anumit raport. În măsura în care crește viteza pe orizontală (pentru obținerea unei sărituri ample), trebuie să scadă durata bătăii pe trambulină. În caz contrar, corpul se înclină înainte prea mult, iar desprinderea de pe trambulină se efectuează sub un unghi mai mic decât cel optim (primul zbor va fi prea razant). Întrucât durata bătăii este determinată în special de capacitatea motrică a grupelor musculare care execută impulsul, se poate spune că, de fapt raportul optim trebuie să existe între viteza elanului și capacitatea motrică a grupelor musculare care acționează în timpul impulsului.

În cazul săriturilor din grupa a IV-a și a V-a, care se execută din roată întoarsă (rondă), elanul și ultimul pas are caracteristicile sale specifice, privind viteza de alergare, efectuarea ronda-tului înaintea trambulinei și bătaie pe trambulină.

Bătaia pe trambulină

Această fază joacă un rol hotarâtor în realizarea structurală a fiecărei sărituri. În ea facem distincți între pasul de apel și impulsul pe trambulină. Însușirii tehnicii acestei faze trebuie săi se acorde o importanță teoretică și practică deosebită.

Prin pasul de apel se face trecerea din pasul de alergare în poziția de întâmpinare a trambulinei. Astfel odată cu ultimul pas efectuat pe pista de alergare, se execută o săritură relativ razantă. Un pas de apel înalt crează dificultăți în execuția corectă a impulsului pe trambulină, deoarece menbrele inferioare suportă o încărcătură suplimentară (pentru învingerea tendinței accentuate de cădere liberă a corpului).

Bătaia se realizează pe "pingea " cu tălpile paralele, iar o dată cu impulsul puternic al picioarelor și întinderea lor din toate articulațiile se efectuează și mișcarea energică a brațelor de jos în sus și înainte, în prelungirea corpului, acțiuni care, suprapuse, asigură obținerea înalțimii primului zbor. Pasul de apel se execută în așa fel, încât viteza orizontală să nu fie diminuată.

În momentul contactului cu trambulina, centru de greutate al corpului se află situat înaintea verticalei punctului de contact, obținându-se un unghi de atac bun. Acest lucru este necesar pentru a se asigura un unghi de desprindere optim. Desigur că în afara poziției inițiale a centrului de greutate trebuie să avem în vedere și suprafața sectorului de bătaie. Prin sectorul de bătaie se înțelege aria descrisă de linia ce unește centrul de greutate al corpului cu trambulina, care este cuprinsă întreunghiul de atac și unghiul de desprindere (iar primul zbor va fi mai razant). La rândul său, mărimea sectorului de bătaie depinde de viteza pe orizontală a executantei în timpul bătăii și de durata contactului cu trambulina. O viteză orizontală mare sau o bătaie lungă determină un sector mare de bătaie. Contactul cu trambulina se face mai întâi cu pingeaua, în continuare se cedează din glezne, datorită creșterii solicitării membrelor inferioare se ajunge cu aproape toată talpa pe trambulină. În finalul impulsului se desprinde mai întâi partea posterioară a tălpii și apoi pingeaua.

În cazul săriturilor din rondat, bătaia se efectuează pe toată talpa cu ridicarea membrelor superioare în sus – înapoi puțin peste verticală.

Primul zbor

Această fază este rezultatul reacției impulsului pe trambulină în condițiile deplasării pe orizontală a corpului. În timpul primului zbor gimnasta trece de pe trambulină pe masă și în același timp se rotește în jurul axei transversale a corpului. În zborului, corpul se menține încordat și întins, iar brațele în prelungirea corpului orientate în sus, către aparat, umerii ridicați, iar privirea orientată înainte sus, creându-se astfel condiții favorabile pentru realizarea momentelor următoare ale săriturii. Aceasta înseamnă că în momentul realizării contactului cu aparatul, trebuie se constate următoarele:

un unghi corect de atac al aparatului, pentru impuls; pentru săriturile directe un unghi de atac de 25-35°, iar pentru săriturile prin răsturnare un unghi de atac de 60-65°;

centrul de greutate al corpului să se afle încă în faza ascendentă; primul zbor să nu fie prea înalt deoarece determină fie o cădere în stând pe mâini, fie o răsturnare prea amplă (corpul se va afla situat după verticala punctului de contact cu aparatul, deci unghiul de atac al sprijinului mai mare decât trebuie). În ambele cazuri spriinul este influențat negativ;

corpul să aibă o viteză optimă de răsturnare, pentru a putea realiza în bune condiții cea de adoua parte a săriturii. Pentru săriturile care au în zborul al doilea o rotație în jurul axei transversalemai mare de 180°, necesară o viteză de răsturnare crescută față de cea a săriturilor cu rotație mai mică.

În cazul săriturilor din rondat, după efectuarea bătăii pe trambulină, corpul gimnastei se deplasează înapoi, în jumătate de răsturnare, ajungând în poziția de stand pe mâini, cu vârfurile picioarelor înapoi verticalei aparatului de sărit (pentru efectuarea corbetului).

Bătaie cu mâinile (faza de sprijin cu mâinile)

Prin sprijinul pe masa de sărituri se influențează direct zborul al doilea și în mod deosebit amplitudinea și viteza de rotare. Intensitatea impulsului (care depinde și de forța cu care este întâmpinată masa), determină înălțimea zborului al treilea. Înălțarea pe o traiectorie amplă a centrului de greutate permite manifestarea un timp mai îndelungat a inerției de mișcare a corpului (deplasare orizontală), și astfel se obține aterizarea la o distanță mai mare.

La săriturile prin răsturnare, sprijinul trebuie efectuat astfel încât viteza mare de răsturnare din primul zbor să se reducă în așa măsură, încât să permită o aterizare sigură.

Mai mult, în cazul săriturilor directe, sprijinul trebuie să determine împreună cu alte acțiuni, schimbarea sensului de rotare a corpului (înapoi). La săriturile la care zborul al doilea au o structură complexă (întoarceri în diferite axe ale corpului), impulsul trebuie să contribuie și la realizarea acțiunilor din fazele următoare.

În ultima instanță, un impuls (sprijin) corect se caracterizează printr-o durată scurtă și o intensitate mare.

Al doilea zbor

La săriturile prin răsturnare, fără întoarcere în zborul al doilea, această fază reprezintă doar valorificarea cumulărilor fazelor anterioare ale sărituriiși constă în fixarea corpului în poziție întinsă și pregătirea aterizării.

Săriturile cu o structură complexă cuprind în zborul al doilea acțiuni suplimentare, necesare în vederea realizării unor sarcini speciale, cum ar fi : rotarea în jurul axei longitudinale sau amplificarea rotării în jurul axei transversale.

Rotarea în jurul axei longitudinale se realizează pe seama creării unui efect de rotație în jurul acestei axe și amplificarea lui. Efectul de rotație se realizează prin ducerea brațului din partea opusă întoarcerii înainte sau ușor lateral, micșorând prin această acțiune momentul de inerție a acestei părți a corpului, care are tendința de a se rota mai repede (rotarea se face în jurul segmentului care are un moment de inerție mai mare, respectiv î jurul segmentului de corp situat, față de axa longitudinală, în partea întoarcerii).

În general, se poate considera că această fază are două părți: zborul propri-zis, în care se execută acțiunile caracteristice fiecărei sărituri și pregătirea aterizării, în care se asigură o poziție favorabilă pentru efectuarea aterizării. Dealtfel, întreg zborul al doilea trebuie să se desfășoare în așa fel, încât să permită o bună aterizare. În acest scop este necesar ca viteza de răsturnare a corpului să fie micșorată în mod corespunzător, iar acțiunile specifice acestei faze să fie încheiate în faza ascensională.

Trebuie să subliniem că reducerea corespunzătoare a vitezei de răsturnare în al doilea zbor se realizează, în special, printr-o bună execuție a sprijinului pe aparat.

Aterizarea

Aterizarea constituie momentul final al fiecărei sărituri, care oferă posibilitatea aprecierii execuției tehnice atât prin stabilirea corpului gimnastului la contactul cu solul, cât și prin distanța și direcția raportate la axele aparatului în momentul orpirii. O săritură se consideră începută în momentul primului pas de elan și terminată în momentul opririi gimnastului, după efectuarea ei, îmn poziția stând. Aterizarea depinde de corectitudinea celui de al doilea zbor. Traectoria înaltă a zborului al doilea, întinderea și extensia, executate în timp, urmăresc să reducă viteza orizontală și să asigure corpului o cădere liberă, verticală; ele condiționează o aterizare corectă, adică sigură, cât mai departe de aparat, estetică, stabilă și implicit reușita săriturii, cu obținerea unei note maxime.

Aterizarea începe din momentul în care tinde să coboare și se termină când vârfurile picioarelor iau contact cu solul, după care gimnastul așază pe sol toată talpa și se oprește. Musculatura picioarelor are rol de amortizare și frânare a șocului produs de impactul cu solul. Genunchii sunt ușor depărtați, picioarele se îndoaie progresiv, trunchiul și centrul de greutate al corpului coboară pe verticală, iar brațele se duc prin lateral sus, asigurând echilibru, după care se revine în poziția stând. Amortizarea la aterizare depinde atât de buna pregătire a gimnastului, cât și de elasticitatea și calitatea saltelelor. În mod normal, saltelele trebuie să ajute la amortizare șocul, să nu producă reculul corpului. Aterizarea este un moment fundamental în gimanstică, ce poate aduce puncte prețioase în concursuri.

