Microcercetare Psihopedagogica

Microcercetare psihopedagogică

1. Scopul și obiectivele cercetării

Pornind de la faptul că cadrele didactice pot influența motivația elevilor cu privire la modul de abordare a activității de învățare , mi-am pus următoarea problemă: ,,Care sunt cele mai eficiente modalități de motivare a elevilor în procesul de învățământ?”

Astfel mi-am propus să analizez modul în care modalitățile de motivare utilizate de cadrul didactic influențează atitudinea elevilor față de învățare .

Obiectivul general al acestei cercetări constă în : identificarea modalităților de motivare a elevilor în activitatea de învățare.

Din obiectivul genreal au rezultat două obiective specifice:

* Influența modului de realizare a activităților de învățare în clasă asupra manifestării motivației în activitatea de învățare.

* Influența sistemului de evaluare utilizat de cadrul didactic asupra dinamicii motivaționale a elevului.

2. Ipotezele cercetării și operaționalizarea lor

Stimularea motivației elevului este o artă care ține atât de măiestria cadrului didactic cât și de harul acestuia. Cadrul didactic trebuie să ia în considerare că modul de realizare a activităților de învățare în clasă, sistemul de evaluare și însăși propria sa motivație pot interveni asupra dinamicii motivaționale a elevului.

2.1. Ipoteza generală

Ipoteza generală a acestei cercetări a fost formulată astfel: Modul de stimulare a motivației elevilor în activitatea de învățare poate determina manifestarea unor atitutini pozitive față de învățare.

2.2. Ipoteze specifice

Prima ipoteza științifică ce rezultă din ipoteza generală este următoarea: O activitate didactică nemotivantă înlătură nevoia elevului de a ști, de a înțelege , în timp ce o activitate didactică puternic motivantă stârnește interesul elevului pentru activitatea de învățare.

Ipoteza operațională : Această ipoteză va fi confirmată dacă voi obține între valorile celor două variabile o corelație ridicată .

În interpretarea corelației, se vor analiza trei elemente:

1. pragul de semnificație (P) : dacă acesta este mai mic de 0,05, atunci se poate considera că între variabilele studiate există o relație ;

2. semnul corelației arată natura legăturii. Aceasta poate fi:

— direct proporțională, dacă semnul este pozitiv ;

— invers proporțională când semnul este negativ;

3. mărimea absolută a coeficientului : descrie ”tăria” legăturii ce există între variabile. Se consideră că dacă :

— valoarea absolută a lui ,,r" nu depășește 0,30 atunci legatura este slabă;

valoarea lui ”r” este cuprinsă între 0,30 – 0,50 atunci legătura este de tărie medie ;

—valoarea absolută a lui ”r” este mai mare de 0,50 legătura este puternică.

A doua ipoteză științifică este formulată astfel: Întăririle negative: precum sancțiunile, criticile ,comparările între rezultatele elevilor, ș.a. conduc la scăderea motivației în activitatea de învățare, în timp ce întăririle pozitive precum: încurajările, laudele, recunoașterea efortului depus ,ș.a. conduc la creșterea motivației în activitatea de învățare.

Ipoteza operațională: Această ipoteză va fi validată dacă între rezultatele pe care elevii le obțin la testul inițial și cele obținute la testul final de matematică va exista o diferență semnificativă.

În interpretarea rezultatelor, se vor analiza trei elemente :

1. valoarea mediilor eșantioanelor analizate;

2. valoarea testului T;

3. valoarea pragului de semnificație (p): testul este semnificativ dacă valoarea lui p ≤ 0,50 (p este mai mică sau cel mult egală cu 0,50 )

3. Lotul experimental

Lotul experimental este format din 56 de elevi de la Școala Gimnazială ,,Doctor Mioara Mincu” din Dâmbovița. Numărul fetelor este egal cu numărul băieților. Elevii au vârsta cuprinsă între 9-10 ani.

4. Prezentarea metodelor

Pentru a putea verifica prima ipoteză științifică, voi folosi ca metodă interviul pe bază de chestionar, pe care l-am denumit Chestionar A.Ș (Chestionar Atitudine școlară).

Celor 56 de elevi de la Școala Gimnazoală ”Doctor Mioara Mincu” , Dâmbovița li s-au adresat o serie de întrebări la care aceștia trebuiau să estimeze în ce măsură cadrul didactic stimulează motivația elevilor în activitatea de învățare. Itemii au vizat următoarele caracteristici ale procesului educațional:

∙proiectarea și dezvoltarea curriculumului;

∙obiectivele învățământului;

∙conținutul învățământului;

∙ metodele de predare-învățare;

∙ formele de organizare ale învățării.

