Necesitatea Dezvoltarii Tipurilor de Inteligente Prin Intermediul Sistemului de Invatamant

Introducere

Într-un mediu economic aflat într-o permanență îmbunătățire, instituțiile de învățământ joacă un rol din ce în ce mai important atât în prezent, cât și pentru viitor. Pentru o dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a societății, bazele trebuiesc puse întotdeauna pe procesul educațional.

Pentru orice comunitate, procesul educational este principalul motor al dezvoltării acesteia, și că prind dobândirea diferitelor tipuri de intelingență, indivizii se dezvoltă și își creează o anumită identitate. Studiind fenomenul inteligenței multiple în cadrul facultății, am înteles că defapt, inteligența multiplă este o calitate a întregii activități mentale, o capacitate de a putea procesa un anumit volum de informații ce se regăsește în structura și psihologia umană.

Tema pe care am abordat-o în lucrarea de față face referire la schimbarea în sistemul educațional prin inteligența multiplă. Scopul acestei lucrări este de a evidenția necesitatea dezvoltării tipurilor de inteligențe prin intermediul sistemului de învățământ.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, în primul capitol fiind prezentată partea teoretică aflată la baza dezvoltării și perfecționării tipurilor de inteligență. În acest capitol este prezentat conceptul de inteligență multiplă împreună cu componentele acesteia.

În al doilea capitol am realizat o prezentare generală a sistemelor de învățământ a unor state din Europa care au rezultate atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

Al treilea capitol se axează pe aplicarea cercetării, și anume, modul în care sunt afectate diferitele tipuri de inteligență al elevilor/studenților din cauza unor deficiențe ale sistemului de învățământ din România.

În final am precizat principalele aspecte care au fost expuse în lucrare, ilustrând astfel concluziile la care am ajuns în urma cercetării efectuate. În continuarea concluziilor am prezentat și o serie de propuneri pe care Ministerul Educatiei și Cercetării ar putea să le adopte, pentru o mai bună desfășurare a procesului educațional din România, și oferirea unui mediu propice pentru dezvoltarea elevilor/studenților și a inteligențelor deținute de aceștia.

CAPITOLUL I

INTELIGENȚA MULTIPLĂ ÎN PROCESUL DE EDUCAȚIE

Educația reprezintă unul din factorii principali ce susțin societatea și buna funcționare a acesteia, factor care îi oferă armonie, naturalețe, frumusețe și care îi dă sens în adevăratul sens al cuvântului. Din această cauză, mulți oameni învățați ai timpurilor actuale și ale vremurilor ce au apus, au încercat să o descrie. ,, Scopul educației este să dea sufletului și corpului perfecțiunea și frumusețea de care sunt susceptibile’’(Platon); ,, Educația reprezintă un proces prin care un spirit formează un spirit și o inimă formează altă inimă’’ (J. Simion).

Educația prezintă anumite scopuri necesare, în măsura în care se dorește atingerea unui anumit obiectiv, target. Lipsa unui scop, poate reprezenta neputința de a ajunge și de a atinge o țintă propusă. Același lucru se întâmplă și în educație, trebuie să știm ce ne dorim, să știm în ce direcție ne îndreptăm și ce drum alegem. Educația reprezintă motorul dezvoltării unui individ, dar totodată și o premisă importantă în conservarea identității naționale.

Educația are ca rolul de a-i învăța pe copii să tindă spre adevăr, să discearnă binele de rău, dar întotdeauna să aleagă binele, să își dezvolte capacitatea de responsabilitate morală, să iși îndrepte atenția spre relația cu lumea înconjurătoare și să conștientizeze felul în care aceasta acțonează asupra noastră, să își dezvolte inteligența.

1.1 Conceptul de inteligență

În viziunea psihometrică, inteligența este definită ca fiind capacitatea de a răspunde întrebărilor din testele de inteligență.

O inteligență reprezintă o capacitate computațională – o capacitate de a procesa un anumit tip de informație care se regăsește în structura și psihologia umană. Oamenii posedă anumite tipuri de inteligențe, în timp ce animalele, păsările și computerele au alte tipuri de capacități computaționale.

O inteligență pune în evidență capacitatea de a rezolva probleme sau de a concepe produse care au importanță puse într-un context.

Teoria inteligențelor multiple este realizată, concepută în sfera originilor biologice ale fiecărei aptitudini de rezolvare a problemelor, fiind contabilizate doar acele aptitudini care sunt universale speciei umane.

Orice inteligență trebuie să prezinte o operație de bază sau un set de operații, și totodată ca și sistem ce are la bază neuroni, orice inteligență este activată sau declanșată.

Exemplu : Un fundament al inteligenței muzicale este reprezentat de sensibilitatea la relațiile între tonuri, în timp ce partea specifică inteligenței lingvistice este reprezentată de sensibilitatea la caracteristicile fonologice.

O inteligență este musai sa fie susceptibilă de a fi codificată într-un sistem de simboluri, care preia și transmite forme importante de informație.

Exemplu : Limbajul verbal, cel vizual și cel matematic, reprezintă doar trei dintre sistemele simbolice aproape universale, necesare pentru a supraviețui și pentru progresul umanității. Legătura dintre un individ și un sistem de simboluri umane nu este întamplătoare, de fapt, prezența unei capacități computaționale de bază anticipează crearea unui sistem de simboluri care exploatează acea capacitate.

Termenul de inteligență provine din latinescul intelligere, care înseamnă a relaționa, a organiza sau de la înțelegere, care presupune stabilirea de relații între relații. Părerile față de inteligență au oscilat de la acceptarea și sublinierea ei prin cunoaștere, aprofundare, până la diminuarea semnificației acesteia sau până la eliminarea ei din existența umană.

Socrate și Platon considerau că inteligența îi permitea omului să înțeleagă ordinea lumii și de a se conduce pe ei inșiși, însă în același timp, Boudha considera că eliberarea omului de inteligență poate duce la cel mai înalt nivel de fericire.

Descartes, filosoful francez, a dat o definiție mai apropiata de ințelegerea modernă a inteligenței: ,, Inteligența reprezintă mijlocul de a achiziționa o știință perfectă privitoare la o infinitate de lucruri”.

Când discutăm despre inteligență ca fiind un sistem de operații complex care condițonează sau ingrădește modul de abordare și soluționare a celor mai variate sarcini și situații problematice, avem în vedere operații, abilități și activități precum: adaptarea la situații noi, corelarea și înglobarea într-un tot unitar a părților disparate, deducția, generalizarea, compararea variantelor de acțiune și abordarea celei optime, rezolvarea unor probleme cu un grad ridicat de dificultate într-o manieră ușoară și corectă.

Așadar, inteligența apare ca o calitate a întregii activități mentale, ca rezultat al organizării superioare a proceselor psihice cât și a celor afectiv-motivaționale și voliționale. Pe măsura ce aceste mecanisme ale funcțiilor psihice se formează și se dezvoltă putem fi mai aproape de o inteligență flexibilă.

Când aducem în discuție inteligența ca fiind o aptitudine generală, avem în vedere implicarea acesteia în foarte multe activități și totodată ne concentrăm asupra finalitatea ei și nu asupra conținutului și structurii ei psihologice.

Teoria inteligențelor multiple a fost dezvoltată în anul 1983 de către Howard Gardner, profesor în cadrul Universității Harvard. Acesta ilustrează lucruri importante atât pe probleme educaționale, morale cât si estetice. Prin cărțile sale el prezintă o experiența, o altă modalitate de a privi existența umana. Howard Gardner accentuează și mai mult atunci când susține că ,, ceea ce este cel mai important nu e ceea ce știi, ci felul cum știi”.

El sugerează că definiția tradițională de inteligență bazată pe coeficientul de inteligență este limitată și vine în întâmpinarea acesteia cu o propunere, existența a opt tipuri diferite de inteligență care să acopere o parte mai mare din intelectul uman.

Teoria inteligențelor multiple naște multe semne de întrebare, însă, în răspunsurile sale. Howard Gardner precizează că teoria inteligențelor multiple dezvoltă conceptul clasic despre inteligență.

O inteligență este o capacitate, o aptitudine de a putea procesa un anumit volum de informații, un anumit tip de informații, care se regăsesc în structura și în psihologia umana, ceea ce ne poate dovedi faptul ca oamenii dețin mai multe tipuri de inteligență. Un anumit tip de inteligență oferă, implică aptitudinea de a putea găsi rezolvarea unor probleme sau de a realiza, crea un produs cu o importanță ridicată într-o anumită situație, context.

Inteligența poate fi evaluată cu ajutorul unor indicatori pentru fiecare inteligență, însă aceștia pot conduce la anumite etichetări și este bine ca aceste inteligențe să fie mobilizate pentru a-i putea ajuta pe indivizi să invețe conținuturi și nu să îndrepte spre o categorisire a indivizilor

1.2 Tipurile de inteligență

1. Inteligența muzicală

Evaluarea dovezilor sugerează că aptitudinea muzicală trece celelalte teste pentru a putea fi considerată drept un tip de inteligență. Anumite părți ale creierului îndeplinesc roluri importante în percepția și producția de muzică. Aceste zone sunt în mod normal localizate în emisfera dreaptă, deși aptitudinea muzicală nu nu este foarte exact localzată, sau stabilită într-o zonă exactă, așa cum este limbajul natural. Susceptabilitatea particulară a aptitudinii muzicale la leziuni cerebrale depinde în mare măsură de gradul de antrenament și intensitatea acestuia si de alte diferențe la nivel de individ, însă au fost prezentate dovezi clare de ,,amuzie’’, sau de pierdere a aptitudinii muzicale.

Exemplu: La vârsta de 3 ani, Yehudi Menuhin a participat alături de părinții săi la concertele Orchestrei din San Francisco, sunetul viorii lui Louis Persinger l-a vrăjit și atras atât de tare pe acesta, incât a cerut de ziua sa o vioară și pe Louis Persinger ca profesor. Acesta le-a primit pe amândouă, iar la vârsta de numai 10 ani, Mehudin era un interpret internațional.

Muzica a jucat un rol important al societăților încă din Epoca de Piatră, cântecul pasarilor oferea o legătură cu celelalte specii, existând chiar dovezi din diverse culturi ce susțin ideea că muzica reprezintă o facultate universală.

2. Inteligența corporal-chinestezică

Controlul mișcarilor corpului este localizat în cortexul motor, fiecare emisfera exercitându-și dominația și controlul mișcărilor corpului din partea laterală opusă. La dreptaci, partea dominantă pentru mișcare este localizată în partea stângă. Evoluția mișcărilor corporale specializate reprezintă un avantaj substanțial pentru specii, iar la oameni această adaptare este dezvoltată până la utilizarea uneltelor.

