Modalitati de Imbogatire, Activizare Si Nuantare a Vocabularului Prin Lectiile de Limba Romana In Ciclul Primar
MOTTO:
“ A vorbi despre limba în care gândești,este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea,pentru mine,muntele-munte se numește,de aceea,pentru mine,iarba-iarbă se spune,de aceea, pentru mine,izvorul izvorăște,de aceea,pentru mine,viața se trăiește.”
(Nichita Stănescu)
2
Argument
1. Locul și rolul obiectului limba și literatura română în învățământul primar
1.1. Obiective generale
1.2 Obiective specifice privind dezvoltarea vocabularului
2. Cultivarea limbii române în ciclul primar
2.1.Particularitățile de limbaj ale copiilor de 6-10 ani
2.2. Sistemul limbii și cultivarea exprimării copiilor
2.3. Cultivarea vocabularului copiilor
2.3.1.Vocabularul limbii române
2.3.2.Mijloace de îmbogățire a vocabularului
2.3.2.1. Mijloace interne
2.3.2.2. Împrumutul ca mijloc extern de îmbogățire a vocabularului
3. Aspecte metodologice privind îmbogățirea și activizarea vocabularului prin orele de
limba română
3.1.Valențe cognitive și educative ale textelor din manuale prin cuvânt
3.2. Metode tradiționale și moderne de predare a noțiunilor de vocabular în ciclul primar
3.2.1. Metode tradiționale
3.2.2. Metode moderne
3.3. Sugestii metodice de îmbogățire și activizare-nuanțare a vocabularului la clasă
3.4.Mijloace de evaluare a vocabularului dobândit în lecțiile de limba și literatura română
4. Metodologia cercetării
4.1. Ipoteza cercetării
4.2. Obiectivele cercetării
4.3. Metode utilizate în cercetare
4.4. Desfășurarea cercetării și înregistrarea rezultatelor
4.4.1. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor probelor inițiale
4.4.2. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor probelor finale
4.5. Concluziile cercetării
Concluzii
Anexe
Bibliografie
3
CUPRINS
Inst. Chistol Larisa-Helga – MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ARGUMENT
A vorbi și a scrie corect românește e o obligație elementară a oricui. Limba noastră e o limbă bogată, plastică, e „frumoasă și dulce”, cum o caracteriza Eminescu, marele maestru al cuvântului.
În această limbă, poporul nostru și-a cântat, de-a lungul veacurilor bucuriile și aleanul, cronicarii au scris despre evenimentele și oamenii de demult, marii noștri voievozi și fruntașii răscoalelor populare, Horea și Tudor au îndemnat mulțimile la luptă pentru libertate și dreptate. Cu vorbele ei, Bălcescu și-a înveșmântat gândurile înalte și îndrăznețe, clasicii literaturii noastre au creat opere de o frumusețe nepieritoare, mlădiind-o și îmbogățind-o mereu, ca s-o transmită noilor făuritori, scriitorii de după ei, până la cei de azi, martori și părtași la construirea vieții noastre libere.
Cum să nu ne fie drag acest tezaur, despre care Alecsandri spunea că e „cel mai prețios pe care-l moștenesc copii de la părinți, depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrate cu sfințenie de generațiile care-l primesc”.
Astfel se împlinește pateticul testament, de o înaltă semnificație artistică și patriotică, exprimat într-un vibrant îndemn de marele cărturar, Ienăchiță Văcărescu, care lasă moștenire urmașilor săi creșterea limbii românești”.
Practica limbii literare impune respectarea unor norme unanim recunoscute și acceptate.
Orice încălcare a acestor norme constituie o abatere de ordin lingvistic. Învățarea limbii este în
același timp libertate și constrângere. Libertate pentru că ea permite fiecăruia să se exprime, să se
afirme, să înțeleagă lumea și pe ceilalți oameni, și este constrângere fiindcă, pentru a comunica
ea obligă pe emițător și pe receptor să respecte reguli și norme. De aici organizarea studiului
limbii în jurul a două tipuri fundamentale de activitate didactică: exersarea comunicării și studiul
sistematic al comportamentelor limbii, într-o viziune globală de independență și de echilibru.
Poetul Demostene Botez spunea:
„Cultivarea limbii înseamnă lucrarea ei pentru a o fertiliza, îngrijirea ei, înseamnă a
face să crească, să se dezvolte. E o acțiune ca aceea de lucrare a pământului, pentru a obține
cele mai bune roade. În cuprinsul acestei acțiuni intră în primul rând preocuparea de a păstra
acel fond de cuvinte, format și șlefuit prin generații așa cum ni s-a transmis din moși-strămoși
în vorbirea poporului, precum și de a respecta formele ei gramaticale, îmbinarea firească a
cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze și rânduirea lor în vorbire după reguli scrise și
nescrise specifice limbii noastre… . A cultiva limba înseamnă totodată a avea grijă de a cerne,
de a selecționa cuvinte noi, sentimente mai complexe, impuse de progres și de rafinarea
sensibilității umane… A cultiva limba înseamnă iarăși a o feri de forme gata făcute, puse cap la
4
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
cap, stereotip, fără nici o schimbare, până la lipsirea lor de orice putere de expresivitate, până
acolo încât atunci când le auzi nu-ți mai spun nimic”.
Capacitatea de expresie a unei limbi rezidă în însăși bogăția vocabularului ei. Limba română dispune de un vocabular pe cât de bogat, pe atât de felurit, capabil să exprime cele mai subtile idei și mai nuanțate stări morale. Odată cu progresul social, economic și cultural, vocabularul se îmbogățește cu termeni noi. Pătrunderea unui număr cât mai mare de termeni tehnici și abstracți în vocabularul limbii noastre se înscrie în litera și spiritul testamentului literar lăsat de Ienăchiță Văcărescu urmașilor săi, noile expresii lexicale demonstrează că mijloacele expresiei se îmbogățesc. Neologismele au darul de a îmbogăți vocabularul, sporindu-i capacitatea de a exprima cât mai precis, mai nuanțat și cu mai multă finețe unele idei și sentimente. Un neologism poate fi întrebuințat, dacă el corespunde unei necesități reale de exprimare. Ion Heliade Rădulescu spunea:
„Trebuie să ne împrumutăm, dar trebuie foarte bine să băgăm de seamă să nu pătimim cu negustorii aceia care nu își iau bine măsurile și rămân bancruzi (mofluzi). Trebuie să luăm numai acelea ce ne trebuie și de acolo de unde trebuie și cum trebuie”.
În învățământul de toate gradele, studiul lexicului merită o atenție mai mare, deoarece lexicul este aspectul cel mai specific al fiecărui stil funcțional (beletristic, științific, administrativ, și publicistic).
Îmbogățirea și perfecționarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat decât însușirea normelor gramaticale ale limbii materne. Școala are rolul esențial în educarea limbajului. Înainte de toate, școala va acționa pentru a face din limbă un instrument din ce în ce mai precis, mai corect și mai expresiv în serviciul gândirii și al comunicării. Dascălul va conduce elevul spre conștientizarea posibilităților de utilizare a limbii, de structurare mai bună a exprimării, a gândirii sale, deci îi va oferi instrumentele de care are nevoie fără a uita vreodată că esențială nu este memorarea noțiunilor, ci capacitatea de a le aplica.
Limba română, arată Delavrancea „se poate asemăna cu o materie topită, ea nu atârnă decât de generațiile tinere de a găsi formele rezistente și nepieritoare în care să se toarne această materie incandescentă”.
Într-adevăr, limba este o materie, care folosită nuanțat, în bogăția ei, reverberează într-o
varietate de culori și sunete.
După cum se știe, în clasa I a ciclului primar vin, în majoritate copii care au frecventat
mai mult sau mai puțin grădinița, din medii diferite, cu părinții interesați mai mult sau mai puțin
de școală . Este bine știut faptul că la țară, în vreme de iarnă condițiile nu sunt asemănătoare cu
cele de la oraș. Cu toate acestea, din punct de vedere al limbajului, în fiecare colectiv sunt
deosebiri evidente. De aceea, pentru a putea acționa în continuare, învățătorii trebuie să
5
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
folosească cele mai eficiente mijloace care să ducă la cunoașterea fiecărui copil sub toate
aspectele. În această sferă de preocupare trebuie să se afle și depistarea eventualelor deficiențe de
auz, văz și ale aparatului fonator, precum și organizarea unor activități pentru diminuarea sau
înlăturarea lor.
Din această perspectivă, ne propunem ca în lucrarea de față să ne ocupăm de rezolvarea
următoarelor probleme:
1. Să se îndrepte consecvent și competent greșelile de vorbire observate la copii și paralel
să se folosească cele mai corespunzătoare mijloace și metode pentru dezvoltarea lexicului lor și
pentru stimularea procesului de însușire a sensului exact al cuvintelor. Într-o discuție privitoare
la cultivarea limbii, Tudor Vianu făcea precizarea:
„…o greșeală de limbă nu este numai o încălcare a oricăreia dintre regulile precise de
gândire logică, de simț literar, de civilizație în raporturile sociale. O formulare incorectă,
confuză, improprie sau trivială alcătuiește o abatere de la norma limbii literare tot atât, dacă nu
mai mult decât o greșeală de acord sau decât o formă coruptă de limbă”.
În acest sens trebuie înțelese greșelile de limbă, iar combaterea lor trebuie să fie timpurie
pentru a se preveni instalarea unor defecte care se dezrădăcinează mai târziu cu mare efort.
2. Să se folosească metode și mijloace variate, de la alcătuirea unor compuneri, la
conversație, la dezbaterile sub forma procesului literar, la dramatizări care oferă posibilități reale
de punere în valoare a capacității de manifestare activă, de folosire a unui limbaj nuanțat, cu mari
potențe intelectuale și afective, având grijă să nu se încline către procedee uniformizate,
nivelatoare, dându-le tuturor elevilor, fără discernământ, să rezolve și să creeze, aceleași
exerciții, același gen de compuneri.
3. Să se manifeste mobilitate în gândire ca și în acțiune, fantezie, să fim creatori de
modele din ce în ce mai active și atractive, să se creeze ambianță situațională, în așa mod încât
elevii să devină ei înșiși eroii sau personajele literare în cauză – să se transpună în „rol” – să
simtă, să acționeze și să se exprime ca aceștia. Privită, din această perspectivă, se impune ca o
necesitate obiectivă, nu numai modernizarea tehnologiei instruirii, ci și a tehnologiei formării
prin mijloace adecvate, specifice omului de mâine, personalitate complexă, cu un larg orizont
profesional, dar și cu o vastă cultură, capabil să se exprime corect, într-o limbă aleasă, limpede,
corectă.
4. Un vocabular corespunzător presupune o pronunție clară a cuvintelor și a propozițiilor,
o îmbinare corespunzătoare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze, astfel ca ceea ce
dorește elevul să exprime să fie prezentat într-o formă cât mai clară, corectă, nuanțată.
Lucrarea este structurată în patru capitole. În primul capitol am prezentat locul si rolul
obiectului limba și literatura română în programa învățământului primar, făcând referire la
6
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
obiectivele cadru și la cele specifice din punct de vedere a dezvoltării vocabularului.
Cel de-al doilea capitol se referă la cultivarea limbii române în ciclul primar. Aici m-am
oprit asupra particularităților de limbaj pe care le au elevii din ciclul primar și am prezentat pe
larg vocabularul limbii române: noțiuni de lexic, de semantică, mijloacele de îmbogățire a
vocacționeze și să se exprime ca aceștia. Privită, din această perspectivă, se impune ca o
necesitate obiectivă, nu numai modernizarea tehnologiei instruirii, ci și a tehnologiei formării
prin mijloace adecvate, specifice omului de mâine, personalitate complexă, cu un larg orizont
profesional, dar și cu o vastă cultură, capabil să se exprime corect, într-o limbă aleasă, limpede,
corectă.
4. Un vocabular corespunzător presupune o pronunție clară a cuvintelor și a propozițiilor,
o îmbinare corespunzătoare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze, astfel ca ceea ce
dorește elevul să exprime să fie prezentat într-o formă cât mai clară, corectă, nuanțată.
Lucrarea este structurată în patru capitole. În primul capitol am prezentat locul si rolul
obiectului limba și literatura română în programa învățământului primar, făcând referire la
6
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
obiectivele cadru și la cele specifice din punct de vedere a dezvoltării vocabularului.
Cel de-al doilea capitol se referă la cultivarea limbii române în ciclul primar. Aici m-am
oprit asupra particularităților de limbaj pe care le au elevii din ciclul primar și am prezentat pe
larg vocabularul limbii române: noțiuni de lexic, de semantică, mijloacele de îmbogățire a
vocabularului.
În capitolul al treilea am avut în vedere câteva aspecte metodologice privind îmbogățirea și
activizarea vocabularului prin orele de limba și literatura română, făcând referire la valențele
cognitive ale textelor din manual, la metodele tradiționale și moderne folosite în predarea
noțiunilor de vocabular, la sugestii metodice de activizare a vocabularului și la mijloacele de
evaluare a vocabularului. În acest capitol am urmărit să vin cu cât mai multe tipuri de exerciții și
metode activ-participative specifice folosite în cadrul orelor de limba română, în scopul
îmbogățirii, nuanțării și activizării vocabularului elevilor din ciclul primar.
În cel de-al patrulea capitol am prezentat pe larg cercetarea experimentală pe care am
desfășurat-o la clasă în anul școlar 2008-2009, pornind de la ipoteza: „putem produce anumite
modificări în sensul dezvoltării, îmbogățirii, activizării și nuanțării vocabularului elevilor dacă
utilizăm atât metode tradiționale cât și metode moderne în predarea noțiunilor de vocabular?”.
Aici am avut în vedere identificarea potențialului vocabularului elevilor și stabilirea
performanței școlare individuale, urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia procesului
de activizare, îmbogățire și nuanțare a vocabularului activ al elevilor, identificarea unor metode
și procedee care să faciliteze stimularea creativității și găsirea unor căi de activizare a învățării,
îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne activizatoare folosite în cadrul orelor de limba
română care să conducă la schimbări vizibile în vocabularul activ al elevilor, stimularea
creativității elevilor printr-o strategie didactică permisivă și identificarea unor căi diverse pentru
rezolvarea unor exerciții ca rezultat al strategiilor didactice aplicate.
Lucrarea cuprinde în final o serie de anexe folosite în cercetare: fisă de observație, proiecte
didactice, fise de lucru, tipuri de exerciții specifice predării noțiunilor de vocabular.
Prin limbă se identifică un neam, prin ea poporul își exercită propria-i personalitate și își
îmbogățește valorile spirituale. Să veghem deci la cultivarea celei mai curente și mai depline
expresii a sufletului românesc, limba noastra „o comoară / În adâncuri înfundată / … un șirag de
piatră rară” creată de-a lungul anilor de poporul român.
7
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. LOCUL ȘI ROLUL OBIECTULUI LIMBA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
1.1. OBIECTIVE GENERALE
Mijloc de expresie și de comunicare, limba este însușită de copil încă din primii ani de
viață, școala asigurând continuarea învățăturii începute în familie. În plan general, învățarea
limbii materne, care servește de vehicul gândirii și comunicării la toate disciplinele favorizează
dezvoltarea structurilor mentale ale elevului și-i permite să descopere, să aprecieze și să accepte
o serie de valori morale și estetice. Prin studierea limbii române în învățământul primar se
urmărește atât cultivarea limbajului oral cât și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a
limbii materne, cât și învățarea unora din instrumentele esențiale ale activității intelectuale (citit,
scris, expunerea corectă).
Fundamentală pentru primii ani de școală, exersarea comunicării va continua pe toată
durata școlarității susținută tot mai mult de studiul sistematic al limbii. Exersarea comunicării se
bazează pe două obiective fundamentale:
-dezvoltarea exprimării orale și scrise, și
-dezvoltarea capacității de a înțelege ce se spune și ceea ce se citește.
Școala prin fiecare activitate, creează situații de comunicare și antrenează elevii să asculte
și să înțeleagă mesajele verbale până la a folosi ei înșiși o exprimare verbală spontană din ce în
ce mai elaborată.
Activitățile de dezvoltare a înțelegerii, exprimării orale și de perfecționare a exprimării
verbale a elevilor se constituie ca activități cu o relativă independență în planul de învățământ cu
precădere în grădiniță și la clasele I și a II-a, sub forma orelor de dezvoltarea vorbirii (și care
erau un sprijin învățătorilor atunci când figurau în planul de învățământ), după care sunt integrate
ca momente în toate celelalte discipline adiacente obiectului limba și literatura română, din clasa
a III-a până în clasa a XII-a.
Conform nivelului de școlarizare, exersarea comunicării orale presupune ca elevul să fie
capabil:
– să asculte, să înțeleagă și să povestească o întâmplare relatată sau citită;
– să asculte, să înțeleagă și să formuleze mesaje;
– să redea un text într-o manieră expresivă;
– să povestească întâmplări, utilizând corect timpurile verbului;
– să descrie personaje și locuri;
– să formuleze definiți;
8
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
– să descrie situații;
– să recunoască elemente ale situației de comunicare și tipuri de mesaje (decodarea mesajului, descrierea structurii și reținerea esențialului, recunoașterea registrelor limbii, desprinderea sensului critic);
– să se exprime liber, cu grijă pentru dicție și ținând cont de caracteristicile și de
exigențele situației de comunicare, exprimarea precisă a gândurilor, argumentarea, povestirea,
descrierea, informarea, organizarea mesajului, prezentarea sau exprimarea unei opinii,
participarea la discuții, redarea unui mesaj, respectarea normelor gramaticale și ortoepice ale
limbii, folosirea funcțiilor comunicării gestuale, desprinderea sensului critic;
– să distingă modalitățile curente de adresare (informarea, ordinul, rugămintea,
sugestia, promisiunea);
– să distingă funcțiile limbii;
– să recunoască particularitățile exprimării orale.
Lectura și înțelegerea expresiei scrise permite elevilor să-și îmbogățească și să-și
diversifice mijloacele de exprimare, să-și dezvolte gândirea și judecata, să-și formeze simțul
moral și estetic.
Scrisul, odată însușit devine mijloc de stăpânire a formei și a conținutului expresiei,
mijloc de exprimare a trăirilor, a puterii de imaginație, a cunoștințelor. Activitate
semiindependentă în clasa I, scrierea devine în clasele următoare, o componentă indispensabilă a
oricărui moment de învățare, în care elevul trebuie să fie capabil:
– să compună propoziții și texte scurte;
– să răspundă în scris la întrebări;
– să compună texte cu o înlănțuire cronologică și logică, de diferite tipuri;
– să redacteze texte, adaptându-le caracteristicilor și exigențelor situației de comunicare.
Comunicarea orală, cititul și scrisul însușite intuitiv și exersate empiric în primele două
clase, vor fi conștientizate ca mijloace de exprimare prin studiul sistematic al limbii, începând cu
clasa a III-a.
“A-l instrui pe elev cum să studieze înseamnă a-l învăța tehnici pe care le va aplica în
mod automat și datorită cărora își va mări șansele de a reține ce a văzut și a auzit”.¹
B.F Skinner-“Revoluția științifică a învățământului”, E.D.P. București, 1971, pag. 105
Funcția principală a obiectului, limba și literatura română, ca disciplină școlară în
învățământul primar, este funcția instrumentală, care se realizează în toate compartimentele
limbii române: citit, scris, lectură, compunere, comunicare. Astfel, aproape jumătate din numărul
total de ore din planul de învățământ al clasei I este afectat învățării citirii și scrierii . în clasele
următoare ale ciclului primar, chiar dacă numărul orelor destinate studiului limbii române este
9
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
mai mic, dar nu cu mult, el se menține la o treime din totalul orelor cuprinse în planul de
învățământ al claselor I-IV, iar un obiectiv de seamă rămâne perfecționarea tehnicilor de muncă
intelectuală.
Concomitent cu perfecționarea tehnicilor muncii cu cartea, elevii iau cunoștință de
întregul conținut informațional al textelor pe care le citesc. De aceea, o altă funcție a limbii
române la ciclul primar o constituie funcția informațională. Atât funcția instrumentală, cât și cea
informațională se realizează cu rezultate bune numai în condițiile unei susținute solicitări și
exersări a capacităților intelectuale ale elevilor. De aceea, o altă funcție a limbii române este
funcția formativ-educativă. prin întregul său conținut, limba română are o contribuție din cel mai
de seamă la cultivarea unor alese calități moral-cetățenești în rândul școlarilor.
1.2. OBIECTIVE SPECIFICE PRIVIND DEZVOLTAREA VOCABULARULUI
Pentru ciclul primar, familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii intelectuale, în
primul rând cu cititul și scrisul, constituie conținutul esențial al întregii activității, funcția sa de
bază.
“Acesta este rolul specific al școlii primare – consideră un cunoscut pedagog
contemporan – de a asigura o bază solidă însușirii diferitelor instrumente culturale, fără de care
întreaga evoluție ulterioară ar fi condamnată”.
Gaston Mialaret –“Introducțion ala pedagogie”, P.U.F.,Paris, 1973, pag. 94.
Clasele I-IV, prin întregul conținut al învățământului, răspund nevoii specifice copiilor de
vârstă școlară mică de a informa, de a cunoaște. Elementară rămâne clasa I, poate și a II-a. La
clasele I și a II-a programa prevede în conținutul lecțiilor de limba română elemente de
vocabular: formarea și flexiunea cuvintelor, sensul și folosirea lor în contexte date sau create.
Începând cu clasa a II-a, lecției de limba română îi revine totuși sarcinile cele mai importante în
precizarea, îmbogățirea, diversificarea vocabularului elevilor, însușirea resurselor expresive ale
limbii.
Clasa a III-a o considerăm ca punct de plecare însușirea sistematică a cunoștințelor, de
perfecționare a deprinderilor de citire și scriere, până când devin mijloace de autoinstruire. Are
loc un proces continuu de îmbogățire și activizare a vocabularului. Se urmărește formarea
limbajului dialogat, monologat. La sfârșitul clasei a III-a elevii posedă capacitatea “de a ști să
stabilească sensul unor cuvinte și să utilizeze cuvintele în contexte noi”.
În clasa a IV-a se sistematizează într-o formă superioară obiectivele din clasele
anterioare. Se dezvoltă capacitatea de a sesiza frumusețea limbii literare, de a-și însuși unele
expresii literare, locuțiuni, expresii populare, proverbe, zicători, precum și posibilitatea de a
10
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
percepe sonoritatea, muzicalitatea și ritmicitatea versului. Nu se poate concepe dezvoltarea
limbajului copilului dacă cuvintele și expresiile întâlnite pentru prima dată de copil nu sunt
folosite mai apoi în creațiile lor personale.
“Să-l punem pe copii să întrebuințeze cuvintele în diversele lor accepțiuni, în contexte
accesibile, așa încât să poată înțelege ușor diferitele lor sensuri”.
Robert Dottrens – “A educa și a instrui”, E.D.P., București, 1970, pag. 89.
Prin urmare, se poate spune că temelia întregii munci de învățare se pune în clasele I-IV
și în bună măsură în clasa I, prin însușirea de către elev a elementelor de bază ale deprinderilor
de citire și scriere. De optimizarea startului pe care-l iau elevii din clasa I depinde succesul în
efortul pe care ei îl fac pentru acumularea valorilor culturii materiale și spirituale ale omenirii,
pentru formarea lor.
Bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și de varietatea vocabularului ei, în al doilea rând, se admite că schimbările care au luc în societate, precum și spectaculoasele progrese ale științei contemporane se reflectă în primul rând și nemijlocit în vocabular, considerat ca fiind compartimentul limbii cel mai deschis influențelor din afară, de aceea consider că studiul lexicului merită o atenție mult mai mare decât i se acordă în momentul de față. Afirmând că lexicul unei limbi se află într-o continuă mișcare sau evoluție, trebuie să adăugăm că modificările care au loc în cadrul lui, cel mai adesea, direct sau indirect legate de progresul societății umane, în ansamblul ei, și în mod special de transformările care se petrec în viața materială și spirituală a unei anumite colectivități lingvistice.
Dintre cauzele mai importante care explică evoluția vocabularului, în general și îmbogățirea lui, în special, menționăm:
-dezvoltarea neîntreruptă a științei și tehnicii,
-avântul și diversificarea vieții culturale,
-prefacerile de ordin politic, social și economic,
-modificarea mentalității și a concepției despre viață a oamenilor și, desigur,
-contactele dintre popoare, care, în epoca actuală devin din ce în ce mai strânse și mai variate.
În clasele I-IV prin studiul vocabularului se urmărește:
– să se îmbogățească limbajul cu cuvinte și expresii noi;
– să se dezvolte capacitățile de a stabili asocieri și raporturi de sens între cuvinte.
Îmbogățirea vocabularului se produce atât prin extensie cantitativă, cât și prin înțelegerea
structurii și învățarea sistematică în cadrul unor lecții afectate special, sau ca momente în toate
tipurile de activități, prin folosirea dicționarelor sau a altor lucrări de referință.
Prin studiul foneticii se urmărește:
– să se dezvolte auzul fonematic;
11
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
– să se perfecționeze perceperea relației dintre foneme și grafeme;
– să se motiveze pronunțarea sunetelor, accentul și intonația.
Învățarea sistematică a limbii materne trebuie să se bazeze pe crearea unei stări motivaționale intrinsece, susținută prin punerea elevului în situația de comunicare, astfel încât el să observe că orice achiziție îi conferă capacități noi de utilizare a limbii, permițându-i să-și însușească mai ușor cunoștințele, priceperile și deprinderile.
Învățarea gramaticii îi permite elevului:
– să descopere sistemul de funcționare al limbii;
– să descopere legile care o guvernează;
– să utilizeze o terminologie care să îl sprijine în fixarea noțiunilor științifice.
Prin studiul sistematic al gramaticii (comunicarea), ca activitate semiindependentă si integrată în celelalte compartimente, elevul este condus:
– să observe faptele de limbă;
– să aplice regulile pornind de la observații directe;
– să recunoască părțile de propoziție și de vorbire;
– să identifice tipurile de propoziții și formele lor;
– să descopere raporturile logice în propoziții;
– să aplice metode în exerciții și în propoziții proprii regulile învățate.
Stăpânirea ortografiei este determinată de corectitudinea pronunțării sunetelor limbii și a corelării foneme-grafeme, de nivelul competențelor gramaticale. Învățarea ortografiei, încă de la începutul școlarității, presupune ca elevii:
– să scrie corect orice tip de text
– să utilizeze cu ușurință dicționarele, „Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație”,
alte lucrări de referință, acestea însemnând:
a) aprofundarea prin observație și reflecție a cunoștințelor de bază privind ortografierea;
b) aplicarea consecventă a acestor cunoștințe în exerciții propuse sau în producții proprii;
c) stăpânirea normelor convenționale ale grafiei.
Astfel fonetica, vocabularul, gramatica, privite ca domenii ale științei limbii, generalizează datele concrete ale limbajului și, pe baza generalizării, a extragerii trăsăturilor caracteristice, ajung la abstracțiuni, operează cu categorii și noțiuni, formulează definiții și reguli.
În școală, pentru ciclul primar există posibilitatea de a aborda cunoștințele de limbă,
orientând în mod deliberat procesul de învățare în sensul parcurs natural de achiziții, relevând
specificul organizării lui de la întreg la parte, de la ansamblul structurii, la unități și la forme
corespunzătoare.
12
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
2. CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE ÎN CICLUL PRIMAR
2.1. PARTICULARITĂȚILE DE LIMBAJ ALE COPIILOR DE 6-10 ANI
Fiecare om, fiecare membru al societății, știe să vorbească poate comunica prin limbă din
primii ani de viață, dar este evident că între diverșii vorbitori ai unei limbi există importante
deosebiri de ordin cantitativ și calitativ în privința modului în care stăpânesc și practică limba
maternă. De la cea mai fragedă vârstă, este vizibilă deosebirea între felul cum se exprimă un
copil de a cărui vorbire s-a ocupat cineva în familie, grădiniță, școală, și altul care și-a însușit
vorbirea pe apucate.
Până la intrarea în școală, atât în grădiniță, cât și în familie, precum și în activitățile libere de
joc, împrejurările în care copiii exersează verbalizarea în mod liber sunt foarte frecvente, în
unele situații nelimitate. Copilul folosește vorbirea în fiecare zi, în fiecare clipă a vieții sale
pentru elaborarea și comunicarea propriilor gânduri, pentru formularea cerințelor, trebuințelor, a
bucuriilor și necazurilor, în organizarea vieții și activității lui. Însușindu-și limba copilul
dobândește mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur în forme superioare, poate
ajunge la cunoașterea tot mai deplină a realității obiective.
Până la vârsta de 6 ani, copilul se găsește în relații apropiate cu părinții și cu ceilalți membrii
ai familiei. Odată intrat în școală aceste relații se lărgesc și se complică. El posedă însă o
experiență și un limbaj mult mai sărac, de aceea nici reflectarea senzorială nu poate atinge un
nivel egal cu acela al adultului. Percepția, reprezentarea, memoria, gândirea au un caracter
situativ, deoarece ele nu s-au desprins de acțiunea cu obiectele. La 7 ani vocabularul copiilor este
încă tributar acțiunilor; ei sunt în faza de conștientizare a limbajului, de înțelegere a semnificației
cuvintelor, vorbirea nu exprimă în acest stadiu cunoștințe propriu-zise, nu realizează structuri
logice, coerente. Caracterul sincretic al gândirii se răsfrânge și asupra limbajului. La intrarea în
clasa I, vocabularul copilului conține circa 3500 de cuvinte, în condițiile în care există
preocupare din partea adulților. După datele unor cercetări psihologice, la 8 ani, copilul posedă
un vocabular de circa 3600 de cuvinte, la 14 ani circa 9000 de cuvinte, iar un adult cu o cultură
mijlocie circa 117000 de cuvinte.
Am reținut din cele studiate până acum că la vârsta preșcolară se înregistrează o dezvoltare
intensă a limbajului sub toate aspectele sale: fonetic, lexical, semantic, gramatical. Copiii își
însușesc progresiv limba și tehnica vorbirii pe baza imitării modelelor și, în general, ale celor cu
care ei intră în relații. Imitarea nu este și nici nu poate fi perfectă la această vârstă. Având
capacitatea articulatorie restrânsă (aparatul verbo-motor fiind în plină formare), posibilitățile
incipiente analitico-sintetice, de comparare, generalizare, abstractizare și, în general, atenție,
13
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
memorie, voință în curs de dezvoltare, copiii nu-și pot însuși dintr-o dată forme corecte de
vorbire, folosindu-le ca atare. Așa se explică, în bună măsură, greșelile în pronunțarea unor
sunete ale limbii; la fel se explică și dificultățile fonematice, greșelile gramaticale și e de ordin
semantic.
Știm din experiență că oricine vorbește greoi, confuz ori prezintă defecte de vorbire evită cu
timpul comunicarea cu ceilalți, devenind suprasensibil, timid, retras. Defectele de vorbire nu se
răsfrâng așadar numai pe planul gândirii, ci se resimt în întreaga personalitate.
Cel mai prielnic cadru în care elevii pot exersa actul vorbirii, în vederea cultivării
capacităților lor de exprimare, îl constituie lecțiile de comunicare unde se exersează mult actul
vorbirii. În clasa I, unde elevii nu și-au însușit încă „o tehnică” a exprimării scrise, se recurge cu
precădere la o exprimare orală. Fiind vorba de folosirea exprimării orale și nefiind îngrădiți de
rigorile exprimării scrise, elevii pot fi îndrumați să se exprime în mod liber. Copiii din clasa I au
totdeauna ceva de relatat din experiența lor de viață, oricât de redusă ar fi aceasta. Totul e să fie
stimulați și încurajați în a-și reda liber observațiile, impresiile, părerile, simțămintele, chiar dacă
uneori această relatate este lipsită de o logică riguroasă în înlănțuirea ideilor. De fapt, nu logica
expunerii trebuie să stea pe primul plan, ci verbalizarea în sine, exersarea liberă a actului
exprimării. Folosirea corectă a vocabularului de către elevi depinde în mare măsură de nivelul
exprimării învățătorului. De aceea, învățătorul trebuie să se ferească să adopte exprimarea
neîngrijită a unor copii, sau influențele lingvistice regionale din zona în care trăiește.
La vârsta preșcolară, copilul vorbește cum aude pe cei din casă, „și a vorbi de la dânsa am
învățat”. Ideea actuală a educației permanente este mai valabilă ca oriunde în educația limbajului
și ea impune necesitatea de a oferi modele cât mai bune noilor generații.
Înțelepciunea populară ne învață că: „vorba dulce mult aduce”, dar și că „limba taie mai rău
ca sabia”. Într-o avântată formă poetică, Vlahuță a exclamat: „Ca-n basme-i a cuvântului
putere!”. Orice forță este însă eficientă numai când e folosită în mod conștient, în deplină
cunoștință de cauză și cu spirit de răspundere. Așadar, în școală, ca efect al procesului didactic,
se îmbogățește vocabularul copilului. Această îmbogățire nu trebuie înțeleasă numai ca un spor
numeric la fondul de cuvinte, ci ca o adăugire de sensuri noi la cuvintele vechi, iar pe de altă
parte ca o îmbogățire a vocabularului active.
Este un lucru bine știut că școala își începe acțiunea educațională pe fondul acumulărilor
realizate de copii la vârsta preșcolară. O consecință a acestei constatări o constituie necesitatea
cunoașterii „zestrei” intelectuale, a acumulărilor realizate de copil înainte de intrarea în școală, a
nivelului lor de dezvoltare intelectuală. Aceste achiziții, care au un mare rol în demararea cu
succes a copiilor din clasa I, se cere a fi preluate „din mers” astfel ca adaptarea să se facă treptat,
14
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
pe nesimțite, prin noi acumulări pe care le vor face, de data aceasta, în forme specifice activității
școlare. Pentru a-și exprima ideile și a le face înțelese, elevul trebuie să dispună de un vocabular
corespunzător. Cel cu un vocabular sărac întâmpină serioase dificultăți în exprimare, negăsind cu
ușurință cuvintele cele mai potrivite. Acest aspect are influență și asupra formării personalității
copilului. Astfel, cel care se exprimă cu greutate evită deseori comunicarea cu colegii, devine
retras, timid, fără curaj. De aici reiese că una dintre cele mai importante sarcini ale învățătorului
este aceea de a îmbogăți, preciza și înfrumuseța continuu vocabularul elevilor.
