Metodologia Formarii Competentelor DE Comunicare In Ciclul Prescolar Prin Utilizarea Formelor DE Imbogatire A Vocabularului
METODOLOGIA FORMĂRII COMPETENȚELOR DE COMUNICARE ÎN CICLUL PREȘCOLAR PRIN UTILIZAREA FORMELOR DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. PREMISE ALE DEZVOLTĂRII LIMBAJULUI LA COPILUL PREȘCOLAR
1.1 Limbajul și comunicarea – generalități
1.2. Dezvoltarea limbajului în preșcolaritate
CAPITOLUL AL II-LEA. ROLUL EDUCAȚIEI TIMPURII ÎN FORMAREA COMPETENȚELOR
2.1. Conceptul de educație timpurie
2.2. Curriculum pentru educație timpurie
2.3. Educarea limbajului
2.4. Legătura între limbaj și domeniile de dezvoltare personală
CAPITOLUL AL III-LEA. ASPECTE METODOLOGICE UTILIZATE ÎN VEDEREA FORMĂRII COMPETENȚELOR DE COMUNICARE ÎN CICLUL PREȘCOLAR
3.1. Metode și procedee didactice utilizate în educarea limbajului în grădiniță
3.1.1. Jocul didactic
3.1.2 Povestirea
3.1.3. Conversația
3.1.4 Memorizarea
3.1.5. Exercițiul
3.1.6. Demonstrația
3.1.7. Observația
3.1.8. Explicația
3.1.9. Descrierea
3.1.10. Învățarea prin descoperire
3.1.11. Problematizarea
3.1.12. Activitatea cu cartea
3.2. Mijloace de învățământ folosite în vederea îmbunătățirii și activizării vocabularului
3.3 Forme de organizare a activităților instructiv educative în vederea îmbogățirii vocabularului
CAPITOLUL AL IV-LEA
Cercetare educațională – Modalități de îmbogățire și activizare a vocabularului în grădiniță
IV.1.Argumentarea cercetării
IV.2. Ipoteza cercetării
IV.3. Obiectivele cercetării
IV.4.Variabile de lucru
IV.4.1.Variabile independente
IV.4.2.Variabile dependente
IV.5. Eșantionul și caracteristicile sale
IV.5.1.Lotul experimental
IV.5.2.Eșantionul de conținut
IV. 6. Metodologia de cercetare
IV.7 Experimentul propriu-zis
IV.7.1.Etapa constatativă-Administrarea pre-testului
IV.7.2.Etapa formativă-Introducerea eșantionului de conținut
IV.7.3.Etapa finală-Administrarea post-testului
IV.8.Concluziile experimentului
CONCLUZII GENERALE
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
I. Premise ale dezvoltării limbajului la copilului preșcolar
I.1. Limbajul și comunicarea – generalități
Limbajul și competențele de comunicare deținute de fiecare individ în parte au jucat și joacă în continuare un rol fundamental în stabilirea și menținerea relațiilor interumane.
Conversația eficientă presupune exercițiu și efort din partea celor implicați. E necesar să fii în pas cu vorbitorul, să ai abilități de a decodifica informația în timp real pentru a înțelege ce ți se transmite.
După apariția limbajului, copilul își dezvoltă abilitatea de a decodifica eficient mesajul și începe să conștientizeze importanța pe care o are conversația, fapt ce influențează mult performanța celor mici.
I.2. Dezvoltarea limbajului în preșcolaritate
Perioada preșcolară poate fi numită și vârsta celor mai profunde si durabile transformări ale psihicului, ale individualității copilului, a progreselor remarcabile în toate planurile.
Dezvoltarea limbajului se leagă strâns de dezvoltarea gândirii. ,, La vârsta preșcolară, limbajul devine un instrument activ și deosebit de complex al relațiilor copilului cu cei din jurul său, și în același timp un instrument de organizare a activității psihice.” Procesele cognitive sunt facilitatorii cunoașterii, care încorporează și forme mai evoluate de simbolizare în care acționează integratorii verbali (alimente, păsări, animale flori, fructe).
,, Limbajul se îmbogățește continuu atât în raport cantitativ, prin creșterea volumului vocabularului, cât și sub raport calitativ ca urmare a dezvoltării capacității de formulare logico-gramaticale și frazării coerente, a organizării de mici discursuri verbale și a introducerii unor conținuturi cu sens și semnificație tot mai precise, tot mai bine structurate.” În cadrul diferitelor activități desfășurate în grădiniță, preșcolarul devine din simplu ascultător al celor transmise de educatoare un factor activ, care învață prin acțiune. Acest lucru va ajuta copilul la îmbogățirea vocabularului activ, familiarizându-se cu structurile gramaticale simple, cu monologul și dialogul.
În jurul vârstei de 3 ani limbajul verbal al copilului este predominant situativ, ce se bazează pe propoziții simple și abundă în exclamații, repetiții, interjecții, ajutându-se uneori și de gestică. Dificultățile de exprimare manifestate de copii la această vârstă sunt frecvente, dar în perioada preșcolară se va urmări perfecționarea competențelor de comunicare. Copilul manifestă interes pentru compania adulților, plimbările cu aceștia fiind un context propice pentru adresarea întrebărilor în lanț, unde răspunsurile devin pretext pentru noi întrebări.
,, De mare importanță pentru organizarea psihică și psihocomportamentală este apariția încă din subperioada mică a preșcolarității a limbajului interior. Pe baza limbajului interior, copilul are posibilitatea de a-și urmări mintal acțiunile ce le desfășoară, de a introduce ajustări, de a-și regla conduitele în funcție de scopurile propuse și situațiile ivite.”
Vârsta de 4-5 ani este cea a preșcolarității mijlocii, unde asistăm la evidențierea tot mai clară a limbajului interior, o componentă extrem de esențială în dezvoltarea cognitivă. Limbajul devine mai rafinat din punct de vedere semantic și sintactic. Copilul devine astfel mult mai sensibil și receptiv la ceea ce se întâmplă în jurul său, la relaționarea cu familia, colectivul grupei, educatoare.
Limbajul preșcolarului mare (5 ani- 6/7 ani) dobândește o structură mult mai bine închegată decât în etapele anterioare, fiind construit după regulile gramaticale. În condiții normale, copilul ar trebui să-și însușească până acum structura fonematică și ritmică a cuvintelor, normele ortoepice, elementele intonaționale și melodice ale frazei. În jurul acestei vârste, frecvența defectelor de pronunție și exprimare scade considerabil.
II. Rolul educației timpurii în formarea competențelor de comunicare
II.1. Conceptul de educație timpurie
,, În zilele noastre, prin educație timpurie se înțelege abordarea pedagogică ce acoperă intervalul de viață de la naștere la 6/7 ani, momentul intrării copilului în școală, și totodată, momentul când se petrec importante transformări în registrul dezvoltării copilului.”
Educația timpurie este absolut necesară în procesul de dezvoltare al copilului, fiind crucială în pregătirea și formarea acestuia pentru școală și viață. În această perioadă, copilul are o receptivitate deosebită față de o categorie largă de stimuli, fapt care duce la transformări profunde și achiziții importante în dezvoltarea copilului. Atunci când copilul primește educație calitativă, grijă și protecție, acesta se va dezvolta optim și armonios, dar pentru ca acest lucru să se realizeze, intervenția adultului în educația timpurie a copilului este fundamentală.
II.2. Curriculum pentru educație timpurie
Etimologia termenului curriculum provine din limba latină, de la cuvântul curriculum, i (pl.curricula), însemnând cursă, alergare, interval de timp, curs și desemnează ,,conținutul activităților instructiv- educative, dar în strânsă interdependență cu obiectivele educaționale, activitățile de învățare, metodele didactice, mijloacele de învățământ, formele de realizare a activităților etc”. Atunci când este raportat la semnificația sa etimologică, în domeniul educațional, termenul curriculum se poate aplica ca fiind ,,un traseu de învățare bine definit”
Curriculum pentru educație timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani este documentul care stă la baza implementării obiectivelor ce vizează o educație care să favorizeze dezvoltarea optimă din toate punctele de vedere, a copiilor până la vârsta de 6/7 ani. ,, Astfel, prezentul curriculum este structurat pe domenii de dezvoltare, finalitatea educației în perioada copilăriei timpurii fiind dezvoltarea globală a copilului, care urmează să ii asigure un start bun în viață.”
II.3. Educarea limbajului
Limbajul și însușirea acestuia de către copii constituie una dintre bazele fundamentale ale dezvoltării și formării preșcolarilor, realizându-se în legătură cu activitatea pe care aceștia o desfășoară în procesul cunoașterii mediului care îi înconjoară și prin contactul permanent cu adulții. La venirea copilului în grădiniță, vocabularul acestuia este destul de restrâns. Îmbogățirea și activizarea vocabularului se realizează treptat, prin extinderea cunoștințelor despre mediul natural, relațiile dintre oameni, comportamentele adulților. Copilul va asimila în paralel fondul principal de cuvinte și însușirea semnificației cuvintelor.
Domeniul de dezvoltare din cadrul Curriculum pentru educație timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani care se ocupă în mod deosebit cu dezvoltarea elementelor de limbaj și comunicare se numește Dezvoltarea limbajului, comunicării și a premiselor citit-scris. Acest domeniu ,,vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar și a înțelegerii semnificației mesajelor), a comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală și scrisă, nonverbală și verbală) și preachizițiile pentru scris-citit și însoțește dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.”
Domeniile de conținut în vederea formării competențelor de comunicare prevăzute în programa învățământului preșcolar:
a) Aspectul fonetic are în vedere atingerea următoarelor obiective:
– ponunțarea și intonația corectă a sunetelor din limba maternă;
– formarea și dezvoltarea auzului fonematic
– capacitatea de a despărți cuvintele în silabe, silabele în sunete, propozițiile în cuvinte
– formarea cuvintelor pornind de la sunete inițiale date; activitate realizată în special la grupa mare și pregătitoare;
– ameliorarea și înlăturarea unor deficiențe de pronunție a sunetelor (omisiuni, înlocuiri, prelungiri, pronunțări greșite etc); în special la grupa mică și la cea mijlocie;
– asocierea fonemelor cu semnele lor grafice; mai ales la grupa pregătitoare.
b) Aspectul gramatical
– să denumească persoanele și obiectele din jur
– să comunice în cuvinte frază sau propoziții simple
– utilizarea corectă a pluralului în vorbire
– utilizarea corectă a pronumelor personale
– folosirea propozițiilor dezvoltate în descrierea unor stări, oameni, acțiuni, evenimente
– utilizarea acordului de gen, număr, persoană, timp
c) Aspectul lexical
– utilizarea unei game variate de cuvinte și expresii pentru a exprima sentimente și trăiri proprii personale și ale altora
– folosirea treptată a sinonimelor, antonimelor, omonimelor
– denumirea obiectelor care nu se află în câmpul vizual
– utilizarea în vorbire a cuvintelor noi
d) Aspectul comunicării orale
– relatarea întâmplărilor din experiența zilnică
– utilizare propozițiilor dezvoltate pentru comunicarea nevoilor, ideilor, acțiunilor, sentimentelor
– transmiterea corectă a unui mesaj
– formularea unor întrebări și a unor răspunsuri nuanțate
e) Aspectul comunicării grafice
– reprezentarea poveștilor și a trăirilor personale prin desene
– respectarea conturului imaginilor, desenând în interiorul acestora
– utilizarea instrumentelor de scris variate pentru experimentarea scrisului
– copierea numelui propriu sau a unor cuvinte familiare
– înțelegerea conceptului de scriere pentru transmiterea unui mesaj
Procesul îmbogățirii vocabularului se realizează progresiv, începând cu grupa mică, unde copilul este familiarizat cu substantive care denumesc membrii ai familiei, obiecte din imediata lor apropiere. La grupa mijlocie, copilul își lărgește cantitatea de substantive cunoscute, însușindu-le pe cele care denumesc obiecte și fenomene naturale, profesii, materiale, unelte etc. La grupa mare copiii vor cunoaște substantive care exprimă noțiuni cu un grad mai ridicat de generalizare (noțiunea de animal domestic, sălbatic), sentimente, reguli de comportare și conduită (prietenie, dragoste, ajutor etc).
