Modalitati de Stimulare a Socializarii In Gradinita

Lucrare de licență

Modalități de stimulare a socializării în grădiniță

Cuprins

Rezumat

Capitolul IIntroducere

Capitolul II Cadrul teoretic

2.1Socializarea

Definire

2.1.2 Caracteristicile socializării

2.1.3 Tipuri de socializare

2.1.4 Locul socializării în ansamblul sistemului social

2.1.5 Procesul de socializare. Familia ca grup de . socializare primar

2.2 Educația – obiect al pedagogiei

2.2.1 Educabilitatea

2.2.2 Ipostazele acțiunii educaționale

2.3 Educația și socializarea

2.4 Modalități de stimulare a socializări

2.4.1 Socializarea prin joc

2.4.2 Întâlnirea de dimineață

Capitolul III Obiectivele și ipotezele cercetăr

Capitolul IV Metodologia cerce

Capitolul V Prezentarea rezultatelor

5.1 Proiect tematic

5.2 Proiect de activitate integrată

Capitolul VI Interpretarea rezultatelor. Concluzii

Bibliografie

Anexe

Anexa1. Materiale folosite în cadrul cercetării

Anexa2. Imagini folosite în cadrul cercetării

Rezumat

În lucrarea de față am descris anumite modalități de stimulare a socializării în gradiniță. Aceste modalități sunt folosite frecvent astăzi în învățământul prescolar.

Lucrarea este alcătuită din două părți, una teoretică și una practică. Prima parte fiind ce-a teoretică, este structurată pe un singur subcapitol dar acesta conține patru subcapitole mari, acestea fiind: "Socializarea", "Educația- obiect al socializării," "Educația și socializarea" și " Modalități de stimulare a socializării".

În partea a doua fiind cea practică, observăm rolul și importanța lui în modalitățile de stimulare a socializării, obiectivele și ipotezele precum și importanța lor, prezentând anumite metode aplicate pe lotul de subiecți.

Alegerea acestei teme a fost motivată de interesul meu pentru socializarea tuturor copiilor cu mediul gradiniței și integrarea lor în grupul de copii, iar scopul lucrării a fost de a vedea dacă anumite modalități de stimulare a socializării pe care le-am descris în partea teoretica care apoi le-am aplicat în partea practică au dat rezultate favorabile.

În final sunt prezentate rezultatele și importanța lor precum și ideile esențiale ale părții teoretice cât și a celei practice.

Introducere

Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații prezente în educația în grădiniță, pe tema creșterii gradului de socializare a preșcolarului, precum și rezultatele unor cercetări personale, prin care mi-am propus observarea preșcolarilor la diferite activități și cum ii ajută pe aceștia să socializeze cu ceilalți colegi sau alte persoane.

Educația, contribuie în mod decisiv la realizarea socializării, respectiv la procesul de transmitere și asimilare de către individ a atitudinilor, valorilor și comportamentelor specifice condițiilor de existență socială ale unui grup sau comunități.

Un copil este socializat atunci când învață să se poarte în mod creativ, în concordanță cu modurile de gândire și simțire ale societății. Formarea unui tip de educație flexibilă și creativă ajută copilul în procesul de socializare.

Abordarea educației ca fenomen social se întemeiază pe luarea în considerație a următoarelor premise:conceperea educației ca fenomen de socializare metodică a generației preșcolarilor (facem aici precizarea că socializarea se definește ca fiind un proces psiho-social de transmitere și asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor și modelelor de comportare specifice unui grup sau comunități în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane; în acest sens socializarea este un proces interactiv de comunicare presupunând învățarea socială ca mecanism fundamental de realizare și finalizându-se prin asimilarea indivizilor de către grupuri, respectiv societate), evidențierea contribuției societății în oferta de finalități și mijloace educative, întemeierea actului educativ pe cunoașterea cerințelor și aspirațiilor societății, organizarea instituțiilor educative în conformitate cu reglementările realității sociale, dezvoltarea calităților personale în direcția formării comportamentului civic-participativ.

Educația are o importanță deosebită în formarea personalității copilului și pregătirea acestuia în societate.

Pe lângă familia copilului, educatorul are rol decisiv în descoperirea abilităților acestuia și modelarea lui pentru viață.

Cu cât educația este mai diversificată cu atât mai mult are de câștigat copilul. El are ca punct de reper familia și educatorul. Acesta prin capacitatea lui de a asimila își dezvoltă cunoștințe noi într-o lume pe care ei sunt la început de explorare.

Educația ajută la dezvoltarea unui copil armonios pe plan educativ, îi dezvoltă comunicarea și socializarea.

Explorarea lumii înconjurătoare este o aventură pentru un copil și îi trezește curiozitatea și interesul pentru acestea.

Această lucrare este structurată pe mai multe capitole, ea conține două părți: una teoretică și una practică, partea teoretică conține informații referitoare la tema propusă, culeasă din materiale de specialitate și adaptarea acesteia la subiectul propriu- zis. Partea practică conține activitățile din grădinița la care mi-am adus aportul. Evaluarea eficienței acestor activități s-a făcut prin evoluția comportamentală verbală și nonverbală a copilului.

Din punctul meu de vedere gradul de socializare este ramura educației care dezvoltă la un preșcolar capacitatea de comunicare prin interacțiunea cu alte persoane. Copilul își depășește nivelul de timiditate, îi trezește interesul pentru lucruri noi descoperite în lumea înconjurătoare.

De multe ori la această vârstă se pun bazele profesiei pe care copilul o va profesa în societate când ajunge adult.

Capitolu II Cadrul teoretic

2.1 Socializarea

Socializarea se întâmplă în fiecare zi din viața unei persoane, nu este planificată și depinde de studiu, de identitatea, de natura realității persoanei și de cum se înțelege cu cei din jurul său. Educația este planificată, și de obicei implică o organizare formală cu responsibilitatea de a furniza și controla procesul de studiu, și se concentrează asupra unor abilități și cunoștiințe specifice.

2.1.1 Definire

Socializarea se definește ca fiind procesul complex prin intermediul căruia individul, în interacțiune cu semenii săi, acumulează deprinderi, cunoștințe, valori, norme, comportamente și atitudini privitoare la condițiile existenței sale în cadrele societății. Regulile sociale , indiferent de gradul lor de complexitate, nu apar și nu sunt puse în aplicare de la sine ci sunt rezultatul învățării acestora ca urmare a derulării acțiunii educaționale.

În acest sens, socializarea este un proces comunicațional interactiv ce are ca finalitate transformarea individului din entitate biologică izolată în ființă socială și culturală, capabilă să asume, să interiorizeze și să transpună constant în practică valorile și normele de conduită specifice societății în care acesta își desfășoară existența.

2.1.2 Caracteristicile Socializării

Considerând că socializarea este un proces de însușire de la cele mai timpurii vârste a normelor, valorilor și regulilor de conduit în relație cu modelul etico-normativ al societății, aceasta presupune dobândirea unor abilități prin:

– capacitatea de a deprinde în mod adecvat rolurile sociale, orientându-se după reguli și norme specifice;

– participarea la scopurile și idealurile societății, în cunoștință de cauză;

– asimilarea unor capacități corecte de discernământ pentru a realiza distincția dintre relații permise și interzise, între mijloace legitime și ilegitime, între scopuri dizerabile și indizerabile, din punct de vedere social:

Pentru a dovedi eficacitatea procesului de socializare trebuie favorizată creativitatea în sensul formării capacității copilului de a se autoeduca, de a conștientiza semnificația propriei conștiințe morale, de a discerne, treptat, singuri, ceea ce este rău de ceea ce este bine în atitudinile morale. Pornind de la creșterea capacității copilului de a discerne asupra propriului comportament și de a face predictibile reacțiile celorlalți față de comportametul său pe linia procesului de socializare, rezultanta eficientă este configurarea personalității sale. În cadrul constituirii personalității sociale, motivațiile interne se împletesc armonios cu cerințele normative ale mediului social.

Socializarea însă nu presupune un proces de conformare mecanică și de adaptare unilaterală a copilului la acțiunile educative ci și o relație activă, creativă, în concordanță cu modurile de gândire și simțire specifice societății.

2.1.3 Tipuri de socializare

Nișele existențiale în raport cu care omul modern realizează procese de socializare fiind diversificat, putem vorbi de mai multe tipuri de socializări:

A. După factorii socializatori și vârsta la care are loc procesul:

Socializarea primară – se petrece în perioada copilăriei

timpurii sub influențele formative ale părinților, implicați profund în structura personalității.

Socializarea primară este un proces specific copilăriei prin intermediul căruia copilul asimilează și interiorizează valorile și normele generale ce reglementează comportamentul său în cadrele societății. Această interiorizare se produce la rândul său în două etape. Într-o primă etapă a acțiunii și influențelor persoanelor semnificative din anturajul copilului (în special părinții) care impun acestuia anumite reguli de comportament și o anumită perspectivă asupra existenței sociale.

Socializarea secundară – însușirea normelor care reglementează relațiile copilului cu egalii săi (frați, surori, prieteni, colegi, rude etc.).Se realizează în școală, având caracteristici de instrumentalitate și neutralitate afectivă.

Socializarea continuă  – se realizează pe tot parcursul vieții, individul dobândind noi experiențe de viață.

B. După modul de evaluare al societății:

 Socializare pozitivă  – interiorizarea modelelor cultural-normative socialmente dezirabile.

Socializare negativă  – interiorizarea normelor și valorilor opuse modelului cultural normativ dominant

C. În funcție de modul de conștientizare al procesului: 

Socializare formală – se suprapune integral cu învățământul

Socializare informală – procesul de asimilare de atitudini, valori și, modele de comportare dobândite în mediul personal de viață.

D. În funcție de finalitatea urmărită, de efectele deja produse:

 Socializare adaptativă  – are ca efect configurarea acelor caracteristici sau capacități personale care facilitează integrarea într-un cadru instituționalizat.

 Socializarea anticipatoare – integrarea într-un cadru organizațional nou.

2.1.4 Locul socializării în ansamblul sistemului social

Pentru a înțelege locul pe care îl are socializarea în ansamblul mecanismelor prin care societatea își reproduce și dezvoltă condițiile propriei existențe, specialiștii identifică dintr-o perspectivă sistematică urmatoarele structuri aflate într-o interacțiune:

a) structurile de socializare, familie, școala, asociații culturale, biserica, partidele, mass-media, care transmit membrilor unei comunități o anumită cultură, anumite valori morale, științifice, politice, religioase, legitimând comportamentele.

d) structurile normative, ansamblul de instituții, norme, reguli, legi care au drept funcție stabilirea și menținerea solidarității sociale, prin persuasiune sau constrângere, reglementând funcționarea celorlalte subsisteme.

Sistemul de socializare este înțeles, așadar, ca având rolul fundamental de a  reproduce condițiile culturale ale existenței sociale, fiind responsabil de calitatea omului ce acționează în toate subsistemele. Ca „proces prin care o ființă biologică se transformă într-un subiect al unei culturi specifice” (B. Bernstein), socializarea are în conținutul său o dimensiune psihologică, ce ține de maturizarea personalității, una culturologică, ce presupune internalizarea normelor și valorilor sociale pentru a putea distingructurile de socializare, familie, școala, asociații culturale, biserica, partidele, mass-media, care transmit membrilor unei comunități o anumită cultură, anumite valori morale, științifice, politice, religioase, legitimând comportamentele.

d) structurile normative, ansamblul de instituții, norme, reguli, legi care au drept funcție stabilirea și menținerea solidarității sociale, prin persuasiune sau constrângere, reglementând funcționarea celorlalte subsisteme.

Sistemul de socializare este înțeles, așadar, ca având rolul fundamental de a  reproduce condițiile culturale ale existenței sociale, fiind responsabil de calitatea omului ce acționează în toate subsistemele. Ca „proces prin care o ființă biologică se transformă într-un subiect al unei culturi specifice” (B. Bernstein), socializarea are în conținutul său o dimensiune psihologică, ce ține de maturizarea personalității, una culturologică, ce presupune internalizarea normelor și valorilor sociale pentru a putea distinge între conduite permise și prohibite, mijloace legitime și ilegitime, scopuri dezirabile și indezirabile social și una sociologică, ce presupune deprinderea rolurilor sociale conform unor norme și reguli specifice de elaborarea unor comportamente corespunzatoare acestora.

Prin diverse mecanisme (învățare socială, influența socială, presiune socială, control social – premiere și sancțiune) socializarea transmite și se structurează:

·         modalitțti de comunicare: limbajul oral, scris, codurile de comunicare simbolice, expresive (nonverbale);

·         modele sociale de comportament, pe baza unor norme funcționale considerate valori într-o anumită cultură: conduite domestice și roluri ale sexelor, forme de relaționare interpersonale, întemeiate pe alocare unui statut social;

·         seturi instrumentale: modalități de cunoaștere, de învățare, strategii acționale, cunoștințe, abilități profesionale;

·         norme de internalitate (de interpretare a acțiunilor celorlalți și a conduitelor personale) și modelare afectiv-atitudinala a individului (Neamțu, C., 2003, pp. 64-65).

În legătură cu mecanismele prin care se structurează astfel de abilități s-au formulat teorii diverse, care poartă amprenta specifică paradigmei de care aparțin pe cele mai importante.