La intrarea în școală, copii se diferențiază prin particularitățile de vorbire, uneori evidente,
ceea ce impune un mod de lucru de asemenea diferențiat. Particularitățile pot fi grupate din punct
de vedere fonetic, lexical sau gramatical. Cele mai însemnate la această vârstă sunt cele fonetice
datorită unor cauze diverse, patologice sau pedagogice. Acțiunea trebuie să înceapă prin
depistarea cauzelor respective prin intermediul unor probe specifice, prin observarea zilnică
foarte atentă. Cea mai frecventă tulburare de limbaj este dislasia. Această formă se manifestă
prin pronunțarea alterată a sunetelor consoane, în special omiterea, inversarea sau deformarea
acestora. Corectarea acestor defecte se realizează prin exerciții progresive de stimulare a
musculaturii fonatorii, a limbii, a buzelor, a maxilarelor.
Alte particularități care semnalează tulburări ale vorbirii se referă la ritm: bâlbâiala.
Pentru corectarea acestor deficiențe, sunt necesare o serie de exerciții de gimnastică ale
aparatului verbo-motor. Cântecele constituie un important mijloc de corectare a deficiențelor de
vorbire deoarece, cântând, sunetele se pronunță mai rar, elevii nu-și fac probleme asupra
corectitudinii pronunției se reglează respirația și debitul de aer. Intrând în școală, deficiențele se
asociază cu disgrafii și dislexii (deficiențe ale citit-scrisului) determinând oboseala mai rapidă a
elevilor în cauză, de unde și rezultatele mai slabe ale acestora la învățătură. Cu trecerea anilor,
defectele de vorbire necorectate la timp, influențează negativ asupra personalității, ducând la
instalarea unor adevărate complexe de inferioritate, se creează dificultăți de integrare în mediul
socio-profesional. Defectele ce-i caracterizează pe copii la vârsta școlarizării, în vorbirea lor
sunt:
– omiterea unor sunete (h) aină; mâ(i)ne;
– inversarea unor sunete sau chiar silabe: „catredă” în loc de catedră;
– substituirea sau modificarea unor sunete: „cozoc”în loc de cojoc, „înseleg” în loc de
înțeleg;
– în vorbirea lor sunt prezente sunetele „î”, „ă” la începutul sau sfârșitul propoziției;
– exprimarea lor abundă în dezacorduri între subiect și predicat: „Elevii spune lecția”.
„Băieții este…”.
15
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Deficiențele de povestire se datorează fie neputinței de a reconstitui ordonat acțiunea sau
planul povestirii, fie că apar greutăți în redarea diverselor amănunte, incoerență în exprimare.
Uneori copiii au formulări neclare, greoaie, toate acestea demonstrând persistența limbajului
situativ. Aceste greșeli se înlătură prin muncă educativă plină de răbdare și perseverență.
Constatările făcute, cât și altele ce vor fi semnalate pe parcurs, au impus o muncă stăruitoare în vederea corectării, îmbogățirii, precizării și activizării vocabularului. Cunoscând dificultățile pe care le întâmpină, cauzele care le determină, s-au impus mijloace optime pentru înlăturarea lor.
Atât intelectual, cât și personalitatea copilului se dezvoltă prin ceea ce i se dă drept „hrană”. Copilul care trăiește într-un mediu prielnic, unde părinții se îngrijesc în mod corespunzător de el, se preocupă de dezvoltarea lui, experiența copilului va fi mai bogată și deci copilul va intra în școală cu pași siguri. În școală, la toate disciplinele de învățământ elevul dobândește cunoștințe, își formează priceperi și deprinderi, care să-l facă apt pentru a trăi în societate și pentru a participa la dezvoltarea ei. Însușirea temeinică a acestor cunoștințe depinde în mare măsură de cunoașterea și folosirea corectă a limbii române, precum și a instrumentelor esențiale activității intelectuale: cititul și scrisul. Cu cât elevul stăpânește mai multe cunoștințe, cuvinte și sensul fiecăruia dintre ele, cu atât se face înțeles mai bine, cu atât înțelege mai bine ceea ce i se spune sau i se citește. Din moment ce copilul devenit școlar începe să folosească limbajul pentru a exprima și altceva, în afara propriei stări de moment, spunem că limbajul a devenit instrument al gândirii. Folosirea corectă a vocabularului de către elevi depinde în mare măsură de nivelul exprimării învățătorului. El este promotorul limbii literare, iar exprimarea lui trebuie să fie un model pentru elevi.
Învățătorul va oferi elevilor săi în adresarea către aceștia, în dialogul și discuțiile, în
conversațiile cu ei, în activitățile extrașcolare, pretutindeni și în orice împrejurare un model de
exprimare. Vlahuță, în articolul „Limba română în școalele noastre”, referindu-se la acest aspect
scria:
„Depinde mai întâi de școlar să-și dea seama de fiecare vorbă, să le cunoască perfect
cuprinsul și să le întrebuințeze mai ales cu măsură și chibzuială: învață-l să construiască frumos
și solid ….. . împătimește-l pentru stilul așezat, bine legat, limpede, curgător și fără pretenții.”
Fără îndoială, literatura constituie unul dintre mijloacele cele mai fecunde pentru
cultivarea limbii. Selectarea textelor celor mai relevante din operele scriitorilor noștri
reprezentativi, comentarea limbii în care sunt scrise acestea, relevarea valorilor stilistice,
lexicale, constituie un auxiliar care, valorificat judicios, contribuie la însușirea unui vocabular, a
unui fond lexical bogat, divers și nuanțat, a unei gândiri pe măsura exprimării. Elevilor trebuie să
li se creeze convingeri și apoi deprinderi pe această linie, determinându-i să înțeleagă că prin
aceasta sunt implicit mai bogați sufletește și spiritual. Spunem că fiecare elev constituie o
16
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
individualitate, o „notă” distinctă în „orchestra” clasei, are o structură aperceptivă și afectivă
proprie. Trebuie pornit, deci, de la aceste particularități în procesul însușirii limbii și al tehnicii
vorbirii.
2.2. SISTEMUL LIMBII ȘI CULTIVAREA EXPRIMĂRII COPIILOR
Limba română, ca limbă a întregului popor, reprezintă un sistem complex de variante care
coexistă și se întrepătrund. Între aceste variante există deosebiri calitative determinate de
valoarea funcțională a fiecăreia dintre ele în viața colectivității.
Limba poate fi înțeleasă ca un ansamblu de sisteme de semne: foneme, morfeme, unități
lexicale, forme (clase și categorii morfologice), funcții, sintagme și enunțuri. În oricare sistem
părțile sunt solidare: componentele se definesc prin relațiile care se stabilesc între ele, prin
formele și sensurile care le reunesc, prin diferențele care le opun. Sistemele limbi sunt studiate
de fonetică și fonologie (sistemul fonetic și sistemul fonologic), de lexicologie și semantică
(sistemul lexical-semantic), de gramatică (sistemul claselor și categoriilor morfologice, sistemul
funcțiilor sintactice și al relațiilor dintre ele). Toate compartimentele limbii se găsesc într-o
strânsă legătură reciprocă: vocabularul și morfologia cu fonetica, deoarece cuvintele și
caracteristicile morfologice sunt formate din sunete; vocabularul cu structura gramaticală,
deoarece gramatica este abstractă și nu se poate aplica decât prin cuvinte. Vocabularul poate
influența fonologia. Introducerea cuvintelor de împrumut poate afecta sistemul fonologic, căci
poate pătrunde în limbă foneme noi.
Utilizarea limbii în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) se numește vorbire și este un
fapt individual și subiectiv. Vorbitorii operează o selecție a mijloacelor de exprimare în funcție
de particularitățile lor individuale și de intenții, de aceea vorbirea poartă pecetea personalității
individului: aceasta este stilul individual. Selecția mijloacelor lingvistice, deși este fapt
individual, este condiționată și se organizează potrivit unor reguli specifice cărora li se
conformează orice vorbitor. Aceste reguli țin de existența unor stiluri funcționale: oficial
(administrativ), tehnico-științific, publicistic, colocvial (al vorbirii uzuale) și artistic.
După cum spunea acum o sută de ani Eminescu „limba, alegerea și cursivitatea expresiunii
în expunerea vorbită sau scrisă, e un element esențial, ba chiar un criteriu al culturii” cultura
lingvistică se face prin școală și nu numai la orele consacrate limbii, ci prin toate disciplinele
predate. Cultura lingvistică se face însă și înainte de școală, în familie, și se face în timpul
întregii vieți, prin lecturi, emisiuni de radio și televiziune și în diversele aspecte ale practicii
sociale.
17
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Orice om întâlnește mereu în vorbire sau în scris cuvinte și construcții noi, dar simplul contact cu acestea nu înseamnă însușirea lor. Îmbogățirea propriei exprimări presupune o
înțelegere justă a elementului nou. Acțiunea de cultivare a limbii nu se reduce la asigurarea
corectitudinii (fonetice și grafice, lexicale, morfologice și sintactice), care este o primă treaptă
indispensabilă, ci, într-o fază superioară, urmărește dezvoltarea unei exprimări alese, elegante,
bogate și nuanțate. Pentru latura sonoră a limbajului purtătoarea valorilor estetice este dicțiunea,
cultivată prin lectura expresivă.
Cultivarea limbii este o sarcină complexă a învățătorilor și profesorilor de limba română,
care trebuie să fie atenți la toate modelele propuse de ei înșiși elevilor prin propria lor exprimare,
la corectitudinea lingvistică a tuturor materialelor din școală. A-i învăța pe elevi să-și pună
problema „Cum e corect?” înseamnă a le face o educație de perspectivă, a asigura continuitatea
acțiunii de cultivare a limbii prin autoeducație.
Discutarea unor eșantioane reale de comunicare, pe de o parte a textelor din manual și, pe de
alta, a compunerilor pe diverse teme redactate de elevi, a răspunsurilor lor orale la lecții și chiar a
conversației particulare cu învățătorul, este totdeauna mai eficientă decât exercițiile artificiale cu
propoziții izolate, sau cu scheme date după care se cere construirea unui enunț cu indiferent ce
conținut. Atenția principală se cuvine, deci, să fie îndreptată spre practica reală a exprimării
elevilor întrucât ea reprezintă un diagnostic al nivelului cu care sunt preluați și cu care sunt
predați societății.
În ce privește rolul învățătorului în această direcție, să nu uităm exemple celebre care
demonstrează că încă din școala primară, e posibil să se creeze baze solide ale cultivării limbii,
pentru care foștii elevi ca Sadoveanu sau Caragiale au rămas peste ani recunoscători învățătorilor
lor. În noile condiții ale școlii contemporane exemplul înaintașilor obligă cu atât mai mult.
„O limbă, arată academicianul Alexandru Graur; este un sistem de semne, în general sonore,
prin care un om comunică altor oameni gândurile sale, acest sistem se găsește gata construit în
momentul când indivizii încep să vorbească și nu au decât să-l însușească”.
(Alexandru Graur – „Mic tratat de ortografie”, București, Editura Științifică, 1974, pag. 13)
Studiu sistematic al limbii române presupune recurgerea la tehnici de învățare specifice
foneticii, vocabularului, morfologiei sintaxei, ortografiei și lecturii, compartimente din care sunt
selectate acele conținuturi care își găsesc justificarea în forma unor exprimări spontane, corecte
și nuanțate, compartimente, care oferă elevului mijloacele și instrumentele indispensabile de
comunicare. Plecând de la realitatea că orice individ se exprimă într-o manieră globală, fără să
recurgă la diferențieri conștientizate între fonetică, semantică, sintaxă, ortografie, retorică, și că
participarea lui la comunicare este spontană, învățătorul trebuie să țină seama de aceste evidențe
și să evite pe cât posibil menținerea rigidă a compartimentării limbii. De altfel, ortografia,
18
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
morfologia, sintaxa, vocabularul sunt în serviciul exprimării și al înțelegerii și nu scopuri în sine.
Ele trebuie să-și găsească justificarea în aplicarea cunoștințelor la diferite situații.
2.3. CULTIVAREA VOCABULARULUI COPIILOR DIN CICLUL PRIMAR
2.3.1. VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE
Totalitatea cuvintelor unei limbi formează vocabularul. Cuvintele sunt materialul de
construcție cu ajutorul căruia gramatica (comunicarea) formează propoziții și fraze. De aici
decurge legătura strânsă dintre vocabular și cealaltă parte a limbii, structura gramaticală.
Lucrările lexicografice ale unei limbi nu oglindesc și nici nu ar putea să oglindească,
vreodată, întreaga bogăție lexicală și semantică a limbii respective. Nici un lexicograf nu este în
stare să țină pasul cu ritmul prea rapid de îmbogățire a vocabularului. A spune că vocabularul
românesc se reduce la ceea ce înregistrează unul sau altul dintre dicționarele noastre recente
înseamnă a fi foarte departe de realitatea lingvistică. Impetuoasa dezvoltare a lexicului românesc
în epoca actuală face imposibilă fixarea în vreun dicționar și ne împiedică să stabilim cu
exactitate inventarul de unități lexicale ale limbii române.
Dicționarul este o lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor,
organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse în
altă limbă. O idee mai apropiată de realitate în legătură cu bogăția vocabularului românesc din
trecut și de astăzi nu ne putem face decât dacă ne referim la „Dicționarul limbii române” (DLR)
publicat de Editura Academiei. Din „Introducerea” care însoțește tomul al șaselea al acestui
dicționar tezaur aflăm că el conține 140000 de cuvinte și variante, ceea ce, înseamnă aproximativ
120000 de unități lexicale. Vocabularul unei limbi nu constituie o masă compactă, omogenă sau
nediferențiată. El este alcătuit dintr-un fel de nucleu, în care intră cuvinte puține, dar foarte
importante și din masa vocabularului, care cuprinde cuvinte mai rar întrebuințate, chiar
necunoscute de unii vorbitori.
Bogdan Petriceicu Hașdeu a atras atenția că nu toate cuvintele unei limbi au aceeași valoare
și că frecvența sau circulația lor are o mare importanță pentru determinarea fizionomiei lexicale a
limbii respective.
Pentru nucleul vocabularului sau partea lui cea mai rezistentă și mai importantă se folosesc
foarte multe denumiri și anume: vocabularul de bază, vocabularul fundamental, vocabularul
esențial, fond principal lexical, fond principal de cuvinte.
Din punct de vedere al frecvenței cuvintelor și valorii lor în întrebuințare, lexicul limbii
române se împarte în:
19
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. Fondul lexical principal sau vocabularul fundamental, care este alcătuit din cuvinte
absolut necesare pentru a realiza comunicarea. Cuvintele din fondul lexical principal se disting
prin:
a) stabilitate, având o vechime apreciabilă (casă, om, a lucra, cu, etc.);
b) sunt cunoscute pe întreg teritoriu;
c) au o mare capacitate de derivare (de exemplu: om, omenie, omenește, omenesc, omenos,
neomenos, etc.);
d) denumește sau exprimă cele mai importante obiecte, noțiuni și relații;
e) au indice ridicat de frecvență.
Fondul principal lexical este în majoritate romanic.
2.Masa vocabularului, care este alcătuită din câteva grupuri lexicale și anume:
a) – arhaismele;
b) – neologismele;
c) – cuvintele regionale;
d) – cuvintele argotice;
e) – jargoanele..
Arhaismele sunt cuvinte ieșite din uz. Cauzele dispariției sunt multiple. Unele cuvinte se
pierd deoarece obiectul de referință nu mai există: agă, logofăt, pașă, ș.a.
Neologismele sunt cuvinte noi, care reflectă în mod direct și indirect schimbările survenite
în viața materială și spirituală a unui popor: autostradă, sector, echivalent, ș.a. distingem două
grupe de neologisme: creații românești pe baza elementelor existente în limbă: lansator, lunar,
plasator și împrumuturi. Pentru împrumuturi, româna recurge la limbile romanice, mai ales
franceza: adresă. afiș, bazin, pastel și la latina clasică: oracol, oră, plantă, virtute. Unele cuvinte
pot să se răspândească rapid și să fie frecvent întrebuințate, dar vorbitorii îl simt „străin”: sunt
termenii „la modă”. Cu timpul dispar. Exemplu: minijupă.
Cuvintele regionale (regionalismele) sunt cuvintele cu o răspândire geografică limitată,
cunoscute de vorbitorii dintr-o anumită arie. Exemplu: în Moldova circulă: bojdeucă, buhai,
colb, glod, harbuz.
O parte din aceste regionalisme pătrunde în limba literară, îmbogățind-o, adăugând noi nuanțe în cadrul seriilor sinonimice, o altă parte dispare, trecând în rândul arhaismelor.
Cuvintele argotice sunt caracteristice vorbitorilor unor grupuri sociale restrânse, care le folosesc pentru a nu fi înțeleși de ceilalți: șest, mardei, pârnaie, a o ușchi, diriga, belfor, cocon și multe altele.
Cuvintele aparținând jargoanelor-jargoanele fiind mai degrabă o modalitate de exprimare a pretinsei superiorități a aristocrației nobiliare, a păturilor de sus a burgheziei.
20
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Exemple: boierimea în timpul domniilor fanariote, utiliza un mare număr de grecisme: ipolipsis (stimă); a cabulipsi (a umili); iar astăzi, apar multe cuvinte englezești: darling (scumpete), five o’clock (mică petrecere la ora cinei); high-life (înalta societate). Unele din aceste cuvinte trec din jargon în argou, trecerea implicând modificări foarte sensibile: bișniță (provine din englezul busness = afacere dubioasă.
Între fondul principal lexical și masa vocabularului nu se pot stabili granițe precise.
Raportul dintre cele două părți ale vocabularului se poate schimba, însă foarte încet, deoarece caracteristică importantă a vocabularului fundamental este relativa lui stabilitate.
Elementele fondului principal trăiesc multă vreme. Aceasta nu înseamnă însă că toate cuvintele vechi din limbă fac parte din fondul principal, sau că în fondul principal nu pot exista cuvinte foarte vechi. O parte dintre cuvinte, deși vechi, pot trece la un moment dat din fondul principal în masa vocabularului, iar elementele noi din masa vocabularului pot să îmbogățească fondul principal. În limba română sunt cuvinte vechi de origine latină care nu intră în fondul principal: coamă, frasin, lăcustă ș.a., după cum sunt în fondul principal cuvinte de dată mai recentă: mașină, gaz ș.a.
Analizând dacă un cuvânt face sau nu parte din fondul principal trebuie să stabilim nu numai de când datează el în limbă, ci și ce perspective de viitor are. Vocabularul fundamental conține cuvintele cele mai uzuale ale unei limbi. Aceste cuvinte sunt acelea care au și cele mai multe derivate sau compuse și care intră în numeroase locuțiuni și expresii: exemplu cuvântul „cap”. vocabularul fundamental al limbii române actuale conține cel mult 1500 de cuvinte. 60 la sută dintre cuvintele vocabularului de bază al limbii române sunt de origine latină și numai 40 la sută de diverse alte origini, ceea ce dovedește caracterul romanic al limbii noastre.
Dintre categoriile de cuvinte care intră în vocabularul de bază al limbii române putem aminti:
a) numele unor obiecte și acțiuni foarte importante: casă, masă, a face, a mânca, a merge ș.a.
b) numele unor băuturi și mai ales alimente de primă necesitate: apă, lapte, pâine legume
ș.a.
c) numele unor părți ale corpului omenesc: mână, picior, gură, frunte, piele, oase ș.a.;
d) numele unor păsări și animale: găină, pui, rață, porc, lup, pisică;
e) numele unor arbori și fructe: pom, poamă, măr, nuc, nucă, cireș ș.a.;
f) numele unor culori mai importante: alb, negru, roșu, albastru, galben ș.a.;
g) numele membrilor de familie și ale unor grade de rudenie: tată, mamă, frate, soră, unchi,
văr, nepot;
h) numele zilelor săptămânii ș.a.
21
– obiect de mobilier;
– proprietate fizică;
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Dintre părțile de vorbire sunt bine reprezentate în fondul principal lexical conjuncțiile și
prepozițiile, pronumele de toate felurile, numeralele până la zece, verbele neregulate mult
întrebuințate (a fi, a avea, a lua).
Din cele arătate până acum, putem spune că în masa vocabularului intră foarte multe cuvinte,
imensa majoritate a cuvintelor românești, circa 90 la sută din totalul unităților lexicale
înregistrate în dicționarele noastre. Vorbitorii nu le cunosc pe toate, și se limitează la câteva mii
de cuvinte ce formează vocabularul activ.
Componența vocabularului activ și pasiv variază în funcție de categoria socială a
vorbitorului, de gradul de cultură al acestuia și chiar de vârsta lui.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale dinamicii vocabularului îl constituie modificările
care au loc în conținutul semantic al cuvintelor. În mod obișnuit un cuvânt are mai multe sensuri.
Când aceluiași înveliș sonor i se asociază un număr de două sau mai multe sensuri, avem de-a
face cu fenomenul polisemiei: cuvintele se pot îmbogăți cu noi sensuri, fără a pierde sensul lor
inițial. Exemplu: masă – sensul original și concret al acestui substantiv este cel de „ mobilă
formată dintr-o placă orizontală sprijinită pe unul sau mai multe picioare. Întrucât pe această
mobilă se așează mâncarea și tot pe ea se mănâncă, la un moment dat a început să se vorbească
despre ora mesei. Masa a ajuns să denumească chiar „mâncarea”. Tot masa printr-o lărgite de
sens a început să denumească prânzul, cina, micul dejun; a luat naștere și expresia „ a lua masa”.
Astfel masa a devenit un cuvânt cu o structură semantică foarte complexă, fiindcă intră ca
element constituent în componența multor locuțiuni și expresii. De aici reiese polisemia
cuvântului masă. Cuvântul masă poate fi și omonim:
masă-
– mulțime de oameni.
Toate cuvintele au sens, dar nu toate exprimă noțiuni. Au conținut noțional substantivele,
adjectivele, verbele, numeralele, pronumele; interjecțiile au sens lexical, dar nu exprimă noțiuni,
ci emoții, sentimente, prepozițiile și conjuncțiile, care exprimă relații între cuvinte sau
propoziții, au sens relațional, gramatical, precizându-și valoarea în context.
Din punct de vedere al raportului dintre sens și forma sonoră se disting mai multe categorii
de cuvinte: sinonimele, antonimele, omonimele, paronimele.
a)Sinonimele sunt cuvinte diferite ca formă și echivalente, sau foarte apropiate ca sens
(timp-vreme; speranță-nădejde; oră-ceas; abundență-belșug, bază-temelie). Sinonimele se află în
diferite grade de echivalență între ele; astfel sunt:
a) – sinonime totale (corespund semantic în toată sfera lor de înțelesuri: cupru-aramă; lexic-
vocabular; apus – vest – occident);
22
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
b) – sinonime parțiale (bun- prețios-valoros; a trimite- a expedia; șablon- calapod);
c) – sinonime aproximative – sunt obișnuite mai ales în scrierile scriitorilor care atribuie
valori semantice, figurative, metaforice cuvintelor uzuale, dilatând mereu sfera semantică a
cuvintelor.
Vocabularul se îmbogățește și se rafinează mereu, rețeaua de sinonimii ajungând foarte
complexă și elastică; cuibar de ape-copcă- vârtej; mulțime – potop – pădure de sulițe; iubire –
arșiță – lavă.
Sinonimia lexicală reflectă procesul istoric al dezvoltării limbii prin acumulări de cuvinte,
proces însoțit de o creștere calitativă prin lărgirea sferei de semnificații a cuvintelor vechi, prin
polisemia tot mai bogată, datorită inventivității stilistice a graiului popular și al scriitorilor, artiști
ai limbii. Sinonimele sunt o componentă definitorie pentru bogăția, originalitatea și
expresivitatea unei limbi. Datorită sinonimelor, vorbitorul are posibilitatea de a alege dintre două
sau mai multe cuvinte, construcții, cu sens asemănător ce-i stau la dispoziție, pe cel mai potrivit
cu situația în care se găsește cu intențiile comunicării sale.
b) Cuvintele care au aceeași formă sonoră, dar sensuri diferite poartă numele de omonime.
Întrucât se pronunță la fel, omonimele mai poartă denumirea de omofone; dar nu totdeauna (de
exemplu: miau și mi-au).
Exemple de omonime:
-bancă (scaun mai lung, de obicei cu spătar)
-bancă (numele instituției financiare).
-somn (stare fiziologică de repaus)
-somn ( pește răpitor).
-semăna ( a arunca semințe )
-semăna ( a fi asemănător cu )
Pe lângă omonimele lexicale mai sunt și omonime lexico-gramaticale:
-cer-substantiv
-cer- verb, persoana I;
-sare-substanță de bucătărie (substantiv)
-sare-verb, persoana a III-a.
Omonimia este posibilă și între îmbinări de cuvinte; exemplu: „Vine seara.”, poate
constitui, după împrejurare o îmbinare ce să conțină predicat + complement circumstanțial de
timp (când vine?) sau predicat + subiect (cine vine?).numai contextul poate preciza sensul lexical
sau gramatical al unui omonim: „Vântul adie lin.”; „A pescuit un lin.”;, „Apa curge lin”.
23
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Omonimia se manifestă, deci, complex: la nivel lexical, la nivel lexico-gramatical și la
nivel gramatical.
c) Cuvintele alcătuite din complexe sonore diferite și sensuri opuse se numesc antonime.
Opoziția exprimată de antonime poate fi:
a)-calitativă: bun-rău;
b)-cantitativă: mult- puțin;
c)-temporală: ieri- azi;
d)-spațială: sus-jos.
În conștiința noastră lingvistică, antonimele se grupează sub formă de cupluri, deci se
presupun reciproc, fiecare termen al perechii evocând, într-un fel sau altul, imaginea celuilalt.
Antonimia se stabilește pentru fiecare dintre sensurile cuvântului polisemantic:
Exemplu: drept-nedrept (om)
drept-stâng (picior)
drept-strâmb (adjectiv).
Antonimia se poate realiza cu ajutorul unor perifraze:
a ascunde – a da pe față;
a opri – a da drumul.
Unele antonime au rădăcini diferite ca de exemplu: bun-rău; altele sunt derivate cu
prefixe: sigur-nesigur; a face – a desface.
d) Paronimele sunt cuvinte foarte asemănătoare sau aproape identice din punct de vedere
formal, însă deosebite în ceea ce privește sensul sau conținutul lor semantic:
– albastru (culoare)
– albastru (o varietate de ghips);
– atlas (geografic)
– atlas (numele unei țesături);
– releva (a scoate în evidență, în relief)
– releva (a dezvălui).
Importanța paronimelor rezidă în faptul că ele se confundă, câteodată, cu multă ușurință,
mai ales, în exprimarea vorbitorilor insuficient instruiți. Consecința neglijării sau subaprecierii
paronimiei, mai ales în domeniul învățământului, este sporirea numărului de greșeli care se fac în
domeniul vocabularului și care se generalizează ori tind să se răspândească sub forma onor
concluzii de ordin lexical.
24
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
2.3.2. MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI
Lexicul unei limbi se află într-o continuă mișcare sau revoluție. Modificările care au loc
în cadrul lui sunt direct sau indirect legate de progresul societății umane, în ansamblul ei și în
mod special de transformările care se petrec în viața materială și spirituală a unei colectivități
lingvistice.
Dintre cauzele mai precise care explică evoluția vocabularului și îmbogățirea lui, merită să fie menționate:
a) -dezvoltarea neîntreruptă a științei și tehnicii;
b) -avântul și diversificarea vieții culturale,
c) -prefacerile de ordin politic, social și economic;
d) -modificarea mentalității și a concepției despre viață a oamenilor, contactele dintre
popoare, care, în epoca actuală, devin din ce în ce mai strânse și mai variate.
În învățământul nostru de toate gradele, studiul lexicului merită o atenție mult mai mare decât i se acordă în momentul de față pentru că bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și de varietatea vocabularului ei și pentru că schimbările petrecute în viață, societate, știință se referă în primul rând la vocabular, considerat compartimentul cel mai labil și mai deschis influențelor din afară. Legătura dintre istoria lexicului și istoria societății este atât de strânsă și de evidentă, încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet se considera pe deplin îndreptățit să afirme că „orice vocabular exprimă de fapt civilizație”.
Dintre toate aceste schimbări, care alcătuiesc așa zisa dinamică a vocabularului, ne interesează, aici, căile de apariție a noi cuvinte și felul în care sunt satisfăcute necesitățile mereu crescânde ale procesului de comunicare.
În orice limbă apar cuvintele pe două căi fundamentale:
a) internă ( prin care noile unități lexicale rezultă din îmbinarea unor elemente existente
deja într-o limbă oarecare);
b) externă (constând în împrumutul din alte limbi);
c) calc lingvistic (mixt sau combinat).
2.3.2.1. MIJLOACE INTERNE
Dintre procedeele interne de îmbogățire a vocabularului amintim: derivarea, compunerea,
schimbarea valorii gramaticale. Familia lexicală înglobează totalitatea cuvintelor formate prin
derivare, prin compunere și prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
De la „a face” apare:
25
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
– derivate cu sufixe: făcător, făcătură;
– derivate cu prefixe: desface, preface, reface;
– derivate parasintetice (cu prefixe și sufixe în același timp): prefăcător, prefăcătorie;
– compuse propriu-zise sau cu elemente de compunere: binefacere, binefăcător,
răufăcător, contraface.
Elementul comun al acestor cuvinte este rădăcina fac.
Cuvântul care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte se numește
primitiv sau cuvânt-bază. Cel format prin adăugarea unui sufix sau prefix se numește cuvânt
derivat:
-tânăr-familia lexicală este: tineresc, tinerește, tineret, tinerețe, tinerime, întineri,
întineritor.
Din examinarea acestor cuvinte rezultă că:
a) -toate sunt înrudite în ceea ce privește sensul lor lexical;
b) -deși intră în aceeași familie, cuvintele nu aparțin unei singure categorii lexico-gramaticale pentru că unele sunt substantive; „întineri” este verb, „întineritor” este adjectiv, „tinerește” este adverb;
c) -toate au un element comun, care este tiner și pe care-l numim rădăcină.
Toate cuvintele cu sens înrudit și formate de la aceeași rădăcină alcătuiesc familia de
cuvinte. Rădăcina nu constituie singură un cuvânt ci i se adaugă anumite elemente numite afixe.
După poziția pe care o ocupă față de rădăcină, elementele adăugate se împart în două categorii:
a) -unele care sunt plasate înaintea rădăcinii și se numesc prefixe;
b) -altele care sunt atașate la sfârșitul rădăcinii și se numesc sufixe.
Exemplu: grupul de cuvinte „în” din „întineri” constituie un prefix, iar grupul „et” din „tineret”
este sufix.
Acestea sunt lexicale sau derivative și ajută la formarea de noi cuvinte, chiar noi părți de
vorbire, în raport cu cele de la care pornește derivarea.
A. Derivarea
a) Derivarea cu prefixe
Prefixele sunt îmbinări de sunete-afixe- plasate în fața rădăcinii unui cuvânt și care
creează un cuvânt nou. În ceea ce privește vechimea și originea prefixelor în limba română,
putem spune că unele sunt foarte vechi, pentru că au fost moștenite din latină. Exemplu: în-; des-
; stră-; altele au fost împrumutate din slavonă: ne-; răs-; iar cele mai multe provin din franceză:
ante-; anti-; con-; contra-; extra-; super-.
Prefixele au și ele o anumită valoare lexicală:
„con” are valoare de „împreună” ( consătean, conlocui);
26
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
„des” marchează despărțirea (despărți, despăduri) sau are valoare negativă (dezaproba,
dezmoșteni);
„între” marchează reciprocitatea (întrevedere)
„ne” cu valoare negativă (nepricepere, nedrept, nevăzut, nemaivăzut);
„pre” cu valoare de „înainte” (prevedere, prejudecată);
„re” cu valoare de „din nou” (reface, revedere); sau de „îndărăt” (retragere, reduce);
„ante” cu valoare de „înainte” (antebelic, antedată);
„bi” cu valoare de „în doi” (bilunar, bicolor);
„extra” cu valoare de „dinafară” (extrașcolar, extraordinar);
„inter” cu valoare de „între” (interplanetar).
Au căpătat întrebuințare asemănătoare prefixelor unele cuvinte latinești sau grecești cu
ajutorul cărora s-a format o mare parte din terminologia tehnică sau științifică:
„auto” cu sensul de „el însuși” (autocontrol);
„bio” având sensul de „viață” (biologie, biografie);
„crono” însemnând „timp” (cronometru, cronologie);
„hidro” însemnând „apă” (hidrocentrală);
„macro” cu sensul de „mare” (macromoleculă);
„micro” însemnând „mic” (microfon);
„tele” însemnând „departe” (telescop, televiziune);
„termo” cu sensul de cald (termocentrală).
