Necesitatea Educatiei Creative In Scoala

Astăzi, într-o lume de largă deschidere democratică, recunoașterea și promovarea creativității nu este numai un deziderat, ci o reală și stringentă necesitate. Încă de acum două decenii, psihologul Morris Stein anunța acest prag de minunată deschidere pentru creativitate și spiritele creative: "O societate care stimulează creativitatea asigură cetățenilor săi patru libertăți de bază: libertatea de studiu și pregătire, libertatea de explorare și investigare, libertatea de exprimare și libertatea de a fi ei înșiși".

Activitatea desfășurată cu elevii în procesul de învățământ oferă bogate și diverse prilejuri de cultivare a creativității. Gândirea creatoare se formează în procesul de învățământ prin orientarea și stilul activității elevilor, prin tipuri de sarcini și exerciții care pot constitui un antrenament al gândirii. Însăși creativitatea se învață: elevul învață modul în care se gândește creator.

Cuvinte cheie: creativitate, imaginație, voință, perseverență.

"Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativității; activitatea creatoare nu ar trebui să fie îngrădită de nici un fel de restricții, limitări, critici." (V. Lowenfeld).

Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin "creare", care înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naște". Însuși etimologia cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate definește un act dinamic, un proces care se dezvoltă, se desăvârșește și își cuprinde atât originea cât și scopul. Psihologii susțin, în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a aduce la viață, a cauza, a genera, a produce.

Astăzi, într-o lume de largă deschidere democratică, recunoașterea și promovarea creativității nu este numai un deziderat, ci o reală și stringentă necesitate. Încă de acum două decenii, psihologul Morris Stein anunța acest prag de minunată deschidere pentru creativitate și spiritele creative: "O societate care stimulează creativitatea asigură cetățenilor săi patru libertăți de bază: libertatea de studiu și pregătire, libertatea de explorare și investigare, libertatea de exprimare și libertatea de a fi ei înșiși".

Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercări și verificări.

Problematica lumii contemporane evidențiază ritmul trepidant al schimbării, complexitatea, dificultățile și tensiunile care o caracterizează. Amploarea și profunzimea prefacerilor afectează ființa umană și modul ei de existență și acțiune, în întreaga ei configurație spirituală și ridică problema participării active, creative a individului la transformarea naturii, societății, omului însuși. În acest context, școlii, ca principal agent educativ, îi revine rolul de a înarma elevii cu simț critic, cu capacitatea de a înțelege și de a răspunde adecvat diverselor provocări din partea societății.

Problema creativității este de maximă actualitate în educația contemporană, axată pe potențialul de expresie a personalității fiecărui subiect instruit în parte. De altfel creativitatea depășește ca interes limitele științelor educației fiind o problemă existențială în lumea modernă, o problemă inter și pluridisciplinară.

Spiritul contemporan se caracterizează printr-o deschidere spre nou, împotriva rutinei și a dogmatismului. Acceptând ideea că viața este un act dinamic, un produs al propriei creativități la modelarea căruia poate contribui individul printr-un act de conștiință care cuprinde în faza actuală a procesului și trecutul, dar și premisele viitorului, dezvoltarea aptitudinilor creative constituie una din principalele valențe educaționale. Idealul educațional nu se poate realiza fără modificări și transformări structurale în sistemul de învățământ, acesta modelându-se, modernizându-se pentru a corespunde și a răspunde cât mai eficient comenzii epocii contemporane.

Pentru înțelegerea lumii în veșnică schimbare nu este suficientă gândirea logică ce clasifică făcând statistici, specifică educației tradiționale. Pentru a se putea realiza, pentru a contribui activ și eficient la modelarea lumii, individul trebuie să aibă o atitudine deschisă, receptivă, o gândire divergentă și nonconformistă specifice atitudinii creatoare.