2.4. Bazele metodice al învățării săriturilor cu sprijin

Învățarea săriturii răsturnare înainte prin stând pe mâini,este cea mai accesibilă și gimnaștilor de categorie inferioară de clasificare sportivă. Învățarea acestei sărituri se poateîncepe la o vârstă timpurie, deoarece foaret multe exerciții pregătitoare sau ajutătoare pentru învățarea ei pot fi incluse în antrenamentele copiilor.

Considerăm că orientarea pregătirii spre însușirea "răsturnarii înainte orin stând pe mâini", asigură pe lângă deprinderea de răsturnare în jurul axei transversale și învățarea și perfecționarea unor faze importante ale săriturilor ca sprijinul pe aparat, aterizare etc.

În concluzie, considerăm că la baza pregătirii gimnaștiklor pentru sărituri trebuie să stea învățarea "răsturnării înainte prin stând pe mâini", deprinderea motrică de bază pentru toate săriturile su sprijin. Modul în care se desfășoară însușirea ei treduie să reprezinte "o școală completă a săriturilor cu sprijin", care va avea o influență considerabilă și asupra învățării altor sărituri.

În continuare prezentăm conținutul de bază al procesului de învățare a săriturii: răsturnare înainte prin stând pe mâini.

Aterizarea

Exerciți pentru însușirea aterizării:

stând pe vârfuri cu brațele sus: la timpul 1 revenire în stând pe toată talpa, cu brațele sus; la timpul 2 ușoară îndoire a picioarelor, tălpile rămân pe sol, trunchiul se menține vertical; la timpul 3 coborârea brațelor sus sau lateral, iar la timpul 4 revenirea în stând cu brațele sus.

stând pe banca de gimnastică cu brațele sus: săritură în stând pe sol, cu bratele sus. Contactul cu solul se face pe pingea, cu picioarele bine întinse. În continuare se amortizează șocul, prin așezarea tălpilor pe sol, urmată de îndoirea picioarelor și ducerea brațelor lateral sus.

Exerciți pentru perfecționarea aterizări.

a) Sărituri în adâncime:

stând pe ladă: săritură dreaptă și aterizare pe sol, la punct fix;

din aceași poziție, săritură dreaptă cu ghemuirea și îndreptarea corpului sau cu echer și aterizare în stând pe sol;

din aceași poziție, săritură dreaptă cu întoarcere de 90-180-360º.

b) Sărturile la trambulina elastică:

Stând pe trambulina elastică, cu fața spre saltea: săritură dreaptă (săritură cu gemuire sau cu echer) și aterizare pe în stând pe saltea;

elan și săritură pe de trambulina elastică: săritură dreaptă, cu ghemuire și îndreptarea corpului; cu echer; săritură dreaptă cu întoarcere de 90-180-360º; săritură peste obstacole (ștachete, capră, obstacol viu) ;

elan, bătaie pe trambulină și săritură dreaptă cu ghemuire și îndreptarea corpului, cu întoarcere de 180º în stând ;

ela bătaie pe trambulină și saritură cu depărtarea picioarelor și apropierea lor, cu întoarcere de 180º ;

salt grupat înainte și aterizare în stând ;

salt grupat înainte peste un obstacol și aterizare în stând.

c) Aterizăre din mișcări cu răsturnare:

săritură cu rostogolire înainte, pe lada așezată în lungime și aterizare în stând, pe sol;

stând pe mâini, transversal la capătul lăzii: răsturnare înainte în stând;

stând pe ladă: pas de apel și răsturnare înainte, cu sprijinul mâinilor pe cal așezat transversal, în stând, pe sol.

Alergarea

Exerciții pentru însușirea alergării:

joc de glezne: brațele sunt ușor îndoite din articulațiile coatelor și se mișcă pe lângă corp;

alergare cu genunchii ridicați; corpul este ușor înclinat, înapoi, iar brațele ușor îndoite se mișcă pe lângă corp;

alergare cu călcâiele la șezută; corpul este ușor înclinat înainte, iar picioarele mult îndoite din articulațiile genunchilor;

Exerciții pentru pregătirea fizică specifică:

stând cu pingeaua sprijinită pe marginea băncii de gimnastică; ridicări pe vârful unui picior;

genuflexiuni pe ambele picioare, se execută în 2-3 serii, a cât 30-50 repetări

alergăre pe plan înclinat (panta unui deal, treptele unei scări de beton);

Exerciții pentru perfecționarea alergării:

alergare pe nisip, se execută pe distanțe mai lungi (dacă este posobil) și dacă timpul permite este bine sș se alerge cu picioarele goale;

alergare prin apă, nivelul apei trebuie să depășească puțin genunchi, pentru a opune rezistență la pendularea picioarelor;

alergare accelerată cu atingerea unor puncte de control;

alergare accelerata cu simularea pasului de apel la punct fix;

alergare, bătaie pe trambulina semielastică și săritură lungă cu rostogolire.

Bătaia pe trambulimă

Exerciții pentru însușirea bătăi pe trambulină :

stând pe trambulina semielastică; sărituri ca mingea pe ambele picioare, se urmărește sincronizarea acțiunii de balansare a brațelor înainte-sus cu impulsul picioarelor pe trambulină ;

același exercițiu ca cel de mai sus dar insistându-se asupra efectiării coreste a impulsului cu pingeaua labei piciorului. Acest exercițiu se poate efectua cu sprijinul mâinilor pe un aparat (scără fixă, masa de săriturii) ;

alergare 2-3 pași, pas de apel, impuls în sol (mai târziu la trambulină) și săritură dreaptă cu brațele sus.

Exerciții pentru pregătirea specifică :

sărituri la coardă, pe ambele picioare, se execută cât mai înalt, în 2-3 serii,a câte 20-40 sărituri;

săritură de pe sol pe un obstacol, de pe loc și de pe ambele picioare; săritură în înălține, în ghemuit pe ladă (saltele suprapuse, capră, masa de săriturii);

Exerciții pentru perfecționarea bătăii pe trambulină :

elan, bătaie pe trambulina semielastică sprijinită, salt înainte grupat ;

Pasul de apel

Exerciții pentru însușirea pasului de apel :

stând : pas săltat înainte cu dreotul, simultan cu rotarea brațelor ușor îndoite prin înainte, lateral, înapoi jos și aterizare pe ambele picioare ușor îndoite, trunchiul vertical. Poziția finală a brațelor se poate realiza și prin ducerea lor direct înapoi jos. Se recomandă ca pasul săltat să se efectueze cu piciorul de bătaie. În continuare, exercițiul se repetă din mers, apoi din ușoară alergare ;

din alergare ușoară (5-7 pași), pas de apel peste un obstacol cu înălțime mică (15-30cm) și impuls cu ambele picioare în sol. Acest pas se execută relativ razant, depășirea obstacolului făcându-se cu picioarela ușor îndoite.

Învățarea poziției corpului în timpul primului zbor

stând pe vârfuri cu brațele sus, acest exercițiu are ca scop precizarea poziției segmentelor corpului în timpul zborului spre aparat și verificarea poziției lor ;

culcat facial cu brațele sus : rostogoliri laterale ;

stând cu brațele sus cu ajutor la nivelul antebrațelor, înclinarea corpului înainte și revenire. În timpul execuției gimnasta trebuie să aibă musculatura spatelui bine încordată pentru consolidarea poziției.

stând : săritură dreaptă, cu brațele sus (simularea poziției de zbor) și aterizarea în stând

Exerciții de pregătire fizică:

culcat dorsal cu brațele sus, apucat de o șipcă a scării fixe : ridicarea lentă a picioarelor bine întinse și revenire. Exercițiul se efectuează două, trei serii a câte 20-30 de repetări.

culcat facial, cu brațele sus extensia corpului. Acest exercițiu se caracterizează printr-un efort izometric, cu menținerea poziției 4-6 secunde ;

culcat facial cu coapsele pe capră, călcâiele sprijinite de o șipcă a scării fixe : îndoirea și revenirea corpului cu brațele sus.

Exerciții pentru perfecționarea poziției corpului în timoul zborului :

stând pe mâini cu ajutor : înclinarea corpului înainte și înapoi. La început, înclinarea se execută relativ repede, apoi din ce în ce mai lent și chiar cu menținerea pozițiilor externe.

"zburătorul", acest exercițiu se face sub formă de joc, gimnasta se află îi culcat facial cu brațele sus, pe btrațele partenerelor așezate pe două rânduri față în față. Perechea de la mijlocul formației ține un baston pe care îl apucă gimnasta. La comandă, aceasta este aruncată în sus și efectuează o jumătate de rotare, trecând prin stând pe mâini pe baston, ajungând pe brațele celorlalte colege. În continuare, tot prin aruncare revine în poziție inițială.

Sărituri în plasa elastică :

săritură dreaptă cu brațele sus ;

săritură în culcat pe plasă și desprindere cu corpul întins orizontal, brațele sus ;

săritură în culcat facial pe plasă și desprindere cu corpul întins orizontal cu brațele sus.

Exerciții pentru pregătirea fizică specifică :

atârnat la bară : ridicarea picioarelor cât mai sus

culcat facial cu abdomenul pe capră, apucat de o șipcă a scării fixe : îndoirea și extinderea corpului.

sprijin culcat facial : arcuiri ale corpului (extinderea și îndreptarea lui) ;

culcat facial, cu brațele sus, ținând în mâini o minge medicinală : ridicarea mingei prin extensia corpului și revenirea în poziție originală.

elan, bătaie pe trambulina semielastică sprijinită, răsturnare înainte prin stând pe mâini, cu sprijin pe masa de sărituri ;

elan, bătaie pe trambulina semielastică sprijinită, săritură în stând pe mâini pe masa de sărituri și rostogolire înainte.