II.4. Legătura între limbaj și domeniile de dezvoltare personală
Formarea competențelor de comunicare în ciclul preșcolar se realizează prin intermed oameni, acțiuni, evenimente
– utilizarea acordului de gen, număr, persoană, timp
c) Aspectul lexical
– utilizarea unei game variate de cuvinte și expresii pentru a exprima sentimente și trăiri proprii personale și ale altora
– folosirea treptată a sinonimelor, antonimelor, omonimelor
– denumirea obiectelor care nu se află în câmpul vizual
– utilizarea în vorbire a cuvintelor noi
d) Aspectul comunicării orale
– relatarea întâmplărilor din experiența zilnică
– utilizare propozițiilor dezvoltate pentru comunicarea nevoilor, ideilor, acțiunilor, sentimentelor
– transmiterea corectă a unui mesaj
– formularea unor întrebări și a unor răspunsuri nuanțate
e) Aspectul comunicării grafice
– reprezentarea poveștilor și a trăirilor personale prin desene
– respectarea conturului imaginilor, desenând în interiorul acestora
– utilizarea instrumentelor de scris variate pentru experimentarea scrisului
– copierea numelui propriu sau a unor cuvinte familiare
– înțelegerea conceptului de scriere pentru transmiterea unui mesaj
Procesul îmbogățirii vocabularului se realizează progresiv, începând cu grupa mică, unde copilul este familiarizat cu substantive care denumesc membrii ai familiei, obiecte din imediata lor apropiere. La grupa mijlocie, copilul își lărgește cantitatea de substantive cunoscute, însușindu-le pe cele care denumesc obiecte și fenomene naturale, profesii, materiale, unelte etc. La grupa mare copiii vor cunoaște substantive care exprimă noțiuni cu un grad mai ridicat de generalizare (noțiunea de animal domestic, sălbatic), sentimente, reguli de comportare și conduită (prietenie, dragoste, ajutor etc).
II.4. Legătura între limbaj și domeniile de dezvoltare personală
Formarea competențelor de comunicare în ciclul preșcolar se realizează prin intermediul tuturor domeniilor de dezvoltare personală prevăzute în curriculum, dezvoltarea limbajului și a comunicării regăsindu-se în fiecare dintre acestea.
,,Domeniul Limbă și Comunicare” se ocupă în mod deosebit cu activități care vizează activizarea și îmbogățirea vocabularului la preșcolari. Prin intermediul poveștilor spuse de educatoare copiii vor asimila forme de exprimare ale limbii literare culte dar și cele populare. În acest fel, copilul se familiarizează cu formele de exprimare specifice regăsite în povești, cu diverse structuri gramaticale. Poveștile sunt o cale prin care preșcolarii își vor îmbunătăți simțitor vocabularul.
La vârsta preșcolară convorbirea este cea mai complexă și completă activitate de educare a limbajului copiilor. Convorbirea îi pune pe copii în situația de a folosi cuvintele în contextul adecvat, să își contureze vocabularul, să utilizeze cuvintele corect atât ca sens, cât și ca formă gramaticală, să își exprime gândurile, trăirile, sentimentele.
Un alt mijloc prezent în procesul de intruire și educare a limbajului, specific celor mici este jocul didactic. Prin intermediul jocurilor didactice desfășurate în cadrul ,,Domeniului Limbă și Comunicare”, se fixează și se activizează vocabularul preșcolarilor. Jocurile didactice îmbunătățesc considerabil vocabularul celor mici, de exemplu cu substantive proprii, atunci când copiii sunt puși în situația de spune propriul nume, numele părinților, al fraților, bunicilor, orașului în care trăiesc, numele unor forme de relief cunoscute etc. Trebuie amintit însă faptul că majoritatea jocurilor didactice contribuie la adăugarea de substantive comune în vocabularul celor mici. Acestea denumesc în general obiecte și fenomene din natura înconjurătoare, anotimpurile și fenomenele caracteristice acestora, denumirile unor plante și animale, termeni folosiți în numirea unor obiecte de uz general, necesare vieții cotidiene, cum ar fi alimente, obiectele de igienă personală, îmbrăcăminte, încălțăminte, părțile componente principale ale corpului. De asemenea, aceste jocuri didactice contribuie la îmbogățirea vocabularului preșcolarilor cu o serie de adjective, cum ar fi cele care denumesc culoarea (verbe, albastru, roșu, galben etc.), cele care se referă la însușiri gustative (dulce, acru, amar), termice (cald, rece) etc. În cadrul activităților menite să activizeze și să îmbogățească vocabularul celor mici se găsesc și jocurile didactice care operează cu diferite sinonime, antonime, omonime. De menționat că nu trebuie neglijate nici jocurile didactice care contribuie la îmbunătățirea vocabularului cu numerale cardinale și ordinale și cuvinte care denumesc acțiuni (verbe) sau adverbe, în special cele întâlnite în povești și care se referă la locul unde acțiunea se petrece, la timpul când se desfășoară și la modul cum se realizează acțiunea. Prin jocurile didactice copiii achiziționează cuvinte noi, care constituie baza vocabularului ce îl vor dezvolta pe tot parcursul vieții. Prin jocurile didactice copiii își dezvoltă și își exersează vocabularul, învățând să se exprime clar, coerent și coerent din punct de vedere gramatical.
Poeziile reprezintă un mijloc prin care vocabularul preșcolarilor este intens îmbogățit, prin limbajul poetic întâlnit în acestea. Atunci când versurile sunt învățate în mod conștient de către copii, acestea le oferă preșcolarilor o multitudine de expresii și cuvinte frumoase, care se referă la lumea copilăriei, natură și anotimpurile ei pline de culoare, ritm și mișcare, iubirea familiei și membrii acesteia etc. Poeziile sunt intermediul prin care copiii învață să folosească un limbaj îngrijit și deosebit, care reflectă puritatea sufletului lor și exprimă fidel lumea interioară a acestora. Prin urmare, în cadrul activităților specifice ,,Domeniului Limbă și Comunicare”, asimilarea unui vocabular bogat și variat de către copii se produce în condiții optime și cu eficiență, deoarece aceste activități au obiective și conținuturi coordonate corespunzător. Astfel, se asigură dobândirea unui vocabular bogat, prin care copilul să își exprime cu ușurință și în mod coerent și corect gramatical dorințele, nevoile și trăirile interioare.
Dezvoltarea vorbirii și a capacității de comunicare sunt prezente în permanență și în celelalte domenii de activitate:
Activitățile desfășurate în cadrul ,,Domeniului Știință” sunt o platformă care oferă copiilor oportunitatea de a-și îmbogăți vocabularul, prin precizarea sensului unui cuvânt și prin comunicarea cunoștințelor și impresiilor legate de percepția obiectului supus observării. Copilul va fi pus în situația de a denumi obiectul, de a-i preciza locul și rolul în activitățile zilnice, actualizând sau achiziționând astfel substantive, adjective, adverbe. Cuvintele care numesc sau descriu obiectul studiat pot fi folosite și cu sens figurat, pentru a ajuta la activizarea vocabularului preșcolarilor.
În cadrul activităților de cunoașterea mediului, se pot studia aspecte referitoare la componentele unui copac, dimensiunea coroanei, culoarea și forma frunzelor, textura tulpinii etc, folosind adjective ca: înalt, verde, gros, dur. Pe baza unei comparații subînțelese, cuvintele pot primi semnificații noi, făcându-se apel la substantive, verbe din fondul pasiv și formulând propoziții care să reflecte aspecte din realitatea concretă și care trebuie să fie cât mai ample și deosebite. Un exemplu ar fi explicarea semnificației noțiunii de ,,mijloc de locomoție” astfel: obiectele care ajută omul la deplasarea dintr-un loc în altul se numesc mijloace de locomoție. Definiția aceasta îi va servi toată viața, ca bază a ideii de mijloace de locomoție. Atunci când vor întâlni alte obiecte care servesc la deplasarea omului, vor ști să îl pună în categoria mijloacelor de locomoție.
Tot în cadrul ,,Domeniului Știință” la realizarea activităților cu conținut matematic, copiii au posibilitatea de a-și îmbogăți vocabularul cu termeni specifici activităților matematice, cum ar fi: mulțime, forme geometrice, compunerea și descompunerea numerelor, șir crescător și descrescător, număr, cifră. Limbajul matematic prin care se exprimă aceste cunoștințe trebuie să fie adecvat, accesibil copiilor, pe înțelesul lor.
Pentru a putea să își însușească în mod corect toate cunoștințele acumulate, fiecare individ are nevoie să își însușească în primul rând vocabularul limbii române, fără de care se va afla în imposibilitatea de a fi un menbru folositor societății și de a dobândi elemente care îi vor servi drept cultură generală.
La activitățile de pictură, desfășurate în cadrul ,,Domeniului Arte”, copilul este pus în situația de a învăța să folosească limbajul plastic și de a folosi limbajul verbal. Copilul își va îmbogăți astfel cantitativ vocabularul cu termeni noi, specifici domeniului artistico-plastic, care vor ajunge să fie integrați în vocabularul activ al preșcolarilor. Activitățile de pictură sunt și o modalitate de îmbogățire a posibilităților de comunicare. În jurul vârstei de 6 ani, un copil este deja capabil să gândească și să se exprime artistic și plastic prin linii, punct și culoare. Preșcolarii se vor familiariza și cu denumirile instrumentelor de pictură, materialele folosite, tehnicile de realizare a lucrărilor, noțiuni elementare din acest domeniu: hârtie, carton, acuarele, pictură, culori reci, culori calde, pensule etc. La finalul activității, copiii își vor aprecia lucrările proprii și ale celorlalți colegi, fapt ce îi ajută în a-și exprima opinii despre produsul muncii lor, le dezvoltă discernământul artistic, îi pune în situația de a apela la limbajul specific artistico-plastic. Momentul evaluării lucrărilor și al motivării alegerii este unul extrem de benefic pentru dezvoltarea vocabularului celor mici.
Tot în cadrul activităților din ,,Domeniul Arte”, cele de educație muzicală, contribuie și ele la îmbogățirea vocabularului copiilor. La vârsta preșcolară copiii simt o plăcere deosebită atunci când sunt antrenați în activitățile de educație muzicală. Aceștia rețin cu ușurință și drag strofele cântecelelor învățate. De asemenea, în cadrul acestor activități, preșcolarii sunt interesați în a achiziționa termeni sferei muzicale: sunet, piesă muzicală, instrument muzical, pian, versuri, strofă, ritm, trianglu etc.
Activitățile practice, de lucru manual ajută copiii să își îmbogățească vocabularul cu cuvinte specifice activităților manuale, care se întipăresc ușor în minte. Preșcolarii își vor însuși denumirile materialelor și noțiunile care se referă la instrumentele necesare acestor activități. La finalul unei activități practice când educatoarea întreabă: ,,–Copii, ce am realizat azi împreună?” Copiii răspund: am decupat, am lipit, am cusut etc. În acest mod, vocabularul celor mici va acumula și termeni specifici activităților manuale.
Activitățile desfășurate în cadrul ,,Domeniului Educație fizică” contribuie la îmbogățirea vocabularului, punând copiii în situația de a recepta comenzile primite de la educatoare pe parcursul activităților psihomotrice. Termeni și expresiile specifice precum: ,,ne aliniem”, ,,inspirăm”, ,,expirăm”, ,,pe loc repaus” etc. vor fi preluate de copiii, intrând ulterior în vocabularul activ al acestora.
,,Domeniul Educație pentru societate” contribuie și el la îmbogățirea vocabularului preșcolarilor prin activitățile care au ca scop educarea copiilor în ce privește societatea, omul, normele sociale, modul de comportare în societate etc. Copilul va fi așezat în situația de a analiza anumite comportamente întâlnite, de a ridica întrebări și de a aduce soluții optime, de a-și exprima opinia, sentimentele, trăirile prin propoziții coerente și corecte.
În cadrul activităților libere indiferent de natura lor, copiii își îmbogățesc vocabularul prin situații de comunicare în desfășurarea jocurilor de creație, în dramatizări, atunci când sunt la centrul jocurilor de masă, al celor de construcții și mai ales atunci când se află la centrul bibliotecă. Rolul educatoarei este acela de a supraveghea modul în care comunică copiii între ei, de a aduce îndrumări și de a corija semantic, fonetic sau gramatical eventualele greșeli frecvente în limbajul celor mici. Ea îi poate ajuta prin inițierea unor convorbiri în grupuri, exerciții cu grupuri mici sau individual pentru a le dezvolta auzul fonematic, pentru ameliorarea greșelilor de pronunție sau gramaticale, sau pentru a le îmbogăți vocabularul prin discuții pe teme de interes pentru copii.
În general, la vârsta preșcolară, obiectivele principale sunt urmărirea dezvoltării limbajului copilului într-un mod cât mai optim, captarea acestuia în activități care îi vor stârni plăcerea de a comunica.
În condițiile unei educații normale, pe perioada preșcolarității, copilul ar trebui să ajungă să stăpânească lexicul de bază al limbii.
,,La început, preșcolarul mic are un vocabular format din până la 1. 000 de cuvinte, iar la sfârșitul acestei perioade, preșcolarul mare are un vocabular format din până la 4. 000 de cuvinte. Limbajul este o activitate deosebit de complexă, iar deprinderea să este dificilă și de lungă durată. De la un copil la altul se observă deosebiri importante în ceea ce privește vârsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor și bogăția vocabularului.”
Modul în care sunt repartizate cuvintele pe categorii gramaticale în vocabularul celor mici arată în felul următor: aproximativ 70% dintre cuvinte sunt substantive, urmează apoi verbele (indicativul prezent este cel care predomină multă vreme în vorbirea preșcolarilor), prepozițiile și conjuncțiile și adjective.
