Metodologia Organizarii Si Desfasurarii Jocului Didactic Matematic In Ciclul Primar

CUPRINS :

ARGUMENT

CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERALE DESPRE JOC

CAPITOLUL II. METODICA JOCULUI- COMPONENTA A DIDACTICII GENERALE

2.1. Continutul metodicii jocului

Importanta studierii metodicii jocului

Conceptul de joc didactic. Definire și caracterizare

Clasificarea jocurilor didactice

2.5. Conceptul de joc didactic matematic

2.5.1. Clasificarea jocurilor didactice matematice

2.5.2. Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic

2.6. Metodologia organizarii si integrarii jocului didactic in structura lectiilor

CAPITOLUL III. JOCURI MATEMATICE PROPUSE SPRE UTILIZARE IN CADRUL LECTIILOR DE MATEMATICA

3.1. Ghicitori matematice

3.2. Poezii cu continut terminologic matematic

3.3. Probleme distractive

3.4. Jocuri matematice

3.4.1. Reguli nazdravane

3.4.2.Varstele/Soarecii-pisicii/Bobocii gastei

3.4.3. Formeaza numerele!

3.4.4. Numere ascunse

3.4.5. Calcule cu litere

3.4.6. Geometrie cu numere

3.4.7. Logica matematica

3.4.8. Prietenul meu, numarul necunoscut/De-a detectivul Mate

3.4.9. Calculam cu litere/ Mesajul cifrat

3.4.10.Numere pare si impare

3.4.11. Mic pictor, dar ce mare matematician!

3.4.12. Jocuri cu bete de chibrituri

3.4.13. Coloram, calculam, comparam si ne distram

3.4.14. Un joc vechi de mii de ani -patratul Tangram

3.4.15. Alte jocuri didactice

CAPITOLUL IV. ASPECTE METODICE

4.1. Proiecte didactice,unde jocul didactic matematic este preponderent, indiferent de

tipul de curriculum(nucleu, aprofundat sau extins)

4.2. Fise de lucru

4.3. Observatii metodice privind eficienta jocului didactic

4.4. Evaluarea

4.41. Mijloace si tehnici de evaluare

4.4.2Fise (teste) de evaluare

BIBLIOGRAFIE.

ARGUMENT

În contextul noii societăți, dreptul la educație a devenit realizabil pentru toți copiii, iar nevoia de cultură – o condiție a integrării sociale. În vizunea pregătirii viitorilor inițiatori de transformare, școala are sarcina de a înarma tânăra generație cu cele mai noi cuceriri ale spiritului uman.

Deschiderea spre cultură și formarea capacităților necesare achiziționării noutăților se constituie în sarcini instructiv-educative de bază. Ele mută accentul de la memorare-stocare-reproducere la însușirea și mânuirea unor instrumente cum ar fi: gruparea scrierea, compararea, generalizarea, integrarea în sistem, restructurarea, mânuirea schemelor operatorii, a schemelor relaționale care să facă posibil contactul continuu cu știința, tehnica și, în general, cu cultura. Aceste cerințe se manifestă în caracterul instrumental al învățământului primar și necesită trecerea de la “educația prin efort… la educarea efortului”. Așadar o primă mutație s-a produs în sfera obiectivelor fundamentale ale învățământului primar, eficiența sa mărindu-se în capacitatea de a asigura școlarizarea, în condiții cât mai bune, pe treapta următoare.

Pentru a moderniza învățământul, pentru a-l racorda la cerințele epocii contemporane, preocupările pentru ridicarea calității învățământului matematic ocupă un loc prioritar.

Introducerea, încă de la baza învățământului, a unor concepte de mare generalitate, concepte unificatoaare pe tot parcursul învățării matematicii, nu presupune doar achiziționarea acestora ca entități independente, ci cultivă o nouă posibilitate de a gândi și de a înțelege matematica prin: cunoașterea modurilor fundamentale de organizare a entităților matematice, sesizarea relațiilor fundamentale a proprietăților acestora, cunoașterea dinamicii relațiilor matematice și a clasificărilor lor.

Matematica modernă ia deci în considerație ansamblul structural al științelor matematice, principiile fundamentale, relațiile dintre entitățile matematice. În noile programe școlare de matematică specifice și altor sisteme de învățământ au fost introduse conceptele generale cu caracter unificator, ca: structură, mulțime, relație ș.a. interpretate în spiritul logicii disciplinei matematice. În lumea întreagă se consideră că, pentru a-i dezvălui copilului încă de la început caracteristicile matematicii moderne și pentru a-l învăța să gândească în spiritul ei, conceptele de “număr natural”, “operații cu numere naturale”, trebuie fundamentate pe conceptul general de “mulțime”.

Interesul pentru jocurile didactice matematice precum si efectele pe care le au acestea asupra elevilor in intelegerea , asimilarea , fixarea , consolidarea si recapitularea cunostintelor, au constituit punctul de plecare pentru intocmirea acestei lucrari.

Pe parcursul anilor am observat ca unele din notiunile matematice abstracte sau dificile au pus serioase probleme elevilor. Apeland insa la joc si la materialul didactic adecvat, elevii au reusit cu usurinta sa inteleaga si sa aprofundeze notiunile predate.

Multe din lectiile de consolidare si recapitulare a cunostintelor matematice devin la un moment dat obositoare prin folosirea acelorasi tipuri de exercitii si probleme, acelorasi modalitati de lucru cu elevii, uneori fara nici un interes pentru acestia si fara sa aiba vreo contributie la dezvoltarea gandirii, a puterii de concentrare, a spiritului de observatie.

Introducand aceste exercitii ,probleme, operatii , calcule in diverse jocuri , cel mai adesea sub forma competitiva, elevii au participat cu placere , cu interes, intr-o atmosfera de buna dispozitie,dar mai ales cu o nestavilita dorinta de a gasi cele mai variate solutii, de a rezolva corect si rapid pentru a deveni castigatorii intrecerilor.Astfel , aceste lectii s-au transformat intr-o „joaca serioasa”, asteptate cu nerabdare si viu interes de catre elevi care s-au implicat atat de mult in rezolvarea sarcinilor didactice, incat chiar si cei mai timizi dintre ei au devenit concurenti de temut.

In lucrare sunt descrise jocuri corespunzatoare continutului diferitelor teme din programa claselor I_IV la matematica, acestea fiind grupate pe clase.

Satisfactiile pe care le-am trait alaturi de elevi in desfasurarea jocurilor didactice matematice ma determina ca si pe viitor sa creez alte jocuri care ii va ajuta pe elevi sa dezlege tainele frumoasei discipline.

Consider ca intocmirea acestei lucrari ma va ajuta la perfectionarea mea profesionala, la realizarea unor lectii de matematica in care jocurile didactice sa reprezinte suportul atat de necesar pentru reusita acestora.

CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERALE DESPRE JOC

Prima vârsta a omului sta sub semnul jocului, care insa îl fascinează si e adult, prin frumusețe si libertate. Vocația pentru joc desavarseste condiția omului de făuritor si înțelept, probându-i imaginația si spiritual creator.

Jocul nu este doar o tema culturala si literara, ci si, in buna masura, un mod de existenta. Intr-un anume fel, copilaria se confunda cu jocul. La aceasta varsta jocul este o forma de participare benevolta la cadrul si conventiile jocului. Joaca este depasita dintr-o nevoie de evadare, venita odata cu inaintarea in varsta, din imediat si de trecere intr-o lume a implinirilor virtuale. Jocul insemana nu doar placere, ci si indrazneala si risc, inteligenta, vocatie si experienta, acesta fiind o activitate umana complexa, greu de cuprins intr-o definitie unitara si multumitoare, data fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare.

Jocul activitate specific umana

Jocul este un prim și fundamental izvor al dezvoltării personalității umane. Activitatea de joc reprezintă un ansamblul complex de acte, operații și acțiuni centrate în jurul unei teme principale și care se scurge secvențial; este o stare de captivație totală și de abandon față de presiunile din afară, de bucurie reală și plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor și a încordărilor proprii.

Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te juca. Jocul este ocupația preferată și cea mai intensă a copiilor. Adulții reneagă des și repede amintirile legate de această activitate. Ideea de „joc” ne arată, în sens pozitiv, că trebuie să îndrăznim, că trebuie să luptăm, că trebuie să ne lăsăm ademeniți de această activitate . „A te juca” este o confruntare plăcută cu tine însuți, cu ceilalți, cu diferite materiale și procese și cu mediul înconjurător.

În societatea noastră modernă ideea de joc a decăzut. Limbajul curent preferă acele sensuri ale cuvântului care trimit la o conotație negativă: „Este doar un joc!”, „Înainte munca, după aceea urmează jocul!”, „Te joci cu mine?” ș.a.m.d. Principiul performanței, dobândirea prestigiului, comportamentul concuren-țial și răsplata materială sunt astăzi motivațiile principale pentru joc. Valențele legate de fantezie și creativitate sunt lăsate la urmă.

Dar omul prin natura sa nu este îndreptat cu totul înspre satisfacerea materială, ci el încearcă, din copilărie încă, să-și construiască situații pline de suspans, prin care să cunoască ceva nou, să se pregătească pentru viața cea de toate zilele într-un mod cât mai creativ, reușind astfel să-și urmărească și să-și împlinească țelurile propuse în viață. Prin joc sunt încercate și exersate moduri de comportament în viață, sunt testate reacții la diferite situații și sunt formate atitudini.

Copiii nu pot menține suspansul pentru un timp mai îndelungat, de aceea ei pot repeta situațiile de joc la infinit, până ce au învățat ceva din acestea. Astfel jocul devine o metodă importantă de învățare și memorare. În dezvoltarea fizică și psihică a copiilor jocul ocupă un loc de frunte, fiecare formă de joc fiind un act de învățare. Jocul este o metodă, care are un mare potențial de formare și dezvoltare a personalității complete (corp – rațiune – suflet).

Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu multiple implicații psihologice și pedagogice care contribuie la informarea și formarea lui ca om; jocul pune în mișcare toată ființa copilului, îi activează gândirea, îi reliefează voința, îi înaripează fantezia și-i ascute inteligența. De aceea s-a spus și se spune, pe bună dreptate, că „în joc încep să se pună bazele personalității și caracterului copilului” .

Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca, fie din cauză că nu au cu cine, fie din cauză că nu sunt obișnuiți, rămân „săraci” atât sub aspectul cognitiv, cât și sub aspectul personalității. Jocul oferă copiilor condiții inepuizabile de impresii care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, formează și dezvoltă în mod direct capacități observative, iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, competență, deprinderi active, mărește capacitatea de înțelegere a situațiilor complexe, creează capacități de reținere, dar și de dozare a forțelor fizice și spirituale, dezvoltă caractere, deprinderi, înclinații, aspirații.

Există o strânsă relație între joc și muncă, jocul fiind – așa cum preciza Jean Chateau – „o punte aruncată între copilărie și vârsta matură” . Deși jocul evoluează mai ales în lumea ficțiunii pure, specifice numai visului, ca orice altă formă a creativității și fanteziei, el suportă o anumită presiune și o inducție modelatoare ce vine din experiența interacțiunii omului cu natura, realizată mai ales prin muncă.

Importanța deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr incontestabil. Fixându-i locul pe scara unei realități mai cuprinzătoare decât preșcolaritatea, și anume în ansamblul umanului, se poate spune că jocul are un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare în care este evidentă o luptă a contrariilor, un efort de depășire cu rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării.

„În anii copilăriei, jocul este o activitate centrală; odată cu intrarea copilului în școală jocul trece de pe planul prim în al doilea plan, pentru ca la tinerețe să devină o activitate de canalizare și consum de energie, iar la vârstele de muncă devine o activitate de reconfortare.”

Jocul are caracter polivalent, fiind pentru copil și muncă, și artă, și realitate, și fantezie. În acest sens, pedagogul elvețian E. Claparède precizează că „jocul este însăși viața”.

J. Piaget, referindu-se la evoluția jocului, acordă un rol deosebit fa capacități observative, iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, competență, deprinderi active, mărește capacitatea de înțelegere a situațiilor complexe, creează capacități de reținere, dar și de dozare a forțelor fizice și spirituale, dezvoltă caractere, deprinderi, înclinații, aspirații.

Există o strânsă relație între joc și muncă, jocul fiind – așa cum preciza Jean Chateau – „o punte aruncată între copilărie și vârsta matură” . Deși jocul evoluează mai ales în lumea ficțiunii pure, specifice numai visului, ca orice altă formă a creativității și fanteziei, el suportă o anumită presiune și o inducție modelatoare ce vine din experiența interacțiunii omului cu natura, realizată mai ales prin muncă.

Importanța deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr incontestabil. Fixându-i locul pe scara unei realități mai cuprinzătoare decât preșcolaritatea, și anume în ansamblul umanului, se poate spune că jocul are un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare în care este evidentă o luptă a contrariilor, un efort de depășire cu rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării.

„În anii copilăriei, jocul este o activitate centrală; odată cu intrarea copilului în școală jocul trece de pe planul prim în al doilea plan, pentru ca la tinerețe să devină o activitate de canalizare și consum de energie, iar la vârstele de muncă devine o activitate de reconfortare.”

Jocul are caracter polivalent, fiind pentru copil și muncă, și artă, și realitate, și fantezie. În acest sens, pedagogul elvețian E. Claparède precizează că „jocul este însăși viața”.

J. Piaget, referindu-se la evoluția jocului, acordă un rol deosebit factorului imitație, în timp ce alți psihologi socotesc de maximă importanță evoluția proceselor de cunoaștere, trecerea de la planul concret al acțiunii la cel abstract.

Jocul este „o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i aceste activități alimentația necesară și transformând realul în funcție de multiplele trebuințe ale eului” .

Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și de acțiune a copilului; el deschide în fața copilului nu doar universul activității, ci și universul extrem de variat al relațiilor interumane, oferind prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora și dezvoltând dorința copilului de a se comporta ca adulții. Prin joc copilul învață să cunoască lumea reală, își dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică, dobândește încredere în forțele proprii.

Conform teoriei biologice, St. Hall asemăna jocul cu o repetare a instinctelor și formelor de viață primitivă, în ordinea cronologică a apariției lor. Acestei teorii i se poate reproșa simplitatea explicației, îngustimea locului pe care-l oferă jocului în evoluția individului.

De pe o poziție, de asemenea biologizantă, Carr K. Groos consideră jocul ca pe un exercițiu pregătitor pentru viața adultului, un mijloc de exersare a predispozițiilor în scopul maturizării, iar H. Spencer și Fr. Schiller elaborează teoria surplusului de energie conform căreia jocul ar fi o modalitate de a cheltui acest surplus. Aceste teorii sunt cu multe inconveniente deoarece Karl Groos identifică jocul copiilor cu cel al animalelor, iar conform teoriei lui H. Spencer nu vom putea răspunde pentru care motiv copilul se joacă și atunci când este obosit.

Teoria lui Edouard Claparède cu privire la joc își are rădăcinile în „teoria exercițiului pregătitor” pentru viața de adult a lui K. Groos. În acest sens, Claparède afirmă că jocul este determinat, pe de o parte, de nevoile copilului, iar pe de altă parte, de gradul dezvoltării sale organice; jocul este un agent de dezvoltare, de expansiune a personalității în devenire.

Jean Chateau vede în joc o activitate fizică sau mintală gratuită, realizată datorită plăcerii pe care o provoacă.

„Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Sufletul și inteligența devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc.”

Privitor la semnificația psihosocială și pedagogică a jocului, Jan Huizinga spune că jocul este un fenomen de cultură.

„Jocul – scrie savantul olandez – este o acțiune sau o activitate efectuată de bună-voie, înăuntrul unor anumite limite stabilite, de timp și de spațiu, și după reguli acceptate de bună-voie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăși și fiind însoțită de un anumit sentiment de încordare și de bucurie și de ideea că «este altfel» decât în viața obișnuită.”

Pedagogul rus K.D. Ușinschi a definit jocul ca pe o formă de activitate liberă, prin care copilul își poate dezvolta capacitățile creatoare și învață să își cunoască posibilitățile proprii. De asemenea, acesta subliniază rolul mediului social în determinarea conținutului și caracterului jocului.

În viziunea lui A.N. Leontiev, jocul este o activitate de tip fundamental, cu rol hotărâtor în evoluția copilului, constând în reflectarea și reproducerea vieții reale, într-o modificare proprie copilului. Jocul este transpunerea în plan imaginar a vieții reale pe baza transfigurării realității, a prelucrării aspirațiilor, tendințelor, dorințelor copilului.

Pedagogul A.S. Makarenko arată că prin joc se realizează educația viitorului om de acțiune. El stabilește asemănările și deosebirile dintre joc și muncă, precum și raportul dintre cele două forme de activitate, subliniind faptul că jocul are în viața copilului un rol la fel de mare ca și munca, activitatea sau serviciul la adulți.

Jean Piaget consideră că jocul este o formă de activitate a cărei motivație este nu adaptarea la real, ci asimilarea realului la „eul” său fără constrângeri sau sancțiuni.

În sistemul pedagogic al lui P.F. Leshaft, jocurile ocupă un loc foarte important. El le atribuie un mare rol instructiv-educativ, văzând în acestea și un important mijloc de educație morală. Posibilitatea de a imita prin joc, de a se manifesta creator, de a înțelege raporturile interindividuale dau posibilitatea copilului să respecte niște reguli bine stabilite, încadrându-l în regimul unui comportament unanim acceptat.

Subliniind valoarea instructiv-educativă a jocului, N. K. Krupskaia arată că prin joc se educă și se formează la copii intelectul, voința și caracterul.

Oricare ar fi natura și orientarea acestor teorii asupra jocului (biologistă sau sociologizantă), cert este că autorii sunt unanimi în a recunoaște funcțiile formative ale jocului. Într-adevăr, jocul are o semnificație funcțională esențială și nu este un simplu amuzament.

„Copilul este serios pentru că prin succesul jocului își afirmă ființa, își proclamă forța și autonomia” – afirma Jean Chateau.