Îmbunătățirea vitezei de rotație în timpul primului zbor :

elan, bătaie pe trambulina semielastică sprijinită și săritură cu rostogolire pe masa de gimnastică. Se insistă asupra balansării brațelor dinapoi-înainte sus și a desprinderii foarte rapide de pe trambulină. Înălțimea mesei trebuie să fie aproximativ egală cu cea a gimnastei, pentru a o mobiliza în vederea unei bune înălțări. Tot în acest scop, trambulina se așează aproape de marginea mesei ;

elan, bătaie pe trambulina semielastică sprijinită și săritură în stând pe mâini pe masa de gimnastică. Masa de gimnastică (sau instalația care este folosită) se acoperă cu o saltea spre a evita contactul dur în momentul executării stâdului pe mâini. Inițial înățimea aparatului se stabilește în așa fel, încât să permită executantei răsturnarea cu corpul întins în stând pe mâini. Pe măsură ce ampliotudinea și viteza de rotație a primului zbor crește se mărește și înălțimea aparatului.

Îmbunătățirea capacității de orientare in spațiu

Stând pe lada : săritură înainte-sus ( înapoi-sus, lateral-sus) și aterizare pe saltele moi în culcat facial (culcat, culcat costal).

Din aceeași poziție : săritură înainte-sus (înapoi-sus, lateral-sus) cu întoarcere de 180º și aterizare pe saltele moi în culcat (facial, dorsal, costal).

Repetarea exercițiului 1, însă la trambulina elastica.

Repetarea exercițiului 2, însă la trambulina elastica.

Sărituri în plasa elastică :

a)salt grupat înainte, salt grupat înapoi, salt întins inapoi, salt echer înainte:

b)saritura inapoi cu aterizare in sprijin pe omoplati si desprindere cu intoarcere de 180º ,în stând:

c) ½ salt echer înainte în așezat și desprindere în stând:

d) combinații variate între procedeele menționate mai sus.

Perfecționarea îmbunătățirii capacității de orientare în spațiu

stând pe trambulina elastica : săritură înainte-sus cu întoarcere de 360º și aterizare în culcat facial;

stând pe trambulina elastica ;săritură înapoi–sus cu întoarcere de 360º , în culcat dorsal ;

elan, bătaie pe trambulina elastica și salt întins înainte, în culcat dorsal ;

elan, bătaie pe trambulina elastica și salt întins cu întoarcere de 180º sau 360º, în culcat facial sau dorsal ;

diferite sărituri in plasa elastică.

2.5. Cerințele codului de punctaj internațional

2.5.1. Generalități

Gimnasta trebuie sa execute 1 sau 2 sărituri din Tabelul Săriturilor, în funcție de cerințele fiecărei faze de concurs.

– Ea este responsabilă de afișarea corectă a numărului săriturii, înaintea fiecărei încercări.

– Distanța recomandată este de 25 m, dar aceasta poate fi reglată individual.

– După aprinderea luminii verzi sau a receptionarii semnalului arbitrei D1, gimnasta execută prima săritură, apoi se întoarce la locul de plecare pt. a afișa numărul celei de a doua sărituri. După ce nota primei sărituri este afisată, gimnasta trebuie să fie gata pentru executarea celei de a doua.

– Săritura începe cu alergarea, bătaia și desprinderea de pe trambulină cu ambele picioare, din

poziție înainte sau

poziție înapoi (față de masa de sarituri).

– Nu este permisă nici o săritură cu plecarea / aterizarea în poziție laterală.

– Odată cu desprinderea de pe trambulină, începe evaluarea fazelor săriturii:

zborul I

desprinderea de pe masa

zborul II și

aterizarea.

– Toate săriturile trebuie executate prin împingere cu ambele brațe de pe masa de sărituri.

– Încercările de elan autorizate – dacă gimnasta nu a atins trambulina și/sau masa de sărituri – sunt:

2 încercări, când se cere 1 săritură (a 3-a încercare nu este permisă)

3 încercări, când se cer 2 sărituri (a 4-a încercare nu este permisă).

– Gimnasta este obligată să utilizeze “salteaua de protecție” a trambulinei, pusă la dispoziție de Comitetul de Organizare pt. săriturile prin rondat.

2.5.2. Grupele de sărituri

Săriturile sunt clasificate în următoarele grupe:

Grupa 1 – sărituri fără salt (stând pe mâini, Yamashita, Rondat), cu sau fără întoarcere în jurul axei longitudinale, în zborul I și/sau II

Grupa 2 – st. pe maini (înainte) cu sau fără întoarcere 360º în zborul I și salt înainte / inapoi cu sau fără întoarcere longitudinală în zborul II

Grupa 3 – st. pe mâini cu întoarcere ¼ – ½ (90º-180º) în zborul I (Tsukahara) – salt înapoi cu sau fără întoarcere longitudinală în zborul II

Grupa 4 – sărituri prin rondat (Yurcenko) cu sau fara intoarcere 1/1 (360º) în zborul I – salt înapoi cu sau fără întoarcere longitudinală în zborul II

Grupa 5 – sărituri prin rondat cu ½ (180º) întoarcere longitudinală în zborul I – salt înainte / inapoi cu / fara întoarcere longitudinală în zborul II

2.5.3. Cerințe

Numarul săriturii trebuie afișat (manual sau electronic) înaintea executării acesteia

La Calificări, Finala pe Echipe și concursul Ind. Compus, se va executa
1 singură săritură, contând nota acesteia

Calificări: nota primei sărituri conteaza pentru totalul echipei și/sau concursul individual

gimnastele care doresc sa se califice în finala pe aparate trebuie sa execute două sarituri, conform regulii finalelor pe aparate prezentate mai jos.

Finalele pe Aparate
Gimnasta trebuie să execute 2 sărituri, nota finală fiind obținută prin media acestora.

– Cele 2 sărituri trebuie să aibă faza de desprindere diferita (impulsul de pe masa), inainte sau inapoi, după cum urmează:

desprindere inainte

Ex: st.pe maini – ½ intoarcere – salt inapoi grupat (Cuervo)

desprindere inapoi

Ex: Tsukahara – salt inapoi cu intoarcere 1/1 (360°)

Exemplu pentru Finale:

1. Dacă prima săritură conține faza de desprindere inapoi, alegerea pentru cea de a doua poate fi:

Rondat cu ½ (180º) întoarcere în zborul I – salt înainte sau

St. pe maini – intoarcere 360º in zborul II

2.  Dacă prima săritură conține faza de desprindere inainte, alegerea pentru cea de a doua poate fi:

Rondat flic-flac (Yurchenko) – Salt înapoi intins sau

Tsukahara – salt inapoi echer.

2.5.3.1. Repere pentru spațiul de aterizare

– Ca orientare pt. penalizările de direcție, se va marca un coridor pe centrul saltelei de aterizare. Gimnasta trebuie să aterizeze într-o poziție stabilă, în această zonă.

Arbitra D1 – cu notă scrisă de la arbitra de Linie – va penaliza din nota Finala devierea de la linia centrala a coridorului după cum urmează:

Aterizare in interiorul coridorului aproape de linia de margine – 0.10 P.

Aterizare în afara coridorului cu 1 picior – 0.30 P.

– Aterizare in afara coridorului cu ambele picioare – 0.50 P.

Contactul inițial la aterizare este decisiv.

Penalizări la Aparat – Juriul D

Toate săriturile sunt marcate cu câte un număr.

Gimnasta este responsabilă de afișarea corectă a numărului săriturii pe care intenționează să o prezinte. Nu se penalizează afișarea incorectă a numărului

omiterea afișării numărului săriturii*

(nu se afișează nici un nr.) 0.30 P.

* se penalizează din Nota Finală a săriturii executate

Sprijin pe un singur braț în timpul săriturii (din Nota Finala) 2.00 P.

la Calificări pt. Finale și Finalele pe Aparate

se executa 1 singura saritura sau aceeasi de 2 ori

Evaluare: nota (primei sarituri) impartita la 2 = Nota Finala

Cele 2 sarituri nu au faza de desprindere diferita

Evaluare: media finală a celor 2 sărituri minus 2.00 p = Nota Finală

Evaluarea Săriturilor Nevalabile*

elan cu atingerea trambulinei sau mesei, fără

executarea săriturii – Nevalabil – 0 p.

execuție fără atingerea mesei – în timpul

săriturii Nevalabil – 0 p.

orice asistență în timpul săriturii – Nevalabil – 0 p.

neutilizarea saltelei de protecție (a trambulinei)

la săriturile prin rondat Nevalabil – 0 p.

primul contact la aterizare cu altă parte a corpului

decât picioarele Nevalabil – 0 p.

* Notă: nota “0” se inregistreaza de Juriul D

Pentru toate săriturile care primesc 0.00 P sau o penalizare de 2.00 P pentru sprijin pe un singur braț, Juriul D șI Supervizorul la Aparat vor efectua automat o revedere video.

2.5.5. Metoda de Notare

Juriul D: acordă Valoarea săriturii executate si arata Juriului E simbolul sariturii executate, daca difera de cea afisata

Nota primei sărituri trebuie afișată înaintea executării celei de a doua.

2.5.6. Greșeli Specifice de Execuție (Juriul E)

Căderi

Zborul al II-lea:

cu aterizare întâi pe picioare – săritura este valabilă

fără aterizare întâi pe picioare – săritura nu este valabilă = 0.00 P.

2.6. Evaluarea săriturilor cu sprijin

2.6.1. Generalități

In Concursul de Calificare (C-I), Finala pe Echipe (C-IV), Finala Individual Compus (C-II) și Finala pe Aparate (C-III) exercițiile prezentate pot fi aceleași sau diferite.