Exemplu : Un copil de 15 ani, Babe Ruth, era portar într-un meci, iar echipa sa a încasat o înfrângere dureroasă. Acesta a început să îl critice pe cel care arunca, văzând acest lucru, antrenorul l-a desemnat pe el să arunce, deși el nu mai aruncase în viața lui, însă atunci când a ocupat poziția, a simțit o legătura puternică și stranie în același timp. Acel moment i-a schimbat viața, el ajungând o legendă în istoria sportului american.

Mișcarea corpului urmează un traseu de dezvoltare bine definit la copii, nu există foarte multe dubii referitoare la caracterul universal în diferitele culturi. Astfel, abilitatea corporal-chinestezică îndeplinește multe dintre criteriile ce trebuiesc satisfăcute de un tip de inteligență.

3. Inteligența logico-matematică

Inteligența logico-matematică este susținută de criterii empirice. Anumite părți ale creierului sunt implicate într-o pondere mai ridicată în calculul matematic decât altele, de fapt anumite dovezi expuse sugerează că zonele lingvistice din lobii frontali-temporali sunt esențiale pentru deducția logică, iar zonele vizual-spațiale din lobii parietali-frontali bilaterali, pentru calcule numerice.

Exemplu : Un cercetător american, Barbara McClintock, lucra la un proiect și a întâlnit o situație hilară. Teoria prezicea o sterilitate de 50% la porumb, iar asistentul ei de pe teren a realizat că planta este sterilă în proporție de 25-30%. Văzând această diferență, McClintock a mers în biroul său unde a petrecut aproximativ 30 minute gândindu-se la situație. După aceea a ieșit din birou alergând către lanul de porumb strigând că și-a dat seama de ce sterilitatea este de 30%.

Împreună cu aptitudinea pereche a limbajului, găndirea logico-matematică dă suportul principal pentru testele de inteligența. Acest tip de inteligență a fost observată și atent studiată de psihologi și s-a ajuns la concluzia că este un tip de inteligență brută.

Există însă oameni de știință care obțin performanțe uluitoare în efectuarea unor calcule, însă manifestă o deficiență considerabilă în majoritatea celorlalte zone.

4. Inteligența lingvistică

Numirea aptitudinii lingvistice drept ,, inteligență’’ este în consonanță cu poziția tradițională a psihologiei. Zona Broca, parte a creierului, este responsabilă cu realizarea propozițiilor gramaticale. O persoană cu această zonă afectată, poate înțelege cuvintele și propoțiile, însă va întâmpina probleme în a combina cuvintele altfel decât în propoziții simple.

Exemplu : T.S. Eliot a realizat o revista, numita Fireside, ca fiind singurul ei autor la vârsta de doar 10 ani. Pe durata a 3 zile, în timpul vacanței de iarnă, a creat 8 numere complete cu poezii, povești de aventuri, coloane cu barfe și rubrică de umor.

Universalitatea limbajului oferă o dezvoltare rapidă și fără piedici tuturor copiilor din toate culturile, ceea ce este uimitor.

5. Inteligența spațială

Capacitatea de a rezolva o problemă de natură spațială este necesară pentru navigație în utilizarea sistemelor de notare spațială a hărților. Alte capacități de rezolvare a problemelor spațiale sunt implicate în procesul de vizualizare a unui obiect văzut din diferite unghiuri și implicit în jocul de șah. Artele vizuale implică, de aseemenea, acest tip de inteligență pentru utilizarea spațiului.

De exemplu populațiile de nevăzători oferă o ilustrare a diferenței dintre inteligența spațială și percepția vizuală. Un nevăzător recunoaște formele printr-o metodă indirectă: trecându-și mâna peste obiect ,,traduce’’ lungimea pe durata mișcării, pe care o traduce mai departe în dimensiunea obiectului.

6. Inteligența interpersonală

Acest tip de inteligență se bazează pe o capacitate fundamentală de a observa diferențe la ceilalți indivizi – in special tablouri în ceea ce privește temperamentele, dispozițiile, motivațiile și intențiile lor. Aprofundată, această inteligență permite unui adult capabil să citească intențiile și dorințele altora, deși acestea nu sunt la vedere sau ușor observabile.

Exemplu : Anne avea cunoștințe și tehnici în domeniul educatiei speciale la un nivel minim, și deficit de vedere, însă a hotărât să înceapă instruirea unui copil orb și surd de doar 7 ani, Hellen. Comunicarea a fost complicată de lupta emoțională a copilului cu lumea din jurul său, însă în doar 2 săptămâni petrecute singură cu aceasta, Anne a reușit să reușească să îi ofere încrederea de care avea nevoie Hellen, să ii stârnească dorința de a trece mai departe, toate acestea putând fi posibile după ce Anne a reușit să intuiască personalitatea copilei Hellen.

Inteligența interpersonală cuprinde 2 factori suplimentari ce sunt unici pentru oameni:

1) Copilăria prelungită a primatelor, atașamentul față de mamă – atunci când mama nu este prezentă și implicată în dezvoltarea personală normală, ceea ce este o problemă mare;

2) Importanța relativă a interacțiunii sociale pentru oameni – Exemplu: o abilitate precum vânătoarea, în societățile de la începutul istoriei, impunea o participare și o cooperare a unui număr cât mai mare de oameni. Astfel se observa apariția în mod natural a nevoii de coeziune, organizare, conducere și solidaritate a grupului.

7. Inteligența intrapersonală

Cunoașterea factorilor interni ai individului: accesul la propria viață a sentimentelor, volumul de emoții și, totodată etichetarea și folosirea lor ca mijloc de a înțelege și de a ghida comportamentul propriu, ofera o ilustrare plastică a inteligenței intrapersonale.

Un individ cu o inteligență interpersonală bună, are un model viabil și eficient asupra sa – model care se dovedește a fi coerent cu o descriere realizată de observatori ce cunosc bine acea persoană.

Ca și în cazul inteligenței interpersonale, lobii frontali joacă un rol important în modificarea personalității. Lezarea zonelor inferioare sau superioare a lobilor frontali poate produce atât iritabilitate sau euforie cât și indiferență, lipsă de interes, lentoare și apatie (tipul de personalitate depresivă).

8. Inteligența naturală

Inteligența naturală este desemnata de capacitățile umane de putea face diferența dintre lucrurile vii (plante, animale) și sensibilitatea la diferite caracteristici ale lumii în care trăim (nori, ritmuri de muzică). Aceste capacități au fost de valoare în trecutul si evoluția noastră ca oameni ( agricultori, culegători, vânători), dar și în viața de zi cu zi din prezent, societatea de consum exploatează acest tip de inteligență.

Figura 1.1 Teoria inteligențelor multiple

1.3 Inteligența emoțională

,,Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a ne recunoaște propriile sentimente și de a le identifica pe ale celorlalți, pentru a ne automotiva și pentru a folosi puterea emoțiilor, atât în raport cu noi inșine cât și în raport cu ceilalți”.(Daniel Goleman)

Inteligența masurată prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental și este valorificată în perioada de scoala și la universitate. Inteligența emoțională este un tip de inteligență mai aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate și de relațiile dintre oameni. Ca acest tip de inteligența să se poată dezvolta este nevoie de 2 etape: simpatia și empatia. Simpatia este capacitatea de a ne identifica atât cu experiența, cât și cu emoția pe care o trăiește persoana din fața noastră, ca și cum am fi acea persoană. A doua etapă, și anume empatia, este capacitatea de a te detașa de celălalt, de nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu a celuilalt și pentru a fi astfel și mai capabil de a-l ghici, a-l înțelege și de a-l ajuta pe celălalt.

Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a simți sentimente (frică, bucurie, furie) și senzații corporale (tensiune, destindere, prospețime, căldură). Inteligența emoțională mai reprezintă și faptul de a fi conștient de toate aceste senzații și sentimente, de a le exprima, de a le identifica, de ale comunica, de a le controla și de a amâna impulsurile pentru un beneficiu, de a recunoaște ce depinde de sine și ce depinde ce cealaltă persoană, de a integra nevoile sale în comportamente coerente, adaptându-le realității, și de a observa și a ghici sentimentele și nevoile celorlalte persoane pentru a dezvolta relații mai armonioase în recunoașterea reciprocă.

În ceea ce privește conoașterea emoțiilor personale, conștientizarea de sine, reprezintă cunoașterea unui sentiment atunci când el apare, fiind piatra de temelie a inteligenței emoționale. Capacitatea de a observa,supraveghea sentimentele trecând de la un moment la altul are o importanță majoră pentru înțelegerea de sine. Imposibilitatea, incapacitatea de a observa adevăratele noastre sentimente ne lasă să picăm pradă acestora.

Privind pentru prima oara, ar putea părea că sentimentele noastre sunt evidente, însă o gândire mai profundă și mai atentă ne amintește însă ca am trecut cu vederea ceea ce am simțit cu adevărat in legătură cu un anumit lucru sau că am reacționat târziu față de aceste sentimente aflate la mijloc.

Conștientizarea de sine nu este o formă de atenție care să se lase purtată la voia întâmplării de către emoții, reacționând exagerat și amplificând ceea ce este perceput, ci mai degrabă este o cale neutră de a menține reflecția de sine, în toiul altor emoții turbulente.

Observarea de sine permite o conștientizare la rece a sentimentelor pasionale sau tulburătoare. În cel mai rău caz, se manifestă doar printr-o ușoară distanțare față de experiența respectivă, un canal paralel al conștientizării.

Autoconștientizarea înseamnă să fim ,,conștienți atât de dispoziția în care suntem, cât și de gândurile pe care le avem despre această dispoziție”(John Mayer). Conștientizarea dispozițiilor în momentul în care acestea apar, ii pot face pe oamenii care procedează astfel să aibă o viziune sofisticată asupra vieții lor emoționale. Claritatea emoțiilor poate da naștere altor trăsături de personalitate: sunt persoane autonome și sigure pe limitele lor, au o sanatate pshihologică bună și tendința de a avea o privire pozitivă asupra vieții.

Inchiderea în sine este prezentă la oameni care adesea sunt cuprinși de emoțiile lor și nu se simt în stare să scape de ele, și nu sunt foarte conștienți de propriile sentimente, astfel pierdându-se foarte ușor în ele, fără a le putea uni în perspectivă.