În fața tinerei generații stă nu numai cucerirea unei adevărate explozii informaționale, dar ea trebuie să ducă mai departe spiritul dominant al contemporaneității și anume creativitatea, pentru a împinge mereu înainte progresul social.

Această sarcină a școlii de a educa spiritul creator în masă pentru dezvoltarea celor mai subtile procese cognitive și necognitive implicate în actul creator se realizează prin efortul necontenit al educatorului. Astfel cea mai importantă sarcină a acestuia este aceea de a conduce activ procesul de dezvoltare intelectuală a elevului.

Procesul de cunoaștere nu este posibil fără acțiunea de investigare în care să existe și un cuantum de creație-manifestare a nevoii de căutare și dobândire de noi informații.

Activitatea desfășurată cu elevii în procesul de învățământ oferă bogate și diverse prilejuri de cultivare a creativității. Gândirea creatoare se formează în procesul de învățământ prin orientarea și stilul activității elevilor, prin tipuri de sarcini și exerciții care pot constitui un antrenament al gândirii. Însăși creativitatea se învață: elevul învață modul în care se gândește creator.

Școala trebuie să educe tânăra generație în așa fel încât aceasta să fie capabilă să utilizeze experimentele realizate anterior în situații noi, adică să dobândească o gândire științifică, caracterizată de capacitatea de transfer în diverse domenii de activitate.

Omul modern va fi pus mereu în situația de a se adapta unor condiții noi și variate, de cele mai multe ori imprevizibile, de a aduce dintr-o multitudine de soluții pe cea mai indicată situației date, viitorul lui depinzând de cele mai multe ori de capacitatea de a alege dintre mai multe variante pe cea mai bună.

Disciplinele tehnice, mai mult ca oricare disciplină de învățământ, au sarcina de a dezvolta la elevi gândirea divergentă, flexibilitatea, capacitatea de a combina și recombina cunoștințele acumulate potrivit unei situații noi, capacitatea de a sesiza problemele și de a găsi soluția cea mai adecvată pentru rezolvarea lor.

Pentru realizarea unui învățământ creativ în predarea disciplinelor tehnice, o primă condiție este ca profesorul care predă această disciplină să fie el însuși creativ. Adolescentul neavând opinii ferme și un sistem de valori, le împrumută de la adulți. Ceea ce va prețui profesorul va prețui și el, conștient sau inconștient se va produce un transfer al setului de valori propice creativității de la profesor la elev.

Profesorul creativ trebuie să ofere învățarea autoinițiată, atmosferă neautoritară, să încurajeze elevii să învețe suplimentar, să încurajeze procesele gândirii creative. Aceasta înseamnă că trebuie să îndemne copiii să caute noi conexiuni între date, să asocieze, să-și imagineze și să găsească noi soluții la probleme, să facă presupuneri nebănuite, să emită idei, să perfecționeze ideile altora și să orienteze aceste idei în direcții noi.

O condiție principală ce trebuie realizată pentru înfăptuirea cerințelor creativității, este instaurarea de către profesor a unui climat favorabil unei conlucrări fructuoase între profesor și elev, un climat de exigență, înțelegere și responsabilitate.

La fel de importantă este stimularea de către profesor a efortului personal al elevului și stimularea tendinței acestuia de a aduce contribuție proprie, de a fi original, inventiv, creator. Profesorul trebuie să medieze între elev și lumea înconjurătoare, să fie un instrument în experimentarea mediului său.

Ca reprezentant al instituției școlare și al societății în ultimă instanță, profesorul este acela care stabilește scopul și mijloacele atingerii obiectivelor propuse, veghind ca toți elevi să se încadreze disciplinei și să le realizeze.

Bibliografie:

Cenușă C. – „Modalități de abordare a predării disciplinelor tehnice”, Bacău, 2011

Ancuța L., Ancuța P. – „Cunoașterea și educarea creativității”, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2005

Gârboveanu M. –  „Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ”, Editura didactică și pedagogică, București, 1981;