Aruncându-ne o privire generală asupra a ceea ce reprezintă jocul în viața și activitatea oamenilor, îndeosebi în viața copiilor de vârstă preșcolară, putem desprinde cu ușurință anumite note caracteristici și definitorii:

a) jocul este o activitate specific umană deoarece numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului;

b) jocul este una din variatele activități ale oamenilor fiind determinat de celelalte activități și, bineînțeles, determinându-le pe toate acestea. Învățarea, munca și creația nu s-ar realiza în lipsa jocului, după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente psihologice de esență neludică ale oricărei ocupații specific umane;

c) jocul este o activitate conștientă. Cel care îl practică îl conștientizează ca atare și nu-l confundă cu nici una dintre celelalte activități umane;

d) jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care și-o creează;

e) scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă imediat jucătorului dorințele sau aspirațiile proprii;

f) prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia.

Sintetizând toate aceste note caracteristice, am putea defini jocul ca fiind o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o creează singur .

Definitia si caracteristicile jocului

« Omul este un om întreg numai atunci când se joaca » (Fr. Schiller)

In literatura de specialitate, jocul este definit in moduri diferite si explicat, cateodata in mod complementar, alteori contradictoriu,dupa cim autorii au remarcat un aspect sau altul din provocarea la care incita copilaria.

« Jocul-scrie savantul olandez Jan Huizinga- este o actiune sau o activitate specifica, incarcata de sensuri si tensiuni, inlauntrul unor anumite limite stabilite, de timp si spatiu, si dupa reguli acceptate de buna voie si in afara sferei de utilitati sau necesitatii materiale, dar absolut obligatorii, avand scopul in sine insasi si fiind insotita de un sentiment de incordare, inaltare, voiosie, destindere si bucurie si de ideea ca este altfel decat in viata obisnuita(Homo ludens) ».Este un fenomen antropologic complex, care in forme si continuturi specifice, se afirma la toate varstele si in toate civilizatiile.

Din aceasta definitie rezulta ca jocul este o activitate specifica, opusa actiunilor de ordin practic.Precizarea ca « jocul are scopul in sine », trebuie inteleasa in sensul katian al « finalitatii fara scop », numai in opozitie cu actele utilitariste.Un alt paramentru referential il poate constitui proiectia in si prin joc a unor stari si pulsiuni venind din adancul fiintei, din inconstientul individului sau colectivitatii, ceea ce confera actului ludic o functiie catarctica, de defulare si autoproiectie psihologica(Evseev Ivan, « Jocurile traditionale de copii »)

Jocul este o scoala deschisa, cu un program tot atât de bogat precum este viata. Prin joc, viitorul este anticipat si pregatit. Se apreciaza chiar ca jocul îndeplineste în viata copilului de 3-7 ani acelasi rol ca munca la adulti. Este forma specifica în care copilul îsi asimileaza munca si se dezvolta.

Este suficient sa amintim concentrarea copilului prins în joc, precum si gravitatea cu care el urmareste respectarea unor reguli sau lupta în care se angajeaza pentru a câstiga. Copiii se joaca pentru a se juca.

Jocul este o forma de activitate bine gândita, necesara si indispensabila procesului educatiei, este o activitate prin care continutul, forma si functionalitatea sa specifica nu se confunda cu nici o alta forma de activitate instructiv-educativa, motiv pentru care nu poate fi suplinita si nici nu este în masura sa suplineasca pe una din ele.

Pentru a întelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-educativa, trebuie sa cunoastem si celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umana, activitate dominanta la vârsta prescolara, factor hotarâtor în viata copilului prescolar. Aceste sensuri indica, fie pozitia jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educatiei.

Jocul este o activitate specific umana, dominanta în copilarie, pentru ca numai oamenii îl practica în adevaratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activitati desfasurate de om, fiind în strânsa legatura cu acestea. Este determinat de celelalte activitati – învatarea, munca, dar în acelasi timp este puternic implicat în acestea. Învatarea, munca, creatia, includ elemente de joc si în acelasi timp jocul este purtatorul unor importante elemente psihologice de esenta neludica ale celorlalte activitati specific umane.

Jocul este o activitate bazala si o dimensiune esentiala a omului.Creativitatea ludica se inscrie drept constanta obligatorie a devenirii culturale a individului si societatii.Intrebarile referitoare la originea jocului, la locul ce-l ocupa ludicul printre alte activitati si functii specific umane tin de problematica fundamentala a antropologiei si filozofiei culturii.

Multidimensionalitatea actului ludic face ca jocul sa fie obiect de studiu al istoriei culturii, etnologiei, psihologiei, esteticii, sociologiei, sau matematicii,sa suscite atat interesul reprezentantilor unor stiinte pozitive, cat si al cercetatorilor cu vocatie interdisciplinara.

Viata diurna a oamenilor se desfasoara in doua forme de baza: munca si odihna, aceasta din urma asociata jocului si divertismentului.De aceea, incepand cu primele glosari filozofice pe tema jocului, se va lua in considerare tocmai aceasta diada complementara in care se reflecta tendintele contrare ale fiintei umane: seriozitatea si amuzamentul, obligativitatea si libertatea, utilitatea si gratuitatea, realismul si imaginatia.

1.3. Importanța și funcțiile jocului

Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere.

Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri de contradicții:

între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;

între invitație și inițiativă;

între repetiție și variabilitate;

între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;

între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;

între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;

între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;

între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.

Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar “moralitatea ludică” contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultimă cerință spre afirmare.

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.

Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumită cerință implacabilă care îl stimulează pe copil la o activitate permanentă.

Valorificând disponibilitățile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joacă mai mult, mai bine și mai frumos, se remarcă a fi un veritabil creator și inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.

Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului.

Tot jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independență, disciplinei conștiente, perseverenței, precum și a multor altor calități de voință și trăsături de caracter. Valoarea jocului se observă și în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relațiilor reciproce între copii.

Jocul își are importanța sa în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independență, în formarea atitudinii pozitive față de muncă, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii. Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influența pe care jocul o exercită asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra personalității lui.

Jocul răspunde trebuinței de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei fericite.

Analiza jocului pune în evidență (oglindește) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al copilului, dar și structura experienței și a mediului de cultură.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creează posibilități multiple de dezvoltare armonioasă a organismului. În plus, jocul determină o stare de veselie, de bună dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizează numeroase din sarcinile educației fizice.

Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii și odată formate acestea permit ca jocul să devină mai complex cu o valoare formativă sporită.

Participând la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel și sarcini de educație estetice.

În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifestă direct în conduită și reprezintă latura proiectivă a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze „eu-l”, să-și manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului său major, atunci când nu o face prin alte activități.

Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.

Ca școală a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-și face datoria.

Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat faptul că acesta îndeplinește multiple funcții.

J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:

funcția de adoptare realizată pe cele două coordonate: asimilarea realului la „eu” și acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcție de modelele exterioare;

funcția catarctică, de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor;

funcția de socializare, constând în acomodarea copilului la ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul „eu”;

funcția de extindere a „eu-lui”, de satisfacere a multiplelor trebuințe ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental.

Psihologul Ursula Șchiopu în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” stabilește funcțiile jocului precizând că acestea se pot grupa în funcții esențiale, secundare și marginale.

Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:

funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții;

funcția formativ-educativă exprimată în faptul că jocul constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter (perseverența, promptitudinea, spiritul de ordine), trăsături legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiție, de dreptate, sociabilitatea, ș.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.

funcția de exercitare complexă, stimulativă a mișcărilor (pusă în evidență mai ales de Gross și Carr) concretizată în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principală în jocurile de mișcare, jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundară în jocurile simple de mânuire, proprii copiilor mici. În perioada copilăriei și tinereții este o funcție principală, devenind ulterior marginală.

Printre funcțiile secundare ale jocului se înscriu următoarele:

funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține jocul față de activitățile cu caracter tensional;

funcția catarctică și proiectivă;

funcția distractivă.

Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutică ce se manifestă cu succes în cazuri maladive.

Clasificarea jocurilor

Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, date fiind perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite, ș.a.

În lucrarea „Probleme ale adaptării școlare – ghid pentru perfecționarea activității educatoarelor și învățătorilor”, Editura All, București 1999, autoarea, Elvira Crețu realizează următoarea clasificare a jocurilor:

jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale);

jocuri tehnice (productive) care solicită fondul de reprezentări, memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viață (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);

jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar);

jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, ș.a.)

J. Piaget abordează evoluția jocului la copil și realizează o interesantă clasificare a jocurilor, concludentă pentru buna înțelegere a funcțiilor sale:

jocul exercițiu – forma cea mai elementară a jocului, prezentă în etapa inteligenței senzorio-motorii și constă în repetarea unei activități însușite anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;

jocul simbolic (de imaginație) îndeplinește în cea mai mare măsură funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la „eu-l” copilului fără constrângeri și sancțiuni, asigură retrăirea unor realități transformate după propriile trebuințe;

jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea reciprocă prin intermediul cuvântului și disciplinei;

jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devină autentice adaptări, rezolvări de probleme, creații inteligente

O clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:

jocurile cu rol în care prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție socială generalizată a adultului;

jocurile cu rol și subiect în care copilul își asumă o funcție socială anume pe care o realizează prin acțiunile sale;

jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul subordoneazăunei ordini fixe și raporturi între participanți, includ o anumită sarcină, au un mare rol în structurarea personalității și în socializarea copilului;

jocurile de tranziție spre activitatea de învățare („jocurile de graniță”). Din această categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile didactice. Acestea pregătesc învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea.

O clasificare mai complexă și mai nuanțată, luând în considerare mai multe criterii ce operează succesiv, realizează autoarele lucrării „Activități de joc și recreativ-distracție. Manual pentru școlile normale”.

Ursula Schiopu face clasificarea dupa continutul jocului:

Jocuri de reproducere a unor mici evenimente :

– jocuri cu subiect multiplu ;

-jocuri cu subiect complex.

Jocuri de miscare

– simple , cu caracter imitativ ;

– cu reguli pentru fiecare etapa.

Jocuri de creatie

Jocuri dramatice

Sorin Cristea efectueaza clasificarea jocurilor dupa :

obiectivele prioritare :

– jocuri senzoriale(auditive, vizuale, motorii, tactile) ;

continutul instruirii :

– jocuri matematice ;

– jocuri muzicale ;

– jocuri tehnologice(de aplicatii, de constructii tehnice) ;

– jocuri sportive ;

– jocuri lingvistive ;

forma de exprimare :

– jocuri simbolice, de orientare, de sensibilizare, conceptuale, jocuri tip ghicitori, de cuvinte incrucisate ;

resursele folosite :

– jocuri materiale, orale, pe baza de intrebari, pe baza de fise individuale, pe calculator ;

regulile instituite:

– jocuri cu reguli transmise prin traditie, cu reguli inventate, jocuri spontane, protocolare ;

competentele psihologice stimulate :

– jocuri de miscare, de observatie, de atentie, de memorie, de gandire, de limbaj, de creatie.

Elemente psihologice ale jocului

Cercetarile psihologice efectuate in secolul XX in problema jocului au pus in evidenta numeroase elemente psihologice care contureaza aceasta forma de activitate specific umana.

E vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul in general si care sunt suficient de operante la copiii de varsta scolara.Prin prezenta si actiunea acestor elemente, copiii ies « din anonimat » si ni se infatiseaza ca fiinte cu personalitatea in formare, care gandesc, actioneaza motivat dupa posibilitati si aspira la perfectiune.

Voi prezenta mai jos cateva din manifestarile psihice ale copiilor si ale oamenilor, in general, capabile sa explice jocul si, mai ales, sa arate de ce in anii scolaritatii mici jocul se prefigureaza ca o activitate dominanta, alaturi de invatare.

a) Oamenii se refugiaza adeseori din limea reala(obisnuita) in una pe care si-o creeaza singuri(« lumealor »), care le apartine in exclusivitate, o lume imaginara- supranumita de cercetatori »paradisiaca »,unde restrictiile nu sunt asa severe,iar motivatia este intrinseca, o lume fara grijile si necazurile cotidiene.Omul poate face dovada ca este capabil sa-si creeze o asemenea lume incepand cu varsta de 3 ani.De retinut este faptul ca nimeni nu-l invata pe copil cum sa si-o creeze.

b) In cladirea lumii imaginare, omul se foloseste de capacitatea sa de a transfigura realul in imaginar.In acest proces, el transfigureaza selectiv realul, dupa nevoi imediate si dupa posibilitati proprii.Aceasta capacitate e suficient de operanta la copilul ce depaseste varsta de 3 ani.

c ) Omul ete inzestrat cu capacitatea de a opera frecvent cu simboluri accesibile, adica cu semne atribuite obiectelor, actiunilor si faptelor, care desemneaza altceva decat sunt toate acestea in realitate.El opereaza cu cuvinte, cu obiecte si imagini ale acestora, carora le acorda alta semnificatie decat care le apartine in exclusivitate.

d) Capacitatea omului de a actiona in spirit creativ in diferite situatii concrete de viata este definitorie pentru evolutia personalitatii sale. De altfel, jocul adevarat, de la care se asteapta si performante, nu poate fi decat creativ.O comparatie intre creatia obisnuita si creatia ludica evidentiaza cert specificul si dimensiunile creatiei copilului scolar.

Creatia este un proces care se sprijina pe cunoasterea stiintifica temeinica a domeniului supus cercetarii.In creatia ludica e suficienta doar informarea generala, empirica, nu lipsita de valoarea sa instrumentala specifica..

Creatia presupune logic saltul calitativ, ca irmare a unor acumulari cantitative cerute de realizarea originala a unei idei bine conturate ; creatia ludica se mentine in baza acumularilor cantitative, apropiindu-se mai mult sau mai putin de saltul calitativ, fara sa atinga nici macar pragul sau minim.Variantele existente in creatie irmeaza intotdeauna un drum ascendent sub aspectul perfectiunii, pana la gasirea variantei finale.In creatia ludica, variantele se disting prea putin intre ele si nu pregatesc varianta finala(chiar daca urmeaza o cale ascendenta sub aspectul perfectiunii).

Creatiapresupune realizarea unei anumite variante, in timp ce în creatia ludica se pot incerca mai multe, aceasta pentru faptul , ca în creatia ludica, nefiind prezenta constiinta creatiei, e prezenta doar ideea unei realizari de moment.

Creatia obisnuita are in vedere colectivitatea(pe cea prezenta si pe cea viitoare), creatia ludica, dimpotriva, se limiteaza la satisfactia personala imediata.Procesul creatiei nu este intotdeauna continuu, el comportand deseori intreruperi si stagnari, fara sa dauneze actului in sine.Creatia ludica e mereu dramatica, sustinuta si volubila, stagnarile si intreruperile ii dauneaza si ii micsoreaza atractivitatea.

Greseala in creatie inseamna un stop,o reluare, un sir de incercari mai mult sau mai putin reusite, dimpotriva, greseala in creatia ludica inseamna o noua inflacarare a imaginatiei, o crestere a interesului copilului pentru activitate.

Cu alte cuvinte, creatia ludica a copilului este tot o creatie, dar una elementara.Se poate spune, fara exagerare, ca este o improvizatie autentica, deoarece improvizatia insasi este un act elementar de creatie.In istoria culturii, improvizatia a precedat creatia.In dezvoltarea individuala, prin improvizatie, se poate ajunge la creatie ; improvizand, copilul inainteaza in creatie.

Toate aceste elemente psihologice pun in evidenta esenta jocului prezent in conduita omului in general si cea a copilului in special.

Elemente pedagogice ale jocului

Jocul a inceput sa fie definit nu atat prin natura sa, cat prin efectele sale formative.Studiul conduitei ludice(de joc) a fost preluat de atat de specialistii in probleme psihologice dar si de specialistii in probleme pedagogice.

Faptul ca exista o literatura pedagogica ce sugereaza normele de utilizare a jocului in familie, gradinita, scoala, precum si modele de jocuri, faptul ca au fost convocate congrese si simpozioane internationale ce au avut in intentie aspectele jocului, arata ca problema jocului nu este o problema marginala.

Jocul inlatura plictiseala pricinuita de lipsa de actiune :functia jocului este in acest caz, aceea de a introduce elemente pe care mediul nu l eofera.

Jocul ca element odihnitor poate fi explicat prin faptul ca odihna nu explica jocul, dar nu este mai putin adevarat ca jocul dupa munca ne odihneste.Este mai putin vorba de un repais devenit indispensabil dupa oboseala, cat de o eleberare din constrangerea muncii.Jocul ne introduce intr-o alta « sfera », trezeste brusc acea parte din eul nostru refulata de necesitatile muncii si in acelasi timp face sa tasneasca noi surse de energie, ceea ce ne da impresia ca jocul ne-a « restaurat »organismul sleit.Pe de alta parte, se stie ca jocul, desi adesea practicat cu mai multa intensitate decat munca, ce oboseste mai putin.Aceasta constituie o indicatie foarte pretioasa pentru pedagogie.

Jocul este si un agent de manifestare sociala.Nu numai ca exercita mai dinainte la copil tendinte sociale,ci si pentru ca le mentine(reuniuni,serbari,etc.)

Jocul este un agent de transmitere a ideilor, a obiceiurilor, de la o generatie la alta(legende , mituri, cantece, festivaluri istorice, ceremonii religioase).Este vorba aici ci adevarat de o functie accesorie.Se intelege ca s-a folosit jocul care exista deja, ca mijloc de educatie populara, dar nu nevoia de a mentine traditiile a creat instinctul jocului.Este interesant ca aceasta valoare educativa a jocului a fost inconstient exploatata, chiar din cea mai indepartata antichitate.

Problemele rolului educativ al jocului prezinta numeroase aspecte.Intr-un studiu interesant L.S. Vigotski afirma ca activitatea de joc este formativa in deplinul inteles al cuvantului atunci cand cerintele manifestate fata de copil(prin regulile sau sarcinile stabilite) depasesc cu putin nivelul psihic al copilului.

Jocul este un permanent si puternic izvor de conectare de relatii sociale la copii si tineri.Jocul se manifesta in numeroase feluri in viata sociala.El se practica activ,dar se poate consuma si pasiv.Unii copii se joaca , altii privesc jocul primilor.In jurul celor care joaca un joc sportiv sau un joc competitiv ca sahul , se creeaza mai intotdeauna un cerc de privitori ,de suporteri.

Jocul, apare ca o activitate complexa a copiilor in care ei reflecta si reproduc lumea, societatea, asimilandu-le si prin aceasta adaptandu-le la dimensiunile lor multiple.

Activitatea de joc pune in evidenta permanenta relativa a activitatii copilului si, intrucat evolutia societatii si a omului sunt fenomene deschise, jocul ca o reflectare a acestora are si el o evolutie deschisa.