2.1.5 Procesul de socializare. Familia ca grup de socializare primar

Una din principalele funcții ale societății o constituie generarea, menținerea și transmiterea din generație în generație a valorilor ce definesc specificul societății, matricea sa structurală. Această funcție se regăsește la nivelul grupurilor și organizațiilor sociale. O altfel de funcție este realizată prin intermediul unui proces social fundamental, și anume socializarea.

            Socializarea se prezintă ca un proces complex de devenire a omului ca ființă socială, de însușire a unor norme, valori și roluri sociale. Omul este în permanentă interacțiune cu factorii sociali ai existenței sale. În această interacțiune el asimilează normele și valorile societății, modelele sociale de comportament, mijloacele sociale de comunicare umană. Prin aceasta el este pregătit pentru viața socială, pentru asumarea unor roluri și responsabilități sociale. Acest proces se realizează de-a lungul diferitelor etape de viață, în cadrul unor forme specifice de activitate socială și în cadrul specific al unor instituții sociale: familia,  școala, instituțiile culturale, politice, economice etc., împreună cu întregul sistem al mijloacelor moderne de informare și influențare. Produsul acestor instanțe socializatoare îl constituie personalitatea de bază care corespunde modelelor culturale (de gândire și de acțiune) care definesc matricea fundamentală a societății respective.

            Basil Bernstein, sub influența lui E. Durkheim și a lui G. H. Mead, definește socializarea ca "procesul în cursul căruia un copil dobândește o identitate culturală determinată și reacționează, în același timp, la această identitate. Este procesul prin care o ființă biologică este transformată, în subiect al unei culturi particulare. Prin urmare, procesul de socializare este un proces de control complex care suscită în copil anumite dispoziții morale, intelectuale și afective, și care le dă o formă și un conținut determinate. În cursul socializării, copilul ia cunostință, prin intermediul diferitelor roluri pe care este chemat să le exercite, de diferite principii de organizare ale societății. Astfel, socializarea îi face, într-o oarecare măsură, pe oameni siguri și previzibili. În cursul acestui proces se efectuează o selecție printre posibilitățile umane: domeniile în care este permisă schimbarea sunt limitate progresiv și, treptat, se instaurează sentimentul necesității unei ordini sociale determinate".

            Procesul de socializare începe din timpul copilăriei, în cursul căreia intervin primele contacte sociale și experiențe de viață (socializarea primară sau socializare de bază) și continuă de-a lungul vieții adultului, o dată cu dobândirea de către acesta a unor statuturi și roluri succesive (socializare continuă sau secundară).

Pentru copii, familia reprezintă mediul socio-educativ în care se realizează socializarea primară. Conținutul socializării primare se structurează în jurul unei dimensiuni cognitive și al unei dimensiuni afective .

Dimensiunea cognitivă presupune însușirea limbajului instrumentul privilegiat al socializării primare – și apropierea "lumii de bază" (un prim mod de a înțelege lumea înconjurătoare) – în versiunea grupului de contact (grupul familial).

Dimensiunea afectivă se referă la identificarea emoțională a copilului cu persoanele apropiate lui (părinți, rude – "altul semnificativ").  Această identificare emoțională are două consecințe majore: copilul adoptă imaginea acestui "altul semnificativ" cu privire la persoana sa, ajunge astfel la o anumită imagine despre sine și dobândește primul "eu social", prima identitate socială, iar – pe de altă parte – percepe lumea mediată ("filtrată") de părinți, ca fiind unica lume posibilă. În timpul socializării primare, în cursul unor experiențe de viață cu diferiti "alți semnificativi", rolurile sociale și atitudinile apropiate parcurg un proces de abstractizare progresivă, de la cele asociate unui context sau unei persoane concrete, la cele generale și impersonale. Astfel copilul ajunge la constituirea unei prime imagini despre "altul generalizat".

Familia îndeplinește și alte funcții educative, în afară de funcția de socializare. Funcțiile educative ale familiei au fost sintetizate de N. Mitrofan după cum urmează: funcția instituțional formativă realizată prin influențe directe de tipul răspunsului la întrebări, explicații, informații, dar și indirect, prin mediul informațional din familie; funcția psihomorală, realizată prin modelele de conduită oferite de părinți, dar și prin discuțiile purtate cu copiii pe marginea unor conduite curente sau problematice; funcția socio-integrativă, prin implicarea copiilor în activitatea familială, prin acordarea autonomiei de acțiune, dar și printr-un climat familial dominat de relații de încredere și sprijin reciproc, conlucrare între generații, în care maturitatea de gândire a adulților se îmbină cu entuziasmul și energia tinerilor;

. funcția cultural – integrativă, prin implicarea copiilor în viața culturală și prin mediul cultural al familiei.

Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului, din punct de vedere fizic, intelectual, moral, estetic. Familia asigură hrană și îmbrăcămintea copiilor, îi ferește de pericole, le lasă timp de joacă, le creează condiții cât mai bune de odihnă și se îngrijește de sănătatea lor.Un regim rațional de viață nu poate avea decât urmări pozitive asupra dezvoltării sale fizice. Familia îi formează copilului primele deprinderi de igienă personală și socială și îl obișnuiește să utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunăstarea organismului. În perioada pubertății, schimbările fiziologice produse în organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizică a copilului; prin îndrumări perseverente și afectuoase, prin modificarea regimului de odihnă, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit.  

 În cadrul familiei copilul îsi însușește limbajul.Volumul, precizia vocabularului și corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinți în această direcție. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ  90% din cunostințele uzuale. Familia se preocupă și de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor.Ea le dezvoltă spiritul de observație, memoria și gândirea.

În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de lucrurile încredințate. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult; părintele este un exemplu pentru copil. Părinții le spun copiilor ce e bine și ce e rău, ce e drept și ce e nedrept, ce e frumos și ce e urât în comportamente. Aceste noțiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său și a celor din jur. Tot în sens moral, familia îl îndrumă să fie sociabil, să fie un bun coleg și prieten.

 Familia contribuie și la educatia estetică a copilului. Parintii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumusețile naturii, cu viața socială.

În concluzie, părinții realizează socializarea primară a copiilor lor prin trei importante mijloace de influențare:

 a) reglarea directă a comportamentului copilului (de exemplu, încurajări, controlul efectuării temelor, supravegherea executarea sarcinilor primite etc);

b) comunicarea cu copilul (schimbul de informații, comunicarea de opinii, confidențe etc);

c) cooperarea, participarea la activități comune (vizite, ieșiri, jocuri etc.).

2.2 Educația – obiect al pedagogiei

Educația reprezintă activitatea specializată, specific umană, care diversifică raportul dintre om și mediul său, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societății și a societății prin intermediul omului

Pedagogia are ca obiect de studiu educațional, ansamblul acțiunilor și influențelor prin intermediul cărora personalitatea umană este formată și modelată conform prescripțiilor unui ideal. Eficiența acestei acțiuni modelatoare depinde însă, alături de înțelegerea corectă a structurii interacționale a factorilor dezvoltării ontogenetice, de definirea exactă și operaționalizarea funcțională a conceptului educație, de circumscrierea precisă a sensului și funcțiilor sale.

2.2.1 Educabilitatea

Una dintre principalele caracteristici ce definește specia umană în raport cu celelalte specii este educabilitatea. Desprinderea omului de regnul animal prin apariția și manifestarea conștiinței de sine și a capacității de coordonare a activității în direcția atingerii unor scopuri anterior stabilite este inerent legată de înlocuirea dresajului (înțeles ca simplă formare de reflexe condiționate) cu educația. La baza acestui proces de substituire se află, în ultimă instanță, educabilitatea.

Referindu-se la educabilitate, D. Hameline afirma că aceasta este o capacitate,observată sau inferată pe scara speciei umane și a indivizilor care o compun, de a organiza și optimiza șirul adaptărilor devenite necesare prin specificul condițiilor de existență și de a face din ele tot atâtea ocazii de sporire a cunoștințelor (Hameline, D., 1999).

”Educabilitatea este intrinsec legată de dubla condiție, naturală și culturală, a existenței umane. La baza educabilității se află conjuncția fericită a unui cumul de factori biologici, psihologici și socio-culturali.

Principalele elemente care fac posibilă transformarea omului din entitate aflată la discreția reflexelor necondiționate sau condiționate în ființă educabilă sunt:

maturizarea anatomo-fiziologică lentă a ființei umane;

predominanța conduitelor inteligente în raport cu cele de factură instinctuală;

rolul major al determinării socio-culturale în antropogeneza și ontogeneza subiectului uman”. (Antonesei, L., 1996, p.14);

Educabilitatea , înțeleasă ca disponibilitate culturală și în același timp receptivitate față de diversele stimulări ale mediului social , reprezintă astfel condiția și cheia deboltă a devenirii și autoperfecționării omului și a speciei umane în general.

2.2.2 Ipostazele acțiunii educaționale

Un important criteriu de clasificare a formelor educației este reprezentat de măsura în care acestea sunt organizate, sistematice și deliberat proiectate pentru a modela personalitatea celor care se educă. Principalele ipostaze ale educației, conform acestui criteriu, sunt educația formală, educația non-formală și educația informală.

2.3 Educatie și socializare – delimitări conceptuale

Din multitudinea determinărilor umane raționalitatea și sociabilitatea par a fi cele mai consistente.

Dintr-o perspectivă metafizică, la intrebarea „Ce este omul în esența sa?” filosofii antichității au raspuns: „Omul este o ființă rațională”. Cu alte cuvinte, raționalitatea ar constitui nota definitorie a omului, acea caracteristică esențială prin care ființa umană se distinge de celelalte ființe. În fața unei asemenea presupoziții suntem îndreptățiți însă să ne întrebăm: este omul o ființă rațională prin esența sa, chiar daca nu beneficiază de educație? Cu alte cuvinte, raționalitatea se actualizează indiferent de condiții? Sau ea reprezintă doar o potențialitate ce se actualizează, se transformă în act, doar în condițiile unei existențe de tip social? Cazurile nefericite de asa-numiți „copii-lupi” și altele asemanatoare evidențiază faptul că raționalitatea, pentru a se actualiza, are nevoie de mediul social; ea este rezultatul socializării. Premisa nativă care face posibilă socializarea este sociabilitatea. Sociabilitatea, ca predispoziție de a trăi în asociere cu semenii, reprezintă caracteristica ce face cu putință atât socializarea, cât și educația.

În literatura de specialitate accepțiunile acordate celor doi termeni, socializare și educație, epuizează gama raporturile de concordanță între termeni, de la raportul de identitate, la cel de încrucișare și cel de ordonare în ambele sensuri. Diversitatea accepțiunilor este datorată, pe de o parte, complexității raporturilor existente între cele doua procese sau fapte sociale, iar pe de alta parte, perspectivelor diferite din care sunt abordate cele doua procese.

Psihologul ieșean A. Neculau definește socializarea ca „un complex proces psihosociologic de interiorizare a unor norme și modele sociale de comportament, conducând la obținerea statutului de membru al unei colectivități sociale de catre individ” (A. Neculau, A fi elev, 1983, p. 53).

În percepția noastră, socializarea desemnează procesul prin care învățăm să devenim membri ai unei societăți, prin înțelegera normelor și valorilor societății respective și prin deprinderea anumitor roluri sociale. Definită astfel, socializarea începe o dată cu intrarea omului în societate și continuă, cu intensități diferite, până la ieșirea acestuia din ea. Socializarea nu se identifică nici cu procesul adaptării sociale (care presupune ajustarea trăsăturilor de personalitate și a conduitelor la anumite situații de interacțiune socială), nici cu cel al integrării sociale (definit prin apartenența și participarea neimpusă a individului la un set de norme și atitudini comune grupului). Adaptarea și integrarea socială sunt componente ale socializării.

În alte concepții, termenul socializare are o conotație restrânsă la transformarea unui individ „dintr-o ființă asocială intr-o ființă socială, inculcându-i moduri de gândire, simțire, atenționare” (Cherkaoui, M., 1996, p. 248), sens prin care noi vom desemna socializarea primară, privită ca un atribut al copilăriei, având ca agenți familia, perioada esentială în formarea eului nostru social. Prin socializarea primară copilul devine treptat o ființă conștientă de sine, integrată în tipul de cultură în care s-a născut, proces realizat prin interiorizarea atitudinilor, valorilor, modelelor de comportare specifice grupului sau comunității din care face parte. Acest proces presupune educația.

Prin educație definim ansamblul de măsuri aplicate mai mult sau mai puțin intenționat și sistematic asupra individului, în vederea dezvoltării unor însușiri fizice, morale, intelectuale în conformitate cu un scop urmărit. Termenul educație e mai complex, presupunând pe langa dimensiunea formativă și pe cea informativă, iar ca finalitate, atât socializarea individului (constituirea eului său social care să-i permită integrarea și adaptarea socială), cât și individualizarea sau diferențierea subiectului ca personalitate distinctă, unică și irepetabilă (constituirea eului său individual). 