Unele cuvinte se formează atât cu prefixe, cât și cu sufixe. Acestea se numesc derivate
parasintetice:
-dragoste – îndrăgosti.
b) Derivarea cu sufixe
Derivarea cu sufixe este mult mai răspândită decât cea realizată cu ajutorul prefixelor. În
limba română există peste 600 de sufixe. Acestea ne arată că româna este o limbă de tip
derivativ, ca și latina, care-i stă la bază și a cărei structură o continuă și din acest punct de
vedere. După clasele morfologice sau părțile de vorbire cărora le aparțin derivatele cu ajutorul
sufixelor, acestea se pot clasifica în:
– substantivale. –tor; -an; -ime; eală; -et;
– adjectivale; -ie; -os; -al; -bil; -ăreț; -esc;
– verbale: -iza; -ega; -ona; (concluziona, fumega, abstractiza);
– adverbiale: -ește; -mente; (românește, actualmente).
27
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
De cele mai multe ori, sufixele conferă cuvintelor nou-create o anumită valoare semantică
și morfologică, ceea ce ne permite să plasăm derivatele realizate cu ajutorul lor în câteva
categorii mai importante:
– nume de agent: muncitor, croitor, cizmar;
– nume de instrumente: tocător, ascuțitoare;
– derivate cu sens colectiv: țărănime, brădiș, frăsinet;
– derivate abstracte (prin care sunt denumite însușiri, caracteristici, acțiuni): răutate,
omenie, vrednicie, ciudățenie, îndrăzneală, învățătură;
– derivate ce indică originea: oltean, moldovean, olandez, românesc, franțuzesc;
– derivate augmentative (prin care sunt denumite obiecte și dimensiuni mai mari decât ale
obiectelor desemnate prin cuvintele-bază: băiețel, puștan, etc. – aproape toate au valoare
peiorativă;
– derivate diminutive (obiectele denumite de ele sunt mai mici decât cuvintele de bază):
căluț, scăunel, gărduleț, mămică, pisicuță;
– sufixe neologice productive: -ist (bonjurist, pașoptist);
-ian (eminescian, sadovenian),
-itate (spectaculozitate, postumitate);
-iza (nominaliza, pauperiza);
– sufixe moționale, prin care se realizează moțiunea (procedeul de formare a unor cuvinte
masculine de la feminine și invers:
– ă (din prietenă, format de la prieten);
– că (româncă, format din român);
– oi (rățoi, derivat de la rață + oi).
Alături de derivarea propriu-zisă sau progresivă (care constă în adăugarea de afixe),
există și o derivare regresivă sau inversă, care constă în suprimarea unor afixe reale sau aparente
de la cuvintele preexistente:
-filolog – filolog + ie (s-a suprimat sufixul –ie);
-a râșni – râșniță (s-a suprimat sufixul –iță).
B. Compunerea
Un procedeu intern de îmbogățire a vocabularului este cumpunerea prin care două sau
mai cuvinte (de obicei în calitate de unități lexicale distincte) se unesc și dau naștere unui cuvânt
nou. Acesta denumește o altă noțiune decât cele pe care le denumesc elementele lui constituente
luate izolat. Ținând seama de părțile de vorbire cărora le aparțin elementele alcătuitoare ale unui
compus, presupus și de rezultatul îmbinării acestora, cuvintele compuse din limba română se pot
clasifica în mai multe tipuri:
28
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
-substantive (rezultate din contopirea a două substantive: iarba-fiarelor, oțel-beton);
-substantive (rezultate din unirea unui adjectiv cu un substantiv: vorbă-lungă, coate-
goale);
-substantive (provenite dintr-un verb + un substantiv: târâie-brâu, papă-lapte, pierde-
vară);
-adjective (rezultate din unirea a două adjective: economico-organizatoric, social-politic);
-adjective (rezultate din combinarea unui adverb cu un participiu sau un adjectiv:
binecunoscut, răuvoitor);
-adverbe (provenite dintr-o prepoziție + un substantiv: după amiază, devreme);
-numerale compuse: douăzeci;
-pronume compuse: altceva, altcineva;
-conjuncții și prepoziții compuse: ca și, de la;
Multe cuvinte compuse care există în limba română au fost împrumutate din alte limbi
sau au fost formate în românește după modele străine: bleumarin, portțigaret, comis-voiajor, iar
altele provin din:
-franceză: capodoperă;
-italiană: bele-arte;
-germană: bormașină, glasvand.
Tot ca un rezultat al influențelor străine a luat o mare dezvoltare compunerea prin abreviere:
Romarta, Rompres. Alte cuvinte s-au compus din simpla alăturare a unor litere inițiale: C.F.R.;
O.R.L.; O.Z.N., caracteristica formațiilor din inițiale este că asemenea oricărui cuvânt unitar, ele
se pot articula: C.F.R-ul, sau pot da naștere la derivate de felul lui: ceferist, orelist. Un loc aparte
îl ocupă compunerea parasintetică. Principala condiție în acest tip de compunere este
simultaneitatea compunerii și a derivării cu sufixe (pur lexicale sau lexico-gramaticale). Dintre
cuvintele care sunt, în același timp, compuse și derivate cu un sufix lexical, adjectivele provenite
de la nume proprii (mai ales de persoane) sunt cele mai numeroase: antonpannesc, julvernian;
„înlătura” (în lături + sufixul a); „îngenunchia” (în genunchi + sufixul a).
Cuvintele compuse se scriu:
a) într-un singur cuvânt (compuse prin contopire, dacă se prezintă ca o singură unitate
semantică și formală): untdelemn, bunăvoință, cuminte, câteșitrei, oricare, a benevoi, alaltăieri,
despre, fiindcă, Câmpulung;
b) cu liniuță de unire (izolări de sintagme), dacă se prezintă ca o singură unitate de
înțeles, dar componentele au independență formală: pierde-vară, nou născut, într-adevăr, după-
amiază, Ștefan-Vodă;
29
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
c) se scriu cu inițială majusculă, în afară de prepoziții și articole care intră în componența
următoarelor substantive proprii compuse: Muzeul Literaturii Române, Liceul Industrial nr.21;
d) substantive compuse nume proprii care se scriu fără cratimă: Curtea de Argeș, Anul
Nou, Marea Neagră.
C. Schimbarea valorii gramaticale
Spre deosebire de compunere sau derivare, noul procedeu de îmbogățire a vocabularului
este prin excelență gramatical. În acest caz, formarea unui nou cuvânt se face prin simpla trecere
de la o parte de vorbire la alta, sau, altfel spus, prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale:
„Iarna a trecut. A sosit primăvara. Primăvara păsările călătoare vin în țara noastră. Iarna
ele se duc în țările calde.”
În primele două propoziții, cuvintele „iarna” și „primăvara” au funcție de subiecte și sunt
substantive articulate cu articolul hotărât. În propozițiile următoare, deși cele două cuvinte au
forme identice cu cele din primele două propoziții, nu mai sunt nici subiecte, nici substantive, ci
complemente circumstanțiale de timp exprimate prin adverbe. Rezultă de aici, că, în anumite
condiții, unele substantive devin adverbe. Cel mai adesea un adjectiv devine substantiv prin
articulare:
Un bărbat bătrân privește sosirea cocorilor. Bătrânul acela are 85 ani.”
De asemenea prin articularea unor verbe la participiu sau supin se obțin substantive
(sosirea de la „a sosi”). Ori de câte ori o parte de vorbire capătă articol hotărât, nehotărât sau
adjectival, ea se substantivizează și acest lucru trebuie avut în vedere la analiza gramaticală:
binele, aproapele sunt adverbe substantivizate; unele pronume: eul, sinea – din expresia „în sinea
mea”, ta, lui devin substantive.
„El are un câine rău, care mușcă rău pe oricine”.
„Răul vine pe neașteptate”.
(adjectivul „rău” devine adverb în a doua propoziție, iar în a treia propoziție este substantiv
articulat cu articol hotărât)
Și alte părți de vorbire își schimbă valoarea gramaticală:
A. – pronumele personale de persoana I și a II-a, la formele neaccentuate de dativ și acuzativ,
au adesea valoare de pronume reflexive:
„Profesorii mei îmi dau note mari când mă pregătesc bine”.
îmi = pronume personal.
„Îmi amintesc cu plăcere de orele de istorie”.
îmi = pronume reflexiv.
B. – pronumele posesive și demonstrative devin adjective posesive și demonstrative:
„Ai mei merg azi la câmp”.
30
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
– ai mei = pronume posesiv.
„Părinții mei vin de la gară”.
– mei = adjectiv posesiv.
„Acestea sunt cărțile mele”.
– acestea = pronume demonstrativ.
„Aceste cărți sunt ale mele”.
– aceste = adjectiv demonstrativ
C. – infinitivul lung și supinul devin substantive:
„Intrarea la spectacol este la ora 19”.
– intrarea = infinitiv lung articulat devenit substantiv.
„Mergem la recoltat. Recoltatul se face toamna”.
– recoltatul = supin articulat devenit substantiv.
D. – adverbe devenite prepoziții:
„Obiectele ușoare plutesc deasupra”.
– deasupra = adverb
„Obiectele ușoare plutesc deasupra apei”.
– deasupra = prepoziție.
E. – adjectivarea gerunziului:
„coșuri fumegânde”.
Procedeul acesta se întâlnea mult mai frecvent decât astăzi la unii din poeții și prozatorii
noștri cum ar fi: Eminescu „lebăda murindă”; „măști râzânde”. Concurate tot mai mult de
adjectivele participative, majoritatea gerunziilor adjectivale au dispărut cu timpul chiar din stilul
artistic, unde au apărut, apreciate fiind pentru concizia lor și pentru că aduceau o notă inedită în
tehnica poetică a vremii. Interesantă este situația substantivelor care denumesc anotimpurile
anului, ca și a lui: „ziua, noaptea, dimineața, seara” etc. ori de câte ori sunt întrebuințate sub
formă articulată, astfel de substantive au valoare adverbială, ca în cunoscutele versuri ale lui
Alecsandri:
„Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iarăși”.
Problemele privind îmbogățirea vocabularului prin mijloace lexicale interne specifice limbii române constituie fenomene lingvistice intrinsece, dar și mijloace didactice de explicare a cuvintelor, chiar dacă, în cazul schimbării valorii gramaticale, fenomenul înțelegerii semnificațiilor noi par mai dificil, întrucât în conștiința elevului se suprapun cele două semnificații – lexicală și gramaticală, totuși se pot sesiza fără dificultate sensurile lexicale.
Stăpânirea acestor fenomene lingvistice înseamnă, în același timp, tehnici operante în activitatea de îmbogățire și activizare a vocabularului în lecțiile de limba română.
31
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
2.3.2.2. ÎMPRUMUTUL CA MIJLOC EXTERN DE ÎMBOGĂȚIRE A
VOCABULARULUI
Poporul nostru a venit, timp de secole, în contact cu diverse alte popoare, din care cauză
româna a suferit o serie de influențe din partea altor limbi îndeosebi în domeniul vocabularului și
al sistemului de formare a cuvintelor. Recurgerea la împrumuturi din alte limbi este favorizată,
adeseori, și determinată de mai mulți factori, dintre care mai importanți sunt:
-vecinătatea geografică;
-amestecul de populație (sau chiar conviețuirea propriu-zisă);
-relațiile de ordin politic, economic și cultural.
Cuvintele luate din alte limbi sunt, în chip firesc, adaptate la sistemul fonetic și
morfologic al limbii receptoare sau influențate. În procesul adaptării, are mare importanță calea
pe care pătrund cuvintele dintr-o limbă într-alta. Acestea pot fi împrumutate fie pe cale directă,
fie pe cale indirectă (adică prin intermediul cărților și al scrisului).
Prin neologism înțelegem orice cuvânt nou apărut într-o limbă oarecare, indiferent dacă
acesta e un împrumut sau reprezintă o creație internă a limbii respective prin derivare,
compunere, etc. în lingvistica românească sunt socotite neologisme în special împrumuturile pe
care româna le-a făcut din limbile apusene ori direct din limba latină pe cale savantă.
Pe cale directă sau orală au pătruns în limba română o serie de:
– cuvinte slave: păianjen, apostol, buche, diacon, vlădică, voievod ș.a.
– cuvinte maghiare: belșug, dijmă, gând, gingaș, mașter, chin ș.a.
– cuvinte de origine turcă: acadea, chiftea, ghiulea, dușman, reclamagiu;
– cuvinte de origine grecească: acatist, ctitor, evanghelie, aerisi, „a-și da ifose”.
Fondul lexical neologic al limbii române este extrem de bogat și de variat ca origine sau
proveniență. Româna actuală dispune de circa 50000 de neologisme fără să socotim și termenii
tehnico-științifici de strictă specialitate. Un număr relativ de termeni neologici au pătruns în
românește încă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea prin intermediul limbilor polonă, rusă, și
neogreacă. Aceasta înseamnă că la constituirea vocabularului neologic românesc au contribuit
destul de multe limbi, dar influențe mai importante și cu adevărat moderne a avut-o latina
savantă, ale cărei începuturi timide sunt plasate în activitatea cronicarilor noștri, apoi grație
„Școlii ardelene” și reprezentanților „curentului latinesc”, vocabularul limbii române s-a
îmbogățit cu un număr apreciabil de neologisme luate direct din latină pe cale livrescă.
În procesul de modernizare, internaționalizare și relatinizare a vocabularului românesc un
rol important revine influenței italiene: allegro, agenție, bancă, valută, ancoră, basorelief,
spaghete ș.a. Regional, precum și la nivelul limbii literare s-au exercitat asupra românei influența
germană, care e mai veche și mai accentuată în Transilvania: boiler, cocs, electrocar, ventil,
32
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
rucsac, ș.a. Cea mai puternică dintre toate influențele moderne exercitate asupra limbii noastre
(începând, mai ales cu secolul al XIX-lea) rămâne influența franceză. Grație ei, româna s-a
îmbogățit cu câteva mii de cuvinte, modernizându-și vocabularul în toate domeniile vieții
materiale și spirituale. Se poate spune că termenii noștri politico-sociali, militari, administrativi,
economici, juridici, filozofici, medicali și științifici, în general, sunt de origine franceză.
Majoritatea împrumuturilor lexicale de origine franceză au pătruns în limba română pe cale scrisă, iar aspectul lor grafic s-a impus, adeseori, în pronunțarea românească literară. În ultimele decenii vocabularul românesc a suferit și influențe engleze. Astfel au apărut unele cuvinte de origine engleză, termeni tehnici: buldozer, motoplug, radiolocație, picup sau termeni din sport: aut, fotbal, polo, ghem, start, ș.a. Aceste influențe exercitate asupra vocabularului românesc sunt foarte variate și ele explică eterogenitatea lui judecat în ansamblu, însă ele nu au alterat esența latină a limbii noastre, în schimb au influențat fizionomia lexicală.
Neologismele sunt cuvinte noi, care reflectă în mod direct și indirect schimbările din
societate. Apariția neologismelor se explică și prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi,
uzat sau insuficient de precis: „față” cu sensul de „culoare” a fost înlocuit prin cuvântul culoare,
mai potrivit să exprime noțiunea. Există și neologisme, creații românești pe baza elementelor
existente în limbă: lansator, plasator, prevedere.
Neologismele sunt răspândite cu timpul în cercuri din ce în ce mai largi de vorbitori, în
consecință își pierd caracterul neologic, devenind cuvinte uzuale: fabrică, tractor, a conduce,
director; nu mai pot fi considerate în zilele noastre neologisme, fiind cunoscute și întrebuințate în
mod curent. În stabilirea calității de neologism a unui cuvânt trebuie să ținem seama de:
– frecvența în întrebuințare;
– atitudinea vorbitorului (dacă ei îl „simt” sau nu nou).
Procesul de modernizare și de îmbogățire masivă a lexicului românesc a început în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea și continuă și astăzi. Împrumuturile neologice au transformat
româna într-o limbă modernă, reîncadrând-o în spiritualitatea romanică și îndepărtând-o de
comunitatea balcanică, în care o înglobase, mai ales, cultura ce ne venea din Bizanț.
Limba română este capabilă de deschidere spre influențe, dar rezistă prin chiar ființa ei. O
dată cu însușirea unor cuvinte și expresii noi, copiii trebuie ajutați să pătrundă sensul ideilor, al
gândurilor, al sentimentelor, exprimate prin cuvinte. În acest scop, ei trebuie orientați să opereze
cu diferitele sensuri ale aceluiași cuvânt, să întrebuințeze cuvintele în diversele lor accepțiuni, în
contexte accesibile. Asemenea activități îi stimulează pe elevi în înțelegerea resurselor limbii, le
cultivă capacitatea de a folosi cuvintele în contexte variate, în vederea exprimării cât mai precise
și nuanțate a gândurilor și sentimentelor, a afirmării pe această cale a posibilităților creatoare.
33
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
3. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND ÎMBOGĂȚIREA ȘI
ACTIVIZAREA VOCABULARULUI PRIN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ
3.1. VALENȚE COGNITIVE ȘI AFECTIVE ALE TEXTELOR DIN MANUALELE
ȘCOLARE PRIN CUVÂNT
Însușirea capacităților de exprimare este un proces complex care, pe lângă îmbogățirea și activizarea fondului lexical și sporirea capacității sale operatorii și de transfer, implică ca o condiție sine qua non formarea deprinderilor elevilor de a vorbi logic, închegat, sistematic, de a îmbina cuvintele și expresiile în propoziții cu înțeles, folosind structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice specifice limbii literare.
Un vocabular bogat, nuanțat și diversificat, o exprimare construită gramatical, claritatea și precizia propozițiilor și frazelor reprezintă modalități de desfășurare a gândurilor, de elaborare a ideilor noastre. Cunoașterea, înțelegerea și însușirea de către elevi a resurselor compoziționale și expresive ale textelor de limba română reprezintă condiția esențială a formării deprinderilor de citire expresivă, pentru dezvoltarea unei vorbiri nuanțate, colorate, capabilă să redea diversitatea, profunzimea și intensitatea gândurilor, sentimentelor, trăirilor afectiv-emoționale, care sunt caracteristice diferitelor personaje din texte.
Textele din manualele de limba română ale elevilor din clasele primare deschid drumul cunoașterii, al formării conștiinței, prin intermediul literaturii, al cărții. Familiarizarea elevilor cu unele tehnici eficiente de activitate cu cartea trebuie rezolvată, prin urmare, pornindu-se de la diversitatea textelor de citire, care este extrem de mare și oferă largi posibilități de a-i pune pe elevi în situația să opereze cu instrumentele muncii cu cartea în condiții diferite în funcție de specificul fiecărui text. În manuale, în general, în lecturile școlarilor mici, o pondere însemnată o dețin textele cu caracter epic. În ceea ce privește conținutul lor, acestea înfățișează fie aspecte din viața copiilor sau a adulților, fie momente din trecutul sau prezentul patriei; basmele, poveștile, povestirile fac parte din lecturile preferate ale școlarilor. Atât temele epice, științifice, cât și cele lirice au dublă finalitate: de cunoaștere și de sensibilizare prin cuvânt, care este folosit atât cu sens propriu, (având valență cognitivă-literară care reflectă realitatea), dar și cu valoare afectiv-emoțională. Cuvântul devine imagine artistică a operei, prin care autorul recreează realitatea din perspective propriei personalități, din nevoia de sensibilizare prin cuvânt ca figură de stil.
Cea dintâi problemă ce trebuie rezolvată, chiar dacă elevii nu posedă noțiuni de teorie
literară este stabilirea genului literar căruia îi aparține, mai mult sau mai puțin, un text. După o
primă lectură, repetată până la însușirea sumară a conținutului, se stabilește că în textul respectiv
se povestește ceva (o întâmplare, o acțiune). După aceasta se va adresa întrebările:
34
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
-Cine povestește? (autorul).
-Cine săvârșește faptele, întâmplările povestite de autor? (personaje individuale sau
colective).
Sunt multe texte în care apare o narațiune cu un subiect închegat, prezintă un conflict, o
înfruntare între două forțe puternice, dintre care una iese învingătoare: „Darul lui Moș Miron”,
„Vulpea bearcă”, „Judecata vulpii”, „Fetița cu chibriturile”, „Un ostaș de-al lui Țepeș”.
Manualele de limba română și, în general, lecturile suplimentare ale elevilor recomandate
la sfârșitul manualelor oferă asemenea texte închegate, în care se derulează o desfășurare
dramatică a unor întâmplări, ceea ce dă învățătorului posibilitatea de a orienta copiii pe cale
intuitivă prin intermediul textului asupra înlănțuirii logice, gradate și, deseori dramatice a
desfășurării acțiunii.
De aceea, însăși această organizare interioară a textului poate deveni un instrument de lucru
utilizat în vederea înțelegerii mesajului operei literare. Un rol de seamă în înțelegerea textului
epic îl are expozițiunea, care oferă cadrul natural, timpul și principalele personaje ale acțiunii.
Astfel marele povestitor, Ion Creangă în „Capra cu trei iezi”, de la clasa I, începe povestea
printr-un mijloc original, prin măiestria îmbinării construcției de nuanță superlativă cu o
zicătoare ingenios introdusă în context: „Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și
cel mijlociu dau prin băț de obraznici, ce erau, iar iedul cel mic era harnic și cuminte. Vorba
ceea: Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă toate unul cu altul”.
Epitetele calificative au rolul să puncteze limpede trăsăturile morale, definitorii ale
protagoniștilor. Elevii din ciclul primar, în special cei din clasele a III-a și a IV-a, pot recepta și
înțelege valorile artistice ale epitetelor, care scot în evidență însușirea unui obiect sau a unei
acțiuni socotită de autor ca esențială pentru ideea sau sentimentul pe care vrea să-l pună în
lumină. Prezența epitetului este foarte frecventă în lecțiile care conțin descrieri. Astfel, spre
exemplu lectura „Căprioara” de Emil Gârleanu oferă posibilitatea sublinierii valorii afective, în
special a unor cuvinte și expresii:
„Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta
și-a întins botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei lui și cu ochii închiși se lasă
dezmierdat”.
Analizând textul, elevii vor putea fi conduși, să observe și să înțeleagă valoarea și
semnificația unor cuvinte cum sunt: cald, catifelat, umed, a expresiei (comparației) „ca o blană a
pământului”. Încă din clasa I elevii iau cunoștință cu epitetul. Astfel epitete ca: „cer senin”,
„soare arzător”, „lanuri aurii” din lecția „Bun venit vară” din clasa I vin să accentueze
frumusețea și bogăția anotimpului vara. Aceeași idee subliniată și în lecția „Vara” de epitetele:
„raze fierbinți”, „spice de aur”, „livezi îmbelșugate”, „pajiști odihnitoare”.
35
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Epitetul este utilizat în mod deosebit de către autor în descrierile din natură. Aici ele
contribuie la sublinierea ideii de măreție, de farmec dând textului culoare, expresivitate. Astfel în
lecția „A sosit toamna” din manualul de clasa a II-a expresiile: „cer răcoros”, „miresme de
toamnă”, „frunze îngălbenite”, „vânt potolit” ne introduc în atmosfera unei zile de toamnă.
Copiii le vor descoperi cu ușurință și le vor înțelege semnificația fiind aproape de puterea lor de
înțelegere, de sufletul lor. Pentru a ne convinge de acest lucru ei pot folosi aceste expresii în
construcții variate, multiple.
Lecția „Primii fulgi” din clasa a III-a conține un număr mare de epitete. Acest lucru
contribuie la sporirea farmecului lecturii și crearea unui decor de basm. Epitete ca: „vânt rece”,
„crengi goale”, „nori grei”, „steluțe mici și albe”, „zbor legănat”, „cristale de nea” în „Dincolo
de iarnă” după Silvia Kerim, „Ninsoarea” de Edmondo de Amicis, ne aduc în fața unui autentic
tablou de iarnă. Veselia, optimismul pe care-l aduc în sufletul oamenilor primăvara, este puternic
subliniat în poezia „Primăvara” de Vasile Alecsandri, de la clasa a III-a, de expresii ca: „iarna
geroasă”, „rândunica cea voioasă”, „sturzul galben, aurit”, „harnica albină”, „timp frumos”,
„copacul înflorit”.
Dragostea de țară, de popor este puternic conturată de expresii ca: „oameni viteji, mândri”,
„pământ frumos și darnic”, „țară puternică”, „oameni trupeși”, „femei înalte, mândre”, „chip
frumos” folosite de Alexandru Vlahuță în textul „Din trecutul nostru” de la clasa a IV-a. Măreția
unui popor mândru, trăind într-o țară pe măsură sădește în sufletul micilor școlari sentimente de
adâncă admirație, de dragoste pentru poporul al cărui urmași suntem.
Sentimentele de adâncă admirație, respect și dragoste față de bunica sunt declanșate din
înțelegerea semnificației unor epitete remarcabile în poezia „Bunica” de Ș.O. Iosif.
„Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie;
Aievea parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.”
Epitetele subliniate contribuie atât la conturarea portretului bunicii, cât și la dezvăluirea
sentimentelor care le-au generat. În aceeași manieră, fără nici un fel de dificultate, elevii pot fi
conduși să înțeleagă și să folosească în exprimarea lor curentă comparația, care este alcătuită pe
baza unor însușiri comune, a unui termen mai concret și mai cunoscut cu altul mai abstract și mai
puțin cunoscut.
Comparații simple de forma:
„….. fetiță cât un nod de mare” din lecția „O fetiță harnică”; „creasta roșie ca focul”,
„coada ca o secere” din lecția „Vulpea și cocoșul” sugerează într-un mod plastic de exprimare
36
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
mărimea, culoarea, forma. Uneori, asociate cu epitetele, comparațiile contribuie la descrieri
deosebit de expresive cum ar fi în „Căprioara” de Emil Gârleanu. Expresii ca: „fugă
fulgerătoare”, „salturi îndrăznețe” „sărituri amețitoare” urmate de comparația „se avântă ca o
săgeată” au menirea de a pregăti pentru atmosfera de adevărată durere ce va urma.
În textul „Monumentul de la Putna” comparațiile „pletele curg ca valurile pârâului”,
săgețile se duc ca gândul”, „Bucovina poartă ca o salbă străvechi monumente” contribuie la
descrierea trăsăturilor mărețului domn, Ștefan cel Mare, într-un „ținut de basm”, Bucovina.
Uneori întregul text poate fi o comparație, ca de exemplu „Buchetul de flori” de Ana Blandiana
folosit la lecțiile de geografie a patriei, în care harta țării este asemănată cu un buchet de flori
așezat într-o vază: Marea Neagră.
O figură de stil frecvent folosită în textele care predomină manualele elevilor de la clasele
mici este metafora. Explicarea sensului figurat al metaforei nu se face dor prin căutarea de
sinonime, mai ales că de cale mai multe ori sensul propriu al unui cuvânt este bine cunoscut.
Aceste figuri de stil trebuie comentate în contextul în care se află, ca prin puterea lor de sugestie
să emoționeze, să cultive sensibilitatea copiilor față de conținutul de idei exprimat. Calea clasică
de explicare a metaforei este folosirea ca punct de plecare a comparației.
„Limba noastră” de Al. Mateevici exprimă în versuri de mare vibrație, dragostea poetului
față de limba română, care e pe rând: „o comoară”, „foc ce arde”, „numai cântec”, „doina
dorurilor noastre”, „graiul pâinii”. Analiza acestei poezii, în care în mod evident nu e vorbe de
nici un fel de acțiune, în care nu apar fapte, întâmplări, personaje (poezia făcând parte din lirica
patriotică), conduce elevii spre înțelegerea sensului imaginilor artistice, care sunt purtătoare ale
unor sentimente înălțătoare, dar și cognitive. Iată, foarte sumar, doar sensurile imaginilor
artistice din prima strofă care pot fi dezvăluite cu siguranță elevilor: „Comoară….. în adâncuri
înfundată” e o metaforă care sugerează bogăția limbii, valoarea ei, amplificată mai ales de sensul
pe care-l au aceste „adâncuri” semnificând, în poezie, dimensiunea în timp, vechimea limbii
noastre. Și pentru ca admirația față de limba pe care o vorbim să capete noi valențe, poetul
folosește metafora largă
„un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată”.
Dacă șiragul de piatră rară se menține în domeniul unui lucru de mare preț, „moșia”
semnifică dimensiunea spațiului pe care se vorbește românește. La fel în celelalte strofe ale
poeziei, primul vers conține o metaforă care subliniază o caracteristică esențială a limbii noastre:
„Limba noastră-i graiul pâinii”. Și toate aceste metafore adunate, având valoare de nume
predicative, dau imaginea complexă și concretă a limbii române, reprezentabilă prin dubla
semnificație a cuvintelor-cheie; și semnificația poetică și cea cognitivă.
37
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Prin urmare, analiza acestei poezii impune, în primul rând, înțelegerea sensului propriu și
fundamental al primului vers din fiecare strofă, înțeles sugerat de metafore, prin care se ajunge la
sensurile adânci, de rezistență ale istoriei limbii române. Este de presupus că singuri, fără
ajutorul învățătorului, unii elevi să nu găsească adevăratul înțeles al versurilor. Când însă termeni
ca aceia folosiți de Mateevici în „Limba noastră” (comoară, șirag, moșie) sunt bine cunoscuți de
către elevi, ceea ce se cere a fi relevat este doar sensul lor figurat. Tocmai această înțelegere a
sensului figurat a unor cuvinte reprezintă elementul cognitiv pe care se bazează trăirile
emoționale, sentimentele înălțătoare de dragoste pentru limba noastră.
În lecția „Fricosul” de Emil Gârleanu, sau „Viscolul” de Vasile Alecsandri metafora este o
figură de stil cu ajutorul căreia autorii descriu cu măiestria unui pictor o noapte de iarnă
deosebită: „policandrul uriaș al cerului”, „copaci de cristal”, „iaz de oglindă”, „copaci de zahăr”.
Peste acest decor de basm, domnește luna „ca de gheață”. Emoțiile care se degajă, sunt puternice,
cunoscând spre sfârșit o intensitate maximă.
Cu aceeași sensibilitate, Alexandru Vlahuță descrie în lecția „Răsărit de soare” de la clasa a
III-a o dimineață de vară. Metafore ca: „o pulbere de aur fină se ridică și se împrăștie”, „o suliță
de foc străpunge perdeaua de arbori”, „porțile zilei se deschid”, „în valuri curge lumina pe văi”
ne poartă spre acel moment al zilei când „soarele , împărat ceresc” își trimite ca o binecuvântare
lumina și căldura spre pământ.
Același moment al zilei este zugrăvit și de Mihail Sadoveanu în lectura „Ciocârlia” aflată
în manualele de la clasele a IV-a. Metafore ca: „linie subțire de sânge”, „geană de ziuă”, „arc
sângeros de lumină”, „fierbere de flăcări”, zugrăvesc răsăritul de soare în culori puternic
sugestive alături de epitetele: „arbori șerpuiți”, „contururi nelămurite”, „pasăre fantastică”,
„trandafirul zorilor”. „lumină nesfârșită”, „puzderie de aur”.
Manualele de limba și literatura română, precum și listele de lectură suplimentară aflate la
sfârșitul fiecărei cărți cuprind un număr însemnat de texte care, fie integral, fie parțial, se
încadrează în genul liric și care, datorită specificului lor, impun un mod aparte de analiză.
Asemenea texte sunt lipsite de subiect-acțiune, de personaje care să întruchipeze concepții,
sentimente, atitudini. Cele mai multe dintre ele sunt în versuri și redau sentimentele și gândurile
autorului prin intermediu imaginilor artistice. În aceste creații, accentul se pune pe realizarea
unor trăiri emoționale puternice, prin înțelegerea imaginilor artistice și apoi utilizarea în contexte
noi a figurilor de stil întâlnite.
O categorie de texte care fac apel la resorturile afective ale personalității sunt cele din
literatura peisagistică. Sentimentul naturii, care generează această creație, se asociază cu
dragostea de viață, cu admirația pentru frumos, chiar cu patriotismul.
38
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Un procedeu pentru care militează cu predilecție unii autori în ilustrarea crezului lor literar
artistic este personificarea. Astfel, în pastelul alegoric „Toamna țesătoare”, toamna care e
personificată, o „mândră, harnică și darnică”, împarte oamenilor comorile sale.
Această toamnă este total opusă celei din poezia „Toamna” de Octavian Goga care
asociază anotimpul cu sentimentul tristeții, sugerat de vegetația ofilită, în luptă cu „vântul fără
milă”.
Figurile de stil folosite de Goga în această poezie sunt adevărate bijuterii ale graiului
românesc. „Văl de brumă argintie” (văl = metaforă, argintie epitet) indică reflexele metalice ale
plantelor brumate. Metafora „plumbul” (comparație prescurtată) sugerează în același timp
culoare și apăsare. Verbul „tremură” cu valoare personificatoare sugerează suferința plantelor.
Efectele vântului fac să crească suferința oamenilor și a viețuitoarelor naturii:
„De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă”.
sau: „Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii”.
Aici se poate face o asociere între poezie și pictură; ambele arte redau tablouri (desen, culoare), în poezie „se pictează” prin cuvinte. De asemenea se face asocierea cu muzica: muzica interioară, determinată de glasul vântului, de diferitele zgomote ale plantelor bătute de vânt, de plânsul puiului de ciocârlie.
Anotimpul iernii este și el prezent în pasteluri de o neasemuită frumusețe, pe care le întâlnesc elevii din ciclul primar: „Iarna”, „Miezul iernii” de Vasile Alecsandri, „Iarna pe uliță” de George Coșbuc; „Baba iarnă intră-n sat” de Otilia Cazimir, „Iarna” de Nicolae Labiș.
Conducându-i pe elevi, prin dezvăluirea semnificației imaginilor artistice spre înțelegerea
mesajului unui pastel, aceștia își vor putea fixa în mod intuitiv trăsăturile definitorii ale acestei
specii literare și astfel ei se vor orienta mai ușor în abordarea ei.