Metoda de evaluare descrisă in acest articol va fi utilizată la competițiile oficiale FIG:

– Jocurile Olimpice

– Campionatele Mondiale

– Jocurile Olimpice ale Tineretului

și aplicabilă pentru competiții :

– Continentale

– Regionale

– Jocurile Mondiale Universitare

– Jocuri Multi Sport

– Cupa Mondiala

– Internaționale

– Naționale.

2.6.2. Componentele Evaluarii

Filozofia conținutului și combinației exercițiului încurajează o accentuare a măiestriei coregrafice si acrobatice, prezentate artistic.

În principiu, repetarea unui exercițiu nu este permisă.

Execuția / performanța la toate aparatele este evaluată din 10.00 P.

Responsabilitățile pentru evaluare sunt distribuite între Juriile D si E, descrise în articolele următoare.

2.6.3. Nota D (Conținut)

Nota D la Paralele, Bârna și Sol include:

Cerințe de Compozitie (CC): 2.50 P

Valoarea de Legare (VL).

La Sărituri, Nota D include Valoarea de Dificultate

2.6.4. Nota E = 10.00 P. (Performanță)

Pentru perfecțiunea execuției, combinației și prezentării artistice, gimnasta poate obtine nota 10.00.

Nota E conține penalizările pentru greșeli de:

Execuție

Prezentare artistică

Penalizările pentru aceste greșeli sunt descrise in Tabelul General al Greșelilor și Penalizărilor (Art. 6), la Penalizări specifice aparatelor (Art. 8-11), precum și la Tehnică (Art. 7).

Calculul Notei Finale

Nota D + Nota E* = Nota Finala

2.7. Cerințele programei de clasificare Categoria Junioare II la sărituri cu sprijin

Notă: se vor exclude săriturile aparținând grupei 1 (fără salt)

– Campionat național Junioare pe achipe:

– se execută 1 săritură liber aleasă din codul de punctaj.

– Campionatul Național Junioare Individual:

– se execută 1 săritură liber aleasă din Codul de Punctaj;

*Calificare finale: 2 sărituri liber alese diferite ca număr sau grupă din Codul de Punctaj;

– Campionatul Național Junioare Individual Finale pe aparate: 2 sărituri liber alese diferite ca număr sau grupă din Codul de Punctaj- contează media.

Penalizări specifice: în conformitate cu Codul de Punctaj FIG.

2.8. Particularitățile de vârstă a gimnastilor de vârsta 12-15 ani

2.8.1. Particularitățile morfo-funcționale ale gimnastelor de 12-15 ani

Pentru a optimiza dezvoltarea corporală și sportivă a copiilor este absolut necesară cunoașterea particularităților anatomo-fiziologice și psihologice, în vederea atingerii unui nivel cât mai înalt al performanței.

Nevoia de mișcare se păstrează ridicată, iar motricitatea este foarte bine evidențiată care se datorează particularităților prezente la vârsta de creștere și anume dominanța impulsurilor motorii cerebrale ca și acea constrângere care rezultă din mișcare și care este subiectiv mai puțin resimțită la copil decât la adult.

La această vârstă înălțimea și greutatea sunt încă relativ reduse, dar se constată o armonie a proporțiilor și o creștere a forței musculare; analizatorii ating dimensiunile și maturizarea morfologică și funcțională ale adultului. Acest fapt se dublează și de o plasticitate mare corticală, ceea ce face posibilă stăpânirea deprinderilor și a actelor motrice executate în condiții spațio-temporale de mare dificultate.

Această vârstă este considerată cea mai bună pentru învățare. Capacitatea de învățare excepțională la această vârstă trebuie să fie exploatată pentru învățarea și fixarea deprinderilor motrice corecte, precise. Baza tuturor reglărilor și coordonărilor interneuronale și neuromusculare care se consolidează la această vârstă, vor servi viitoarelor performanțe.

Plasticitatea încă elevată a cortexului cerebral, câr și capacitatea ameliorată de percepții și prelucrare a informației permit copiilor să învețe extrem de repede noile abilități estice. Același lucru se întâmplă și cazul raporturilor forță-pârghie care sunt dezvoltate în mod favorabil la această vârstă.

La această vârstă copilul își însușește toate deprinderile de bază necesare principalelor forme de mișcare.

Copiii manifestă diferite stări de emotivitate, timiditate și curaj. Voința se manifestă prin atitudinea copiilor față de gimnastică și anume, prin îndeplinirea sarcinilor și a solicitărilor de la antrenamente și din timpul concursurilor, aceasta atitudine observându-se de la primele antrenamente.

Nivelul memoriei motrice depinde în mare măsură, de concentrarea atenției. La fiecare aparat se impune o anumită durată și intensitate a efortului și solicită într-un regim variat (anaerob sau aerob) diferite segmente și grupe musculare.

Din punct de vedere fiziologic, această varietate deosebită ale efortului depus de către gimnaste este avantajoasă pentru odihna activă a sistemului nervos și a aparatului locomotor în cadrul antrenamentului.

Simțul specific al gimnasticii, cum ar fi: simțul aparatului, simțul muscular deosebit de evoluat; se bazează pe colaborarea multiplelor zone corticale, receptori, mușchi și analizatori, solicitați concomitent.

Repetarea multiplă a reflexelor condiționate specifice gimnasticii duc la formarea stereotipurilor dinamice și apoi la tendința de automatizare a unor mișcări. Sensibilitatea proprioceptivă este de asemenea foarte bine dezvoltată.

Este vârsta cea mai indicată pentru dezvoltarea calităților motrice, copiii având un interes deosebit pentru înalta performanță dând dovadă că sunt capabili de o participare conștientă și activă la creșterea indicilor lor și dezvoltarea motricității.

2.8.2. Particularitățile psiho-motrice ale gimnastelor de 12-15 ani

La 10 ani sfârșitul școlarității mici și începutul celei mijlocii, copilul prezintă un bun echilibru psihic, cu o stare generală de sănătate bună, fiind dezvoltat armonios. El face față cu succes sarcinilor școlare și activităților extrașcolare. Intelectual se află încă sub influența concretului, însușindu-și cunoștințele fără a manifesta spirit critic. Afectiv și volitiv este preocupat de satisfacerea nevoilor personale momentane, fără a-l interesa viața lui anterioară.

Intelectual preadolescenții marchează un salt în manifestările gândirii, care devine abstractă și foarte critică; memoria este acum logică și, în general, capacitatea de asimilare crește.

Pe plan senzorial – perceptiv cresc foarte mult capacitățile discriminative vizuale și auditive; se dezvoltă orientarea spațială și temporală, ca și tendința de a interpreta semnificația percepțiilor. Spiritul de observație se dezvoltă și în legătură cu unele interese și manifestări ale curiozității.

Memorarea se transformă din reproductivă, în logică și constă mai ales din tendința de a se reține esențialul.

Gândirea preadolescentului prezintă modificări însemnate în jurul vârstei de 12 ani, când dobândește posibilități operaționale noi, când apare gândirea abstractă, logică, când raționamentele devin mai complexe, când se folosesc judecăți ipotetice și disjunctive, reversibilitatea gândirii fiind deja dobândită. Curiozitatea epistemică a puberului conduce la creșterea fineței analizei mentale, ca și a spiritului critic. Capacitatea intelectuală este crescută. Limbajul său s-a îmbogățit iar relatările verbale sau scrise conțin termeni tehnici, științifici și intenționează analiza problematică.

Afectivitatea este marcată de erotizarea conduitei și atitudinii față de sexul opus. Emotivitatea preadolescentului se manifestă viu, în expresiile exterioare ale mimicii și pantomimicii, prin treceri de la stări de excitație mare la închiderea în sine. Este perioada descoperirii de sine, a trezirii interesului pentru propria persoană și a grijii pentru ținută.

Sentimentele intelectuale și morale ale școlarilor de 10-14 ani sunt plină epocă de formare. Apare idealul de viață, primele gânduri despre profesiunea viitoare și primele orientări spontane spre activități de interes social. Independența gândirii se asociază cu sentimentul autonomiei moralei, al echității, al onoarei.

Personalitatea, ca expresie a ansamblului vieții psiho-comporamentale, oglindește noua stare a preadolescentului, apropiindu-se de stadiul de relativă stabilizare a trăsăturilor caracteristice.

Capacitatea intelectuală sporită și mai ales rafinată prin dezvoltarea posibilităților de analiză critică, abstractizare, discernământ, la care se adaugă complexul emoțional-sentimental bogat, formează premisele apariției unor trăsături tot mai apropiate de adolescent și apoi de tânăr.

Diferitele manifestări discordante ale conduitei nu apar la toți școlarii și nici în condiții educaționale corecte. Sensibilității, aspirațiilor și spiritului critic nu trebuie să li se răspundă cu exces de autoritate sau brutalitate. Laturile pozitive ale personalității preadolescentului, atitudinea profundă față de sine, curiozitatea pentru cunoașterea lumii subiective, ca și atracția pentru activități variate de însemnătate socială, sentimentele morale în curs de dezvoltare sunt cele care se vor impune tot mai mult și vor realiza deplina integrare socială a individului în adolescență.

2.8.3. Calitățile psiho-motrice ale gimnastelor de 12-15 ani

Practicarea gimnasticii artistice de performanță în concordanță cu stilul propriu domeniului și cerințele actuale solicită calități deosebite. Nu se poate vorbi de o singură calitate, ci de o îmbinare a mai multora, într-un sistem, cu nivel superior de organizare și cu preponderența uneia sau alteia, cu rol determinant în stabilirea performanțelor.