Conform accepțiunilor propuse, socializarea vizează influența social globală asupra individului, realizată nu doar intenționat și explicit, ci și difuz și fără intenție în timp ce termenul de educație vizează influența desfășurată de către familie, școală, biserică și alte instituții specializate pentru formarea unei persoane umane. Educația apare conform accepțiunilor noastre ca un proces de socializare, dar, în același timp, și ca unul de personalizare a ființei umane. Dacă socializarea presupune absorția socialului la sine, implicând în mod necesar o relativă standardizare și uniformizare a individului, educația înseamnă și diferențiere, individualizare, particularizare. Raportul acesta dintre socializare și individualizare e conturat de două tipuri de orientări pedagogice opuse:

– orientarea sociocentrică, care acordă prioritate socialului și stabilește ca finalitate integrarea optimă a individului în mecanismul social, orientare ce domină cultura europeană din antichitatea greaca, de la Platon și Aristotel și până în modernitate; dintre sociologii ce adoptă o astfel de poziție E. Durkheim  pare a fi cel mai reprezentativ;

– orientarea antropocentrică, ce acordă prioritate omului individual, scop unic și suficient, educația vizând actualizarea posibilităților latente ale copilului, pentru ca acesta să-și poată găsi fericirea; inițiatorul acestei orientări este considerat a fi J. J. Rousseau, cu ideea conform căreia omul este bun de la natură, dar societatea îl corupe; prin urmare, copilul trebuie să-și consolideze natura bună, printr-o dezvoltare liberă, în absența constrângerilor sociale; o astfel de orientare „se refuza unor scopuri prestabilite ce ar violența și perverti natura copilului” (Paun, 1982, p. 80). În prelungirea unei astfel de orientări se situează reprezentanții „școlii active” sau ai „noii educații”.

Cele două orientări nu există în forma pură, fiind vorba de accente puse pe dimensiunea socială sau pe cea individuală a ființei umane. Majoritatea teoriilor contemporane înțeleg educația deopotrivă ca una dintre cele mai importante mecanisme ale socializării, ale devenirii sociale a ființei umane și, în același timp, mijlocul cel mai important al actualizării posibilităților latente ale naturii umane individuale.

În concluzie, putem spune că socializarea presupune atât ceea ce pedagogii numesc educație formală, cât și ceea ce ei numesc educație informală sau nonformală, care în accepțiunea noastră nu este propriu-zis educație, ci influența socializatoare. Dacă nu folosim termenul de socializare, atunci putem să vorbim de educatie formală și informală. Dacă introducem în discuție termenul de socializare, atunci, cel puțin în marea ei parte, ceea ce numeam educație informală poate fi considerată influență socializatoare. În raport cu aceste considerații, vom putea spune că „omul învață cât trăiește”, dar nu că „este educat cât trăiește”, ci că se constituie într-un mediu de rezonanță a influențelor socializatoare întreaga viață. Între acțiunea educativă și influențele socializatoare diverse pot exista discrepanțe sau conflicte, intențiile urmărite prin educație fiind prejudiciate de presiuni contrare, ce vin din partea diverselor medii cu care subiectul intră în contact.

Cu toate acestea, putem spune că scopul socializării, acela de integrare a individului în colectivitate, este atins prin educație. Cu cât educația este mai eficace, cu atât individul este mai bine integrat în universul valoric al spațiului social în care trăiește. Ineficacitatea educației, artificialitatea acesteia, generează dificultăți de adaptare și integrare socială, insatisfacție și expunere la riscul ratării sociale. Daca pedagogia are drept concept central educația, sociologia este interesată în mod explicit de socializare, de constituirea eului social, precipitat al conștiinței colective introdus în structura de personalitate a individului.

2.4 Modalități de stimulare a socializării

2.4.1 Socializarea prin joc

Între aceste activități, un loc aparte îl ocupă jocul didactic, cea mai sigură cale de acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri și vise. Pentru copil, aproape orice activitate este joc. "Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică cere să respire și, în consecință, să acționeze." (E. Claparede) CIOLAN, L.( 2001). ,,JOCUL ȘI SOCIALIZAREA",curs)

Jocul didactic este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diverse, într-o structură unitară, axată pe învățare. El imprimă activității didactice un caracter dinamic și atrăgător, induce o stare de bucurie care previne monotonia și oboseala și fortifică energiile intelectuale și fizice ale elevilor.

Pentru a întregi imaginea jocurilor din grădiniță se poate apela și la criteriul enumerării. Astfel se disting:

–  Jocuri de manipulare – poartă numele materialelor și jucăriilor mânuite de copil: jocuri cu bile, jocuri cu materiale din natură, jocuri cu forme geometrice etc;

–  Jocuri imitative – poartă numele acțiunilor sociale transfigurate :,,Citim ziarul", ,,Hrănim păpușa";

–  Jocuri de conviețuire socială – ilustrează cunoaștere, motivație și îndemânare: ,, De-a mama și copilul ", ,, De-a șoferii", ,,De-a grădinița" etc ;

–  Jocuri de construcție – se raportează la cunoaștere, motivație dar și la priceperea de a construi: ,,Construim poduri peste râu", ,,Construim blocuri de locuințe" etc;

–  Jocuri dramatizări – se constituie în funcție de impresiile pe care le produc poveștile și basmele învățate;

–  Jocuri motrice simple – se realizează folosind sau nu materiale și jucării : alergări, târâri, cățărări, săritul corzii, mersul pe bicicletă etc.

–  Jocuri motrice complexe – se desfășoară mai cu seamă în cadrul activităților de învățare dirijate de educație fizică, în special exerciții de mers variat, concursuri sportive, treceri peste obstacole etc;

–  Jocuri de expresie afectivă: teatrul de păpuși, teatrul de masă, imitația  etc;

–  Jocuri senzoriale: jocuri pentru sensibilizarea auzului, jocuri pentru sensibilizarea gustului și a mirosului ,jocuri pentru educarea simțului echilibrului etc;

–  Jocuri intelectuale: jocuri fonematice, jocuri pentru îmbogățirea vocabularului,  jocuri matematice, jocuri de atenție etc;

       Jocurile didactice care permit o reușită abordare interdisciplinară fac parte din categoria metodelor active de predare-învățare și sunt jocurile de rol. Ele se bazează pe simularea unor funcții, relații, activități, fenomene etc., iar, prin practicarea lor, copiii devin actori ai vieții sociale pentru care se pregătesc. Punând copiii să relaționeze între ei, jocul de rol îi activizează din punct de vedere cognitiv, afectiv și motric-emoțional, iar interacțiunile dintre participanți dezvoltă autocontrolul eficient al conduitelor, comportamentelor și achizițiilor. Jocul de rol evidențiază modul corect sau incorect de comportare în anumite situații și reprezintă o metodă eficientă de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor .

       Pe lângă obiectivele cognitive specifice unor activități, jocul de rol contribuie la  

realizarea unor obiective atitudinal-valorice. Astfel, jocul de rol:

–  facilitează socializarea copiilor;

– îi familiarizează cu modul de gândire, trăire și acțiune, specific anumitor status-uri profesionale, culturale, științifice etc.;

–  le dezvoltă capacitatea de a rezolva situații problematice dificile, capacitatea empatică și de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor celor din jur.

       De asemenea, jocul de rol oferă oportunități pentru validarea unor comportamente sau pentru sancționarea altora și pentru exersarea lucrului în echipă și a colaborării.

       În proiectarea, pregătirea și utilizarea jocului de rol, se parcurg următoarele etape metodice:

  1. Identificarea situației interumane care se pretează la simulare prin jocul de rol;

  2.  Modelarea situației și proiectarea scenariului astfel:

– ca o povestire în care un narator povestește desfășurarea acțiunii și diferite personaje o interpretează;

– ca o scenetă în care personajele interacționează, inventând dialogul odată cu derularea acțiunii;

– ca un proces care respectă în mare măsură procedura oficială;

  3. Alegerea partenerilor și instruirea lor în legătură cu specificul și exigența jocului;

  4. Distribuirea fișelor cu roluri prestabilite de educatoare sau la alegerea

participanților;

  5.  Învățarea individuală a rolurilor și conceperea propriului mod de interpretare ;

  6. Interpretarea rolurilor de către toți participanții;

 7. Dezbatere cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor interpretate nesatisfăcător.

       Educatoarea are un rol deosebit de important în utilizarea jocului de rol. Ea concepe scenariul, ii implică în această activitate și copiii, distribuie rolurile pornind de la aspirațiile, aptitudinile și preferințele fiecărui participant, organizează activități pregătitoare, creează o atmosferă plăcută de lucru pentru a-i stimula pe și a evita blocajele emoționale în preluarea și interpretarea rolurilor, conduce modul de desfășurare al jocului de rol. Un astfel de joc solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale, aptitudini regizorale și actoricești.

       Sunt cunoscute și practicate două tipuri de jocuri de rol: jocuri de rol cu caracter general și jocuri de rol cu caracter specific. Din prima categorie fac parte: jocurile de reprezentare a structurilor, jocurile de decizie, jocurile de arbitraj, jocurile de competiție. Din a doua categorie fac parte: jocul de-a ghidul și vizitatorii, jocul de negociere, jocul de-a educatoarea și copiii etc.

       Indiferent de tipul de joc utilizat în grădiniță, conținutul principal al acestora este viața și activitatea socială a adultului, copilul fiind, în primul rând, o ființă eminamente socială.

       Prin intermediul jocului se realizează nu numai o cunoaștere a realității sociale , ci și o imitare a unor tipuri de relații sociale dintre adulți, așadar prin jocuri   deprind modele de conduită și ajung să reflecte chiar până la nivel de înțelegere comportamentele. 

JOCURILE LIBERE – MIJLOC DE SOCIALIZAREA COPIILOR ÎN GRĂDINIȚĂ

Obiectivul are ca scop socializarea copiilor prin valorificarea și îmbogățirea experienței de viață a acestora în cadrul jocurilor libere;

Punct de plecare este organizarea mediului ambient în așa fel încât acesta să sugereze și nu să impună copiilor subiecte de joc.

Copiii sunt primiți dimineața în sala de gimnastică, unde am amenajat diferite sectoare dotate cu materiale, accesorii, jucării pentru jocurile de rol: De-a bucătăresele; De-a cofetarii, De-a pizzeria, De-a medicul de familie, De-a chirurgul. De-a veterinarul, De-a farmacia, De-a onomastica, De-a grădinița, De-a școala, De-a magazinul cu jucării, De-a coaforul și frizeria, De-a biblioteca, De-a editorii, De-a spectacolul, Minidiscotecă, Prietenul meu-calculatorul, De-a constructorii etc.

Aici, după preferințele copiilor și sub supravegherea atentă a educatoarelor, se încing jocurile copiilor, fără să fie separați pe grupe de vârstă. Faptul că în joc se antrenează și sunt antrenați copii de diferite vârste, sub îndrumarea tuturor educatoarelor, este benefic pentru copii, pentru socializarea acestora.

Relațiile care se stabilesc între copii în timpul jocului mă determină să-mi asum și eu roluri diferite, în funcție de situațiile create, de context: uneori un rol pasiv, de simplu spectator, de observator sau interpret a ceea ce se întâmplă în jocul respectiv, (acest lucru se întâmplă atunci când relațiile între partenerii de joc decurg normal, fără denaturări, fără devieri comportamentale de la regulile jocului, sau conflicte între copii), alteori, un rol activ, de partener de joc, (când observ că jocul are un conținut prea sărac, are prea puțini parteneri etc.), propunând variante de joc posibile, pentru diversificare, acceptarea în joc și a altor copii, care au sosit între timp la grădiniță și observ că își doresc să intre în joc, dar nu au suficient curaj sau abilitatea de a se face acceptați, posibile relații de colaborare, de parteneriat, prin care își pot valorifica cunoștințele, competențele, abilitățile, capacitățile și își pot îmbogăți experiența de viață.

De exemplu, când fetițele, în jocul De-a gospodinele au preparat fursecuri, pizza, ceai, cafea etc., și ne-au servit pe noi, educatoarele, observând că tot repetă acest lucru, jocul devenind rutină, le-am propus să-și dezvolte o mică afacere, un laborator în care să prepare astfel de produse, pe care apoi să le livreze altor parteneri, care au o cofetărie, o pizzerie, o cafenea, alți parteneri să-și facă un parc auto, alții să fie șoferi care transportă marfa, alții cumpărători și consumatorii produselor, alții inspectori care controlează calitatea produselor și dacă sunt respectate normele igienico-sanitare în producerea lor, alții să fie mecanicii care intrețin în stare de funcționare mașinile, alții bancheri care lucrează într-o bancă, unde se depun sau de unde se împrumută bani pentru susținerea afacerilor etc. O propunere interesantă a venit de la un copil din grupa pregătitoare: de a deschide Clubul oamenilor de afaceri. Bucuria cu care eu am primit propunerea lui i-a entuziasmat și pe ceilalți copii și imediat am pornit la fapte.

Astfel, se observă că sugestiile educatoarei nu stopează jocul copiilor, nu reduc libertatea copiilor în joc, dimpotrivă, le dezvoltă imaginația, spiritul creator, conținutul jocului se îmbogățește prin transpunerea în joc a realităților cu care se confruntă societatea noastră și, cel mai important lucru, după părerea mea, copiii se simt foarte bine, sunt foarte apropiați de educatoare și o respectă. Respectând sugestiile ei, ca partener de joc, le acceptă ca puncte de plecare, dând apoi frâu liber propriei imaginații. Acest lucru se întâmplă pentru că ei, la rândul lor se simt respectați și tratați cu seriozitate, chiar dacă este vorba de joc, sau mai ales când este vorba de joc, deoarece pentru copil, jocul este activitatea cea mai serioasă, este un mod de viață.