Acceptarea apare la persoane ce știu adesea foarte exact ceea ce simt, au însă tendința să accepte cu ușurință dispozițiile prin care trec, fără a încerca să le schimbe. Aici există 2 ramuri ale tipoliogiei celor care acceptă: cei care de obicei sunt bine dispuși, deci nu sunt motivați să își schimbe dispoziția în care se află, și cei care, în ciuda limpezimii asupra stărilor lor, sunt înclinați spre stări proaste, pe care le acceptă intr-o atitudine pasivă, nefăcând nimic să le schimbe, în ciuda disconfortului.

Începutul psihologic al unei emoții se declanșează de obicei înainte ca persoana respectivă să fie conștientă de sentiment in sine ( Exemplu: teama de păianjeni, cand li se arată o imagine cu păianjeni celor care se tem de ei, senzorii din pielea lor vor detecta transpirația care s-a pornit ca semn de neliniște, deși ei susțin că nu simt nicio teama). Aceste emoții preconștiente continuă să se formeze, în final devenind suficient de puternice pentru a se transforma în conștientizare, astfel există două niveluri de emoție: cel conștient și cel inconștient. Emoțiile care se află sub pragul conștientizării pot avea un impact puternic asupra felului în care noi percepem și în care reacționăm, chiar dacă habar nu avem că ele lucrează deja.

Pe măsură ce emoțiile noastre merg în direcția sau sporesc capacitatea de gândire și planificare, de a urma un antrenament pentru un scop îndepărtat, pentru a rezolva unele probleme, ele determină limitele capacității noastre de a ne folosi abilitățile mintale înnăscute și de a hotărî cum ne vom descurca în viață în anumite situații. În măsura in care suntem motivați si simțim un entuziasm sau o plăcere pentru ceea ce facem sau chiar un grad de neliniște, vom fi propulsați către reușită. În acest sens. Inteligența emoțională este o aptitudine majoră, carpacitatea care afectează în mod profund toate celelalte capacități, fie facilitând, fie combinându-se cu ele.

1.4 Inteligența socială

Puntea neurală ne permite să influențăm creierul și corpul oricărui individ cu care intrăm în contact și interacționăm, așa cum și celălalt ne influențează pe noi. Pe măsură ce legătura emoțională este mai mare, mai puternică, cu atât este mai puternică forța reciprocă. Cele mai importante legături și schimburi au loc între noi și acele persoane cu care petrecem cel mai mult timp, zi de zi și an de an, din această categorie fac parte persoanele la care ținem cel mai mult.

Relațiile pe care le avem cu celelalte persoane din jurul nostru nu ne modelează doar experiența de viață, ci și proprietățile și funcțiile biologice. Conexiunea dintre creierele noastre permite ca relațiile noastre mai puternice pe care le trăim să ne influențeze în viața de zi cu zi, în lucruri minore ( Ex: faptul că râdem la aceleași glume) dar și în lucruri majore. Relațiile pot fi de 2 feluri: cu impact binefăcător asupra sănătății (relațiile care ne îmbogățesc sufletește) și cu impact negativ ( relații nocive, ce ne pot afecta trupurile).

Interacțiunile sociale ale indivizilor au și rol de a modela sau remodela creierul prin experiențele repetate, ceea ce determină forma, dimensiunea, numărul neuronilor și al sinapselor. Relațiile noastre cu caracter primordial, principal, pot modela de-a lungul timpului un anumit sistem neural de circuite.

Inteligența emoțională poate fi privită ca un termen scurt pentru inteligența care se manifestă atât în legătură cu relațiile noastre cât și în cadrul acestora, lărgind astfel sfera inteligenței sociale de la o perspectivă unipersonală la una bipersonală, îmbunătățind totodată capacitățile care imbogățesc relațiile personale precum empatia și preocuparea.

Din punct de vedere emoțional se pot identifica 2 ,,căi’’ ale creierului:

1. Calea inferioară a creierului – aceasta este reprezentată de sistemul de circuite care este neatins de introspecția conștientă, petrecându-se totul foarte repede și neincluzând niciun efort. Majoritatea lucrurilor pe care le facem sunt conduse de retele neurale ghidate de calea inferioară, în special viața emoțională.

Exemplu : Când observăm o persoană ce ne place sau când simțim ironia unei remarci, acestea sunt posibile datorită căii inferioare.

2. Calea superioară – aceasta include sisteme neurale care lucrează minuțios, pas cu pas, cu un efort considerabil; suntem permanent conștienți de ea, deoarece ne oferă un control asupra vieții noastre interioare, pe care calea noastră inferioară refuză să ni-l ofere.

Exemplu : Atunci când ne întrebăm cum să abordăm persoana care ne place sau să cautăm o replică potrivita la ironie, calea superioară este cea care acționează.

Calea inferioară ne permite să simțim ceea ce simte o altă persoana, pe când calea superioară reflectează asupra a ceea ce simțim.

Circuitele căii inferioare ne ajută ca prin diversitatea de relații umane să identificăm persoanele de încredere și cele care nu sunt de incredere sau răspândesc buna dispoziție.

Atunci când oamenii interacționează, creierele recepționează și emit un flux continuu de semnale, creând o armonie, iar dacă acest flux merge în direcția potrivită, rezonanța este amplificată. Prin armonizare, sentimentele, gândurile și acțiunile se sincronizează. De exemplu, râsul este distanța cea mai scurtă dintre două creiere, creând o legătură socială instantanee.

Conform lui LeDoux, atunci când întoarcem o problemă pe toate părțile în mintea noastră și ajungem la o nouă perspectivă, folosim calea superioară pentru a o reorganiza pe cea inferioară.

Potrivit lui Daniel Goleman, inteligența socială poate fi alcătuită din 2 categorii:

Conștiința socială – aceasta are o întindere largă, de la sesizarea imediată a stărilor interioare ale celorlalți, până la înțelegerea sentimentelor și gândurilor acestora sau ,, intuirea’’ situațiilor sociale mai complicate. Conștiința socială include:

Empatia primară: sentimentele, trăirile împărtășite cu ceilalți, identificarea semnalelor emoționale nonverbale;

Rezonanța emoțională: ascultarea cu mare atenție, receptivitate maximă; rezonarea cu cealaltă/celelalte persoane;

Rezonanța emoțională reprezintă atenția care evoluează de la o simplă empatie de moment până la o prezență deplină, susținută. Atunci când acordăm întreaga atenție unei persoane și o ascultăm, încercăm să o înțelegem ci nu să ne oferim doar punctul nostru de vedere.

Stilul de a comunica al unei persoane, oferă informații despre capacitatea naturală a acesteia de a asculta cu atenție. Ascultarea este cea care primează, a vorbi cu o persoană în loc de a asculta o persoană duce conversația în sfera monologului, astfel, ascultarea presupune rezonarea cu sentimentele celuilalt.

Când ascultăm cu atenție, fără să ne distribuim atenția către alte puncte, circuitele neurale se orientează către conexiune și fixează aceeași lungime de undă și cresc șansele ca alte elemente esențiale precum sincronia și sentimentele pozitive să se dezvolte.

Precizia empatică: înțelegerea gândurilor, sentimentelor și intențiilor altei persoane;

Pecizia empatică reprezintă expertiza fundamentală în materie de inteligență socială (William Ickes, psiholog al Universității din Texas). Aceasta se bazează pe empatia primară, dar la aceasta se adaugă înțelegerea explicită a ceea ce simte sau gândește cineva.

Cogniția socială: întelegerea, cunoașterea procesului funcționării lumii sociale.

Acest element al conștiinței interpersonale, este reprezentat de cunoașterea modului în care funcționează lumea socială. Persoanele care au acest gen de cogniție dezvoltat știu care sunt așteptările în aproximativ toate situațiile sociale, fiind totodată pricepuți și la semiotică, având abilitatea de a deocdifica semnale sociale ( Exemplu: cine este cea mai puternică persoană dintr-un grup).

Dezinvoltura socială – aceasta se clădește pe conștiința socială pentru a construi interacțiuni eficace și fără probleme. Dezinvoltura socială cuprinde:

Sincronia: posibilitatea de a interacționa fără probleme la nivel nonverbal;

Aceasta reprezintă un fundament al dezinvolturii sociale, fiind totodată piatra de temelie a conexiunilor sociale. Pentru sincronizare, este nevoie ca ambii parteneri să identifice instantaneu indiciile nonverbale și să acționeze conform acestora. Intrarea în sincronie dă naștere rezonanței emoționale.

Imaginea de sine: prezentarea eficientă a propriei persoane;

Un aspect al imaginii de sine îl reprezintă charisma, capacitate a celui care vorbește să stârnească emoții pe care le emană, atrăgând auditoriul în sfera emoțională. Capacitatea de a controla și de a masca exprimarea emoțiilor poate fi considerată cheia imaginii de sine. Persoanele care se pot controla în acest sens sunt siguri pe ei în aproximativ toate situațiile sociale, comportându-se firesc indiferent de natura reacțiilor.

Influența: modelarea rezultatului interacțiunilor sociale;

Aceasta combină autocontroloul ( gestionare unui impuls negativ) cu empatia (intuirea altei persoane) și cogniția socială (recunoașterea modalităților de operare în anumite situații). În activitățile sociale, ne bazăm pe circuite și sisteme de circuite ce reduc agresivitatea, cu efect mai ponderat. Persoanele care sunt mai expresive, sunt caracterizate de ceilalți ca fiind sigure de sine și empatice, producând totodată și impresii pozitive.

Preocuparea: luarea în calcul a necesităților și nevoilor celorlalti indivizi și acționarea conform consecințelor.

A fi preocupat de celelalte persoane nu este suficient, trebuie să se acționeze și în mod eficient. Preocuparea este imboldul, impulsul, aflat la baza profesiilor ce presupune ajutorarea oamenilor (medicina, servicii sociale), reflectând capacitatea de compasiune a unei persoane.

Figura 1.2. Încadrarea abilităților de inteligență socială în modelul inteligenței emoționale

Orice tip de inteligență trebuie să aibă o acțiune de bază, o operație de bază care poate fi identificată sau un set de operații. Inteligența este activată sau declanșată cu ajutorul diferitelor tipuri de informații deținute sau care provine din exterior.

Dacă ne uităm la definiții, inteligența este o capacitate de procesare, o structură biopsihologică, un domeniu sau o disciplină, este o structură sociologică.