CAPITOLUL II. METODICA JOCULUI- COMPONENTA A DIDACTICII GENERALE

Cea mai cuprinzatoare stiinta cu caracter aplicativ din sistemul stiintelor pedagogice este, pana in zilele noastre, didactica, supranumita de intemeietorul ei,J.A. Comedius : »arta invatarii ».Printre numeroasele componente ale acestei stiinte este si metodica jocului,disciplina pedagogica cu caracter teoretic-aplicativ.

Jocul didactic este integrat de taxonomia metodologica a procesului de invatamant in cadrul metodelor didactice in care predomina actiunea didactica operationala/practica simulata.Aceste metode reproduc fenomene sau fapte fictive exersate, insa, in « variante de experimentare » a instruirii care stimuleaza participarea la activitate a (pre)scolarilor in ipostaze si roluri multiple,adaptabile formativ la specificul fiecarei trepte si discipline de invatamant.(Nicola Ioan, « Tratat de pedagogie generala »)

« Metoda jocului didactic reprezinta o actiune care valorifica la nivelul instructiei finalitatile adaptive de tip recreativ,proprii activitatii umane in general, in anumite momente ale evolutiei sale ontogenetice, in mod special »(Cristea Sorin, « Pedagogie pentru pregatirea examenelor de definitivat, gradul didactic I,II si reciclare »).Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode, mai ales in invatamantul prescolar si primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare, orientative (Decker Walter, « Curriculum and aims ») :

1) de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase;

2) de la grupurile instabile spre cele tot mai stabile;

3) de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect;

4) de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica ;

5) de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate, la reflectarea evenimentelor vietii sociale.

Aceasta metoda a jocului didactic dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare-invatare-evaluare intr-o perspectiva pronuntat formativa.

Valorificare pedagogica a resurselor ludice asigura evolutia jocului didactic la niveluri metodologice situate si dincolo de sfera invatamantului prescolar si primar.

Obiectul de studiu al metodicii jocului este cercetarea modalitatiloe de implicare fireasca a acestuia in procesul instruirii si educarii copiilor din ciclul primar, aflati la varsta specifica jocului, dupa cum atesta toate cercetarile stiintifice.

Spre deosebire de alte discipline stiintifico-metodice cu caracter aplicativ din afara didacticii generale, metodica jocului si-a facut aparitia mai tarziu in practica educationala.

Multa vreme prezenta jocului in procesul instruirii institutionalizate n-a fost identificata ca atare, el facandu-si vag prezenta in preocuparea denumita prin sintagma « maiestrie pedagogica »(Neacsu Ioan, « Metodica predarii matematicii la clasele primare»).

Ca obiect de studiu pentru pregatirea educatoarelor si a invatatorilor si ca stiinta teoretico-aplicativa, metodica jocului si-a facut aparitia atunci cand specialistii in domeniul educatiei au ajuns la concluzia ca jocul, prin rolul pe care il indeplineste in viata si activitatea oamenilor, trebuie sa fie folosit cu suficienta motivatie in procesul educatiei, mai ales in cea a copiilor.

De la primele aprecieri pertinente despre joc si pana la teoriile moderne despre formarea prin joc a gandirii si a personalitatii copiilor scolari de diferite varste este un drum lung, de asidue cautari, care au contribuit treptat la modernizarea didacticii centrate pe joc si a didacticii in general.

Ca parte componenta a didacticii generale, metodica jocului respecta si promoveaza in mod creativ si consecvent ideile cu larga aplicabilitate ale acestei stiinte, verificate in practica educationala de-a lungul timpului.Totodata, studiind atent problemele formarii armonioase a copiilor prin joc, ea se ridica la adevaruri cu impact in didactica, imbogatindu-i si perfectandu-i acesteia continutul specific (Neacsu Ioan, « Metodica predarii matematicii la clasele primare»)

2.1. Continutul metodicii jocului

Aria de cuprindere a metodicii jocului este deosebit de larga, diferentiata si profunda.Ea se constituie in linii generale, din doua parti distincte :

a) una cu caracter predominant teoretic ;

b) alta cu caracter predominant practic-aplicativ.

a) Sub aspect teoretic, metodica jocului ofera principalele informatii cu privire la geneza si esenta acestuia.Studiind-o, toti cei interesati afla care sunt elementele psihologice de baza ce faciliteaza jocul, cum apare si cum evolueaza el in viata omului,cum se diversifica si se coreleaza cu invatarea,munca, creatia si alte forme de activitate specific umana in copilarie si in restul vietii oamenilor.

Metodica jocului mai ofera informatii cu privire la didactica instruirii prin joc, vizand direct activitatiile instructiv-educativ specifice gradinitei si scolii primare, de esenta ludica, la alegere sai centrate pe invatarea dirijata,prin toate acestea, jocul e aliniat la orientarile metodologice moderne, cu care el face corp comun in privinta instruirii si educarii copiilor(Neacsu Ioan, « Metodica predarii matematicii la clasele primare»).

b) Sub aspect practic-aplicativ, metodica jocului arata cum se implica acesta in conceperea stiintifica si metodica a invatamantului actual, cum se armonizeaza jocul cu invatarea dirijata, cum se imbogateste si se adanceste continutul lui sub influenta instruirii, care sunt formele pe care le imbraca jocul, precum si cum se realizeaza trecerea treptata de la jocul pur la ocupatiile in spiritul jocului(Neacsu Ioan, « Metodica predarii matematicii la clasele primare»).

Importanta studierii metodicii jocului

Teoria si metodica jocului au un ecou in organizarea asistentei sociale a copiilor, dar si in imbunatatirea integrarii elevilor in regimul scolar, facand-o mai lesnicioasa si mai eficienta.

De altfel, practica de zi cu zi demonstreaza formatorilor ca simpla alternare a activitatilor, desi e necesara, nu e suficienta pentru a inviora si stimula activitatea de invatare, mai ales la varsta claselor primare.Jocul indeplineste spectaculos aceasta preocupare pedagogica.E o mare arta si , in acelasi timp, multa stiinta in a construi strategii de invatare la diferite categorii de copii pe sistemul jocului. Numai cei care se familiarizeaza cu psihologia jocului si cu metodologia lui in procesul instruirii pot obtine performante.

Cu alte cuvinte, metodica jocului ne ajuta sa eleboram anumite procedee de invatare bazate pe joc, in care acesta nu se confunda in nici un caz cu joaca.

Intelegem, cu ajutorul metodicii jocului, ca acesta e integrat organic in viata si activitatea omului, iar joaca nu este altceva decat un simplu divertisment al comportamentului uman.

2.3. Conceptul de joc didactic. Definire și caracterizare

Jocul didactic – „acțiune ce valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptative de tip recreativ propriu activității umane”.(Cristea S., – „Dicționar de termeni pedagogici”, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1998)

Jocul didactic – „specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv”.(Manolache A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1979)

Jocul didactic – „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare”(Bache H., Mateiaș A., Popescu E., Șerban F. – „Pedagogie preșcolară.Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1994)

Jocul didactic – „un ansamblu de acțiuni și activități care, pe baza bunei dispozițiiși a deconectării, realizează obiective ale educației intelectuale, morale, fizice, etc.(Păduraru V. și colaboratorii – „Activități matematice în învățământul preșcolar-Sinteze”, Edit. Polirom, Iași 1999)

Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.

Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați în joc.

Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.

Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate, ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice.

Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:

scopul jocului

conținutul jocului

sarcina didactică

regulile jocului

elementele de joc

Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.

Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, ș.a.

Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.

Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese numerice, ci să implice în rezolvarea sa și gândirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor.

Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.

Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează conduita și acțiunile acestora în funcție de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului prezintă o mare varietate:

indică acțiunile de joc;

precizează ordinea, succesiunea acestora;

reglementează acțiunile dintre copii;

stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.

Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv.

Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii, accesibile.

Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă, distractivă activității desfășurate.

Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, ș.a.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă.

Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.

2.4. Clasificarea jocurilor didactice

Marea varietate a jocurilor didactice practicate în grădiniță și școală a impus necesitatea clasificării lor.

Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:

După scopul educațional urmărit:

jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților,

priceperilor și deprinderilor motrice

jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea se pot clasifica în:

jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot
organiza jocuri diferite pentru:

dezvoltarea sensibilității auditive;

dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;

dezvoltarea sensibilității vizuale;

dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.

jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:

jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);

jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

jocuri de exersare a pronunției corecte;

jocuri de atenție și orientare spațială;

jocuri de dezvoltare a memoriei;

jocuri de dezvoltare a gândirii;

jocuri de dezvoltare a perspicacității;

jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;

jocuri de expresie afectivă.

După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.

După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi jocuri fonetice, lexical – semantice, gramaticale;

jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico – matematice;

jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.

După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:

jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) ș.a.

jocuri fără material didactic.

După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:

jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

2.5. Conceptul de joc didactic matematic

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolarsi scolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l determina pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția.

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.

Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate.

Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:

Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ.

Exemplu:

Într-un joc în care se urmărește predarea sau fixarea cunoștințelor despre o culoare (sau mai multe), se realizează un exercițiu cu caracter formativ analiză, comparație.

Într-un joc în care se introduce o nouă formă geometrică ( ), scopul este unul cognitiv, dar se are în vedere și aspectul formativ exerciții de selecție, abstractizare, generalizare.

Corect este ca într-un joc didactic matematic să se aducă în prim plan unul din cele două aspecte, conștientizarea lui de către educatoare dându-i acesteia posibilitatea să-l urmărească și să-l atingă în desfășurarea jocului.

Conținutul matematic al jocului este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Conținutul matematic se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echipotență, numere naturale, elemente de geometrie, unități de măsură etc.

Sarcina didactică reprezintă esența activității, transpune la nivelul copilului, scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea.

Jocul matematic rezolvă cu succes o singură sarcină didactică.

Exemplu:

Jocul didactic „Găsește locul potrivit” are ca scop:”Formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi” iar sarcina didactică este următoarea: „să formeze mulțimi după unul sau două criterii”.

Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică.

Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și atractivă pentru copii.

2.5.1. Clasificarea jocurilor didactice matematice

Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după următoarele criterii:

în funcție de scopul și sarcina didactică

în funcție de aportul lor formativ

În funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite în:

După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:

jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;

jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

După conținutul capitolelor de însușit:

Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;

Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

După materialul didactic:

Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)

natural (din natură)

Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri)

În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză

Exemplu:

„Jocul negației” prin care se urmărește să se nască la elevi ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.

„Completează șirul” în care copiii trebuie să deducă regula după care se obține un șir, analizând anterior termenii șirului.

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză

Exemplu:

Jocurile matematice cu numere naturale

Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere

Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

Exemplu:

Compararea cantitativă a două mulțimi

Recunoașterea egalității/inegalității a două numere

Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescător

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări

Exemplu:

„Cine știe,răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.

Exemplu:

„Cine are același număr?” – corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare.

(Lupu C., Săvulescu D. – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice”, Editura Paralela45, București 2000)

O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M. în lucrarea: „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Brăila 2002.

Autorii clasifică jocul didactic matematic împărțindu-l în trei categorii:

Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.

Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.

Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu mulțimi.

2.5.2. Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic

Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc activ și eficace de instruire a preșcolarilor. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ.

Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.

Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului și influențând pozitiv dinamica vieții sale spirituale.

Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoștințelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învățare și joc.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:

constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;

angajează la lecție și copiii timizi și pe cei slabi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de elevi;

constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;

observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa pregătitoare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea raportului pentru începerea școlarității.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc.

Jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor, în etapa predării procesului de învățare a unui joc nou constituind o sarcină complexă pentru copii.

Jocul didactic matematic este un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte și prompte.

Jocul didactic matematic exercită o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginației și atenției voluntare.

Numeroase jocuri organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc didactic matematic se dezvoltă percepția spațiului („Unde au așezat jucăria”).

De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de voință și caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învățare a viitorului școlar.

Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.

2.6. Metodologia organizarii si integrarii jocului didactic in structura lectiilor

Organizarea si introducerea jocului didactic ca procedeu de baza in imbinarea activitatilor instructive cu cele educative la toate obiectele din plaja orara si in diferite secvente ale lectiei, a constituit o preocupare permanenta a dascalilor.

Pentru aceasta e necesar sa fie respectate cateva cerinte de baza:

stabilirea prealabila, riguroasa a continutului jocului si amplasarea judicioasa a acestuia in sistemul activitatii instructive;

accentuarea caracterului de responsabilitate si seriozitate ce trebuie imprimat fiecarui elev, spre a se evita tendinta de a considera activitatea o distractie oarecare;

beneficierea tututror elevilor de informatia ce reprezinta obiectul jocului(rolurile in joc sa fie schimbate, iar cerintele impuse in masura egala tututror participantilor);

cunoasterea exacta de catre invatator a regulilor si detaliilor jocului pentru a-l organiza si desfasura degajat, adaptandu-l la particularitatile clasei;

pregatirea materialului impus de continutul si obiectivele urmarite prin joc.

In general, orice joc didactic parcurge urmatoarele etape:

activitatea introductiva-elevii sunt orientati in directia sarcinii propuse prin joc;

comunicarea titlului jocului, a regulilor si a conditiilor de desfasurare;comunicarea regulilor impuse si asigurarea intelegerii lor de catre toti elevii (in caz contrar, participarea nu va fi de 100%)

explicatia si demonstratia-de claritatea si exactitatea lor depinde atingerea obiectivelor propuse(desi, de regula, se desfasoara simultan, uneori se succed-explicatia precede demonstratia, drumul cunoasterii se pargurge deductiv, de la regula la exemplu);

fixarea regulilor- se recomanda atunci cand jocul are o actiune mai complicata, impunandu-se o subliniere speciala a regulilor;

executarea jocului- invatatorul poate conduce direct(are rol de conducator al jocului) sau indirect (ia parte activa la joc), trebuind sa imprime jocului un anumit ritm, sa mentina atmosfera de joc, sa evite momentele de stagnare,sa urmareasca comportarea elevilor, sa activeze toti elevii la joc, sa urmareasca daca se respecta regulile etc;

incheierea jocului- se formuleaza concluzii si aprecieri, se fac recomandari si evaluari cu caracter individual si general(uneori prin tehnici Freinet sau de gandire critica, alteori prin metode traditionale).

CAPITOLUL III. JOCURI MATEMATICE PROPUSE SPRE UTILIZARE IN CADRUL LECTIILOR DE MATEMATICA

In capitolul de fata imi propun sa prezint jocuri, ghicitori si probleme distractive folosite de mine, in cadrul lectiilor de matematica,pentru insusirea de catre elevii ciclului primar a notiunilor matematice.Ele pot fi utilizate in activitatea la clasa, in munca independenta sau pe echipe, precum si in cadrul optionalului „Matematica distractiva”.

Aceasta „culegere” a vizat urmatoarele aspecte:

– suport material in vederea realizarii unui program de instruire;

– utilizarea informatiei asimilate in contexte situtionale diferite;

– dezvoltarea flexibilitatii spontane si adaptive, a fluentei ideative si, mai ales, a fluentei asociative;

– dezvoltarea gandirii predictive de tip divergent si probabilistic;

– dezvoltarea formelor variate suc care se prezinta imaginatia creatoare.

Continutul este raportat la cerintele programei, energizeaza si intretine starea activa a scoartei cerebrale.Jucandu-se, elevii vor putea fi pregatiti sa devina niste „rezolvitori de probleme”, precum si „creatori de probleme”, fauritori de decizii, asa cum le cere viata si organizarea complexa a societatii din mileniul trei.

3.1. Ghicitori matematice

Ghicitorile matematice sunt cele care, prin rima lor placuta, atrag, dar contin un exercitiu, o problema sau termeni cheie ai limbajului matematic.Ele starnesc un viu interes, trezesc la viata si indeamna la munca intreaga clasa, chiar si pe cei care, din diferite motive psihologice, s-au indepartat de firul lectiei. Prin dezlegarea lor se urmareste dezvoltarea gandirii matematice si participarea elevilor cu placere la lectie.

1. Un cocoș țâfnos, vioi,

S – a suit pe un butoi…

Și de acolo număra

Tot ce- n curte el vedea:

Doi puiuți și două gâște,

Un curcan și trei rățuște.

Câte păsări adunate

Se aflau în curte, frate !?

2. Alexandra, o fetiță

Ce- nvăța la grădiniță

Avea opt păpuși odată

Și voia să le împartă.

Una o dădu Mioarei,

Două Anei, surioarei,

Două duse la vecina,

Alte trei la Cătălina.

Câte păpuși ea mai are?!

Să socoată fiecare !

3. Patru fluturași albaștri

Și un greieraș micuț,

Se jucau cu o albină,

Printre flori, într-un părcuț.

Au venit și două gâze,

Un gândac și- o libelulă.

Ia să- mi spuneți voi acuma

Câte- s oare împreună?

Dintre toate acestea însă

Unele s- au răzgândit

Libelula și- a luat zborul

Și-un gândac s- a rătăcit.

Câte- au mai rămas în parc

Să se joace.Ați aflat ?

4. Lâng- un fir de usturoi

Se afla un mușuroi.

De acolo tot ieșeau

Furnicuțe și munceau.

Irinuca și Costică

Le priveau și numărau :

O furnică cu rochiță,

Două mici cu băsmăluță,

Patru cu papuci cu toc,

Câte oare-s la un loc ?

5. Anca este florăreasă.

Ea se duce azi în piață,

Ca să vândă floricele,

Să câștige bani pe ele.

În coș are mai de toate:

Două frezii, trei mușcate,

Doi crini albi și-o garofiță

Un bujor și-o panseluță.

Câte flori ai tu Ancuță ?

6.La bunica în cămară

Zece șoricei poznași

Se hrănesc seară de seară

Cu covrigi și papanași.

Când dori bunica însă

Să mănânce, că- i flămândă,

Nu găsi nimic.Și- l puse

Pe Miorlau să stea la pândă.

Cu pisoiul nu- i de glumă…

El mâncă pe săturate

Șoricei.

Pe numărate:

Patru luni de dimineață,

Doi luni, iară, pe- nserat.

Unul marți.Și oare miercuri

Câți mai are de mâncat ?

7.Vine-o rață pe un lac

Și începe-a prinde pește,

Apoi una mai sosește.

Adunate câte fac?