De asemenea, am constatat că unii asupra celorlalți, copiii exercită o influență benefică:

– cei mici la început stau pe margine, mai plâng, mai privesc, mai deranjează, dar se familiarizează cu noul mediu social în care au intrat, grădinița, cu elementele de noutate, care nu sunt puține pentru un copil de 3 ani, cu regulile impuse de viața în colectivitate, care iarăși, nu sunt puține, și în felul acesta reușim să scurtăm și să facem mai ușoară perioada de acomodare a celor mici cu regimul de viață din grădiniță. Este plăcut să vezi cum, treptat-treptat ei capătă curaj, încredere în cei din jur și în forțele proprii, pentru ca, mai apoi să reclame și ei roluri în jocurile celor mai mari decât ei: păpușa, fetița, băiețelul, în jocul De-a mama, copiii, în jocul De-a educatoarea, De-a grădinița, De-a Școala, animale, în jocurile De-a carnavalul, De-a fermierii, ucenicul, în jocul De-a constructorii, echipa Juniorii, în dansurile tematice, populare sau la Minidiscotecă etc., iar mai târziu, devin inițiatori de jocuri, primesc sau își asumă roluri principale în joc, sau devin lideri în grupa lor.

– cei mari învață să fie buni, miloși, răbdători, toleranți cu cei mai mici decât ei, mai puțin îndemânatici, mai puțin cunoscători sau dispuși să respecte regulile jocului, ceea ce le dă satisfacția de a fi îndrumătorii, mentorii acestora, iar cei mici, învățăceii, discipolii lor.e

2.4.2 Întâlnirea de dimineață

Educația preșcolară se încadrează într-o acțiune încununată de succes care se

întemeiază pe o concepție coerentă și pe o strategie acțională care nu pierde din vedere

mulțimea faptelor, aspectelor și interdependențelor care se cer corelate și controlate în același

timp. Aceasta este posibil de realizat într-un cadru organizat, în instituții preșcolare unde se urmărește socializarea copiilor . Din punctul de vedere al condiționărilor sociale multiple și al procesului de comparare socială pe care îl provoacă , acest prim mediu organizațional cu care se confruntă copilul exercită o influență profundă, cu rol facilitator pentru experiențele sociale ultrioare.

Studiile de specialitate subliniază faptul că prin integrarea copilului într-un grup

social el dobândește abilități în a se raporta la ceilalți membrii ai grupului cu care învață să stabilească relații eficiente, este ajutat să rupă relațiile de dependență față de părinți prin afirmarea capacităților de autoservire: a mânca, a se îmbrăca, a se încălța, a se pieptăna, ceea ce îi conferă o altă libertate de acțiune.

În cadrul programului instructiv educativ din grădiniță copilul este captat într-un

proces de construire sau elaborare a unui comportament care să-i permită afirmarea eului prindescoperirea competențelor sale ori prin constatarea dificultăților pe care le are de învins.

Noua orientare a educației are ca ideal conturarea personalității omului de mâine

care să fie mai responsabil, căruia să-i pese de tot ceea ce se petrece în jurul său, de aceea,educatorii trebuie să-i învețe pe copii să-și dezvolte competențe sociale , emoționale, atitudini și valori. Lucrând în grupuri mici, încurajează copiii să facă alegeri, să-și asume responsabilitatea pentru propriile decizii, să-și exprime ideile în mod creativ, să respecte stilurile și priceperile

diferite ale colegilor, să utilizeze abilități de învățare prin cooperare, să-și dezvolte gândirea critică și să exerseze gândirea independent.

Întâlnire de dimineață are loc la începutul zilei, când copiii se salută unul

pe celălalt, ascultă cu atenție gândurile colegilor de clasă în legătură cu o problemă ridicată, comentează și pun întrebări. Apoi, copiii colaborează în desfășurarea unor activități, discută programul și noutățile din ziua respectivă.

Întâlnirea de dimineață este momentul când copiii imaginează și planifică activitatea

pe care vor s-o desfășoare în ziua respectivă.

Educatoarele pun la dispoziția copiilor anumite materiale care le vor fi necesare peparcursul zilei și-i vor anunța pe copii ce s-a planificat pentru acea zi. Acum se verifică stadiul unor proiecte de lucru aflate în desfășurare. Acest moment al zilei este înțeles, conștientizat de către copiii de grupă mare și mare-pregătitoare, pe când cei de grupă mică , de trei ani, vor începe ziua fără o astfel de "întrunire" de dimineață. La acest moment al zilei, cei mici pot spune pur și simplu unde vor să-și înceapă activitatea , evident, cu sprijinul educatoarei care le amintește copiilor ce au de făcut sau terminat și, bineînțeles, printr- o verbalizare corectă.

Copiii de 4-5 ani pot revedea împreună orarul zilei, pentru a începe să discute despre ce vor să facă în ziua respectivă. Cei de 5-6 ani sunt interesați de orarul afișat – fie că îl citesc, fie că descifrează semnificația imaginilor care îl compun . Acest moment al zilei oferă o șansă copiilor să împărtășească și celorlalți vești sau informații despre căminul și familia lor, despre experiențele lor în cadrul comunității în care trăiesc (o excursie, o vizită). Grupele de copii de 5-6 ani pot începe programul cu o problemă de matematică, o ghicitoare sau o altfel de activitate distractivă.

CONȚINUT – DESFĂȘURARE

Întâlnirea de dimineață are drept finalitate conturarea următoarelor calități ale

personalității copilului: grija pentru colegii lor, disponibilitate pentru ceilalți, împărtășirea

unor idei și experiențe importante, care să pornească dintr-o încredere în forțele proprii bine conturată.

Această reuniune a întregii grupe de copii cu educatoarea lor, la începutul zilei, se face în felul următor: pentru a se vedea bine unii pe ceilalți, copiii se vor așeza în formație de cerc; mai întâi își salută colegii și pe eventualii musafiri, vizitatori; în următorul moment, unul din copii prezintă colegilor lor o experiență personală, iar ceilalți copii pot participa prin diferite comentarii și întrebări; după acesta , tot colectivul de copii ia parte la o activitate scurtă și energică, cu scopul de a imprima un sentiment de unitate și non competitivitate în interiorul grupului și de a consolida o competență intelectuală. Întâlnirea de dimineață se încheie cu noutățile zilei, care constă , de fapt, în activitatea proiectată de către educatoare, împreună copiii, la sfârșitul săptămânii anterioare.

În programul zilnic al claselor responsabile și protectoare, întâlnirea de dimineață

ocupă un loc foarte important pentru crearea unei atmosfere pozitive în clasă, pe tot parcursul zilei.

Această primă activitate din programul unei zile, care durează 20 – 25 minute,

cuprinde patru momente și este structurată în felul următor:

Salutul, prima componentă a întâlnirii de dimineață, este, de fapt, întâmpinarea tuturor celor deja prezenți în clasă – astfel, copiii simt rolul important pe care-l au în cadrul grupului. Copiii se așază, împreună cu educatoarea lor, în cerc; fiecare copil se adresează colegilor folosindu-se de numele acestora, astfel creându-se în clasă o atmosferă prietenoasă; salutul pregătește următorul moment al întâlnirii de dimineață.

Împărtășirea cu ceilalți, al doilea moment al acestei activități, este prielnic pentru

schimbul de idei; astfel, copiii au posibilitatea să se cunoască unii pe alții , în acest schimb de opinii copiii având prilejul de a-și dezvolta competențe de comunicare, dar și de a deveni buni ascultători.

Activitatea de grup, cea de-a treia componentă a întâlnirii de dimineață, generează

coeziunea grupului prin intermediul cântecelor, jocurilor și activităților scurte, energice și

plăcute. Cele mai potrivite sunt jocurile non – competitive, realizate prin cooperare și care să respecte nivelul individual de dezvoltare a capacităților fiecărui participant. De regulă, în acest moment al întâlnirii de dimineață se pune accent pe curriculum sau pe o temă recent analizată în clasă. Câteva astfel de activități sunt: "Să așezăm jucăriile", care a avut drept formarea capacității de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple și de a le pronunța corect, precum și formarea capacității de a utiliza corect prepozițiile "în" și "pe", corespunzătoare unor poziții spațiale; "A cui voce este?", în care am urmărit verificarea cunoștințelor legate de folosirea corectă a substantivelor în cazul G și D, dezvoltarea acuității auditive, verificarea cunoștințelor legate de prsonajele din poveștile sau basmele audiate anterior; "Ce ai scos din săculeț?", prin care am realizat fixarea cunoștințelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă, formarea deprinderii de a acționa numai atunci când sunt solicitați și formarea deprinderii de a cânta în colectiv; "Ce crezi că face?", prin care am urmărit dezvoltarea capacității de a recunoaște semnele exterioare ale diferitelor emoții, precum și dezvoltarea creativității în vorbire; "Cum ne comportăm?", prin care am realizat dezvoltarea capacității de a aprecia situațiile concrete din punct de vedere moral și civic, exersarea limbajului prin susținerea unei vorbiri monologate sau dialogate, dezvoltarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec cunoscut.

Noutățile zilei constituie segmentul care încheie întâlnirea de dimineață și în care

copiii sunt anunțați ce urmează să învețe / lucreze în acea zi; aceste activități îi ajută pe copii să-și exerseze competențele de studiu ce le sunt necesare pentru dezvoltarea cunoștințelor de matematică, alfabetizare, artă. Tot în cadrul acestor activități se mai pot face și următoarele lucruri: completarea mapelor individuale sau a unui calendar. De exemplu, noi am elaborate "Calendarul fructelor", în care copiii completează, zilnic, ce și câte fructe au consumat în ziua anterioară. Aceste activități fac introducerea în munca individuală sau de grup în care copiii învață și pun în practică competențe sociale, emoționale și intelectuale. De asemenea, tot în acest moment al întâlnirii de dimineață, se pot face anunțuri speciale pentru ziua respectivă, cum ar fi, de exemplu, o aniversare a unui copil, sau reactualizarea unei semnificații special a zilei respective – sărbătorirea anumitor evenimente.

Caracterul istoric al educației face ca grupurile, comunitățile să se redefinească mereu, iar idealul educațional ar trebui să fie foarte clar pentru fiecare dascăl, indiferent de nivelul la care predă, și să nu se uite, nici măcar o clipă, că noi educăm astăzi pentru societatea de mâine. Acest "mâine" este cu atât mai îndepărtat de prezent cu cât vârsta copiilor pe care-I educăm astăzi este mai mică: astfel, un copil care are astăzi 5 ani va avea 20 de ani în anul 2020, când, firesc, lumea, viața vor fi total diferite de ceea ce trăim noi acum. De aceea consider că cea mai mare responsabilitate, privind acest aspect, revine educatoarelor care educă astăzi pentru societatea de peste 15 ani; de felul în care educatoarele reușesc să formeze la copii deprinderile sociale de care vor avea nevoie "mâine", depinde reușita acestora în viață. Pentru realizarea acestui obiectiv, primordial în formarea copilului ca om, este foarte important ca educatoarele să reușească să formeze la copii sentimentul apartenenței la grup: acum se pun bazele muncii în echipă. Acum copiii vor învăța:

Să cunoască numele celorlalți: copiii vor învăța să se strige pe nume și să fie

preocupați de interesele și sentimentele celor din jur;

Să își aștepte rândul: pe măsură ce cresc, copiii vor face acest lucru fără să se

certe cu ceilalți sau să întrerupă activitatea;

Să împartă ceea ce au: copiii vor învăța să fie atenți, să-și rezerve timp pentru

educatoare, să împartă cu ceilalți jucăriile, alte obiecte din clasă sau chiar

mâncarea;

Să le facă loc, în cerc, și altora – de exemplu copiilor întârziați – sau să stea lângă

copiii care nu le sunt cei mai buni prieteni, astfel relația cu aceștia consolidânduse;

Să participe la activități: copiii vor învăța să se alăture unui grup mic și să

participe la activitatea acestuia într-o manieră constructivă;

Să-i invite pe alții să se alăture unui grup: copiii vor învăța cum să adreseze

invitații celorlalți, astfel încât să-i determine să se alăture grupului;

Să fie prietenoși: copiii vor învăța cum să salute și să-și manifeste interesul

pentru ceea ce fac alții;

Să coopereze: copiii vor învăța să interrelaționeze în cadrul proiectelor, să

rezolve probleme împreună, să se joace în grup sau echipă;

Să rezolve conflicte: copiii vor învăța că, discutând despre problemele care se

ivesc, împărtășind sentimente sau puncte de vedere, conflictele pot fi soluționate.

IMPORTANȚA ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ

Întâlnirea de dimineță are un rol deosebit în stabilirea unității colectivului de copii, făcându-i să conștientizeze că sunt legați unii de alții prin interese și valori comune: la un moment dat vor fi capabili să treacă peste propriile interese în favoarea grupului, vor participa cu mai mult interes la toate activitățile atunci când simt că sunt parte importantă a acestuia.

Cu timpul, între membrii grupului se crează un anumit nivel de încredere și-și vor dezvolta capacitatea de autocorectare: copiii acceptă mai ușor să primească critici de la un prieten de-al lor decât de la un necunoscut sau chiar de la un adult. De asemenea, întâlnirea de dimineață ajută la stabilirea unor relații care dau naștere unui sentiment de apartenență fiecărui membru.

Scopul principal al întâlnirii de dimineață îl reprezintă cooperarea în procesul de învățare colectivă și nu competiția sau victoria individuală

Întâlnirea de dimineață contribuie substanțial la sporirea aptitudinilor de comunicare: copiii se angajează în discuții de grup, dând, astfel, posibilitatea educatoarelor să vină în sprijinul lor pentru a modela și a dezvolta aptitudinile necesare comunicării eficiente (să vorbească astfel încât ceilalți să înțeleagă mesajul, să asculte

când alții vorbesc, să folosească limbajul în rezolvarea problemelor, să contribuie cu idei la discuția din cadrul grupului).