Când este adus în discuție un subiect despre inteligență ar trebui sa avem în vedere anumite activități, operații și abilități ale indivizilor, printre acestea se numără: adaptarea la situații, compararea variantelor de acțiune și abordarea celei optime, rezolvarea unor probleme mai dificile folosind abordarea corectă și potrivită

Consider că, inteligența este o calitate ce apare în urma întregii activități mentale, ca rezultat al organizării superioare, ca rezultat al optimizării proceselor psihice dar nu în ultimul rând și al proceselor afectiv-motivaționale. În măsura în care aceste mecanisme ale funcțiilor psihice se formează și se dezvoltă într-un ritm și mediu corect, pot afirma că se poate atinge un tip de inteligență flexibilă.

Având în vedere ca toți suntem diferiți între noi, se datorează într-o mare măsură faptului că fiecare dintre noi avem diferite tipuri de combinații de inteligențe, iar recunoscând acest lucru și adaptându-ne la situație, consider că șansele noastre ca indivizi de a ne descurca mai bine în problemele cotidiene sunt în continuă creștere.

CAPITOLUL II

SISTEMELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN EUROPA

Sistemul de învățământ este principalul motor al sistemului de educație, ce face referire la organizarea instituțională a învățământului.

În prezent, situația economiei globale este marcată de reacții și dorința de a îmbunătății permanent stilul de viața a omului în societate, iar instituțiile publice reprezintă o rampă pentru îmbunătățirea calității vieții.

Din sistemul de invățământ fac parte institutții specializate ce sunt implicate în procesul de educație, cercetare și cultură, ce au responsabilitatea de a realiza într-o manieră organizată, planificată atent și minuțioasă a tuturor dezideratelor educative. Privind în sens larg, sistemul de învățământ reprezintă ansamblul instituțiilor care iau parte la buna organizare și desfășurare a ,,arhitecturii’’ școlare, mai exact derularea tuturor activităților și studiilor fiecărui ciclu educațional.

Din acest punct de vedere, sistemul de învățământ are o arie deschisă ce include atât instituțiile școlare și universitare cât și instituții specializate (centre de pregătire profesională, cluburi, tabere școlare, programe de radio/televiziune școlară sau universitare, cât și agenți sociali cu care instituțiile scolare stabilesc relații: școli profesionale, biserica).

Privind sistemul de învățământ într-un sens mai restrâns, acesta cuprinde instituțiile școlare (școala primară, gimnaziu, liceul, învățământul profesional și superior), organizate pe trepte, cicluri și ani de studii. Astfel, sistemul de învățământ poate fi definitca un sistem școlar ce este specializat în realizarea funcțiilor pedagogice ale sistemului de educație, mai exact funcții și activități la nivelul procesului de instruire didactic și educativ.

2.1 Sistemul de învățământ din Suedia

Conform Legii Învățământului din Suedia, copiii și tinerii au acces în mod egal la procesul de educație. Este dreptul tuturor copiiilor indiferent de sex, mediul în care trăiesc și zonele din care provin cât și din punct de vedere al posibilităților economice. Această lege presupune oferirea elevilor cunostințe ce vor ajuta la dezvoltarea lor ca oameni și ca membrii responsabili ai comunității.

Structura sistemului de învățământ suedez

Sistemul suedez de învățământ este bine structurat și organizat, toți copiii încep procesul educațional în școala primară ,,Grundskola’’, apoi școala secundară ,,Gymnasieskola’’, aceasta din urmă oferă posibilități multiple, una dintre acestea fiind posibilitatea de a merge la universitate, altele pot îmbina învățământul secundar cu cel de formare profesională. Totuși, sistemul de învățământ suedez oferă o educație continuă, suportul eLearning și învățământul pentru copii cu nevoi speciale, iar responsabil pentru politica educațională fiind Ministerul Educației ( Utbildningsdepartementet).

Procesul de învățământ din Suedia începe cu învățământul preșcolar (Forskola), unde oricare copil poate merge cu cel puțin un an înainte de începerea școlii primare (Grundskola). Copiii încep școala primară la vârsta de 7 ani, însă la dorința părinților, aceștia pot începe studiile și mai devreme la vârsta de 6 ani.

După un ciclu de 9 ani, elevii se îndreaptă către școala secundară superioară (Gymnasieskola), ce oferă aproximativ 17 programe naționale de studii, unde, elevii pot termina în 3 ani programul de studiu ales.

Învățământul obligatoriu din Suedia are o durată de 9 ani, unde anul școlar începe la sfârșitul lunii august a anului și se încheie în iunie anul următor, având un total de 40 săptămâni.

Sistemul public de învățământ din Suedia este gratuit, neexistând niciun cost pentru elevi sau părinții acestora cu privire la materialele școlare, mesele, asistența medicală sau transport. Marea majoritate a copiiilor aleg să meargă la o școală apropiată din comunitatea din care fac parte, însă aceștia pot opta si către o alta școală municipală sau cu management privat (unde costurile sunt acoperite de către autorități sau taxele anuale percepute pentru studenți).

Sistemul de învățământ universitar din Suedia este alcătuit din:

Universități (Universitet);

Universități de științe aplicate (Fackhogskola), unde cursurile sunt axate pe un anumit domeniu – tehnologie, comerț;

Colegii (Hogskola) – resursele de cercetare din cadrul acestora sunt mai restrânse față de universități, iar gama de cursuri oferite este mai mică;

Colegii pentru servicii de ingrijire și sănatate – există 28 de astfel de colegii care oferă formare în domeniu.

Figura 2.1.1 Structura sistemului de învățământ suedez 2012/2013

( Sursa www.eurydice.org )

2.2 Sistemul de învățământ din Germania

În Germania, sistemul de învățământ prezintă 2 caracteristici diferite față de celelalte state în marea lor majoritate.

Una dintre acestea ar fi că în ciclul secundar superior se regăsesc 3-4 tipuri de școli în paralel dar separate, ce sunt precedate de ciclul primar comun.

Cea de-a doua caracteristică este dată de forma duală a formării profesionale, având ca principal scop asigurarea muncitorilor calificați prin procese de formare la locul de muncă.

Structura sistemului de învățământ german

Între 3 și 6 ani copiii din Germania pot frecventa învâțământul preprimar Kindergarten, după aceea urmatorul pas în învâțământul obligatoriu este făcut la vârsta de 6 sau 7 ani și durează o perioadă de 9 sau 10 ani. Copiii trebuie să aibă contact la început cu școala primară Grundschule pentru o perioadă de 4 până la 6 ani.

În timp, pe baza evaluărilor școlare și a criteriilor de performanță, copiii sunt sfătuiți de către părinți și profesori tipul de școală pe care să o urmeze copilul. Acesta poate alege: școala secundară inferioară (Hauptschule), școala secundară intermediară (Realschule) sau școala secundară superioară (Gymnasium).

În Germania, doar un anumit procent dintre tineri își finalizează pregătirea profesională în cadrul școlii, aproximativ 75% dintre tinerii din Germania sunt formați în cadrul companiilor, unde de asemenea cursanții frecventează cursuri ale școlilor profesionale dând totodată naștere unui sistem dual în formarea profesională. Formarea are la bază un contract între companie și cursant, costurile fiind acoperite de către companie, iar cursantul iși petrece 3-4 zile pe săptămână timp de câteva săptămâni și 1-2 zile în centrul de formare din cadrul școlii profesionale.

Un an școlar în Germania cuprinde între 188 și 208 zile, cu începerea anului școlar în august și finalizându-se în iulie anul următor, cu o frecvență de 19-28 ore săptămânal în ciclul primar și 28-30 în cadrul ciclului secundar.

Pe teritoriul Germaniei se regăsesc aproximativ 350 de instituții de învățământ destinate ciclului superior, instituții care sunt după cum urmează:

Universități, universități tehnice, universități comprehensive și colegii pedagogice;

Colegii de artă și muzică;

Universități de științe aplicate.

Pe langă instituțiile mai sus menționate la nivelul instituțiilor de invățământ se mai regăsesc și instituții care sunt axate pe domenii specifice precum medicina umană, medicina veterinară, sport, artă și media, film și cinematografie și nu în ultimul rând administrație publică.

Figura 2.2.1 Structura sistemului de învățământ din Germania

( Sursa www.eurydice.org )

2.3 Sistemul de învățământ din Franța

Sistemul de învățământ din Franța este bazat, clădit pe principii asemănătoare cu cele ce au declanșat Revoluția de la 1789, astfel, organizarea învățământului public obligatoriu gratuit și laic francez, este o îndatorire a statului.

Sistemul de învățământ din Franța este foarte bine organizat, centralizat și ramificat, fiind imparțit in 3 structuri: învățământul primar, învățământul secundar și superior.

Figura 2.3.1 Structura sistemului de învățământ din Franța

( Sursa www.eurydice.org )

Copiii din Franța încep procesul de educație de la o vârstă fragedă cuprinsă între 3 și 6 ani, pre-învățământ (grădiniță), unde ultimul an reprezintă pasul important în procesul de educație deoarece aceștia sunt învățați să citească.

După grădiniță, următorul pas îl reprezintă școala primară, care durează 5 ani, unde sunt învățați să scrie și să își dezvolte și să îmbunătățească abilitățile de citire.

Următoarea etapă în procesul educațional din Franța este învățământul secundar care este de asemenea împărțit în două ramuri. Una dintre ele este colegiul, care durează 4 ani și cea de-a doua ramură este reprezentată de liceu care durează 3 ani.

Invățamântul secundar se finalizează cu examenul de bacalaureat, examen cu origini franceze, ce a fost introdus pentru prima dată de către Napoleon Bonaparte. Acest examen este foarte important pentru elevii francezi, deoarece este foarte riguros și poate dura de la 2 până la 4 zile, iar rata de promovabilitate a acestui examen este de aproximativ 65%.

Din punct de vedere al studiilor universitare, Franța are implementat un sistem de educație superioară dual, studiile făcându-se în universități (institute politehnice de stat), unde numărul de studenți este foarte mare și în alte instituții de educație superioară profesională.

În mare parte, instituțiile de învățământ din Franța sunt în responsabilitatea Ministerului Educației, iar altele, precum Grandes Ecoles fac parte din cadrul altor ministere. Grandes Ecoles oferă tinerilor un alt standard de pregătire profesională pe durata a 3 sau mai mulți ani.

Învățământul superior cuprinde 3 părți:

Prima parte a studiilor universitare – Premier Cycle, este un ciclu de studii pe o perioadă lungă de timp și cursuri generale pentru diferite materii de studiu. După 2 ani de studii se obține o diplomă de studii universitare generale, cu menționarea specializării;

A doua parte – Deuxieme Cycle, acesta este urmat în mod firesc la un an după licență și unul de master;

Ultima parte a studiilor universitare – Troisieme Cycle, în cadrul căruia studenții se specializează și încep cercetarea, cu mențiunea că pot opta pentru 2 posibilități: profesională (obținerea unei diplome de studii superioare speciale, DESS) și doctorală (ce duce la obținerea unei diplome de studii aprofundate).