III. ASPECTE METODOLOGICE UTILIZATE ÎN VEDEREA FORMĂRII COMPETENȚELOR DE COMUNICARE ÎN CICLUL PREȘCOLAR
Studierea limbii române în grădiniță utilizează o gamă largă de metode și procedee în procesul didactic. ,, Folosirea acestor metode și procedee trebuie să fie determinată de realizarea unei învățări active, proces în care relația educator-educabil să fie pusă sub imperativul activitățăă copiilor, profesorul îndeplinind rolul unui ghid competent și abil, care să pună discipolii săi în situații concrete de învățare prin efort propriu”.
Dezideratele învățământului contemporan, modern ca viziune și tehnică didactică, impun restrângerea drastică a predării de informații teoretice. În anumite cazuri, determinate de natura dificilă a unor fenomene lingvistice și de gradul dezvoltării psiho-intelectuale a copiilor, parctica didactică impune apelul la unele metode verbale receptive, cu caracter predominant demonstrativ, potrivit cărora fiecare adevăr este explicat și demonstrat logic sau experimental, ilustrând folosirea limbajului pentru transmiterea de cunoștințe gata structurate. Dar este posibil ca metodelor tradiționale să li se imprime un caracter activ, în așa-numita etapă a ,,comunicării” din lecția tradițional structurată.
În predarea mijloacelor interne de îmbogățire a vocabularului și a derivării corespunzătoare, cele mai folosite metode sunt: povestirea, conversația, exercițiul, explicația, descrierea, demonstrația, jocul didactic, observația, învățarea prin descoperire, problematizarea, activitatea cu cartea.
Educatorul trebuie să posede un bogat repertoriu de metode și procedee care asigură insușirea și fixarea informațiilor pe care le transmite pentru a stăpâni și a-și însuși ceea ce se cheamă măiestrie pedagogică sau arta de a preda. Este necesar ca acesta să posede ,,arta de a preda” deoarece cunoștințele gramaticale sunt abstracții care generează alte abstracții. Ele reflectă cuvinte și relații dintre cuvinte- funcții gramaticale care apar în cadrul vorbirii sau al scrierii corecte.
III.1. Metode și procedee didactice utilizate în educarea limbajului în grădiniță
Metodele și procedeele sunt un mijloc de optimizare a acțiunii de predare-învățare-evaluare. În diferitele situații de intruire, potrivit obiectivelor urmărite, trebuie găsite soluțiile optime de aplicare a ansamblului de metode prin anumite procedee, prin combinare și alegerea lor în așa fel, încât să stabilească metode adecvate pentru:
categoriile de obiective;
etapele învățării;
rezolvarea tipurilor de sarcini formulate;
specificul elementelor de conținut;
raportarea la nivelul anterior al formării capacităților preșcolarilor;
posibilitățile de activizare diferențiată a preșcolarilor;
modalități de organizare.
În demersul didactic de formare și dezvoltare al vocabularului copiilor din ciclul preșcolar se folosesc următoarele metode și procedee specifice:
III.1.1. JOCUL DIDACTIC
Jocul didactic este o metodă extrem de valorificată din punct de vedere pedagogic, dorind să aducă în procesul de învățare eficacitate, oferindu-i un caracter atrăgător și dinamic pentru preșcolari.
Jocul constituie activitatea de bază a copilului, prin care acesta ia contact cu lumea înconjurătoare și prin care se familiarizează cu activitățile adulților, fiind ''un mod foarte serios de a aduce la nivelul său lumea celor mari și de a o înțelege”.
Lumea este descoperită și înțeleasă de copii prin joc, care ''sub aparența divertismentului se poate înălța până la nivelul seriozității”.
S-au dezvoltat diferite tipuri de jocuri didactice, prezentate pe două categorii: jocurile didactice sau educative și jocurile simulative.
A. Jocurile educative O dată intrați în sfera educației sistematice preșcolare, copiii
adoptă diferite tipuri de jocuri didactice: de dezvoltare a vorbirii, de observare a naturii, matematice, de orientare, senzoriale (vizual-motorii, auditive).
Există numeroase posibilități ludice de organizare și desfășurare a activităților fundamentale și de dezvoltare personală în vederea educării limbajului. Mai mult, jocurile de tip literar-creativ, se pot proiecta/ desfășura în toate momentele de activitate didactică, inclusiv în cea pe centre ,,jocuri liber-alese”.
Jocurile didactice utilizate în cadrul activităților de educare a limbajului sunt: ,, jocuri fonetice, jocuri lexicale, jocuri gramaticale, jocuri de recunoaștere a personalităților literare, a textelor literare sau pot fi jocuri cu imagini, jocuri cu povestiri, jocuri cu jetoane, jocuri la computer, jocuri cu obiecte, fără suport material”.
Limbajul copilului este intens antrenat in jocurile didactice specifice, fără ca acesta să conștientizeze efortul depus. Prin intermediul acestor activități, copilul își fixează și activează vocabularul, pronunția i se îmbunătățește, îți formează noțiuni și îți însușește construcții gramaticale.
Exemple:
,, Eu spun una, tu spui multe!” – folosirea corectă a singularului și pluralului în vorbirea curentă;
,, Silabele jucăușe”, ,, Povestea propozițiilor”- intuirea elementelor componente ale unor structuri gramaticale: silabe, cuvinte, propoziții;
,, Telefonul” – susținerea unui dialog atât în calitate de vorbitor cât și de auditor;
,, Cine spune bine?” – compararea pronunțării corecte cu cea incorectă, găsirea formei corecte de pronunțare a cuvintelor auzite.
B. Jocurile simulative sunt un mijloc prin care copiii sunt puși în roluri care îndeplinesc roluri reale de viață, fiind un veritabil antrenament.
Jocul de rol este cel mai incitant între cele de simulare, copiii devenind ,,actori” ai vieții sociale pentru care se pregătesc. Varietatea lor este de-a dreptul impresionantă, ,,potrivit cu preocupările umane majore” : jocuri de decizie, jocuri de arbitraj, jocuri de previziune etc.
Această metodă ,, urmărește formarea comportamentului uman pornind de la stimularea interacțiunii și caracterizează o structură, relație sau situație socială de grup, prin distribuirea în rândul participanților la intruire, a unui set de statusuri foarte bine precizate și relaționate între ele.” (V. Corping, 1997) Metoda se bazează pe un scenariu spontan, creând premisa unei exprimări sincere, deschise, naturale a preșcolarilor.
,,Jocul de rol contituie jocul cu cele mai multe valențe în dezvoltarea generală și în special dezvoltarea limbajului copilului”.
Subiectul ,, de jucat” trebuie să fie familiar copiilor, să fie extras din viața lor curentă (de exemplu, un copil care își minte părinții). Se cer unor copii din grupă să joace rolurile respective, improvizând o scenă de conflict părinte-copil, iar membrii grupului vor ,,interveni” pentru atenuarea sau stingerea ,,conflictului”. Jocul propriu-zis nu trebuie să dureze mai mult de 5-10 minute, după care vor urma intervențiile și comentariile ,,spectatorilor”. Jocul de rol poate fi reluat la sfârșitul ședinței, dar ținându-se cont de sugestiile de atenuare și de stingerea conflictului emise de către copiii participanți.
După cum apreciază specialiștii, jocul de rol conduce la realizarea următoarelor obiective:
,,învățarea modului de gândire, trăire și acțiune, specifice unui anumit statut;
dezvolatarea capacităților de empatie și înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora;
dezvoltarea capacității de a surprinde, înțelege și evalua orientările valorice ale indivizilor cu care relaționează;
formarea experienței capacităților de a rezolva situații problematice dificile;
verificarea corectitudinii comportamentale formate și destrămarea celor învățate greșit”.
Indiferent de conținutul sau tipul jocului de rol, acesta asigură formarea și educarea limbajului, a exprimării orale spontane, dar mai ales a gândirii.
Din prezentarea metodei se desprinde și ideea că ,,rolurile” sunt de fapt sarcini de învățare, deoarece preșcolarul-interpret îți va exersa capacitîțile necesare îndeplinirii unei asemenea responsabilități.
Prin jocul de rol, copiii sunt învățați să asculte atunci când vorbesc alți membrii ai grupului. Această metodă duce la o mai bună pregătire pentru o conversație reală, ăentru dezvoltarea capacității de așteptare în schimbul de replici, depășindu-se astfel stadiul în care preșcolarii din grup vorbesc toți odată.
Exemplu:
Povestirea ,,Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă a fost prezentată în fața grupei de copii printr-o secvență de dialog dintre babă și moșneag:
Baba: ,, Moșule, apoi trebuie să îți spun că fata ta n-ascult, îi ușernică, leneș, soi rău… Și trebuie alungată de la casă ca să nu învățășească și pe fata mea.”
Moșneagul: ,, Draga tatei, iacă ce-mi spune mă-ta de tine…”
,,- Cu care dintre fete ați vrea să semănați? De ce?” Copiii mimează pe rând comportamentul fetei moșneagului față de păr, cățelușă, cuptor, fântână. În contrast, alți copii mimează atitudinea fetei babei în situațiile din poveste, subliniind limbajul acesteia: ,, – Da cum nu! Că nu mi-oi feșteli eu mânuțele măicuții și tăticuții; multe slugi ați avut ca mine?”. Educatoarea cere copiilor să își amintească sfârșitul poveștii subliniid morala: ,, Întotdeauna când faci bine, vei fi răsplătit.”
Datorită faptului că își asumă rolurile, copiii nu doar că îți fixează conținutul ci prin acțiunile premergătoare îți vor contura mai bine convingerile, își vor putea exprima într-o proprie atitudinile privitoare la situație, își antrenează abilități psiho-dramatice și își dezvoltă competențele.
Un aspect particular al jocului de rol, ca joc de simulare, este dramatizarea. ,,Ca metodă stimulativă, ea poate lua forma organizatorică a unui proces literar, a unei expuneri oratorice cu oponent, provocarea unei discuții contradictorii. Dramatizarea are un caracter activizant, preluând o parte din efectele spectaculoase ale ,,scenei”. Se poate organiza pe replici exacte, textuale pe baza unor replici generative (creatoare) sau pe stimularea (încurajarea) spontaneității ,,actorilor”.” Sunt texte care se pretează la interpretări ,,artistice”, precum: ,,Ursul păcălit de vulpe”, ,,Capra cu trei iezi”, ,,Ridichea uriașă”.
III 1.2 POVESTIREA
Povestirea are un important rol instructiv-educativ în activitatea din grădiniță și reprezintă un mijloc major de realizare a activităților de educarea limbajului. Este considerată metoda de educare a limbajului prin intermediul căreia, se asigură o formulă de valorificare a înclinației native a copiilor spre fabulos și imaginație. Ca metodă de învățământ, povestirea constă în prezentarea unor acțiuni sau evenimente din viață, ,,este o expunere orală sub formă de narațiune”, ,, un model de vorbire prin care se lărgește orizontul de cunoaștere al copilului”. Datorită caracterului ei oral, povestirea presupune o solemnitate expozitivă prin deplasarea mesajelor de la vorbitor spre ascultători, ceea ce presupune existența unui public- spectator care poate sancționa (prin neatenție sau agitație) incorectitudinile de vorbire și narare. De aceea, cel mai important aspect al acestei metode este asigurarea (în monolog dialogat) a artei vorbirii sau a artei povestirii.
Ca să fie respectat, povetitorul trebuie să dispună, în primul rând de o estetică a spunerii, adică:
povestirea să fie clară;
limbajul simplu și concis;
exprimarea elegantă și cursivă;
tonul, ritmul și timbrul expunerii narative să fie agreabile;
povestirea să fie însoțită de gesturi, mimică și elemente de comunicare nonverbală discretă;
povestitorul ,,va controla” reacția ,,ascultătorilor” și iși va corecta modul de a povesti în funcție de aceștia.
Pentru educarea și formarea reprezentărilor verbale, povestirea depinde de conșunutul narativ și de calitatea exprimării. Astfel, se transmit nu doar cunoștințe, ci se îmbogățește vocabularul copiilor, fiind un mijloc de cultivare a imaginației copiilor”. Dascălul va valorifica efectele acestei activităși-metodă dacă el însuși are harul de a povesti. Se recomandă pentru nivelul de vârstă 3-5 ani povești și basme scurte, simple, într-un limbaj accesibil, cu intercalarea unor cântece.
III.1.3 CONVERSAȚIA
Conversația este considerată una dintre cele mai eficiente metode de educare, în special a limbajului, bazându-se pe dialogul profesor-elev care are menirea de a descoperi noi adevăruri, de a asimila cunoștințe.
Încă de la vârsta preșcolară se impune utilizarea de către educatoare a celor două tipuri de conversație: conversația euristică și conversația catehetică. La preșcolarul mic se mai întâlnește și conversația-joc, care se datorează nevoii copilului mic de a pune întrebări, deci curiozității lui față de ceea ce este nou pentru el în mediul înconjurător.
A.Conversația euristică- constă într-o succesiune de întrebări puse cu abilitate de educatoare, alternând cu răspunsuri primite de la copii. Aceste întrebări sunt formulate într-o succesiune logică, de la simplu la complex, de la apropiat la depărtat și de la concret la abstract.
Exemplu: Pentru activitatea de educare a limbajului ,, Personaje pozitive, personaje negative”, întâlnite în povestea ,, Cenușăreasa”, propun un exemplu de conversație euristică:
Î: ,,Cum se comporta Cenușăreasa cu surorile ei vitrege?”