Prin intermediul întâlnirii de dimineață, copiii își dezvoltă aptitudini sociale: își mută centrul de interes de la propria persoană la alte persoane, astfel conturându-se empatia, ascultarea activă în rândul colegilor, copiii fiind determinați să privească lucrurile și din perspectiva altei persoane: părtinirile sunt înlăturate și se promovează tolerarea și acceptarea diferențelor. Aceste calități sociale creează premisele unei comunicări eficiente și deschise între membrii societății.

Întâlnirea de dimineață favorizează dezvoltarea unor competențe academice: vorbirea, ascultarea, dezvoltarea vocabularului, formularea de întrebări, analiza și evaluarea unor materiale, construirea unor răspunsuri spontane la întrebări, acceptarea solicitărilor celorlalți.

De asemenea, întâlnirea de dimineață crează o atmosferă pozitivă în clasă: copiii seapropie unii de alții, învață să coopereze, învață să evite criticile la adresa altora, învață să-I respecte pe ceilalți ca persoane. Prin intermediul întâlnirii de dimineață sunt încurajate atitudinile și comportamentele democratice: includerea (contribuțiile copiilor sunt analizate cu bunăvoință și respect de către educatoare), participarea activă (toți copiii iau parte la întâlnire), gândirea critică (copiii învață să pună întrebări, să provoace și să evalueze, fără răutate, idei asemănătoare sau diferite de cele proprii), toleranța și acceptarea (când copiii nu sunt de acord cu ideile altora, aceștia se întrunesc, se ascultă ideile diferite și sunt luate în considerare, pentru că între colegi există încredere), gândirea independentă (copiii sunt încurajați să-și împărtășească unii altora experiențele și ideile), deschiderea (o serie de idei sunt prezentate și discutate), responsabilitatea personală și socială (copiii stabilesc reguli referitoare la propriul comportament și la comportamentul grupului, ascultând atent, răspunzând respectuos și exersând amabilitatea pe tot parcursul zilei).

Întâlnirea de dimineață conturează personalitatea copilului prin următoarele calități: grija pentru ceilalți, încredere în forțele proprii, disponibilitate pentru ceilalți

CapitoluIII

Obiectivele și ipotezele cercetării

Cecretarea pedagogică constă în metodele de stimulare a socializării preșcolarilor.

Grădinița este prima experiență a vieții în societate a copilului. Ea constituie un cadru nou pentru copil, prin dimensiunile și conținuturile sale, prin activitățile variate, noi și interesante. Este o însușire de metamorfoză, de o coloratură afectivă intensă, cu progrese, cu eforturi perseverente și de durată din partea copiilor.

Scopul cercetării îl constituie metodele de stimulare a socializării perșcolarilor prin intermediul activităților parcurse într-o zi la grădiniță.

O1. Studierea teoretică a problemei socializării preșcolarilor

O2. Alegerea corectă a metodelor de stimulare a socializării

O3. Organizarea, analizarea și prelucrarea datelor

O4. Elaborarea metodelor de îmbunătățire a socializării

O5. Formularea concluziilor

Ipotezele cercetării:

Presupunem că o bună cunoștere a nivelului dezvoltării sociale și comportamentale a copilului preșcolar este de natură să faciliteze metodele de stimulare a socializării în activitățile lor

Datorită faptului că activitățile preșcolarului sunt, în majoritatea lor activități de învățare și socializare ele ajută mult la dezvoltarea socială a copilului

Presupunem că dezvoltarea socială a copilului, este determinată de metodele folosite în stimularea socializării lui.

Capitolu IV

Metodologia cercetării

Trăim într-o lume care ne pune la încercare, în fiecare clipă, capacitatea de a face față unor impacturi afective, sociale, de a manifesta reacții comportamentale în care să nu uităm de modul în care ne văd ceilalți, de gradul în care, prin deciziile noastre, i-am putea afecta. Socializarea reprezintă procesul de devenire a unei individualități umane ca ființă socială, de integrare a copilului în societate. Necesitatea transmiterii mijloacelor de comunicare ale limbajului și a cunoștințelor decurge din faptul că un copil este o ființă potențial socială, care intră în viață fără nici o zestre culturală: nu posedă limbaj, nu are control asupra impulsurilor, nu are formate deprinderi și atitudini.

De aceea, tot ce se transmite în procesul de socializare: valori sociale, obiceiuri, tradiții progresiste, idealuri, atitudini, sentimente, comportamentele existente într-o comunitate umană este interiorizat de către copil, permițându-se astfel internalizarea unui model cultural ce se va răsfrânge în comportamente deschise, vizibile (ținută, limbaj, conduită morală ) dar și în conduite mai puțin vizibile ( atitudini, stări emoționale, opinii).

Copilul va dobândi reguli de viață, obișnuințe, moduri de gândire, cadre spațio-temporale, idealuri conforme cu mediul social în care este crescut, capacitatea de comunicare și interacțiune, competența de exercitare a rolurilor cerute de societate (de copil, de prieten, de școlar) dar și dobândirea conștiinței datoriilor și responsabilității. În tot acest proces de transmitere și asimilare copilul nu este un obiect asupra căruia se exercită acțiunea pentru că societatea recunoaste rolul lui activ în cadrul ei, recunoaște veritabilul univers al copilariei ca fiind o etapă distinctă de viață și acordă copilului un statut social particular și roluri specifice.

Partea practică a cecetarii de licență s-a desfășurat în incinta grădiniței Școala Gimnazială“Ion Luca Caragiale” din Baia Mare la care au participat copii grupei mari alcătuită dintr-un lot de 16 subiecți respectiv 7 băieți și 8 fete. Partea pactică a cercetării s-a desfășurat pe parcursul unei săptămâni pe tema meseriilor unde am realizat un proiect tematic și un proiect de activitate integrată, în care s-au folosit mai multe metode de stimulare a socializării.

Obiectivele propuse

să elaborăm un model de învățare formativă orientat spre stimularea dezvoltării sociale a copiilor;

să concepem un set de sarcini cu efecte formative, axate pe diverse direcții ale dezvoltării sociale a copiilor;

să comparăm efectele intervenției medodelor de stimulare a socializării , cu efectele dezvoltării spontane a copiilor, cu precizarea că intervenția experimentală se identifică cu o învățare de antrenare a abilităților de socializare ale copiilor.

Ipoteze

– Presupunem că preșcolarii incluși într-un program de antrenament formativ vor accede mai ușor la socializarea propriu-zisă.

– Presupunem că achizițiile realizate de copii prin experimentul formativ, la nivelul vârstei preșcolare, vor facilita, în continuare, realizarea socializării.

– Este de presupus că găsirea unor modalități de facilitare a adaptării preșcolarului în ordine afectivă, motivațională și relațională este de natură să ușureze demersul de integrare socială.

Metode folosite

Modelul experimental formativ s-a bazat pe restructurări ale unor conținuturi educaționale din programă, la nivelul mai multor variabile ale relației educator-copil: la nivelul predării, învățării și evaluării, pentru cele mai importante domenii de activitate din grădiniță: Educarea Limbajului, Activități Matematice, Cunoașterea Mediului Înconjurător, Activități Expresiv-Creative.

Sarcinile din cele 4 domenii de cunoaștere diferite sunt consonante cu activitățile naturale de joc și de învățare din grădiniță.

Metoda observației s-a bazat pe observarea implicării copiilor în mai multe activități cum ar fi concursul pe care l-am organizat pentru a observa cum interacționează unii cu ceilalți cum se ajută întrei ei și cum pot muncii împreună pentru rezolvarea fiecărei sarcini. La început unii dintre ei au fost puțin mai reținuți dar până la sfârșitul sarcinii s-au implicat cu toții. O altă activitate ar putea fi jocul liber unde ii putem observa cel mai bine, în general băieții se joaca mai mult „ De-a șoferii”, „De-a pompierii” iar fetițele „De-a doctorița” „De-a poneii”, prin aceste jocuri ei socializează cel mai mult.

Prin participarea copiilor la activitățile propuse pe întreaga săptămână ei vor fi învățați să interacționeze unii cu ceilalți pentru a li se imbunătății capacitatea de a socializa.

Capitolu V

Prezentarea rezultatelor

5.1 Proiect tematic

TEMA DE STUDIU: “Ce și cum vreau să fiu?”

TEMA PROIECTULUI: “Munca e brățară de aur”

NIVELUL: II (5-7ani)

PERIOADA: 31.03.2014- 04.04.2014

Argument:

Copiilor le place să se joace. Prin joc, ei învață puțin câte puțin ce înseamnă viața, pentru că jocurile lor se sprijină pe realitate. Astfel, ei devin oameni importanți, dovedind un comportament civilizat. Învățând de pe acum cine face și cum face, care este rodul muncii noastre, ce răsplată așteptăm pentru efortul depus.

„Călătorind” printre profesii și meserii, dar și cu diferite mijloace de transport imaginare prin țară, în timp, copii vor fi încântați să afle lucruri noi și interesante, care să le stârnească curiozitatea și plăcerea de a învăța.

Interesul crescut al copiilor pentru plimbările reale și imaginare, curiozitatea și plăcerea de a „călători”, am considerat că este o temă plăcută pentru realizarea unui proiect.

SUBTEMA:” Ce voi fi oare când voi fi mare?”

OBIECTIV GENERAL:

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a meseriilor și profesiilor, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestora.

OBIECTIVE URMĂRITE

OBIECTIVE CADRU

Domeniul limbă și comunicare

-educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;

Domeniul științe

-dezvoltarea operațiilor prematematice;

-dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.

Domeniul om și societate

-îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

-cunoașterea și respectarea normelor de comportament în societate, educarea abilității de a intra în relație cu alții;

-formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelui de dezvoltare motrică;

Domeniul estetic și creativ

-formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, montaje;

-formarea capacităților de receptare a lumii sonore și a muzicii.

Domeniul Psihomotric

-formarea și dezvoltarea deprinderilor de lucru motrice de bază și utilitar aplicative;

-formarea deprinderilor igienico-sanitare pentru menținerea stării de sănătate.

Obiective de referință

Domeniul Limbă și Comunicare

-să participe la activitățile de grup atât în calitate de vorbitor cît și în calitate de auditor;

-să învețe cuvinte noi, conștientizându-le înțelesul pentru a folosi în contexte adecvate;

-să comunice impresii, idei despre mediul social și natural.

Domeniul științe

-să efectueze operații cu grupele de obiecte construite în funcție de diferite criterii date ori găsite de ei însăși;

-să comunice impresiile pe baza observărilor efectuate;

-să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și a naturii.

Domeniul Om și Societate

-să cunoască și să respecte normele necesare intregrării în viata socială precum și reguli de securitate personală;

-să cunoască și să utilizeze uneltele simple de lucru pentru relizare unei activități practice;

-să fie capabil să realizeze lucruri practice, valorificând deprinderile de lucru însușite.

Domeniul estetic și creativ

-să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii;

-să exerseze deprinderile tehnice specifice montajului în redarea unor teme plastice;

-să diferențieze auditiv timbrul și intensitatea sunetelor din mediul apropiat și a sunetelor muzicale;

-să informeze cântece pentru copii;

Domeniul Psihomotric

-să-și formeze o ținută corporală corectă(în poziția stând, șezând și în deplasare);

-să perceapă comportamentele spațio-temporale(ritm, durată, distanță, localizare).

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

RESURSE MATERIALE:

Cărți ilustrate pentru copii

Pliante

Planșe

Puzzle

Jetoane magnetice cu meserii

„Jocul meseriilor”

Rebusul meseriilor

Cărți de colorat

Caiete, creioane colorate

Pensule, acuarele

Plastilină și planșete

Culegeri de texte literare

Culegeri și cântece

RESURSE UMANE

-copii

– educatoare

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee didactice:

– observația, expunerea , conversația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, jocul, tehnica tangram, ghicitorile, tehnica blazonului;

Mijloace de învățământ:

– jucării specifice meseriilor, unelte, planșe, jetoane, reviste, caiete, fișe, instrumente de scris,truse pentru jocuri de rol, cartoane colorate, hârtie creponată, accesorii pentru copii;

Forme de organizare a activităților:

– pe grupuri, frontal, individual.

EVENIMENT DE DESCHIDERE:

Cu câteva zile înainte de începerea proiectului,s-a stricat un scaun.Le-am spus copiilor că va trebui să chemăm pe cineva să-l repare.Pornind de la aceast lucru,o fetiță a spus că tatăl ei poate să facă acest lucru,pentru că este tâmplar.De aici a început valul de întrebări din partea copiilor:,,Cum îl repară?”, ,,Îl lipește?”, ,,Cu ce îl lipește?”, ,,O să facă un alt picior?”

Ascultând dicuțiile copiilor,le-am sugerat să vorbim despre meserii și astfel să aflăm mai multe despre profesii.Copiii au fost încântați și așa am început să gândim cum se va desfășura proiectul și de ce materiale avem nevoie.

SCRISOARE DE INTENȚIE

Dragi părinți, vă anunțăm Atunci când este muncit.