8. Pe câmpie sunt doi miei.

Negrii și cu clopoței.

Unul alb născut în urmă

Se adaugă în turmă.

Vreau acum să-mi spui și mie:

Câți mieluți sunt pe câmpie?

9. Am trei morcovi în paner

Și unul în frigider

Câți sunt toți? Dacă vei știi

Un măr galben vei primi.

10. Patru șoricei pe câmp

Ronțăie grâu și porumb.

Dup-un timp mai vine unul

Cați servesc acum dejunul?

11.Am cules azi din pădure

Cinci coșulețe cu mure.

Mai culeg un coșuleț.

Spune-mi , dacă ești isteț

Care coșuri am cu mure

Adunate din pădure?

12.Am în coș șase alune.

Dacă Irinel aduce

Încă o alună dulce,

Câte-s toate,de vei știi,

Un mar roșu vei primi.

13. Într-un cuib sunt șapte oua.

Vor ieși deci șapte pui.

Vine cucul din pădure

Și depune oul lui.

Câte-s toate, poți să-mi spui?

14. Pe o scoarță de copac

Sunt opt gâze lucitoare.

Mai iese una la soare,

Adunate, câte fac?

15.În poiana e o floare

Roșie e la culoare.

Încă noua-s galbene.

Socotește repede.

Câte flori cu toate sunt

Și se leagănă în vânt?!

16.Latra veseli prin zapada
Catelusii din ograda.
La-nceput erau doar trei,
Dar mai vin si alti catei
De-a crescut de patru ori
Numarul de latratori.

17.Are rata bobocei
Si la face papucei
Micilor desculti
Pentru vreme rea.
Ca 13, papucii sunt mai multi
Însa sunt mai putin ca 15.
Toti boboceii ratei, de la mic la mare,
Poarta papucei, câte o pereche fiecare.
Sa-mi raspundeti la-ntrebare
Câti bobocei ratusca noastra are?

18.Pe ursul pacalit de vulpe
Mai ieri l-am întrebat asa:
– Mai ursule, coada ta
Ce-ti era cu mult mai mare
Înainte de acea întâmplare
Din cunoscuta poveste,
Pe atunci, coada ta, ce lungime avea?
Ursul m-a rugat ca singur sa socot:
– Stiind ca în prezent
Coada mea doar zece centimetri are,
Daca i-ai mai adauga centrimetri opt,
Iar apoi, de 10 ori ea mi-ar creste mai mare
Atunci vei afla
Cât de mare era, mai demult coada mea.

19.În parc se jucau 30 de copii:
Fetite si baietei.
De-ar fi fost tot fetite
Înca 3 dintre baietei,
Atunci numarul fiecarora în parte,
Ar fi la egalitate.
Raspunde, daca poti si vrei:
Câte erau în realitate fetite
Si câti erau baietei?

20. O banana si cinci mere ,
Trei gutui si zece pere ,
Am luat de la Avram .
Oare cate fructe am ?

21. Am primit de la Fanel
Sapte kiwi , cinci gutui .
De la Onu , mi se pune ,
Noua mere si trei prune .
Eu la tort le folosesc .
Cate fructe razuiesc ?

22 . Niste purcelusi , pe cale
Au pornit , în sir la vale :
Unu-n frunte , doi în spate ,
Intre ei unu-i desparte :
Unu-n coada sirului
Si doi înaintea lui .
Cati purcei , în sir , sunt oare ?

23 . Doi în car , doi sub car ,
Doi la roata carului ,
Doi la oi , doi la boi ,
Doi cu Danciu sufla-n foi ,
Iar Mariuta si Sandica ,
Cu Matei si Doroftei
Sed la foc ca-s mititei
Cati copiii sunt oare , mai ?

24. Sase fluturi in gradina,

Se rotesc lang-o tulpina.

Mata sta si mi-i pandeste,

Hector latra si-o goneste.

Doi din fluturii zglobii

S-au ascuns in balarii.

Ceilalti zboara tocmai sus

Socotit-i,cati s-au dus?

25. Cinci catei cu botul mic

Joaca fotbal intre ei.

Doi se iau dupa pisic

Si-au ramas acuma……?

26. Are Nelu patru bile,

De trei ori mai multe,Sile

Cate bile ai tu, Sile?

27. Sus, in casa lui Pandele

Au cuib doua randunele

Si din patru oua-n zori

Au iesit si puisori.

Socoteste, daca poti,

Cati sunt toti?

28. Pe dealul rotat, sade mosul bosumflat.

Dovlecei, si ei vreo trei.

Dar ceva mai tinerei.

Inca doi mai sus pe mal.

Cati dovleci sunt in total?

29. – Buna ziua, ciupercute,

Doua mari si trei micute!

– Buna ziua, mai pitici,

Spuneti,cate suntem…(cinci)

30. Patru gaste-s pe carare.

Cate aripi sunt in soare?

Dar picioare?

3.2. Poezii cu continut terminologic matematic

Deoarece am observat ca o mare parte din elevi intampina dificultati in insusirea terminologiei specifice, am creat niste catrene in care am introdus notiuni legate de operatiile matematice si aflarea necunoscutei.

Fiind rimate, ele au fost mult mai usor de retinut si folosit, astfel incat toti elevii au reusit sa utilizeze corect limbajul matematic si sa cunoasca semnificatia matematica a notiunilor de termen, suma, descazut, diferenta, produs, factor, deimpartit, impartitor, cat.

1) Ca 2+ 2=4

O stiu si eu, o sti si tu

Si cred ca stie fiecare:

Aceasta este-o adunare.

2) Ca sunt doi sau chiar mai multi

Noi ii punem laolalta

Si atunci cand socotim

Sigur termeni ii numim.

3) Cand rezolvi o adunare

Si un rezultat la mana.

Si tu, un scolar cuminte,

Stii ca se numeste suma.

4) Acum, insa faci scadere

Atentie la-nceput!

Numarul din care scazi

Se numeste descazut.

5) Cel pe care il scadem

Din numitul descazut,

E mai mic, e mai usor

Si ii spunem scazator.

6) Ai terminat acum scaderea

Iar rezultatului-i spui rest .

Tu n-ai gresit si nici Gabita,

Dar el ii zice diferenta.

7) Termenii si scazatorul

Ii aflam doar prin scadere.

Descazutul, ca-i mai mare,

Il aflam prin adunare.

8) Insa atunci cand inmultesti

Il iei pe „a” de-atatea ori,

Ca-i „a” sau „b”, in cazul-acesta

Stim toti ca se numesc factori.

9) Cand inmultirea este gata

Si rezultatul tu l-ai pus,

E bine ca sa precizezi

Ca evident, este-un produs.

10) Numarul care-l imparti

Se numeste deimpartit,

Iar rezultatul impartirii

Stim ca se numeste cat.

11) Mai avem la impartire inca-un numar, da-i usor,

Din atatea notiuni sa tii minte: impartitor.

3.3. Probleme distractive

Acestea creeaza o atmosfera de veselie, ele constituind exercitii mintale de perspicacitate si de antrenare a capacitatilor de gandire, sunt odihna activa a intelectului elevilor, captandu-le atentia si antrenandu-i la dezlegarea lor. Se pot folosi in orice moment al lectiei, atunci cand simtim ca oboseala isi spune cuvantul sau pot constitui subiectul unei lectii intregi.

Pisicile în cameră

1) Într-o cameră goală intră câteva pisici și se așează în colțurile camerei. Câte pisici au intrat în acea cameră, dacă fiecare pisică vede câte trei pisici ?

Răspuns:Camere are patru colțuri. Dacă fiecare din pisicile intrate în cameră vede câte 3 pisici, înseamnă că în cameră au intrat 4 pisici.

2)

Purcelușii

Niște purceluși, pe cale

Au pornit, în șir, la vale :

Unu-n frunte, doi în spate,

Între ei unu-i desparte :

Unu-n coada șirului

Și doi înaintea lui.

Asta e o ghicitoare;

Câți purcei, în șir, sunt oare ?

Răspuns: Dacă un purceluș este în frunte și doi în spate, înseamnă că sunt trei purceluși. Dar mai departe se spune că între ei este unul care-i desparte. În cazul acesta unul este în frunte și altul în spate :deci tot trei purceluși sunt. În ghicitoare se mai spune că unul este în coda șirului, iar doi înaintea lui. Așa dar tot 3 purceluși sunt. Oricum ar fi arăti purcelușii, ei sunt 3 la număr.

3)

Sase zile

Cine poate numi șase zile la rând, fără să spună data sau numele lor?

Răspuns: alaltăieri, ieri, azi, mâine, pomăine, răspoimâine.

4)

Caprele ciobanului

Un om a întâlnit un cioban care păștea niște capre.

Câte capre ai ? îl întreabă el

Ghicește și dumneata, îi răspunde ciobanul :7 sunt cu lapte 8 cu toate și capre și iezi.

Răspuns: Cibanul avea 7 capre și un ied.

5)

Câți elevi erau ?

Marioara a rezolvat prima din clasa problema dată de învățătoare. Ea a explicat problema și altor 3 colegi, Aceștia la rândul lor, au explicat-o mai departe la câte alti 3 și fiecare din aceștia la câte alți 3.

La începutul lecției, toți elevii știau să resolve problema.

Câți elevi erau în clasă ?

Răspuns: Dacă cei 3 colegi, cărora Marioara le-a explicat problema, au explicat-o, la rândul lor, la câte alți 3 colegi, înseamnă că au explicat-o la 9 colegi. Dar acești 9 colegi au explicat-o, la rândul lor, la câte alți 3. Înseamnă că problema este cunoscută de încă alți 27 colegi. Deci dacă problema o știu acum Marioara, plus cei trei colegi cărora le-a explicat ea problema, plus cei 9 cărora le-au explicat-o aceștia, plus cei 27 din urmă, împreună fac 40 de elevi.

6) Intr-o casa locuiesc 2 tati si 2 fii. Cate persoane locuiesc in casa?

Răspuns:3(bunicul, tata,fiul)

7) Intr-un cos sunt cinci mere.Cum poti sa le imparti la cinci fetite in asa fel incat fiecare sa primeasca un mar, dar si in cos sa ramana unul ?

Răspuns:ultima fetita ia cosul cu ultimul mar.

8) Ce este mai greu : un kilogram de fier sau unul de pene ?

Răspuns:cantitatile sunt egale.

9) Cate oua se pot manca dimineata pe stomacul gol ?

Răspuns:unul singur, apoi stomacul nu mai este gol.

10) Un barbat se culca la ora 22 :00.Pune ceasul sa sune la ora noua dimineata, neavand un ceas electronic.Cat timp are liniste ?

Răspuns: o ora

11) Un vanator venea spre casa cu rucsacul plin : avea doi iepuri, trei rate si patru fazani.Cate picioare veneau spre casa ?

Răspuns:doar cele doua ale vanatorului, restul erau in rucsac.

12) Pe un gard erau zece vrabii.Un vanator impusca una.Cate vrabii au ramas pe gard ?

Răspuns: nici una, s-au speriat de zgomot si au zburat.

13) Acum este ora zece noaptea.Afara-i urat si ploua.Crezi ca peste 72 de ore va fi vreme insorita ?

Răspuns:nu poate fi soare, deoarece va fi tot ora zece noaptea.

14) Cum poti imparti in mod egal patru mere la cinci copii ?

Răspuns:facandu-le compot.

15) Pe o masa sunt sase pahare.Primele trei sunt pline cu apa, iar celelalte sunt goale.Asezati-le alternativ ( plin ,gol,…) miscand un singur pahar.

Răspuns:varsati apa din al doilea pahar in al cincilea

16) Cum pot fi tinuti sapte cai in opt grajduri, astfel incat in fiecare sa fie un singur cal sa nu ramana grajduri libere ?

Răspuns:

17) Zugravitul apartamentului familiei noastre,compusa din patru membri, costa cinci sute de lei.Cat ar trebui sa platim daca familia noastra ar avea opt membri ?

Răspuns:tot atat, deoarece pretul nu este legat de numarul de persoane

18) Un calendar cu foi pentru fiecare zi arata 1 septembrie.Cate foi trebuie rupte pentru ca el sa arate data de 31 ?

Răspuns:60 de foi, 30 din septembrie si 30 din octombrie.

3.4. Jocuri matematice

« Matematica e ca urcusul pe munte.Efortul e rasplatit de privelisti marete.Ca si pe munte, ascensiunile in matematica sunt frumoase daca nu esti obsedat doar de locul unde vrei sa ajungi si daca esti in stare sa savurezi tot ce intalnesti pe parcurs. »(Barbu,H. ;Popescu,E. ;-« Activitati de joc si recreativ –distractive »)

Cuvintele lui Solomon Marcus arata foarte bine rolul pe care il indeplineste jocul matematic in insusirea, consolidarea si sistematizarea cunostintelor din cadrul stiintei numerelor.

Deoarece « lumea este guvernata de numere » (Pitagora), suntem obligati sa le trezim elevilor dragostea pentru ele, sa-i invatam sa se « joace » cu operatiile si conceptele abstracte, precum si sa descopere calea de a da raspuns unor « probleme » ce par imposibile la prima vedere.

3.4.1. Reguli nazdravane

Sarcina didactica: completarea unor siruri de numere alcatuite dupa anumite reguli;

Obiective:

sa gaseasca regulile de formare a sirurilor;

sa completeze sirurile cu numerele, imaginile sau corpurile geometrice corespunzatoare;

sa elimine din siruri numerele care nu corespund;

sa-si dezvolte gandirea logica, capacitatea de reprezentare si imaginatia.

1)Completează casetele cu numerele care lipsesc:

a)

b)

2)Completeaza sirul de numere naturale:

0, 1, …., …., 4, …., 6, 7, …., …., 10.

…., 9, …., 7,…., 5, 4, …., …., 1, ….

3)Gaseste vecinii:

…., 2, …. …., 8, …. …., 6, …. …., 1, …. …., 9, ….

4)Ce numar trebuie eliminat / asezat?

83 , 73 , 69 , 96 , 12 , 37 , 38

5) Incercuieste-1 pe cel care urmeaza in sir!

urs, vulpe, urs, vulpe, urs,… …….. (pisica, vulpe, urs):

cocos, rata cu cioc deschis, cocos, rata cu cioc inchis … …… ( rata cu cioc deschis, cocos, rata cu cioc inchis)

6) Continua șirul cu figuri potrivite:

▲►▼◄▲…………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………….

╦ ╩ ╦…………………………………………………………………………………………………………..

≤ ◊ ≥……………………………………………………………………………………………………………

7) Care din numerele indicate completeaza a patra imagine, astfef meat reguia sa fie valabila si pentru ea?

8) Gaseste o reguia simpla pentru secventa urmatoare. Conform acestei reguli, care dintre numerele de mai Jos urmeaza?

(A)1;(B)3;(C)5;(D)10;(E)12

9). Numerele din camion sunt legate printr-o reguia simpla. Care din cele cinci numere enumerate urmeaza?

(A) 78; (B) 97; (C) 98; (D) 93; (E) 101

3.4.2. Ce varsta au persoanele, copacul, pelicanul? Cati soareci a prins pisica? Cati boboci are gasca?

Sarcina didactica: recunoasterea cifrelor din desene si insumarea lor;

Obiective:

sa recunoasca cifrele din desene;

sa calculeze varsta fiintelor, numarul soriceilor si bobocilor, insumand
cifrele gasite.

3.4.3. Formeaza numere!

Sarcina didactica: formarea numerelor de doua, trei sau mai multe cifre ;

Objective:

sa formeze cate doua numere de doua, trei, patru, cinci, sase, sapte cifre
folosind cifrele paunului;

sa scrie cu litere numerele formate.

3.4.4. Numere ascunse

Sarcina didactica: scrierea in tabel a cifrelor din desene in ordine crescatoare si descrescatoare si aflarea sumei lor pe verticala;

Obiective:

sa aseze crescator si descrescator cifrele din desene In tabel;

sa calculeze suma numerelor inscrise pe verticala.

3.4.5. Calcule cu litere

Sarcina didactica: reconstituirea unor calcule in scris ;

Obiective:

a) sa inlocuiasca literele prin cifre pentru a obtine caicule corecte.

OLT + DOI +
J I U DOI

APE DOI

Solutii: 357+ 129 = 486

D = 5, 0 = 7,I = 2 sau 3, E = 6 sau 9

SASE

UNA + UNA

DOUA

DO

MI

SOL

NOTE

Solutii: 634 + 634 = 1268 528 + 528=1056 893 + 893=1786 80 + 45 + 907= 1032 40 + 85 + 907=1032

ABC +

ABC

BBA

ELE EL

E

2EE

Solutii: A = 4, B = 9, C = 7

L = 9, E = 1

3.4.6. Geometrie cu numere

Sarcina didactica: completarea unor figuri geometrice cu numere care respecta o regula data pentru a obtine sumele cerute pe anumite directii;

Obiective:

sa completeze cu numere potrivite figurile geometrice pentru a obtine sumele cerute pe anumite directii;

sa-si consolideze cunostintele despre operatiile aritmetice;

sa-si dezvolte calitatile atentiei, viteza si corectitudinea calculului,capacitatea de reprezentare.

Plaseaza in cerculete numere de la 1 la 12 (o singura data), astfel incat suma numerelor din cele patru cerculete de pe laturile stelutei sa fie egala cu 26.

Solutie:

4 7 10 5

8 6

2 11 12 1 3

Aseaza in cerculete numere naturale de la 0 la 5, astfel incat sa obtii aceeasi suma pe fiecare din laturi; asaza in cerculete numere naturale de la 0 la 9, astfel incat sa obtii suma 15 pe fiecare linie.

3.4.7. Logica matematica (exercitii de asezare tn spatiu / ordonare)

Sarcina didactica: reconstituirea unor siruri (sau ordonari), alcatuirea unor clasamente dupa o serie de propozitii ce contin informatii;

Obiective:

sa extraga din fiecare propozitie informatia oferita;

sa faca conexiuni logice intre informatiile primite;

sa reconstituie sau sa alcatuiasca ordonari, clasamente.

Andrei, Bogdan, Cornel, Daniel si Eugen se pregatesc sa plece in cursa. Plasati-i corect la start stiind ca:

Andrei se afla intre Cornel si Eugen;

Eugen se afla intre Bogdan si Andrei:

Bogdan este alaturi de Daniel.