R: ,,…….frumos, le ajuta tot timpul.”
Î: ,,Dar surorile vitrege, cum se comportau cu Cenușăreasa?”
R: ,,….o necăjeau.”
Î: ,,Ce fel de personaje sunt surorile vitrege, care au făcut doar rele?”
R: ,,…..personaje negative.”
La vârsta preșcolarului mare, aceste întrebări sunt apreciate de copil, deoarece el simte nevoia să-și exerseze gândirea, principalul instrument de cunoaștere. Cerințele unei conversații adecvate vizează limbajul accesibil, calitatea întrebărilor de a trezi interesul, de a nu se pune mai multe întrebări într-o singură formulare, de a lăsa timp suficient de gândire pentru formularea răspunsului, a nu descuraja copiii prin critica excesivă a răspunsului.
Conversația catehetică sau examinatoare este metoda prin care se constată nivelul la care se află cunoștințele copilului la un moment dat. Acest tip de conversație realizează conexiunea inversă, confirmarea sau infirmarea înțelegerii mesajelor educative sau a stăpânirii unui anumit conținut ideatic propus ca obiectiv.
Atunci când întrebuințează această tehnică interogativă, educatorul instruiește nu prin ,,transmiterea” de noi cunoștințe, ci efectuând cu elevii săi o anumită activitate comună de gândire și de căutare, de cercetare și aflare a adevărului. De aici și denumirea de ,,conversație euristică” (euriskein= a afla, a găsi, a descoperi).
Exemplu: Pentru verificarea cunoștințelor asimilate, în sctivitatea de educarea limbajului:
,, Capra cu trei iezi” – povestire, se poate utiliza ca metodă conversația catehetică:
Î: ,,Cine i-a mâncat pe cei doi iezi neascultători?”
R: ,,….lupul cel rău.”
Î: ,,Ce a făcut lupul pentru a-i păcăli pe iezi?”
R: ,,…..și-a ascuțit dinții și limba.”
Î: ,,Cum l-a pedepsit pe lup capra-mamă?”
R: ,,….a săpat o groapă.”
Prin dozarea întrebărilor, prin adresarea lor întregii grupe (apoi numindu-l pe cel ce va răspunde), conversația catehetică va determina o relatare și fixare a cunoștințelor într-o formă nouă, o sintetizare și reevaluare a propriilor informații existente în minte.
Exigențe ale întrebărilor și răspunsurilor:
întrebările să fie formulate clar și precis;
să nu se pună întrebări care au răspunsul de-a gata;
să se acorde timp sufficient copiilor pentru formularea răspunsurilor;
să nu se pună o altă întrebare până când nu s-a obținut un răspuns complet la întrebarea anterioară;
să se evite întrebările echivoce (la care se pot da mai multe răspunsuri sau la care nu se poate da nici un răspuns);
educatoarea nu trebuie să răspundă în locul copiilor (atunci când aceștia întâmpină unele dificultăți în formularea răspunsurilor) sau să repete fără rost răspunsul acestora;
educatoarea nu trebuie să vorbească mai mult decât copilul;
răspunsurile să fie corecte, precise, complete, motivate și argumentate;
răspunsurile trebuie date la timp, sistematic;
răspunsurile să fie prezentate fluent, independent, și în același timp expresive, creatoare.
III. 1.4 MEMORIZAREA
,,Memorizările sunt activități specifice educării limbajului, cu valoare deosebită pentru stimularea vorbirii copiilor, pentru îmbogățirea vocabularului, pentru formarea unei exprimări expresive și corecte. Totodată, ele exersează și stimulează gândirea, memoria și imaginația copilului, contribuind la formarea personalității preșcolarului.”
Activitățile de memorizare se desfășoară în grădiniță cu scopul de a ajuta copiii să își însușească poeziile. Memorizarea este o activitate ce se realizează prin intermediul memoriei. Preșcolarii vor fi puși în situația de a învăța textul unei poezii, fapt ce va dezvolta psihicul copiilor, va îmbogăți și activiza vocabularul activ și pasiv al acestora, va ajuta la dezvoltarea expresivității limbajului prin însușirea de cuvinte și expresii noi.
Memorizarea constă în desfășurarea a trei tipuri de activități, care apar sub forma unor activități înrudite:
– Activitatea de predare-învățare care presupune predarea unei poezii noi
– Activitatea de fixare constă în asigurarea memorării temeinice a textului poeziei si consilodarea deprinderii de a recita corect și expresiv poezii de către copii
– Activitatea de verificare are ca scop verificarea calitativă a memorizării, cât și verificarea deprinderii de a recita corect și expresiv poeziile însușite temeinic pe percusul activităților desfășurate anterior.
Etapele unei activități de memorare sunt:
1. Organizarea activității: – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfășurării activității (aerisirea sălii de grupă, ordine, așezarea scăunelelor în mod corespunzător, asigurarea materialului didactic necesar etc.)
2. Desfășurarea activității: – introducerea copiilor în tematica activității, unde aceștia vor fi familiarizați cu conținutul poeziei, prin utilizarea materialului didactic;
– recitarea model de către educatoare are un rol foarte important în activitatea de memorizare deoarece aceasta creează emoția necesară învățării;
– predarea – învățarea propriu- zisă a poeziei care este pricipala etapă a activității și se realizează prin audierea, fixarea și apoi reproducerea poeziei. Învățarea se face treptat, în funcție de conținutul poeziei, pe unități logice, câte o strofă pe rând, cu ajutorul materialului didactic (planșe, imagini, diapozitive, mascote etc). Urmează apoi recitarea poeziei de către copii, fiind indicată recitarea individuală, cu ajutorul educatoarei, pentru a se putea observa pronunția copilului, fidelitatea cu care reproduce textul, expresivitatea și înțelegerea poeziei. Fiecare copil va fi încurajat de educatoare și de ceilalți copii. Recitarea colectivă se poate realiza după ce fiecare copil și-a însușit conținutul și textul poeziei. Pentru a adăuga o notă distractivă activității, se pot face și semne corespunzătoare fiecărui vers al poeziei, facilitând astfel consolidarea poeziei de către preșcolari.
3. Încheierea activității: – obiectivul principal al acestei etape este fixarea cunoștințelor predate cu ajutorul diferitelor procedee pentru a susține interesul asupra poeziei învățate:
– recitarea poeziei pe roluri, realizând mici dramatizări;
– alternarea recitării colective cu cea individuală, realizarea unui concurs pe diverse categorii;
– evidențierea frumuseții expresiilor artistice întâlnite în poezie, care prin memorizare vor intra în vocabularul activ al copiilor
– intonarea unui cântecel cu temă similară;
– realizarea unui desen care să surprindă momente din textul poeziei;
– folosirea unor materiale didactice adiționale, care să contribuie la fixarea vizuală a conținutului poeziei învățate;
– aprecierea și încurajarea copiilor pentru modul în care s-au comportat pe parcursul activității și pentru reușita lor în asimilarea noii poezii.
III.1.5. EXERCIȚIUL
Metodă de temelie în învățarea noțiunilor de limbă, reprezentând calea prin care pe baza repetării sistematice a unei ectivități intelectuale se dobândesc deprinderi: ,,întreaga activitate școalră are semnificația unui îndelungat și asiduu exercițiu”. În acest sens, exercițiile de comunicare gramaticală vizează formarea deprinderilor de a exprima oral noțiuni, judecăți, raționamente cu ajutorul unităților lingvistice: cuvinte, propoziții, fraze. Cuvântul ,,exercițiu” provine din limba latina: exercitium, însemnând ,,efort repetat”. Exercițiile sunt considerate ,,acțiuni motrice sau intelectuale ce se repeat relative identic cu scopul unor modalități sau tehnici de lucru de natură motrică sau intelectuală”.
Metoda exercițiului necesită utilizarea unor exerciții cât mai variate, evitarea monotoniei, plictiselii, captarea atenției copiilor. O astfel de cerință implică alternarea conținutului și formei exercițiilor, gradarea lor de la simplu la complex, stârnirea curiozității, a interesului.
Având în vedere că, prin această metodă, eforturile de muncă independentă a copiilor sunt din plin solicitate, trebuie să ținem cont de particularitățile de vârstă și individuale ale preșcolarilor. Exercițiul constituie metoda cea mai des recomandată de Programa activităților instructiv-educative în categoria activităților de învățare. Exercițiul didactic ,,constituie o modalitate de efectuare a unei operații și acțiuni mintale sau motrice, în chip independent și repetat, în vederea achiziționării sau consolidării unor cunoștințe și abilități”.
Ca metodă importantă în cadrul domeniului limbă și comunicare, funcția exercițiului nu se reduce numai la formarea deprinderilor, ci implicit contribuie și la realizarea altor sarcini cum ar fi: adâncirea înțelegerii unor reguli, principii învățate, prin aplicarea lor în situații cât mai variate, dezvolatarea unor capacități și aptitudini intelectuale, a unor calități morale. Forme de realizare a metodei exercițiului:
exerciții motrice (scrierea elementelor grafice, ,,citire”);
exerciții operaționale (ascultare, vorbire, caracterizări, ,,scriere”, ,,citire”, ,,lectura”);
Metoda exercițiului devine cu atât mai eficientă și productivă, cu cât se va deplasa pe activități ce dezvoltă creativitatea preșcolarilor și cu cât se va ține cont de respectarea următoarelor etape în abordarea lui:
instrucția verbală;
demonstrarea;
exercițiul operator;
întărirea;
controlul sau auto-controlul.
Exemple:
exerciții pentru îmbogățirea vocabularului și al exersării structurilor gramaticale: ,,Să constrium cuvinte”
exerciții folosite în formarea deprinderilor de despărțire a cuvintelor în silabe implică perfecționarea capacității de analiză și sinteză fonetică: ,,Jocul silabelor”
exerciții pentru conștientizarea unor expresii: ,,Este adevărat sau nu?”
III 1.6. DEMONSTRAȚIA
Demonstrația (termen derivat din lat. demonstro = a arăta întocmai, a descrie, a dovedi; termen apropiat de ,,a ilustra”, din lat. ilustrare = a ilumina, a clarifica, a face limpede ceea ce este scos în evidență prin noțiunile, ideile abstracte și generale) este o metodă didactică frecvent folosită în practica didactică tradițională.
Metoda demonstrației constă în folosirea uni șir de raționamente logice însoțite de utilizarea concomitentă a unos mijloace intuitive (scheme, planșe), pentru a concretiza vizual relațiile abstracte din limbă. Demonstrația este o metodă în cadrul căreia mesajul transmis către copii se cuprinde într-un concret, o acțiune concretă sau subtituentele lor. A demonstra înseamnă a arăta, a prezenta obiecte, procese, acțiuni în vederea introducerii teoretice de către preșcolari a unor proproetăși, legi, care contituie elemente fundamentale ale cunoașterii.
În activitatea de educare a limbajului, metoda demonstrației poate îmbrăca variate forme: ilustrarea unor acțiuni concrete pentru a înțelege spre exemplu, ce exprimă anumite verbe; imagini plastice pentru a arăta însușiri exprimate de adjective.
În activitățile de educare a limbajului, metoda demonstrației o regăsim utilizată cu precădere în cadrul: memorizărilor, jocurilor didactice, jocurilor-exercițiu, dramatizărilor.
Exemplu:
În cadrul jocului didactic ,,Jocul silabelor”, am folosit metoda demonstrației în etapa de ,,explicare și demonstrare a jocului”: am pronunțat eu o silabă din cele mai frecvent întălnite în structura cuvântului ,,ma”, ,,la”, ,,pa”, ,,da”, apoi am completat silaba în așa fel încât să se formeze un cuvânt nou. Cuvântul nou format l-am folosit apoi la alcătuirea unei propoziții.
Tot în cadrul acestui joc, am mai utilizat metoda demonstrației și la etapa de ,,complicare a jocului”: redarea grafică a cuvintelor nou formate.
Metoda demonstrației am utilizat-o cu succes și în etapa de ,,recitare model” din cadrul unei activități de memorare.
III 1.7. OBSERVAȚIA
Metoda observării se bazează pe urmărirea sistematică de către copil a obiectelor și fenomenelor ce contituie conținutul învățăriim în scopul surprinderii celor mai importante însuțiri ale acestora. Este o metodă de explorare directă, nemijlocită de realități înconjurătoare de către copil, acesta folosindu-se de toae simțurile sale.
Contribuția acestei metode în cadrul activităților din grădiniță este însemnată, deoarece la această vârstă cunoștințele copilului sunt sărace și superficiale. În cele mai multe cazuri preșcolarul este îndreptat spre o observare dirijată, sistematic organizată și planificată de către institutoare, având un scop dinainte stabilit, care il implică, direct pe copil în învățare.
Se începe cu observația dirijată, cu enunțarea elementelor ce sunt supuse, pe rând observării, apoi se extrag concluzii și generalizări accesibile copiilor. La vârsta preșcolară mare, după acumularea unei experiențe observative și însuțirea unor algoritmi, copii pot fi antrenați în observații semidirijate sau libere.