2.4 Sistemul de învățământ din Finlanda

Politica și formarea profesională au ca scop asigurarea unui nivel de educație și o formare, astfel încât, populația să aibă posibilitatea de a face alegeri independente. Finlanda își concentrează atenția către cetățeni, pentru a putea să le ofere educație la standarde ridicate. Datorită atenției ridicate oferită sistemului de învățământ, Finalnda are una dintre cele mai înalte rate de participare la procesul de învățământ din lume, iar numărul de programe de studii oferite în limbi străine este printre cele mai ridicate de pe continent.

În Finlanda, populația are dreptul de a lua parte la procesul de învățământ general. Durata procesului de educație obligatorie este de 9 ani ( de la 7 până la 16 ani), ce pot fi precedați de un an în învățământul preșcolar.

Instituțiile de învățământ superior din Finlanda sunt instituții de stat (finanțate din fonduri publice), ce se împart în 20 de universități implicate în procesul de educație și cercetare, în cadrul cărora se derulează programe de doctorat și 29 politehnici ce pun accent pe instruire și activitate practică.

Sistemul de învățământ finlandez are implementat o bază online pentru învațământ online eLearning, ,,Universitate Virtuală’’, oferind posibiliatea de dezvoltare a persoanelor cu nevoi și cerințe speciale.

Figura 2.4.1 Sistemul de învățământ din Finlanda

( Sursa www.eurydice.org )

Instituțiile de învățământ superior din Finlanda, sunt asistate de Ministerul Educației și evaluată de Consiliul de Evaluare a Învățământului Superior Finlandez, instituție ce efectuează diferite evaluări specializate pe universități și politehnici.

2.5 Sistemul de învățământ din Belgia

Sistemul de învățământ belgian este impărțit pe 3 regiuni: Flandra, Walonia și Bruxelles, cu 3 comunități lingvistice: francofonă 42%, germanofonă 0.5% si flamandă 57.5%. Fiecare regiune și comunitate lingvistică are propriul sistem de educație.

Astfel, în Belgia, procesul de învățământ începe cu învățământul preșcolar (grădinița), cu vârsta minimă de intrare de 2 ani si jumătate, cu o frecvența de 90% printre copiii de 3 ani, pentru cei cu vârsta de 4 ani de 97% iar pentru copiii de 5 ani este de 100%.

Învățământul primar este împărțit pe 3 clicluri a câte 2 ani fiecare, iar la sfârșitul acestuia, este înmânat un certificat ce atestă studiile de bază. Învățământul secundar este obligatoriu, cursuri de zi obligatorii până la vârsta de 15 ani, iar dupa aceea cu frecvență parțială până la vârsta de 18 ani.

Învățământul secundar belgian este mai complex, deoarece este alcătuit din învățământ secundar tradițional ce cuprinde studiile umaniste, clasice și moderne și învățământ de tip renovat, mai simplu, ce permite o pregătire generală, tehnică sau artistică pentru învățământul superior (pe filiera de tranziție) și o pregătire tehnică, artistică sau profesională pentru o viață activă (pe filiera de calificare).

Învățământul superior din Belgia este împărțit în:

Universitar – cu durata de 4-5 ani, cu diplomă de licență, inginer și doctor, având 17 universități;

Superior neuniversitar – ce este împărțit pe 2 categorii: de scurtă durată (cu un singur ciclu de studii pe o durată de 2-4 ani) și de lungă durată (cu 2 cicluri de studii pe o durata de 4-5 ani)

Figura 2.5.1 Structura sistemului de învățământ din Belgia ( Flamand, Francofon, Germanofon

( Sursa www.eurydice.ro )

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ: SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA

ȘI IMPACTUL INTELIGENȚEI MULTIPLE ASUPRA ACESTUIA

3.1 Sistemul de învățământ din România

Potrivit legislației în vigoare și Legii Învățământului, toți copiii și tinerii au acces în mod egal la procesul de educație, făcând abstracție de factorii socio-economici sau demografici. Învățământul are ca scop sau mai degrabă spus, urmărește îndeplinirea și realizarea idealului educațional, având la bază tradiții, valori are democrației și aspirații ale societății și contribuind la păstrarea și concentrarea identității naționale.

Sistemul de învățământ din România este alcătuit din:

Învățământ preșcolar (grădinița) – în acest program sunt incluși copii cu vârste cuprinse între 3 și 6-7 ani;

Învățământ general obligatoriu – ce cuprinde învățământul primar (clasele I-IV) și secundar inferior (clasele V-VIII);

Învățământ secundar superior – cuprinde liceele ce au cursuri la zi, pe o durată de 4 ani și cursuri de seral sau fără frecvență (clasele IX-XII);

Învățământ superior – cuprinde studiile de tip licență ce pot dura de la 3 la 5 ani (6 –10 semestre) , în funție de facultate și programul de master de 2 ani (4 semestre).

Figura 3.1.1 Sistemul de învățământ din România

Educația din România se bazează pe dezvoltarea naturală, liberă, armonioasă a tuturor celor ce parcurg întreg procesul educațional și nu în ultimul rând formarea unui tip de personalitate autonom și creativ. Omul nu poate nu poate fi rezultatul doar al unei singure instituții de învățământ, acesta se formează și se dezvoltă în timp, cu ajutorul familiei, a școlilor, a mediului social din care provin, iar prin potențarea eforturilor, a acțiunilor și utilizând forme și metode de educație specifice, poate atinge obiectivele propuse.

Învățământul, ca și proces, are ca drept rezultat final formarea personalității indivizilor printr-o serie de competențe, cunoștințe, abilități, deprinderi după cum urmează:

Dobândirea cunoștintelor științifice, a valorilor și culturii naționale și universale;

Dezvoltarea capacităților intelectuale, afective și a diferitelor abilități practice prin dobândirea de cunoștințe;

Atribuirea de tehnici de muncă intelectuală ce sunt necesare instruirii și autoinstruirii pe tot parcursul vieții;

Educarea în spiritul respectării dreptului la libera exprimare și a liberului arbitru;

Educarea și cultivarea spiritului civic și social-uman;

Educarea și îndreptarea indivizilor către educația fizică și practicarea sportului.

După căderea comunismului, în România au avut loc mai multe schimbări, printre care și reformele din cadrul sistemului de educație, care au avut ca scop adaptarea educației la cerințele în schimbare atât ale societății cât și cele de pe plan continental și mondial. Aceste reforme din cadrul sistemului de învățământ au inclus:

Schimbarea curricumului;

Evaluarea elevilor;

Formarea profesională;

Finanțarea;

Managementul.

Obiectivele prioritare pentru sistemul de învățământ din Romania sunt:

Creșterea calității actului educațional, ca suport al realizării societății cunoașterii;

Asigurarea unei pregătiri umane prin învățământul preuniversitar și prin învățarea permanentă;

Dezvoltarea personală a elevilor din perspectiva învățării permanente;

Dezvoltarea unei coeziuni sociale și creșterea numărului de participanți la programele de dezvoltare economică și socială a comunităților sociale

Grădinița

Copiii pot începe prcesul de învățământ încă de la vârsta de 3 ani și pot sta până la 6-7 ani lagrădiniță. Aceasta presupune învățarea unor limbi străine precum engleză, franceză sau germană.

Programul grădinițelor este împărțit pe 3 tipuri de program. Unul care este de la 8:00 – 13:00 ce include o gustare, ce de-al doilea program care este de la 8:00 – 15:00 ce include de asemenea tot o gustare și cel de-al treilea program care este de la 8:00 – 18:00 care include 3 mese și odihna de după masă.

Școala primară

Aceasta este obligatorie pentr toți elevii și durează 4 ani. Copiii sunt înscriși de către părinți la școlile cele mai aproape de domiliciliu, iar vârsta de înscriere este de 7 ani.

În cei 4 ani de studiu, predarea este făcută de un singur profesor, mai exact un învățător, iar fiecare clasă având până la 28 de elevi.

Sistemul de notare este cu calificative precum insuficient (I), satisfăcător (S), bine (B) și foarte bine (FB).

Anul școlar începe pe data de 15 septembrie a fiecărui an și se încheie pe data de 15 iunie anul următor, fiind impărțit pe 2 semestre: septembrie-ianuarie și februarie-iunie.

Gimnaziul

Aceasta etapă a procesului de învățământ durează 4 ani, fiind obligatoriu pentro toți elevii. Începănd cu clasa V-a, elevii vor avea câte un profesor pentru fiecare materie și un profesor desemnat pentru a fi diriginte, care va oferii în afară de materiile clasice și consiliere pedagogică și psihologică.

Sistemul de notare este cu note de la 1 la 10, sistemul de evaluare fiind folosit pentru teste, examene orale, proiecte, teme și exerciții. La unele materii se susține un examen parțial, la finalul semestrului numit Teză, ce valorează 25% din media finală de la acea materie.

La sfârșitul gimnaziului se va susține o testare națională, unde elevul va fi supus unui examen scris la 3 materii : limba și literatura română, matematică și geografie/istorie.

Liceul

Conform legii, studiile liceale, durează 4 ani, iar primii 2 ani sunt obligatorii, obținându-se o diplomă de 10 clase.

În România există 5 tipuri de licee care permit accesul ulterior la învățământul universitar, toate oferind posibilitatea de obținere a unei diplome de liceu, acces la examenul de Bacalaureat. Acestea sunt :

Colegii naționale – sunt cele mai prestigioase licee din țară, ele fiind implicat în programe internașionale;

Colegii militare – există doar 3 licee in România, ce sunt în administrarea Ministerului Apărării Naționale, fiind foarte stricte, cu regim de armată;

Colegiile economice sau tehnice – sunt licee cu rezultate foarte bune, cu un program școlar bazat pe educație pe profil tehnic sau servicii;

Liceu – este un tip de liceu mediu, cu o programă școlară disponibilă;

Grup școlar – acesta oferă programe școlare din domeniul tehnic sau servicii de educație.

La sfărșitul acestui ciclu, absolvenții de liceu trebuie să susțină examenul de Bacalaureat, ce cuprinde 3 examene orale și 4 sau 5 examene scrise pe durata a două săptămâni la sfârșitul lunii iunie.

Studiile postliceale

Acesta permite continuarea studiilor de liceu cu sau fără diplomă de bacalaureat, cu specializări și institutii subvenționate de stat parțial sau cu plată integrală. Perioada de studiu din cadrul acestui program este de 2-5 ani, în funcție de specializare și dificultate.