Performanța în gimnastică depinde de nivelul unor calități motrice și psiho-motrice, pe care le urmărim și le testăm chiar la selecție.

Studiile asupra aptitudinilor psiho-motrice, efectuate de unii cercetători de prestigiu ca: Ozerețki, Vernon, Singer, Golu, Botez, Călcâianu, ș.a., scot în evidență următoarele aspecte:

Aptitudinile psiho-motrice se deosebesc de cele motrice prin aceea că sunt mai rafinate, cuprinzând un grad superior de manifestare a funcției perceptive și intelectuale (Singer, R.);

Psihomotricitatea apare atât ca aptitudine cât și ca funcție complexă de reglare a comportamentului individual.

Psihomotricitatea dobândește funcții însemnate, inteligența fiind o continuare a achiziției conduitelor practice, asimilare senzomotrică, de la operativ la figural (Piaget, J.).

Aptitudinile psiho-motrice pot fi grupate în: generale și speciale.

Pentru gimnastică dintre componentele mai importante ale psihomotricității sunt: schema corporală, lateralitatea, iar celelalte sunt cuprinse într-o aptitudine complexă, cu rol foarte important în viața omului și deci a gimnastului, denumită în ultimul timp tot mai mult „capacitate coordinativă”.

În totalitatea ei, capacitatea coordinativă este puțin perfectibilă, dar unele componente pot fi îmbunătățite. Astfel echilibrul static este pe deplin dezvoltat la 6 ani, ritmul 7 ani, orientarea în spațiu la 12 -14 ani, iar particularitățile labirintico-vestibulare de asemenea la vârstă mică, ceea ce constituie un bun argument pentru introducerea între probele de selecție.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. Organizarea studiului

Pentru a evidenția nivelul pregătirii tehnice la sărituri cu sprijin a gimnastelor junioare de 12-15 ani am organizat un studiu experimental în cadrul lotului olimpic de junioare.

Studiul s-a desfășurat în perioada 2012 – octombrie 2013, urmărind evoluțiile gimnastelor în trei competiții naționale la aparatul sărituri cu sprijin.

Subiecții studiului au fost în număr de 14 gimnaste junioare, cu vârsta cuprinsă 12 -15 ani, toate fiind componente lotului olimpic

3.2. Metodele de cercetare utilizate

Acest demer științific a condus la organizarea unui studio experimental, folosind următoarele metode de cercetare:

Metoda studiului bibliographic a literaturii de specialitate.

Metoda video computerizate, folosind programele: ”Pinnacle Studio”, ”Kinovea” and ”Physics ToolKit”;

Metoda de orientare postural a mișcării;

Metoda statistic-matematică, folosind programul ”KyPlot”.

3.4. Etape desfășurării studiului

Studiul s-a desfășurat în trei etape:

Etapa I-a (octombrie – noiembrie 2012), testarea inițială a probelor și testelor de control, privind dezvoltarea somato-funcțională, pregătirea fizică specifică, pregătirea tehnică prin analiza biomecanică și rezultatele obținute la sărituri în cadrul Campionatului Național Individual Onești, 2012.

Etapa a II-a (noiembrie 2012 – septembrie 2013), etapa fundamentală – a constat în aplicarea mijloacelor de pregătire fizică specifică și tehnică de învățare și perfecționare a săriturii Yurchenko.

Etapa a III-a (octombrie 2013), testarea finală a probelor și testelor de control, privind dezvoltarea somato-funcțională, pregătirea fizică specifică, pregătirea tehnică prin analiza biomecanică și rezultatele obținute la sărituri în cadrul Campionatului Național Individual Onești, 2013.

3.5. Probe de control folosite

I. Probe somato-funcționale (Anexa 1 și 2):

Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare somato-funcțională a gimnastelor junioare de 12-15 ani s-au folosit o serie de teste și probe de control, înregistrările fiind efectuate prioadic la Institutul Național de Medicină Sportivă din București:

Testarea parametrilor somatici

Metoda testării parametrilor somatici a fost necesară pentru aprecierea dezvoltării morfologice a copiilor și s-a realizat cu ajutorul taliometrului, benzii magnetice, centimetrului, cantarului de persoane și a tijei rigide.

S-a procedat la măsurarea următorilor parametri somatici:

talia-s-a măsurat cu ajutorul taliometrului, între vertex și planul plantar al sportivelor, valorile măsurate au fost înregistrate în centimetri;

bust-s-a măsurat în centimetri;

anvergura-s-a măsurat cu ajutorul unei tije rigide gradate in centimetri, așezată intre punctele digitale ale brațelor subiecților.

talia cu brațele sus măsurat cu ajutorul taliometrului, între falangele degetelor mâinilor ridicate sus și planul plantar al sportivelor, valorile măsurate au fost înregistrate în centimetri;

perimetrul toracic-s-a măsurat cu ajutorul benzii metrice trecută posterior pe sub varful omoplaților și anterior la baza apendicelui xifoid al sternului.

Măsurătorile s-au realizat pentru fiecare sportivă în ortostatism, înregistrandu-se valorile în centimetri, în repaus respirator, în inspirație maximă (profundă) și în expirație maximă (profundă).

greutatea corporală-apreciază starea de nutriție a corpului omenesc și s-a măsurat cu ajutorul cantarului de persoane in kilograme și sute de grame.

diametrul biacromial-s-a măsurat cu ajutorul compasului antropometric, așezat intre punctele acromiale ale gimnastelor, înregistrand lățimea centurii scapulo-humerale.

diametrul bitrohanterian-s-a măsurat cu ajutorul compasului antropometric, așezat intre punctele trohanteriene, inregistrandu-se lățimea centurii coxo-femurale ale gimnastelor.

mobilitatea-s-a măsurat în centimetri.

Testarea capacității funcționale s-a realizat atât în clinostatism cât și în ortostatism.

Frecvența cardiacă (F.C.) apreciază numărul de contracții miocardice în unitate de timp (puls/minut).

Măsurătorile au fost efectuate prin metoda palpatorie la carotidă în ortostatism: valori de clinostatism-FC normală = 60-90 puls/min; valori de ortostatism-FC crește cu 10–12 puls/min.

Tensiunea arterială (TA) reprezintă valoarea presiunii pe care o exercită sângele asupra pereților arteriali.

Măsurarea presiunii arteriale s-a realizat cu ajutorul unui tensiometru digital.

Valori de clinostatism-TA normal = maximă: 100-135 mm Hg;

= minimă: 1/2 + 1 din TA maximă.

Valori de ortostatism-TA = maximă crește cu 10-15 mm Hg;

= minimă crește/scade cu 10-15 mm Hg.

Aprecierea se realizează în funcție de rezultatele de mai jos:

foarte bună (FB)-FC și TA au valorile expuse anterior;

bună (B)-FC și TA cresc peste valorile expuse;

satisfăcătoare (S)-FC și TA au valori sub cele expuse;

nesatisfăcătoare (NS)-FC și TA au valori slabe atat în repaus cat și după efort.

Proba Ruffier se bazează pe reacția frecvenței cardiace la un efort standard (genuflexiuni), iar din aplicarea unei formule (3 pulsuri) rezultă un indice cu expresie matematică, ușor de urmărit în dinamică.

Metodica aplicării: subiectului din poziția șezând i se măsoară frecvența cardiacă timp de 15 secunde până ce valorile se stabilizează. Se execută apoi 30 de genuflexiuni în 45 secunde cât mai corect posibil, după care subiectul se așează în poziția inițială. Se numără frecvența cardiacă timp de 15 secunde, între secundele 0-15 post efort (puls de efort) și între secundele 45-60 ale primului minut post efort (puls de revenire). Toate cele 3 valori de puls (P1, P2, P3) prin înmulțire cu 4 dau valori pe minut.

Se aplică formula:

I.R =

Interpretare:

-valori mai mici de 0 = foarte bine

-valori între 0-5 = bine

-valori între 5-10 = mediu

-valori între 10-15 = satisfăcător

-valori mai mari de 15 = nesatisfăcător, și reclamă investigații suplimentare cardio-vasculare.

2. Probe pentru pregătirea fizică specifică (Anexa 3):

Probe de control aplicate:

Pregătirea forță-viteză:

Proba 1 – săritura în lungime de pe loc (2 încercări, cm);

Proba 2 – săritură în înălțime de pe loc (2 încercări, cm);

Proba 3 – cățărare pe frânghie fără ajutorul picioarelor (sec).

Pregătirea de forță

Proba 4 – ridicarea picioarelor sus la scara fixă în 30 sec. (nr. repetări);

Proba 5 – extensia trunchiului în 30 sec. (nr.repetări);

Proba 6 – urcare din forță în stând pe mâini (2 încercări, nr.repetări)

Rezistența specială:

7. Proba 7 – stand pe mâini menținut pe bârnă (2 încercări, sec).

3. Analiza biomecanică a săriturii Yurchenko (Anexa 5):

Structura fazică a exercițiilor de control în cadrul cercetării a urmărit analiza biomecanică a elementelor cheie ale tehnicii săriturii prin rondad Yurchenko cu salt înapoi întins, privind ca un tot întreg structura funcțională și cauzele acestora (Boloban, 2013; Sadovskij, et. al, 2010).