Percepția spontană a copilului trebuie completată în direcționarea spiritului de observație prin intervenții subtile asupra organizăării, planificării, cu verbalizarea scțiunii observative și memorarea rezultatelor, cu antrenarea senzoriaă pentru a atinge treptat nicelul observației științifice.
Metoda observației, în cadrul domeniului limbă și comunicare, se aplică la:
exersarea pronunțării corecte și expresive;
povestirea după imagini;
activități de scriere.
III 1.8. EXPLICAȚIA
Este o metodă expozitivă având ca scop de descifrare a sensului și semnificației unor noțiuni, fapte, caracteristici ale realității înconjurătoare, argumentării unor idei, descoperirii prin viu grai a cauzelor unui fenomen, a scopului unor actiuni, prin raționamente logice pe sensul celui educat.
Formele pe care le îmbracă sunt variate, de la descriere, caracterizare, demonstrare logică până la definiție și lege. Desigur preșcolarului îi sunt adecvate, dintre aceste doar primele forme menționate, celelalte fiind doar ocazional folosite, într-o fază incipientă.
Cu toate că preșcolarul înțelege mai greu explicațiile cauzale, el poate accede la explicații care fac apel la experiențele lui de viață, la exemplele familiare, la rodul propriilor experimente și observații. Curiozitatea epostemică îl împinge la solicitarea unor explicații cauzale (De ce? Cum? Ce se întîmplă dacă?) și ascultă cu interes dacă informațiile sunt dozate conform posibilităților lui de decodificare. Când sunt formulate cerințe morale de comportare, el dorește să i se spună motivele și scopurile acestor reguli. Educatoarea va apela la exemple, la desene, experiențe trăite, la imaginația copilului.
Exemplu:
În activitatea de educare a limbajului, realizată prin lectură după imagini și având ca temă ,,O zi în zăpadă”, am folosit metoda explicației în descrierea sarcinii didactice: ,,Vom descrie împreună cele două imagini de iarnă, iar la sfârșit vom da titlul celor două tablouri”.
În activitatea de educare a limbajului realizată prin povestirea ,,Căsuța din oală” această metodă este folosită atât în introducerea în activitatea (explicația ,,decorului” în care se va audia povestea), cât și la fixarea povestirii (realizată cu ajutorul marionetelor ce reprezintă personajele povestirii).
Datorită curiozității sale firești, copilul cere institutoarei tot mai multe explicații, dar cum posibilitățile sale de înțelegere a lucrurilor pe cale pur verbală sunt reduse, de multe ori copilul acceptă concluzia adultului, chiar dacă nu a înțeles-o. Întâlnim această problemă în cadrul activităților de educare a limbajului, atunci când se explică sensul unor cuvinte.
De aceea educatoarea trebuie să adapteze conținutul și limbajul folosit la particularitățile celor mici și să caute permanent modalitățile de verificare a gradului d3e înțelegere a copilului. Pentru o mai bună receptare a mesajului transmis explicația poate fi împletită cu demonstrația sau lucrarea practică.
III 1.9. DESCRIEREA
Această metodă presupune prezentarea caracteristicilor unui individ, obiect, fenomen, prin trăsături pregnante, pentru particularizare, pe fondul cunoașterii însușirilor generale și esențiale. Scopul acestei metode constă în dezvoltarea spiritului de observație al copilului, sporirea posibilităților de a compara cu ceea ce este deja cunoscut (subliniind asemănările și deosebirile).
Copilul va alege însușiri puține, neesențiale, care-l impresionează subiectiv: floarea este roție, fetița este înaltă; detalii ce țin de formă, culoare, mișcare. Spre grupa pregătitoare, preșcolarul face progrese remarcabile în descriere, datorită institutoarei, care dirijează observările despre aspectele esențiale, importante. Astfel el poate opera și poate discuta despre peisaje din natură, despre preocupările adulților, nuanțele culorilor.
Datorită cuceririi spațiului tridimensional, a cunoștințelor noi, a perceperii unor sunete și a învățării denumirilor lor poate opera analiza unor materiale și obiecte. Prin metoda descrierii se dezvoltă treptat și spiritul de observație, copilul dobândind capacitatea de a descrie ceea ce este general, comun, dar și specific, particular la persoane și la animale, la plante, în mediul natural sau cel creat de om, ori la obiectele supuse descrieii.
Evident, metoda este bine completată de metodele activ-participative, îndeosebi de observare, de experimentarea dirijată, lucrările practice, conversația euristică, dar și de demonstrație, explicație, povestire, activitatea cu cartea.
Aplicarea metodei descrieii este un bun prilej pentru a introduce cuvinte noi, îmbogățind astfel vocabularul copiilor. Educatoarea poate utiliza în sprijinul cuvintelor obiecte, imagini, sunete sau chiar zgomote. Se aplică la: activități de comunicare orală sau scrisă, în descrieri de peisaje, artistice, științifice ale elementelor sau fenomenelor de natură sau caracterizarea personajelor.
III 1.10. ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE
Este o descoperire a cărei fundamentare psiho-pedagogică și didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale secolului XX, din necesitatea revitalizării învățământului, mai precis, din dorința activizării autentice a procesului învățării în școală. Este considerată o metodă mpdernă, cu toate că ea implică elemente întâlnite în metodica tradițională (identificarea, conversația euristică).
În primul rând, învățarea este un proces, ceea ce înseamnă o acțiune de cunoaștere care se desfășoară într-un anumit context spațio-temporal. Definită în termeni de comportament și conduită, ,,învățarea constă într-o modoficare sistematică a conduitei în cazul repetiției unei aceleași situații”, după alți psihologi, învățarea se caracterizează ,,prin apariția sau schimbarea activității rezultând din exercițiu sau racția la o situație, în afara schimbărilor care pot fi atribuite tendințelor reacționale înnăscute, maturației sau unor stări temporare ale organismului, produse, spre exemplu, de oboseală, droguri etc.” Învățarea devine astfel ,,un mijloc de sporire a capacității de adaptare, reprezentând mai degrabă dobândirea de comportament adecvat”, omul învață nu numai din experiența sa, ci și din a altora.
Mecanismele învățării au la bază acțiuni ale gândirii, care se transformă în operații, constituite în sisteme, prin care se realizează asimilarea realului, adică încorporarea lui în scheme senzorio-motorii sau în cele logice. ,,Din funcționarea asimilării și acomodării rezultă adaptarea dobândită, care, în fond, este învățarea”.
Învățarea (cunoașterea) prin descoperire este ,,o modalitate de a intra în posesia adevărurilor prin demersuri proprii, în contact cu realitățile de conținut”. Preșcolarul, în procesul didactic, observă, acționează și meditează asupra existenței, dobândește noi informații și desprinde noi semnificații despre aceasta.
Comparativ cu cunoașterea prin transmitere, învățare riguros dirijată, bazată pe intervențiile altor persoane, cunoașterea prin descoperire se bazează pe forța personală de cunoaștere, pe intrumentele de cunoaștere pe care le posedă fiecare individ (preșcolar), e, altfel spus, o cunoaștere preponderent individuală, bazată, prioritar, pe autodirijare. Descoperirile de tip didactic sunt de fapt niște redescoperiri, pentru că preșcolarii descoperă, în general, adevăruri deja cunoscute. O astfel de descoperire e însoțită de o dirijare exterioară.
În funcție de esența epistemologică a diverselor tipuri de cercetare, se disting mai multe tipuri de descoperire:
Descoperirea inductivă, care, în cazul studierii limbii, pornește de la realitatea obiectivă a materialului lingvistic și ajunge la categorii, reguli.
Exemplu:
Se prezintă preșcolarilor mulțimi de obiecte, date, fapte cerându-le să afle singuri regula după care s-au grupat și clasa sau grupa din care fac parte. Ca exemplu este jocul ,,Ce am pus noi în coșuleț?”, în care fiecare copil este chemat să pună câte un fruct în coșuleț, însoțindu-și acțiunea cu formularea propoziției corespunzătoare: ,,Am pus în coșuleț un/o…”. Când toate fructele pregătite au ajuns în coșuleț, li s-a cerut copiilor să găsească un cuvânt pentru tot ce au pus ei în coșuleț (fructe). Fiecare copil a răspuns, pe rând, la întrebarea ,,Ce am pus noi în coșuleț?”. În același fel se ajunge la formarea noțiunilor de ,,animal”, ,,animal sălbatic”, ,,animal domestic”, ,,legume”, ,,mobilier”.
Descoperirea deductivă, care pornește de la categorii, reguli și ajunge la a le ilustra cu
aspecte concrete, operând cu rașionamente silogistice.
Exemplu:
Toate numele de copii se scriu cu literă mare la început. Alexandru este un copil atunci și numele lui se scrie cu literă mare.
Descoperirea transductivă (sau analogică de la gr. ,,analogia” –raport, legătură) operează cu raționamente analogice. Din asemănarea anumitor însușiri a ouă obiecte se conchide probabilitatea asemănării celor două obiecte, fenomene etc.
III 1.11. PROBLEMATIZAREA
Învățarea prin situații-problemă e o variantă modernă a euristicii, reprezentând o altă modalitate, mai complexă, de aplicare a teoriei învățării prin descoperire. Ca tehnică de intruire, problematizarea își găsește locul oriunde apar situații contradictorii, care urmează a fi rezolvate prin gândire. Poate fi aplicată în toate activitășile instructiv- educative din grădiniță și în toate etapele procesului didactic.
,, Esența acestei metode constă în faptul că educatoarea nu comunică pur și simplu concluziile finale ale științei, cunoștințe gata eleborate, ci dezvaluie copiilor <embriologia adevărurilor>; prin rezolvări de probleme, ea conduce gândirea acestora spre descoperirea adevărurilor, spre construcția unor structuri mintale, structuri ale realului”. Nu trebuie să se confunde problema (ca exercițiu de aplicare a unor reguli, cunoștințe însuțite) cu situația- problemă (care implică esența unor contradicții între cunoștințele știute și ceea ce nu e cunoscut).
O întrebare devine problemă când generează o nedumerire, o incertitudine, o neliniște, care alertează subiectul ca un conflict lăuntric, rezolvabil prin tatonări repetate, prin demonstrații și argumentări raționale. Sarcina, deloc uțoară, a institutoarei este de a crea astfel ,,un experiment gândit”.
Importanța învățării problematizante constă în faptul că antrenează gândirea copiilor, stimulează spiritul de observație, reflecșia adâncă, capacitatea de a formula întrebări- problemă, de a elabora ipoteze, puterea de analiză, de a găsi rezolvări ingenioase pe bază de raționamente deductive, de a generaliza, de a realiza transferul de cunoștințe.
P. Goguelin (în La formation continue des adultes, Paris, P.U.F., 1972) distinge următoarele posibile etape în rezolvarea unor situații- problemă:
definirea punctului de plecare și a scopului urmărit;
punerea problemei;
organizarea informației;
transformarea informației (pe cale inductivă, deductivă, analogică, intuitivă);
luarea deciziei (opțiunea pentru soluție);
verificarea soluției și a rezultatelor.
Rolul educatoarei este de a prezenta situația-problemă, de a orienta, discret, copiii spre identificarea contradicțiilor, pentru a face mai clare datele problemei, prin modificări, reorganizarea datelor, pentru prefigurarea, eventual, a căii de alucidare a contradicției (prin demonstrații, tablouri etc.).
Condiția esențială în aplicarea metodei este ca preșcolarii să dispună, în prealabil, de cunoștințele implicate în procesul rezuovării situațiilor- problemă să aibă anumite deprinderi intelectuale organizate.
Exemplu:
Elemente de problematizare se pot introduce în cadrul conversației euristice sub formă de întrebări de tipul De ce? Dacă…atunci, ce s-ar întâmpla dacă…(Nu ar exista cuvintele?), copiilor revenindu-le sarcina de a emite soluții și a le verifica în acțiune. Se pot introduce elemente de problematizare și în cazul folosirii metodei exercițiului sau a jocului. Ele se pot prezenta ca întreruperi prin formularea unor noi cerințe sub formă problematizată, ca obstacole ce presupun realizarea unor clasificări sau scriei după anumite criterii și ca lacune atunci când copiii trebuie să ordoneze după diverse criterii.
III1.12. ACTIVITATEA CU CARTEA
O definiție cu totul provizorie a acestei metode ar suna astfel: metoda didactic[ în cadrul căreia învățarea are ca sursă esențială și ca instrument de formare a copilului, cartea sau alte surse similare.
Activitatea cu cartea poate reprezenta la vârsta preșcolară o metodă eficientă de familiarizare a copilului cu acest instrument al muncii intelectuale, nu pentru a forța citit-scrisul, ci pentru a folosi imaginile, ilustrațiile, fotografiile ca suport în activitatea sau în utilizarea altor metode (povestirea, explicația, conversația, exercițiul). Prin răsfoirea unei cărți cu povești, reviste pentru copii, benzi desenate preșcolarul învață să țină cartea în poziția firească, să cunoască unele elemente de tehnică a cititrii (de sus în jos, de la stânga la dreapta), să converseze pe baza imaginilor, unii chiar să și citească, mai întâi majusculele din titlu, apoi, treptat, literele mici de tipar. Toate aceste lucruri se vor face benevol, nu va fi nimic impus, dirijat, scrisul-cititul fiind de competența școlarului sub îndrumarea institutorului.