Capitanul echipei de fotbal alcatuita din Andrei, Bogdan. Cornel, Daniel si Eugen va fi cel mai in varsta dintre ei.

Bogdan: — Eu sunt mai tanar doar decat Cornel.

Eugen: — Eu sunt mai tanar decat Bogdan si mai in varsta decat Andrei.

Daniel: — Eu sunt mai tanar decat Bogdan si Cornel.

La un concurs de schi s-au realizat urmatoarele punctaje: 93, 67, 65. 50, 75, 39 puncte. Precizati clasamentul si punctele acumulate, stiind ca:

Daniela s-a plasat Intre Bogdan si Eugen.

Bogdan a castigat si Corina a pierdut.

Daniela are exact 10 puncte in plus fata de Florin.

III I II IV V VI

Cele cinci case sunt zugravite in rosu, verde, maro, galben sj albastru. Stabiliti ondinea culorilor daca:

Casa verde nu e vecina cu cea galbena.

Casa galbena nu e vecina cu cea din mijloc.

Casa albastra nu e vecina cu cea rosie,

Casa rosie e vecina cu cea verde.

Prima casa este maro.

Vasile, Tudor si Dumitru sunt prenumele a trei elevi din clasa a IV-a. Aflati numele si prenumele fiecaruia daca:

Numele lor de familie sunt tot Vasile, Tudor, Dumitru.

Nici unul nu are numele de familie identic cu prenumele.

Numele lui Dumitru nu este Tudor.

3.4.8. Prietenul meu, numarul necunoscut/ De-a detectivul Mate

Sarcina didactica: aflarea necunoscutei in cadrul exercitiilor cu cele patru operafii sau de formare a numerelor ;

Obiective:

sa stabileasca rolul indeplinit de numarul necunoscut;

sa aplice corect algoritmul de calcul specific fiecarei situatii;

sa afle corect numarul necunoscut in situatii cunoscute sau atipice;

sa verifice corectitudinea aflarii necunoscutei.

Completează casetele:

Completeaza:

7-1-n=2

Scrie pe fiecare colt al stelutei numere formate din zeci, astfel incat suma lor sa

fie 100.

Gaseste numarul care se prezinta astfel:

Sunt cel mai mic numar natural care adunat cu 3 da un numar mai mare decat 6.

Sunt cel mai mare numar natural care scazut din 7 da un numar mai mare decat 3.

Sunt un numar de doua cifre, mai mare decat 40 §i mai mic decat 51. suma cifrelor mele este 9.

Sunt un numar situat intre 50 si 70, la o distanta de 15 numere de numarul 76.

Sunt un numar care se imparte exact pe 24, sunt impar si diferit de 1.

Nu sunt nici cel mai mic, nici cel mai mare numar scris cu cifrele 2, 2, 3.

Completează căsuțele libere cu suma numerelor după model:

Completează căsuțele libere cu sumele corespunzătoare

Completează căsuțele piramidei adunând câte două numere:

3.4.9. Calculam cu litere/Mesaiul cifrat

• Sarcina didactica: efectuarea corecta a unor caicule, asocierea rezultatelor cu litere

date si obtinerea unor mesaje ;

Obiective:

-sa efectueze corect calculele;

-sa asocieze litera din cod cu rezultatul obtinut;

-sa obtina si sa citeasca mesajul, dezvoltandu-si calitatile atentiei si spiritul

de observatie.

De ce este vesel lonel?

Codul: A = 4; E = 6; L = 10; I = 8;

I = 9; M = 12;N=14;R=18;S = 20;

Efectuand exercitiile in ordinea in care sunt scrise si apoi scriind rezultatele obtinute in tabel (tot in ordinea obtinerii lor), vei obtine codul dupa care poti descifra mesajul extraterestrilor.

3.4.10. Numere pare si impare

Sarcina didactica: aplicarea informatiilor despre par – impar in situatii diferite, citirea si solutionarea unor probleme ;

Obiective:

sa. gaseasca aplicatii variate ale cunostintelor matematice;

sa citeasca si sa-si reprezinte corect continutul unor probleme;

sa-si educe si sa-si dezvolte calitatile atentiei, puterea de reprezentare si de imaginare, interesul pentru maternatica.

Sipetul negustorului de perle

Un negustor de perle avea un sipet cu 9 despartituri. Intr-o zi, un alt negustor l-a mtrebat cate perle are in el.

— Nu stiu, dar daca numar pe fiecare latura, gasesc cel mai mic numar par cuprins intre10 si 20. In despartitura din mijloc nu am nimic.

Un matematician le spuse:

— In sipet vad 31 de perle, dar aranjate altfel, cu numai 26 obtin aceea§i suma pe toate laturile, dar una impara.

Cum a aranjat perlele in sipet matematicianul?

Numarand din 4 in 4, descoperi traseul spre minge.

Numara descrescator din 3 in 3 si coloreaza drumul fluturelui spre floare!

3.4.12. Jocuri cu bete de chibrituri

Sarcina didactica: obtinerea unor figuri geometrice, egalitati sau cuvinte prin mijcarea
betelor de chibrituri, calcule cu cifre romane;

Obiective:

sa rezolve probleme folosind betele de chibrituri;

sa-si dezvolte spiritul de observatie, flexibilitatea gandirii, calitatile
atentiei, capacitatea de reprezentare si imaginare, ingeniozitatea;

sa scrie cifre romane;

sa corecteze egalitati in care apar cifrele romane.

1)Din cele 20 de chibrituri luati 6, astfel incat sa ramana 10.

2)Cate patrate poti construi cu 12 bete de chibrituri?

3)Egalitatile sunt gresite. Muta cate un betisor si vei obtine rezultate corecte.

4)Din aceste 3 betisoare, oare poti face patru?

3.4.13. Coloram, calculam, comparam si ne distram!

Sarcina didactica: consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operatii si de
comparare a numerelor;

Obiective:

sa calculeze corect si rapid, respectand cerinta data;

sa aseze corect semnele operatiilor matematice pentru a obtine rezultate
diferite pornind de la aceleas. i cifre;

sa traseze corespondenta intre rezultat si operatii;

sa-si dezvolte calitatile atentiei si interesul pentru matematica;

sa compare doua sau mai multe numere date.

Colorează desenul respectând codul culorilor:

verde albastru maro galben

29 – 7 =…….. 22 – 7 =…….. 24 – 19 =…….. 30 – 7 =……..

21 – 5 =……. 26 – 9 =……. 12 – 9 =…….. 20 –16 =……..

25 – 6 =……. 25 –17 =…….. 20 – 18 =…….. 25 –17 =……..

20 – 8 =…….. 13 – 4 =……. 21 – 2 – 9 =……..

22 –16 =…….. 21 – 3 =…….. 20 – 9 =……..

13 –13 =…….. 14 – 7 =…….. 25 – 5 =……..

Alege perechi de numere ale căror sume să fie cele din mijlocul florii. Scrie-le în petale:

Vreți să aflați câți pași sunt până la floarea de nufăr? Urmăriți exercițiile și calculați:

Furnicile Tina si Mara trebuie sa ajunga la musuroi. Prima alege calea din 2 in 2. cealalta cauta la fiecare pas numere de doua ori mai mari. Colorati diferit drumurile lor

5. Grivei trebuie sa manance doar oasele care arata jumatatea numarului osului ros anterior. Coloreaza ce oase alege Grivei!

6.Oachi

7. Flufy

8. Frunzele

Compune exercitii a caror rezultat sa fie un numar de pe frunze, apoi numeroteaza frunzele.

9. Robo

Numerele date sunt transformate de robotel in numere de 5 ori mai mici. Urmareste sagetile si1 scrie numerele date de Robo.

10. Coloreaza numerele care fac adevarate relatiile:

11. Colorati casutele ce ne conduc la rezultat!

12. Completati etichetele scriind nurnerele urmatoare la locul potrivit: 60, 43, 38, 18,81,65,51.

13. Cei sase copii au greutatile conform tabelului de nai jos. Asezati-i pe leagan astfel incat acesta sa fie in echilibru.

14. Grupati numerele de mai jos cate trei, iar suma fiecarui grup sa fie 100

15. Care dintre cele cinci orase sunt cele mai apropiate intre ele si care sunt cele mai mdepartate?

3.4.14. Un joc vechi de mii de ani – patratul Tangram

Sarcina didactica: obtinerea unor animale, figtiri umane, obiecte prin decuparea $j lipirea

pieselor patratului Tangram, dezvoltarea creativitatii;

Obiective:

sa decupeze si sa recunoasca figurile componente ale patratului Tangram;

sa asambleze prin lipire partile decupate pentru a obtine animale, obiecte, figuri umane;

sa utilizeze la construirea desenelor toate cele sapte tanuri (componente) ale patratului Tangram;

sa-si dezvolte creativitatea construind imagini diferite, dar folosind aceleasi piese

3.4.15. Alte jocuri didactice

Unește forma geometrică cu denumirea sa:

2. Pentru fiecare instrument de măsură, încercuiește mărimea pe care o măsoară:

3. Unește fiecare operație cu rezultatul potrivit:

14 + 10 32 + 6 25- 5 29-20 46+ 13 48 – 21

20 9 24 27 38 59

4. Calculează și completează:

10+ 33 69- 7 49- 8 52+ 6

+12 +11 -30 -12

5. Completează tabelul:

+12

+11

6. Calculează apoi colorează casetele cu rezultatul:

7. Coloreaza tinand cont de indicatii: 1=gri, 2=rosu, 3=verde, 4=maro, 5=galben, 6=roz, 7=albastru, 8=verde deschis.

8. Ce figuri geometrice recunosti in desenul alaturat? Spune cate sunt de fiecare fel.

9. Deseneaza un bradut folosind 4 triunghiuri si un dreptunghi. Model :

10. Scrie numarul corespunzator fiecarei multimi:

11. Deseneaza tot atatea elemente cate indica numarul:

5 7 10

12. Calculeaza:

+ 371= -150= +434` – 314=

START!

13. Completeaza tabelul :

14. Scrie cu cifre romane urmatoarele numere :

15 – ……………… ; 1996 – ……………….. ; 2005 – ………………. ; 197 – ………………. .

Scrie cu cifre arabe numerele scrise mai jos:

XXV – ………… ; MDCXI – ………….. ; MAMLIX – ………….. ; XCXII – …………..

16. Efectuati si apoi completatai tabelul :

17. Scrie ce fracție din desen reprezintă suprafața colorată în fiecare caz :

18. Încercuiește fracțiile corespunzătoare părții colorate :

1 1 1 2 2 2 3 3 3

4 3 2 5 4 3 8 4 6

CAPITOLUL IV. ASPECTE METODICE

4.1 Proiecte didactice,unde jocul didactic matematic este preponderent, indiferent de tipul de curriculum(nucleu, aprofundat sau extins)

Proiect de lecție

Data:

Clasa: I

Propunător:

Obiectul: Matematicã

Subiectul: Consolidare- Adunarea și scãderea nr. naturale 0-100

Tipul lecției: consolidare de cunoștințe

Obiective operaționale:

O1: să rezolve corect exercițiile de adunare și scãdere;

O2: să compare perechile de numere;

O3: sã rezolve probleme cu una sau mai multe operații;

O4: să compunã probleme dupã exercițiul dat;

O5: să gãseascã termenul necunoscut;

O6: să realizeze legãtura între floare și ghiveci;

O7: să participe în mod activ și eficient în activitatea de rezolvare a sarcinilor individual și în perechi.

STRATEGIA DIDACTICĂ :

1.RESURSE PROCEDURALE:

Procedurale: instructajul verbal, problematizarea, conversația euristică, observația dirijată, exercițiul, aprecierea verbală și scrisă

Materiale: postere,fișe, planșe,markere,flip-chart

Organizatorice: frontal, individual, în perechi

3.FORME ȘI TEHNICI DE EVALUARE : observarea sistematică, probă scrisă, autoevaluare, evaluare de către colegi

DESFÃȘURAREA ACTIVITÃȚII

Moment organizatoric

Asigurarea unui climat adecvat bunei desfășurări a lecției;

Verificarea temei cantitativ și calitativ.

Captarea atenției

se realizeazã o discuție legatã de ora precedentã, de limba românã

se prezintã elevilor o planșã ce reprezintã Zâna Fluturilor. Ea și-a chemat fluturașii sã se bucure pe câmpul plin de flori alãturi de albinuțe.

fiecare fluturaș se așazã pe o floare. Florile ascund câte o surprizã.

Anunțarea temei

Elevii vor descoperi surprizele ascunse de flori.

Se va anunța titlul lecției ce urmează să fie însușită: Consolidare- Adunarea și scãderea nr. naturale 0-100

.IV. Dirijarea învățării

elevii sunt împărțiți în 3 grupe: grupa florilor roșii, grupa florilor galbene și grupa florilor portocalii;

fiecare floricicã are anumite sarcini pentru elevi:

1* Frontal

Pe o planșã fiecare grupã va avea câte o bãrcuțã care nu are pânzã. Elevii trebuie sã rezolve exercițiile de pe bãrcuțã și sã caute pânza cu rezultatul potrivit. (ANEXA 1)

2* Frontal

Comparã:

GRUPA 1 GRUPA 2 GRUPA 3

45 + 4 …. 45 + 2 68-57…….31 + 67 99-45……13+23

76-5….89-7 12 +37………42-21 45+3…..69-38

3* ÎN PERECHI

Fiecare floare ascunde un numãr. Descoperã-l:

GRUPA 1 GRUPA 2 GRUPA 3

+ 32 = 77 45 + = 90 – 56 = 33

98- = 52 – 25 = 55 53 + = 85

4*ÎN PERECHI

GRUPA 1

Aflã numerele cu 2 mai mari decât: 42, 62, 75,21, 30,56.

GRUPA 2

Aflã numerele cu 6 mai mici decât: 29, 48, 38, 59, 96,78.

GRUPA 3

Aflã numerele cu 32 mai mari decât: 42, 26,12,45,17,35.

5 *ÎN PERECHI

* Rezolvã problemele:

Fiecare problemã este scrisã pe o floare.

Grupa 1:

1. La o florãrie s-au vândut 26 de garoafe și 43 de frezii. Câte flori s-au vândut la florãrie?

………………………..

……………………………….. ………………………

………………………………

2. Compune o problemã dupã exercițiuldat:

Exercițiul este scris pe floare, iar elevii vor scrie problema pe frunza acesteia.

Grupa 2:

1. Într-o livadã sunt 35 de pruni și 23 de caiși. Câți pomi sunt în livadã?

………………………..

……………………………….. ………………………

………………………………

2. Compune o problemã dupã exercițiuldat:

Exercițiul este scris pe floare, iar elevii vor scrie problema pe frunza acesteia.

Grupa 3:

1. Ovidiu a pescuit 26 de pești. Dintre aceștia, 20 de pești i-a dat Alinei. Câți pești mai are Ovidiu?

………………………..

……………………………….. ………………………

………………………………

2. Compune o problemã dupã exercițiul dat:

Exercițiul este scris pe floare, iar elevii vor scrie problema pe frunza acesteia.

6* Frontal

Pe petalele florilor vor fi scrise problemele, urmând ca împreunã cu elevii sã le rezolvãm:

Rezolvarea se va scrie pe ghiveci!!

7* Frontal

Gãsește floarea potrivitã pentru fiecare ghiveci!

Încheierea lecției

– Zâna fluturilor le va oferi elevilor fișele de lucru (ANEXA 2)

– fac aprecieri frontale cu privire la modul de participare al elevilor la lecție

– transmit tema pentru acasă

– strâng materialele utilizate în timpul activității

ANEXA 1

Așazã corect pânza conform rezultatului de la fiecare exercițiu:

ANEXA 2

FIȘA DE LUCRU

ANEXA 2

FIȘA DE LUCRU

Rezolvã exercițiile și coloreazã fluturașul conform codului de culori:

87-galben

34- roșu

57-verde

23-portocaliu

96-maro

PROIECT DIDACTIC

Data:

Clasa: I

Inv.:

Disciplina: Matematică

Unitatea de învățare: Numerele naturale de la 0 la 5

Subiectul lecției: Numărul și cifra 3

Tipul lecției: Predare-învățare-evaluare

Durata : 45min .

Obiective operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:

cognitive:

O1 – să stabilească corespondența între mulțimile cu două și trei elemente, indiferent de natura acestora;

O2 – să asocieze mulțimii cu trei elemente numărul și cifra corespunzătoarea;

O3- să reprezinte prin puncte, cerculețe, liniuțe etc. mulțimea cu trei elemente;

O4- să scrie pe liniatura caietului cifra 3, respectând forma , încadrarea în spațiul grafic, distanța dintre cifre;

O5- să completeze șiruri cu jetoane potrivite, pe baza regulei date;

b) afective

OA1- să manifeste interes pentru utilizarea corectă a numerelor, pentru o scriere îngrijită și corectă;

OA 2 -să colaboreze cu colegul de bancă sau cu membrii echipei în rezolvarea sarcinilor;

c) psiho-motorii

– să adopte o poziție corectă și comodă a corpului pentru scris;

– să mânuiască corect instrumentul de scris.

Resurse:

1. Metodologice:

a) strategie didactică: dirijată, inductivă;

b) metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația,problematizarea, analiza, munca cu manualul;

c) forme de organizare: frontală, individuală, pe grupe, în perechi;

d) mijloace didactice: numărătoare, , bețișoare, bile colorate, jetoane cu cifre , fructe, legume, animale, planșe didactice ( predarea numerelor 1,2,3)

2. Surse bibliografice:

Curriculum Național. Programe școlare pentru clasele I și a II-a, București, 2004;

Dumitru Săvulescu, Metodica predării matematicii în ciclul primar, Craiova,

Ed. “Gheorghe Alexandru”, 2006;

Gabriela Vasiloancă,Sorina Guzum, Gina Velcu- Activități transdisciplinare-Exerciții-joc ,clasa I,.Ed Erc Presss Educativ, 2005

www.didactic.ro

SCENARIUL DIDACTIC

Povestea cifrei 3…

Se povestește că în momentul nașterii Domnului cei trei magi erau pe drum, îndreptându-se către locul magnific, așa cum îi călăuzea steaua.

Cel de-al doilea mag se afla la o distanță aproximativ egală față de primul și al treilea. Erau cu toții cu privirea îndreptată spre cer, urmărind steaua care vestea nașterea Fiului Domnului.