Într-o formă personificată este prezentat Oltul și Mureșul în „Drumul Oltului” după Geo
Bogza și ”Legenda Mureșului și a Oltului” în volumul Legendele românilor. El „se naște”,
„pornește spre miazăzi”, „pare nehotărât”, „se răzgândește”, „își croiește”, „ia tovarăș de
călătorie”, „se duc împreună, se luptă cu stâncile”, „i-a povățuit să se ție veșnic împreună”, ”i-a
binecuvântat și le-a dat voie să plece”. Folosirea acestei imagini artistice (descrierea) marchează
cadrul natural pe care-l străbat Oltul și Mureșul. Prin intermediul descrierii, cititorul este pus în
fața unor minunate tablouri din natură, în fata unor vechi monumente istorice, el vine în contact
cu oameni și fapte din zilele noastre.
Alte figuri de stil: „lume uimită de atâta frumusețe”, „decor încântător”, „somnul de veci”, „nesfârșite lanuri de grâu”, „popor harnic”, „cutezător și curat ca apele”determină pe elevi să înțeleagă sentimentul de dragoste și admirație ale autorului față de
39
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
patrie, de frumusețile naturii ei și față de ceea ce a creat mâinile vrednice ale locuitorilor.
Poezia eminesciană „Revedere” oferă un exemplu remarcabil de folosire a personificării.
Personificarea codrului contribuie la creșterea intensității sentimentelor poetului la reîntâlnirea cu acest „prieten”, simbol al veșniciei. Folosirea personificării și a dialogului dintre poet și codru contribuie la creșterea unei atmosfere de bucurie, produsă de întâlnirea cu mediul natural atât de drag, cu profunde rezonanțe în amintirea poetului:
„Codrule, codruțule
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat”.
Un text, oarecum asemănător cu „Drumul Oltului”, care înfățișează un fenomen al naturii de maximă dezlănțuire ce are loc vara, este „Furtuna” după Calistrat Hogaș care se găsea în manualele de clasa a III-a. Textul descrie un tablou al naturii în toată măreția ei impresionantă, surprins în patru momente. Imaginile vizuale sunt reduse la elementele ei primordiale: soare, cer, pământ, ceea ce atrage atenția că acest tablou se cere a fi perceput vizual, tactil, auditiv. Căldura e „ucigător de arzătoare”, soarele e „un disc alb de lumină topită”, „e înăbușitor de cald”. Pe de altă parte e o tăcere deplină: „pământul e cufundat într-o tăcere adâncă”, „greierul amuțise la umbra unui fir de iarbă”, „vântul nu clătină nici o frunză”, „nici o pasăre nu mai brăzda cerul”.
Elevii vor constata că fiecare tablou este realizat prin împletirea unor imagini vizuale, auditive, tactile, motrice, că în momentele de dezlănțuire a forțelor naturii predomină imaginile auditive și motrice. Dar, dincolo de imaginile în sine, elevii vor trebui conduși să distingă sentimentele de încântare, de admirație față de măreția naturii.
Lectura descrierilor nu constituie o simplă cunoaștere a mediului înconjurător, ci prilejuri în care elevii fac cunoștință cu posibilitățile limbajului de a recrea, prin imagini artistice un peisaj din natură. Textele de descrieri sunt foarte variate: de la descrieri „pure” ale naturii, până la descrieri care umanizează, prin prezența în contextul lor a unor viețuitoare: „Veverița”, ”În pădurea Petrișorului” după Mihail Sadoveanu, „Căprioara” și „Fricosul” de Emil Gârleanu (clasa a III-a). Unele texte înfățișează portrete realizate cu mijloacele descrierii: „Bunica” de Ș. O. Iosif este un asemenea portret sensibilizat de emoțiile și amintirile poetului, sau „Bunicul” de Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Autorii realizează o reactualizare treptată a chipului bunicii sau bunicului, adus de amintire prin acele cuvinte care șterg granițele dintre trecut și prezent:
40
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
„Aievea parc-o văd aici”. Portretul fizic este pictat prin mijloace pe cât de simple, pe atât de
precise: „Cu părul nins (nins-cuvânt folosit în chip neobișnuit pentru a arăta culoarea = epitet)…
cu ochii mici” (mici – un adjectiv simplu, semnificativ pentru portret) – bunica, „plete albe și
crețe, parcă sunt niște ciorchini de flori albe”, „ochi blânzi și mângâietori” – bunicul,. În
continuare, portretele, compunând „icoana firavei bunici” este întregit prin gesturi de muncă:
„torcea, torcea, fus după fus” (repetiția sugerează hărnicia chiar la o vârstă înaintată).
„Căta la noi așa de blând
Senină și tăcută,
Doar suspina din când în când”.
Portretul fizic este luminat prin expresii care dezvăluie capacitățile morale ale
bunicii:„ochii calzi de duioșie”; … „căta blând”; .. „suspina la amintirea”. Este suficient să se
sublinieze că este un text în care poetul reconstituie, prin descriere, un personaj îndrăgit și-și
exprimă direct stările lui sufletești.
Analiza descrierilor se face în maniera în care se face „citirea” unui tablou. Pentru ca elevii
să cunoască natura înfățișată în descrieri și mai ales pentru a înțelege frumosul, pentru a trăi
mărețul sentiment al naturii, este necesar tocmai dezvăluirea semnificațiilor imaginilor artistice
folosite de autor. Pe de altă parte, zestrea lexicală devine operantă numai atunci când elevii pot
utiliza în vorbirea lor curentă, când ea îmbogățește exprimarea lor orală și scrisă. În acest scop
sunt necesare exerciții speciale, care să-i pună pe elevi în situația de a introduce cuvintele și
expresiile noi în structuri de limbă variate, create de ei înșiși.
Nuanțarea vorbirii elevilor se poate realiza și prin folosirea repetiției, care constă în
folosirea de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau mai multor cuvinte spre a întări trăirile,
profunzimea ideilor exprimate. Repetiția este des întâlnită în poezii sau texte în proză:
„Și-s grăbită, și-s grăbită”.- Gospodina;
„Care vine, vine, vine calcă totul în picioare” – Scrisoarea III de M. Eminescu.
Concentrarea exprimării se poate realiza și prin introducerea în aceeași frază a mai multor
verbe a căror acțiune este simultană sau consecutivă:
„Viorica merge și tace” clasa I;
„Pleacă și învinge hoarda tătărască” lecția „Preda Buzescu” de la lectură suplimentară.
Nuanțarea nu este dată numai de cuvintele folosite, ci și de locul lor în propoziție. Astfel ea
se realizează prin așezarea adjectivelor sau adverbelor înaintea substantivelor sau verbelor:
„Pe front în grele lupte” („Eroii”);
„Trece pe-un sălbatic, ager armăsar” („Preda Buzescu”)
„Bătrânul, cruntul vizir bocește în cort” („Giurgiu – Călugăreni”);
„Dulce va doini din nai” („Concertul primăverii”).
41
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Vom explica elevilor că rolul respectivelor cuvinte (adjective sau adverbe) se poate
schimba, dar le vom explica și faptul că prezența adjectivului înaintea substantivului scoate în
evidență însușirile deosebite ale acestuia, iar adverbul înaintea verbului dă o nuanță deosebită
modului în care are loc acțiunea. Elevii vor reuși să descopere singuri frumusețea și
expresivitatea unei astfel de comunicări.
În lectura elevilor se întâlnesc și texte cu conținut științific, a căror pondere este mult
diminuată în manualele de literatură română. Unele din aceste texte, chiar dacă din punct de
vedere al conținutului informațional au un caracter „științific”, în privința formei sunt totuși
literare. „Făgăraș” după Ana Blandiana, „Porțile de Fier”, „Delta Dunării” sunt cu conținut
geografic. Textele cu conținut geografic se întrepătrund, în mare măsură, cu cele care au conținut
din științele naturii. Ele au valoare literar-artistică. Multe din noțiunile și datele științifice pe care
le conțin sunt înfățișate prin intermediul unor imagini artistice, care asigură nu numai înțelegerea
lor, ci și declanșarea unor sentimente estetice sau chiar moral-cetățenești.
Fără a fi vorba de curs sistematic de istorie a patriei, în clasele I-III, elevii iau cunoștință, în
special prin conținutul unor texte de literatură, de unele dintre cele mai semnificative momente
din istoria milenară a poporului nostru. Ei află despre trecutul de luptă al poporului nostru pentru
libertate națională, dreptate socială și progres. Contactul pe care elevii ciclului primar îl fac cu
unele dintre cele mai reprezentative momente din istoria poporului nostru, încă din primele trei
clase ușurează înțelegerea cursului sistematic de istoria patriei, pe care elevii îl parcurg pentru
prima dată în clasa a IV-a.
Textele din manualele de limba și literatura română cu conținut istoric urmăresc în mare
măsură cultivarea unor sentimente nobile, în special a patriotismului. Sentimentele „nu se
învață” așa cum se însușesc noțiunile științifice. Ele se trăiesc. A trăi sentimentele declanșate de
forța evocatoare a faptelor de eroism înseamnă, în primul rând, a înțelege semnificația acestor
fapte, precum și limbajul specific folosit în asemenea texte.
Prin urmare este vorba tocmai de însușirea unor reprezentări și noțiuni corespunzătoare, de
realizarea aspectului cognitiv al istoriei. Specificul textelor cu conținut istoric este determinat
atât de conținutul lor, cât și de limbajul lor specific. Unele dintre ele înfățișează faptele istorice
în proză. altele în versuri.
În manualele școlare și în cărțile de lectură figurează texte cum sunt: „Din anii de școală ai
lui Nicolae Bălcescu”, după Ion Ghica, „Luarea Griviței” după Mihail Sadoveanu, „Darul lui
Moș Miron” după Ion Agârbiceanu, „Visul împlinit” după Lucian Blaga, acestea se încadrează în
genul epic. „Condeiele lui Vodă”, „Scrisoarea III”, „Cinste și omenie”, „Preda Buzescu”,
„Războaiele lui Traian și Decebal”, de Mihail Sadoveanu, „Horia, Cloșca și Crișan” „Strămoșii”
de Alexandru Vlahuță, „Brândușele” de Eusebiu Camilar, „Moș Ion Roată și Vodă Cuza”,
42
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
„Giurgiu-Călugăreni de Alexandru Vlahuță, „Panciuc” de Mihail Sadoveanu, „Din trecutul
nostru” de Alexandru Vlahuță.
În ceea ce privește textele cu conținut istoric în versuri, care de obicei se încadrează în
genul liric, accentul va cădea pe analiza sensului figurat al imaginilor artistice folosite. În primul
rând asemenea creații se încadrează poezii populare: „Cântecul lui Mihai Viteazul”, „Cântec lui
Avram Iancu”, „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri, „Imnul eroilor” de Iuliu Domidont.
O categorie aparte a unor texte cu conținut istoric o constituie legendele istorice, care au o
mare valoare educativă, în special din punct de vedere al cultivării unor sentimente de înaltă
vibrație sufletească.
Explicând caracterul aparte al unui eveniment istoric, evocând isprăvi neobișnuite ale unor
eroi, atestați sau nu de documente, legendele apelează, de obicei, la elemente fantastice. Datorită
acestor caracteristici, precum și unui limbaj specific, legendele istorice prezintă unele dificultăți
în înțelegerea evenimentelor, a faptelor de legendă. Experiența acumulată în citirea legendelor
istorice arată că soluția cea mai eficientă, care asigură realizarea dezideratului amintit, este aceea
că primul contact al elevilor cu conținutul legendelor să fie realizat prin povestirea învățătorului.
Aceasta favorizează pe de o parte, accesibilitatea înțelegerii mesajului legendei, a conținutului ei,
iar pe de altă parte asigură crearea unui fond afectiv puternic pe care se poate desfășura, în
continuare, activitatea de analiză a textului.
Este bine cunoscută evocarea făcută de Mihail Sadoveanu dascălului său, Domnu`
Trandafir:
„Mai cu seamă explicațiile la istorie erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei treceau
eroii altor vremuri în cununile lor de neguri. Îi urmăream înfiorat, auzeam freamătul luptelor și,
acasă, îi visam o noapte întreagă. Uite, și acum mi se pare că Domnu` nostru a fost un om
deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea de mărirea strămoșilor. Când
făcea un semn cu mâna, așa, într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut, și eu vedeam tot ce
spunea glasul lui”.
Povestirea realizată înaintea analizei propriu-zise a legendei istorice, oferă posibilitatea să
fie introduse, la locul potrivit cuvintele și expresiile noi din text, pe care se vor contura, apoi,
unele reprezentări și idei istorice fundamentale.
Dezvăluind adevărul istoric din legenda „Mama lui Ștefan cel Mare” se va sublinia, în
primul rând, că domnitorul, fiind învins de turci, și-a refăcut oastea și i-a alungat pe cotropitori,
dar ceea ce dă expresia deplină a dragostei de patrie dusă până la sacrificiul suprem este adevărul
transmis de mama sa, prin acea expresie categorică: „Du-te la oștire …”. Ideea că forța și tăria
lui Ștefan se află în legătura sa cu poporul se cere a fi subliniată în legenda „Ștefan cel Mare și
Vrâncioaia”. Numai cu cei șapte feciori ai Vrâncioaei izbânda în luptă n-ar fi fost posibilă. La
43
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
chemarea feciorilor „curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor”. Oastea nouă ieșea ca
din pământ. Aceasta pune în evidență dragostea poporului pentru domnitorul care îi apără
libertatea. Astfel, Ștefan apare în mintea școlarilor mici ca un domnitor al poporului, al
oamenilor „măriei sale”.
O specie literară întâlnită în mai mică măsură în manualele elevilor de la clasele I-IV o
constituie fabula. Personajele alegorice, viețuitoare care vorbesc și se manifestă ca oameni se pot
caracteriza ușor și tot atât de ușor se pot desprinde și modalitățile folosite de poet pentru
conturarea lor (acțiune, limbaj). În fabula „Musca la arat” de Alexandru Donici ideea de bază
este urâțenia de a te lăuda cu munca altora. Ideea poate fi extinsă la viața școlarilor, la unele
aspecte cunoscute de elevi. Înfățișând expozițiunea, desfășurarea, momentul culminant, se face
aprecierea că în câteva momente, poetul reușește să dezvăluie un trist adevăr. Punctul culminant,
în această fabulă, este realizat numai prin simpla trecere a subiectului la plural, „noi”
(„Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp de la arat ?”).
Astfel musca reușește să-și atribuie meritul de a fi muncit, fără să fi făcut acest lucru. Un
moment al lecției destinat caracterizării personajului principal (musca pe jug) va duce la
consemnarea unor date care, prelucrate cu ajutorul învățătorului îi vor ajuta pe elevi să înțeleagă
caracterul alegoric al povestirii. Există în poezie un loc în care poetul însuși ne spune că
însușirile puse pe seama acestor animale sunt, de fapt, ale unor oameni: versurile care alcătuiesc
morala:
„Când ei lucrează-n fapt,
Ca musca la arat”.
Fascinația unei lecții de limba română având ca subiect o poezie patriotică provine tocmai
din bogăția sentimentelor ce se desprind din text, din frumusețea imaginilor poetice, ceea ce dă
posibilitatea învățătorului să-și valorifice cunoștințele și talentul de educator, să dezvăluie și să
comunice propria atitudine patriotică. Astfel, lecția de limba română devine o cale directă prin
care învățătorul sădește în sufletul copiilor „sfânta iubire de patrie”.
Poeziile patriotice, mai mult decât celelalte categorii de texte literare, contribuie la
formarea unor reprezentări corespunzătoare, incluse în sfera noțiunii de patrie, ca fond cognitiv
al convingerilor și atitudinilor patriotice. Importantă pentru înțelegerea mesajului poeziei
patriotice și pentru valorificarea conținutului acesteia, în cadrul lecțiilor de limba română, este
conturarea imaginii nou create cu ajutorul cuvântului, care, în poezie, are valoare de simbol cu
bogate încărcături afective.
În poezia „Patria”, de la clasa a II-a, „Patria română”, de George Coșbuc și „Țara mea”,
de Andrei Ciurunga descoperă imaginea patriei în varietatea formelor de relief, cu bogățiile și
44
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
frumusețile acestora, reprezentate de casa noastră, grădina, livada, uzina, mina de sub munți,
țarina pe care crește grâul, „munți cu creștetul de nea”, unde-n „jur e doar belșug”. Acestor
elemente ușor de identificat și în ilustrațiile din manual, li se arată altele cu mai multe
semnificații: astfel, „verile cu bolți albastre” înseamnă veri senine când se coace recolta, cer
senin ca sufletul românilor cinstiți și dornici de pace, „valuri care vin de departe din senin”.
„Iernile cernând zăpada” completează imaginea unui ținut al belșugului, creat de om în
strânsă legătură cu natura. Uneori putem concretiza imaginea dominantă din poezie, stabilind
aria semantică acceptată de text; a unui cuvânt-cheie. Astfel în poezie „Patria mea” de la clasa a
III-a. tot conținutul este concentrat în jurul cuvântului „glie”, care, potrivit Dicționarului
explicativ al limbii române, înseamnă: pământ, ogor, patrie.
În poezia „Patria mea” (clasa a IV-a), apar comparații precum și alte figuri de stil cu o
mare putere de sugestie.
„Patria e primul nostru leagăn,
Drumul până-n prag și înapoi,
Plopii-n fața casei și-un mesteacăn
Ori un tei ce freamătă în noi”.
Aceste versuri sugerează ideea că noțiunea de patrie se formează încă din copilărie. Încă
din primii ani de viață se încorporează în sensibilitatea copiilor elemente ce-i leagă de un anumit
spațiu concret: de leagăn, drum, plopi, precum și elemente ce țin de viața spirituală: „un tei ce
freamătă în noi”.
O asemenea poezie este în întregimea ei o definiție metaforică a patriei. În acest context,
cuvântul „freamăt” pe care l-am evocat, reprezintă legătura sufletească ce ne ține permanent
aproape de locul copilăriei, de primii ani de viață.
Înțelegerea sensului figurat al imaginilor artistice solicită un real efort intelectual din partea
elevilor la care ei vor putea fi angajați sub conducerea învățătorului. Este bine cunoscut că
școlarii mici sunt ei înșiși, creatori de metafore.
„Copilul e nevoit din sărăcie de cuvinte, să se exprime le fiecare pas prin metafore”, scria
Lucian Blaga.
(L. Blaga-„Arta copiilor”, Vol. „Ceasornicul de nisip”, Cluj, Editura Dacia, 1973 pag.105)
Textele din manualele de limba română ale claselor primare deschid drumul cunoașterii, al
formării conștiinței prin intermediul literaturii, al cărții. Realizarea funcțiilor pe care trebuie să le
îndeplinească obiectul limba română este un act complex, de mare responsabilitate, care nu se
împacă în nici un fel cu schematismul, cu șablonismul metodic.
A-i ajuta pe elevi să pătrundă în lumina cărții astfel încât lectura să devină, pentru ei, un
mijloc de autoinstruire înseamnă a căuta, și mai ales a găsi, pentru fiecare text calea cea mai
45
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
directă, care să-i conducă atât spre înțelegerea mesajului operei literare sau științifice, cât și spre
însușirea instrumentelor muncii cu cartea. Textele din manualele de limba română oferă așadar
șansa de a i se descoperi limbii cele două coordonate lexico-semantice: cuvântul fixează noțiuni,
concepte, norme, legi etc. și prin acestea devine cod: astfel, prin toate cuvintele ne putem
reprezenta lumea; cuvântul e expresia sensibilității, a armoniei lumii și mod de transcendere a
lumii prin calitatea lui de imagine artistică. Așa se descoperă bogăția imensă a limbii române,
unica în sistemul limbilor prin resursele intime ale cuvintelor, prin posibilitatea de asociere a lor
și de lărgire și flexibilitate a șanselor de comunicare.
3.2. METODE TRADIȚIONALE ȘI MODERNE DE PREDARE A NOȚIUNILOR
DE VOCABULAR ÎN CICLUL PRIMAR
Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, sunt calea eficientă
de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot
familiar eforturile cadrului didactic și ale elevilor. Plecând de la literatura de specialitate,
metodele didactice sunt împărțite din punct de vedere istoric în :
metode tradiționale/clasice: povestirea, conversația, exercițiul, demonstrația, jocul didactic,
observația, lectura explicativă;
metode moderne: problematizarea, brainstorming-ul, ciorchinele, metoda cubului, metoda
cadranelor, cvintetul, diamantul, piramida povestirii.
Însă nu tot ce este „vechi” este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este „nou”
este și modern. Alegerea și folosirea metodelor de învățare a notiunilor de vocabular depinde
de următorii factori : vârsta elevilor, de felul cum sunt educate pronunția, auzul, atenția precum
si de posibilitățile intelectuale ale elevilor.
3.2.1. METODE TRADIȚIONALE
Comunicarea tradițională în cadrul lecției se bazează exclusiv pe transmiterea de
cunoștințe de către învățător, pe receptare și imitare de către elev. Acest model de comunicare
are la bază ideea că anumite cunoștințe și informații nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit
și se comunică elevului prin intermediul limbajului.
Expunerea, conversatia, descrierea, explicația, povestirea, lucrul cu manualul, sunt câteva
metode la care recurg profesorii ce utilizează modelul de comunicare tradițională în cadrul
lecțiilor. Rolul profesorului este acela de a emite informații pe care elevul ce stă pasiv în bancă
trebuie să le noteze în caiet. A doua zi elevul preia rolul de emițător al acelorași informații către
profesor – acum receptorul propriului mesaj emis.
46
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. Expunerea în cadrul orelor de limba română ia de obicei forma povestirii. Ea constă în
prezentarea unor fapte, a unor evenimente și episoade istoricecare ajută la înțelegerea textelor
literare narative si istorice sau expunerea unor fapte de limbă atunci când se explică formarea
limbii române în lecțiile despre vocabular.Această metodă este folosită cu eficacitate in clasa I.
Povestirea are un impact puternic în formarea intelectuală și în educarea elevilor, la îmbogățirea și nuanțarea vocabularului. Datoria învățătorului este ca povestirea să asigure informații
și sfaturi utile, educative într-un limbaj corect, coerent, cursiv și , mai ales, nuanțat,care să capteze
atenția elevilor, determinându-i să fie atenți, să se implice activ si afectiv la cele relatate.
Învățătorul trebuie să redea în întregime textul povestirii. În cazul povestirilor scrise
de Creangă, se știe că autorul narează ca și cum s-ar afla în fața unui auditoriu, intonând,
accentuând, gesticulând, apelând astfel la mijloacele verbale cât și la cele nonverbale. Numai
elevii vor pătrunde înțelesul celor povestite, vor recepta mesajul transmis de autor. Astfel se
poate proceda la povestirile: „ Moș Ion Roată și Vodă Cuza” sau la povești precum: „Prostia
omenească”, „Punguța cu doi bani” și altele. La sfârșitul fiecărei povestiri trebuie păstrat un
moment de tăcere, considerând că elevii trăiesc cele povestite, readucându-i după un timp la
realitate.O expunere creatoare , expresivă, plastică trezește elevilor dragostea pentru limba
română, îi îndeamna la lectură. După lectura unui fragment învățătorul poate să prezinte cartea
din care face parte fragmentul citit, arătându-le imagini, citindu-le câteva pasaje mai frumoase,
stârnin-du-le astfel curiozitatea și interesul pentru lectura cărții.
2. Repovestirea este si ea o metodă clasică folosita cu succes în activizarea
vocabularului elevilor din clasele I și a II-a. Ea trebuie să aibă loc imediat după povestirea
învățătorului, urmând ca ea să fie redată de elevi. În acest scop învățătorul trebuie să pregătească
de regulă un set de întrebări, care să urmeze firul logic al povestirii sau să ofere imagini
sugestive. În acest sens îi vin în ajutor Abecedarul și cărțile cu povești ilustrate.
În demersul nostru trebuie să ținem seama de particularitățile intelectuale și psihice ale elevilor,
de caracterul concret al gândirii acestora și marea lor afectivitate la această vârstă. Numai astfel
se poate însuși un număr apreciabil de cuvinte concrete, pentru ca apoi să treacă la termeni
abstracți, începând, firesc, cu însușiri și calități ale obiectelor, animalelor, oamenilor. La acestea
se ajunge în perioada postabecedară, iar manualul ne oferă suficiente texte în acest sens.
3. Memorizarea trebuie precedată de o temeinică înțelegere a textului, a succesiunii
logice a faptelor, a rolului și locului fiecărei întâmplări și al fiecărui personaj în acțiune. În acest
scop se apelează, pentru început la memorarea unor poezii scurte, pentru a le da elevilor
încredere și satisfacție în actul învățării. Este foarte important ca încă de la această vârstă
memorarea să fie corectă, coerentă, cursivă și conștientă, mai ales, evitându-se încă de pe acum
pericolul învățării mecanice.
47
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
4. Explicația este acea formă a exprimării în care predomină argumentarea rațională.
Se recurge la explicație încă de la clasa I , deoarece datorită particularităților de vârstă elevii nu
își pot însuși noțiunile de vocabular pe bază de reguli.
În cadrul explicației se folosesc de obicei și materiale intuitive. Exemplele care se vor
analiza cu elevii trebuie să se aleagă cu grijă. Ele trebuie să fie accesibile , interesante, educative,
să ajute la depistarea cu ușurință a ceea ce este caracteristic. În lecția „Prima zi de școală”,
întâlnim expresia „clinchet cristalin al clopoțelului”= sunetul clar al clopoțelului; explicație ce
am însoțit-o de o demonstrare practică a sunetului făcut de clopoțel, iar în lecția „Cartea”, pentru
cuvântul „dosar” = învelitoare în care se păstrează acte, copii, documente; am prezentat copiilor
un dosar. În cazul cuvintelor: metrou, colonade, am însoțit explicațiile de imagini.
Pentru formarea unor cuvinte noi prin schimbarea unei litere/sunet am folosit explicația
în exemplele: mal→cal; sar→sac de aici elevii au înțeles ca dacă înlocuim un sunet cu alt sunet
obținem un cuvânt nou cu alt înțeles. În predarea cuvintelor cu același înțeles am folosit
perechile de cuvinte „zăpadă=nea=omăt” , „zice=spune” explicându-le elevilor că ele
denumesc același fenomen al naturii, respectiv aceeași actiune. Pentru cuvintele cu înțeles opus
am folosit în explicație perechile de antonime „lumină-întuneric” și „zi-noapte” , mergând pe
analogia „dacă nu e lumină, cum e ? sau dacă nu este ziuă, ce e ? ”.
Explicația este folosită și atunci când elevii nu cunosc înțelesul unui cuvânt nou. Aceasta
se poate face cu ajutorul dicționarului din cadrul textului citit, a dicționarului de la sfârșitul
manualului sau a DEX-ului, cu ajutorul sinonimelor si al antonimelor, dar și cu ajutorul unor
contexte în care sensul propriu al cuvântului este pe înțelesul elevilor.
În lecția „Cântec” de Șt. O. Iosif am întâlnit cuvântul „s-a-nnorat” de la care am plecat
în explicarea cuvintelor care se formează cu prefixul în- și se scrie cu nn : în+nor= înnorat sau
în+noapte= înnoptat . După această explicație elevii au avut ca sarcină să găsească și alte
exemple pe care să le integreze în enunțuri.
Textele literare cu caracter descriptiv au un conținut bogat în cuvinte și expresii
frumoase. De multe ori elevii nu înțeleg frumusețea și expresivitatea lor, de aceea învățătorul
trebuie să recurgă la explicația sensului figurat al acestor cuvinte. În textul ”Lumină și culoare”
sunt înfățișate câteva însușiri semnificative ale pictorului Ștefan Luchian din perioada copilăriei :
– „firea lui deschisă și sinceră” – un om receptiv față de alții, comunicativ, prietenos, sincer,
modest, calități pe care l-au îndrăgit toți ce l-au cunoscut;
-„lucrări nepieritoare” – opere de mare valoare artistică, create de mâna lui, care rămân în
tezaurul artei noastre naționale (în muzeul ce cuprinde operele cele mai valoroase, ce reprezintă
bogăția spiritului românesc);
48
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
-„ține penelul între degete ca pe o comoară” – (din tablou se observă gestul mâinii de a ține
penelul, parcă abia l-ar atinge, ca pe ceva prețios, sfânt, acel obiect care îi dă șansă vieții sale);
-„lăuntrică hotărâre de a învinge” – luptându-se cu paralizia ce amenința întreg trupul, cu
vederea slăbită, pictorul, în ciuda stării grave a sănătății, a luptat cu boala și a continuat să
creeze;
De asemenea în lecțiile „Bunica” de Șt.O.Iosif și „Bunicul” de Barbu Șt. Delavrancea
întâlnim numeroase figuri de stil pe care dacă nu le explicăm corect, elevii nu vor reuși să
înțeleagă și să-și creeze imaginea corectă a bunicilor. Portretul fizic este pictat prin mijloace pe
cât de simple, pe atât de precise:
– bunica: „Cu părul nins (nins-cuvânt folosit în chip neobișnuit pentru a arăta culoarea =
epitet)… cu ochii mici” (mici – un adjectiv simplu, semnificativ pentru portret);
– bunicul: „plete albe și crețe, parcă sunt niște ciorchini de flori albe”(părul alb și ondulat
este asemănat cu un buchet de flori albe de cireș), „ochi blânzi și mângâietori”(o privire calmă și
drăgălașă se ascundea în ochii lui).
5. Conversația este calea întrebărilor și a răspunsurilor. Este o convorbire sau un dialog
ce se desfășoară între învățător și elevi, prin care se stipulează și se dirijează activitatea de
învățare a acestora.
Conversația îmbracă două forme : euristică și catihetică.
Conversația euristică, cunoscută și sub numele de conversație socratică constă în a-l
conduce pe interlocutor, prin întrebări meșteșugit formulate, la descoperirea adevărului pe care îl
urmărește cel care conduce conversația
Conversația catihetică vizează simpla reproducere a cunoștințelor asimilate în etapele
anterioare în vederea fixării și consolidării lor.
După specificul întrebărilor care declanșează răspunsul, putem distinge următoarele tipuri
de conversație:
Conversații ce se bazează pe întrebări deschise;
Conversații ce se bazează pe întrebări închise;
Conversații ce se bazează pe un lanț de întrebări închise;
Conversații ce se bazează pe întrebări stimulatorii și exploratorii.
Arta de a pune întrebări, de a stimula participarea activă a elevilor la lecții, cere o bună
pregătire. Întrebările adresate elevilor trebuie să îndeplinească anumite condiții:
o să fie precise;
o exprimate corect și simplu;
o să stimuleze gândirea elevilor;
o să fie adresate într-o succesiune logică.
49
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
După o primă lectură, repetată până la însușirea sumară a conținutului, învățătorul
adresează elevilor întrebări de verificare a înțelegerii textului. La lecția „Vreau să trăiesc printe
stele” după Victor Eftimiu se adresează intrebările:
-Ce sărbătoare înfățișează textul?
– Ce dorea brăduțul?
-De ce regreta Brăduleț că și-a parasit frații?
– Cine i-a îndeplinit dorința lui Brăduleț?
– Enumeră lucrurile și ființele din cameră?
În lecția „La cireșe” de Ion Creangă am folosit întrebările :
Când și unde se petrec faptele povestite?
Ce plan și-a făcut Nică?
Cum și-a îndeplinit planul?
Ce a făcut băiatul, după ce și-a luat rămas bun de la mătușă?
Cum s-a terminat întâmplarea?
Conversația este unul dintre cele mai eficiente mijloace de exersare a vorbirii, ca și de
pregătire a elevului pentru viață. Pentru a-și atinge scopul , convorbirea trebuie să asigure
participarea tuturor elevilor și să respecte câteva cerințe recomandate de literarura de
specialitate: elevii trebuie să învețe să se exprime clar, în propoziții complete, suficient de tare;
învățătorul dirijează convorbirea asigurând participarea fiecărui elev, încurajându-l, creând o
atmosferă destinsă, care să le ofere bucuria și satisfacția de a se exprima.
Tema convorbirii poate fi aleasă de copii sau de învățător din diverse domenii: familia,
școala, povesti, anotimpurile, mediul în care trăiesc. Aceste conversații le dezvoltă elevilor nu
numai gândirea, ci și exprimarea orală printr-un vocabular nuanțat.
6. Exercițiul este o metodă comună multor discipline și este folosită în vederea
formării de priceperi și deprinderi a consolidării cunoștințelor teoretice și dezvoltării unor
capacități și aptitudini.
A efectua un exercițiu înseamnă, inițial, a executa un lucru de mai multe ori, în vederea
dobândirii unor deprinderi. Exercițiul nu trebuie confundat cu repetarea.
În activitățile didactice exercițiul reprezintă o metodă fundamentală pentru că:
dă elevilor posibilitatea de a se edifica în profunzime asupra noțiunilor, regulilor,
principiilor, prin aplicarea lor la situații noi
asigură formarea corectă a unor priceperi și deprinderi intelectuale și fizice;
contribuie la dezvoltarea operațiilor mintale;
stimulează activitatea creatoare;
50
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
consolidează cunoștințele și deprinderile însușite, ceea ce face posibilă păstrarea
lor.
Condițiile eficacității exercițiilor pot fi sintetizate în următoarele concluzii:
o eficacitatea exercițiului este condiționată de atitudinea conștientă și de interesul
elevului față de activitatea pe care o exersează;
o înainte de a propune un exercițiu, învățătorul trebuie să fie conștient de posibilitatea și limitele acestuia;
o aplicarea diferențiată a exercițiilor, în funcție de particularitățile de învățare;
o exersarea în situații cât mai diferite;
o exercițiile să fie variate pentru a reduce monotonia;
o verificarea imediată, controlul și autocontrolul constituie o condiție importantă.
Activitatea neîntreruptă pentru educarea elevilor și formarea gândirii logice legată de o
exprimare bogatată, nuanțată și corectă își atinge scopul, mai ales, prin exerciții orale si scrise.
Indiferent de natura lor, exercițiile comportă mai multe etape: prezentarea scopului și a
importanței exercițiului, explicarea lui, demonstrarea exercițiului de către învățător și exersarea
lui de către elevi, cunoașterea rezultatelor exercițiului și corectarea greșelilor.