Învățământul superior

Acesta are la bază principiile procesului Bologna și este alcătuit din următoarele componente:

Studii tip licență – acestea se desfășoară pe o perioadă de 3-4 ani;

Studii de tip master – perioada de desfășurare este de 1-2 ani;

Studii de doctorat – perioadă de cel puțin 3 ani;

Formarea profesională continuă – aceasta presupune cursuri post universitare.

Procesul de admitere în cadrul universităților diferă de la o instituție la alta, fiecare având propria modalitate de evaluare și aplicare pentru admitere, de la examen de admitere propriu-zis până la prezentarea unui eseu, interviu sau admitere pe bază de dosar.

3.2 Analiza SWOT a sistemului de învățământ din România

Privind analiza SWOT de mai sus, putem afirma că sistemul de învățământ din România este o instituție ce trebuie privită ca fiind prioritatea Nr. 1 a intregii comunități, și că oferirea unei atenții sporite sistemului și procesului educațional, nu putem face decât să construim pentru viitor. Cu investiții în baza materială, motivarea personalului didactic și încheierea unor contracte și parteneriate între instituțiile de învățământ și companii naționale și multinaționale, sistemul de învățământ din România ar deveni competitiv la nivel mondial.

3.3 Inteligența multiplă în procesul educațional din România

Raportându-ne la Teoria Inteligenței Multiple (TIM), se deosebesc trei tipuri de manifestare a educației: educația bazată pe individ, prioritatea obiectivelor educaționale și reprezentări multiple ale conceptelor cheie. Acestea își îndreaptă atenția asupra individualizării predării și a evaluării ulterioare, utilitatea și necesitatea unor scopuri educaționale și nu în ultimul rând asupra avantajelor unor prezentări ale conceptelor cheie.

Pe parcursul istoriei, școlile, în marea lor majoritate au fost orientate spre un anumit tip uniform: elevii erau învățați aceleași lucruri, sub aceleași tehnici și abordări și evaluați de asemenea în aceeași manieră. Acest tip de abordare era considerat a fi unul corect, până la urmă, toată lumea trebuia tratată la același nivel, în mod egal.

Abordarea bazată pe metode și tehnici ce nu făceau diferențe la nivelul elevilor, era totuși una destul de nedreaptă, întrucât, cei care posedau inteligențe lingvistice și logico-matematice puternice erau privilegiați față de ceilalți.

Tipul de educație centrată pe individ, este un tip de educație care face diferențe notabile între indivizi, educatorii încercând să afle cât mai multe informații despre capacitățile de învățare și tendințele fiecărui elev și folosind aceste informații pentru a oferi tipul de educație optim fiecărui elev.

În cadrul educației individualizată, sarcina specialistului în evaluarea elevilor, este de a obține cât mai multe informații despre elevi și să le prezinte în mod corect și coerent profesorilor, părinților și copilului într-o modalitate în care acestea (informațiile) sunt ușor de recepționat.

În cadrul comunității școlare, există un intermediar, care are rolul de îndrumător asupra opțiunilor vocaționale cât și asupra celor non-vocaționale, să recomande cursurile și tipurile de activități care să se potrivească profilului intelectual al copilului.

Teoria inteligențelor multiple reprezintă un cadru de susținere al educației, deoarece persoanele diferă între ele de la individ la individ, numărul de inteligențe, ca și specie, pot conduce la un număr crescut de practici educaționale, uneori acestea chiar contrazicându-se între ele.

Într-o discuție purtată de către Howard Gardner cu Richard Herrnstein (autor al lucrării The Bell Curve, 1994), acesta a concluzionat, la sfârșitul discuției că: 1) IQ-ul este greu de modificat, fiind un lucru pe care nu ar trebui să ne axăm foarte tare;2) IQ-ul este greu de modificat și că din prisma acestui fapt ar trebui să ne concentrăm toate eforturile pentru modificarea acestuia, putân avea succes, si chiar să descoperim o cale, un mijloc de a-l putea modifica (IQ-ul) într-o manieră mai ușoară decât s-a preconizat. Altfel spus, nu se poate face saltul de la o descoperire științifică la practica educațională, fiecare descoperire având o multitudine de implicații și de incompatibilități.

Capacitatea elevului/elevilor de a prezenta un anumit tip de înțelegere asupra unui număr de discipline, este mult mai importantă decât informațiile și cunoștințele din arta literară, iar elevul să poată să gândească liber și să își exprime critica asupra unor evenimente curente sau din alte perioade ale istoriei.

Teoria inteligenței multiple poate aduce beneficii celor care sunt orientați către un obiectiv, însă, primordial este modul în care acest obiectiv este abordat și conceptele stăpânite de catre indivizi.

Întrebări asupra teoriei inteligențelor multiple apar atât din partea elevilor cât și din partea profesorilor, studenților, părinților din toată lumea. În esență, o inteligență se referă la un potențial biopsihologic al speciei noastre de a putea procesa anumite tipuri de informații in anumite moduri. Astfel, acestea presupun procese ale rețelelor neurale specializate, fiecare inteligență prezentând procese neurale caracteristice.

Din punctul meu de vedere, educația trebuie să implice înțelegerea, aceasta apare, atunci când un individ este capabil să aplice cunoștințele dobândite într-un cadru educațional, la o situație nouă în care acele cunoștințe sunt relevante.

Astfel, am decis să aplic un test de inteligență multiplă (Anexa 1) asupra unor foști și actuali studenți din diferite facultăți, din diferiți ani de studiu, atât din cadrul programului de studiu de tip licență cât și din cadrul programului de masterat. Din cei 25 de respondenți am ales aleatoriu 10 dintre aceștia și am realizat un grafic în ceea ce privește identificarea acestora cu diferitele tipuri de inteligență.

Figura 3.3.1 Rezultate test de inteligență multiplă Gardner

Analizând rezultatele din figura 3.3.1, putem observa o oarecare identificare a respondenților cu tipul de inteligență kinestezică. Bazându-ne pe rezultate, putem afirma că aproximativ toți respondenții întreprind activități mai mult sau mai puțin sportive, activități care să implice efort și mișcare.

Astfel, la afirmația ,,Un corp sănătos este important pentru o minte sănătoasă’’, absolut toți respondenții s-au identificat cu această afirmație. O altă afirmație cu care respondenții s-au asociat este ,,Imi este greu să stau nemișcat/ă pentru mult timp’’. Faptul că, aceștia se regăsesc în această afirmație, ne poate conduce la ideea ca toți au o viață activă, și că au activitate în viața de zi cu zi.

’

Figura 3.3.2 Inteligența kinestezică

Analizând în continuare răspunsurile și verificând rezultatele, am observat un alt tip de inteligență cu care respondenții acestui test Gardner se identifică, mai exact cu tipul de inteligență logico-matematică. Un alt tip de inteligență care se pare că a obținut aproape același punctaj cu inteligența kinestezică, aceasta din urmă fiind devansată cu doar o unitate.

În cazul acestui tip de inteligență, studenții s-au identificat cu mai multe afirmații. Astfel, niciuna dintre afirmațiile din test referitoare la inteligența logică nu a obținut un procentaj de 100%, însă din cei 10 studenți, la fiecare întrebare se regăsesc minim 7-8 care se identifică cu afirmația.

De exemplu, la afirmația Îmi păstrez lucrurile curate și ordonate, 9 dintre cei 10 studenți s-au identificat cu aceasta, același rezultat avându-l și afirmația Organizarea mă ajută să am succes.

Privind aceste date putem afirma, că din punct de vedere logico-matematic, studenții din universitățile din București ( deși eșantionul poate fi nereprezentativ) dețin tipul de inteligență logico-matematic și se pot dezvolta în continuare pe tot parcursul vieții bazându-se pe acest tip de inteligență.

Figura 3.3.3 Inteligența logico-matematică

Potrivit datelor, dintre cei 10 studenți ale căror raspunsuri au fost selecționate aleator, doi dintre aceștia au avut rezultate peste medie, identificându-se cu afirmații din cadrul fiecărui tip de inteligență, și obținând un procentaj de 72% (studentul C) respectiv 73% (studentul G), ceea ce poate conduce la ideea că aceste 2 persoane pot avea succes în diferite circumstanțe, bazându-se pe Inteligența multiplă.

Figura 3.3.4 Inteligența multiplă studenți

Privind mai departe, asupra datelor și rezultatelor testului de inteligență, am avut o oarecare mirare când am verificat rezultatul inteligenței interpersonale. Acest tip de inteligență a obținut punctajul cel mai mic dintre toate tipurile de inteligență.

Este ceva anormal, având în vedere că suntem într-o continuă dezvoltare și că suntem într-o eră a rețelelor de socializare și a socializării de toate tipurile, unde comunicarea este permisă prin atâtea mijloace.

Surprinzător este că majoritatea respondenților nu s-au regăsit în afirmația Acord atenție cauzelor și problemelor sociale ceea ce denotă o oarecare detașare față de mediul social înconjurător.

O altă afirmație cu care respondenții acestui test nu s-au identificat este Învăț cel mai bine interacționând cu ceilalți. Este dovedit științific că studiul în grup oferă cele mai bune rezultate, și că orice activitate de grup este mai fructuoasă și mai generoasă din punct de vedere al informațiilor și cunoștințelor dobândite.

Figura 3.3.5 Inteligența interpersonală

3.4 Diagrama cauză-efect ( Ishikawa)

În urma interpretării rezultatelor testului, am observat că există o problemă la nivelul inteligenței personale, ceea ce a determinat crearea unei diagrame cauză-efect pentru a observa și consemna cauzele care au dus la acest efect – lipsa unei inteligențe interpersonale dezvoltate a studenților din România.

Acest tip de diagramă este util, deoarece ea poate ajută la înțelegerea situației din prezent, poate fi un punct de plecare al revizuirii atente a atitudinii studenților față de activitățile ce dezvoltă inteligența interpersonală, orientând totodată eforturile asupra cauzelor. Diagrama os de pește poate să ajute la învățare, pentru că în grup, oamenii învață lucruri noi și utile de la ceilalți.