Dar iată că un curcubeu îi uni printr-un arc pe primul și pe al doilea mag, iar un alt curcubeu îl uni pe al doilea de cel de-al treilea mag.

Fără să prindă chiar de veste, cele două curcubee se lăsară la pământ, arcuite cum erau, parcă închinându-se și ele în fața peșterei în care se născuse Fiul Domnului.

Magii au intrat sfioși, ducând la picioarele pruncului trei daruri: aur, smirnă și tămâie.

Urmele curcubeului au rămas însă la intrare, pe ele crescând cele mai înmiresmate flori din lume, florile de busuioc.

Când au privit oamenii urma aceea au spus că dacă vor să scrie numărul care-i reprezenta pe cei trei magi, vor desena și ei cele două semicercuri minunate, pline cu flori de busuioc….

Și așa a apărut cifra 3…

Numele și prenumele…………………………

NUMĂRUL ȘI CIFRA

1. Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de copii din fiecare căsuță:

2. Scrie numărul de bile de pe fiecare sârmă:

3.Completează mulțimile:

Descriptori de performanță

Proiect didactic

Unitatea:

Data:

Institutor :

Clasa: a II-a

Disciplina: Matematica

Unitatea de învățare: Recapitulare finala

Tema: Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0- 1000 cu trecere peste ordin

Tipul: consolidare

Obiective operaționale: O1- să efectueze operații de adunare si scadere cu numere naturale de la 0 la 1000, fara si cu trecere peste ordin;

O2- să efectueze exerciții care presupun efectuarea probei adunării, scăderii;

O3 – să cunoască terminologia specifică operației de adunare și scădere; O4 – să rezolve probleme cu două operații matematice aplicând adunarea și scăderea numerelor naturale cu trecere peste ordin;

O5 – să afle termenul necunoscut dintr-o relație matematică;

O6 – să participe cu constient ,activ si cu interes la lecție.

Strategia didactica: activ – participativă

Resurse procedurale: jocul didactic, observația, problematizarea, exercițiul, conversația.

Resurse materiale: planșă colorata cartonata, polistiren,jetoane,fișe de lucru, tabla, creta, bolduri, hartie colorata

Resurse informaționale:

Matematica – manual clasa a II a , Stefan Pacearca,Mariana Mogos, Editura Aramis,

București 2004,

Aritmetica. Culegere de exerciții și probleme, C. Badea, D. Berechet, F. Berechet, M. Gardin,

F. Gardin, Editura Paralela 45, Pitești 2001

Mate 2000 + 4/5 ,”Exercitii , probleme, teste ,jocuri”,clasa a II-a , A. Dumitru, D. Bestiu, C

Grigore, Editura Paralela 45

Forme de organizare: activitate frontală, individuală, pe echipe.

ANEXA 1

ANEXA 1.2

2+4 = 10- 5=

4+5 = 8- 2=

13+3 =

ANEXA 3

Completand rebusul vei descoperi pe coloane A-B ca prietenele noastre in ora de matematica sunt niste ………

Primul ordin al unui numar

Formata din zece zeci.

Formata din zece sute.

Cel mai mic numar natural.

Numere cu sot.

Al doilea ordin al unui numar

A

ANEXA 4

TEMA

1. Alege rezultatul corect:

268+122 389 390 395

790- 29 760 759 761

2. Afla termenul necunoscut:

a+270=461 a- 39=580
a= a=

a= a=

3. Afla numarul:

a) cu 236 mai mare decat 346;

b)cu 59 mai mic ca 130.

ANEXA 4.1

Tema pentru copiii cu CES

TEMA

1). Calculati folosind imaginile de mai jos:

2).Coloreaza rezultatul corect:

PROIECT DIDACTIC

DATA:

DISCIPLINA: Matematică

CLASA: a III-a

PROPUNĂTOR:

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Elemente intuitive de geometrie

SUBIECTUL: Poligoane

TIPUL LECȚIEI: mixta

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

2.2. să recunoasca si să descrie forme plane si spatiale,sa clasifice obiecte si desene după criterii variate;

2.9 să continue modele repetitive reprezentate prin obiecte sau numere.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1- să recunoască si sa descrie poligoane ;

O2-să identifice elementele componente ale unui poligon pe desene

O3-să deseneze diferite poligoane

O4- sa construiasca poligoane folosind axa de simetrie

O5-să continue modele repetitive.

STRATEGII DIDACTICE:

a) Metode și procedee:

-conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, jocul didactic

b) Mijloace de învățământ:

-manualul, flipchart, coli de flipchart, fișe de lucru, planse, markere, creioane colorate

c) Forme de organizare a colectivului:

– frontal, în perechi, individual

Bibliografie:

Dumitru,Alexandrina,Viorel-George Dumitru, MATEMATICĂ – Manual pentru clasa a III-a, Ed Corint 2005, București;

Neacșu, Ioan, (coord), (1988), Metodica predării matematicii la clasele I-IV, E.D.P., București;

Gardin, M.,Gardin, F., (2007), MATEMATICĂ – culegere de exerciții și probleme, Editura Paralela 45, Pitești.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

ANEXA 1

ANEXA 2

Fișa de evaluare

1. Colorează cu galben triunghiurile, cu albastru pătratele, cu portocaliu cercurile și cu roșu dreptunghiurile.

2. Desenează, după contur, figurile geometrice:

3. Continuă modelul cu încă cinci figuri:

4.Asezati :in interiorul cercului un patrat,in exteriorul cercului un triunghi,in interiorul triunghiului un dreptunghi,in interiorul patratului un cerc.

5.Privește cu atenție căsuța Scufiței Roșii, vezi din ce figuri geometrice este formată, numără-le și scrie numărul lor în figurile corespunzătoare din stânga.

6.Scufița Roșie a ajuns cu bine la casa bunicii. Pentru ca bunica să fie sigură că nu va fi iar păcălită și să-i dea drumul în căsuța ei nepoțelei, să rezolvăm ultimul punct din fișă. Scrie ce figură geometrică reprezintă fiecare număr din căsuță.

Fisa-anexa 2

CRITERII DE ACORDARE A CALIFICATIVELOR:

Proiect didactic

Clasa : a IV-a

Invatatoare:

Aria curriculară : Matematică și Științe ale naturii

Disciplina : Matematică

Subiectul lecției : Împărțirea numerelor naturale în concentrul 0-1000

Tipul lecției : de consolidare

Obiective operaționale : O1 -să efectueze operații de împărțire cu numere naturale

în concentrul 0-1000;

O2 –să rezolve exerciții cu mai multe operații, respectând ordinea efectuării operațiilor;

O3 – să utilizeze limbajul matematic adecvat;

O4 – să rezolve probleme cu trei și cu mai multe operații

O5 –să compună probleme după anumite cerințe;

O6 – să colaboreze în rezolvarea unor exerciții și probleme.

Strategia didactică : activ-participativă

metode și procedee: exercițiul, munca independentă, conversația, explicația, elemente de problematizare;”Cubul”

resurse materiale : fișe de lucru, planșă

Resurse informaționale : – M.E.C.T., C.N.C. -Programa școlară pentru clasa a IV-a – Constantin Petrovici – Metodica predării matematicii

Tipuri de activitate : frontală, independentă, în perechi

Contextualizare: Activitatea se desfășoară în sala de clasă, în cadrul

Comisiei metodice a învățătorilor

Designul lecției

FIȘĂ DE LUCRU

Completați tabelul:

2. Rezolvă în 2 moduri:

(848+456+424) : 4 =

3. Calculați respectând ordinea operațiilor:

2007 : 3+[(390×5 : 6+88) : 7 +125×8]+950 : 5=

4. Află valoarea lui X:

2007 : 3+[(X · 5 : 6+88) : 7 +125×8]+950 : 5=1918

Fise de lucru

FISA DE LUCRU

Numerele naturale de la 0 la 10

1.Scrie numarul corespunzator fiecarei multimi:

2.Deseneaza tot atatea elemente cate indica numarul:

5 7 10

3.Completeaza sirul de numere naturale:

0, 1, …., …., 4, …., 6, 7, …., …., 10.

…., 9, …., 7,…., 5, 4, …., …., 1, ….

4.Gaseste vecinii:

…., 2, …. …., 8, …. …., 6, …. …., 1, …. …., 9, ….

Numerele naturale de la 30 la 100

1. Completați casetele cu numerele care lipsesc:

64______66 58_____60 41_______43

98______100 77______79 89________91

37_______39 35_______37 59_______61

2. Scrieți numerele :

a) de la 48 la 55

__________________________________________________________________

b) de la 86 la 94

__________________________________________________________________

c) de la 33 la 41

___________________________________________________________________

3. Subliniați numărul mai mare :

64 și 46 69 și 70

39 și 19 43 și 50

48 și 58 89 și 84

4. Ordonați și scrieți numerele de la cel mai mic la cel mai mare :

29 , 54, 40, 51, 87, 94

5. Scrieți vecinii numerelor :

______ 33 _______ _________60 _________ _________41____

_______ 79 ______ ______89 ________ _______99 ___________

LABIRINT MATEMATIC

Descoperă în TABLOUL LITERELOR următoarele cuvinte : SUMĂ , PRODUS , DIFERENȚĂ , REST , CÂT , MINUS , ORI , TERMEN , PLUS , ADUNARE , DESCĂZUT , FACTOR , SCĂZĂTOR , ÎNMULȚIRE , ÎMPĂRȚIRE , SCĂDERE

MĂSURAREA TIMPULUI

– fișă de lucru la matematică –

1. Ionuț este elev în clasa întâi . El începe cursurile școlare la ora _____ și le termină la ora _____ . După 5 ore, împreună cu părinții , vizionează un spectacol care durează 2 ore , adică începe la ora _____ și se termină la ora _____ . După spectacol întreaga familie se mai plimbă o oră și se întoarce acasă la ora _____ .

2. Cosmin s-a trezit la ora 7 , iar frățiorul său a mai dormit 2 ore și jumătate .

La ce oră s-a trezit frățiorul lui Cosmin ?

………………………………………………………………………………………….

3. Un tren pleacă din Craiova la ora 15 și ajunge în Deva la ora 17 .

În câte ore parcurge trenul aceasta distanță ?

………………………………………………………………………………………….

4. În orarul unui școlar este trecută matematica în prima , a doua , a treia și a cincea zi a săptămânii , iar desenul în a doua și a patra zi a săptămânii .

În ce zile are școlarul matematica ? …………………………………….

În ce zile are orele de desen ? …………………………………………….

5. Ieri , Mariana i-a spus prietenei sale : „ Îți voi face o vizită poimâine ” . Întâlnirea a fost amânată cu două zile .

Dacă astăzi este miercuri , precizează :

a) când trebuia făcută vizita → …………………………………………..

b) în ce zi se vor întâlni cele două prietene → ……………………..

6. Ionuț este mai mic decât Sorin cu 4 luni .

Știind că Sorin s-a născut în luna februarie , precizează în ce lună s-a născut Ionuț . ………………………………………………………..

7. Într-o scorbură erau 3 iepurași . Cel mijlociu este cu 5 luni mai în vârstă decât cel mic și cu 4 luni mai tânăr decât cel mare .

Ce diferență , în luni , este între iepurele cel mic și iepurele cel mare ? ………………………………………………………………………….

8. Moș Crăciun ăși cheamă spiridușii cu 6 luni înainte de a împărți darurile copiilor .

Știind că spiridușii sosesc după 3 zile și că Moșul i-a chemat într-o zi de vineri , enumeră în ce lună sunt chemați spiridușii și în ce zi a săptămânii sosesc aceștia .

………………………………………………………………………………………….

9. Bogdănel este născut în luna februarie și are 7 anișori . Anul acesta data de 1 februarie 2003 cade sâmbăta .Știind că Bogdan ăși aniversează ziua de naștere în a treia zi de duminică a lunii , spuneți pe ce dată s-a născut copilul .

………………………………………………………………………………………….

FISA DE LUCRU

Figurile geometrice

1. Ce figuri geometrice recunosti in desenul alaturat? Spune cate sunt de fiecare fel.

2. Deseneaza un bradut folosind 4 triunghiuri si un dreptunghi. Model :

3. Daca ai terminat, poti colora desenele !

Fișă de lucru

1.Află suma perechilor de numere: 562 și 345 ; 612 și 176 ;

162 și 627 ; 271 și 418 ; 324 și 562 ;888 și 111

_______________________ __________________________

_______________________ __________________________

_______________________ __________________________

_______________________ __________________________

2.Află diferența perechilor de numere : 453 și 123 ; 788 și 455 ;

769 și 451; 564 și 142;

_______________________ __________________________

_______________________ __________________________

3.Află suma vecinilor numărului 434:

_________________________________________________

4. Află diferența dintre cel mai mare și cel mai mic număr scris cu trei cifre: ________________________________________________

5. Calculați și colorați ! 444= roșu ; 562 =albastru ;

487 =maro; 358= verde ; 868=negru ;

212+ 232= ………… 999 – 641 = ……………..

784 – 222 =……….. 253 + 234 = …………….

111+333 = ………… 151 + 411= ……………

425 + 443 = ……….

444

358

562 487

444

562

868

Figuri geometrice – Fișă de lucru distractivă

Scrie câte figuri geometrice sunt din fiecare fel în desen,apoi colorează desenul.

Fișă de lucru – Numere naturale 1000 – 1.000.000

( formare, scriere, citire)

1.Scrie numerele date în tabel.9 273; 300 098; 1 000 000; 5 006; 945 313.

2.Scrie cu cifre numerele:

• cinci sute cincizeci de mii trei:__________________________________

• nouă sute de mii patruzeci și trei: _______________________________

• un milion: _________________________________________________

• cincizeci de mii 0 sută treisprezece:_____________________________

• patruzeci și patru mii patru sute paisprezece:______________________

3.Scrie cu cifre și cu litere:

• anul în care te-ai născut:_______=________________________________

• anul în care ne aflăm:_______ = _________________________________

4.Completează tabelul:

5. Folosind cifrele 7, 4, 0, 1, 6 scrie:

• cel mai mic număr scris cu cinci cifre:____________________

• cel mai mare număr scris cu cinci cifre:___________________

• scrie încă trei numere folosind toate cifrele date:____________

____________________________________________________

6.Subliniați numerele pare: 1 932; 6 657; 999 880; 6 248; 29 213; 13 648;

555 055; 633 750; 76 006; 45 045.

7. Subliniați numerele impare: 843; 7 110; 89 722; 4 265; 67 007;

299 126; 647; 160 028; 11 011; 330 038.

Fișă de lucru – Numere naturale 1 000 – 1 000 000

( comparare, descompunere,compunere)

1.Completează casetele libere:

2.Descompune numerele de mai jos după model:

2851= 2 000 + 800 + 50 + 1 3 962=_______+_____+___+___

7 529=_____+____+___+__ 3 003=_______+_____+___+___

3.Desenează biluțe pentru a forma numerele notate dedesubt:

m s z u zm m z s u m s z u zm m s z u

2 325 21 301 5 124 13 230

4.Scrie semnul potrivit între perechile de numere date:(< ;= ; > ):

1 000___2 000 2 002___2 020 34 800___13 800

8 567___7 568 73 208___173 208 1 000 000 ___1 000

5.Scrie în ordine crescătoare numerele:

102 374; 20 483; 87 845; 67 430; 1 023; 109 054.

________________________________________________________________________________________________________

6.Scrie în ordine descrescătoare numerele:

12 345; 7 345; 4 506; 80 901; 222; 1 000.

____________________________________________________

____________________________________________________

Fișă de lucru – Numere naturale 1 000 – 1 000 000

( comparare, descompunere,compunere)

1.Colorează cu galben baloanele pe care sunt scrise numere pare și cu roșu baloanele pe care sunt scrise numere impare:

8576 10 231 173 562 2 936

3 824 2 359 675 9 750

2. Scrie pe peștișori, în ordine crescătoare numerele date, apoi colorează-i: 7 591 3 333 , 12 860 , 321 464 , 212.

3.Scrie pe flori, în ordine descrescătoare, numerele date, spoi colorează –le după preferință:

707; 148 841; 27 653; 7 814; 1 356; 63.

Fișă de lucru-Unități de măsură pentru capacitate

1.Realizează corespondența dintre coloana întâi și coloana a doua:

• unitatea principală • decalitrul,hectolitrul, kilolitrul

• submultiplii litrului • litrul

• multiplii litrului • dacilitrul, centilitrul, mililitrul

2.Completează unitatea de măsură corespunzătoare:

♦capacitatea unei găleți=10___ ♦capacitatea unui pahar=200___

♦capacitatea unei pipete=5___ ♦capacitatea unui butoi=1____

♦ capacitatea unei cisterne = 10____

3.La o cantină se aduc în fiecare zi cantitățile de lapte prezentate în graficul de mai jos.Observă cu atenție graficul și rezolvă cerințele:

a.Scrie ce cantitate de lapte s – a adus în fiecare zi:

• luni;_____l • marți:_____l • miercuri:______l

• joi:______l • vineri:_____l • sâmbătă:______l

b.În care zi s – a adus cantitatea de lapte cea mai mare?

R:________________

c.În care zi s -a adus cantitatea cea mai mică de lapte?

R:________________

d.Ce cantitate de lapte s – a adus în total?

___________________________________________________

____________________________ R:________________

Fișă de lucru – Unitați de măsură pentru timp

1.Completați:

• 1 minut = _____secunde • 1 săptămână =_____zile

• 1 an = ____ luni • 1 oră = _____ minute

• 1 lună = _____,_____ sau _____zile

• 1 an = _____sau_____zile

• Zilele săptămânii sunt:________________________________

_________________________________

• Lunile anului sunt:___________________________________
___________________________________________________

2.Ce oră indică ceasul?Scrie ora de pe ceasul electronic,ca în exemplul dat:

3.Știind că pisica are durata medie de viață de 15 ani,ursul de 25 ani și maimuța de 50 ani,ordonează cele trei animale în ordine crescătoare, după durata de viață.