Fig.3.1. Physics Toolkit – Yurchenko

Analiza biomecanică s-a realizat cu ajutorul programului Physics ToolKit Version 6.0, urmărind elementele cheie ale tehnicii sportive în faza pregătitoare – poziția de plecare a corpului (PP1), desprinderea de pe trambulină (mișcare pregătitoare) și multiplicarea poziției corpului – zorul I, jumătate de răsturnare înapoi (MP1), în faza de bază – sprijinul pe aparat, desprinderea de pe masă (PP2); multiplicarea poziției corpului (MP2), Zborul II evidențiind forma saltului și momentul înălțimii maxime a CGG; și faza finală – poziția finală (PF) a corpului, momentul amortizării și fixării aterizării.

4. Rezultatele obținute în concursuri la sărituri cu sprijin:

Rezultatele obținute în Campionatul Național Individual – 16-18.XI.2012, Onești.

Rezultatele obținute în Campionatul Național Individual – 24-26.X.2013, Onești.

3.6. Conținutul mijloacelor specifice pentru optimizarea pregătirii tehnice a săriturii Yurchenko

Fig.3.2. Ronda, răsturnare înapoi pe calupi, pe pârtia de acrobatică

(creșterea progresivă a înălțimii)

Fig.3.3. Rondă, răsturnare înapoi pe saltele suprapuse – aterizare în picioare

(execuția săriturii cu trambulina și axesoriile necesare)

Fig.3.4. Rondă, răsturnare înapoi – aterizare în picioare pe calupi la nivelul mesei

(execuție la masa de sărit)

Fig.3.5. Rondă, răsturnare înapoi – aterizare în picioare pe calupi

(Creșterea progresivă a înălțimii saltelelor la aterizare)

Fig.3.6. Rondă, răsturnare înapoi – corbet cu rulare înapoi pe saltele suprapuse peste nivelul mesei

Fig.3.7. Forța centurii scapulo-humerale

(împingere – desprindere din umeri cu brațele întinse din poziția sprijin culcat facial)

Fig.3.8. Forța centurii scapulo-humerale

(Împingeri –desprinderi în poziția stând pe mâini cu deplasare cu ajutorul unui partener)

Fig.3.9. Forța centurii scapulo-humerale cu greutate

(din așezat și poziția stând)

CAPITOLUL IV

REZULTATELE STUDIULUI ȘI INTERPRETAREA LOR

4.1. Analiza rezultatelor somato-funcționale a gimnastelor junioare de 12-15 ani

Tabelul 4.1. Rezultatele indicilor dezvoltării somatice a gimnastelor junoare de 12-15 ani (n=14)

Notă: T.I. – testarea initială, T.F. – testarea finală, X – media aritmetică, m – eroarea mediei, t- semnificația corelației, P- pragul de semnificație.

Fig.4.1. Rezultatele indicilor dezvoltării somatice a gimnastelor junoare de 12-15 ani (n=14), busctul, anvergura, talia și talia cu brațele sus

Fig.4.2. Rezultatele indicilor dezvoltării somatice a gimnastelor junoare de 12-14 ani (n=14), perimentrul toracic

Fig.4.3. Relația diametrelor biacromial și bitrohanterian a gimnastelor junioare de 12-15 ani (n =14)

În tabelul 4.1 și fig. 4.1 – 4.4 sunt prezentați indicii dezvoltării somatice a gimnastelor junioare de 12-15 ani, evidențiați prin datele măsurătorilor antropometrice, dinamometria flexorilor palmari, forța musculaturii lombare, mobilitatea și gradul de hipertrofie musculară. Rezultatele calculelor statistice evidențiază dinamica dezvoltării indicilor somatici la testarea initială, intermediară și finală, privind creșterea datelor antropometrice a bustului, anvergurii, taliei, greutății corporale, perimetrului toracic, a diametrelor biacromiale și trohanteriane. De asemenea, putem remarca îmbunătățirea forței flexorilor palmari, a forței musculaturii lombare, a mobilității coloanei vertebrale și scăderea gradului de hipertrofie (tabelul 4.2, anexele lucrării).

Fig.4.4. Dinamometria forței musculaturii flexorilor palmari și lombare a gimnastelor junioare de 12-15 ani (n= 14)

4.2. Analiza dezvoltării indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12- 15 ani

În tabelul 4.2 și fig. 4.5 și 4.6 sunt prezentate rezultatele dezvoltării indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12-15 ani, și anume: proba Ruffier, frecvența cardiacă și tensiunea arterială în clino și ortostatism.

Tabelul 4.2. Rezultatele dezvoltării indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12-15ani (n=14)

Notă: tabelul 4.1, P1-3 – pulsul de repaus, de efort și de revenire, IR – indicele Ruffier,

Fig.4.5. Rezultatele dezvoltării indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12-15ani (n=14) – Proba Ruffier

În ceea ce privește proba Ruffier se evidențiază la testarea finală o scădere a frecvenței cardiace, având o medie a pulsului de repaus de 69.71 b/min, la pulsul de efort o valoare de 109.14 b/min și la puslul de revenire de 69.14 b/min. Aceste diferențe a FC scot în evidență nivelul condiției fizice în perioada respectivă de pregătire. Privind rezultatele FC și a TA în clino și ortostatism, se evidențiază valori mai scăzute în clinostatism.

Fig.4.6. Rezultatele dezvoltării indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12-15ani (n=14), frecvența cardiacă și tensiunea arterială în clinostatism și ortostatism

În cee ce privește semnificațiile corelării mediilor dintre testări a indicilor funcționali a gimnastelor junioare de 12-15 ani, se observă că valorile lui "t" și a pragului de semnificație a acestora sunt la P ˂0.05, P ˂0.01, P˂0.001 și nesemnificative la ˃0.05 la proba Ruffier, frecvența cardiacă și tensiunea arterială în clino și ortostatism. Rezultatele evidențiază faptul că: la proba Ruffier la P1 – diferențe semnificative la testarea initială, la P ˂0.05 și diferențe nesemnificative la P ˃0.05 între testarea finală; P2 prezintă diferențe semnificative la P ˂0.05 între testările inițială – finală; P3 – prezintă diferențe nesemnificative între testările inițială – finală. Indicele Ruffier (IR) prezintă diferențe nesemnificative la P ˃0.05 între testările inițială – finală.

4.3. Analiza rezultatelor pregătirii fizice specifice a gimnastelor junioare de 12-15 ani

Tabelul 1. Analiza rezultatele pregătirii fizice specific ale gimnastelor junioare de 12-15 ani (n=14)

Notă: nr. Repet. – număr repetări

Rezultatele analizei nivelului pregătirii fizice specific a gimnstelor junioare de 12-15 ani sunt prezentate în tabelul 1, privind diferențele mediilor și semnificația corelărilor între testări. În ceea ce privește pregătirea forță-viteză se evidențiază o îmbunătățire a forței explosive a membrelor inferioare la testarea finală atât la săritura în lungime de pe loc cu 2.8 cm, cât și la detenta (săritura pe vertical fără elan) cu 1,5 cm iar la cățărarea pe frânghie fără ajutorul picioarelor se evidențiază un progress de 2,8 sec.

Privind pregătirea de forță a gimnastelor junioare se evidențiază la proba (aprecierea forței musculaturii abdominale) o creștere a mediei cu 0,62 repetări și o creștere a mediei cu 0.43 repetări la proba forței musculaturii spatelui (lombari) iar la proba urcare din forță în stand pe mâini pe bârna se evidențiază o îmbunătățirea a mediei cu 0.3 repetări la testarea finală.

În ceea privește simțul echilibrului prin menținerea poziției în stand pe mâini pe bârnă, se evidențiază o îmbunătățire cu 3.41 sec. la testarea finală.

Privind diferențele între medii la probele 1-5, rezultatele valorii lui t calculat sunt mai mari decât a lui t statistic la P˂0.001, la proba 7 diferențele sunt semnificative la P˂0.05, iar la proba 6 – diferențele sunt nesemnificative la P˃0.05.

4.4. Analiza biomecanică a săriturii Yurchenko

Tabelul 4.5. Indicatorii antropometrici și biomecanici a gimnastelor junioare de 12-15 ani, necesari pentru analiza tehnicii sportive săriturilor cu sprijin de grupa a IV – Yurchenko

(n = 14)

Analiza caracteristicilor biomecanice a tehnicii sportive a săriturii Yurchenko în gimnastica artistică feminină, s-a realizat cu ajutorul metodei video computezate de analiză biomecanică în concordanță cu metoda de orientare posturală a mișcării (după Boloban, 1990). Pentru efectuarea analizei biomecanice a fost necesară, înregistrarea datelor antropometrice și biomecanice (tabelul 1), care au permis prelucrarea și interpretarea datelor obținute din perioada testării inițiale și finale. În cadrul studiului au fost urmărite la sărituri evoluțiile a 9 gimnaste junioare de 12 -15 ani, care au efectuat 16 sărituri de tip Yurchenko, în două competiții naționale.

Tabelul 4.6. Rezultatele indicilor antropometrici și biomecanici a gimnastelor junioare de 12-15 ani, necesare analizei biomecanice a săriturii cu sprijin Yurchenko (n = 16)

Note: YSG – Yurchenko salt înapoi grupat; YSE– Yurchenko salt înapoi echer; YSÎ 360° – Yurchenko salt înapoi întins cu întoarcere 360° twist; YLS720° – Yurchenko salt înapoi întins cu întoarcere 720°; N = număr subiecți care au executat săritura; TBS- talia cu brațele sus; G. – greutatea; I.R. – inertia rotației; RM – raza mișcării; CGG –centrul general de greutate; I – initial; F – final; SEM – standard error means; SD – standard deviation, CV – coefficient variability.