Exercițiile pentru îmbogățirea , precizarea, nuanțarea și activizarea vocabularului elevilor
sunt diverse. De un real folos sunt exercițiile prevăzute de manual pentru activitățile de
comunicare, sau multe alte tipuri de exerciții, gândite de învățător, în funcție de situațiile date.
1. Exerciții care solicită găsirea cuvintelor potrivite pentru spațiile punctate:
În fiecare dimineață străzile răsună de …………….copiilor ce se-ndreaptă…………spre
cursuri.(zgomotul,vocile,freamătul/veseli, nerăbdători). Școala îi așteptă cu ……………
deschise.(porțile, brațele-figurat).În timpul orelor e liniște deplină pe coridoare, dar în
……………. copiii veseli alergă neobosiți.(pauze, recreații).Multe lucruri noi au ……………… de
când sunt școlari.(învățat, aflat).
Cartea este cel mai bun…………….al omului.(amic, prieten, tovarăș.)
2.Înlocuirea spațiilor punctate cu cuvinte care au aceeași formă dar înțeles diferit.
Am dat parchetul cu ……………… .
Limpede este apa……………….. .
Prin folosirea acestor tipuri de exerciții, se pot rezolva două sarcini indisolubil legate
între ele, elevii asimileză expresii, cuvinte, mesaje, aspect ce contribuie la creșterea cantitativă a
vocabularului, dar în același timp, capătă și deprinderea de a folosi aceste cuvinte în structuri
noi, renunțând treptat la clișeele, modelele primite de la învățător sau găsite în manual. În această
perioadă cuvintele își fixează temeinic semnificația, trec din vocabularul pasiv în cel activ.
Organizarea unor exerciții care să urmărească crearea unor mici povestioare, în care să se
51
…..rc
un……..
o…lari
…..ară ……te
….nar
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
folosească nu numai cuvintele date, cum s-a întâmplat în clasa I, ci și înlocuirea lor cu cuvinte
sau expresii care au un sens asemănător, favorizează activizarea vocabularului.
Începând din clasa a II-a se reiau noțiunile cu care elevii s-au familiarizat în clasa I:
propoziție, cuvânt, silabă, sunet, literă, semn de punctuație, iar problemele legate de dezvoltarea
vocabularului nu se pot rezolva fără apelul făcut la cele de limbă. Astfel, exercițiile de
îmbogățire a vocabularului, de dezvoltarea a capacității de exprimare, vor urmări formarea unor
popoziții cu cuvinte noi, schimbarea topicii propoziției, dezvolatrea propozițiilor simple,
organizarea logică a propozițiilor în vorbire.
Majoritatea exercițiilor la început solicitau înlocuirea cuvintelor subliniate cu altele, gradul
de dificultate al acestora crescând o dată cu vârsta. În în funcție de situație, am oferit uneori
cuvintele.
Exemplu: Alegeți unul din cuvintele următoare pentru expresiile și cuvintele subliniate din
textul urmator (cărăbuș, din belșug, vreascuri, cuvântă).
„ Pe o crenguță merge o insectă roșiatică. Aceste mici vietăți nu vorbesc. Frunzele cădeau
printre crengile uscate. S-au făcut mere multe.”
Pentru mulți elevi scrierea cuvintelor ce cuprind grupuri de litere reprezintă o problemă,
motiv care m-a determinat să fac deseori „apel”, pe parcursul clasei a II- a, la aceste exerciții,
solicitând astfel vocabularul elevilor.
1.)Completați cuvintele date cu grupurile de litere potrivite:
…..rneală
…..rcel …..readă …..ocel ……ghef …piu
2).Transcrieți textul completând cuvintele.Găsiți un titlu și un final textului.
„Soarele strălu…ște. Pe …r nu este ni… un nor.Mar…la, Lu…an, Paras…va se
joacă.Mar…la e legată la o… . Ea întreabă:
-Unde ești …miță?
-Ai….!Ai…!
Acum Lu…an este legat la o….. El se apropie de un copac.”
3).Găsiți grupul de litere potrivit pentru ca silabele să capete un sens:
a).pere……..
Mata …… rărun…….
ure…….. ve……..
străve…… ure……..
b). aș……e ra….tă
în…….puire par…t
52
re…….n
Inst. Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
c). ……cește …….ară
……ndă ……..ață
…….ozdan ……..ată
E un real efort, pentru elevi la nivelul clasei a II-a, să găsescă grupul potrivit, se văd nevoiți
să caute în „vocabularul personal”.
Un alt gen de exerciții îl constituie compunerile gramaticale:
1. Alcătuiți un scurt text cu titlul „Meseria cea mai frumoasă”, în care să folosiți cel puțin 5
cuvinte care să denumească meserii întâlnite în construcții, folosiți următoarele semne de
punctuație:punctul, virgula, două puncte.
2. Schimbați punctul de la sfârșitul următoarelor propoziții cu semnul întrebării și alcătuiți o
compunere cu titlul „Prietenul la nevoie se cunoaște”.
3. Alcătuiți un text în care să folosiți semnul exclamării. Introduceți în compunere înțelesurile
diferite ale cuvântului „condei”, (creion, toc cu peniță, săgetă-sens figurat).Dați-i titlul potrivit.
4. Alcătuiți o compunere cu titlul „Sfârșitul toamnei”, în care să folosiți toate semnele de
punctuație învațate până acum, folosiți expresii cu sens opus celor de mai jos:cer limpede, frunze
verzi, raze ucigătoare, vânt suportabil, nopți scurte.
Însușirea cunoștințelor de gramatică începând cu clasa a III-a reprezintă pentru mulți
elevi o dificultate. Noțiunile de subsantiv, adjectiv, verb etc, sunt noțiuni abstracte, iar o seama
din ei nu au reușit să treacă de stadiul noțiunilor concrete. Cu toate eforturile de a accesibiliza,
sunt elevi care nu reușesc să și le însușească conștient. Studiul acestor noțiuni presupune
exemplificare practică. Din nou vocabularul elevilor este indispensabil. Pentru a putea
exemplifica: subsantive, verbe, adjective, e nevoie să posede multe noțiuni, să le poată încadra în
categoria corespunzătoare. Exercițiile nu se opresc la acest nivel, exemple ar putea fi o
sumedenie. Doresc doar să subliniez faptul că însușirea acestor noțiuni este dependentă de
nivelul vocabularului, determinându-i dezvoltarea, activizarea, dar mai cu seamă nuanțarea.
Exemplific prin câteva exerciții:
1. Alegeți adjectivele potrivite din coloana A și completați coloana B potrivit cerințelor:
A B
tulbure adjective
scund cu înțeles cu înțeles
laș asemănător opus
falnic …………… harnic …………
leneș …………… fricos …………
curajos …………… înlat …………
cristalină …………… limpede …………
muncitor
53
copacii
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
2.Transformați următoarele subsantive în adjective, treceți-le la numărul plural și scrieți
un substantiv potrivit:
aramă arămiu arămii
argint ……… ……… …………
fum ……… ……… …………
haz ……… ……… …………
7. Lectura explicativă reprezintă un instrument de lucru folosit de învățători spre a
dezvălui elevilor conținutul unui text citit și valorile lui multiple prin cuvânt. Ea este metoda
fundamentală și specifică pentru însușirea tehnicii muncii cu cartea, este una dintre formele cele
mai importante ale lecturii active. Așa cum arată chiar denumirea ei, lectura explicativă este o
îmbinare a lecturii (a cititului) cu explicațiile necesare care împreună duc, în cele din urmă,atât la
înțelegerea mesajului textului, cât și la activizarea și nuanțarea vocabularului. Se poate spune că
lectura explicativă e mai mult decât o metodă; ea e mai degrabă un complex de metode. Așa cum
sugerează chiar denumirea ei, lectura explicativă face apel și la conversație, la explicație, la
povestire, chiar la demonstrație.
Componentele principale ale acestei metode sunt:
a) Conversația introductivă;
b) Citirea integrală a textului (lectura model);
c) Citirea pe fragmente;
d) Povestire acestora;
e) Desprinderea ideilor principale;
f) Recitirea integrală;
g) Povestirea integrală (textul în proză).
Majoritatea textelor din manualele de limba română, în special pentru clasele a III-a și
a IV-a, sau din cărțile de lectură pentru elevii din ciclul primar se încadrează într-un gen și
specie literară sau pot conține pasaje, replici din categorii diferite. În abordarea unui text este
necesară cunoașterea raportului dintre autor și realitatea exprimată prin text, prin discursul
poetic, a modalităților specifice de a înfățișa această realitate.
Textele cele mai numeroase și mai accesibile pentru elevii din clasele primare aparțin
genului epic. Fără a recurge la vreo definiție, fără a face apel la noțiuni de teorie literară, după o
primă lectură se stabilește că în textul respectiv se povestește ceva (o întâmplare, o acțiune), în
care apar personaje ce participă la aceste întâmplări. Copilul urmărește „cu sufletul la gură”
conflictul dintre bine și rău în basme, în legende, în povestiri unde aceste două elemente
contradictorii sunt mai bine conturate și se bucură sincer de succesul binelui, fiind tot timpul
alături de eroul preferat. Manualele de limba română și, în general, cărțile de lectură ale elevilor
54
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
oferă asemenea texte închegate, în care însăși organizarea lor interioară poate deveni un
instrument de lucru utilizat în vederea înțelegerii mesajului operei literare.
Un rol de seamă în înțelegerea textului epic îl are expozițiunea, care oferă cadrul natural,
timpul și personajele principale ale acțiunii. În multe texte aceste elemente apar clar încă de la
început. În alte cazuri este necesar un comentariu asupra timpului în care are loc acțiunea, pentru
a se clarifica în mintea copiilor momentul istoric respectiv.
În lectura „Horea, Cloșca și Crișan” , în cadrul conversației introductive se poartă o
discuție cu elevii în legătură cu situația grea a țăranilor din trecut și lupta lor pentru o viață mai
bună, după care se anunță tema nouă:
-Astăzi vom afla despre răscoala țăranilor din Transilvania din 1784 sub conducerea lui
Horea, Cloșca și Crișan.
Se localizează pe hartă Transilvania. Se comunică elevilor succint, despre viața grea a
țăranilor din Transilvania sub stăpânirea statului austro-ungar, familiarizându-i cu noțiunile
istorice de „iobag”, „nobil”, „răscoală” ș.a.
-iobag = țăran fără pământ, obligat să muncească pe moșia nobilului;
-nobil = în trecut, stăpân al pământurilor;
-răscoală = formă spontană a luptei (țărănimii) împotriva asupririi și a exploatării; protest.
Se trece apoi la citirea (povestirea) integrală a textului. Se citește model, de învățător sau
de un copil care citește foarte bine (sau se povestește bucata expresiv de învățător), folosindu-se
și harta cu răscoalele țărănești. Se intuiesc tablourile lui Horea, Cloșca și Crișan.
O povestire caldă, nuanțată, expresivă, cu o intonație adecvată, cu pauzele și accentele
necesare, cu gesturile cele mai potrivite emoționează puternic și menține atenția elevilor pe tot
parcursul ei. Povestirea, realizată înaintea analizei propriu-zise oferă posibilitatea să fie introduse
la locul potrivit cuvintele și expresiile noi din text, pe care se vor contura, apoi, unele
reprezentări și idei istorice fundamentale.
Delimitarea fragmentelor unui text epic, fără a se identifica întru totul cu momentele
acțiunii, poate fi realizată corect respectând unele criterii. Astfel, succesiunea în timp a
întâmplărilor, evenimentelor, faptelor, locul unde se petrece acțiunea (momentul deplasării ei în
spațiu), apariția sau dispariția unor personaje, relația dintre cauză și efect ș.a. pot marca limite ale
unor asemenea fragmente, criterii după care se face această operație.
Fragmentele nu reprezintă o parte luată la întâmplare din acel text. Ele nu se confundă cu
aliniatele sau cu strofele și nu se delimitează, deci, după criterii formale. De aceea, intervenția și
dirijarea atentă a elevilor de către învățător reprezintă o condiție a reușitei acestei acțiuni. La
55
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
lecția amintită se deschid cărțile și se citește bucata de către elevi împărțindu-se textul în
fragmente logice. Se povestesc fragmentele și se scot ideile principale.
Textele de limba română cu conținut istoric urmăresc în mare măsură cultivarea unor
sentimente nobile, în special a patriotismului, a spiritului de dreptate, al mândriei naționale.
Acest lucru se realizează atât prin conținutul faptelor, evenimentelor înfățișate, prin înțelegerea
semnificației acestora, cât și prin forma în care sunt realizate din punct de vedere al modului de
exprimare. Este necesar să avem în vedere că „sentimentele nu se învață”, ele se trăiesc. Tocmai
de aceea, abordarea acestor texte e bine să pornească de la dezvăluirea conținutului, a mesajului
lor, precum și a modului specific de exprimare. Pe această bază se formează trăirile afective
adecvate, de natură să determine un comportament corespunzător.
Prin întocmirea planului de idei se poartă o scurtă discuție asupra textului. În continuare
se povestește bucata integral și se citesc selectiv unele pasaje din text.
În discuțiile generalizatoare li se cere elevilor să arate care este ideea centrală a operei.
-Ce alte idei se mai desprinde din acțiune?
-Cum procedează autorul ca să poată transmite cititorului aceste idei?
O formă eficientă de muncă independentă, cu o sferă mai restrânsă de acțiune o constituie
citirea în gând în scopul selectării cuvintelor și expresiilor noi. A lucra pe text în mod
independent cu elemente de vocabular înseamnă a căuta sensul unor cuvinte sau expresii mai
întâi în contextul întâlnit, iar apoi a le introduce în contexte noi.
Astfel putem da elevilor următoarele expresii:
-„robi ai pământului” (iobagi obligați să muncească din greu pe pământurile nobililor;
-„robi ai aurului” (iobagi obligați să lucreze în minele de aur din Munții Apuseni;
-„au bătut drumul lung al Vienei” (din această expresie reiese că delegația moților a mers
mult pe jos și de multe ori până la Viena, capitala statului Austro-ungar sub stăpânirea căruia se
afla și Transilvania noastră, pentru a-și cere drepturile de la împărat;
-„iobagii au început să se frământe” (sensul propriu al cuvântului a frământa este a
amesteca cu mâinile un aluat pentru al preface într-o masă uniformă); sensul figurat al acestei
expresii este începutul răscoalei; a se mișca puternic, a se agita, a se neliniști, a se îngrijora;
-„au fost vânduți de trădători” (au fost trădați, demascat planul lor de luptă);
-„ aduși cu sila” (împotriva voinței lor; țăranii au fost aduși la locul execuției, pe locul
numit „Dealul Furcilor”, nobilii crezând, că așa vor fi înspăimântați iobagii și nu se vor mai
ridica la luptă);
-„Mor pentru popor!” (cuvintele rostite de Horea, înainte de a muri dezvăluie crezul,
idealul fiecărui român de a se jertfi pentru libertatea și dreptatea poporului său, crez ce va fi
preluat de cei ce vor duce mai departe lupta pentru dreptate socială și națională, pentru libertate).
56
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Pentru fixarea și activizarea vocabularului elevilor vom cere să dea exemple de alte
propoziții cu aceste cuvinte și expresii. Ca temă pentru acasă vom da următorul exercițiu:
“Completați ideile principale, cu datele aflate din lecție, după modelul dat. “
Activitatea cu vocabularul se desfășoară pe tot parcursul lecției, în mod deosebit cu
prilejul analizei pe fragmente.
8. Jocul didactic . Prin joc copiii reflectă lumea înconjurătoare, imită adulții și se
adaptează la realitățile vieții. Prin acțiunile practice din jocuri și îndeplinirea unor roluri, copiii
își dezvoltă vorbirea, imaginația și gândirea. Din multitudinea categoriilor de jocuri consider că
trebuie să ocupe o pondere importantă la clasele I-IV următoarele : jocurile didactice , jocurile de
creativitate , jocurile logice . Jocurile didactice pot însoți fiecare obiect de învățământ , fiecare
lecție luând și forma unor întreceri, concursuri între toți elevii , între rândurile de bănci , grupe
de elevi etc .
Indiferent de denumirea pe care o folosim , jocul didactic trebuie să străbată anumite etape,
care îi dau o stuctură ce poate preveni monotonia și pierderea timpului în lecție :
a) organizarea bazei materiale a jocului;
b) precizarea conținutului și sarcinilor jocului ;
c) stabilirea regulilor de joc și explicarea ( demonstrarea ) lor ;
d) stabilirea etapelor jocului (acțiunile de joc ) și demonstrarea lor ;
e) controlul rezolvării independente și corecte a sarcinilor jocului și a respectării
regulilor de joc ;
f) aprecierea finală a desfășurării jocurilor și a rezultatelor obținute ;
g) eventuale îndrumări pentru receptarea jocului în recreație sau acasă și pentru
imaginarea unor variante ale jocului .
Îmbogățirea vocabularului prin joc pune în mișcare atât forțele intelectuale cât și pe cele
afective ale copilului. Încă din clasa I pot fi folosite diverse jocuri în scopul activizării,
îmbogățirii și nuanțării vocabularului, însușirii structurii gramaticale a limbii, formării
deprinderilor de citire și scriere corecte, dezvoltării exprimării orale și scrise.
În practica didactică s-au dovedit eficiente două tipuri de jocuri:
a) pentru activizarea, îmbogățirea și nuanțarea vocabularului;
b) pentru dezvoltarea exprimării orale.
Jocuri de activizare, îmbogățire și nuanțare a vocabularului
1. Jocul „Compune cuvintele” completând cu silabe potrivite:
….. ….-re ……. ……..
ie ie ie
….. …..-re ……. …….
57
copil –
poezie –
vers –
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
2. Înlătură ultima silabă: cercul, cercei, acela, cerneală, cerere, cercel, cerneam.
Model : cercul – cer-cul – cer
3. Cuvintele: “școală”, “a învăța”, “român”, “copil” și-au pierdut familia. Încercați să le
ajutați! Exemplu: școală: școlar, școlăriță, școlărește
4. Jocul „Eu spun una, tu spui multe”:
cuvânt-
joc –
picior –
5. Jocul „Inversează ordinea literelor din cuvânt”: rac, lac, rai, mare, pod, toc.
Model: rac – car
6. Jocul „Formează cuvinte noi” prin schimbarea primei sau ultimei consoane cu o alta la
fiecare cuvânt dat: car, mac, lamă, soare sau pas, toc, coș, cerb.
Modele: car – dar, rar, par, sar, zar.
pas – pat, par, pal, pac.
7. Jocul „Spune ce fel este?”- joc pentru descoperirea însușirilor:
carte: mică, subțire, groasă, colorată
pălărie:…………………………………………….
copil : ……………………………………………..
soarele: ……………………………………………
Jocuri pentru dezvoltarea exprimării orale
Atingerea scopului de a forma o exprimare orală corectă, bogată, coerentă se realizează
încă din prima clasă a ciclului primar. Aici învățătorul are în vedere în primul rând înlăturarea
expresiilor vulgare, regionale sau familiale din exprimarea copilului.
Jocurile trebuie să trezească interesul, provocându-i pe elevi la autentice competiții.
1. Jocul jetoanelor
Elevii primesc jetoane cu cuvinte, pe care trebuie să le așeze în ordine logică, pentru a construi
propoziții. Câștigă rândul sau grupul care a terminat mai repede de ordonat cuvintele .
2. Continuă propoziția
Jocul se desfășoară pe rânduri de bănci. Primul elev din rând spune un cuvânt cu care începe
propoziția. El indică un alt elev care să spună un cuvânt nou pentru construirea propoziției. Al
doilea elev după ce a spus cuvântul, stabilește cine continuă. Câștigă rândul care a construit
corect propoziția și a dezvoltat-o mai mult. Cuvintele pot fi scrise pe tablă pentru că e mai ușor
de urmărit.
58
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
3. Gândește-te și completează !
Pe tablă sunt scrise : un titlu și cuvinte din diferite propoziții. Elevii completează propozițiile
în așa fel încât să fie în legătură cu titlul.
Exemplu: E primăvară
Păsările ………………………………………… sub streașină. De cu zori …………
……………….. În curând ……… …………………………………………………………………
Câștigă rândul în care cei mai mulți elevi au completat corect. Pentru cei mici, deasupra
textului se poate pune, de exemplu, un desen cu Moș Martin. Jocul îl intitulăm : Moș Martin se
gândește. Copiii sunt invitați să-l ajute .
Numai respectând regulile jocului impuse de învățători se asigură dezvoltarea imaginației,
memoriei și gîndirii elevilor, care vor avea șansa de a deveni buni vorbitori de limba română.
3.2.2. METODE MODERNE
Metodele de învățare activă fac lecțiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăți de
substanță și fundamentate, sprijină elevii în înțelegerea conținuturilor pe care să fie
capabili să le aplice în viața reală.
Printre metodele care activizează predarea – învățarea sunt și cele prin care elevii
lucrează productiv unii cu alții, își dezvoltă abilități de colaborare și ajutor reciproc. Ele
pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor, caracterului ludic și
oferă alternative de învățare cu „priză” la copii.
În vederea dezvoltării vocabularului la elevi, trebuie să utilizăm, cu precădere unele
strategii activ – participative care să le îmbogățească exprimarea . Acestea nu trebuie rupte
de cele tradiționale, ele marcând un nivel superior în spirala modernizării strategiilor
didactice.
Din multitudinea de strategii moderne iată o sinteză a câtorva strategii :
1. Problematizarea
Este strategia didactică prin care dezvoltăm gândirea și educăm creativitatea
elevilor. Problematizăm conținutul lecției de limba română când îi conducem pe elevi să
dobândească, prin rezolvarea de probleme, noi cunoștințe, la însușirea cărora a fost solicitată ,
prin practicare activă, gândirea lor.
În contextul problematizării, ca strategie didactică, trebuie însă să facem distinția
clară între conceptul de problemă, așa cum este cunoscut în mod obișnuit, și conceptul de
« situatie –problemă », care trebuie să aibă în conținut elemnte conflictuale, contradictorii.
59
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Situatiile – problemă sau întrebările-problemă care se adresează gândirii elevilor,
având un grad de dificultate, ca și în matematică, mai sunt denumite și întrebări cu dificultate.
Exemplu : În lecția « Condeiele lui Vodă » după Boris Crăciun se poate crea o situație
problemă : De ce țăranii numeau săgețile condeie ? În legatură cu problematizarea, mai este în
discuție următorul aspect : pot fi considerate situații-problemă și cele care sunt formulate sub
forma de alternativă și care au în conținutul lor, întrebarea : Ce s-ar fi întâmplat dacă… ?
2.Brainstorming-ul
Este o metodă prin care se dezvoltă creativitatea elevilor prin exersarea gândirii
divergente, care solicită găsirea unor soluții proprii pentru problemele propuse.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele “brain”=creier și
“storm”=furtună, ceea ce înseamnă furtună în creier, efervescentă, aflux de idei, o stare de
intensă activitate imaginativă, un asalt de idei.
Un principiu al brainstorming-ului este : cantitatea generează calitatea. Conform
acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile și inedite este necesară o productivitate creativă
cât mai mare.
Brainstorming-ul poate avea mai multe variante :
a) brainstorming-ul cu schimbare de roluri – care solicită elevilor abordarea
problemei din mai multe puncte prin schimbarea rolurilor.
Exemplu de introducere a metodei :
« Ce ați face în locul lui Ștefan la aflarea veștii că Mitruț a fost omorât? »
b) metoda FRISCO este o metodă prin care elevii „joacă” o atitudine față de o
problemă. Atitudinile pot fi:
optimistul – sigur că problema se poate rezolva și va găsi soluții;
realistul – caută soluții, argumente pro și contra;
exuberantul – foarte încântat de situație;
pesimistul – sigur că problema nu se poate rezolva;
scepticul – nesigur, se îndoiește.
Exemplu: „Cățelușul șchiop” de Elena Farago – Posibile reacții ale copiilor:
optimistul: Ne ducem la doctor și îl vindecă.
realistul : Îl ducem la doctor, încercăm sa îl vindecăm, dar dacă e prea târziu și nu se mai
poate vindeca vom avea noi grijă de el.
exuberantul: Ce drăgălaș e! N-am mai văzut un cățel așa de frumos!
pesimistul: E prea târziu. Nici nu are rost să încercăm.
scepticul: Nu cred că se mai poate face nimic. Dacă e prea târziu?
60
grăsuț
curat
zâmbitor
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
c)metoda 6-3-5 ( brainwriting) este o metoda asemănătoare cu brainstorming-ul,
având specifică numai notarea ideilor originale si esențiale. Elevii grupați câte 6 scriu fiecare , 3
soluții la problema propusă pe o foaie, într-un sens stabilit ( de la stânga la dreapta), fiecaruia
dintre cei 5 colegi de grup. Prin acestă preluare a ideilor colegului se deschid perspectivele și se
îmbunătățesc ideile fiecărui participant.
Ex : « Găsiți 3 soluții pentru ca Nică să fie iertat de mama lui »
Avantajul metodei constă în faptul că dezvoltă gândirea critică și oferă elevilor timizi
posibilitatea de a se exprima.
3.Ciorchinele
Este o metodă grafică de organizare și integrare a informației în cursul învățării.
Poate fi folosit la începutul lecției numindu-se « ciorchinele inițial » sau dupa lectura textului,
numindu-se « ciorchine revăzut ». Acesta metoda solicită elevilor o analiză precisă a textului și îi
permite corectarea și completarea informațiilor pe care le deține. Este o metodă de brainstorming
neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei, presupunând următoarele etape:
Se scrie un cuvânt sau temă care urmează a fi cercetat în mijlocul tablei.
Se notează toate ideile care vin în minte în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia,
trăgându-se linii între acestea și cuvântul inițial.
Pe măsură ce se scriu cuvinte se trag linii între toate ideile care par a fi conectate.
Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile.
În textul „Apolodor ”, de Gellu Naum putem să realizăm imaginea pinguinului
Apolodor din Labrador care trăia pe gheța unui răcitor de la circ:
Apolodor
circ
voios
Târgul
Moșilor tenor
4.Gândiți – lucrați în perechi, comunicați
Este o modalitate simplă și rapidă de învățare prin colaborare pe grupe.
La o întrebare pregătită anticipat de învățător elevii pot găsi mai multe răspunsuri
posibile. După ce dau răspunsuri individual, elevii își citesc răspunsurile în perechi și vor încerca
să elaboreze un răspuns comun corect. Rezumarea într-un timp scurt a răspunsurilor, obligă
61
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
elevii să sesizeze și să sintetizeze esența informațiilor primite și apoi să le prezinte clar și
concentrat :
Ex : Ce calități avea Cuza ? ( Ocaua lui Cuza ) –Dumitru Almaș
Listă cu însușirile personajului
cinstit credincios cu bună credință corect necinstit
drept nerecunoscător arogant rău
omenos
demn viclean păgubit lacom bogat
Prin confruntarea răspunsurilor în perechi și între perechi există premisele organizării
informațiilor acumulate în structuri cognitive prin realizarea de contexte noi de exersare a acestor
conținuturi și duc la o învățare buna.
5. Mai multe capete la un loc
Strategia urmarește învățarea prin cooperare pe grupuri de 3 – 4 elevi. Fiecare membru
al grupului are alt număr (1,2,3,4). După enunțarea unei întrebări problema, fiecare va spune
raspunsul său, iar apoi după dezbateri vor formula raspunsul grupului, pe care îl va comunica
clasei unul dintre numere, anume solicitat. Metoda asigură implicarea în activitate a tuturor
elevilor.
Exemplu de sarcină pe echipă :
„Cu ce bogății se mândrește țara ?” ( Țara mea ,de Andrei Ciurun)
6. Termenii cheie
Metoda presupune ca învățătorul să identifice și să scrie pe tablă 4, 5 cuvinte cheie din
textul ce urmează a fi studiat. Apoi li se cere elevilor individual și apoi pe perechi, ca folosind
aceste cuvinte să alcătuiască un text. După un timp limitat, câteva din perechile de copii vor citi
textul scris.
Citind textele elevilor și apoi textul original propus pentru studiu se poate realiza o
comparație care duce de multe ori la fixarea cunoștințelor corecte.
Ex : Se scrie un text scurt folosind cuvintele următoare :
-unire -domnitor
-moldoveni -oca
-munteni -negustor
7. Scrierea liberă
Învățătorul cere elevilor ca timp de 5 minute să scrie neîntrerupt tot ce gândesc despre
un anumit subiect. Când vor citi ideile în perechi sau în grup, în fața clasei, elevii vor sublinia
aspectele de care sunt siguri și pe cele de care nu sunt siguri. Ultimele le vor urmari în cursul
lecturii textului nou pentru a-și clarifica incertitudinile.
62
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
E bine ca la sfârșitul activității elevii să revină asupra celor scrise în debutul lecției și
să le evalueze din perspectiva noilor informații.
Ex : « Scrieți în 5 minute tot ce vă trece prin minte despre țara noastră”
8.Cvintetul
Reprezintă instrumentul de sintetizare a informațiilor, de evaluare a înțelegerii și
creativității elevilor și mijlocul de exprimare a creativității lor.
„CVINTETUL” – este o poezie cu cinci versuri, cu ajutorul căreia se sintetizează și
condensează informațiile, incluzându-se și reflecții ale elevilor, care pot lucra individual în
perechi sau în grup. Alcătuirea unui cvintet favorizează reflecția personală și colectivă rapidă,
esențializarea cunoștințelor, manifestarea creativității etc.. El are următoarea structură
algoritmică:
1. Primul vers conține un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv (subiectul poeziei) care
va fi explicat în versurile următoare.
2. Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei adjective care descriu subiectul
poeziei.
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu care exprimă
acțiuni.
4.Al patrulea vers este format din trei, patru cuvinte care exprimă sentimentele autorului față
de subiectul abordat.
5. Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt, care exprimă esența subiectului.
Exemplu: „ Ghiocelul
Plăpând , mic
Ascunzându-se , îndrăznind , răsărind
Aduce bucurie în suflet
Vestește”
Variantele obținute pot fi afișate și citite colegilor. Cvintetul este unul dintre cele mai
rapide și mai eficiente mijloace de sinteză și rezumare a informațiilor și noțiunilor.
9. Cubul
Este o strategie care urmărește studierea unei teme din mai multe perspective. Scopul ei
este lărgirea orizontului de idei al elevului.
Este necesar un cub mare, pe fețele căruia să fie scrisă câte o sarcina de lucru sub diferite
forme.
63
timp __________________
–
–
–
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
„Primăvara” de Vasile Alecsandri
1. Descrie:
– ce plante și ce animale vezi: ___________________________________________ ;
– ce culori vezi: _______________________________________________________;
– ce sunete auzi: _______________________________________________________;
– ce miroși: __________________________________________________________;
– ce simți: ___________________________________________________________;
2. Compară
Compară semnele iernii cu semnele primăverii:
PRIMĂVARA
IARNA
–
–
–
3. Asociază
Găsește însușiri (din text și nu numai) pentru următoarele cuvinte:
câmp_______________
iarnă _____________ albină_______________
copac _________________
rândunica ___________
sturzul____________ primăvară ___________
4. Analizează
Cum este întâmpinată primăvara ?
______________________________________________________________________
Care sunt vestitorii primăverii ?
_______________________________________________________________________
64
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
5. Aplică
Creează un text în care să vorbești despre primăvară .
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
6. Argumentează
Realizează un desen inspirat din textul “ Primavera” de Vasile Alecsandri
Lucrându-se în grupuri de 5, 6 elevi, la un cub, fiecare elev având un rol ( ex : sportivul,
secretarul, cronometrorul, încurajatorul) și insistându-se pe realizarea unor răspunsuri
reprezentative pentru grup și nu individuale, metoda are eficiența maximă în timpul lecției. Ea
poate fi folosită și ca joc/concurs între grupuri.
10. Diamantul si piramida povestirii – strategie foarte atractiva pentru copii și
valoroasă deoarece prin ea, elevii sintetizeaza si ideile principale ale textului.
Dacă se dorește scrierea unei piramide la limba română, se va face după următoarea
regulă:
o un cuvânt pentru locul unde se desfășoara întâmplarea ;
o 2 cuvinte pentru personajul principal;
o 3 cuvinte pentru însușirile lui ;
o 4 cuvinte pentru faptele lui ;
o 5 cuvinte pentru analiza ;
Ex .: Moldova
Vodă – Cuza
Cinstit, iubit, curajos
A luptat, a biruit, a unit , a ajutat
Respectat, admirat, pretuit, pomenit, iubit
Cu aceste cuvinte se obține piramida, iar continuând descrescător până la un cuvânt se
obține și « diamantul ».
65
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
11. Metoda cadranelor este o modalitate de rezumare și sintetizare a unui conținut
informațional solicitând participarea și implicarea elevilor în înțelegerea acestuia. Cum se
procedează? Se trasează la tablă două axe perpendiculare, în așa fel încât să apară patru cadrane:
I II
III IV
Elevii citesc / ascultă un text. Sunt apoi solicitați să noteze în cadranul I sunetele
auzite, în cadranul II sentimentele pe care le-au simțit, în cadranul III să stabilească o legătură
între conținutul textului și experiența lor de viață, iar în cadranul IV învățătura ce se desprinde
din text.
Activitatea se poate desfășura atât frontal cât și pe grupe sau individual. Conținutul
cadranelor poate suferi modificări în funcție de obiectivele lecției.
Text suport : „În ziua de Paște” de Elena Farago
I. Citate II. Argumente
Scrie din memorie prima strofă a poeziei. Cum ar trebui să ne purtă de Paște
cu cei dragi ?
III. Creație IV. Desen
Alcătuiește câte o propoziție folosind Desenează simbolul sărbătorii de
cuvintele: „înviere”, „smerit”, „suflet milos”. Paște .