Elevii trebuiau să noteze intensitatea dezacordului sau acordului lor, utilizând scala de la 1 la 6, unde :

La finalul chestionarului, elevii trebuiau să estimeze, tot pe scala în 6 trepte, în ce măsură se prezintă la orele cadrului didactic. (Anexa 1).

Pentru a putea verifica a doua ipoteză științifică voi folosi ca metodă : experimentul . Prin acesta doresc a pune în evidență măsura în care o evaluare centrată pe cooperare (ce permite înregistrarea progresului elevilor dar și recunoașterea efortului depus de elev pentru îmbunătățirea propriilor performanțe) poate să acționeze asupra dinamicii motivaționale a elevului.

Așa că, elevii vor fi supuși unui test inițial de cunoștințe, în urma căruia ei vor fi evaluați în termeni pozitivi ( încurajări, laude, evidențieri, recomandări scrise pe lucrările elevilor, ș.a.) (Anexa 3).

După o săptămână, elevii vor fi supuși unui alt test de cunoștinte, în urma căruia se vor înregistra progresele lor. Trebuie menționat faptul că sarcinile celui de-al doilea test au același grad de dificultate ca cele de la primul test. (Anexa 4). Se așteaptă ca la cel de al doilea test de cunoștinte, elevii slabi și demotivați să obțină calificative mai bune.

5. Desfășurarea cercetării

Chestionarul A.Ș a fost aplicat în prezența psihologului la două clase de la Școala Gimnazială „ Doctor Mioara Mincu" Dâmbovița, ambele clase fiind de a IV-a. Acestei testări au fost supuși un număr de 56 de subiecți.

Experimentul a fost realizat la clasa a IV – a cu ajutorul cadrului didactic de la clasă, pe un efectiv de 28 de elevi. Trebuie avut în vedere faptul că această clasă de elevi nu a fost inclusă în lotul experimental propus pentru validarea primei ipoteze ștințifice de cercetare.

Elevilor li s-a dat un test inițial de cunoștințe. În urma acestui test elevii au fost evaluați în termeni pozitivi.

De asemenea, evaluarea a permis nu doar constatarea nivelului cunoștințelor elevilor ci și înregistrarea progresului lor și recunoașterea efortului pe care l-au depus pentru îmbunătățirea performanței .

În organizarea și proiectarea activitaților de învățare , pe parcursul unei săptămâni, cadrul didactic a fost sprijinit de psiholog. Asfel lecțiile au solicitat mult mai mult munca în echipă, competiția s-a îmbinat foarte bine cu colaborarea (nici una din aceste două strategii nu sunt eficace dacă sunt luate separat: în timp ce competiția este periculoasă deoarece demobilizează și crează antipatii între membri, cooperarea, face apel la efortul colectiv, argumentează producția și face ca sentimentul participativ să crească, aceasta fiind una dintre soluții); Cadrul didactic a acordat o atenție deosebită elevilor slabi și demotivați, a comunicat foarte mult cu aceștia și le-a solicitat la diverse probleme tot mai multe răspunsuri . De asemenea, s-au folosit exerciții de tip brainstorming, dându-le astfel tuturor elevilor șansa de a-și exprima propriile opinii, de a le respecta pe ale colegilor, de a prelua ideile celorlalți și de a le amplifica. După o săptămână, elevilor li s-a dat un alt test de cunoștințe, în urma căruia s-au stabilit progresele acestora.

Colectarea, prelucrearea și interpretarea informațiilor

Rezultate obținute

După ce Chestionarul A.Ș a fost completat de către elevi, am trecut la scorarea răspunsurilor obținute în conformitate cu Grila de corectare (Anexa 2). Scorurile pe care le-au obținut cei 56 de elevi au fost centralizate în programul SPSS 10. Prelucrarea statistică a datelor s-a realizat utilizând Corelația Bivariată Pearson. În urma corelării celor două variabile:

VI= tipul activității didactice;

VD= motivația învățării, am obținut următoarele rezultate (Anexa 5):

1. coeficientul de corelație r = 0,63

2. pragul de semnificație p< 0,01 (aici computerul pune 0,000 pentru că nu are suficient spațiu pentru a afișa toate zecimalele ; dar o valoare de 0 nu există în realitate, de aceea preferăm să scriem ca p< 0,01).

3. numărul de subiecți N= 56.

După ce cei 28 de elevi au rezolvat sarcinile testului inițial și final de matematică , calificativele obținute au fost centralizate în programul SPSS 10, după care s-a realizat prelucrarea statistică a datelor. S-a folosit Testul Student T pentru compararea a două eșantioane perechi, căci mi-am propus să compar rezultatele unui eșantion la două momente diferite în timp (rezultatele testului de matematică inițial cu rezultatele testului de matematică final). S-au obținut urmatoarele rezultate (Anexa 6):

1. valoarea mediilor eșantioanelor analizate sunt și ;

2. valoarea testului T= -6,33 ;

3. valoarea pragului de semnificație p< 0,01.