Tabelul 4.7. Rezultatele caracteristicilor unghiulare a segmentelor corpului în execuția săriturii Yurchenko în cadrul celor două competiții naționale 2012 și 2013 (n=3)

Note: LP1 – poziția de plecare (desprindere de pe trambulină după rondat – unghi de înclinare a corpului față de verticala); MP1 – multiplicarea poziție corpului,(zborul I – jumătate de răsturnare înapoi – unghi extensiat trunchiului și vârfurile picioarelor); PP2 – poziția de plecare, (stand pe mâini – unghi vertical corpului în corbetare); MP2 –multiplicarea poziției în zborul II, înălțimea maximă a zborului – unghi coapsă- trunchi); PF –poziția finală – aterizarea – unghi coapse- trunchi .

Tabelul 4.8. Caracteristicile spațiale ale traiectoriei CGG în execuția săriturii Yuchenko, în cadrul a două competiții naționale în 2012 și 2013 (n=3)

Notă: table 2, i – inniția (concurs 2012), f- final (concurs 2013).

Initial – concurs 2012 b) Final – concurs 2013

Fig.4.7. Rezultatele vitezei unghiulare a segmentelor corpului în execuția săriturii Yurchenko cu salt înapoi întins cu întoarcere 360°, sportiva – O.A-M.

In figura 4.7. sunt prezentate rezultatele comparative 1 are shown the results of the comparative a vitezei unghiulare a segementelor corpului în efectuarea săriturii Yurchenko cu salt înapoi întins cu întoarcere 360°, executată sportive – O.A-M. în cadrul concursurilor din 2012 și 2013. În tabelul 4.8. sunt prezentate caracteristicile spațiale și dinamice a traiectorie CGG executate de trei gimnaste (C.A., T.P. și O.A-M.) care au participat în cele două competiții naționale (2012 și 2013).

Fig.4.8. Rezultanta forței a CGG în execuția săriturii Yurchenko cu salt înapoi întins cu întoarcere 360°, sportiva O.A-M

În figura 4.8 sunt evidențiate caracteriticile dinamice a valorilor rezultantei forței în execuția săriturii Yurchenko cu salt înapoi întins cu întoarcere 360°, sportiva O.A-M, privind elementele cheie a tehnicii sportive în cele două competițiimnaționale.

Tabelul 4.9. Analiza performanțelor obținute în concursuri la sărituri cu sprijin

Notă: D – dificultate, E – execuție, Pen.- penalizare, MF – media finală, N = numărul gimnastelor; C1 – Campionatul national al maiestrelor, 16-18.XI.2012, Onesti, C2 – Campionatul Național Individual – 24-26.X.2013, Onești

În tabelul 4.9 sunt prezentate rezultatele performanțelor sportive obținute de către gimnastele junioare de 12-15 ani în concursuri la sărituri, privind nota pentru dificultate, execuție, penalizări la aparat, nota pentru 1 și 2 săritură* din primul concurs și nota finală.

CONCLUZII

Efortul în gimnastica artistică cunoaște în prezent un nou nivel de dezvoltare, fiind diferențiat pe fiecare probă, antrenând numeroase grupe musculare într-o mare varietate de mișcări, într-un regim energetic relativ mixt, dar cu predominare netă anaerobă.

Pentru optimizarea dezvoltării fizice a gimnastelor este absolut necesară cunoașterea particularităților morfologice, funcționale și psihice ale fiecărei etape din perioada de creștere și dezvoltare a copilului sau adolescentului. Integrarea morfo-funcțională a aparatului locomotor, o bună mobilitate articulară și elasticitate musculară, rezistența la tracțiuni și presiuni mari, forță musculară bună și o coordonare neuro-musculară optimă contribuie la creșterea nivelului pregătirii sportive în gimnastica artistică de performanță.

Analiza pregătirii fizice specifice a gimnastelor junioare de 12-15 ani scoate în evidență îmbunătățirea dezvoltării forței explozive a membrelor inferioare și a forței brațelor. De asemenea s-au îmbunătățit indicatorii forței abdominale și a spatelui și a restenței specifice, ceea ce se confirmă prin diferențele semnificative la P˂0.001 și P˂0.01. iar diferențele mai între mediile testărilor la proba de forță valorile mai mici la P˃0.05, ceea ce evidențiază că la proba 6 – specifică urcării în stând pe mâini din sprijin pe bârnă – probă de forță combină și echilibru, pe lângă o bună pregătire fizică, necesită și o stăpânire mai bună a execuții tehnice.

Rezultatele analizei biomecanice a săriturii Yurchenko au evidențiat, că în cadrul studiului au participat trei gimnaste în ambele competiții. În acest sens s-au măsurat unghiurile segmentelor corpului în fiecare fază a elementelor cheie a tehnicii sportive:

– Poziția de plecare (PP1) – bătaia pe trambulină,

– Multiplicarea poziției (MP1) – zborul I – jumătate de răsturnare înapoi,

– Poziția de plecare (PP2) – sprijinul în stând pe mâini pe masă,

– Multiplicarea poziției (MP2) – zborul II, efectuarea saltului și

– Poziția finală (PF) – aterizarea.

Rezultatele performanțele sportive obținute în concurs, evidențiază o medie a dificultății săriturii de 4,65 puncte și a notei finale de 13.55 puncte la testarea inițială (concurs 1, 2012) și o crește a notei finale de 13.725 puncte în concursul 2 (2013).

Efectuarea examenului medical perioadic a gimnastelor junioare de 12-15 ani, a evidențiat nivelul dezvoltării somato-funcționale și capacității de efort la perioadele respective de pregătire.

Folosirea celor mai eficiente mijloace pentru pregătirea fizică specifică și pentru învățarea fiecărei faze a săriturii, a contribuit la optimizarea pregătirii tehnice a săriturii și obținerea de performanțe mai bune în concursuri.

Folosirea metodei video de analiză biomecanică computerizată a săriturii cu sprijin Yurchenko la nivelul gimnastelor junioare de 12-15 ani, a evidențiat caracteristicile cinematice și dinamice ale elementelor cheie a tehnicii sportive în concordanță cu cerințele codului de punctaj și performanțele obținute în concursuri.

BIBLIOGRAFIE

Andreeava, N., (2013). Key elements of sports technique of ball throwing and catching by those engaged in rhythmic gymnastics at the stage of preliminary basic preparation. Journal of Physical Education and Sport, vol.13 (1), pp. 46-52.

Arkaev, L.Ja. & Suchilin, N.G. (2004). Kak gotovit' chempionov. Teorija i tehnologija podgotovki gimnastov vyshej kvalifikacii. Moskva: Fizkul'tura i sport, 22-236.

Avramoff, E., (1982). Probleme medico-sportive în gimnastică, București, Editura Sport-Turism

Bajin, B. (1979). Goniometric analysis of the push-off phase during 1 ½ somersault in men`s gymnastics vaulting. Science in gymnastics, 1-8.

Bruggmann, G.P. (1994). Biomechanics of gymnastics technique. Sport Science Review, vol 3, 79-120.

Boloban, V.N. (1990). Sistema obuchenija dvizhenijam v slozhnyh uslovijah podderzhanija statodinamicheskoj ustojchivosti. Avtoreferat dissertacii na soiskanie uchenoj stepeni doktora pedagogicheskih nauk. Kiev, 14-17.

Boloban, V. (2011). Dolgovremennye programmy obuchenija uprazhnenijam sportivnoj akrobatiki. Science the Olympic sports (1-2), 75- 86.

Boloban, V.N. (2013). Regulation of body posture athlete. Kiev: Olympic Literature.

Boloban, V.N. (2013). Regulation of body posture athlete. Kiev: Olympic Literature.

Covaci, N. (1976). Sărituri în gimnastică, București, Editura Sport –turism

Crețu, M., Simăr I.I. & Bărbuceanu, M. (2004). Biomechanics of back giant on uneven bars. Publishing House of Pitești University, 17-29.

Demeter, A., 1981, Bazele fiziologice și biochimice al calităților fizice, București, Editura Sport-Turism

Dragnea, A., Bota, A. (1999). Teoria activităților motrice, București, Editura Didactică și Pedagogică – R.A.

Dragnea, A., Mate-Teodorescu S. (2002). Teoria Sportului. București, Editura FEST, 181- 300.

Drăgan, I. (1994). Medicina sportivă aplicată, București, Editura Editis

Dungaciu, P. (1982). Aspecte ale antrenamentului modern în gimnastică, București, Editura Sport-Turism

Dungaciu, P., Magda, S. (1970). Exerciții pregătitoare pentru gimnastica sportivă, București, Editura consiliului național pentru educație fizică și sport

Epuran, M., Horghidan, V. (1996). Psihologia educației fizice, București, ANEFS

Elliot, B., Mitcheli, J. (1991). Original Research A Biomechanical Comparison of the Yurchenko Vault and Two Associated Teaching Drills. Journal of applied biomechanics. Human kinetics Journal, vol.7, (1), 91 – 107.

Federation Internationale de Gymnastique (2013). Code de Pointage for women’s artistic gymnastic competition, FIG.

Gaverdovskij, Ju.K. (2002). Technique of Gymnastics Exercises. Moscow: Terra – Sport Publishing House, 282 – 288.

Grigore, V. (2001), Gimnastica artistică – bazele teoretice ale antrnamentului sportiv. București, Editura „Semne”, 62-64.

Potop V. (2008). Women’s artistic gymnastics – elements of theory and methods. Bucharest: „Bren” Publishing House, 7, 63, 68.

Platonov V. N. (2004). Sistema podgotovki sportsmenov v olimpijskom sporte: obwaja teorija i ee prakticheskie prilozhenijaju. Kiev: Olimptjskaja literatura, 301-315.