1_______________2________________3__________________

4.Tata călătorește de la Bacău la Timișoara o zi și o noapte.Câte ore călătorește tata? _____________________________________________

5.Știind că începi orele la școală la ora 8,că ai într-o zi patru lecții care durează fiecare câte 50 minute și pauza dintre ele este de 10 minute,scrie:

a)Câte minute durează toate lecțiile?______________________

b)Câte minute durează cele 3 pauze dintre lecții?____________

c)Câte minute stai la școală?____________________________

d)La ce oră pleci de la școală?___________________________

FISA- Ordinea operatiilor

Efectuati respectand ordinea operatiilor, apoi colorati conform codului dat:

0 -verde deschis 12-galben

2 – verde inchis 14-alb

4 — ros u

16-maro deschis

6-roz

18 – maro inchis

8-gri

20 – albastru deschis

10-albastru inchis

Observatii metodice privind eficienta jocului didactic

La copii, aproape totul este un joc. “ A te întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Copilăria servește pentru joc și imitare” (Claparède, Eduard- “Psihologia copilului și psihologia experimantală”, E.D.P., București, 1975). Prin joc copilul se dezvoltă, își coordonează ființa și îi dă vigoare.

În cadrul jocului are loc dezvoltarea tuturor laturilor personalității copiilor: capacitățile intelectuale, calitățile motrice, spiritul creativ.

Jocul didactic este una din formele de învățare cu cele mai bogate efecte educative, un foarte bun mijloc de activizare a școlarului mic și de stimulare a resurselor lui intelectuale.

Jocul didactic are bogate resurse de stimulare a creativității. Prin libertatea de gândire și acțiune, prin încrederea în puterile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile didactice devin, pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverența, dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului, spiritul de cooperare, de viață în colectiv, de comportare civilizată.

Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacității de a crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte și fenomene, precum și de a efectua diverse combinații mintale cu imaginile respective. În procesul jocului, copilul dobândește numeroase și variate cunoștințe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă și nemijlocită a realității: percepțiile, reprezentările, memoria, imaginația, limbajul, gândirea.

Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor. Sunt jocuri și exerciții distractive care solicită diverse soluții de rezolvare. Elevii cu posibilități mai mari vor găsi o varietate de căi, soluții mai ingenioase, iar cei cu posibilități mai reduse vor fi ajutați să nu se descurajeze.

Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor sau a progreselor înregistrate, ajutând astfel la preîntâmpinarea rămânerii în urmă la învățătură și stimularea unor aptitudini.

Unele jocuri pot evidenția mai bine valoarea practică a cunoștințelor matematice: “La magazin”, “La librărie”, elevii efectuează operații matematice subordonate unui joc practic, acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată.

Atât latura informativă cât și cea formativă a învățământului pot fi realizate mai temeinic și mai plăcut prin intermediul jocului didactic. Jocul didactic nu înseamnă “o joacă de copii”, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit înțelegerea problemelor, fixarea și formarea deprinderilor durabile, împlinirea personalității elevilor.

Făcând prin învățarea prin jocurile didactice un stil obișnuit de lucru cu elevii, am putut constata nu numai progrese la învățătură – mai ales cu elevii slabi sau cu un ritm lent de lucru – ci și o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, un interes sporit și o evidentă plăcere pentru lecțiile în care așteptau jocuri de destindere.

Numărarea și calculul nu reprezintă obligatoriu primul și singurul mod de a introduce matematica. Noțiunea de număr nu trebuie să fie abordată fără ca gândirea să fi fost exersată dinainte de procesul de descoperire a relațiilor din realitate, de imaginare a altor relații în cadrul jocului.

Operând cu mulțimi, concretizate prin piesele trusei, obiectivul principal este dezvoltarea unei gândiri cu calități deosebite, a unui limbaj cât mai adecvat matematicii, valoarea lor răsfrângându-se și asupra dezvoltării și perfecționării tuturor proceselor psihice de cunoaștere.

Jocurile logico-matematice fac o legătură firească între matematica preșcolară și cea școlară prin intuirea și înțelegerea noțiunii de mulțimi, relații, până la pregătirea însușirii noțiunii de număr.

Începute la grădiniță, aceste jocuri se complică odată cu venirea copilului la școală, când drumul lor continuă ascendent. Fără a neglija programa școlară sau capacitatea de efort și înțelegere a copiilor de 6-7 ani, am abordat câteva modalități personale de predare-învățare. Astfel, am rezervat mai multe ore de repetare a noțiunilor transmise, știut fiind faptul că “repetarea este mama învățării”. Pentru a evita monotonia, am realizat fixarea cunoștințelor prin folosirea unor jocuri diverse. Pentru a antrena întregul colectiv de elevi, am utilizat de câte ori a fost necesar, fișele de muncă independentă.

Este cunoscut faptul că obiectivul principal al predării matematicii în primele patru clase primare îl constituie învățarea și consolidarea celor patru operații cu numere naturale, îmbogățirea și completarea cunoștințelor și deprinderilor dobândite. La realizarea acestui obiectiv am ajuns numai printr-un proces de predare-învățare activă și sistematică ce a facilitat participarea conștientă a elevilor la deducerea principiilor de bază, la sesizarea caracterului structurilor algebrice din care se deduc operațiile cu mulțimea numerelor naturale.

Procedând astfel, am creat condiții favorabile realizării sarcinii de a dezvolta efectiv deprinderi de abstractizare și generalizare, de transfer al cunoștințelor de la un domeniu la altul.

Pentru consolidarea și aprofundarea celor patru operații cu numere naturale, am insistat asupra suportului logico-matematic al cunoștințelor despre mulțimi, ce se impun a fi actualizate și precizate riguros. În acest scop, prin exerciții și jocuri, am căutat să precizez noțiunile: mulțimea și cardinalul ei, mulțimea vidă, reuniunea, intersecția, diferența a două mulțimi, etc. Am început cu elevii numărări ale elementelor mulțimilor rezultate din operații, sugerându-le găsirea legăturilor dintre cardinalul mulțimilor și cardinalul mulțimii rezultate din operații. Toate aceste cunoștințe au putut fi însușite numai cu condiția ca ele să fie traduse în modul de a gândi al copilului, iar modalitatea cea mai eficientă de organizare a acestor activități în scopul obținerii unui randament maxim a fost jocul didactic.

Situațiile problematice puse în fața copilului prin jocurile logice le solicită un efort de gândire, exersând capacitatea de a aplica în practică cunoștințele matematice dobândite. Ele supun vederea la un antrenament sistematic, asigurând o valoare operațională cunoștințelor acestora.

Prin practicarea jocurilor logice se acumulează o serie de experiențe ce permit copiilor să integreze într-un sistem organic mulțimile, conceptele logice și, în final, numerele. Valoarea lor formativă sporește cu cât cel care le conduce dă curs liber principiilor de bază care le călăuzește.

Jocul matematic este o formă de muncă independentă utilizată în rezolvarea exercițiilor și în același timp, permite controlul înțelegerii și al învățării, în condiții de individualizare a învățământului.

Se înțelege că jocurile didactice nu reprezintă un scop în sine, ci doar o metodă de lucru alături de celelalte, la care învățătorul – fără a abuza de ele – apelează în diversele etape ale lecției și eventual în afara orelor de clasă, în cadrul activităților școlare.

Evaluarea

4.4.1. Mijloace si tehnici de evaluare

Evaluarea sau examinarea reprezintă actul didactic complex, integrat întregului proces de învățământ care urmărește măsurarea cantității cunoștințelor dobândite, ca și valoarea, nivelul, performanțele și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului didactic. A evalua rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum și eficiența metodelor de predare – învățare. Acesta este punctul final dintr-o succesiune de acțiuni, precum:

Stabilirea scopurilor pedagogice;

Proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor;

Măsurarea rezultatelor aplicării programului.

Relațiile funcționale dintre acțiunile de evaluare a rezultatelor școlare, pe de o parte, și procesele de instruire și educare, pe de altă parte, relevă funcțiile fundamentale ale evaluării în activitatea școlară.

Prima dintre acestea este de constatare și apreciere a rezultatelor produse. Următoarea vizează cunoașterea factorilor și situațiilor care au condus la obținerea rezultatelor constatate, deci, o diagnosticare a activității desfășurate.

Rostul evaluării rezultatelor școlare nu se limitează, așadar, la cunoașterea acestora și la clasificarea și ierarhizarea elevilor în funcție de performanțele obținute, ci constă, mai ales, în a stabili elementele izbutite ale procesului, precum și aspectele nereușite, punctele critice ce urmează să fie remediate.

În continuare, constatarea și diagnosticarea oferă, prin datele și informațiile referitoare la starea procesului, sugestii pentru deciziile care urmează a fi adoptate cu privire la desfășurarea activității în etapele următoare și anticiparea rezultatelor posibile. Sub acest aspect, evaluarea îndeplinește o funcție de predicție (pronosticare).

Prin urmare, cunoașterea rezultatelor, explicarea acestora prin factorii și condițiile care le-au produs, precum și prevederea desfășurării activității în secvențele următoare, constituie sensul și funcțiile esențiale evaluării.

Aceste funcții sunt complementare.

Evaluarea constituie o acțiune complexă care presupune realizarea mai multor operații:

Măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea;

Interpretarea și aprecierea datelor obținute;

Adoptarea deciziilor ameliorative.

Uneori, evaluarea este raportată numai la una din aceste operații, mai cu seamă la aprecierea rezultatelor.

Măsurarea constă în utilizarea unor procedee prin care se stabilește o relație funcțională între un ansamblu de simboluri și un ansamblu de obiecte, subiecte sau evenimente, conform unei caracteristici observabile.

Aprecierea presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra rezultatului unei măsurători, acordând o semnificație unui rezultat pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori.

Decizia reprezintă concluziile desprinse din interpretarea datelor evaluării rezultatelor, mai ales din diagnosticarea activității care a produs rezultatele constatate, precum și măsurile preconizate pentru înlăturarea neajunsurilor, în general pentru îmbunătățirea activității în etapa următoare.

În desfășurarea procesului evaluativ, măsurarea și aprecierea (cele două etape importante) capătă semnificații și coerență în funcție de metoda utilizată în susținerea acestui demers. În contextul metodologic ales pentru un anumit tip de evaluare, instrumentul în sine devine partea operațională relațională cu sarcina de lucru prin intermediul căreia elevul demonstrează abilități și capacități specifice situației de învățare sau de evaluare.

Instrumentul de evaluare este cel care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul inițiat pentru a atinge scopul propus, uneori reușind chiar o schimbare a modului de abordare a practicii evaluative curente sau a celei de examen.

În funcție de obiectivele educaționale urmărite, se folosesc strategii de evaluare variate, ce îmbină evaluarea continuă cu utilizarea diferitelor forme de testare. Este esențial ca aceste acțiuni de evaluare să fie judicios echilibrate, păstrându-se cu măsură raportul dintre aspectele informative și cele formative cuprinse în obiectivele procesului de predare-învățare.

Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare menționate impune, la rândul ei, diversificarea tehnicilor și a instrumentelor de evaluare:

metode tradiționale:

– probe orale;

– probe scrise;

– probe practice.

metode alternative (complementare):

– observarea sistematică a elevilor;

– investigația;

– chestionarul;

– proiectul (miniproiectul);

– portofoliul;

– tema pentru acasă;

– tema de lucru în clasă;

– grile de evaluare;

– scale de evaluare;

– autoevaluarea.

A)Metodele tradiționale

Progresul achizițiilor în domeniul pedagogiei se realizează întotdeauna pornind de la ceea ce practica pedagogică a confirmat ca eficient.

De aceea, în evaluarea continuă, metodele tradiționale nu reprezintă ceva vechi, perimat. Ele sunt considerate acele metode care au dobândit acest apelativ datorită faptului că rămân cele mai des utilizate metode, cu condiția de a se asigura calitatea corespunzătoare a instrumentelor și echilibrul între probele scrise, orale și practice, prin probă înțelegându-se orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către învățător.

Din categoria metodelor tradiționale fac parte:

Probele orale;

Probele scrise;

Probele practice.

a) Probele orale – reprezintă metoda cel mai des utilizată la clasă.

Unele dintre caracteristicile probelor orale pot fi percepute ca avantaje, cum ar fi:

– flexibilitatea și adecvarea individuală a modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor și gradul lor de dificultate în funcție de calitatea răspunsurilor oferite de către elev;

– posibilitatea de a clarifica și corecta imediat eventualele erori sau neînțelegeri ale elevului în raport cu un conținut specific;

– formularea răspunsurilor urmărind logica și dinamica unui discurs oral, ceea ce oferă mai multă libertate de manifestare a originalității elevului, a capacității sale de argumentare;

– posibilitatea dată învățătorului de a realiza evaluări de ordin atitudinal sau comportamental;

– stabilirea unei interacțiuni optime învățător-elev.

Alte caracteristici trebuie văzute ca limite ale acestor probe, dintre care se pot menționa:

– diversele circumstanțe (factori externi) care pot influența obiectivitatea evaluării atât din perspectiva învățătorului, cât și a elevului;

– nivelul scăzut de fidelitate și validitate;

– consumul mare de timp, având în vedere că elevii sunt evaluați individual.

b) Probele scrise – sunt practicate și uneori chiar preferate, datorită unora dintre avantajele lor imposibil de ignorat în condițiile în care se dorește eficientizarea procesului de instruire și creșterea gradului de obiectivitate în apreciere. Ioan Cerghit consideră că probele scrise se datorează unor “considerente obiective (număr redus de ore la unele discipline, programă și clase aglomerate) cât și unor considerente psihopedagogice deoarece lucrările scrise dau posibilitatea elevilor să lucreze în ritm propriu, relevând mai pregnant capacitatea lor de organizare a cunoștințelor lor după un plan logic, expunere, disciplină în gândire, deprindere de muncă, independență, putere de sinteză și de exprimare în scris etc.” Un alt avantaj al probelor scrise ar fi acela că au o valoare de obiectivitate și imparțialitate mai mare decât cele orale.

Probele scrise aduc desigur și dezavantaje și anume:

– oferă elevului o slabă retroinformare utilă;

– îngrădesc sever sfera cunoștințelor ce urmează a fi verificate;

– lipsește climatul psihologic și cel afectiv.

c) Probele practice – oferă posibilitatea evaluării capacității elevilor de a aplica cunoștințele în practică, precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și a deprinderilor formate. Sunt cunoscute multiple forme de realizare: experiențe de laborator, lucrări experimentale, desene, schițe, grafice.

Activitățile practice oferă posibilitatea elevului de a-și dezvolta atât competențele generale (comunicare, analiză, sinteză, evaluare), cât și pe cele specifice, aplicative (utilizarea datelor, a instrumentelor de lucru, interpretarea rezultatelor).

Metodele tradiționale de evaluare, concepute ca realizând un echilibru între probele orale, scrise și cele practice, constituie la momentul actual elementele principale și dominante în desfășurarea actului evaluativ.

B) Metodele alternative (complementare)

Cele mai importante finalități ale evaluării procesului instructiv-educativ, în ultimul timp, se concretizează în :

cunoștințe și capacități;

atitudini (practice, sociale, științifice);

interese;

capacitatea de a face aprecieri de valoare (opinii, adaptări atitudinale și comportamentale).

Pornind de la această realitate, strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acțiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu, dar, mai ales, ceea ce pot să facă.

Principalele metode alternative sau complementare de evaluare al căror potențial formativ susține individualizarea actului educațional prin sprijinul elevului sunt :

a) Observarea sistematică a activităților și a comportamentului elevilor;

b) Investigația;

c) Proiectul;

d) Portofoliul;

e) Autoevaluarea.

a) Observarea sistematică a activităților și a comportamentului elevilor în timpul activității didactice este o tehnică de evaluare ce furnizează învățătorului o serie de informații, diverse și complete, greu de obținut prin intermediul metodelor de evaluare tradițională. Observarea este adeseori însoțită de aprecierea verbală asupra activității/răspunsurilor elevilor.

Pentru a înregistra informațiile de care are nevoie, învățătorul are la dispoziție practic cinci modalități:

– fișa de observații curente;

– fișa de evaluare (calitativă);

– scara de clasificare;

– lista de control/verificare;

– fișa de caracterizare psiho-pedagogică (la final de ciclu).

Fișa de evaluare – este completată de către învățător, în ea înregistrându-se date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care învățătorul le identifică în comportamentul sau în modul de acțiune al elevilor săi, precum și interpretările învățătorului asupra celor întâmplate.

Scara de clasificare – însumează un set de caracteristici (comportamentale) ce trebuie supuse evaluării.

Lista de control/verificare – deși pare asemănătoare cu scara de clasificare ca manieră de structurare, se deosebește de aceasta prin faptul că prin intermediul ei doar se constată prezența sau absența unui comportament, fără a emite o judecată de valoare oricât de simplă.

b) Investigația – oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creator cunoștințele însușite și de a explora situații noi de învățare pe parcursul unei ore de curs. Metoda presupune definirea unei sarcini de lucru cu instrucțiuni precise, înțelegerea acestora de către elevi înainte de a trece la rezolvarea propriu-zisă, practică, prin care elevii își pot demonstra un întreg complex de cunoștințe și de capacități.

c) Proiectul – este un demers evaluativ mai amplu, ce permite o apreciere complexă și nuanțată a învățării, ajutând la identificarea unor calități individuale ale elevilor. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elevi, deși implică un volum de muncă sporit – inclusiv activitatea individuală în afara clasei. Proiectul reprezintă o formă de evaluare complexă, ce conduce la aprecierea unor capacități și cunoștințe superioare, precum:

– apropierea unor metode de investigație științifice;

– găsirea unor soluții de rezolvare originale;

– organizarea și sintetizarea materialului;

– generalizarea problemei;

– aplicarea soluției la un câmp mai vast de experiențe;

– prezentarea concluziilor.

d) Portofoliul – este un instrument de evaluare complex, ce include experiența și rezultatele relevante obținute prin celelalte metode de evaluare. El reprezintă „cartea de vizită“ a elevului urmărind procesul global înregistrat de acesta, nu numai în ceea ce privește cunoștințele achiziționate pe o unitate mare de timp, dar și atitudinile acestuia; este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului, acționând ca factor al dezvoltării personalității, rezervându-i elevului un rol activ în învățare.