Că am dori și noi s-aflăm Orice lucru ar putea

Câte-n lună și în soare Să ne-ajute cu ceva

Despre muncă și a ei valoare. Tema să o lămurim,

O vorbă am auzit: Că deși are miros, Bucuroși noi îl primim

Orice muncă-i cu folos. În echipă să lucrăm,

Bunul este prețuit Valoarea să i-o dublăm.

Stabilirea direcțiilor de dezvoltare

INVENTAR DE PROBLEME:

CENTRE DE INTERES DESCHIS ȘI MATERIALE PUSE LA DISPOZIȚIA ELEVULUI

ELABORAREA HĂRȚII PROIECTULUI

INVENTAR DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:

Întâlniri de dimineață:

-Primirea copiilor: deprinderi de comunicare;

– Salutul – consemnarea prezenței;

– Completarea calendarului naturii

– Gustarea – deprinderi igienice și de autoservire;

– Autocunoaștere: “Eu sunt…și aș vreau să fiu…!”; “Sunt vesel sau trist. Cum mă manifest?”;

– Deprinderi de independență în acțiune: “Singurel muncesc,/ Lucrul să îl prețuiesc!”

– Deprinderi de a lucra în echipă: “Împreună noi lucrăm,/Munca o valorizăm!”;

– Abilități de comunicare: “Când intervin în conversație?”; “Cum ascult o conversație?”;

– Dezvoltarea empatiei: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”; “Ba al meu, ba al tău, ba împreună”.

– Deprinderi de negociere: “Probleme de am avea, cu răbdare le vom rezolva!”;

– Deprinderi de ordine: “Servim ordonat acum…micul dejun.”

– Luarea deciziilor: “Am greșit în grupul de prieteni. Cum procedez?”;

– Deprinderi de acceptare a diversității: “Vreau să te cunosc mai bine!”.

– Activități opționale:

-Educație ecologică: Din tainele meseriilor: “Speologii”; “Scafandrii”; “Alpiniștii”;

-Mandale – artă și relaxare: “Instituții”; “Unelte”.

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE DIN PRIMA PARTE A ZILEI:

1. Construcții: “Castelul prieteniei”; “Piramide”; “Gardul grădiniței”; “Mașinuțe”; “Turnulețe”.

2. Biblioteca: “Recunoaște uneltele și meseriile!”; “Recunoaște instituțiile!” – citire de imagini; “Ghici ce e?” – unelte, meserii și instituții; “Să-i desenăm zidarului pălăria!” – comunicare scrisă (combinații de linii oblice); “Să desenăm coloanele castelului!” – combinații de bastonașe; “Să desenăm mânerul umbrelei!” – combinații de bastonașe întoarse.

3. Joc de rol: “De-a bucătarii”; “De-a fermierii”; “De-a mama”; “De-a tata”; “De-a doctorul”; “De-a constructorul”; “De-a educatoarea”; “De-a șoferii”; “De-a fotograful” etc.

4. Știință: “Labirinturi – drumul spre grădiniță”; “Drumul spre supermarket”; “Mobilierul grădiniței (al casei mele, al cabinetului medical)” – puzzle; “Ordonează crescător mulțimile de meseriași!”; “Completează imaginea cu elementele care lipsesc!”; “Îmbracă păpușa după meserii!”.

5. Joc de masă: “Din sferturi – întreg” – meserii, unelte, instituții; “Caută umbra meseriașului!”; “Desenează ce a uitat pictorul!”; “Alege și grupează uneltele după meseria potrivită!”; “Să refacem jucăria!”.

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE DIN PARTEA A III-A A ZILEI:

– Jocuri de mișcare: “Cine te-a strigat?”; “Bat din palme”; “Castelul”; “Piticii”;

– Jocuri de încurajare: “Jucării afective”;

– Exerciții de cunoaștere interumană: “Cadoul meu”;

– Exerciții de siguranță: “Mersul orbului”;

– “Frământări de limbă”;

– “Proverbe despre muncă și meserii”;

– Concurs: “Cursa cu obstacole”;

– „MANIFEST PENTRU O LUME MAI BUNĂ.” – Montaj literar, muzical, cu prezentarea rolurilor sociale ale omului.

REZULTATUL ÎN FAPT: EVALUARE

Priamida meseriilor

Expoziții cu lucrurile copiilor: carte “ Cărticica mea cu meserii”, “Rebusul meseriilor”

Album cu fotografii: realizate în timpul proiectului

CONCLUZII

Tema acestui proiect a fost sugerată copiilor din grupa mare de mine având rol de ghid în timpul desfășurării proiectului.Cunoștințele primite în timpul proiectuui au fost de un real folos deoarece au fost puși în situația „de cercetători/investigatori” în care singuri trebuiau să-și găsescă răspunsurile.

Activitățile pe care le-am desfășurat au fost de tip integrat, copii reușind să aprofundeze cunoștințele primite în timpul derulării proiectului.

Planificare

5.2 PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Unitatea de invătământ: Scoala Gimnazială „I.L. Caragiale”

Data: 03.04.2014

Autor: Banu Paula Carla

Tema anuală: „CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU”

Subtema: „Când voi mare, ce voi fi oare?”

Tema zilei: „Tot ce știu despre meserii”

Forma de realizare: Activitate integrată ( ALA1+ ADE+ALA2)

Tipul de activitate: mixtă

Durata: 1 zi

Elemente componente ale activitații integrate:

ADP: Întâlnirea de dimineața: – salutul, prezența, calendarul naturii

Împărtășirea cu ceilalți:”Când voi fi mare, ce voi fi oare?”

Activitatea de grup: „Meseria părinților mei”

Noutatea zilei: Prezentarea programului zilei

Rutine: Suntem mari, ne descurcăm singuri!

Tranziții: „Ce miros au meseriile?” – cântec, „Jocul degetelor”

ALA1: Activități pe centre de interes

Știința: Ce este si cui foloseste?

Jocul meseriilor

Arta: Cărticica mea cu meserii

Construcții: Micii arhitecți

ADE: DLC-Când voi fi mare, ce voi fi oare?- joc didactic

DOS-Cofetarii pricepuți-activitate practic-gospodărească

ALA2: Jocuri distractive: „Spune ce fac?” (mimăm meserii), „Stop la semafor!”- joc de mișcare

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

-consolidarea cunoștințelor referitoare la meserii;

-activizarea vocabularului cu unele cuvinte referitoare la

meserii, unelte și produse (verbe reprezentând acțiuni specifice);

-stimularea interesului pentru activitățile practice;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ADP:-să-și dezvolte abilități de comnicare, participând la dialogul dintre

educatoare și copii în cadrul întâlnirii de dimineață;

-să completeze calendarul naturii alegând jetoanele adecvate;

-să respecte regulile grupului;

-să respecte regulile de igiena;

ALA1: Știința:-să-și exerseze abilitățile de observare , comparare,descriere,clasificare;

-să-și dezvolte curiozitatea, interesul de a descoperi;

-să aleagă jetoanele corespunzătoare meseriei alese;

-să rezolve fișa respectând cerințele.

Arta:-să coloreze imaginile prin hașurare respectând conturul;

-să-și perfecționeze coordonarea oculo-motorie;

-să-și dezvolte simțul estetic și gustul pentru frumos;

-să finalizeze lucrările;

Construcții:-să realizeze modelele imaginate prin îmbinarea cuburilor;

-să-și exereseze deprinderile de cooperare și colaborare în grup pentru realizarea unui scop comun;

-să aprecieze și să respecte munca celorlalți.

ADE: ACTIVITATE INTEGRATĂ (DLC+DOS2)

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

-cognitive

– să recunoască meseriile pe baza unei scurte descrieri(ghicitori);

– să recunoască sunetul inițial și numărul de silabe pentru fiecare meserie prezentată;

– să asocieze imaginiii fiecărei meserii jetoanele cu unelte;

– să se exprime corect gramatical, în propoziții simple și dezvoltate,

folosind verbe care reprezintă acțiunile specifice fiecărei meserii;

-să participe la activitate atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de auditor;

-afective

-să-și cunoască responsabilitățile microgrupului din care face parte;

-să dobândească sentimentul de bucurie și satisfacție față de rezultatul muncii;

-să-și formeze competențe de a planifica și finaliza o acțiune și de a aprecia rezultatele muncii;

-psiho-motorii

-să reprezinte grafic cuvintele găsite;

-să exerseze deprinderi practic-gospodărești, utilizând obiectele și

materialele puse la dispoziție pentru realizarea temei;

ALA2: Activități recreative:

-să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele partenerilor și a regulilor jocului;

-să-și exerseze unele aptitudini individuale;

-să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiție și de fair-play;

-să-și satisfacă nevoia de mișcare și relaxare;

SARCINA JOCULUI:recunoașterea meseriilor și asocierea cu imagini ce reprezintă uneltele,denumind produsele lor;găsirea cuvintelor care arată acțiunile specifice unei meserii;reprezentarea grafică a cuvintelor, silabelor;rezolvarea rebusului.

REGULI DE JOC:copiii sunt grupați în două echipe;probele cuprind aceleași sarcini,care se rezolvă de către fiecare echipă;punctele se acordă pentru rezolvarea corectă a sarcinilor;coechipierii pot completa răspunsurile;câștigă echipa care adună cele mai multe puncte.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee:conversația,explicația,demonstrația,exercițiul,elemente de problematizare,brainstorming,piramida,ciorchinele,jocul,turul galeriei.

Mijloace de învătământ: cuburi,jocul meseriilor,fișe individuale,creioane colorate, steluțe,coșulețe, calendarul naturii, panouri, imagini meserii, jetoane meserii, unelte, produse, tabla, planșa rebus, biscuiți, sirop, nuci, rahat, vase, tăvi, sorțulețe, CD-player.

Forme de organizare:frontal, individual, pe grupuri.

Locul desfășurării:sala de grupă

Scenariul zilei

Activitatea va debuta cu întâlnirea de dimineață:salutul,prezența și completarea calendarului naturii.

Salutul: „Dimineața a sosit

Toți copiii au venit

În semicerc ne adunăm

Cu toți să ne salutăm.”

„Bună dimineața meșteri mari!”

Copiii sunt invitați să îsi ia câte o steluța și când își aud numele să o pună în coșulețul celor prezenți. Se numără steluțele rămase, se stabilește numărul celor absenți și numărul fetelor și băieților prezenți.

Completarea calendarului naturii se va realiza prin jocul „Adevărat/Fals” (ex: „Este adevărat ca azi este marți?”, „Acum suntem în anotimpul primăvara?”, etc.)

Împărtășirea cu ceilalți:

„Roata vremii se-nvârtește

Fiecare se gândește

Și va spune cu glas tare

Ce va fi când va fi mare!”

„Eu când voi fi mare voi fi…”. Copiii spun propoziția și continuă cu răspunsul pentru completare.

Activitatea de grup: Pe „scaunul povestitorului”, pe rând copiii descriu în câteva propoziții meseria parinților lor (scrisă în plicul pe care l-au primit cu o zi înainte, pentru a completa acasă)

Noutatea zilei este că astăzi vom avea un musafir în sala noastră de grupă care dorește să afle ce știm noi despre meserii. Pentru că ziua de azi va fi un concurs, se grupează copiii în două echipe: echipa roșie și echipa albastră. Surpriza constă în descoperirea celor trei plicuri care trebuie deschise pe rând. Doar prin rezolvarea sarcinii unui plic, se va deschide următorul. Astfel, se deschide primul plic din care copii vor afla sarcinile pentru cele trei sectoare. La sectorul Știință copii vor avea jocul meseriilor și o fișă cu meserii, sarcina constând în alegerea unei planșe cu meserii și completarea acesteia cu jetoanele corespunzătoare, iar pentru rezolvarea fișei sarcina constă în recunoașterea fiecărei meserii și a instrumentelor necesare. La sectorul Artă copii au la dispoziție creioane colorate și imagini pe care sunt îndrumați să le coloreze pentru ca la final să realizeze o cărticică cu meserii. La sectorul Construcții sunt pregătite cuburile care ii așteaptă să fie mici arhitecți. Sarcina este aceea de a construi clădiri diferite pentru un nou cartier. Pentru fiecare sarcină îndeplinită primesc puncte de culoarea echipei din care fac parte. După finalizare copiii vizitează fiecare sector pentru aprecierea rezultatelor și se stabilește ce echipă a acumulat cele mai multe puncte la această probă.

Tranziție:„Înspre baie ne-ndreptăm

Ca să ne spălăm

Dăm cu apă și săpun

Mai curați suntem acum”

Rutine: „Suntem mari, ne descurcăm singuri!”, Micul dejun

Tranziție: Cântec-„Ce miros au meseriile?”

Prima activitate pe domenii experențiale este „Când voi fi mare, ce voi fi oare?” și aparține domeniului Limbă și Comunicare. Pentru că sarcinile cerute în primul plic au fost îndeplinite, este momentul să aflăm ce probe avem de trecut și de aceea se va deschide al doilea plic.

Proba 1-„Piramida meseriilor”-ghicește meseria, alege imaginea corespunzătoare, spune cu ce sunet începe cuvântul și desparte în silabe.

Proba 2-„Alege și grupează”-alege un jeton cu o meserie, caută jetoanele cu uneltele sale și numește produsele corespunzătoare.

Proba 3-„Răspunde repede și bine”-reprezintă grafic cuvântul descoperit și precizează numârul silabelor.

Proba 4-„Descoperă cuvântul”-denumește imaginile în ordinea crescătoare a cifrelor din dreptul lor.