Sadovski, E., Boloban, V., Nizhnikovski, T. & Mastalezh, A. (2009), Poznye orientiry dvizhenij kak uzlovye jelementy sportivnoj tehniki akrobaticheskih upazhnenij. Teorija i praktika fizicheskoj kul'tury, (12), 42-47.

Smolevskij, V.M., Goverdovskij, J.K. (1999). Sports gymnastics. Kiev: Olympic Literature, 260.

Nicu, A. (1993). Modern sports training. Bucharest: “Editis” Publishing House, 258-268

Gaverdovskij, Ju.K. (2007). Obuchenie sportivnym uprazhnenijam: Biomehanika. Metodologija. Didaktika. Moskva: Fizkul'tura i sport. 308.

Penitente, G., Sands, W.C., McNeal, J., Smith, S.L. & Kimmel, W. (2010). Investigation of hand contact forces of female gymnasts performing a handspring vault. International Journal of Sports Science and Engineering, Vol. 04 (1), pp. 15-24.

Koh, M., Jenning, L., Elliot, B. & Lioyd, D. (2003). A predicted optimal performance of the Yurchenko layout vault in women’s artistic gymnastics Journal of applied biomechanics, Vol. 19, pp 187-204.

Penitente, G., Merni, F., Fantozzi, S. & Perretta, N. (2007). Kinematics of the springboard phase in Yurchenko-style vaults. XXV ISBS Symposium 2007, Ouro Preto – Brazil, 36-39.

Kashuba, V., Khmelnitska, I. & Krupenya, S. (2012). Biomechanical analysis of skilled female gymnasts’ technique in «round-off, flic-flac» type on the vault table. Journal of Physical Education and Sport, 12(4), pp. 431 – 435

Potop, V. (2007). Adjustment of Motor Behaviour in Women’s Artistic Gymnastics by means of Technique Biomechanical Study. Bucharest: “Bren” Publishing House, 140-153.

Potop, V. (2013). Improvement of key elements of sports technique based on the biomechanical analysis of Yurchenko vault. Ovidius University Annals, Series Physical Education and Sport / Science, Movement and Health, 13 (2 supl), 291-298.

Potop, V., Grad, R. & Boloban, V., (2013). Biomechanical indicators of key elements sport equipment gymnastics exercises. In Pedagogies, psychology, medical-biological problems of physical training and sport, vol. 9. pp. 59-72.

Potop, V. (2013). E-learning by computer video analysis the key elements of sports technique of Yurchenko vault in women’s artistic gymnastics. The 9th International Scientific Conference eLearning and software for Education, Bucharest, vol.3, 151-158.

Vieru, N. (1997). Manual de gimnastică sportive, București, Editura „Driada”, 31-166, 238.

ANEXE

Anexa 1

Rezultatele dezvoltării somato-funcțională – testarea inițială

Continuare rezultate

Indicatorii funcționali

Anexa 2

Rezultatele dezvoltării somato-funcțională – testarea finală

Continuare rezultate

Rezultate funcționale

Anexa 3

Rezultatele pregătirii fizice specifice

– testare inițială

– testare finală

BIBLIOGRAFIE

Andreeava, N., (2013). Key elements of sports technique of ball throwing and catching by those engaged in rhythmic gymnastics at the stage of preliminary basic preparation. Journal of Physical Education and Sport, vol.13 (1), pp. 46-52.

Arkaev, L.Ja. & Suchilin, N.G. (2004). Kak gotovit' chempionov. Teorija i tehnologija podgotovki gimnastov vyshej kvalifikacii. Moskva: Fizkul'tura i sport, 22-236.

Avramoff, E., (1982). Probleme medico-sportive în gimnastică, București, Editura Sport-Turism

Bajin, B. (1979). Goniometric analysis of the push-off phase during 1 ½ somersault in men`s gymnastics vaulting. Science in gymnastics, 1-8.

Bruggmann, G.P. (1994). Biomechanics of gymnastics technique. Sport Science Review, vol 3, 79-120.

Boloban, V.N. (1990). Sistema obuchenija dvizhenijam v slozhnyh uslovijah podderzhanija statodinamicheskoj ustojchivosti. Avtoreferat dissertacii na soiskanie uchenoj stepeni doktora pedagogicheskih nauk. Kiev, 14-17.

Boloban, V. (2011). Dolgovremennye programmy obuchenija uprazhnenijam sportivnoj akrobatiki. Science the Olympic sports (1-2), 75- 86.

Boloban, V.N. (2013). Regulation of body posture athlete. Kiev: Olympic Literature.

Boloban, V.N. (2013). Regulation of body posture athlete. Kiev: Olympic Literature.

Covaci, N. (1976). Sărituri în gimnastică, București, Editura Sport –turism

Crețu, M., Simăr I.I. & Bărbuceanu, M. (2004). Biomechanics of back giant on uneven bars. Publishing House of Pitești University, 17-29.

Demeter, A., 1981, Bazele fiziologice și biochimice al calităților fizice, București, Editura Sport-Turism

Dragnea, A., Bota, A. (1999). Teoria activităților motrice, București, Editura Didactică și Pedagogică – R.A.

Dragnea, A., Mate-Teodorescu S. (2002). Teoria Sportului. București, Editura FEST, 181- 300.

Drăgan, I. (1994). Medicina sportivă aplicată, București, Editura Editis

Dungaciu, P. (1982). Aspecte ale antrenamentului modern în gimnastică, București, Editura Sport-Turism

Dungaciu, P., Magda, S. (1970). Exerciții pregătitoare pentru gimnastica sportivă, București, Editura consiliului național pentru educație fizică și sport

Epuran, M., Horghidan, V. (1996). Psihologia educației fizice, București, ANEFS

Elliot, B., Mitcheli, J. (1991). Original Research A Biomechanical Comparison of the Yurchenko Vault and Two Associated Teaching Drills. Journal of applied biomechanics. Human kinetics Journal, vol.7, (1), 91 – 107.

Federation Internationale de Gymnastique (2013). Code de Pointage for women’s artistic gymnastic competition, FIG.

Gaverdovskij, Ju.K. (2002). Technique of Gymnastics Exercises. Moscow: Terra – Sport Publishing House, 282 – 288.

Grigore, V. (2001), Gimnastica artistică – bazele teoretice ale antrnamentului sportiv. București, Editura „Semne”, 62-64.

Potop V. (2008). Women’s artistic gymnastics – elements of theory and methods. Bucharest: „Bren” Publishing House, 7, 63, 68.

Platonov V. N. (2004). Sistema podgotovki sportsmenov v olimpijskom sporte: obwaja teorija i ee prakticheskie prilozhenijaju. Kiev: Olimptjskaja literatura, 301-315.

Sadovski, E., Boloban, V., Nizhnikovski, T. & Mastalezh, A. (2009), Poznye orientiry dvizhenij kak uzlovye jelementy sportivnoj tehniki akrobaticheskih upazhnenij. Teorija i praktika fizicheskoj kul'tury, (12), 42-47.

Smolevskij, V.M., Goverdovskij, J.K. (1999). Sports gymnastics. Kiev: Olympic Literature, 260.

Nicu, A. (1993). Modern sports training. Bucharest: “Editis” Publishing House, 258-268

Gaverdovskij, Ju.K. (2007). Obuchenie sportivnym uprazhnenijam: Biomehanika. Metodologija. Didaktika. Moskva: Fizkul'tura i sport. 308.

Penitente, G., Sands, W.C., McNeal, J., Smith, S.L. & Kimmel, W. (2010). Investigation of hand contact forces of female gymnasts performing a handspring vault. International Journal of Sports Science and Engineering, Vol. 04 (1), pp. 15-24.

Koh, M., Jenning, L., Elliot, B. & Lioyd, D. (2003). A predicted optimal performance of the Yurchenko layout vault in women’s artistic gymnastics Journal of applied biomechanics, Vol. 19, pp 187-204.

Penitente, G., Merni, F., Fantozzi, S. & Perretta, N. (2007). Kinematics of the springboard phase in Yurchenko-style vaults. XXV ISBS Symposium 2007, Ouro Preto – Brazil, 36-39.

Kashuba, V., Khmelnitska, I. & Krupenya, S. (2012). Biomechanical analysis of skilled female gymnasts’ technique in «round-off, flic-flac» type on the vault table. Journal of Physical Education and Sport, 12(4), pp. 431 – 435

Potop, V. (2007). Adjustment of Motor Behaviour in Women’s Artistic Gymnastics by means of Technique Biomechanical Study. Bucharest: “Bren” Publishing House, 140-153.

Potop, V. (2013). Improvement of key elements of sports technique based on the biomechanical analysis of Yurchenko vault. Ovidius University Annals, Series Physical Education and Sport / Science, Movement and Health, 13 (2 supl), 291-298.

Potop, V., Grad, R. & Boloban, V., (2013). Biomechanical indicators of key elements sport equipment gymnastics exercises. In Pedagogies, psychology, medical-biological problems of physical training and sport, vol. 9. pp. 59-72.

Potop, V. (2013). E-learning by computer video analysis the key elements of sports technique of Yurchenko vault in women’s artistic gymnastics. The 9th International Scientific Conference eLearning and software for Education, Bucharest, vol.3, 151-158.

Vieru, N. (1997). Manual de gimnastică sportive, București, Editura „Driada”, 31-166, 238.

ANEXE

Anexa 1

Rezultatele dezvoltării somato-funcțională – testarea inițială

Continuare rezultate

Indicatorii funcționali

Anexa 2

Rezultatele dezvoltării somato-funcțională – testarea finală

Continuare rezultate

Rezultate funcționale

Anexa 3

Rezultatele pregătirii fizice specifice

– testare inițială

– testare finală