Portofoliul poate fi de două tipuri: portofoliu de învățare și de evaluare. În funcție de caracterul său, se modifică și conținutul acestuia. Portofoliul surprinde și evaluează elevul în complexitatea personalității sale, componentele lui înscriindu-se în sfera interdisciplinarității.

e) O metodă de evaluare care dă rezultate din ce în ce mai bune este autoevaluarea. Explicându-le elevilor criteriile de autoevaluare, oferindu-le modele și cerându-le să se autoevalueze, crește gradul de conștientizare de către aceștia a țelurilor către care trebuie să tindă. S-a demonstrat că autoevaluarea dublează cunoștințele dobândite, dacă este folosită frecvent. Ea încurajează obișnuința de autoanaliză, ceea ce este esențial pentru perfecționare, asigură faptul că elevii preiau responsabilitatea învățării, concentrează atenția asupra efortului și stăruinței. Autoevaluarea are drept scop să-i ajute pe elevi să-și dezvolte capacitățile de autocunoaștere și de autoevaluare, să compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învățării și de standardele educaționale, să-și dezvolte un program propriu de învățare, să-și autoevalueze și valorizeze atitudini și comportamente.

Unii teoreticieni includ examenele ca modalitate de evaluare externă în lista metodelor alternative de evaluare. Examenele certifică, la sfârșit de ciclu școlar, cunoștințele și competențele elevilor care le permit acestora să acceadă într-o nouă formă de învățământ, sau într-un ciclu școlar superior. Ca instrumente de evaluare, se folosesc testele standardizate sau nestandardizate, interviul, probele orale.

În ceea ce privește tipurile de evaluare, după cantitatea de informații încorporabile de către elevi și după perspectiva temporală, se întâlnesc două tipuri de evaluare :

evaluarea cumulativă, denumită și sumativă – este cea care se realizeză prin verificări parțiale de sondaj, pe parcursul programului, ce se încheie cu aprecieri de bilanț asupra rezultatelor.

evaluarea formativă (continuă) – are loc pe tot parcursul procesului didactic, realizându-se pe secvențe mai mici, prin verificarea performanțelor tuturor elevilor și a conținutului esențial al materiei parcurse. Această metodă are drept scop ameliorarea procesului de învățare, permițând găsirea neajunsurilor, lipsurilor și greutăților, ajungându-se astfel la perfecționarea activității didactice. Acest tip de evaluare creează relații de cooperare între profesori și elevi, dezvoltând atât capacitatea de evaluare, cât și cea de autoevaluare în rândul elevilor.

Evaluarea formativă este comentariul care oferă elevilor informații legate de munca acestora pe toată durata parcurgerii unei lecții. Aceste informații vor fi folosite de către elevi pentru a-și îmbunătăți învățarea.

De cele mai multe ori profesorul predă lecția, fixează tema, o notează și apoi indică ce este incorect într-un mod mai mult sau mai puțin constructiv, dar nu verifică dacă elevul și-a îndreptat vreuna din deficiențe. Apoi profesorul trece la următoarea lecție.

O supoziție obișnuită în spatele acestei metode este aceea că atât cantitatea, cât și calitatea învățării depind de talent sau aptitudine, și că rolul evaluării este acela de a măsura această aptitudine. Dacă învățarea are deficiențe, acestea se datorează lipsei de aptitudine, de perspicacitate sau de inteligență.

Se consideră că atât cantitatea, cât și calitatea învățării, depind de timpul și efortul depus pentru perfecționare și că rolul evaluării este acela de a diagnostica deficiențele, în așa fel încât timpul și efortul să fie concentrate pe perfecționare. De fapt, prin depistarea exactă a deficiențelor și concentrarea efortului asupra lor, perfecționarea se poate face cu un efort minim. În cazul unui rezultat nesatisfăcător, se cere un efort mai mare și pe mai lungă durată.

Cercetătorii susțin însă că supoziția bazată pe “timp și efort” este superioară celei bazate pe “talent”, chiar și în domenii cum ar fi muzica, unde s-ar putea presupune că talentul este important. “Talentul” este adesea un rezultat al timpului și efortului depus în învățare, probabil datorită unui interes deosebit.

Profesorii din orient, de exemplu din țările de pe coasta Pacificului, sunt surprinși de obsesia țărilor vestice legată de talent. Sistemul lor de educație, atât de reușit, se bazează ferm pe modelul “depistării greșelilor și îndreptării lor”.

Geoff Petty, autorul celui mai bine vândut ghid de predare – “Predarea astăzi – Ghid Practic”, sugerează o abordare diferită. O lecție este predată și se fixează o sarcină de lucru. Atât elevul, cât și profesorul folosesc această sarcină pentru a diagnostica deficiențele și a fixa obiectivele pentru perfecționare. Această perfecționare se monitorizează.

În noua sa carte – “Predarea bazată pe evidență”, Geoff Petty evidențiază două modalități principale de îmbunătățire a procesului didactic și implicit al evaluării. Acestea sunt :

prin autoevaluare ; profesorul își descoperă calitățile și slăbiciunile și acționează asupra lor

profesorul poate acționa asupra principalilor factori care fac diferența în învățare :

învățarea activă – oferă elevilor provocări și le verifică progresul

feedback-ul – elevii trebuie să știe ceea ce fac bine și cum să progreseze.

Profesorul John Hattie susține că feedback-ul are cel mai mare efect în evaluare. În accepțiunea acestuia, reluată și de Geoff Petty în “Predarea astăzi”, feedback-ul trebuie să includă:

medalii – sunt informații despre ceea ce elevul a realizat corect

sarcini date – sunt informații despre ceea ce elevul trebuie să îmbunătățească sau să corecteze. Dacă profesorul fixează tehnici de învățare, acest fapt asigură un comentariu pozitiv chiar și pentru elevii cu rezultate slabe.

îndeplinirea scopurilor finale – medaliile și sarcinile trebuie oferite în relație cu obiectivele, de obicei anunțate în avans. Dacă elevii sunt încurajați să se autoevalueze și să își fixeze singuri obiective pentru perfecționare, atunci profesorul poate face comentarii asupra progresului înregistrat de elevi din punctul de vedere al acestor obiective.

Scopurile finale trebuie să fie foarte clare. Elevii trebuie să înțeleagă ce se așteaptă de la ei pentru notele primite. Comentariile pe care profesorul le face ar trebui să fie doar atât, comentarii, nu critici. Ele trebuie să fie concentrate pe tema dată, nu pe aptitudinile elevului, să privească în perspectivă, pozitiv și constructiv. Trebuie acceptat nivelul actual al elevilor și evitată concurența sau comparația cu alți elevi. Un exemplu de comentariu constructiv ar fi acela al încurajării elevilor să intre în competiție cu tema dată și cu ei înșiși.

S-a dovedit constant că notele îi fac pe cei care obțin rezultate scăzute să își piardă motivația. De asemenea, notele nu reușesc să îi facă pe cei cu rezultate foarte bune să simtă provocarea unei concurențe, făcându-i adesea să fie mulțumiți de sine. Deci, notarea trebuie evitată cu excepția cazurilor absolut necesare! Aceasta nu este ușor de realizat. Oricum, rar să fie necesar, și aproape niciodată de dorit, să se noteze fiecare activitate în parte.

O metodă neconvențională care poate înlocui notarea permanentă sunt comentariile concentrate pe învățare: “recompense și noi sarcini”. Recompense pentru ceea ce elevii au făcut sau fac bine. Printre criterii sunt incluse efortul stăruitor și deprinderi bune de învățare.

Noile sarcini sunt ceea ce au nevoie să facă elevii pentru a se perfecționa. Aceasta poate fi o perfecționare a unei lucrări existente sau o temă nouă (obiectiv de viitor) pentru următoarea lucrare.

Alte metode neconvenționale ar putea fi:

“lauda de tip sandviș”, adică: laudă, indicații constructive, apoi iar laudă.

tehnicile de învățare. Acestea constau într-o serie de teste ușoare bazate pe probleme cheie și fixate la fiecare patru sau șase săptămâni, cu teste de recuperare pentru acei elevi care nu au trecut testele. Este un proces de durată, dar dă rezultate foarte bune.

Metode de predare formative care “depistează greșelile, le corectează și urmăresc rezultatul final”.

Toate aceste metode complementare de evaluare asigură o alternativă la formulele tradiționale, a căror prezență este preponderentă în activitatea curentă la clasă, oferind alte opțiuni metodologice și instrumentale care îmbogățesc practica evaluativă.

Am încercat în referatul de față să fac o trecere în revistă a metodelor și tehnicilor de evaluare de la tradițional la modern, dar am amintit și o serie de metode de evaluare mai puțin folosite deocamdată în învățământul românesc. Unele dintre acestea eu le-am folosit deja la clasă și funcționează. Încet, dar sigur.

Recunosc, experiența în învățământul privat, bazat pe curriculum-ul britanic, mi-a ușurat destul de mult munca la acest material.

Oricum ar fi, tradițională sau modernă, bazată pe metode vechi sau noi, convenționale sau nu, evaluarea este un moment în cadrul învățării, la fel de important ca și predarea, de aceea ea trebuie aplicată atât asupra elevilor, cât și asupra profesorilor. Cu alte cuvinte, în viitor avem nevoie de mai multe cadre didactice care să fie capabile inițial să se autoevalueze, iar apoi să aplice elevilor metodele de evaluare adecvate fiecărui moment al lecției și fiecărei discipline în parte.

4.4.2. Fise de evaluare

Numele și prenumele: Data:

……………………………………….. …………………..

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

CLASA a III-a

Scrie:

a)cu cifre numerele: b)cu litere numerele:

optsprezece -…………. 53-……………………………………………………………..

trei sute șapte-……….. 600-……………………………………………………………

cinci sute doisprezece-……….. 938-……………………………………………………………

Scrie numerele naturale :

a)de la 419 până la 427

…………………………………………………………………………………………………………………………

b)cuprinse între 945 și 935

…………………………………………………………………………………………………………………………

3.Precizează câte sute, zeci și unități sunt în fiecare numar:

4.Compară perechile de numere(folosind semnele <, > sau = ):

26 ……….62 871……….817

104……….96 699……….799

486………486 317……….213

5.Calculează:

17+ 12= ………… 38-26 =…………

49+ 37=…………. 93-68 =…………

123+414=………… 587-362=……….

6.Efectuează apoi fă proba :

455+309=………… 997-844=………. 581- 290=……….

………………………….. ………………………. …………………………

7. Află termenul necunoscut:

a+ 31=69 b- 123= 459 681-c = 351

a=……………. b=…………… c=……………….

a=…………… b=…………… c=……………….

8. Realizează chipul unui om din figurile geometrice învățate , precizând ce figure ați folosit și câte.

9. Încercuiește mărimea pe care o măsoară fiecare instrument de măsură:

a) capacitatea a)timpul

b) lungimea b)masa

c) timpul c) capacitatea

d) lungimea

a)capacitatea a)lungimea

b)valoarea b)masa

c)lungimea c)timpul

d)valoarea

10.Rezolvă următoarea problemă:

Într-o bibliotecă, pe un raft se află 326 de cărți. Pe un alt raft sunt cu 18 mai multe.

Câte cărți sunt pe cele două rafturi?

Rezolvare:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

11. Compune o problemă care să se rezolve printr-o operație de scădere.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numele: Data:

Calificativ obținut:

Test de evaluare

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

SUFICIENT

încercuiește obiectul aflat în partea stângă a imaginii;

stabilește numărul de elemente al mulțimii date, scriind cu un X mai mult;

identifică obiectul mai înalt;

identifică obiectul mai îngust.

BINE

încercuiește obiectul aflat în partea stângă a imaginii;

stabilește numărul de elemente al mulțimii date, scriind cu un X mai mult;

identifică obiectul mai înalt;

identifică obiectul mai îngust;

marchează obiectul mai gros;

recunoaște “al șaptelea” obiect dintr-o mulțime;

FOARTE BINE

încercuiește obiectul aflat în partea stângă a imaginii;

stabilește numărul de elemente al mulțimii date, scriind cu un X mai mult;

identifică obiectul mai înalt;

identifică obiectul mai îngust;

marchează obiectul mai gros;

recunoaște “al șaptelea” obiect dintr-o mulțime;

identifică mulțimea de elemente corespunzătoare unei cifre;

compune o problemă și o rezolvă.

Data…….. Numele si prenumele

Test de evaluare sumativa

Adunarea numerelor naturale pana la 10

1.Scrie adunarile si rezultatele corespunzatoare imaginilor:

2.Completeaza:

3.Observa regula,apoi completeaza:

4+ 3= 7 3+ 3=…. 2+ 3+ 4=….

7= 4+3 6=…+… 9=…+…+…

6+ 2=…. 7+ 3=…. 4+ 4+ 1=….

8=…+… 10=…+… 9=…+…+…

5+ 4=….

9=…+… 2+ 5=…. 3+ 4+ 1=….

7= …+… 8=…+…+…

4.Daca ai terminat,coloreaza:

1.Anucuta. Părtenie; Aprodu, Mitel Povești și iocuri matematice distractive, Editura Excelsior, Timișoara, 1998.

2.Barbu, H.; Popescu, E.;Șerban, F. Activități de joc și recreativ-distractive, Editura Didactică șI Pedagogică, Bucuresți, 1993.

3.Bădescu, Anina; Iaurum, Gabriela Să deslușim tainele matematicii (fise de lucru pentru claseleI-IV), Editura Aramis, București, 2003.

4.Bogdan, Madalina Culegere de exerciții și probleme de matematică pentru ciclul primar, Editura Coresi, București, 1996.

5. Călugăriță, Angelica;Călugăriță,Cătălin Matematică (teste de evaluare si de pregătire pentru concursurile scolare), Editura Mondocart, București, 1998.

6. Cojoaca, L; Arghirescu, A; Cojoaca, M Matematică distractivă pentru clasele I-IV (seria opționale), Editura Carminis, Pitești, 1999

7. Cristea, Sorin Pedagogie pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul didactic I, II și reciclare, Editura Hardiscom, Pitești, 1997.

8.Dancila, loan; Dancila, Eduard, Matematica – exerciții și probeme pentru ciclul primar, Editura Teora, București, 1997.

9.Decker, Walter Curriculum and aims, Teacher College, Columbia University, N.Y and London, 1996.

10.Dumitru, Viorel George Probleme gi iocuri distractive pentru copii, Editura Niculescu SRL, București, 1995.

Matematică distractivă, Editura Niculescu SRL, București, 2002.

11.Dumitru, Viorel ;Rosu, Mihail Matematică distractivă, Editura All Educațional, București,2000.

12. Dzitac,I; Mistor, Moise 1500 de exercitii si probleme de matematica pentru clasele I-IV, Editura Convex, Oradea, 1992.

13. Enache, M.;Tutulan, Gh.;Serbu, C 999 de exercitii si probleme pentru ciclul primar, Editura Porto-Franco, Galati, 1990

14. Evseev, Ivan Jocurile traditionale de copii, Editura Excelsior, Timisoara,1994.

15. Iftime, Gheorghe Jocuri logice pentru prescolari si scolari mici

(editia a Il-a),Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1987.

16. Jinga, loan;Negret, loan Invatarea eficienta, Editura Editis, Bucuresti. 1994.

17. Neacsu, loan Metodica predarii matematicii la clasele I-IV, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1988.

18. Nicola, loan Tratat de pedagogic generala, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1996.

19. Onetiu, Sofia;Garboni, Achim Exercitii si jocuri didactice pentru matematica, Editura The Best SRL, Alexandria, 1997

20. Padureanu,Victoria;Singer, M Matematica distractiva, Editura All

Educational, Bucuresti,2000.

21. Schneider, M;Schneider, Gh. A Culegere de probleme de aritmetica pentru clasele primare,Editura Hyperion, Craiova, 1994

22. Stoica, Ana Creativitatea elevilor – posibilitati de

cunoastere si educare,Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1983.

BIBLIOGRAFIE:

1.Anucuta. Părtenie; Aprodu, Mitel Povești și iocuri matematice distractive, Editura Excelsior, Timișoara, 1998.

2.Barbu, H.; Popescu, E.;Șerban, F. Activități de joc și recreativ-distractive, Editura Didactică șI Pedagogică, Bucuresți, 1993.

3.Bădescu, Anina; Iaurum, Gabriela Să deslușim tainele matematicii (fise de lucru pentru claseleI-IV), Editura Aramis, București, 2003.

4.Bogdan, Madalina Culegere de exerciții și probleme de matematică pentru ciclul primar, Editura Coresi, București, 1996.

5. Călugăriță, Angelica;Călugăriță,Cătălin Matematică (teste de evaluare si de pregătire pentru concursurile scolare), Editura Mondocart, București, 1998.

6. Cojoaca, L; Arghirescu, A; Cojoaca, M Matematică distractivă pentru clasele I-IV (seria opționale), Editura Carminis, Pitești, 1999

7. Cristea, Sorin Pedagogie pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul didactic I, II și reciclare, Editura Hardiscom, Pitești, 1997.

8.Dancila, loan; Dancila, Eduard, Matematica – exerciții și probeme pentru ciclul primar, Editura Teora, București, 1997.

9.Decker, Walter Curriculum and aims, Teacher College, Columbia University, N.Y and London, 1996.

10.Dumitru, Viorel George Probleme gi iocuri distractive pentru copii, Editura Niculescu SRL, București, 1995.

Matematică distractivă, Editura Niculescu SRL, București, 2002.

11.Dumitru, Viorel ;Rosu, Mihail Matematică distractivă, Editura All Educațional, București,2000.

12. Dzitac,I; Mistor, Moise 1500 de exercitii si probleme de matematica pentru clasele I-IV, Editura Convex, Oradea, 1992.

13. Enache, M.;Tutulan, Gh.;Serbu, C 999 de exercitii si probleme pentru ciclul primar, Editura Porto-Franco, Galati, 1990

14. Evseev, Ivan Jocurile traditionale de copii, Editura Excelsior, Timisoara,1994.

15. Iftime, Gheorghe Jocuri logice pentru prescolari si scolari mici

(editia a Il-a),Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1987.

16. Jinga, loan;Negret, loan Invatarea eficienta, Editura Editis, Bucuresti. 1994.

17. Neacsu, loan Metodica predarii matematicii la clasele I-IV, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1988.

18. Nicola, loan Tratat de pedagogic generala, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1996.

19. Onetiu, Sofia;Garboni, Achim Exercitii si jocuri didactice pentru matematica, Editura The Best SRL, Alexandria, 1997

20. Padureanu,Victoria;Singer, M Matematica distractiva, Editura All

Educational, Bucuresti,2000.

21. Schneider, M;Schneider, Gh. A Culegere de probleme de aritmetica pentru clasele primare,Editura Hyperion, Craiova, 1994

22. Stoica, Ana Creativitatea elevilor – posibilitati de

cunoastere si educare,Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1983.