Există situații în care preșcolarul întreabă ce literă este, știe să își scrie singur numele, dorește să înceapă citirea-scrierea, atunci institutoarea nu trebuie să înfrâneze sau să interzică această activitate. Pentru a avea acces la comunicarea scrisă preșcolarii trebuie să cunoască literele. Primele litere pe care le cunosc sunt cele de tipar. Institutoarea poate chiar sugera asemănări cu obiecte, a căror denumire începe cu sunetul respectiv: ,,A este ca un acoperiș”, ,,B are două burți”, C este ca un corn” etc. – care pot accelera învățarea citirii. Noul curriculum pentru invățământul preșcolar sugerează ca preșcolarii să scrie mai întâi literele mici de tipar, aceastea având structura cea mai simplă și sunt asemănătoare cu cele de mână.
III.2. Mijloace de învățământ folosite în vederea îmbunătățirii și activizării vocabularului
Pentru formarea deprinderilor de comunicare verbală și pentru a facilita învățarea cuvintelor noi de către preșcolari, se vor folosi diferite mijloace, care vin în ajutorul metodelor prezentate anterior.
Obiectele materiale, din realitatea înconjurătoare se folosesc ca mijloace ajutătoare în dezvoltarea limbajului. Atunci când copiilor li se oferă posibilitatea de a vedea și de a observa obiectele, fenomenele, plantele, animalele, păsările în mediul lor, pe cât posibil sau într-o formă cât mai fedelă realității, efectele benefice asupra spiritului de observație și al limbajului nu vor întârzia să apară. Copilul va interioriza mult mai facil si mai personal informația primită direct din lumea reală. Ex: grădinița de flori, ferme, grădini zoologice etc
Sunt situații când nu avem la dispoziție obiectele materiale, din diverse motive sau nu este posibilă prezentarea unor elemente din natură, atunci putem să ne folosim de materialele ajutătoare, cum ar fi tablourile și ilustrațiile. Aceste materiale se pot procura ușor și sunt îndrăgite de copiii. Enciclopediile special concepute pentru cei mici sunt deasemenea un mijloc valoros de îmbogățire a vocabularului pentru aceștia. Ex: planșe cu animale sălbatice
Un alt miljoc care atunci când este integrat în mod corect în activități sporește mult calitatea vocabularului copiilor este filmul. Acțiunea unui film este o platformă ideală pentru a stârni interesul preșcolarilor în a pune întrebări, în a începe discuții pe marginea celor vizionate. La această vârstă copilul este implicat afectiv în acțiunea filmului de cele mai multe ori. Astfel, fimul, în special cel de desene animate, îi stimulează puternic copilului comunicarea verbală și imaginația.
PC-ul, CD-urile, DVD-urile, videoproiectorul fac parte din categoria mijloacelor moderne și sporesc interesul copiilor, dar folosirea lor este îngreunată uneori de calitatea aparatelor.
III.3 Forme de organizare a activităților instructiv educative în vederea îmbogățirii vocabularului
Îmbogățirea și activizarea vocabularurlui se poate face pe toată durata activităților din grădiniță, activități desfășurate fie cu întreg colectivul de preșcolari, cu grupuri mici și chiar individual.
Activitățile desfășurate pe centre de interes: artă, bibliotecă, știință, construcții, bucătărie, nisip și apă contrbuie în mare măsură la îmbogățirea vocabularului.
Jocurile distractive și activitățile liber creative constituie, de asemenea, tot atâtea prilejuri de învățare și exersare a cuvintelor noi.
Educatoarea trebuie să se preocupe de îmbogățirea vocabularului copiilor, sarcină ce se realizează de fapt, în toate activitățile din grădiniță, nu numai în cele de educare a limbajului.
Activizarea și îmbogățirea vocabularului este un obiectiv permanent al activității de educare a limbajului la toate vârstele preșcolarității.
grupele mai mici ,,activitatea de educare a limbajului” cunoaște mai ales îmbogățirea vocabularului, achiziția de noi cunoștințe în care copilul are posibilitatea să-și comunice gândurile și sentimentele.
Poveștile, basmele, poeziile oferă posibilitatea familiarizării copiilor preșcolari cu polisemia, omonimia, sinonimia, antonimia. Povestea despre fata babei și fata mosneagului arată copiilor opoziția de sens, harnic-leneș, bun-rău, frumos-urât. Totodată, poveștile și poeziile trebuie să dezvăluie copilului, pe cale intuitivă, frumusețea și armonia limbii române, sonoritatea plăcută a cuvintelor. Ascultând povești și basme, copiii întâlnesc noi expresii care, odată cunoscute, devin un bun al lor.
IV. EXPERIMENT
Modalități de îmbogățire și activizare a vocabularului în grădiniță
IV.1. Argumentarea cercetării
,,Omul este înainte de toate limbaj.”
Pornind de la această afirmație a lui Karl Popper, putem constata că omul se definește prin limbaj. Mijlocul principal de comunicare între toți oamenii este limba, fiind de asemenea și suportul gândirii, al instruirii și educării lor de-a lungul întregii vieți.
,,Limbajul ca instrument îndeplinește rolul de comunicare, dar și de exprimare a gândirii, limba este suportul gândirii, fără limbaj gândirea rămâne neexprimată și de asemenea în absența unei gândiri coerente și logice nici limbajul nu se poate manifesta.”
În acest sens, necesitatea însușirii corecte a limbii române de către preșcolari este extrem de importantă, atât pentru cunoaștere în general cât și pentru stimularea gândirii și dezvoltarea personalității.
Pe parcursul activităților desfășurate în grădiniță, preșcolarul își formează priceperi și deprinderi care să-l facă apt pentru a trăi în societate și pentru a participa la dezvoltarea ei. Însușirea temeinică a acestor cunoștințe depinde în mare măsură de cunoașterea și folosirea corectă a limbii române. Pentru a-și exprima ideile și a a le face înțelese, copilul trebuie să dispună de un vocabular corespunzător.
Realizând importanța crucială pe care o are un vocabular cât mai bogat în viața copilului și în viitorul său ca și adult, a crescut preocuparea pentru a găsi noi soluții, mijloace și metode eficiente și cât mai atractive pentru preșcolari. Este necesar ca la intrarea în școală copilul să posede noțiunile și cunoștințele de bază prevăzute în programa școlară și nu numai.
Observând modul în care participă copiii la activitățile desfășurate în grădiniță, am constatat că pe copilul preșcolar îl interesează mai mult jocul decât activitatea obligatorie. Drept urmare, pe parcursul activităților susținute în cadrul experimentului, am corelat organizarea învățământului cu elemente de originalitate, în ceea ce privește conținutul cât și metodologia didactică.
Astfel, jocul a luat locul climatului obisnuit din activitate, transformându-l într-un climat mai apropiat de psihicul copilului la această vârstă.
Fondul lingvistic, precum și calitatea sa, este deosebit de importnat chiar de la vârsta preșcolară și mai ales la grupa pregătitoare pentru școală.
Integrarea elementelor de îmbogățire a vocabularului, prin diverse metode și procedee în cadrul tuturor activităților instructiv- educative realizate în grădiniță, va duce la formarea, îmbogățirea și nuanțarea competențelor lingvistice a preșcolarilor printr-o serie de cuvinte și expresii noi, precum și la formarea unor trăsături morale pozitive.
IV.2. Ipoteza cercetării
Ipoteza de lucru presupune identificarea unei soluții care ar putea îmbunătății calitatea unui proces sau produs. În cazul prezentei lucrări, am realizat o cercetare experimentală în scopul îmbunătățirii și activizării vocabularului preșcolarilor, referindu-mă la preșcolarii grupei mari.
Ipoteza de lucru ar fi: Dacă pe parcursul tuturor activităților din grădiniță s-ar urmări îmbunătățirea și activizarea vocabularului, și nu doar în activitățile de educare a limbajului, atunci vocabularul preșcolarilor s-ar îmbunătății într-un ritm mai rapid, acest lucru ajutând la dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter și formarea personalității copilului.
IV.3. Obiectivele cercetării
Întregul program experimental depinde de obiectivele cercetării. Ele au fost stabilite astfel:
Evaluarea obiectivă a cunoștințelor, capacităților proceselor cognitive, priceperilor, deprinderilor, abilităților de comunicare dobândite de preșcolari;
Stimularea și dezvoltarea vocabularului copiilor printr-o strategie didactică permisivă;
Identificarea unor căi diverse pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului, ca rezultat al strategiilor didactice aplicate;
Stimularea spiritului de cooperare al preșcolarilor, de interacțiune în grup;
Valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice ulterioare.
IV.4.Variabile de lucru
Aplicarea testului inițial a avut menirea de a diagnostica raportul dintre grupa experimentală și de control, de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului pedagogic. Nivelul grupelor experimentale demonstrându-se a avea valori relativ apropiate și în acest caz am putut sesiza obiectiv efectele ameliorative ale variabile independente.
IV.4.1.Variabile independente
Variabilele independente au constat în:
informarea grupului de experiment despre conținuturile educative care vor fi studiate;
controlul cantitativ și calitativ al conceptelor empirice acumulate;
IV.4.2.Variabile dependente
Variabilele dependente obținute sunt:
îmbogățirea volumului informațional al copiilor cu cunoștințe și noțiuni din domenii diferite;
capacitatea de transformare a informațiilor în cunoștințe;
dezvoltarea cunoștințelor privind conceptele fundamanetale prin stimularea interesului față de ceea ce doresc să învețe;
îmbunătățirea dispoziției de a învăța.
IV.5. Eșantionul și caracteristicile sale
Pornind de la premisa că o bună cunoaștere a copiilor (sub aspect cognitiv, afectiv, volitiv, al potențialului creativ etc) îmi va arăta care sunt tehnicile de învățare adecvate fiecărui preșcolar, am observat comportamentul copiilor în diferite situații, acest lucru contituind baza de la care am pornit cercetarea.
În vederea atingerii obiectivelor propuse studiul s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp, realizându-se pe două loturi de preșcolari, acestea având un efectiv de copii 24 copii, grupa mare ,,B” – ,,Albinuțele” de la Grădinița cu Program Prelungit ,,Curcubeul Copiilor”, Arad, care a constituit eșantionul experimental, respectiv 31 copii, grupa mare ,,A” –,,Mămăruțele”, din cadrul aceleiași grădinițe – eșantionul de control, în anul școlar 2014-2015.
Cele două grupe de preșcolari pe care am realizat cercetarea reprezintă grupuri sociale deja formate încă din perioada preșcolară mică (nivelul I) fiind bine închegate ulterior, în grupa mare. Cei 55 de preșcolari participanți la cercetarea întreprinsă sunt omogeni ca vârstă iar nivelul dezvoltării psihice al copiilor este eterogen, aceștia provenind din familii cu preocupări medii orientate spre educație, spre cunoaștere.
Alegerea acestor două grupe de preșcolari, constă în cele prezentatea anterior și în valoare apropiată a nivelului de cunoștințe, priceperi, deprinderi pe care le posedă copiii. Experințele oferite de aceste grupe sub raport intelectual și socio-afectiv, au realizat bilanțul unei frumoase colaborări, în care insuficiența cunoștințelor din momentul inițial, a fost compensată de interesul, curiozitatea, cooperarea și perseverența de care au dat dovadă preșcolarii pe parcursul desfășurării studiului.
IV.6. Metodologia de cercetare
Metodele de cercetare reprezintă căi de descoperire a devărului. Urmând pas cu pas aceste căi, am însumat un material faptic substanțial și semnificativ, preluat științific și transpus apoi în generalizări.
Metodele de cercetare pot fi clasificate în două grupuri:
metode de colectare a datelor (observația, conversația, analiza produselor activității);
metode de prelucrare a materialului colectat (metode specifice educării limbajului).
Prima metodă de cercetare pe care am aplicat-o, a fost observația. Această metodă
constă în urmărirea atentă și sistematică a fenomenelor și faptelor, fără intenția de a le modifica, cu scopul de a degaja relații cauzale referitoare la procesul instructiv- educativ, pe baza cărora se pot formula generalizări predictive.
În demersul meu didactic la grupă am fost interesată în primul rând de realizarea obiectivelor pedagogice, dar și de urmărirea spontană a conduitelor de comunicare, de dezvoltare a creativității preșcolarilor. Pe durata desfășurării activităților instructiv- educative am urmărit comportamentul preșcolarilor, manifestările lor atunci când primesc spre rezolvare o sarcină și cum reușesc să se mobilizeze individual sau în echipă pentru a duce la bun sfârșit cerința dată.
Observarea preșcolarilor s-a desfășurat după un plan (indicatori) bine stabilit, datele obținute au fost consemnate în timp util, notițele observațiilor curente au fost selectate pentru interpretarea lor din punct de vedere psihopedagogic.