Lipsa bazei materiale în

unitățile educaționale Individualismul populației

Lipsa unor proiecte viabile

Lipsa investițiilor Lipsa lucrului în echipă Studiul individual

Lipsa unei viziuni

Programă învechită Grupuri de apartenență

Sistemul de învățământ Mediul social

Figura 3.4.1 Diagrama os de pește (Ishikawa)

Analizând diagrama os de pește, cauzele ce au dus la lipsa inteligenței interpersonale dezvoltate a studenților din România au fost următoarele:

Lipsa bazei materiale în unitățile educaționale – această problemă apare încă din grădiniță, aici făcând referire la grădinițele de stat, continuând această lipsă a bazei materiale și în învățământul primar, secundar și superior. Privind acest lucru, putem afirma că în ultimii 15-20 ani, nu au existat proiecte viabile care să schimbe această situație din România;

Individualismul populației – este foarte adevărat ca orice individ se formează atât în cadrul familiei cât și in cadrul sistemului de învățământ, însă, în cadrul sistemului de învățământ, acesta este orientat mai mult pe studiul individual și astfel noțiunea de lucru în echipă nefiind implementată de la începutul procesului educațional;

Sistemul de invățămant – în cadrul sistemului de învățământ noi ne formăm ca indivizi, acesta reprezintă motorul educației noastre, însă lipsa unei viziuni și a unui proiect pe perioadă lungă de timp care să dezvolte cât mai multe abilități individuale și de grup poate contribui; pot determina pe o perioadă mai lungă lipsa unor anumite tipuri de inteligență, printre care și cea interpersonală;

Mediul social – mediul de proveniență are o importanță majoră în dezvoltarea noastră, întrucăt ne dezvoltăm noi conexiuni interumane în funcție de situațiile din trecut, cu cât conexiunile sunt mai numeroase și mai dezvoltate, șansele de a crea noi conexiuni sunt mai ridicate.

Concluzii și propuneri

Această lucrare și-a propus să analizeze situația sistemului de învățământ din România și modul în care acesta afectează dezvoltarea inteligențelor celor care parcurg întreg procesul educațional.

Structura lucrării este una simplă, am căutat urmărirea unui fir logic, tratând inițial considerentele de natură teoretică a subiectului abordat, urmate fiind de o prezentare generală a Sistemului de Învățământ din România.

Fiind direct responsabil pentru dezvoltarea și crearea unor specialiști, prin pregătirea diferitelor generații de copii și absolvenți ai diferitelor instituții de învățământ, sistemul de învățământ, din punctul meu de vedere este responsabil cu viitorul societății și dezvoltării armonioase a viitorilor ,,actori” ai societății.

Calitatea formării și educația în sine este, prin urmare, un proces care oferă siguranța dezvoltării societății și tuturor celor care sunt angrenați în buna desfășurare și progresul unei societăți.

Educația este unul dintre principalii factori care stau la baza societății și la buna funcționare a acesteia, factor ce oferă o naturalețe, armonie și care dă valoare în adevăratul sens al cuvântului.

Consider că educația are ca scop principal să îi învețe pe copii încă de la începutul procesului educațional, să tindă spre adevăr, să poată face diferența dintre bine și rău, să aibă în reflex întotdeauna alegerea binelui, să iși dezvolte responsabilitatea morală, să ajute copiii să își dezvolte tipurile de inteligențe deținute sau să dobândească noi inteligențe.

Din punctul meu de vedere, inteligența este o calitate ce apare în urma întregii activități mentale și a tuturor proceselor superioare și afectiv-motivaționale.

Pentru a putea dezvolta noi tipuri de inteligențe și pentru a le educa și a le valorifica pe cele deja existente, consider că un mare pas ar fi introducerea încă din primele cicluri de învățământ al unor programe de dezvoltare personală, introducerea unor activități de grup cât și individuale.

Privind rezultatul testului Gardner efectuat asupra grupului de studenți observăm o lipsă a inteligenței interpersonale, deși suntem într-o eră a comunicării și socializării continue, cu tehnologii din ce în ce mai avansate, menite să ne ajute să putem lua legătura permanent cu oricine, oriunde pe glob, tindem spre antisocializare, spre lucrul individual, neavând un feedback pozitiv asupra mediului social.

Tinerii din ziua de azi nu întreprind activități de grup, sau cel puțin nu au luat parte la activități colective decât în timpul studiilor superioare. Pentru a schimba acest lucru, Ministerul Educației și Cercetării trebuie să implementeze un proiect sau proiecte în parteneriat cu alte organizații ( ONG-uri, companii de stat, companii private) prin care elevii, studenții să aibă o contribuție activă la desfășurarea activităților.

Baza materială și lipsa tehnologiei din instituțiile de învățământ din România este o altă problemă a întreg sistemului și procesului de învățământ, afectând tododată și dezvoltarea inteligențelor elevilor și/sau studenților prin procesul de educație. Pentru a putea oferi un cadru propice pentru dezvoltarea acestora, Ministerul Educației va trebui să obțină un buget mai mare sau fonduri externe pentru baza materială și tehnologia necesară bunei desfășurări a procesului educațional.

Dacă privim către celelalte state, atât europene cât și de pe celelalte continente putem nota faptul că reformele din cadrul sistemului de învățământ au avut succes. Una dintre aceste țări este Finlanda, care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un ritm alert, școlile finlandeze devenind renumite în întreaga lume. Astfel, România ar putea adopta aceeași strategie de dezvoltare, și de asemenea ar putea să implementeze platforma de învățare în mediul online – eLearning, încurajând asftel educația de acasă, și oferind o șansă celor care nu au posibilitatea de a se deplasa spre instituțiile de învățământ din diferite motive.

Bibliografie

1. Cicea, C. Eficiența serviciilor publice. O abordare în viziunea clasică a sistemului de învățământ. București, Editura ASE, 2003;

2. Gardner, Howard. Inteligențe multiple. Noi orizonturi. București, Edit. Sigma, 2006;

3. Goleman, Daniel. Inteligența emoțională în leadership. Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2007;

4. Goleman, Daniel. Inteligența socială. București, Editura Curtea Veche, 2007;

5. www.edu.ro , 12.05.2014;

6. http://www.educationworld.com/a_curr/curr054.shtml , 15.05.2014

7. www.eurydice.org/ , 10.05.2014;

8.https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Rom%C3%A2nia:Prezentare_general%C4%83 , 10.05.2014;

9. https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/France:Overview , 11.05.2014;

10. https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Finland:Overview , 11.05.2014;

11.https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Belgium-Flemish-Community:Overview , 11.05.2014;

12.http://www.washingtonpost.com/blogs/answer-sheet/wp/2013/10/16/howard-gardner-multiple-intelligences-are-not-learning-styles/ , 17.05.2014;

13. www.wikipedia.org;

14. http://www.snpcar.ro/revista.php?level=articole&an=2011&id=446 , 18.05.2014;

Anexe

TEST DE INTELIGENȚĂ MULTIPLĂ ( ANEXA 1)

Partea I

Completați fiecare secțiune punând „1” lângă fiecare propoziție care simțiți că vă descrie sau cu care sunteți de acord. Dacă nu vă identificați cu o propoziție sau o dezaprobați, lăsați spațiu liber în dreptul acesteia. Apoi, calculați totalul pentru fiecare secțiune.