Interpretarea rezultatelor

Interpretarea corelației Pearson se realizează în funcție de pragul de semnificație. În acest caz p< 0,01 ceea ce îmi permite să spun că există o legătură între tipul activității didactice și motivarea învățării. Având în vedere că semnul corelației este pozitiv, se poate afirma că legătura este direct proporțională: cu cât activitatea didactică este mai motivantă cu atât mai mult elevii vor fi motivați să învețe și invers, cu cât activitatea didactică este mai puțin motivantă, cu atât elevii nu vor fi să învețe. De asemenea, legătura dintre cele două valori este puternică, valoarea absolută a lui ” r ” depășește 0,50 (r= 0,63) (Anexa 7).

Toate aceste date susțin prima ipoteză științifică: o activitate didactică nemotivantă înlătură nevoia de a ști, de a înțelege, în timp ce o activitate didactică puternic motivantă stârnește interesul elevului pentru activitatea de învățare. (Anexa 8).

Interpretarea rezultatelor obținute la Testul T se face în funcție de pragul de semnificație ( testul este semnificativ dacă valoarea lui p ≤0,05). În cazul nostru, testul este semnificativ (p< 0,01), de unde rezultă că există o diferență semnificativă între rezultatele de la testul de matematică inițial și cele de la testul final (nota medie este semnificativ mai mică decât nota medie ) (Anexa 9-10).

Se observă o diferență semnificativă între rezultatele obtinute de elevi la cele două teste, fapt ce confirmă a doua ipoteză științifică: întăririle negative precum: criticile, sancțiunile, comparările între rezultatele elevilor, ș.a. scad motivarea elevului în activitatea de învățare, în timp ce întăririle pozitive precum : laudele, încurajările, recunoașterea efortului depus ș.a conduc la creșterea motivației elevului.

Concluzii

Democratizarea vieții școlare reprezintă o condiție necesară și esențială în reușita oricărei strategii de intervenție în stimularea motivației școlare. Fără respectarea acestei cerințe, orice efort depus în îmbunătățirea motivației elevilor în activitatea de învățare își va rata obiectivul. Democratizarea vieții școlare presupune dreptul elevilor de a face alegeri . Opțiunile elevilor pot fi simple sau complexe, mergând de la alegerea unor obiective ale învățării, alegerea unor recompense/ pedepse, până la alegerea unui anumit tip de studii. Democratizarea educației înseamnă să tratezi elevul ca o ființă capabilă de a face alegeri.

Dintr-o altă perspectivă , democratizarea educației presupune crearea unui sistem educativ care oferă tuturor elevilor șanse egale de acces la studii, dar și de succes școlar. Realizarea acestui deziderat ar presupune mai întâi mărirea posibilităților de afirmare pentru elevi, ceea ce implică edificarea uni ethos al școlii prin care să se valorizeze elevii și după alte criterii în afară de cea intelectuală. În al doilea rând, a acorda șanse egale de succes ar însemna ca , cadrele didactice să renunțe la prejudecăți și stereotipuri privitoare la elevi.

Bibliografie

VRABIE, D. (1975), Atitudinea elevului față de aprecierea școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București;

COASAN, A., VASILESCU, A. (1988), Adaptarea școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București;

CREȚU, C. (1998), Curriculum diferențiat și personalizat, Editura Polirom, Iași;

CREȚU, E. (1999), Probleme de adaptare școlară, Editura ALL EDUCATIONAL, București;

DAN – SPÂNOIU, G. (1978), “Adaptarea socio-școlară”, în Învățământul claselor I-IV, Editura Revista de pedagogie, București ;

GAGNÉ, R. (1975), Condițiile învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București;

MOSCOVICI, S. (1999), Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Editura Polirom, Iași;

NEACȘU. I. (1978), Motivație și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București;

NECULAU, A. (1983), A fi elev, Editura Albatros, București;

ALBU, G. (1998), Introducere într-o pedagogie a libertății, Editura Polirom, Iași;

ALLPORT, G. (1981), Structura personalității umane, Editura Didactică și Pedagogică București;

AUSUBEL, D. ROBINSON, G. (1981), Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică București.

CHESTIONAR A.Ș.

Gândiți-vă la lecțiile realizate de cadrul vostru didactic . Estimați, într-o manieră cât mai obiectivă, în ce măsură acesta înplinește condițiile de mai jos.

Notați intensitatea dezacordului sau acordului dumneavoastră, utilizând scala de la 1 la 6, unde :

Gândiți-vă la activitățile realizate de cadrul vostru didactic. Estimați, într-o manieră cât mai obiectivă, măsura în care vă prezentați la orele acestuia.

V Â R S T Ă : _____________

SEX : M F

ANEXA 2

GRILA DE CORECTARE

Chestionar A.S