Descoperă cuvântul din coloana A-B.

Îndeplinirea cu succes a sarcinilor propuse duce la deschiderea ultimului plic:

Tranziție-Jocul degetelor

„Cofetarii pricepuți”este a doua activitate pe domenii experențiale și aparține domeniului Om și Societate. Fiecare echipă are ca sarcină să realizeze un coș cu ouă/biluțe din ingredientele salamului de biscuiți. Copiii trebuie să amestece ingredientele primite, să dea formă unor ouă, biluțe, compoziție cu ajutorul unei folii.

Răsplata finalizării sarcinii este tocmai produsul muncii lor (coșul cu ouă), dar și a unor diplome de merit pentru eforturile depuse pentru realizarea cu succes a tuturor sarcinilor din această zi.

Jocurile distractive și de mișcare propuse la activitățile recreative (ALA2), vor încheia activitățile zilei.

Desfășurarea activității

Desfășurarea concursului și rezultatele lui

Pentru rezolvarea celor trei plicuri copii au fost împărțiți în două grupe. Dintr-un coșuleț am aruncat bilețele roșii și albastre, fiecare alegându-și un bilețel. În funcție de culoarea de pe bilețele fiecare copil s-a așezat la masa roșie respectiv albastră și astfel am avut 2 grupe formate din câte 8 copii la echipa albastră și tot 8 la ce-a roșie.

Totul s-a desfășurat în forma unui concurs iar rezultatele sunt reprezentate în graficele de mai jos, iar la sfârșitul activității copii au primit diplomă de bună participare la aceste activități.

PLICUL I

Echipa albastră

Echipa roșie

Rezultatul primului plic

PLICUL II

Echipa albastră

Echipa roșie

Rezultat a doilea plic

PLICUL III

Rezultat al treilea plic

Rezultate Concurs

Rezultat final

Capitolul VI

Interpretarea rezultatelor.Concluzii

Grădinița rămâne prima treaptă a sistemului de învățământ căreia îi revine nobila sarcină de a organiza cu mare grijă experiențele copilului, treapta unde comunicarea și limbajul oral au o importanță deosebită și unde se poate insista pe anumite deprinderi de pregătire. O experiență câștigată în vorbire își poate asigura trecerea către o socializare mai bună.

Pe lângă procesul didactic înregistrare practică a evoluției copilului, bazate pe evaluările continue sau sumative – aceasta fiind o condiție esențială a procesului de îndrumare a educării la această vârstă. Până atunci trebuie să le vorbim copiilor, să vorbim cu ei, nu către ei, să-i ascultăm și să-i învățăm să asculte la rândul lor, să folosim tot ce ne oferă ei ca experiență în sprijinul lor. Necesitatea procesului de îndrumare consecventă a educării la această vârstă prezintă argumente de ordin psihologic și pedagogic. Argumentele de ordin psihologic scot în evidență faptul că vârsta preșcolară este o etapă hotărâtoare în însușirea socializării datorită modificărilor calitative și cantitative care vizează însușirea percepției corecte a tuturor fenomenelor, de comunicare, intensificarea funcțiilor cognitive ale limbajului, asimilarea în practica curentă a structurii gramaticale etc. Argumentele de ordin pedagogic subliniază rolul hotărâtor pe care îl au influențele sistematice asupra dezvoltării socializării copiilor cu atât mai mult cu cât acest proces este direct dependent de mediul de vorbire, de metodele de socializare oferite de programa grădiniței. Obiectivul principal al activităților instructiv-educative din grădinița de copii este formarea personalității individuale a copilului, ținând seama de ritmul său propriu, de nevoile sale afective și de activitatea fundamentală: jocul. Prin jocul didactic se fixează, se precizează și se activează vocabularul copiilor; jocul este un mijloc foarte eficient pentru interacționarea cu ceilalții.

Întrebuințând un material adecvat – realizat estetic, artistic, copiii învață să aprecieze frumosul, dezvoltându-și gustul estetic. Jocul didactic constituie activitatea cea mai firească, cea mai eficientă în dezvoltarea multilaterală a copilului în priceperea și înțelegerea lumii înconjurătoare, în stimularea dorinței preșcolarului de a cunoaște și de a-și exprima gândurile și impresiile. Toate acestea potențează considerabil valoarea educativă a jocului didactic pentru dezvoltarea socializării.

Concluzia pedagogică este ușor de desprins. În jocurile didactice este absolut necesar ca problema intelectuală (sarcina didactică) să fie prezentată într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc, care facilitează rezolvarea sarcinii didactice, stimulează socializarea, trezește la copii dorința de a-și comunica gândurile, impresiile, de a se mai juca. Pe această cale, jocul devine o activitate irezistibilă, prin care copilul își perfecționează modul de a socializa cu ceilalți.

În concluzie, dacă îi acordăm atenția cuvenită în grădiniță copilului și experienței lui, acesta va avea un ascendent la școală față de colegii care nu au frecventat deloc grădinița. În esență, copilul care frecventează grădinița și care este sprijinit în această perioadă este apt pentru școală și reușește să se adapteze bine la cerințele ulterioare ale școlii.

Bibliografie

Ana, A., Cioflica, S., M.(2007) – Proiecte tematice orientative, Editura Tehnoart, Petroșani

Antonesei, L., (1996), Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Editura Polirom, Iași.

Albulescu, Ion(1999) – Didactica disciplinelor socio-umane, Editura Napoca Star, Cluj Napoca

Bîrzea, Cezar (1995) – Arta și știința educației, Editura EDP. București

Calin,M.(2003) – ,,Teoria și metateoria acțiunii educative'', Editura Aramis, Bucuresti

Cerghit, I.(1997) Metode de învãțãmânt, Editura EDP, București

Ciolan, L. (2001), ,,Jocul si socializarea",curs;

Constantinescu,V.;Stoleru,P.;Grigorescu,P.,(1997),,,Sociologie'', Editura E.D.P.București

Crețu,T.(2001) – ,,Psihologia vârstelor'', Editura Credis, București

Cucoș, C.(1996) – “Pedagogie”, Editura Polirom, Iași

Curriculum pentru învățământ preșcolare,(2009)Editura Didactica Publishing House, București

Dan, , S. Et al(2005) “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Editura Mirton, Timișoara

Hameline, D., (1999), “Dicționar de psihologie”, Editura Humanitas, București

Hristu,B.;Popescu,E.; Serban,F.(1993) “ Activități de joc și  recreative" Editura  E.D.P.,Bucuresti

Ioan, P.,(1995) “Educație și creație în perspectiva unei logici situaționale”,Editura Didactică și Pedagogică R.A.,București.

.Ionescu, M., (2001) “Demersuri creative în predare și învățare”,Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ionescu, M., Chiș, V.,(2001),“Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor”, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca.

Kant, I., (1992) “Tratat de pedagogie. Religia în limitele rațiunii”, Editura Agora, Iași

Mătăsaru, M., Chiriloaie, M., Nedelcu, C., Pricopoaia, V., Mătăsaru,L.(2003) – “Proiectarea didactică în învățământul preșcolar”, Editura Activ, Bacău

Mătăsaru, M. (2008), “Secrete metodice în didactica preșcolară”, Editura Casei Corpului Didactic Bacău.

. Monica Lespezanu (2007) “Tradițional și modern în învățământul preșcolar”, Editura Omfal Esențial, București

Neamțu.N(2003)” Dimensiunea managerial în asistența scocială” Editura Polirom Iași

Neculau. A (1983), “A fi elev”, Editura Albatros, București,

Păun E. “Pedagogie sociala”(1982)Editura E.D.P., Bucuresti, 

Preda, V.(2002) “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Editura Miniped, București.

Preda, V.(2005),”Ghid pentru proiecte tematice”, Editura Humanitas Educațional, Bcurești,.

Preda. V. (2002) – “Metoda proiectelor la vârstele timpurii,” , Editura Minipred, București

“Programa pentru educația timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani”, (2009), Editura Didactica Publishing House, București

Revista învățămîntului preșcolar, 1-2/2011, Ed. Arlequin

.Stănciulescu,E.(1997) ,,Sociologia educației familiale", Editura Polirom, Iași

Ștefania Antonovici, Paula Neatu(2008) “ Jocuri și activități alese” , Editura Aramis,București

Vrasmaș, E.(1999) ,,Educația copilului preșcolar'', Editura Aramis, Bucuresti

www.didactic.ro

Anexa 1

Materiale folosite în cadrul cercetării

POEZII,CÂNTEC,GHICITORI,FIȘE DE LUCRU

Ce miros au meseriile?

-cântec-

de Gianni Rodari

Oricare meserie

Are un miros ,copii!

A cocă și plăcinte

Miroase-n brutării.

Șoferul are-n haină

Mirosul de benzină

Un muncitor, mirosul

De uleiuri de mașină.

În orice tâmplărie,

În sat sau în oraș,

A scânduri noi miroase,

A vrafuri de talaz.

Un vopsitor miroase

A lacuri de vopsit.

Geamgiu-ntotdeauna

Va mirosi a chit.

Miroase cofetarul

A nuci și scorțișoară,

Iar un halat de medic

A doctorie-amară.

Va mirosi pește

Pescarul cel vânjos.

Și numai trândăvia

Nu are miros.

-Poezii-

ȘOFER

Sunt șofer și mult îmi place

Să conduc orice mașină.

Dintr-un cerc îmi fac volanul

Și din scaun o cabină.

Roțile frumos pictate

Le voi decupa chiar eu

Și le voi lipi pe toate

Luați exemplu, nu e greu!

TÂMPLAR

Eu, tâmplar aș vrea să fiu

Să fac pentru voi de toate

Scăunele și măsuțe,

Paturi supraetajate,

Dulăpioare, jucării…

Câte lucruri se pot face,

Când tâmplarul priceput

Vrea cu lemnul să se joce?

Cred că poate mult mai mult.

MECANIC AUTO

Hai,…această meserie

Toți băieții vor s-o știe.

Când mașina s-a stricat

O ducem la reparat…

Dar, când suntem pricepuți

O vom repara chiar noi

Cu o trusă de unelte

Cât am spune unu, doi!

CROITOR

Eu fac haine fel de fel

Pentru orice anotimp.

Ursulețul Martinel

E clientul meu de-un timp.

Primăvara-i cos vestuță,

Vara-i fac o pălărie,

Toamna, pardesiu,

Iar iarna, hibernează, cum se știe.

TIPOGRAF

Parc-ar face o magie

Iscusitul tipograf;

Literele le învie

Și le scutură de praf.

Și cu mâna lui dibace

Tipărește iar și iar,

File-ntregi de poezie,

Mii de pagini de ziar.

MARINAR

Mă gândesc privind pe hartă:

„Lume-ntreagă mă asteaptă!”

Curios și temerar;

Mă voi face marinar.

Nu mă sperie furtuna,

Norii negri vin și pleacă.

Eu voi sta mereu pe punte,

Meseria mea mi-e dragă.

AGRICULTOR

Pâinea o avem pe masă,

Mereu caldă și gustoasă,

Fiindcă el cu drag muncește

Și la semeni se gândește.

Pune-un bob și spicul crește,

Pământul iute rodește.

Îi sunt recunoscător

Bunului agricultor.

ELECTRICIAN

-Priviti-l pe Lucian,

Este electrician.

Leagă cabluri în rețea,

Noaptea să putem vedea.

El repară mi se pare

Chiar și întrerupătoare.

Știe secretele toate,

Despre electricitate.

COFETAR

Cu bonetă și halat,

Ca un medic îmbrăcat,

Intru în laborator,

Să lucrez cu drag și spor.

Voi face un tort îndată,

Decorat cu ciocolată

Și cu flori din acadea,

Să-l mănânci de ziua ta.

VÂNZĂTOR

În oricare magazin,

Noi intrăm să cumpărăm.

Mai întâi pe raft privim

Apoi lui ne adresăm:

-Aș dori să cumpăr poate,

Cărți, creioane colorate,

Și…acela-i un tractor?…

Și-l privesc pe vânzător.

El zâmbește, mă servește

Și apoi îmi multumește.

PROFESOR

Profesor sau învățător

Îmi doresc să fiu și eu,

Să dăruiesc copiilor

Un sfat la bine și la greu.

S-ajungă oameni învățați.

Să-și amintească într-o zi,

Că tot ce eu cu drag le-am dat

În viață le va folosi.

POLIȚIST

Pe ploaie, pe vreme bună

Stă de veghe pe șosele,

Dirijează elegant

Circulația pe ele.

Toți șoferii îl salută,

Semafoarele clipesc.

-Circulați, vă rog cu grijă,

O zi bună vă doresc!

ACTOR

Scena este lumea mea.

Îmi place sub reflector

Și visez să fiu cândva.

Cel mai îndrăgit actor.

Cu aplauze și flori

Munca-mi va fi răsplătită,

Iar eu voi fi multumit,

Văzând lumea fericită.

DIRIJOR

„Spune, care meserie

Ți se potrivește ție?

-Nu e lucru prea ușor,

Aș vrea să fiu dirijor.

Simfonii plutind în aer,

Eu, furat de vraja lor,

Mă voi înclina în fața

Publicului spectator.

MEDIC

-Ce-i mai prețios în lume?

-„Sănătatea”, îmi veți spune.

-Cine știe cel mai bine,

Să aibă grijă de tine

Dacă te îmbolnăvești?

Hai, să văd dacă ghicești…

Nu se poate să nu știi.