13.Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă
între text și propria lor curiozitate și experiență. Acest jurnal este deosebit de util în situații în
care elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei. Elevii trebuie să împartă o pagină în două,
trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se cere să noteze un pasaj dintr-un text care
i-a impresionat. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj. După ce elevii au realizat
lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecție.
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a căutării de noi
variante pentru a spori eficiența activității instructiv-educative din școală,prin directa implicarea
a elevului și mobilizarea efortului său cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirmă:
66
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
“Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă,consideră că
fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari
prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un
fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit
creator a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei
învățământului de toate gradele. În fond creația, în materie de metodologie, înseamnă o
necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.”
3.3. SUGESTII METODICE DE ÎMBOGĂȚIRE ȘI ACTIVIZARE-NUANȚARE A
VOCABULARULUI ÎN LECȚIILE DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Modalitățile de îmbogățire a vocabularului elevilor din ciclul primar sunt numeroase,
diverse și foarte interesante. Voi expune în acest subcapitol cateva sugestii metodice folosite pe
parcursul carierei mele de dascăl , și am să încep cu câteva modalități de explicare a cuvintelor
necunoscute dintr-un text, care este de fapt punctul de plecare în îmbogățirea și precizarea
vocabularului.
a)Perceperea nemijlocită a obiectului sau a acțiunii denumite prin cuvânt. Acest procedeu
corespunde particularităților de vârstă a gândirii concret-intuitive a elevilor mici. Percepând în
mod nemijlocit un obiect, copilul îi descoperă o serie întreagă de însușiri. Cu cât la procesul
perceperii participă mai mulți analizatori, cu atât cunoștințele copiilor despre obiectul respectiv
vor fi mai complete și mai adecvate; caracterizează activitatea claselor I și a II-a și poate fi
ilustrată cu exemple ca:
– penel = pensulă mică, cu păr fin, cu care se pictează;
– năframă = basma fină de pânză, țesătură anume pentru a-și acoperii femeile capul cu ea;
– tilincă = instrument de suflat de forma unui fluier, făcut din scoarța unui copac.
b) În cazul când nu se poate arăta obiectul, se poate arăta un desen, un tablou, o planșă pe
care este reprodus obiectul, macheta, mulajul lui.
La lecția „Delta Dunării”, de pe o planșă cu un aspect din deltă se poate explica o serie
de cuvinte cum ar fi: nufăr, stuf, pelican, lebădă ,salcie, răchită și altele. Pentru explicarea
cuvintelor „deal” și „munte” se poate apela la lada de nisip și observa comparativ aceste forme
de relief, spunându-se și părțile componente: poale, coasta, vârful dealului, muntelui.
c) Alte cuvinte se pot explica prin mimica feței sau prin gesturi. Cuvintele „încrunta”
(sprâncenele apropiate făcând o cută între ele, semn de nemulțumire, de mânie).
67
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d) Cel mai des în explicarea cuvintelor se apelează la sinonime. Încă din clasa I
explicarea cuvintelor prin sinonime constituie o modalitate de înțelegere a sensului acestora sau a
sensului pe care-l capătă în context, a conținutului pe care-l desemnează:
– pulbere = praf;
– faimă = glorie, renume;
– duios = blând.
Specific explicării prin sinonime este desemnarea unei serii scurte, reprezentative și
înlocuirea lor în context. Pentru a explica , de exemplu expresia ”nu te amărî” din lecția „
Costache și ochelarii” din clasa I, putem folosi sinonimele: supăra, întrista, necăji, cu care elevii
vor face înlocuiri în context sau le vor folosi în contexte noi. La lecțiile care au ca titlu „Amintiri
din copilărie” de Ion Creangă” din clasele a II-a, a III-a și a IV-a, elevii vor căuta și alte cuvinte
cu înțeles asemănător pentru:
-culori „vrăjite” = fermecătoare, încântătoare, minunate;
-amintiri „scumpe”= dragi, valoroase, prețioase;
-lumea „minunată”= încântătoare, splendidă, magnifică, divină;
Acestea sunt cele mai familiare tipuri de exerciții, de găsit serii sinonimice pentru
cuvintele date. Cu seriile sinonimice găsite elevii pot alcătui propoziții din care să se desprindă
înțelesul cuvântului respectiv. În lecțiile” În munții noștri”, „În Vrancea”, „Pe Argeș în jos”,
toate scrise de Alexandru Vlahuță se pot face exerciți de genul:
Pentru fiecare cuvânt din prima coloană, găsiți cuvântul cu același înțeles din coloana a
doua:
măreț
creastă
primejdie pază
popor
ocrotire
culme
pericol
falnic
strajă
apărare
neam
Având în vedere sensul propriu-zis al unui cuvânt și sensul figurat se poate explica sensul
diferit al cuvântului diferit din mai multe expresii: în lecția „Cuiele” de Tudor Arghezi din
manualele de clasa a IV-a se poate face exercițiul următor:
Observați înțelesurile verbului „a curge” în propozițiile:
.Va mai curge multă apă pe Dunăre.
2. Omului cu-nvățătură
Îi curge mierea din gură”.
68
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
3.Râul curge printre sălcii.
4.Pe urmele pisicii curgeau ocările femeii.
Alcătuiți exemple pentru cuvântul „inimă” (inimă de aur, i se face inima cât un purice, a-
și lua inima-n dinți, a-i ieși de la inimă).
Tot ca muncă independentă li se vor da elevilor următoarele exerciții:
– Scrieți în paranteză înțelesul cuvintelor subliniate:
1. S-a așezat pe unde a apucat. (într-un anumit loc).
2. Ce te-a apucat. (ce ai?).
3. Mă grăbesc să apuc trenul. (să prind).
4. Crede că nu va apuca mai ziua de mâine. (nu va mai trăi).
5. Așa a apucat de la maică-sa. (a învățat).
6. Nu te apuca de năzbâtii! (nu face necazuri).
-Citiți propozițiile din cele două coloane și completați spațiile punctate cu grupuri de cuvinte
sau cuvinte cu același înțeles:
a) Ei stăteau la sfat. a) Ei stăteau de vorbă.
b) Închipuiți-vă ce bine va fi în vacanță! b) ……………………
c) Doctorul îl scapă de la moarte. c) ……………………
d) Menirea școlarului este să învețe. d) …………………..
Explicarea cuvintelor prin antonime sau asocierea cuvântului necunoscut cu un cuvânt
opus ca înțeles: cum se explică prin antonimie înțelesul cuvintelor „pirpiriu” și „vlăjgan”:
„Un băiețandru negricios, pirpiriu (slăbuț mic), cu ochii întunecați, dar
strălucitori…”(Nicolaie Bălcescu – elevul).
„Când Sotea reușise să pună jos pe Bălcescu, cineva a sărit în spatele vlăjganului..”(tânăr,
voinic, zdravăn).
Din lecția „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă din clasele mici se poate
face exercițiul:
-Găsiți însușirile fetei babei și pe cele ale fetei moșului.
Comparați-le și așezați-le perechi pe cele care se opun:
Fata babei Fata moșneagului
slută frumoasă
…….. …………
În mintea oricărui vorbitor cuvântul „mare” este asociat cu „mic”; „frumos” cu „urât”;
”tânăr” cu „bătrân”. Exercițiile cu astfel de termeni reprezintă o atractivitate deosebită pentru
copii. Este ca un joc în care cel ce gândește mai repede și are un vocabular mai bogat, va găsi
mai ușor calea spre răspuns.
69
adjective
substantive
substantive
substantive
veselia
vechiul
adjective
verbe
a vedea
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
f) Pentru îmbogățirea, dezvoltarea, activizarea vocabularului în lecțiile de citire ne putem
folosi și de mijloace specifice de îmbogățire a vocabularului: derivarea cu sufixe și prefixe,
schimbarea valorii gramaticale.(vezi anexele 7; 10).
Exemple:
-De la cuvintele date formați cu ajutorul prefixelor cuvinte cu înțeles opus:
folositor= nefolositor
util= inutil
răbdare= nerăbdare.
-Jocul: ”Și cuvintelor le place să fie alintate”:
pisică= pisicuță
pom= pomișor
fată= fetiță
carte = cărticică.
– Recunoașteți părțile de vorbire din prima coloană și transformați-le în coloana a doua,
astfel încât ele să devină substantive, adjective, verbe.
a)
vesel
vechi
nou noutatea
b)
guraliv
gură
întunecoasă
întuneric
crudă
cruzime
c)
vedere
conducător a conduce
a tăcea
tăcere
Elevilor li se cere ca să formeze propoziții cu aceste cuvinte (în diferite ipostaze: ca
adjectiv, substantiv, verb).
g) Omonimia: încă din primul semestru al clasei I avem posibilitatea să-i familiarizăm pe
elevi cu exerciții de explicare, înlocuire și concretizarea conștientizării cunoștințelor în alcătuirea
de contexte pentru fiecare înțeles al cuvântului respectiv.
70
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Exemplu:
-instrument muzical de suflat;
corn -excrescență a osului frontal;
-produs de panificație;
-arbore.
Elevii rezolvă cu ușurință astfel de exerciții care pot căpăta complexitate prin:
a) stabilirea deosebirilor de sens cu ajutorul sinonimelor;
b) indicarea părților de vorbire cărora le aparțin.
Exemplu:
unde = substantiv
unde = adverb relativ
Exercițiile de formare a familiei de cuvinte pot fi de asemenea, utile în activitatea de
îmbogățire a vocabularului.
Exemplu: grădină, grădiniță, grădinărit, grădinar, grădinăreasă, îngrădit, neîngrădit.
Această activitate ar trebui denumită activitate pentru însușire, învățare și folosirea
resurselor limbii din punct de vedere expresiv, care nu se limitează numai la lexic.
h) Prin descoperirea noțiunii generale într-o serie de noțiuni mai puțin generale.
Exemplu:
– uneltele agricole: coasă, furcă, lopată, etc. acest procedeu se folosește atunci când elevii
nu cunosc noțiunile generale, dar le cunosc bine pe cele particulare(clasa I și a II-a):
– pâine, ulei, zahăr, făină – alimente;
– creion, stilou, penar, riglă, gumă – rechizite școlare.
i) Prin generalizarea noțiunii particulare neînțelese.
Exemplu:
struț – pasăre; baza logică a acestui procedeu este legătura dintre particular și general,
procedeu folosit atunci când elevii cunosc conținutul noțiunii generale (pasăre), iar noțiunea
particulară (struț) le este necunoscută.
j) Explicarea prin context, cu alte cuvinte, prin introducerea cuvântului necunoscut într-o
propoziție sau frază cu cuvinte necunoscute,
Exemplu:
– ”năprasnic” Era un ger năprasnic. sau
– „bazar”: Cumpăr din bazar obiecte de tot felul.
k) Descrierea unui obiect sau fenomen, desemnat de cuvântul necunoscut; (torent):
curs de apă, mai ales în munți cu debit variabil, care curge tumultuos în urma ploilor mari sau
71
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
după topirea bruscă a zăpezilor, ducând mari cantități de aluviuni (Drumul Oltului, de Geo
Bogza, „Pe Argeș în jos.. ,după Alexandru Vlahuță).
l) Cuvinte care numesc noțiuni abstracte (necăjit, erou) pot fi înțelese după lectura unor
fragmente adecvate (vezi anexa 6).
2) Pentru explicarea expresiilor, adeseori, procedeul cel mai întrebuințat este înlocuirea
expresiei figurate printr-o altă expresie simplă, populară, obișnuită. În „Drumul Oltului” întâlnim
expresia „își doarme somnul de veci”, se odihnește pentru totdeauna, este înmormântat.
În funcție de caracteristicile textului citit, de greutatea cuvintelor, de particularitățile de
vârstă ale copiilor, cuvintele neînțelese se pot explica: înainte de citire, în timpul citirii sau după
citire, așa cum rezultă și din demersul nostru de până acum.
Înainte de citire, în convorbirea și discuțiile pregătitoare cu elevii se explică cuvintele care pot împiedica înțelesul sensului propozițiilor, al fragmentelor dintr-un text. Aceste cuvinte trebuie explicate fără a fi scoase din context, dar pornindu-se de la sensul propriu și fundamental – în texte cu conținut științific. Termeni ca: propoziție, rezonanță, cifru, ambianță, fontă, unanim, jerbă ș.a. nu pot fi înțeleși de către elevi pentru că nu au avut nici cum, nici unde sa-i întâlnească.
Unul dintre ei având un caracter abstract, va prezenta dificultăți în însușirea semnificației lor, chiar și în situația când vor fi explicați. Practic ei vor ajuta la înțelegerea textului, urmând să facă parte din vocabularul pasiv.
În timpul citirii se explică cuvintele și expresiile plastice, figurile de stil al căror sens nu este destul de clar pentru copii. Explicarea lor are loc după citirea bucății în întregime sau după citirea fragmentelor, a unităților didactice, din text, deci când avem de abordat un text artistic.
În general, la lecțiile de limba română cu conținut științific se ridică o problemă care trebuie să stea în atenția învățătorului. Este vorba de caracterul empiric al cunoștințelor pe care le dețin elevii, despre obiectele și fenomenele realității. Multe din aceste cunoștințe sunt incomplete, ele se referă la caracteristicile exterioare ale obiectelor și fenomenelor. Alte noțiuni sunt însușite chiar în mod greșit și ele trebuie cunoscute de către învățător în cadrul dialogului desfășurat cu elevii și corectate cât mai repede. discuțiile desfășurate cu elevii în etapa pregătitoare au și alte funcții psihologice. Ele pot să trezească interesul și curiozitatea elevilor pentru conținuturile ce urmează să fie însușite. În acest scop, se poate crea de la început o situație problemă, care să trezească la elevi o stare de tensiune menită să angajeze și să susțină eforturile intelectuale ale elevilor, să determine o atitudine activă în procesul de învățare.
La astfel de lecții, după citirea de către elevi a textului se trece la împărțirea lui pe
fragmente logice. Se explică cuvintele și expresiile neînțelese, apoi se formulează ideile
principale.
72
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Întocmirea planului textelor de citire cu conținut practic științific are o mare importanță pentru ordonarea gândirii elevilor. Planul îi ajută să lege corect și logic anumite părți între ele și fiecare parte cu textul luat în ansamblu. Un plan bine alcătuit contribuie la sistematizarea cunoștințelor elevilor. Pe baza conținutului textelor citite din domeniul științelor naturii, geografiei, istoriei, accesibil vârstei copiilor, aceștia trebuie să-și dea seama de existența legăturilor cauzale ale fenomenelor din natură și societate. Pentru înfăptuirea acestui obiectiv, învățătorul, o dată cu realizarea citirii expresive, trebuie să-i pună pe elevi în situația de a explica și motiva faptele despre care au citit, să stabilească înlănțuirea logică dintre cauză și efect.
Pentru fixarea cunoștințelor li se dau elevilor exerciții de genul (vezi anexa 7)
O bună parte din textele care oglindesc aspecte din natură fac parte din lirica peisagistică fie în versuri sau în proză. Dacă avem în vedere domeniile realității pe care o oglindesc, unele texte care aparțin liricii peisagiste cum sunt: „Drumul Oltului”, după Geo Bogza, „Făgăraș”, după Ana Blandiana, ”Delta Dunării” de Marin Sorescu, ș.a. sunt cu conținut geografic. În nici un caz însă orele în care se citesc aceste texte nu trebuie transformate în lecție de geografie.
Asemenea texte au, în primul rând, o valoare literar-artistică. Multe dintre noțiunile și datele științifice pe care le conțin sunt înfățișate prin intermediul unor imagini artistice, care asigură nu numai înțelegerea lor, ci și declanșarea unor sentimente estetice sau chiar moral-cetățenești.
Valorificarea complexă sub multiplele lor valențe, a acestor texte nu se poate face după niște tipare general valabile, pentru toate textele cu conținut practic-științific, ci prin folosirea în mod corespunzător a lecturii explicative ca formă specifică de analiză literară. Componentele lecturii explicative oferă resurse multiple de valorificare deplină a conținutului unui text de citire, indiferent de genul sau specia din care face parte. Ceea ce apare deosebit va fi ponderea pe care o va avea, în efectuarea analizei textului, fiecare din elementele lecturii explicative. Exemplificăm cele afirmate prin analiza fragmentului „Cheia” după Mihail Sadoveanu.
Acest text narativ, artistic, evocă primul contact al copilului Sadoveanu cu vraja cărții, cu farmecul povestirilor lui Ion Creangă.
Prin această lectură cultivăm interesul pentru cunoașterea operelor valoroase ale unor clasici ai literaturii române, care au încântat copilăria a zeci de generații și vor constitui mereu cărțile preferate ale celor mici.
În discuțiile introductive se prezintă volumul „Printre gene”, insistându-se asupra amintirilor din timpul primilor ani de școală descrise în schițele „Domnul Trandafir” și „Cheia”. Mihail Sadoveanu a înfățișat cu admirație și recunoștință figura luminoasă a primului său dascăl, care a rămas în sufletul său „un om deosebit” pentru că la învățat multe, care au rămas în fundul sufletului ca semințe bune ce au înflorit bogat mai târziu.
73
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Lecția se citește model. Urmează un scurt comentariu.
-Ce cheie a găsit școlarul, Sadoveanu? („cheia de aur a înțelegerii, a descifrării tainei
literelor și a cuvintelor”).
Cum? (ascultând cu atenție și emoție povestea „Capra cu trei iezi” și apoi citind
povestirea din abecedar).
Urmează citirea pe fragmente de către elevi, explicarea cuvintelor și expresiilor artistice.
Astfel se îmbogățește și se precizează unele cuvinte din vocabularul elevilor.
– buche= a doua literă din alfabetul chirilic, care constă dintr-un desen simplificat
reprezentând ființa sau obiectul respectiv ori simbolizând noțiuni legate de acestea;
– cheie= obiect din metal care servește la închiderea sau deschiderea broaștelor sau
lacătelor;
Vom preciza și alte sensuri al cuvântului „cheie”:
– cheia sol= în muzică semn convențional pus la începutul portativului pentru a fixa
numele notelor și înălțimea sunetelor corespunzătoare;
– cheie= obiect folosit pentru a strânge sau a desface un șurub.
După ce s-a îmbogățit, precizat vocabularul cu aceste noi cuvinte, se cere elevilor să
întocmească oral propoziții folosind cuvintele sus amintite. Se formulează, apoi, următorul plan
de idei:
1. Cum arată școala din vatra Pașcanilor?
2. Cu toată străduința, școlarul începător nu pricepe taina slovelor.
3. Învățătorul își desfășoară lecția într-un peisaj frumos de primăvară.
4. Vrăjit de poveste și de portretul lui Ion Creangă, creionat de învățător, va înțelege ce
lume se ascunde în paginile abecedarului său.
5. Acum, cheia de aur îi va deschide drum spre înțelegerea textelor marelui povestitor.
În etapa următoare se va povesti conținutul lecției după planul întocmit, după care vor urma discuțiile generalizatoare în care se va urmării dezvăluirea sensurilor figurate ale unor expresii, deci, nuanțarea și înfrumusețarea vocabularului.
74
Se citește propoziția „În mine pătrunde o înfiorare caldă”. Această expresie arată dragostea cu care școlarul ascultă poveștile, precum și efectul pe care-l avea povestirea învățătorului asupra sa, dragostea pentru marele învățător Ion Creangă ce se revărsa în sufletul lui, asemenea luminii noi de primăvară, ce năvălea pe fereastra deschisă, „ca o fulguire de aur” (o comparație destul de sugestivă), prin care scriitor a vrut să dezvăluie poate, lumina ce-i pătrunse în minte si-l făcu să priceapă „gângăniile” ce se înșirau în fața lui pe abecedar. Un alt cuvânt „gângănii” sugerează misterul, greutatea, urâțenia literelor, care pentru școlarul începător reprezentau ceva de nepătruns. Cuvântul „întortocheate” dezvăluie greutatea, misterul de
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
nepătruns, drumul greu și anevoios a micului școlar în învățarea cititului. „Cartea pe care mă
necăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchii mari, întortocheate și cârligașe ca
niște gângănii, era abecedarul lui Creangă”…….„Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare
de lumină, i-am găsit cheia…”
Prin această expresie povestitorul dezvăluie momentul de înțelegere care la făcut să „descifreze” hieroglifele care-i erau ca un dușman, iar acum abecedarul se transformase într-un prieten, acel prieten ce i-a dăruit „cheia de aur” a citirii. Această „scăpărare de lumină” se leagă de momentul citirii povestirii „Capra cu trei iezi”. De atunci, dragostea pentru Ion
Creangă a rămas neatinsă pentru totdeauna deoarece poveștile lui l-au ajutat să descifreze taina
cititului.
Pentru activizarea și fixarea cuvintelor și expresiilor noi li se va cere elevilor să aleagă din texte cuvintele ce exprimă stările sufletești ale copilului care reușește să citească: freamăt de bucurie, scăpărare de lumină, înfiorare caldă, vibra lumina, bătăi de inimă, cheia de aur a descoperiri și să formeze propoziții cu ele.
Ca temă pentru acasă se poate da elevilor exercițiul următor:
– Citiți cu atenție lectura „Domnul Trandafir” și rețineți trăsăturile fizice și sufletești ale
dascălului îndrăgit de Mihail Sadoveanu.
Caracterizarea personajelor este unul din obiectivele fundamentale ale unei analize
literare, întrucât înțelegerea caracterelor lor, a ideilor pe care le vehiculează, este una din căile
certe care duc la descoperirea mesajului creației respective. Căci, prin intermediul personajelor
creatorul operei literare își transmite propriile gânduri, propria concepție despre viață, despre
anumite probleme sociale, despre o infinită gamă de aspecte oferite de viață în general, de
experiența personală în confruntare cu viață.
Problema care se ridică se referă la modalitățile pe care le folosesc pentru ca elevii să urmeze aceste exemple, să și le apropie, să le înțeleagă sensurile acțiunilor și conduitelor lor. În așa-zisa conversație generalizatoare se fac unele referiri la caracterizarea personajelor, dar acestea sunt cu totul insuficiente și nu reușesc să conducă pe elevi la înțelegerea masajului educativ al lecției al cărui purtător este personajul- eroul principal al operei (al textului).
Important este ca elevii să înțeleagă că personajele întâlnite în textele pe care le analizează nu reprezintă ființe neobișnuite ci din contră, sunt oameni ca toți ceilalți, în multe cazuri, copii de vârsta lor care înving, se afirmă, devin respectați și îndrăgiți pentru însușirile lor, trăsături ce pot fi dobândite de oricine prin muncă, perseverență prin lupta neînfricată cu greutățile. Pentru exemplificare ne vom folosi de unele texte care figurează în manualele pentru clasele I-IV,
sugerând câteva modalități de valorificare în lumina cerințelor moral-cetățenești a elevilor din
ciclul primar.
75
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
În textul ”Lumină și culoare” care se află în unele manuale sunt înfățișate câteva aspecte
din viața și creația artistică a pictorului Ștefan Luchian, sunt punctate câteva însușiri
semnificative pentru devenirea lui ulterioară, din perioada copilăriei lui.
„Când era mic, Luchian colinda dealurile și luncile pline de frumusețe ce-i înconjurau
satul natal.”
Textul face doar o consemnare-transmite o informație care poate rămâne fără
semnificație dacă nu se va discuta cu elevii ce importanță, ce rol a avut în creația de mai târziu a
lui Luchian dragostea sa manifestată de când era copil pentru frumusețile naturii din locurile
natale, pentru acest colț de țară, dorința lui de a cunoaște coloritul și prospețimea frunzelor și mai
ales al florilor care i-au servit ca modele în creația sa plastică. O temă de discuție cu elevii se
referă deci la dragostea artistului pentru natura patriei, la sensibilitatea sa față de frumosul din
natură. În alt paragraf sunt reliefate și alte însușiri morale care au definit încă din copilărie
personalitatea pictorului. „Colegii de studiu l-au îndrăgit mult pentru firea lui deschisă și
sinceră. Era modest, vorbea puțin despre creația lui. Citea mult și iubea muzica.” Sinceritatea în
relațiile cu oamenii, receptivitatea față de alții și comunicarea cu alții, modestia, dorința de a
cunoaște tot mai mult prin citirea cărților, sensibilitatea față nu numai de frumosul din natură, dar
și pentru frumosul creat de alții, din muzică, reprezintă un buchet de trăsături care aparține
copilăriei pictorului. Ele au avut un rol deosebit în realizarea sa ca om și ca artist. În cadrul
discuțiilor cu elevii se va accentua importanța pe care o reprezintă pentru orice activitate umană
încununată cu succes, însușiri ca: sinceritatea, modestia, studiul sistematic și perseverent,
dragostea a tot ce este frumos din natură, din societate, în viața oamenilor. Pentru a-i convinge și
mai mult pe elevi despre rolul pe care l-a avut pentru creațiile de mai târziu contactul încă de mic
al lui Luchian cu natura, dragostea lui pentru frumosul din natură și din viața oamenilor, li se vor
prezenta tablouri realizate de el în care sunt zugrăvite asemenea frumuseți, peisaje din natură,
decoruri florale, portrete ale unor oameni și autoportretele sale, toate caracterizându-se printr-o
forță artistică impresionabilă. Un paragraf al textului la care ne referim, are o încărcătură
emoțional-morală deosebită aducând un vibrant elogiu muncii biruitoare, care este în stare să
învingă cele mai vitrege situații, să compenseze capacitățile umane distruse, care determină și
asigură actul creator.
„O boală cruntă l-a lovit pe Luchian. Luptându-se cu paralizia ce-i amenința întreg
trupul, cu vederea slăbită, pictorul a reușit să creeze mai departe lucrări nepieritoare.”
Pornind de la ceea ce se comunică în acest paragraf și făcând anumite completări în legătură cu starea gravă a sănătății pictorului care nu l-a putut opri să lucreze, învățătorul, în dialogul desfășurat cu elevii va cultiva nu numai sentimentul de admirație vibrantă, de cinste și prețuire pentru eroismul civic al personajului, și va urmării în mod permanent să le dezvolte
76
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
dorința, aspirația, dârzenia de a munci, de a învăța, de a învinge orice piedică, oricât de mare ar
fi, spre realizarea scopurilor propuse. O astfel de idee, de normă morală pe fondul de
receptivitate caracteristic copiilor de această vârstă și prin preluare și amplificarea ei în contextul
altor lecții și situații de învățare, se va sădi adânc în conștiința lor și va deveni un factor reglator,
motivând munca și conduita lor prezentă și viitoare.
Pe parcursul analizei pe fragmente se va îmbogăți vocabularul cu noi cuvinte, se va preciza sensul propriu și figurat al lor. Astfel se va explica cuvintele și se vor trece în carnetul-vocabular:
– flașnetă = cutie muzicală care redă o melodie simplă, prin învârtirea unei manivele;
– modest = cărui nu-i place să se laude;
– chivără = coif, chipiu;
– autoportret = înfățișare a propriei persoane în tablou;
– penel = pensulă mică, cu păr fin, cu care se pictează.
Se va preciza cele două sensuri ale cuvântului „portret”:
– desen, pictură care redă prin culoare chipul cuiva;
– descrierea însușirilor fizice și sufletești ale unei persoane cu ajutorul cuvintelor într-un text.
Pentru activizarea vocabularului se cere să se alcătuiască propoziții cu aceste cuvinte. Se va lămuri, de asemenea, înțelesul expresiilor întâlnite pentru dezvăluirea sensurilor secundare și figurat, pentru nuanțarea și înfrumusețarea vocabularului copiilor:
„firea lui deschisă și sinceră” – un om receptiv față de alții, comunicativ, prietenos, sincer,
modest, calități pe care l-au îndrăgit toți ce l-au cunoscut;
„lucrări nepieritoare” – opere de mare valoare artistică, create de mâna lui, care rămân în
tezaurul artei noastre naționale (în muzeul ce cuprinde operele cele mai valoroase, ce reprezintă
bogăția spiritului românesc);
„ține penelul între degete ca pe o comoară” – (din tablou se observă gestul mâinii de a ține
penelul, parcă abia l-ar atinge, ca pe ceva prețios, sfânt, acel obiect care îi dă șansă vieții sale);
„lăuntrică hotărâre de a învinge” – luptându-se cu paralizia ce amenința întreg trupul, cu
vederea slăbită, pictorul, în ciuda stării grave a sănătății, a luptat cu boala și a continuat să
creeze;
„portret emoționant” – culorile care domină tabloul reprezintă contrastul dintre fondul cafeniu și
cenușiu și culorile luminoase prin care sunt pictate fața și mâna cu penelul; fața, mai ales, ce pare
inundată de lumină; ochii, gura, gestul mâinii drepte pe care se sprijină penelul toate dezvăluie
emoționant pe zugravul Luchian, lupta îndârjită cu boala pentru a învinge, dezvăluie crezul său
artistic exprimat în cuvintele:
„Noi, pictorii, privim cu ochii, dar pictăm cu sufletul”.
77
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Pentru fixarea cunoștințelor și activizarea vocabularului vom da elevilor ca temă pentru acasă:
-Scoateți din textul de lectură și scrieți, într-un tabel asemănător celui de mai jos,
propozițiile care exprimă însușirile sufletești ale lui Ștefan Luchian, menționate în prima
coloană:
Însușiri sufletești Propoziții sau expresii din care se
desprind însușirile
a) Dragostea și interesul lui Luchian, a)……………………………………………
încă din copilărie, pentru natura din ……………………………………………
locurile natale; ……………………………………………
b)Sinceritatea pictorului în relațiile cu b)…………………………………………..
prietenii, cu copiii; ……………………………………………
c) Modestia pictorului; c)…………………………………………..
d) Plăcerea de a citi și de a cunoaște d)………………………………………….
muzica; ……………………………………………
e) Tăria sufletească în fața suferințe- e)…………………………………………..
lor bolii; ……………………………………………
f) Marea pasiune pentru pictură care f)……………………………………………
învinge neputința bolii. …………………………………………….
Elevii sunt profund impresionați de isprăvile eroilor, de încercările, înfrângerile și
izbânzile lor, se identifică afectiv cu viața eroilor respectivi, actul educativ nu poate să se
oprească la dezvoltarea acestor trăiri afective care, așa cum se știe, la vârsta școlară mică, sunt
încă instabile și nu pot regla singure faptele de conduită ale elevului.
Considerăm că lucrul cel mai important care trebuie realizat este trecerea de la afectiv la
rațional, adică conștientizarea treptată de către elevi a acțiunilor personajelor respective,
identificarea lor nu numai afectiv, ci și conștient cu eroii ale căror fapte îi impresionează.
Lectura literară, explicativă este unul din factorii care favorizează în cel mai înalt grad
cunoașterea și folosirea limbii materne de către elevi, îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea
capacităților de exprimare.
În clasele I-IV textul literar permite familiarizarea elevilor cu frumusețea și expresivitatea
limbii, prin intermediul căreia sunt introduse primele noțiuni de limbă. Aceste toate au un
pronunțat caracter educativ și permit elevilor să descopere literatura ca domeniu specific de
cunoaștere. Cu alte cuvinte este necesar ca încă din clasa I să se efectueze analiza literară a
textului, bineînțeles într-o formă elementară. Astfel, copilul va face cunoștință cu polisemia
cuvântului, cu valoarea lui stilistică contextuală, cu metafora, comparația, adică își va însuși
unele elemente de bază ale stilisticii.
78
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Întâlnirea cu literatura (formă concretă a esteticului) reprezintă ivirea unor germeni ce pot fi dezvoltați la alte obiecte ca: desenul, muzica, din arta plastică și se va crea premisele educației artistice, contribuind la dezvoltarea creativității elevilor. Educația estetică trebuie făcută de la vârstă fragedă, încă din clasa I. Învățătorului îi revine sarcina de a ajuta copilul să cucerească pe măsura posibilităților sale mesajul literar. Prin aceasta, elevilor li se va îmbogăți, preciza, nuanța și înfrumuseța vocabularul, inventarul stilistic și cel de operații mintale.
3.4. MIJLOACE DE EVALUARE A VOCABULARULUI DOBÂNDIT ÎN LECȚIILE
DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Evaluarea este o componentă esențială a activității de învățământ în general, a procesului didactic, în special. Esența acțiunii de evaluare este cunoașterea efectelor activității desfășurate (rezultatelor), în vederea perfecționării procesului în etapele următoare. Din perspectiva relației proces produs și produs(evaluat)-proces, evaluarea reprezintă un act necesar în conducerea unei activități în procesul luării deciziilor privind desfășurarea activității respective. Ea furnizează informațiile necesare „reglării” și „ameliorării” activității, pentru obținerea continuă a demersului didactic.
Evaluarea și autoevaluarea constituie etape obligatorii în activitatea de învățare, atât ca momente de măsurare a progreselor elevului, cât și ca momente de apreciere a eforturilor și a eficienței activităților pedagogice ale profesorului.
Autoevaluarea este chiar procesul de evaluare formativă. Funcția sa este de a permite o transformare, o corectare nu a rezultatelor, ci a demersurilor elevilor, a proceselor pe care aceștia le utilizează și a manierei în care își înțeleg activitatea.
Măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare se prezintă ca un proces cu numeroase operații realizate în trei etape, și anume:
a) Examinarea;
b) Cunoașterea rezultatelor;
c) Aprecierea.
Verificarea și aprecierea rezultatelor pot fi plasate în oricare moment sau unitate de timp din structura lecțiilor, dacă se urmărește acest scop.
Evaluarea la limba și literatura română se poate realiza având ca scop criterii calitative
sau criterii cantitative care pot varia în funcție de calitatea învățării, de complexitatea obiectivelor și de capacitatea de asimilare a elevilor.
După modalitatea de exprimare, evaluarea poate fi: orală sau scrisă; iar după modul de adresare și aplicare pot fi:
79
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
– frontală (pentru toți elevii)
– individuală (pentru un elev)
– combinată (frontală și individuală)
După modul de integrare în procesul didactic, se conturează trei forme de evaluare:
a) evaluare inițială;
b) evaluare cumulativă (sumativă); c) evaluare continuă (formativă).