Cea de-a doua metodă de cercetare abordată a fost metoda anchetei pe care am
folosit-o sub aspectul unei convorbiri . Aceasta mi-a oferit informații importante cu privire la operațiile și calitățile gândirii copilului, atitudinea față de sarcinile date atunci când trebuia să lucreze individual sau în echipă, a preferințelor pentru anumite modalități de lucru în activitate, obstacolele pe care le întâmpină preșcolarul în soluționarea unor sarcini, impresiile în legătură cu anumite fapte din limbă. Convorbirea am desfășurat-o atât liber, cât și dirijat obținând astfel informații importante într-o perioadă scurtă de timp.
Pentru a determina eficiența procesului instructiv- educativ sau pentru a releva unele trăsături ale personalității preșcolarilor participanți la experiment am utilizat analiza produselor activității și a documentelor preșcolare: obiecte confecționate, lucrări, catalog. Astfel am luat la cunoștință despre lumea interioară a preșcolarului, despre bogăția de idei și imaginația sa, caracteristicile spiritului de observație, logica gândirii, capacitatea de concentrare a atenției și de aplicare în practică a cunoștințelor asimilate. Datele obținute au mai reliefat și calitatea cunoștințelor, a deprinderilor, coerența limbajului oral, originalitatea rezolvării unor sarcini, dar și lacunele din cunoștințele preșcolarilor.
Pe întreg parcursul activităților instructiv- educative, am aplicat probe de evaluare, obținând informații despre nivelul de cunoștințe, priceperi, deprinderi, gradul de dezvoltare intelectuală.
Rezultatele obținute, aplicând aceste metode de cercetare, au fost prelucrate prin metode statistico- matematice: tabele analitice, reprezentări grafice, histograme, diagrame.
IV.7. Experimentul propriu-zis
În orice activitate umană se întâlnesc acțiuni și operații specifice celor trei etape implicate cronoligic: etapa teoretică, de anticipare în plan mintal a ceea ce urmează să se realizeze, etapa de realizare efectivă și etapa de analiză, de evaluare a ceea ce s-a realizat. Voi prezenta în continuare testele aplicate și rezultatele obținute, punând în evidență două dintre cele trei planuri enunțate, și anume, planul proiectării activității didactice și planul evaluativ. Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogie de tip experimental ameliorativ.
Cercetarea a cuprins trei etape:
A. Etapa preexperimentală (inițială) desfășurată în perioada 8- 20 decembrie 2014, a constat în:
constituirea eșantioanelor: experimental și de control;
documentarea și sintetizarea informațiilor referitoare la dezvoltarea psihică a copiilor, din cele două grupe, la sfârșitul grupei anterioare, mijlocie;
elaborarea și aplicarea unui test inițial, care va determina nivelul de dezvoltare a deprinderilor de comunicare orală;
culegerea datelor în urma efectuării evaluării inițiale.
B. Etapa experimentală (propriu-zisă) desfășurată pe parcursul lunilor ianuarie 2015 – aprilie 2015 a constat în:
elaborarea unui program de intervenție care vizează atingerea obiectivelor propuse în cadrul cercetări;
fixarea unor obiective de referință/ comportamente, ce vor fi urmărite pe parcursul derulării planului de intervenție;
organizarea și desfășurarea activităților în vederea realizării celor propuse.
C. Etapa finală (post-test) desfășurată în perioada 4 mai- 15 mai 2015, a constat în:
elaborarea și aplicarea unui test final, ce va determina modificările suferite de cele două grupe (experimental și de control);
monitorizarea comparativă a evoluției preșcolarilor implicați în cercetare;
prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor, în vederea confirmării ipotezelor de cercetare.
IV.7.1. Etapa preexperimentală
După studierea în prealabil a unei literaturi de specialitate, în ceea ce privește aprecierea dezvoltării capacităților de comunicare orală a copilului preșcolar (Magdalena Ionescu, Miron Boca) specifice nivelului de vârsta II (5-7 ani), am selectat și adaptat un test de evaluare inițială. Prin intermediul lui, am testat nivelul de comunicare al copiilor: volumul vocabularului activ, capacitățile de înțelegere, articularea corectă a sunetelor și grupurilor de sunete, exprimarea corectă sub aspect gramatical.
Testul de evaluare inițială, aplicat în cea mai mare parte verbal, a fost aplicat individual, într-un climat psihoafectiv stimulativ, și într-un interval de timp limitat (între 3 și 5 minute pentru dezvoltarea fiecărei sarcini), notând răspunsurile copiilor pentru a le analiza ulterior. Testul a cuprins un set de probe de evaluare orală, aplicate celor două grupe: experimentală (25 copii) și de control (31 copii) în vârstă de 5 ani.
TESTARE INIȚIALĂ
1. Joc ,,Cum îmi mai poți spune?”
Sarcina didactică: Găsește cât mai multe cuvinte pentru fiecare imagine.
Desfășurare: I se va indica copilului o imagine, iar acesta va trebui să denumească obiectul din imagine și să găsească un alt cuvânt dar care să denumească același obiect și să aibe același înțeles.
în imagine avem un lac, se mai spune baltă, apă și iaz
în imagine avem un pom, i se mai spune și copac sau arbore
în imagine avem o pisică, se mai spune și mâță (forma corectă este pisică)
în imagine avem o barcă, se mai spune și vapor sau navă
Itemi: – să denumească cuvântul din imagine
– să găsească două cuvinte care să denumească același obiect
Notare: – pentru identificare tuturor cuvintelor, va primi FB
– pentru identificarea a 5 din 8 cuvinte va primi B
– pentru identificarea a 3 din 8 cuvinte va primi S
– pentru identificarea a 1, 2 cuvinte sau a niciunui cuvânt va primi I
2. Joc ,, Cum sunt?”
Sarcina didactică: Numește ceea ce se află în fața ta, descrie ceea ce vezi la obiectul prezentat, folosind 3 însușiri.
Desfășurarea jocului: Copilului i se vor arăta o serie de obiecte (sub formă naturală sau de material didactic), preșcolarul urmând să numească ceea ce vede și să găsească trei însușiri pentru fiecare obiect prezentat, exprimându-se în propoziții.
Măr – Ce este acesta? – Cum este mărul? Exemplu: Mărul este roșu, rotund, tare, gustos etc.
Fetiță – Ce vezi? – Cum este fetița? Exemplu: Fetița este înaltă, frumoasă, blondă etc.
Zăpadă – Ce este? – Cum este zăpada? Exemplu: Zăpada este albă, rece, pufoasă etc.
Vulpe – Ce animal vezi? – Cum este vulpea? Exemplu: roșcată, șireată, sălbatică, mică etc.
Itemi: – să denumească obiectul prezentat
– să găsească câte trei însușiri pentru fiecare obiect
Notare: – pentru găsirea a 10- 12 însușiri va primi FB
– pentru găsirea a 7- 9 însușiri din 12 va primi B
– pentru găsirea a 4- 6 însușiri din 12 va primi S
– pentru găsirea a 0- 3 însușiri din 12 va primi I
3. Joc ,,Dacă nu e…., atunci e…”
Sarcina didactică: Găsește cuvântul opus celui auzit în următoarele expresii.
Desfășurare: Propunătoarea le va spune copiilor expresii sub următoarea structură: ,,Dacă nu e…., atunci e…”. Preșcolarul va spune cuvântul opus celui care se află în prima parte a expresiei.
Exemplu: ,,Dacă nu e mic, atunci e …. (mare)”;
..Dacă nu e alb, atunci e…. (negru)”;
,,Dacă nu e frig, atunci e… (cald)”;
,,Dacă nu e deschis, atunci e… (închis)”;
,,Dacă nu e zi, atunci e… (noapte)”;
,,Dacă nu e rău, atunci e… (bun, cuminte)”;
Itemi: – să găsească cuvântul cu sens opus care să se potrivească expresiei date
Notare: – pentru identificarea tuturor cuvintelor va primi FB;
– pentru identificarea a 4 cuvinte din 6 va primi B;
– pentru identificarea a 2 cuvinte din 6 va primi S;
– pentru identificarea a 0 cuvinte va primi I.
4. Joc ,,Litera mea, litera ta”
Sarcina didactică: Spune cu ce literă începe prenumele tău și apoi numește prima literă din numele prietenului tău cel mai bun.
Desfășurare: Fiecare copil își va spune prenumele, cu ce literă începe și va numi un prieten și care este litera cu care începe numele acestuia.
Exemplu: Andreea- A- Maria- M; Mark – M- Raul – R.
Itemi: – să găsească litera de la începutul prenumelui său
– să numească un prieten și să găsească litera de la începutul prenumelui acestuia
Notare: – pentru rezolvarea tuturor cerințelor va primi FB;
– pentru numirea literei corespunzătoare numelui propriu va primi B
– pentru spunerea numelui său și a prietenului va primi S
– pentru nerezolvarea cerințelor va primi I.
Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului inițial pe eșantionul experimental
Rezultatele testului inițial pe eșantionul experimental
Analizând rezultatele din cele două tabele s-a constatat că 66,6 % dintre copii au reușit să obțină calificative de FB și B, ceea ce dovedește că au reușit să dentifice corect cuvintele căutate. Calificative de S și I au primit 33,3 % dintre subiecții eșantionului experimental. Acești copii au întâmpinat probleme mai deosebite la identificarea tuturor cuvintelor dar și la gradul de înțelegere a noțiunilor.
Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului inițial pe eșantionul de control
Rezultatele testului inițial pe eșantionul de control
Rezultatele obținute la testul inițial de cele două eșantioane, prin comparație se prezintă astfel:
Eșantionul de control:
Eșantionul experimental:
Eșantionul experimental și eșantionul de control după testul inițial:
IV.7.2. Etapa experimentală propriu-zisă a constat în: elaborarea și derularea unui program de intervenție, în cadrul căruia am organizat și desfășurat activități integrate generate de subiectele stabilite: ,,Eu sunt unic”, ,,Familia mea”, ,,Mama mea”, ,,Anotimpul primăvara”, ,,Iarna, povești la gura sobei”, ,,Sărbători de primăvară”, ,,Poezii pentru copii”, ,,Poveștile lui Ion Creangă”.
Astfel de activități le-am desfășurat integrat, după un scenariu elaborat de mine, care a început cu întălnirea de dimineață inițiată în fiecare zi, întâlnire ce se poate realiza sub forma unei ghicitori, a întâlnirii cu un personaj îndrăgit, prin prezența unui animal sau o întâmplare din vacanță, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie etc.
Pe parcursul desfășurării cercetării am pus accentul pe limbaj, am introdus în toate tipurile de activități desfășurate în grădiniță, nu doar în cele care vizau strict educarea limbajului, mici povestioare, zicători, cu scopul de a realiza cele propuse.
Grupa de control a desfășurat activitățile normale, insistând asupra vocabularului doar în activitățile din cadrul Domeniului Limbă și Comunicare.
În cele ce urmează, voi prezenta câteva povești și poezii pe care le-am folosit în activitățile desfășurate, în vederea îmbunătățirii și activizării vocabularului prin prisma cărora am urmărit:
să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia, să demonstreze că l-au înțeles;
să-și îmbogățescă vocabularul activ și pasiv;
să creeze structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând cuvintele noi din text (regionalisme, expresii verbale, proverbe).
În toate activitățile am folosit materiale didactice cum ar fi: machete, imagini, obiecte de îmbrăcăminte, planșe, jucării, păpuși-personaje, cautând astfel să creez o atmosferă cât mai propice desfășurării activităților, pentru a stârni curiozitatea și a menține interesul preșcolarilor, în vedere receptării și asimilării înformațiilor transmise pe parcursul derulării activităților. Prezența unor personaje și acțiunea fiecăruia au permis copiilor să trăiască din plin acțiunea poveștii și în același timp să-și exerseze vorbirea.
Am pus accentul pe cuvintele mai rar întâlnite în vocabularul nostru dar des întâlnite în povești și poezii (regionalisme), pe care le-am explicat oferind preșcolarilor un alt cuvânt dar cu același înțeles.
În rândurile ce urmează voi prezenta câteva citate, fragmente din mai multe povești cunoscute copiilor, în care am întâlnit regionalisme, din diferite zone ale tării pe care le-am explicat copiilor, în vederea evitării folosirii acestora în vocabularul lor.
Exemple:
În povestea ,,Puf Alb și Puf Gri” am întâlnit cuvântul ,,bâlci”
,, – De ce le-ai cumpărat iepurașilor cămășuțe noi?
– Ca să-i duc la bâlci.”
bâlci – cuvânt preluat din limba maghiară, cu sensul de târg, piață
În povestea ,,Pupăza din tei” de Ion Creangă:
,, Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi: „Scoală duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul arminesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?”….Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un teiu foarte batrân și scorburos, pe coasta dealului, la Moș Andrei, fratele tatei cel mai mic. Și numai ce-o auzeai vara: ”Pu-pu-pup! pu pu-pup! des-dimineață, în toate zilele, de vuia satul. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demâncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori…”
cuc armenesc- regionalism, înlocuiește cuvântul pupăză
dugliș- cuvânt provenit din limba maghiară, cu sensul de leneș, trândav, puturos
țarină- regionalism, aici cu sensul de pământ nearat
lingurari- regionalism, aici cu sensul de țigani
În povestea ,,Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă am întâlnit:
,, Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă.”
slută- regionalism, cu sensul de urâtă
țăfnoasă- regionalism, cu sensul de certăreață
În povestea ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici” de Frații Grimm
,, A fost odată o împărăteasă și într-o iarnă, pe când neaua cădea din înaltul cerului, cu fulgi mari și pufoși…”
neaua- regionalism, cu sensul de zăpadă, omăt
În cadrul Domeniului Limbă și Comunicare am folosit pe lângă povești și poezii, care să ajute la îmbogățirea și activizarea vocabularului.