Medicul pentru copii

Este omul care poate,

Să-ți aducă sănătate.

Te consultă și el știe,

Să iți dea o doctorie.

-Ghicitori-

Cumpăna și cu mistria De n-ar fi el să umble la motor,

Îi arată meseria. N-ai sui în ascensor.

(Zidarul) (mecanicul)

Cine te ascultă și-ți prescrie Poartă haine din inele

Cum să iei o doctorie? Și se-avântă sus spre stele.

(Medicul) (cosmonautul)

Cine-i harnic, muncitor Cu ciocan, clei și rindea

Pe tarla și pe ogor, Face mobila așa,

Pentru hrana tuturor? Ca să-ți placă mie, ție,

(Agricultorul) Să ghicească cine știe.

(tâmplarul)

Cine coase cu mult spor Toată ziua el tot sapă

Stofa, pânza și mătase Din adâncuri ca să scoată

În folosul tuturor? Pentru țară mult cărbune

(Croitorul) Cine știe cum îi spune?

(minerul)

Cine își câștigă banul Nu știu cum de reușește

Mânuind atent volanul? Cum e vremea ne vestește.

(Șoferul) ( meteorologul)

În clasă pe orișicine, Toată ziua el vopsește

Îl învață ce e bine? Pereții îi împodobește.

(Învățătorul) ( zugravul)

Cum îi spune celui care Cine vrea o haină bună

Pune trenul în mișcare? E destul numai să spună

( mecanicul de locomotivă) Iară tata de îndată

Iscusința și-o arată.

( croitorul)

Alb halat îmbracă tata

La spital când vine,

Spune-i numai ce te doare,

El te face bine.(medicul)

-Fișe de lucru-

Recunoaște meseria și găsește instrumentul potrivit ei!

1.

.

Anexa 2

Imagini folosite în cadrul cercetării

Fig.1 Centru tematic

Fig.2 Întâlnirea de dimineață

Fig.2.1 Salutul Fig. 2.2 Prezența

Fig.2.3 Calendarul

Fig.3 “Ce voi fi oare când voi fi mare?”

Fig3.1 Cofetar Fig. 3.2 Brutar

Fig. 3.3 Bucătar

Fig.4 “Piramida meseriilor”

Fig.5 “Cartea meseriilor”

Fig.6 “ Jocul meseriilor”

Fig. 7 “Povestea meseriilor”

Fig.8 „Alege și grupează”

Fig.9 „Concursul meseriilor”

Fig.10 „ Ce meserie au părinții mei”

Fig.11 „Diplomă de merit”

Bibliografie

Ana, A., Cioflica, S., M.(2007) – Proiecte tematice orientative, Editura Tehnoart, Petroșani

Antonesei, L., (1996), Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Editura Polirom, Iași.

Albulescu, Ion(1999) – Didactica disciplinelor socio-umane, Editura Napoca Star, Cluj Napoca

Bîrzea, Cezar (1995) – Arta și știința educației, Editura EDP. București

Calin,M.(2003) – ,,Teoria și metateoria acțiunii educative'', Editura Aramis, Bucuresti

Cerghit, I.(1997) Metode de învãțãmânt, Editura EDP, București

Ciolan, L. (2001), ,,Jocul si socializarea",curs;

Constantinescu,V.;Stoleru,P.;Grigorescu,P.,(1997),,,Sociologie'', Editura E.D.P.București

Crețu,T.(2001) – ,,Psihologia vârstelor'', Editura Credis, București

Cucoș, C.(1996) – “Pedagogie”, Editura Polirom, Iași

Curriculum pentru învățământ preșcolare,(2009)Editura Didactica Publishing House, București

Dan, , S. Et al(2005) “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Editura Mirton, Timișoara

Hameline, D., (1999), “Dicționar de psihologie”, Editura Humanitas, București

Hristu,B.;Popescu,E.; Serban,F.(1993) “ Activități de joc și  recreative" Editura  E.D.P.,Bucuresti

Ioan, P.,(1995) “Educație și creație în perspectiva unei logici situaționale”,Editura Didactică și Pedagogică R.A.,București.

.Ionescu, M., (2001) “Demersuri creative în predare și învățare”,Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ionescu, M., Chiș, V.,(2001),“Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor”, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca.

Kant, I., (1992) “Tratat de pedagogie. Religia în limitele rațiunii”, Editura Agora, Iași

Mătăsaru, M., Chiriloaie, M., Nedelcu, C., Pricopoaia, V., Mătăsaru,L.(2003) – “Proiectarea didactică în învățământul preșcolar”, Editura Activ, Bacău

Mătăsaru, M. (2008), “Secrete metodice în didactica preșcolară”, Editura Casei Corpului Didactic Bacău.

. Monica Lespezanu (2007) “Tradițional și modern în învățământul preșcolar”, Editura Omfal Esențial, București

Neamțu.N(2003)” Dimensiunea managerial în asistența scocială” Editura Polirom Iași

Neculau. A (1983), “A fi elev”, Editura Albatros, București,

Păun E. “Pedagogie sociala”(1982)Editura E.D.P., Bucuresti, 

Preda, V.(2002) “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Editura Miniped, București.

Preda, V.(2005),”Ghid pentru proiecte tematice”, Editura Humanitas Educațional, Bcurești,.

Preda. V. (2002) – “Metoda proiectelor la vârstele timpurii,” , Editura Minipred, București

“Programa pentru educația timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani”, (2009), Editura Didactica Publishing House, București

Revista învățămîntului preșcolar, 1-2/2011, Ed. Arlequin

.Stănciulescu,E.(1997) ,,Sociologia educației familiale", Editura Polirom, Iași

Ștefania Antonovici, Paula Neatu(2008) “ Jocuri și activități alese” , Editura Aramis,București

Vrasmaș, E.(1999) ,,Educația copilului preșcolar'', Editura Aramis, Bucuresti

www.didactic.ro

Anexa 1

Materiale folosite în cadrul cercetării

POEZII,CÂNTEC,GHICITORI,FIȘE DE LUCRU

Ce miros au meseriile?

-cântec-

de Gianni Rodari

Oricare meserie

Are un miros ,copii!

A cocă și plăcinte

Miroase-n brutării.

Șoferul are-n haină

Mirosul de benzină

Un muncitor, mirosul

De uleiuri de mașină.

În orice tâmplărie,

În sat sau în oraș,

A scânduri noi miroase,

A vrafuri de talaz.

Un vopsitor miroase

A lacuri de vopsit.

Geamgiu-ntotdeauna

Va mirosi a chit.

Miroase cofetarul

A nuci și scorțișoară,

Iar un halat de medic

A doctorie-amară.

Va mirosi pește

Pescarul cel vânjos.

Și numai trândăvia

Nu are miros.

-Poezii-

ȘOFER

Sunt șofer și mult îmi place

Să conduc orice mașină.

Dintr-un cerc îmi fac volanul

Și din scaun o cabină.

Roțile frumos pictate

Le voi decupa chiar eu

Și le voi lipi pe toate

Luați exemplu, nu e greu!

TÂMPLAR

Eu, tâmplar aș vrea să fiu

Să fac pentru voi de toate

Scăunele și măsuțe,

Paturi supraetajate,

Dulăpioare, jucării…

Câte lucruri se pot face,

Când tâmplarul priceput

Vrea cu lemnul să se joce?

Cred că poate mult mai mult.

MECANIC AUTO

Hai,…această meserie

Toți băieții vor s-o știe.

Când mașina s-a stricat

O ducem la reparat…

Dar, când suntem pricepuți

O vom repara chiar noi

Cu o trusă de unelte

Cât am spune unu, doi!

CROITOR

Eu fac haine fel de fel

Pentru orice anotimp.

Ursulețul Martinel

E clientul meu de-un timp.

Primăvara-i cos vestuță,

Vara-i fac o pălărie,

Toamna, pardesiu,

Iar iarna, hibernează, cum se știe.

TIPOGRAF

Parc-ar face o magie

Iscusitul tipograf;

Literele le învie

Și le scutură de praf.

Și cu mâna lui dibace

Tipărește iar și iar,

File-ntregi de poezie,

Mii de pagini de ziar.

MARINAR

Mă gândesc privind pe hartă:

„Lume-ntreagă mă asteaptă!”

Curios și temerar;

Mă voi face marinar.

Nu mă sperie furtuna,

Norii negri vin și pleacă.

Eu voi sta mereu pe punte,

Meseria mea mi-e dragă.

AGRICULTOR

Pâinea o avem pe masă,

Mereu caldă și gustoasă,

Fiindcă el cu drag muncește

Și la semeni se gândește.

Pune-un bob și spicul crește,

Pământul iute rodește.

Îi sunt recunoscător

Bunului agricultor.

ELECTRICIAN

-Priviti-l pe Lucian,

Este electrician.

Leagă cabluri în rețea,

Noaptea să putem vedea.

El repară mi se pare

Chiar și întrerupătoare.

Știe secretele toate,

Despre electricitate.

COFETAR

Cu bonetă și halat,

Ca un medic îmbrăcat,

Intru în laborator,

Să lucrez cu drag și spor.

Voi face un tort îndată,

Decorat cu ciocolată

Și cu flori din acadea,

Să-l mănânci de ziua ta.

VÂNZĂTOR

În oricare magazin,

Noi intrăm să cumpărăm.

Mai întâi pe raft privim

Apoi lui ne adresăm:

-Aș dori să cumpăr poate,

Cărți, creioane colorate,

Și…acela-i un tractor?…

Și-l privesc pe vânzător.

El zâmbește, mă servește

Și apoi îmi multumește.

PROFESOR

Profesor sau învățător

Îmi doresc să fiu și eu,

Să dăruiesc copiilor

Un sfat la bine și la greu.

S-ajungă oameni învățați.

Să-și amintească într-o zi,

Că tot ce eu cu drag le-am dat

În viață le va folosi.

POLIȚIST

Pe ploaie, pe vreme bună

Stă de veghe pe șosele,

Dirijează elegant

Circulația pe ele.

Toți șoferii îl salută,

Semafoarele clipesc.

-Circulați, vă rog cu grijă,

O zi bună vă doresc!

ACTOR

Scena este lumea mea.

Îmi place sub reflector

Și visez să fiu cândva.

Cel mai îndrăgit actor.

Cu aplauze și flori

Munca-mi va fi răsplătită,

Iar eu voi fi multumit,

Văzând lumea fericită.

DIRIJOR

„Spune, care meserie

Ți se potrivește ție?

-Nu e lucru prea ușor,

Aș vrea să fiu dirijor.

Simfonii plutind în aer,

Eu, furat de vraja lor,

Mă voi înclina în fața

Publicului spectator.

MEDIC

-Ce-i mai prețios în lume?

-„Sănătatea”, îmi veți spune.

-Cine știe cel mai bine,

Să aibă grijă de tine

Dacă te îmbolnăvești?

Hai, să văd dacă ghicești…

Nu se poate să nu știi.

Medicul pentru copii

Este omul care poate,

Să-ți aducă sănătate.

Te consultă și el știe,

Să iți dea o doctorie.

-Ghicitori-

Cumpăna și cu mistria De n-ar fi el să umble la motor,

Îi arată meseria. N-ai sui în ascensor.

(Zidarul) (mecanicul)

Cine te ascultă și-ți prescrie Poartă haine din inele

Cum să iei o doctorie? Și se-avântă sus spre stele.

(Medicul) (cosmonautul)

Cine-i harnic, muncitor Cu ciocan, clei și rindea

Pe tarla și pe ogor, Face mobila așa,

Pentru hrana tuturor? Ca să-ți placă mie, ție,

(Agricultorul) Să ghicească cine știe.

(tâmplarul)

Cine coase cu mult spor Toată ziua el tot sapă

Stofa, pânza și mătase Din adâncuri ca să scoată

În folosul tuturor? Pentru țară mult cărbune

(Croitorul) Cine știe cum îi spune?

(minerul)

Cine își câștigă banul Nu știu cum de reușește

Mânuind atent volanul? Cum e vremea ne vestește.

(Șoferul) ( meteorologul)

În clasă pe orișicine, Toată ziua el vopsește

Îl învață ce e bine? Pereții îi împodobește.

(Învățătorul) ( zugravul)

Cum îi spune celui care Cine vrea o haină bună

Pune trenul în mișcare? E destul numai să spună

( mecanicul de locomotivă) Iară tata de îndată

Iscusința și-o arată.

( croitorul)

Alb halat îmbracă tata

La spital când vine,

Spune-i numai ce te doare,

El te face bine.(medicul)

-Fișe de lucru-

Recunoaște meseria și găsește instrumentul potrivit ei!

1.

.

Anexa 2

Imagini folosite în cadrul cercetării

Fig.1 Centru tematic

Fig.2 Întâlnirea de dimineață

Fig.2.1 Salutul Fig. 2.2 Prezența

Fig.2.3 Calendarul

Fig.3 “Ce voi fi oare când voi fi mare?”

Fig3.1 Cofetar Fig. 3.2 Brutar

Fig. 3.3 Bucătar

Fig.4 “Piramida meseriilor”

Fig.5 “Cartea meseriilor”

Fig.6 “ Jocul meseriilor”

Fig. 7 “Povestea meseriilor”

Fig.8 „Alege și grupează”

Fig.9 „Concursul meseriilor”

Fig.10 „ Ce meserie au părinții mei”

Fig.11 „Diplomă de merit”