Secțiunea 1

____ Îmi place să clasific lucrurile după diferite caracteristici

____ Problemele ecologice sunt importante pentru mine

____ Excursiile și taberele sunt activități plăcute

____ Îmi place să lucrez într-o grădină

____ Cred că este important să protejăm parcurile noastre

____ Îmi place să aranjez lucrurile într-o ierarhie

____ Animalele sunt importante în viața mea

____ La mine acasă există un sistem de reciclare

____ Îmi place să studiez biologia, botanica și/ sau zoologia

____ Petrec foarte mult timp afară din casă

____ TOTAL pentru Secțiunea 1

Secțiunea 2

____ Preiau foarte ușor tiparele

____ Mă concentrez pe zgomot și sunete

____ Mă mișc cu ușurință pe un ritm

____ Am fost dintotdeauna interesat/ă să cânt la un instrument

____ Cadența/ tactul poeziei mă intrigă

____ Îmi amintesc diferite lucruri dacă le pun într-o rimă

____ Mă concentrez greu în timp ce ascult ceva la radio sau la televizor

____ Îmi plac multe genuri de muzică

____ Musical-urile sunt mai interesante decât piesele dramatice

____ Îmi amintesc cu ușurință versurile cântecelor

____ TOTAL pentru Secțiunea 2

Secțiunea 3

____ Îmi păstrez lucrurile curate și ordonate

____ Indicațiile step-by-step sunt de mare ajutor

____ Îmi este ușor să rezolv probleme

____ Devin foarte ușor frustrat/ă cu oamenii dezorganizați

____ Pot să fac calcule rapid în minte

____ Puzzle-urile care implică raționament sunt distractive

____ Nu pot să încep o atribuție până când nu am răspunsuri la toate întrebările

____ Organizarea mă ajută să am succes

____ Consider că lucrul pe calculator este mulțumitor

____ Lucrurile trebuie să aibă sens pentru mine, altfel nu sunt mulțumit/ă

____ TOTAL pentru Secțiunea 3

Secțiunea 4

____ Este important să văd rolul meu în privirea de ansamblu a lucrurilor

____ Îmi place să discut întrebări despre viață

____ Religia este importantă pentru mine

____ Îmi place să văd capodopere de artă

____ Exercițiile de relaxare și meditare sunt mulțumitoare

____ Îmi place să vizitez locuri care „îți taie respirația” în natură

____ Îmi place să citesc filozofi antici și moderni

____ Îmi este ușor să învăț lucruri noi când le înțeleg valoarea

____ Mă întreb dacă există și alte forme de viață inteligentă în Univers

____ Studiul istoriei și al culturii antice mă ajută să-mi fac o perspectivă

____ TOTAL pentru Secțiunea 4

Secțiunea 5

____ Învăț cel mai bine interacționând cu ceilalți

____ Cu cât mai mulți, cu atât mai bine

____ Grupurile de studiu sunt foarte productive pentru mine

____ Îmi plac chat room-urile

____ Implicarea în politică este importantă

____ Emisiunile gen talk show de la televizor și radio sunt plăcute

____ Îmi place să lucrez în echipă

____ Nu-mi place să lucrez singur

____ Cluburile și activitățile extracurriculare sunt distractive

____ Acord atenție cauzelor și problemelor sociale

____ TOTAL pentru Secțiunea 5

Secțiunea 6

____ Îmi place să creez lucruri cu mâinile

____ Îmi este greu să stau nemișcat/ă pentru mult timp

____ Îmi plac jocurile în spațiu deschis și sporturile

____ Valorific comunicarea non-verbală, cum ar fi limbajul semnelor

____ Un corp sănătos este important pentru o minte sănătoasă

____ Arta și lucrul manual sunt activități plăcute

____ Exprimarea prin dans este frumoasă

____ Îmi place să lucrez cu unelte

____ Am un stil de viață activ

____ Învăț ceva făcând acel lucru

____ TOTAL pentru Secțiunea 6

Secțiunea 7

____ Îmi place să citesc tot felul de materiale

____ Îmi amintesc și înțeleg ceva luând notițe

____ Îmi contactez prietenii cu regularitate prin scrisori și/ sau e-mail

____ Îmi este ușor să explic ideile mele altora

____ Am un jurnal

____ Jocurile de cuvinte (ex: cuvintele încrucișate – crosswords) sunt distractive

____ Scriu din plăcere

____ Îmi place să mă joc cu cuvintele (ex: anagrame)

____ Mă interesează limbile străine

____ Dezbaterile și vorbitul în public sunt activități la care îmi place să particip

____ TOTAL pentru Secțiunea 7

Secțiunea 8

____ Sunt puternic conștient/ă de convingerile mele morale

____ Învăț cel mai bine când sunt atașat/ă emoțional de subiect

____ Corectitudinea este importantă pentru mine

____ Atitudinea mea influențează modul de învățare

____ Problemele de justiție socială mă preocupă

____ Lucrul de unul singur poate fi la fel de productiv ca și lucrul în echipă

____ Trebuie să știu de ce să fac ceva înainte să fiu de acord să fac acel lucru

____ Când cred în ceva, depun eforturi 100% pentru acel lucru

____ Îmi place să mă implic în cauze care îi ajută pe ceilalți

____ Sunt dispus/ă să protestez sau să semnez o petiție pentru a îndrepta ceva greșit

____ TOTAL pentru Secțiunea 8

Secțiunea 9

____ Pot vizualiza în minte ideile

____ Este distractiv să îmi rearanjez camera

____ Îmi place să creez obiecte de artă folosind diverse mijloace

____ Îmi amintesc mai bine ceva folosind organizări grafice

____ Performanțele artistice pot fi foarte satisfăcătoare

____ Programele pe calculator sunt foarte bune pentru a face diagrame, grafice și tabele

____ Îmi plac foarte mult puzzle-urile tridimensionale

____ Videoclipurile muzicale sunt foarte stimulante

____ Îmi pot aminti lucruri prin imagini mentale

____ Mă pricep să citesc hărți și schițe

____ TOTAL pentru Secțiunea 9

Partea a II-a

Acum treceți totalul de la fiecare secțiune în tabel și inmulțiți-l cu 10. Scorul cel mai mare indică tipul dumneavoastră de inteligență.

Partea a III-a

Acum bifați scorurile dumneavoastră în tabelul de mai jos și trasați graficul.

Bibliografie

1. Cicea, C. Eficiența serviciilor publice. O abordare în viziunea clasică a sistemului de învățământ. București, Editura ASE, 2003;

2. Gardner, Howard. Inteligențe multiple. Noi orizonturi. București, Edit. Sigma, 2006;

3. Goleman, Daniel. Inteligența emoțională în leadership. Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2007;

4. Goleman, Daniel. Inteligența socială. București, Editura Curtea Veche, 2007;

5. www.edu.ro , 12.05.2014;

6. http://www.educationworld.com/a_curr/curr054.shtml , 15.05.2014

7. www.eurydice.org/ , 10.05.2014;

8.https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Rom%C3%A2nia:Prezentare_general%C4%83 , 10.05.2014;

9. https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/France:Overview , 11.05.2014;

10. https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Finland:Overview , 11.05.2014;

11.https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Belgium-Flemish-Community:Overview , 11.05.2014;

12.http://www.washingtonpost.com/blogs/answer-sheet/wp/2013/10/16/howard-gardner-multiple-intelligences-are-not-learning-styles/ , 17.05.2014;

13. www.wikipedia.org;

14. http://www.snpcar.ro/revista.php?level=articole&an=2011&id=446 , 18.05.2014;

Anexe

TEST DE INTELIGENȚĂ MULTIPLĂ ( ANEXA 1)

Partea I

Completați fiecare secțiune punând „1” lângă fiecare propoziție care simțiți că vă descrie sau cu care sunteți de acord. Dacă nu vă identificați cu o propoziție sau o dezaprobați, lăsați spațiu liber în dreptul acesteia. Apoi, calculați totalul pentru fiecare secțiune.

Secțiunea 1

____ Îmi place să clasific lucrurile după diferite caracteristici

____ Problemele ecologice sunt importante pentru mine

____ Excursiile și taberele sunt activități plăcute

____ Îmi place să lucrez într-o grădină

____ Cred că este important să protejăm parcurile noastre

____ Îmi place să aranjez lucrurile într-o ierarhie

____ Animalele sunt importante în viața mea

____ La mine acasă există un sistem de reciclare

____ Îmi place să studiez biologia, botanica și/ sau zoologia

____ Petrec foarte mult timp afară din casă

____ TOTAL pentru Secțiunea 1

Secțiunea 2

____ Preiau foarte ușor tiparele

____ Mă concentrez pe zgomot și sunete

____ Mă mișc cu ușurință pe un ritm

____ Am fost dintotdeauna interesat/ă să cânt la un instrument

____ Cadența/ tactul poeziei mă intrigă

____ Îmi amintesc diferite lucruri dacă le pun într-o rimă

____ Mă concentrez greu în timp ce ascult ceva la radio sau la televizor

____ Îmi plac multe genuri de muzică

____ Musical-urile sunt mai interesante decât piesele dramatice

____ Îmi amintesc cu ușurință versurile cântecelor

____ TOTAL pentru Secțiunea 2

Secțiunea 3

____ Îmi păstrez lucrurile curate și ordonate

____ Indicațiile step-by-step sunt de mare ajutor

____ Îmi este ușor să rezolv probleme

____ Devin foarte ușor frustrat/ă cu oamenii dezorganizați

____ Pot să fac calcule rapid în minte

____ Puzzle-urile care implică raționament sunt distractive

____ Nu pot să încep o atribuție până când nu am răspunsuri la toate întrebările

____ Organizarea mă ajută să am succes

____ Consider că lucrul pe calculator este mulțumitor

____ Lucrurile trebuie să aibă sens pentru mine, altfel nu sunt mulțumit/ă

____ TOTAL pentru Secțiunea 3

Secțiunea 4

____ Este important să văd rolul meu în privirea de ansamblu a lucrurilor

____ Îmi place să discut întrebări despre viață

____ Religia este importantă pentru mine

____ Îmi place să văd capodopere de artă

____ Exercițiile de relaxare și meditare sunt mulțumitoare

____ Îmi place să vizitez locuri care „îți taie respirația” în natură

____ Îmi place să citesc filozofi antici și moderni

____ Îmi este ușor să învăț lucruri noi când le înțeleg valoarea

____ Mă întreb dacă există și alte forme de viață inteligentă în Univers

____ Studiul istoriei și al culturii antice mă ajută să-mi fac o perspectivă

____ TOTAL pentru Secțiunea 4

Secțiunea 5

____ Învăț cel mai bine interacționând cu ceilalți

____ Cu cât mai mulți, cu atât mai bine

____ Grupurile de studiu sunt foarte productive pentru mine

____ Îmi plac chat room-urile

____ Implicarea în politică este importantă

____ Emisiunile gen talk show de la televizor și radio sunt plăcute

____ Îmi place să lucrez în echipă

____ Nu-mi place să lucrez singur

____ Cluburile și activitățile extracurriculare sunt distractive

____ Acord atenție cauzelor și problemelor sociale

____ TOTAL pentru Secțiunea 5

Secțiunea 6

____ Îmi place să creez lucruri cu mâinile

____ Îmi este greu să stau nemișcat/ă pentru mult timp

____ Îmi plac jocurile în spațiu deschis și sporturile

____ Valorific comunicarea non-verbală, cum ar fi limbajul semnelor

____ Un corp sănătos este important pentru o minte sănătoasă

____ Arta și lucrul manual sunt activități plăcute

____ Exprimarea prin dans este frumoasă

____ Îmi place să lucrez cu unelte

____ Am un stil de viață activ

____ Învăț ceva făcând acel lucru

____ TOTAL pentru Secțiunea 6

Secțiunea 7

____ Îmi place să citesc tot felul de materiale

____ Îmi amintesc și înțeleg ceva luând notițe

____ Îmi contactez prietenii cu regularitate prin scrisori și/ sau e-mail

____ Îmi este ușor să explic ideile mele altora

____ Am un jurnal

____ Jocurile de cuvinte (ex: cuvintele încrucișate – crosswords) sunt distractive

____ Scriu din plăcere

____ Îmi place să mă joc cu cuvintele (ex: anagrame)

____ Mă interesează limbile străine

____ Dezbaterile și vorbitul în public sunt activități la care îmi place să particip

____ TOTAL pentru Secțiunea 7

Secțiunea 8

____ Sunt puternic conștient/ă de convingerile mele morale

____ Învăț cel mai bine când sunt atașat/ă emoțional de subiect

____ Corectitudinea este importantă pentru mine

____ Atitudinea mea influențează modul de învățare

____ Problemele de justiție socială mă preocupă

____ Lucrul de unul singur poate fi la fel de productiv ca și lucrul în echipă

____ Trebuie să știu de ce să fac ceva înainte să fiu de acord să fac acel lucru

____ Când cred în ceva, depun eforturi 100% pentru acel lucru

____ Îmi place să mă implic în cauze care îi ajută pe ceilalți

____ Sunt dispus/ă să protestez sau să semnez o petiție pentru a îndrepta ceva greșit

____ TOTAL pentru Secțiunea 8

Secțiunea 9

____ Pot vizualiza în minte ideile

____ Este distractiv să îmi rearanjez camera

____ Îmi place să creez obiecte de artă folosind diverse mijloace

____ Îmi amintesc mai bine ceva folosind organizări grafice

____ Performanțele artistice pot fi foarte satisfăcătoare

____ Programele pe calculator sunt foarte bune pentru a face diagrame, grafice și tabele

____ Îmi plac foarte mult puzzle-urile tridimensionale

____ Videoclipurile muzicale sunt foarte stimulante

____ Îmi pot aminti lucruri prin imagini mentale

____ Mă pricep să citesc hărți și schițe

____ TOTAL pentru Secțiunea 9

Partea a II-a

Acum treceți totalul de la fiecare secțiune în tabel și inmulțiți-l cu 10. Scorul cel mai mare indică tipul dumneavoastră de inteligență.

Partea a III-a

Acum bifați scorurile dumneavoastră în tabelul de mai jos și trasați graficul.