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui ciclu de învățământ sau la începutul unui an școlar. Prin cunoașterea capacităților de învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care se pornește se realizează un diagnostic și totodată o funcție predicativă indicând condițiile în care elevii vor putea asimila conținuturile noului program de instruire. Evaluare sumativă și cea continuă marchează trecerea de la un model tradițional către unul mai eficient. Evaluarea cumulativă (sumativă) este realizată prin verificări parțiale pe parcursul programului și o estimare globală, de bilanț rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare trimestrelor sau anului școlar.
Evaluarea continuă (formativă) se realizează pe secvențe mai mici verificându-i pe „toți” din „toată materia” și permite cunoașterea după fiecare secvență de instruire a efectelor acțiunii, identificarea neajunsurilor și adoptarea unor măsuri de recuperare față de unii elevi. În felul acesta, această modalitate de evaluare constituie mijloc eficace de prevenire a situațiilor de eșec.
Învățătorului i se cere să verifice sistematic, chiar și zilnic, pregătirea elevilor, atât prin ascultarea lor curentă în timpul lecțiilor cât și prin corectarea săptămânală a caietelor și aplicarea periodică a unor lucrări de control.
În verificarea vocabularului dobândit în lecții de către elevi, trebuie pornit de la obiectivele instructiv-educative prevăzute de programa școlară pentru clasele I-IV la obiectul limba română.
Astfel, la sfârșitul clasei a II-a elevii vor dovedi că sunt capabili:
– să citească fluent, conștient, relatând conținutul textului cu sprijinul întrebărilor;
– elevii clasei a III-a vor demonstra la sfârșitul anului școlar că au deprinderi:
– de citire conștientă, fluentă și expresivă, prin împărțirea textului pe fragmente, alcătuirea planului de idei cu sprijinul învățătorului și relatarea pe scurt a conținutul textului narativ;
– de asemenea ei trebuie să știe să stabilească sensul unor cuvinte utilizând glosarul din manual sau dicționarul și să utilizeze cuvintele în contexte noi;
– să-și adapteze vorbirea la diferite situații de comunicare dialogată;
– să manifeste interes pentru lectura suplimentară;
80
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
– să respecte ortografia și punctuația într-un text propriu;
– să așeze corect în pagina caietului textele scrise, respectând scrierea cu alineate și
spațiul liber dintre cuvinte;
în sfârșit, elevii absolvenți ai ciclului primar vor dovedi că:
– știu să precizeze sensul propriu și pe cel figurat al cuvintelor din textele studiate,
utilizându-le în contexte noi;
– să povestească oral texte narative pe baza ideilor principale și să stăpânească tehnica
redactării în scris a rezumatului și a povestirii. Verificarea vizează mai multe forme
și procedee de examinare:
-observarea curentă a comportamentului de învățare al elevilor;
-diferite tipuri de probe ( orale, scrise și practice);
-analiza rezultatelor diferitelor activități ale elevilor.
Probele scrise aplicate la limba și literatura română pot fi:
a) lucrări de control curent, cu caracter predictiv-formativ (teste de evaluare formativă);
b) lucrări de control periodic cu caracter sumativ (teste de evaluare sumativă,
cumulativă);
c) lucrări care cuprind probleme ce sintetizează activitatea unui semestru;
d) exerciții de compunere date ca temă; alte tipuri de exerciții date ca temă.
Aplicarea probelor de control care să pună în evidență realizarea obiectivelor prevăzute
de programă se face pe tot parcursul anului școlar, la sfârșitul acestuia și la începutul anului
școlar următor. În timpul anului școlar probele vizează materia parcursă în cadrul unei părți din
programă, teme sau capitol.
Evidențiind nivelul de cunoștințe ale elevilor, probele permit intervenții prompte în vederea remedierii lipsurilor constatate, astfel încât să se poată trece la studiul temei următoare în condiții optime, cu întreaga clasă.
La sfârșitul anului școlar probele de control măsoară prevederile programei de învățământ în ansamblul său. Rezultatele obținute constituie criterii pentru organizarea lecțiilor de recapitulare finală și pentru sprijinul acordat în perioada vacanței.
Rezultatele probei de control vor fi corelate cu cele obținute prin ascultarea curentă a
elevilor, corectarea caietelor și observațiile nemijlocite ale învățătorului asupra activității lor de
învățare.
Exemplu de probă de verificare la limba și literatura română la clasa a IV-a:
a). Probă individuală – prin care se stabilește nivelul de însușire a citirii corecte,
conștiente, curente(expresive) a unui text cu conținut literar sau practic-științific; testul poate
consta în:
81
Numele și
prenumele
elevului
Tehnica cititului
citirea
lentă cu
pauze
nejus-
tificate
citirea cu
silabisire,
adăugiri,
substituiri
cu
revenire
delimi-
tarea
frag-
men-
telor
Înțelegerea și prelucrarea textului
stabi-
lirea
ideilor
princi-
pale
Respec-
tarea
succesi-
unii
logice a
evenimen
telor
Explica-
rea
cuvinte-
lor
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. citirea textului întâi în gând, apoi cu voce tare, cronometrându-se citirea cu voce tare;
2. povestirea conținutului ( cu sau fără întrebări ajutătoare, în funcție de nivelul clasei);
3. formularea unui titlu adecvat textului citit;
4. explicarea sensului a două propoziții date și formularea mesajului textului.
b). Probă colectivă – citirea și prelucrarea independentă a unui text cunoscut de elevi:
1.citirea în gând a textului;
2.analiza textului în scopul delimitării fragmentelor;
3.formularea ideilor principale;
4.explicarea (motivarea) titlului;
5.formularea unor propoziții cu cuvinte indicate;
6.explicarea unor expresii din textul citit.
În scopul prevederii și eliminării cauzelor care determină o citire dificilă se poate realiza o imagine asupra frecvenței greșelilor survenite în citirea elevilor. Pe verticală se întocmește lista nominală a colectivului clasei, iar pe orizontală se consemnează obiectivele urmărite, prin itemii aplicați și natura greșelilor comise de fiecare elev, totalizând în josul paginii numărul elevilor care întâmpină greutăți la anumite sarcini.
Exemplu:
Nr.
crt.
citirea
corectă,
conștientă,
curentă
În funcție de frecvența greșelilor se vor organiza diferențiat exerciții pentru consolidarea deprinderii de citire cu voce tare și în gând, urmărind realizarea obiectivelor din programă.
Pentru verificarea orală, metodele și procedeele se suprapun peste cele utilizate în predare-învățare: conversația, exercițiul oral, lectura, recitarea, povestirea, expunerea, rezumatul, dialogul.
Pentru verificările scrise, în cadrul textelor formative sau cumulative, metodele și procedeele pot fi: exercițiul scris, chestionarul, orice tip de compunere scrisă. Așa cum se știe, formele de activitate prin care se realizează, în cel mai înalt grad, evaluarea vocabularului elevilor sunt compunerile și exercițiile originale. Deosebindu-se de expuneri prin aceea că redau într-o formă personală idei proprii, compunerile implică un act individual de creație.
82
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Nivelul originalității unei compuneri realizate de elevi, fie oral, fie scris este determinat, în bună măsură, și de felul compunerii respective, fiind cunoscut că se angajează în moduri diferite imaginația creatoare a elevilor. Fiind vorba de „compunere” se înțelege că elementele de creație, originale, de compoziție, trebuie să reprezinte criteriul principal de evaluare a tuturor lucrărilor pe care elevii le realizează, fie în clasă, fie în afara orelor de curs atât oral, cât și în scris.
Compunerile realizează pe de o parte o sinteză a tot ce învață elevii la comunicare (gramatică), la literatură, precum și și la celelalte obiecte de învățământ mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe de altă parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a experienței de viață a elevilor, de manifestare a imaginației și fanteziei lor creatoare.
Prin compunere, elevii își enunță în special ideile, sentimentele, impresiile lor proprii, ca exerciții complexe, ele mijlocesc legătura dintre cunoștințele de limbă și cele de lectură, precum și legătura dintre dezvoltarea gândirii și dezvoltarea exprimării.
Compunerile gramaticale ca formă superioară a exercițiilor gramaticale se concretizează printr-un grad mai mare de participare activă, conștientă și creatoare a elevilor. Ele urmăresc, pe lângă dezvoltarea exprimării elevilor, aplicarea unor reguli gramaticale. Se abordează oral, în scris, în clasele a III-a și a IV-a.
Verificarea, corectarea și aprecierea compunerilor prezintă o deosebită importanță în procesul de formare și dezvoltare a exprimării elevilor. În urma verificării lucrărilor, învățătorul intră în posesia unei informații pe linia însușirii exprimării corecte, atât în scris, cât și oral de către elevi. Odată cu însușirea tehnicilor de redactare a compunerilor, elevul își formează deprinderi de apreciere a lucrărilor proprii, precum și a lucrărilor colegilor săi. După corectarea lucrărilor, învățătorul își completează evidența greșelilor tipice, își grupează elevii în funcție de aceste greșeli și elaborează o serie de exerciții aplicative care să ducă la înlăturarea greșelilor constatate.
O deosebită importanță în evaluare o au și fișele de muncă independentă. Ele permit exersarea de către elevi a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor la diferite niveluri de însușire a lor.
Evaluarea randamentului școlar are în vedere nu numai elevul, ci și activitatea învățătorului. Comparând rezultatele obținute de elevi cu obiectivele instructiv-educative, învățătorul apreciază eficiența metodelor și procedeelor folosite și se preocupă de
optimizarea procesului de predare-învățare.
83
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
4. METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. IPOTEZA CERCETĂRII
Limba s-a născut din necesitatea de a comunica, de a împărtăși semenilor ideile despre
univers, de a transmite generațiilor următoare roadele căutării, trecerea experienței în cuvânt
necesitând efortul viu al actului comunicării.
A- ți cunoaște limba, a fi capabil să exprimi corect și precis ceea ce gândești, simți,
folosind cuvintele vocabularului, înseamnă a da dovada unei bune educații și nu în ultimul rând
de a da dovadă de respect pentru propria- ți limbă, propria persoană.
Dezvoltarea exprimării orale, în general, și îmbogățirea vocabularului, în special, se face pe două căi: dirijată, prin activitățile școlare, unde contribuie toate disciplinele și spontană prin ceea ce oferă familia și mijloacele de culturalizare. Școala rămâne „pivotul” central în ceea ce privește procesul de dezvoltare și nuanțare a vocabularului.
Rolul principal în păstrarea și cultivarea limbii îi revine școlii. Dascălii au datoria de a găsi cele mai adecvate metode pentru a facilta însușirea limbii române literare de către generațiile tinere. Printre obiectivele studierii limbii române în școală se numără și acela care vizează în mod direct dezvoltarea, activizarea și nuanțarea vocabularului.
Învățătorul, cel care prin alfabetizare, îi dă copilului posibilitatea câștigării instrumentelor de cunoaștere a tuturor domeniilor culturii și științei, are sarcina de a lumina pe măsura puterii lui drumul spre însușirea, nuanțarea și îmbogățirea limbii materne. Elevii trebuie ajutați să
înțeleagă că studiul permanent al limbii și literaturii române este hotărâtor pentru întreaga lor
viață socială, că este rușinos să faci dovada unei proaste exprimări orale și scrise. Trebuie ajutați
să înțeleagă și să simtă că este ușor și plăcut să înveți și să te bucuri de roadele cunoașterii. Strategiile didactice tradiționale cât și cele moderne utilizate trebuie să vizeze formarea de
competențe, să trezească motivația, curiozitatea și interesul pentru învățătură, să asigure o
învățare acivă și formativă. De aceea se impune corelarea metodelor, procedeelor, mijloacelor
didactice cu formele de activitate, ținându-se cont de particularitățile de vârstă și individuale ale
elevilor, pentru a solicita gândirea, imaginația, voința, experiența, capaciatățile de comunicare
ale acestora.
Lucrarea elaborată răspunde întrebării: putem produce anumite modificări în sensul
dezvoltării, îmbogățirii, activizării și nuanțării vocabularului elevilor dacă utilizăm atât
metode tradiționale cât și metode moderne ?
84
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
4.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII
În cadrul acestei cercetări mi-am propus următoarele obiective:
a. Identificarea potențialului vocabularului elevilor și stabilirea performanței școlare
individuale;
b. Urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia procesului de activizare, îmbogățire
și nuanțare a vocabularului activ al elevilor;
c. Identificarea unor metode și procedee care să faciliteze stimularea creativității și găsirea
unor căi de activizare a învățării;
d. Îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne activizatoare folosite în cadrul orelor
de limba română care să conducă la schimbări vizibile în vocabularul activ al elevilor;
e. Stimularea creativității elevilor printr-o strategie didactică permisivă;
f. Identificarea unor căi diverse pentru rezolvarea unor exerciții ca rezultat al strategiilor
didactice aplicate.
4.3. METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE
S-a adoptat o formă de cercetare-acțiune, un tip de metodologie investigatoare prin care s-a
implementat cercetarea – nu post factum, ci chiar în momentul organizării – în activitatea
pedagogică concretă la clasă, urmărind nu numai recoltarea datelor, ci implicit și optimizarea
activității instructiv educative, prin intervenții moderatoare. S-a considerat că acest tip de
cercetare servește direct și în mare măsură obiectivul principal al cercetării și finalitatea ei,
optimizarea activității de instruire și educare a elevilor, sporirea eficienței actului pedagogic
concret.
a. Metoda observației (metodă nonexperimentală de colectare a datelor)
S-a elaborat în prealabil un plan de observație, precizându-se și obiectivele urmărite. Datele
observației au fost consemnate imediat, fără ca cei observați să-și dea seama de acest lucru. În
acest sens s-a folosit fișa de observație.(vezi anexa I ) Observațiile au fost făcute în condiții și
împrejurări variate pentru a putea avea posibilitatea confruntării datelor obținute.
b. Metoda testelor. Înainte de administrarea fiecăriu test s-a făcut un instructaj necesar
pentru precizarea unor reguli și cerințe privitoare la administrarea testului etalon și felul în care
se face evaluarea. S-a elaborat o scară considerată ca etalon, la care s-au raportat rezultatele
individuale și în funcție de care s-a facut măsurarea și evaluarea acestora. De asemenea, s-a avut
în vedere faptul că testele elaborate trebuie să îndeplinească anumite calități cum ar fi fidelitatea,
validitatea și sensibilitatea.
85
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
c. Metoda analizei produselor activității și a cercetării documentelor
Aplicând această metodă am avut posibilitatea să studiez materialele realizate de elevi pe
parcursul cercetării (teste, fișe de grup și individuale ), reușind astfel să surprind date referitoare
la rezultatele acțiunii educaționale desfășurate în timpul investigației.
d. Metoda experimentului (metodă de intervenție)
Metodă fundamentală de investigație, această metodă a avut caracterul intențional clar de a
schimba realitatea educațională prin introducerea unei modificări în desfășurarea procesului
instructiv educativ și constatarea efectelor acestora.
În aplicarea acestei metode s-a trecut prin trei faze:
I. Faza prealabilă intervenției factorului experimental, când s-au selectat eșantioanele, s-au
aplicat probele predictive, s-au înregistrat datele privitoare la variabilele implicateși s-a stabilit
strategia desfășurării experimentului;
II. Faza administrării factorului experimental, când eșantionul experimental a fost supus
unei acțiuni diferite de ceea ce s-a petrecut în eșantionul de control ( temporal, a fost faza cea
mai lungă );
III. Faza înregistrării rezultatelor după intervenția factorului experimental. Pe această bază
s-au stabilit diferențele dintre cele două eșantioane, după ce, în prealabil, s-au stabilit diferențele
în cadrul fiecărui lot, între cele înregistrate în faza inițială și cele înregistrate după intervenția
factorului experimental.
e. Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării
Multitudinea fenomenelor care apar în derularea propriu-zisă a acțiunii educaționale sunt
prin excelență de natură calitativă. Diversitatea interacțiunilor dintre variabilele psihologice și
cele pedagogice implicate în acțiunea educațională se lasă greu supuse unei evaluări cantitative.
Măsurarea, în sensul general, constă în evaluarea cantitativă a fenomenelor cu ajutorul
faptelor de limbă.
S-au folosit următoarele forme de măsurare:
numărarea (înregistrarea), clasificarea sau ordonarea (procedeul rangului);
compararea (raportarea)
Metodele utilizate pentru stabilirea concluziilor referitoare la dezvoltarea, îmbogățirea,
activizarea și nuanțarea vocabularului elevilor au fost:
întocmirea tabelului cu rezultate
reprezentări grafice
Toate metodele enumerate au fost aplicate într-un sistem de complementaritate, cu grija
permanentă de ale utiliza corect.
86
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
4.4.DESFĂȘURAREA CERCETĂRII ȘI ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR
Cercetarea experimentală am desfășurat-o în anul școlar 2012-2013 la Școala Gimnazială
Nr.4-Vulcan,județul Hunedoara,pe eșantioane de elevi de vârstă mică(10-11ani). Caracteristic
pentru clasa-experiment este faptul că asupra ei se acționează cu ajutorul factorului experimental
în conformitate cu cele presupuse în ipoteza cercetării ,în vederea producerii unor modificări în
desfășurarea acțiunii educaționale. Clasa –experiment este clasa a IV-a A alcătuită din 20de elevi, din care 7 fete și 13 băieți.
De asemenea, am folosit în cadrul cercetării și o clasă de control, reprezentată de clasa a
IV-a B de la aceeași școală,respectiv Școala Gimnazială Nr.4-Vulcan,unde îmi desfășor activitatea. . Clasa de control este alcătuită din 25 de elevi, din care 11 fete și 14 băieți.
În vederea desfășurării cercetării experimentale, am procedat astfel:
a. am verificat nivelul general al claselor, prin aplicarea unui test predictiv (inițial) ;
b. am desfășurat activități de predare-învățare folosind metode tradiționale și moderne
pentru însușirea și dezvoltarea noțiunilor de vocabular pe întreg anul școlar;
c. am aplicat o probă de evaluare sumativă în luna mai, pentru confirmarea ipotezei.
Acest plan a fost elaborat conform programei școlare în vigoare.
4.4.1. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor probelor inițiale
Probele inițiale au fost aplicate în aceeași zi atât la clasa-experiment,cât și la clasa de control,după prima unitate de învățare „Sună clopoțelul”. Redau în continuare obiectivele vizate, itemii testului, descriptorii de performanță și rezultatele obținute:
Obiective operaționale:
O1- să găsească cuvinte cu același înțeles;
O2- să găsească cuvinte cu înțeles opus;
O3- să identifice însușiri pentru cuvinte date;
O4- să alcătuiască enunțuri cu sensurile diferite ale unor cuvinte date;
O5- să alcătuiască enunțuri cu cuvinte date;
O6- să obțină cuvinte noi după modele date;
O7- să dezvolte propozițiile simple.
87
Găsește patru cuvinte cu
sens asemănător.
Găsește patru cuvinte cu
sens opus.
Scrie însușiri pentru două
cuvinte.
Alcătuiește două enunțuri și
precizează corect cele două
sensuri ale cuvântului corn.
Alcătuiește două enunțuri
corecte și nuanțate.
Formează două cuvinte noi Formează un cuvânt nou
Alcătuiește două propoziții
dezvoltate
BINE
Găsește două cuvinte cu
sens asemănător.
Găsește două cuvinte cu
sens opus.
Scrie însușiri pentru un
cuvânt.
Alcătuiește un enunț și
precizează corect un sens al
cuvântului corn.
Alcătuiește un enunț corect
și nuanțat.
Alcătuiește o propoziție
dezvoltată
SUFICIENT
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Itemii testului:
I.1 Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele: steag, a terminat, mireasmă, viteaz,
drum, computer.
I.2 Găsiți cuvinte cu sens opus pentru cuvintele: zâmbește, rar, război, a lua, apropiat,
friguroasă.
I.3 Căutați trei însușiri pentru cuvântul:
toamnă:……………………………………………………
pădure:…………………………………………………….
blană:……………………………………………………….
I.4 Alcătuiți trei enunțuri în care cuvântul “corn” să aibă sensuri diferite. Precizați sensul
pentru fiecare exemplu.
I.5 Alcătuiți enunțuri cu cuvintele: pădurea, strălucește, roditoare.
I.6 Obțineți cuvinte noi după modelul „ argint = argintiu” : castană, plumb, trandafir.
I.7 Dezvoltați următoarele propozițiile simple, adăugând la fiecare două părți secundare de
propoziție :
Copiii aleargă.
Vântul adie.
A venit toamna.
Descriptori de performanță:
FOARTE BINE
I.1 Găsește corect toate
cuvintele cu sens asemănător.
I.2 Găsește corect toate
cuvintele cu sens.
I.3 Scrie corect toate
însușirile .
I.4 Alcătuiește trei
enunțuri și precizează corect
cele trei sensuri ale
cuvântului corn.
I.5 Alcătuiește trei
enunțuri corecte și nuanțate.
I.6 Formează trei cuvinte
noi
I.7 Alcătuiește trei
propoziții dezvoltate
88
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Rezultatele obținute în urma testului predictiv le-am centralizat în următoarele tabele și grafice:
Tabelul nr.1. Rezultatele obținute de clasa experiment la proba inițială:
Figura nr.1 Clasa experiment
7
6
5
4
3
2
1
FB B S I
Tabel analitic cu rezultatele testului inițial obținute pe eșantionul reprezentativ experimental:
89
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Tabelul nr.2. Rezultatele obținute de clasa de control
90
Figura nr.2 Clasa de control
8
7
6
5
4
3
2
1
FB B S I
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Tabel analitic cu rezultatele testului inițial obținute pe eșantionul reprezentativ de control:
Prezint în continuare, rezultatele comparative ale testului predictiv dintre cele două clase: cea experiment și cea de control.
Așa cum se observă din reprezentarea grafică (fig.nr.3), dar și din rezultatele înregistrate în tabele, cele două clase pornesc cu șanse relativ egale în derularea experimentului, diferențele fiind nesemnificative.
Figura nr. 3
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Analizând rezultatele, am constatat că nu toți elevii au un vocabular bogat, activ și nuanțat, nu stăpânesc bine noțiunile de cuvinte cu sens asemănător sau cuvinte cu sens opus, unii dintre elevi chiar le-au încurcat. Am observat și faptul că enunțurile formate sunt sărăcăcioase în cuvinte și expresii frumoase, ceea ce arată ca au o exprimare lacunară și nenuanțată. În continuare, am aplicat în cadrul unităților de învățare parcurse atât metode tradiționale de predare-învățare, cât și metode moderne: brainstorming-ul, metoda cubului, ciorchinele, jocul de rol, cvintetul, diamantul, metoda cadranelor, urmărind prin acestea dezvoltarea, nuanțarea și activizarea vocabularului clasei experiment.(vezi anexele II, III, IV ) .
4.4.2. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor probelor finale
În luna mai 2013 am aplicat celor două clase testul final pentru confirmarea sau infirmarea
ipotezei. Redau în continuare obiectivele vizate, itemii testului, descriptorii de performanță și
rezultatele obținute:
Obiective operaționale:
O1- Să scrie cuvinte cu sens asemănător;
O2- Să scrie cuvinte cu sens opus;
O3- Să alcătuiască enunțuri cu sensurile diferite ale cuvintelor;
O4- Să obțină verbe din substantive date, după model;
O5- Să obțină diminutivele unor cuvinte date;
O6- Să alcătuiască propoziții simple și să le dezvolte;
O7- Să formeze familia lexicală a cuvântului scoală;
O8- Să completeze expresiile pentru a obține comparații.
Test de evaluare sumativă
I.1. Scrie cuvinte cu sens asemănător pentru : chip, minunată, codru, prăpastie,
decizie, timid.
I.2. Scrie cuvinte cu sens opus: venea, termină, liniște, tristă, dragoste, plină
I.3. Alcătuiește câte două enunțuri cu cuvintele luna, roade, lin, astfel încât să aibă
sensuri diferite.
I.4. Transformă substantivele în verbe : plantă, pietre, pădure.
Model: cântar a cântări
I.5. Obțineți cuvinte noi, pornind de la cuvintele: pisică, pom, fată, carte, cioban,
soldat. Model: băiat băiețel
I.6. Alcătuiți trei propoziții simple, apoi dezvoltați-le, adăugând câte un atribut și un
complement.
92
cuvintelor;
I.4. Obține trei verbe corecte; Obține două verbe corecte; Obține un verb corect;
I.5. Obține cinci-șase diminutive
Scrie patru cuvinte cu sens
asemănător.
Scrie patru cuvinte cu sens
opus.
Alcătuiește patru enunțuri cu
sensurile
cuvintelor;
Obține trei-patru diminutive; Obține două diminutive;
BINE
corecte
ale
Scrie două cuvinte cu sens
asemănător.
Scrie două cuvinte cu sens
opus.
Alcătuiește două enunțuri cu
sensurile
SUFICIENT
corecte
Alcatuieste trei propoziții Alcatuieste doua propozitii
simple și le dezvoltă corect; simple si le dezvolta correct;
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
I.7. Scrie cuvinte înrudite cu școală, după modelul: învață= învățător, învățătoare,
învățăcel, învățare…
I.8. Completați spațiile punctate pentru a obține asemănări:
„obrajii roșii ca ………………”; „rochie albă ca …………”; „soarele rodund ca………….”
Descriptori de performanță:
FOARTE BINE
I.1. Scrie corect toate cuvintele
cu sens asemănător.
I.2. Scrie corect toate cuvintele
cu sens.
I.3. Alcătuiește șase enunțuri cu
sensurile corecte ale cuvintelor;
Alcătuiește o propoziție
simple și o dezvoltă corect;
I.7. Scrie patru cuvinte înrudite Scrie trei cuvinte înrudite Scrie două cuvinte înrudite
I.8. Obține trei comparații; Obține două comparații; Obține o comparație;
Tabelul nr. 3. Proba finală. Rezultatele obținute de clasa experiment:
93
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Figura nr. 4 Clasa Experiment
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
FB B S I
Tabel analitic cu rezultatele testului final pe eșantionul reprezentativ experimental:
Tabelul nr.4. Proba finală. Rezultatele obținute de clasa de control
94
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Figura nr. 4 Clasa Experiment
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
FB B S I
Tabel analitic cu rezultatele testului final pe eșantionul de control:
În urma prelucrării statistice a datelor și a analizei calitative, s-a constatat că, la
proba finală la colectivul de experimentare, a crescut numărul elevilor care au obținut FB,
mărindu-se procentul de la 25% la 55% și s-a înregistrat o scădere a elevilor care au obținut
calificativul I, micșorându-se procentul de la 20% la 0%. La clasa de control nu s-au
înregistrat modificări prea mari, obținând aceleași rezultate ca cele de la proba inițială, deci
rezultate mai slabe decât clasa experiment.
Având în vedere că cele două clase au pornit de la un nivel apropiat se poate observa
foarte clar influența pozitivă asupra vocabularului elevilor a metodelor moderne (activ-
participative) aplicate pe parcursul anului școlar 2012-2013 în orele de limba română, dar și la
celelalte discipline(fig.nr.4). Nivelul vocabularului elevilor din clasa de control aproape că a stagnat, în timp ce pentru elevii clasei experiment s-a înregistrat o creștere însemnată .
Figura nr. 4
95
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
4.5. CONCLUZIILE CERCETĂRII
Datele înregistrate atât la probele inițiale cât și la cele finale ne permit să afirmăm că în
urma desfășurării acestui experiment se confirmă ipoteza formulată : prin utilizarea combinată a
metodelor tradiționale și a celor moderne în lecțiile de predare-învățare vocabularul elevilor se
îmbogățește mai mult decât dacă am fi utilizat numai metode tradiționale.
Coroborând datele oferite de cercetare am constatat următoarele:
utilizarea unor strategii de predare-învățare prin combinarea metodelor tradiționale cu
metodele moderne asigură creșterea eficienței învățării;
folosirea metodelor moderne de predare-învățare duce la formarea unor deprinderi de
muncă care facilitează atitudinea activă a elevului;
lucrul în echipă are efecte benefice, atât pe planul învățării cât și pe planul climatului
psiho-social;
folosirea metodelor moderne face elevii să folosească cât mai multe surse pentru
promovarea informațiilor, ceea ce duce la dezvoltarea posibilităților de cunoaștere;
învățarea activ-participativă și învățarea interactivă pun amprenta pe stilul de învățare al
fiecărui elev.
96
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
C O N C L U Z I I
Predarea limbii române, ca disciplină de învățământ, reprezintă un front larg și favorabil
activității de dezvoltare a vorbirii elevilor, de îmbogățire și activizare a vocabularului lor. Mijloc
de expresie și de comunicare, limba este însușită de copil încă din primul an de viață, școala
asigurând continuarea învățării începute în familie.
Această activitate nu poate fi sporadică, întâmplătoare, socotită ca o anexă a unei
activități, ci trebuie să fie permanent prezentă în toate activitățile și de asemenea să se desfășoare
organizat, sistematic, metodic, în fiecare din compartimentele disciplinei.
În general, manualele de limba și literatura română de ciclul primar sunt sărace în
exerciții de vocabular, iar programa școlară, nici nu prevede lecții speciale de vocabular la
clasele I-IV. Ținând cont de numărul mic de exerciții din manuale, pentru îmbogățirea și
dezvoltarea vocabularului micilor școlari se impune cuprinderea unui număr mai mare de
exerciții de vocabular și de o mai mare varietate, iar programa școlară să indice măcar câteva
lecții speciale pentru vocabular repartizate pe semestre.
Instrumentul indispensabil prin care se realizează atât acumularea de cunoștințe, cât și
dezvoltarea posibilităților de folosire creatoare, de exprimare originală a acestora, este limbajul,
suport al gândirii și, totodată, mijloc de exprimare a conștiinței noastre (prin vorbire și scriere).
Fără ajutorul cuvintelor nu ar fi posibil limbajul interior și limbajul exterior, pentru că limbajul
este suportul gândirii; gândim cu ajutorul cuvintelor. Din aceste adevăruri reiese cât se poate de
clar, rolul hotărâtor al exercițiilor de dezvoltare a limbajului, de îmbogățire a vocabularului, de
activizare și nuanțare a acestuia.
Îmbogățirea vocabularului presupune lărgirea progresivă a sferei de cunoaștere a elevilor,
a experienței de viață, înseamnă dobândirea de noi achiziții care contribuie la constituirea și
dezvoltarea conduitei sale verbale. De altfel, precizarea vocabularului se împletește strâns cu
activitatea de îmbogățire a lexicului, fiind un proces complex și de durată, care nu se limitează la
primele patru clase, ci continuă pe tot parcursul școlarității.
Precizarea vocabularului solicită din partea elevilor o înțelegere cât mai adecvată a
termenilor și folosirea lor corectă în vorbire.
Pentru ca însușirea acestor cuvinte să capete trăinicie, trebuie realizată activizarea lor. Nu
se poate concepe dezvoltarea vocabularului dacă cuvintele și expresiile întâlnite prima dată de
către copil vor rămâne doar înregistrate în carnetul vocabular. Elevul trebuie pus în situația de a
transfera aceste achiziții în creațiile sale personale. Activitatea aceasta, în clasele mici, se
limitează în cele mai multe cazuri, la explicarea cuvintelor și expresiilor pe care elevii le
întâlnesc pentru prima dată în textul studiat. Această activitate, care nu trebuie să fie singura,
97
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
este deosebit de importantă și ea răspunde unei sarcini majore care revine studiului limbii
române, îndeosebi în primele clase: precizarea, îmbogățirea, diversificarea vocabularului
elevilor, însușirea resurselor expresive ale limbii, formarea deprinderilor de exprimare corectă,
condiții esențiale pentru întreaga activitate de învățare.
Numărul de ore angajat în acest proces dețin o pondere prioritară în predarea
cunoștințelor prevăzute de programele școlare și manualele de la clasele primare pentru studiul
limbii și literaturii române.
Odată cu însușirea cuvintelor și expresiilor noi, copii trebuie ajutați să pătrundă sensul
ideilor exprimate prin cuvinte. În acest scop ei trebuie orientați să opereze cu diferite sensuri al
aceluiași cuvânt și să găsească cuvinte diferite pentru exprimarea aceleiași idei. În acest scop
pentru fiecare cuvânt și expresie nouă, trebuie folosite variate exerciții lexicale, care să pună în
evidență raporturile de sens ce se pot stabili între cuvinte, diferite sensuri pe care acestea le pot
primi în contexte, în variate construcții verbale.
Activitatea de îmbogățire și nuanțare a vocabularului este o activitate obligatorie oricărei
lecții de limba și literatura română, are rolul să cultive expresia orală, să-i învețe pe elevi cum să
se exprime corect, literar, concis și plastic în același timp, cum să lucreze pentru perfecționarea
propriului lor limbaj.
Prin urmare, cultivarea exprimării elevilor trebuie să înceapă în școală cu însăși
supravegherea riguroasă și îngrijită a exprimării învățătorului. Nici o teorie emisă de la înălțimea
catedrei, oricât de captivantă, de convingătoare ar fi, nu se impune cu forța cu care se impune
exemplul personal al învățătorului. Și nu e vorba numai de exemplul pe care trebuie să-l
constituie modul său de exprimare din timpul expunerii, al demonstrării cunoștințelor ce
transmite, dar și modul exprimării sale curente în toate împrejurările, în toate situațiile, când se
află în contact cu elevii. Învățătorului, element activ, modelator, îi revine o sarcină deosebită în
trezirea sensibilității față de frumusețea limbii, aceea de formator al unor modele, tipare de
recitare și de analiză a textelor.
Prin utilizarea în procesul achiziție a noțiunilor de vocabular a metodelor moderne dăm
frău liber imaginației elevului, îl scoatem din acea stare de teamă sau rușine care îl înhibă și nu îi
dă voie să se exprime așa cum el ar dori. Din propria experiență am observat cum un elev timid,
rușinos, devine prin joc un elev mult mai activ, mai vorbăreț și mai creativ. E normal că nu
întotdeauna ne putem permite să apelăm la metode activ- participative (moderne), dar tocmai din
acest motiv am dorit ca în capitolul de cercetare psihopedagogică să dezbat această temă,
deoarece în cadrul orelor de limba și literatura română există posibilitatea de a aplica, pe lângă
metodele tradiționale, metode moderne cu mare succes în stimularea limbajul elevilor.
98
Pentru a găsi soluții care să aducă ceva nou, mai aproape de interesele elevilor, este
necesară, mai mult ca oricând, creativitatea, calitate asociată, de obicei, cadrelor didactice, dar
care trebuie dezvoltată și cultivată deopotrivă elevilor, părinților și tuturor factorilor implicați în
procesul de instrucție și educație.
Studiul sistematic al limbii presupune recurgerea la tehnici de învățare specifici foneticii,
vocabularului, morfologiei, sintaxei, ortografiei, și lecturii, compartimente din care sunt selectate
acele conținuturi care-și găsesc justificarea în formarea unei exprimări spontane, corecte și
nuanțate, compartimente care oferă elevului mijloacele și instrumentele indispensabile de
comunicare.
În această idee, se înscriu textele care cultivă prețuirea pentru limba poporului pe care
marii noștri creatori de opere nestemate și creatori de limbă, în același timp, s-au întrecut,
căutând cu migală cuvintele care să exprime adevărul, s-o compare „ca un fagure de miere”,
„cu o comoară în adâncuri înfundată”,…”cu un șirag de piatră rară”, … „cu glasul pâinii”, cu
„focul ce arde”.
99
ANEXA I
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
folosită la cercetarea experimentală
100
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA II
PROIECT DIDACTIC
Inst.Chistol Larisa-Helga
Scoala Gimnaziala Nr.4-Vulcan
Clasa a IV-a A
Aria curriculară:Limbă și comunicare
Disciplina:Limba și literatura română
Subiectul lecției:,,Ce te legeni…..” de Mihai Eminescu
Unitatea de învățare:Toamna
Tipul lecției:predare-învățare
I. MOTIVAȚIA
Din perspectiva instructivă,elevii își vor însuși cunoștințe despre marele poet Mihai Eminescu și vor învața să desprindă mesajul unei poezii;
Din perspectiva educațională,lecția contribuie la dezvoltarea sentimentelor de dragoste față de natura care este în plină concordanță cu starea lui sufletească;
Lecția dezvoltă gândirea critică ,dând elevilor posibilitatea să-și exerseze abilitățile de investigare,analiză și dezbatere.
II.OBIECTIVE OPERAȚIONALE
-să citească în ritm propriu,corect poezia;
-să desprindă informații de detaliu din poezie;
-să formuleze clar și corect enunțuri verbale;
-să explice sensurile cuvintelor noi,prin raportare la contextele audiate;
-să integreze cuvintele noi(zare,pustiit,a îngâna)în enunțuri;
-să facă exerciții pentru dezvoltarea memoriei.
-să participe cu plăcere la discuții manifestând inițiativă;
-să aibă o atitudine degajată în comunicare;
-să-și dezvolte sentimente de dragoste față de natură;
-să manifeste atenție față de interlocutor în diferite situații de comunicare.
III.EVALUARE
De conținut:
-răspunsuri la întrebări;
-rezolvarea rebusului;
-realizarea în scris a fișelor.
De utilizare a proceselor de gândire:
-implicare în furtuna de idei;
-argumentarea răspunsurilor date;
IV.MANAGEMENTUL RESURSELOR MATERIALE ȘI AL TIMPULUI
Timp total de lucru:45 minute
Resurse materiale:fișe,imagini cu diferite momente sugestive din poezie,peisaj de toamnă de . N.Grigorescu,volume de poezii de M.Eminescu,coli albe ,cretă
colorată,markere,frunze.
V.METODE:
,,Brainstorming”
,,Știu/Vreau să știu/Am învățat”
101
,,Ciorchinele”
,,Gândiți/Lucrați în perechi/Comunicați”
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
VI .DEMERSUL LECȚIEI
a)Evocarea
BRAINSTORMING
Elevii sunt solicitați să se gândească la următoarea întrebare:,,De ce se spune că toamna este bogată?”
Se prezintă oral ideile,informațiile pe care elevii le dețin privitoare la anotimpul toamna.Se vor arăta imagini cu anotimpul toamna.
TEHNICA CIORCHINELUI
Se scrie pe o planșă cuvăntul,,TOAMNA”.Elevii vor completa pe planșă tot ce știu despre acest anotimp(flori,păsări,activități ale oamenilor)
Se vor prezenta câteva cărți pentru a le dezvolta interesul pentru lectură .Elevii vor recita sau citi din portofolii poezii de M.Eminescu.
b)Realizarea sensului
Se vor arăta imagini cu secvențe din poezia,,Ce te legeni”.Se vor citi versurile corespunzătoare imaginilor.Se va citi model poezia de către învățător.Se vor căuta în dicționare cuvintele: zare,pustiit,a îngâna. Elevii vor alcătui enunțuri cu cuvintele noi, apoi vor memora versurile poeziei .
Se reactualizează cunoștințele despre viața si activitatea marelui poet.(ANEXA 1)
c)Reflecția
GÂNDIȚI / LUCRAȚI ÎN PERECHI / COMUNICAȚI
Elevii formează perechi și lucrează împreună fișa (ANEXA 2)
FIȘĂ
1.(Codrul.)se leagănă.
2.Fără .(ploaie)fără vânt ,crengile se apleacă .
3.Toamna frunzișul codrului (se rărește).
4.Vântul (bate)frunza-n dungă.
5.(.Păsările)trec peste vârf de rămurele.
6.Trec in stoluri (rândunele).
7.Poetul vorbește sau( se îngână) singur cu dorul când pleacă păsările.
8.Păsările zboară repede și se duc ca (clipele).
9.Poetul rămâne (singur).
102
10.În anotimpul (primăvara) ,codrul va întineri.
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d)Evaluare
Se vor citi câteva fișe ,apoi, vor completa cu cuvintele găsite, un rebus pe planșa de pe tablă(ANEXA 3).Elevii vor descoperi pe rebus denumirea poeziei ,,Ce te legeni……”
Se dă temă pentru acasă să selecteze pe o fișă versurile care sugerează tristețea codrului și exercițiile 1 și 2 /23.
ANEXA 1
MIHAI EMINESCU
Biografie
Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani la 15 ianuarie 1850.Este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi Eminovici, născută in Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești.
Copilăria
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (,,Fiind băiet păduri cutreieram” sau,, O, rămâi”).
1858-1866 -urmează școala la Cernãuți
Între timp: funcționar la diverse instituții din Botoșani sau pribegește cu trupa Tardini-Vlãdicescu;
1866 – primele manifestãri literare (La mormântul lui Aron Pumnul);25.02-9.03 debuteazã în revista "Familia", din Pesta a lui Iosif Vulcan cu poezia ,,De-aș avea”. În același an, în aceeași revistã – încã cinci poezii;
1866-1869 – pribegește pe traseul Cernãuți-Blaj-Sibiu-Giurgiu-București; de fapt, cunoaște direct: poporul, limba, obiceiurile românești, realitãțile;
Sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihai Pascaly și la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște I.L.Caragiale;
1869-1872 este student la Viena;
1872-1874 – student "ordinar" la Berlin; Junimea îi acordã o bursã cu condiția sã-și ia doctoratul în filosofie; urmeazã cu regularitate douã semestre, dar nu se prezintã la examene; 1874-1877 – Iași: director al Bibliotecii Centrale; profesor suplinitor; revizor școlar pentru județele: Iași și Vaslui; redactor la ziarul "Curierul de Iași";
· Continuã sã publice în "Convorbiri literare";
· Devine prieten cu Ion Creangã pe care-l determinã sã scrie și-l introduce la Junimea;
· Situație materialã nesigurã; necazuri familiale: îi muriserã mai multi frați – îi moare mama; e indrãgostit de Veronica Micle;
1877 – București -> pânã în 1883 – redactor, redactor șef la ziarul "Timpul" -> activitate publicisticã excepționalã, care-i ruineazã sãnãtatea; scrie marile lui poeme: Scrisorile, Luceafãrul, etc.;
1883 – se îmbolnãvește grav ;internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut lângã Viena; în decembrie îi apare volumul "Poezii" – prefațã și texte selectate de Titu Maiorescu;
1883-1889 –au urmat ani de boalã;
103
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Mormântul lui Mihai Eminescu
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 3 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. ZiarulRomânul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București.
Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.[3]
104
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA 2
FIȘĂ
1……………………………..se leagănă.
2.Fără …………………… fără vânt ,crengile se apleacă .
3.Toamna frunzișul codrului ……………………………..
4.Vântul ………………………………..frunza-n dungă.
5………………………………trec peste vârf de rămurele.
6.Trec in stoluri …………………………….
7.Poetul vorbește sau…………………….singur cu dorul când pleacă păsările.
8.Păsările zboară repede și se duc ca …………………………..
9.Poetul rămâne …………………………..
10.În anotimpul………………………….. ,codrul va întineri.
105
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA 3
106
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA II.1
Metoda cubului
GRUPA NR. 1
Ce personaje vezi …
Ce culori vezi …
Ce sunete auzi …
Ce simți citind textul …
GRUPA NR. 2
COMPARĂ
Compară în 4-5 enunțuri anotimpurile de primăvară și iarnă.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
107
cer …
miei …
cântec …
luncă …
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR PRIMAR
GRUPA NR. 3
ASOCIAZĂ
Găsește câte două însușiri următoarelor cuvinte:
iarbă …
zăpadă …
soare …
vânt …
GRUPA NR. 4
ANALIZEAZĂ
1. Când au apărut primele semne ale primăverii?
_______________________________________________
_______________________________________________
2. Ce înseamnă sosirea ciocârliei pentru țărani?
_______________________________________________
_______________________________________________
3. Ce află Ionaș despre ciocârlie?
_______________________________________________
_______________________________________________
4. Cine le spune povești copiilor?
_______________________________________________
_______________________________________________
108
ARGUMENTEAZĂ
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
GRUPA NR. 5
APLICĂ
Imaginați-vă povestea spusă copiilor de Vasilică. (5 – 10 enunțuri)
……………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………….
GRUPA NR. 6
De ce crezi că ieșeau copiii cu oile la păscut?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
109
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
REZOLVĂ CE-ȚI PLACE!
Rezolvă, la alegere, cel puțin un exercițiu dintre cele propuse mai jos:
1.Realizează un dialog imaginar între tine și Ionaș sau între Ionaș și Vasilică.
2.Ia un interviu ciocârliei. Imaginează-ți întrebările, dar și răspunsurile (cel puțin trei întrebări și
trei răspunsuri). Te poți ajuta de următoarele enunțuri lacunare:
De ce ………………………………………………………………………………………………?
Explică-mi ……………………………………………………………………………………….?
De unde …………………………………………………………………………………………..?
Aș vrea să aflu ………………………………………………………………………………….?
Ce-ai fi făcut dacă …………………………………………………………………………….?
3.Creează un cvintet despre ciocârlie sau despre primăvară.
Exemplu:
1. CIOCÂRLIA
2. Micuță, zglobie,
3. Cântând, zburând, veselind,
4. Copiii zburdă pe câmpie
5. Ascultând.
4.Mesajul prenumelui. Scrie cu majuscule unul din prenumele copiilor din lecția “Ciocârlia” sau
chiar prenumele tău. Pentru fiecare literă din prenume căută un cuvânt astfel încât toate
cuvintele împreună să formeze un mesaj sau să exprime însușiri.
Exemplu:
Iată sau Isteț
Oițele Onest
Negre Naiv
Ale Ager
Ștefaniei Șiret
5. Rescrie textul, corectând greșelile. Analizează cuvintele subliniate.
Într-o zi de primăvară Ionaș s-a grăbit să iasă cu oile l-a păscut. A auzit triluri de
ciocârlii. Nu-i venea să creadă de bucurie. Pe vasilică nu-l impresionau l-a fel de mult. El știa
povești frumoase despre ciocârlie.
6. Transformă în enunțuri ideile principale ale textului:
1) Primele semne ale primăverii
2) Ieșirea plugarilor la arat
3) Cântecul ciocârliei
4) Discuția copiilor
5) Povestea lui Vasilică
110
119
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA III
Metoda cadranelor
folosită în lecția « Freamăt de codru », de Mihai Eminescu
Completați cele patru cadrane, citind cu atenție cerințele:
1. Anotimpul ilustrat este ……………….. …
Elementele din natură amintite:
…………………………………………….
2. Căutați în text cuvinte care sugerează
liniștea sufletească și din natură
3. Selectați din poezie câte trei substantive,
adjective, verbe și pronume.
4. Ce cuvinte din textul studiat au funcția
sintactică de:
Substantive
a) subiect:
b) predicat:
c) atribut:
d) complement:
verbe
adjective
pronume
111
Inst.Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA IV
Fișă de lucru
(Sugestii de exerciții)
a) cu antonime
Numiți cuvântul cu sens contrar pentru fiecare dintre cuvintele următoare:
– tânăr – ……………………………
– curajos – …………………………
– frumos – …………………………
– bun – ……………………………..
Introduceți fiecare pereche de cuvinte în enunțuri.
b) cu sinonime
Spuneți și scrieți cuvinte care au același înțeles cu cuvintele:
– zăpadă – ……………………..
– elev – …………………………..
– patrie – ………………………..
– ostaș – …………………………
– cărare – ………………………
– copac – ……………………….
– răsărit – ………………………
c) cu omonime
Cuvintele următoare au alt înțeles. Introduceți-le în propoziții care să pună în
evidență înțelesurile diferite.
sare – sare; lună – lună; coș – coș; car – car.
Identificați cuvintele cu aceeași formă și înțeles diferit:
a. Stând pe mal să prind un somn
M-a furat un pui de somn;
Când somnul era mai lin,
S-a prins de cârlig un lin.
134
b. Dă-te mândro, jos din car, Sacii să m-ajuți să-i car!
……………….
……………….
……………….
……………….
……………..
………………
……………..
……………..
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d) cu paronime
Alegeți forma corectă, cerută de sensul propoziției:
Noi am învățat despre prenumele personal.
pronumele personal.
Pronumele meu este Radu.
Prenumele
Ion Creangă este originar din Humulești.
original
e) cu sens propriu și figurat
Alcătuiți propoziții în care verbele:
a mângâia, a dormi, a șopti, a cânta, a zâmbi,
– să apară cu sensurile propriu și figurat după modelul dat.
a. sens propriu: Bunica mângâie nepotul.
b. sens figurat: Vântul călduț de primăvară mângâie florile
f) schimbarea valorii gramaticale:
1. Formați substantive de la următoarele adjective:
– frumos
– tare
– roșu
– rece
– înalt ……………….
2. Formați adjective de le următoarele substantive:
copilăros
– copil
– băiat
– sport
– mătase
– moldovean
135
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Gheorghe, Șincan Eugenia – „Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și
elevi”, Editura M. Duțescu – 1993;
2. Andrei Mihail, Ghiță Iulian – „Limba română-fonetică, lexicologie, gramatică, stil și compoziție, exerciții” , E.D.P. București, 1983;
3. Avram, Mioara – „Probleme ale exprimării corecte”, Ed. Academiei
Române București, 1967;
4. Bidu-Vrânceanu, Angela – „Cuvinte și sensuri” , Editura Științifică și Enciclopedică, 1988
5. Cerghit Ioan Coord. – „Perfecționarea lecțiilor în școala modernă” , E.D.P. București, 1983;
6. Cerghit, Ioan – „Metode de învățământ”, Editura Polirom, București, 2006
7. Gîrboveanu, M. Negoescu V. – „Stimularea creativității elevilor în procesul de
Nicola Grigore, Onofrei Adriana învățământ”, E.D.P. București, 1981;
8. Graur, Alexandru – „Introducere în lingvistică”-„Mic tratat de ortografie” Ed. Știinșifică București, 1974;
9. Guțu, Romalo, Valeria – „Corectitudine și greșeală” , E.D.P.București, 1972
10. Iordăchescu, Carmen – Să dezlegăm tainele textelor literare- Ed. Carminis,
Pitești, 2006
11. Kneller, G.F. – „Logica și limbajul educației”, E.D.P. București, 1973
12. M.E.C.T. – „Ghid metodic pentru aplicarea programelor de limbă literatură română”-apărut sub coordonarea C.N.C., 2002;
13. M.E.C.T. – „Programa școlară”, clasele I și a II-a, București 2004;
„Programa școlară”, clasele a III-a și a IV-a, București 2004;
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
14. MECT-CN de formare a personalului din învățământul preuniversitar – „Ghidul programului informare/formare a institutorilor/învățătorilor” , București, 2003;
136
15. Mihai Stanciu – „Didactica postmodernă”, Editura Universității
Suceava, 1993;
16. Parfenie Constantin – „Compozițiile în școală” EDP, București 1980:
17. Popescu, Ion Beldescu, George – „Gramatica limbii române”, manual pentru licee
pedagogice, E.D.P., 1971;
18. Sălăvăstru Constantin – „Logică și limbal educațional” EDP, București, 1995;
19. Șerdean, Ioan – „Didactica limbii și literaturii române”, Editura Corint, București, 2006
20. Șincan , Eugenia – „ Tendințe ale predării învățării limbii române în ciclul primar” în Revista de pedagogie, 1991
21. Ungureanu Adalmina – „Metodica studierii limbii și literaturii române”,
Editura AS’S, Iași, 2003;
137
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Gheorghe, Șincan Eugenia – „Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și
elevi”, Editura M. Duțescu – 1993;
2. Andrei Mihail, Ghiță Iulian – „Limba română-fonetică, lexicologie, gramatică, stil și compoziție, exerciții” , E.D.P. București, 1983;
3. Avram, Mioara – „Probleme ale exprimării corecte”, Ed. Academiei
Române București, 1967;
4. Bidu-Vrânceanu, Angela – „Cuvinte și sensuri” , Editura Științifică și Enciclopedică, 1988
5. Cerghit Ioan Coord. – „Perfecționarea lecțiilor în școala modernă” , E.D.P. București, 1983;
6. Cerghit, Ioan – „Metode de învățământ”, Editura Polirom, București, 2006
7. Gîrboveanu, M. Negoescu V. – „Stimularea creativității elevilor în procesul de
Nicola Grigore, Onofrei Adriana învățământ”, E.D.P. București, 1981;
8. Graur, Alexandru – „Introducere în lingvistică”-„Mic tratat de ortografie” Ed. Știinșifică București, 1974;
9. Guțu, Romalo, Valeria – „Corectitudine și greșeală” , E.D.P.București, 1972
10. Iordăchescu, Carmen – Să dezlegăm tainele textelor literare- Ed. Carminis,
Pitești, 2006
11. Kneller, G.F. – „Logica și limbajul educației”, E.D.P. București, 1973
12. M.E.C.T. – „Ghid metodic pentru aplicarea programelor de limbă literatură română”-apărut sub coordonarea C.N.C., 2002;
13. M.E.C.T. – „Programa școlară”, clasele I și a II-a, București 2004;
„Programa școlară”, clasele a III-a și a IV-a, București 2004;
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
14. MECT-CN de formare a personalului din învățământul preuniversitar – „Ghidul programului informare/formare a institutorilor/învățătorilor” , București, 2003;
136
15. Mihai Stanciu – „Didactica postmodernă”, Editura Universității
Suceava, 1993;
16. Parfenie Constantin – „Compozițiile în școală” EDP, București 1980:
17. Popescu, Ion Beldescu, George – „Gramatica limbii române”, manual pentru licee
pedagogice, E.D.P., 1971;
18. Sălăvăstru Constantin – „Logică și limbal educațional” EDP, București, 1995;
19. Șerdean, Ioan – „Didactica limbii și literaturii române”, Editura Corint, București, 2006
20. Șincan , Eugenia – „ Tendințe ale predării învățării limbii române în ciclul primar” în Revista de pedagogie, 1991
21. Ungureanu Adalmina – „Metodica studierii limbii și literaturii române”,
Editura AS’S, Iași, 2003;
137
ANEXA I
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
folosită la cercetarea experimentală
100
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA II
PROIECT DIDACTIC
Inst.Chistol Larisa-Helga
Scoala Gimnaziala Nr.4-Vulcan
Clasa a IV-a A
Aria curriculară:Limbă și comunicare
Disciplina:Limba și literatura română
Subiectul lecției:,,Ce te legeni…..” de Mihai Eminescu
Unitatea de învățare:Toamna
Tipul lecției:predare-învățare
I. MOTIVAȚIA
Din perspectiva instructivă,elevii își vor însuși cunoștințe despre marele poet Mihai Eminescu și vor învața să desprindă mesajul unei poezii;
Din perspectiva educațională,lecția contribuie la dezvoltarea sentimentelor de dragoste față de natura care este în plină concordanță cu starea lui sufletească;
Lecția dezvoltă gândirea critică ,dând elevilor posibilitatea să-și exerseze abilitățile de investigare,analiză și dezbatere.
II.OBIECTIVE OPERAȚIONALE
-să citească în ritm propriu,corect poezia;
-să desprindă informații de detaliu din poezie;
-să formuleze clar și corect enunțuri verbale;
-să explice sensurile cuvintelor noi,prin raportare la contextele audiate;
-să integreze cuvintele noi(zare,pustiit,a îngâna)în enunțuri;
-să facă exerciții pentru dezvoltarea memoriei.
-să participe cu plăcere la discuții manifestând inițiativă;
-să aibă o atitudine degajată în comunicare;
-să-și dezvolte sentimente de dragoste față de natură;
-să manifeste atenție față de interlocutor în diferite situații de comunicare.
III.EVALUARE
De conținut:
-răspunsuri la întrebări;
-rezolvarea rebusului;
-realizarea în scris a fișelor.
De utilizare a proceselor de gândire:
-implicare în furtuna de idei;
-argumentarea răspunsurilor date;
IV.MANAGEMENTUL RESURSELOR MATERIALE ȘI AL TIMPULUI
Timp total de lucru:45 minute
Resurse materiale:fișe,imagini cu diferite momente sugestive din poezie,peisaj de toamnă de . N.Grigorescu,volume de poezii de M.Eminescu,coli albe ,cretă
colorată,markere,frunze.
V.METODE:
,,Brainstorming”
,,Știu/Vreau să știu/Am învățat”
101
,,Ciorchinele”
,,Gândiți/Lucrați în perechi/Comunicați”
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
VI .DEMERSUL LECȚIEI
a)Evocarea
BRAINSTORMING
Elevii sunt solicitați să se gândească la următoarea întrebare:,,De ce se spune că toamna este bogată?”
Se prezintă oral ideile,informațiile pe care elevii le dețin privitoare la anotimpul toamna.Se vor arăta imagini cu anotimpul toamna.
TEHNICA CIORCHINELUI
Se scrie pe o planșă cuvăntul,,TOAMNA”.Elevii vor completa pe planșă tot ce știu despre acest anotimp(flori,păsări,activități ale oamenilor)
Se vor prezenta câteva cărți pentru a le dezvolta interesul pentru lectură .Elevii vor recita sau citi din portofolii poezii de M.Eminescu.
b)Realizarea sensului
Se vor arăta imagini cu secvențe din poezia,,Ce te legeni”.Se vor citi versurile corespunzătoare imaginilor.Se va citi model poezia de către învățător.Se vor căuta în dicționare cuvintele: zare,pustiit,a îngâna. Elevii vor alcătui enunțuri cu cuvintele noi, apoi vor memora versurile poeziei .
Se reactualizează cunoștințele despre viața si activitatea marelui poet.(ANEXA 1)
c)Reflecția
GÂNDIȚI / LUCRAȚI ÎN PERECHI / COMUNICAȚI
Elevii formează perechi și lucrează împreună fișa (ANEXA 2)
FIȘĂ
1.(Codrul.)se leagănă.
2.Fără .(ploaie)fără vânt ,crengile se apleacă .
3.Toamna frunzișul codrului (se rărește).
4.Vântul (bate)frunza-n dungă.
5.(.Păsările)trec peste vârf de rămurele.
6.Trec in stoluri (rândunele).
7.Poetul vorbește sau( se îngână) singur cu dorul când pleacă păsările.
8.Păsările zboară repede și se duc ca (clipele).
9.Poetul rămâne (singur).
102
10.În anotimpul (primăvara) ,codrul va întineri.
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d)Evaluare
Se vor citi câteva fișe ,apoi, vor completa cu cuvintele găsite, un rebus pe planșa de pe tablă(ANEXA 3).Elevii vor descoperi pe rebus denumirea poeziei ,,Ce te legeni……”
Se dă temă pentru acasă să selecteze pe o fișă versurile care sugerează tristețea codrului și exercițiile 1 și 2 /23.
ANEXA 1
MIHAI EMINESCU
Biografie
Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani la 15 ianuarie 1850.Este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi Eminovici, născută in Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești.
Copilăria
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (,,Fiind băiet păduri cutreieram” sau,, O, rămâi”).
1858-1866 -urmează școala la Cernãuți
Între timp: funcționar la diverse instituții din Botoșani sau pribegește cu trupa Tardini-Vlãdicescu;
1866 – primele manifestãri literare (La mormântul lui Aron Pumnul);25.02-9.03 debuteazã în revista "Familia", din Pesta a lui Iosif Vulcan cu poezia ,,De-aș avea”. În același an, în aceeași revistã – încã cinci poezii;
1866-1869 – pribegește pe traseul Cernãuți-Blaj-Sibiu-Giurgiu-București; de fapt, cunoaște direct: poporul, limba, obiceiurile românești, realitãțile;
Sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihai Pascaly și la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște I.L.Caragiale;
1869-1872 este student la Viena;
1872-1874 – student "ordinar" la Berlin; Junimea îi acordã o bursã cu condiția sã-și ia doctoratul în filosofie; urmeazã cu regularitate douã semestre, dar nu se prezintã la examene; 1874-1877 – Iași: director al Bibliotecii Centrale; profesor suplinitor; revizor școlar pentru județele: Iași și Vaslui; redactor la ziarul "Curierul de Iași";
· Continuã sã publice în "Convorbiri literare";
· Devine prieten cu Ion Creangã pe care-l determinã sã scrie și-l introduce la Junimea;
· Situație materialã nesigurã; necazuri familiale: îi muriserã mai multi frați – îi moare mama; e indrãgostit de Veronica Micle;
1877 – București -> pânã în 1883 – redactor, redactor șef la ziarul "Timpul" -> activitate publicisticã excepționalã, care-i ruineazã sãnãtatea; scrie marile lui poeme: Scrisorile, Luceafãrul, etc.;
1883 – se îmbolnãvește grav ;internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut lângã Viena; în decembrie îi apare volumul "Poezii" – prefațã și texte selectate de Titu Maiorescu;
1883-1889 –au urmat ani de boalã;
103
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Mormântul lui Mihai Eminescu
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 3 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. ZiarulRomânul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București.
Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.[3]
104
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA 2
FIȘĂ
1……………………………..se leagănă.
2.Fără …………………… fără vânt ,crengile se apleacă .
3.Toamna frunzișul codrului ……………………………..
4.Vântul ………………………………..frunza-n dungă.
5………………………………trec peste vârf de rămurele.
6.Trec in stoluri …………………………….
7.Poetul vorbește sau…………………….singur cu dorul când pleacă păsările.
8.Păsările zboară repede și se duc ca …………………………..
9.Poetul rămâne …………………………..
10.În anotimpul………………………….. ,codrul va întineri.
105
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA 3
106
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA II.1
Metoda cubului
GRUPA NR. 1
Ce personaje vezi …
Ce culori vezi …
Ce sunete auzi …
Ce simți citind textul …
GRUPA NR. 2
COMPARĂ
Compară în 4-5 enunțuri anotimpurile de primăvară și iarnă.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
107
cer …
miei …
cântec …
luncă …
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR PRIMAR
GRUPA NR. 3
ASOCIAZĂ
Găsește câte două însușiri următoarelor cuvinte:
iarbă …
zăpadă …
soare …
vânt …
GRUPA NR. 4
ANALIZEAZĂ
1. Când au apărut primele semne ale primăverii?
_______________________________________________
_______________________________________________
2. Ce înseamnă sosirea ciocârliei pentru țărani?
_______________________________________________
_______________________________________________
3. Ce află Ionaș despre ciocârlie?
_______________________________________________
_______________________________________________
4. Cine le spune povești copiilor?
_______________________________________________
_______________________________________________
108
ARGUMENTEAZĂ
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
GRUPA NR. 5
APLICĂ
Imaginați-vă povestea spusă copiilor de Vasilică. (5 – 10 enunțuri)
……………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………….
GRUPA NR. 6
De ce crezi că ieșeau copiii cu oile la păscut?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
109
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
REZOLVĂ CE-ȚI PLACE!
Rezolvă, la alegere, cel puțin un exercițiu dintre cele propuse mai jos:
1.Realizează un dialog imaginar între tine și Ionaș sau între Ionaș și Vasilică.
2.Ia un interviu ciocârliei. Imaginează-ți întrebările, dar și răspunsurile (cel puțin trei întrebări și
trei răspunsuri). Te poți ajuta de următoarele enunțuri lacunare:
De ce ………………………………………………………………………………………………?
Explică-mi ……………………………………………………………………………………….?
De unde …………………………………………………………………………………………..?
Aș vrea să aflu ………………………………………………………………………………….?
Ce-ai fi făcut dacă …………………………………………………………………………….?
3.Creează un cvintet despre ciocârlie sau despre primăvară.
Exemplu:
1. CIOCÂRLIA
2. Micuță, zglobie,
3. Cântând, zburând, veselind,
4. Copiii zburdă pe câmpie
5. Ascultând.
4.Mesajul prenumelui. Scrie cu majuscule unul din prenumele copiilor din lecția “Ciocârlia” sau
chiar prenumele tău. Pentru fiecare literă din prenume căută un cuvânt astfel încât toate
cuvintele împreună să formeze un mesaj sau să exprime însușiri.
Exemplu:
Iată sau Isteț
Oițele Onest
Negre Naiv
Ale Ager
Ștefaniei Șiret
5. Rescrie textul, corectând greșelile. Analizează cuvintele subliniate.
Într-o zi de primăvară Ionaș s-a grăbit să iasă cu oile l-a păscut. A auzit triluri de
ciocârlii. Nu-i venea să creadă de bucurie. Pe vasilică nu-l impresionau l-a fel de mult. El știa
povești frumoase despre ciocârlie.
6. Transformă în enunțuri ideile principale ale textului:
1) Primele semne ale primăverii
2) Ieșirea plugarilor la arat
3) Cântecul ciocârliei
4) Discuția copiilor
5) Povestea lui Vasilică
110
119
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA III
Metoda cadranelor
folosită în lecția « Freamăt de codru », de Mihai Eminescu
Completați cele patru cadrane, citind cu atenție cerințele:
1. Anotimpul ilustrat este ……………….. …
Elementele din natură amintite:
…………………………………………….
2. Căutați în text cuvinte care sugerează
liniștea sufletească și din natură
3. Selectați din poezie câte trei substantive,
adjective, verbe și pronume.
4. Ce cuvinte din textul studiat au funcția
sintactică de:
Substantive
a) subiect:
b) predicat:
c) atribut:
d) complement:
verbe
adjective
pronume
111
Inst.Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA IV
Fișă de lucru
(Sugestii de exerciții)
a) cu antonime
Numiți cuvântul cu sens contrar pentru fiecare dintre cuvintele următoare:
– tânăr – ……………………………
– curajos – …………………………
– frumos – …………………………
– bun – ……………………………..
Introduceți fiecare pereche de cuvinte în enunțuri.
b) cu sinonime
Spuneți și scrieți cuvinte care au același înțeles cu cuvintele:
– zăpadă – ……………………..
– elev – …………………………..
– patrie – ………………………..
– ostaș – …………………………
– cărare – ………………………
– copac – ……………………….
– răsărit – ………………………
c) cu omonime
Cuvintele următoare au alt înțeles. Introduceți-le în propoziții care să pună în
evidență înțelesurile diferite.
sare – sare; lună – lună; coș – coș; car – car.
Identificați cuvintele cu aceeași formă și înțeles diferit:
a. Stând pe mal să prind un somn
M-a furat un pui de somn;
Când somnul era mai lin,
S-a prins de cârlig un lin.
134
b. Dă-te mândro, jos din car, Sacii să m-ajuți să-i car!
……………….
……………….
……………….
……………….
……………..
………………
……………..
……………..
Inst .Chistol Larisa-Helga- MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE, ACTIVIZARE ȘI NUANȚARE A
VOCABULARULUI PRIN LECȚIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d) cu paronime
Alegeți forma corectă, cerută de sensul propoziției:
Noi am învățat despre prenumele personal.
pronumele personal.
Pronumele meu este Radu.
Prenumele
Ion Creangă este originar din Humulești.
original
e) cu sens propriu și figurat
Alcătuiți propoziții în care verbele:
a mângâia, a dormi, a șopti, a cânta, a zâmbi,
– să apară cu sensurile propriu și figurat după modelul dat.
a. sens propriu: Bunica mângâie nepotul.
b. sens figurat: Vântul călduț de primăvară mângâie florile
f) schimbarea valorii gramaticale:
1. Formați substantive de la următoarele adjective:
– frumos
– tare
– roșu
– rece
– înalt ……………….
2. Formați adjective de le următoarele substantive:
copilăros
– copil
– băiat
– sport
– mătase
– moldovean
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalitati de Imbogatire, Activizare Si Nuantare a Vocabularului Prin Lectiile de Limba Romana In Ciclul Primar (ID: 160038)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.