,,La Paști” de George Topârceanu
,,Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mînjite,
Zece ouă înroșite.”
înroșite- regionalism, cu sensul de vopsite
Copiii memorează cu plăcere expresiile, proverbele și zicătorile utilizate în unele zone ale țării, dar pe care copiii le folosesc, le întâlnesc în poveștile stuidate sau le cunosc din limbajul adulților.
Exemple:
expresii
,,a tace chitic”- cu sensul de anu scoate o vorbă
,,a o sfecli”- cu sensul de a o lua la fugă, a dispărea rapid
,,din moși-strămoși”- cu sensul demult, din bătrâni
proverbe și zicători
,,Cine nu muncește nu mănâncă.”
,,Răbdarea învinge totul.”
,,Una gândește, alta vorbește.”
,,Una zice, alta face.”
,,Ulciorul nu merge de mult ori la apă.”
,,După faptă și răsplată.”
Pe tot parcursul activităților desfășurate am antrenat preșcolarii în discuții libere, convorbiri, în timpul cărora am pus accentul pe:
exprimarea acestora în propoziții;
realizarea acordului între subiect și predicat, între persoană și număr;
folosirea corectă a cuvintelor, evitarea regionalismelor;
înlocuirea formelor pronumelor demonstrative pe care preșcolarii obișnuiesc a le folosi: aista, ăsta, aia, ăștia, astea cu formele corecte.
Un alt procedeu didactic introdus în cadrul activităților desfășurate pe parcursul derulării experimentului, a fost activitatea cu cartea, facilitând familiarizarea preșcolarilor cu modul în care se răsfoiește o carte, poziția în care se ține cartea, elemente de bază în tehinca citirii (de sus în jos, de la stânga la dreapta). Luând contact cu cartea, copiii au interiorizat cu plăcere conținuturile poeziilor și ale poveștilor învățate, datorită faptului că au putut observa ilustrațiile, benzile desenate care au reprezentat un material ajutător pentru acestea. De asemenea, pentru a conștientiza importanța sensurilor cuvintelor, le-am adus preșcolarilor dicționare explicative potrivite vârstei lor, aceștia putând astfel să se familiarizeze cu ideea de a căuta în dicționar cuvinte necunoscute, unde pot găsi explicații. Această informație le va fi utilă pe parcursul întregii vieți. În cadrul desfășurării activităților în toate domeniile de activitate, am utilizat enciclopedii, benzi desenate, reviste, volume de poezii și povești, cărți cu ilustrații etc, care au stimulat interesul copiilor pentru învățare și au stârnit curiozitatea acestora pentru carte și ceea ce are de oferit aceasta.
IV.7.3. În etapa post-test a cercetării experimentale, după parcurgerea cu mare interes din partea copiilor a programului de intervenție propus am elaborat o serie de probe în scopul comparării rezultatelor obținute cu rezultatele de la testele inițiale.
Testul de evaluare finală și-a propus să îndeplinească obiective asemănătoare testului inițial, însă cuprinzând sarcini de mai mare dificultate.
TESTARE FINALĂ
1. Joc ,,Găsește mai multe denumiri”
Sarcina didactică: Caută cât mai multe cuvinte care să reprezinte imaginea și alege varianta care crezi că trebuie folosită.
Desfășurare: Educatoarea va citi un fragment din are lipsesc cuvinte. În locul cuvântului care lipsește educatoarea va indica o imagine, copilul va trebui să găsească cât mai multe cuvinte care să denumească imaginea. Preșcolarul va alege dintre toate cuvintele forma corectă, literară a cuvântului.
Astăzi este vreme frumoasă. Mama a plecat la (PIAȚĂ- nu bâlci, iarmaroc) să cumpere (CARTOFI- nu croampe, barabule). Din neatenție astăzi mi-am pierdut un (NASTURE- nu bumb).
Itemi: – să denumească obiectul din imagine
– să găsească mai multe denumiri pentru acesta
Notare: – pentru rezolvarea tuturor itemilor va primi FB;
– pentru rezolvarea integrală a primului item si parțială a celui de-al doilea va primi B; – pentru rezolvarea primului item și nerezolvarea celui de-al doilea va primi S;
– pentru nerezolvarea itemilor va primi I.
2. Joc ,,Cum sunt personajele?”
Sarcina didactică: Ascultă cu atenție următoarele povestioare scurte și gandește-te cum sunt personajele din ele? Găsește trei cuvinte prin care să le descrii. Nu uita să răspunzi în propoziții.
Desfășurare: Copilul va asculta pe rând fiecare frază și va încerca să desprindă sensul celor auzite, găsind apoi trei caracteristici ale personajului principal prezentat. Va răspunde în propoziții coerente.
Exemplu:
,, Tudor se întoarce de la grădiniță. Pe drum, trece pe lângă un cireș mare, de unde se aude un ciripit. Tudor observă că în cireș se află un pui de pasăre. Se apleacă, ia o piatră și lovește puiul de pasăre. Acesta cade din cireș și se rănește. Tudor ajunge acasă și îi spune bunicii că a fost foarte cuminte în drumul spre casă.”
Care este personajul? – Personajul principal este Tudor.- Cum este el?- Tudor este rău, neiubitor, mincinos, neascultător.
,, Astăzi este sâmbătă. Maria și-a terminat temele și se oferă să o ajute pe mama la curățenie. Ea dă de mâncare animalelor, spală geamurile și udă florile din grădină. Mama o laudă pe Maria pentru comportamentul său.”
Care este personajul?- Personajul principal este Maria. – Cum este ea?- Maria este silitoare, harnică, cuminte.
Itemi: – să numească corect personajul principal
– să găsească trei însușiri ale personajului
– să răspundă în propoziții simple, dar coerente
Notare: – pentru rezolvarea tuturor itemilor va primi FB;
– pentru rezolvarea integrală a doi itemi și rezolvarea parțială a unuia dintre itemi va primi B;
– pentru rezolvarea integrală a unui item și parțială a doi dintre ei va primi S;
– pentru rezolvarea parțială a fiecăruia dintre cei trei itemi va primi I.
3. Joc ,,Înlocuiește cuvintele poznașe”
Sarcina didactică: Găsește cuvintele poznașe care s-su strecurat în următoarele propoziții și înlocuiește-le cu cele care se potrivesc. Apoi spune titlul poveștii la care se referă propozițiile.
Desfășurare: Preșcolarul va asculta o serie de propoziții care au strecurat cuvinte nepotrivite contextului și le va înlocui cu un cuvânt cu sens opus, pentru a da propoziției valoare de adevăr. Va numi apoi povestea la care se referă propoziția.
Exemplu:
,, Fata babei era harnică (leneșă) și rea.” – ,,Fata babei și fata moșneagului”
,, Piticii din pădure sunt înalți (scunzi, mici) dar harnici.”- ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici”
,, Fetiței i se spune Degețica din cauză că era mare (mică).” – ,,Degețica”
,, De fiecare dată când era sincer (mincinos), lui Pinocchio îi creștea nasul.” – ,,Pinocchio”
Itemi: – să găsească cuvântul strecurat greșit și să îl înlocuiască cu unul cu sens opus
– să recunoască povestea din care face parte
Notare: – pentru rezolvarea tuturor itemilor va primi FB;
– pentru rezolvarea integrală a primului item și parțială a celuilalt va primi B;
– pentru rezolvarea parțială a primului item și integrală a itemului doi va primi S;
– pentru rezolvarea parțială a ambilor itemi va primi I.
4. Joc ,,Ne jucăm cu literele”
Sarcina didactică: Spune cu ce literă începe prenumele tău și apoi numește un obiect care începe cu aceiași literă. Alcătuiește o propoziție în care să incluzi și numele tău și cuvântul spus.
Desfășurare: Fiecare copil își va spune prenumele, cu ce literă începe și va găsi un cuvânt care să înceapă cu aceiași literă. Apoi va alcătui o propoziție în care să includă atât prenumele său cât și cuvântul care începe cu aceiași literă.
Exemplu: Andreea- A- este ca un acoperiș; Rareș- R- rac; Tudor- T- tablă etc.
Andreea este pe acoperiș.
Rareș a vazut un rac la mare.
Tudor scrie la tablă.
Itemi: – să găsească litera de la începutul prenumelui său
– să denumească un obiect care începe cu aceiași literă
– să alcătuiască propoziții simple dar logice în care să includă premunele lor și cuvântul găsit
Notare: – pentru rezolvarea tuturor cerințelor va primi FB;
– pentru numirea literei și găsirea unui cuvânt care începe cu această literă va primi B;
– pentru numirea literei cu care începe prenumele său va primi S;
– pentru nerezolvarea cerințelor va primi I.
Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului final pe eșantionul experimental
Rezultatele testului final pe eșantionul experimental
Analizând tabelele de mai sus e ușor de remarcat că numărul preșcolarilor care au obținut calificative de foarte bine și bine a crescut satisfăcător (10 respectiv, 12 copii). De asemenea este îmbucurător faptul că nici un copil nu a aobținut calificativul insuficient.
Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului final pe eșantionul de control
Rezultatele testului inițial pe eșantionul de control
Rezultatele finale obținute de cele două grupe participante la experiment au fost reprezentate grafic astfel:
IV.8. Concluziile cercetării experimentale
Consider că în urma derulării cercetării experimentale, ipotezele propuse au fost verificate, reușind să demonstrez că îmbogățirea și activizarea vocabularului copiilor este în mare măsură dependentă de metodele, procedeele de învățământ abordate de cardrul didactic în procesul instructiv- educativ.
Deși posiblitățile intelectuale ale grupei de control nu au fost cu nimic mai prejos decât ale grupei experimentale elementul care a dus la rezultate diferite a fost acordarea unei atenții deosebite problemelor de vocabular pe toată durata activităților din grădiniță și nu doar în cadrul celor de Limbă și Comunicare.
Activizarea vocabularului preșcolarilor în grădinița de copii este unul din obiectivele majore care se realizează în mod treptat, prin lărgirea relațiilor verbale cu cei din jur, în condițiile manifestării de către copil a curiozității de cunoaștere a obiectelor, pe de o parte, a atitudinii interogative referitoare la originea și cauza unor fenomene, pe de altă parte.
CONCLUZII GENERALE
Îmbogățirea vocabularului presupune lărgirea progresivă a sferei de cunoaștere a copiilor, a experienței de viață, dobândirea de noi achiziții care contribuie la constituirea și dezvoltarea conduitei sale verbale. Însușirea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor se bazează pe metodele, procedeele, mijloacele de învățământ care se folosesc in grădiniță.
Din această lucrare reiese faptul că îmbogățirea vocabularului se dovedește a fi un proces complex și de durată, care nu se limitează doar la ciclul preșcolar, ci continuă și pe parcursul școlarizării și chiar al vieții. Pentru ca însușirea acestor cuvinte sp capete trăinicie, trebuie realizată activizarea lor; munca cu vocabularul nu poate fi socotită terminată odată cu explicarea amănunțită a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuată până când acestea sunt integrate în vocabularul activ al copiilor, până când le folosesc corect în vorbire.
Pentru ca rezultatele obținute de preșcolari să fie cele scontate, a fost necesar să efectuez o combinare optimă a metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice de-a lungul tuturor activităților integrate desfășurate cu grupa de preșcolari. Prin aplicarea celor descrise în lucrarea de față, în demersul didactic, preșcolarii din grupa experimentală au reușit să atingă cu succes următoarele obiective:
Dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificației structurii verbale orale;
Educarea unei exprimări verbale orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic;
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbaj.
Atât practica pedagogică, cât și bibliografia consultată, mi-au facilitat întocmirea acestei lucrări, pe care o consider utilă, în special, pentru primii ani de învățământ. Procesul de invățare trebuie să devină o responsabilitatea asumată în mod conștient și cu plăcere.
ANEXE
,, Grupa albinuțelor” de Rozalia Pota
,,Suntem albunițe
Vesele, drăguțe,
Harnice și muncitoare,
Asta-i grupa mare.
Ne jucăm, cântăm,
Spunem poezii,
Literele învățăm,
Dar și numărăm.
Glasurile noastre
Vesele, zglobii,
Se aud departe
Doar suntem copii.
Mere, puișori și mămăruțe
Fluturi, flori și albinuțe
Grădinița noastră,
Iată e-o grădină minunată.”
,,Alfabetul” de Rozalia Pota
Alfabetul jucăuș
Se ține de șagă.
A e apa, B e bebe,
C e casa, D e dragă,
F e floare, G e gura,
Ce ne merge tura-vura.
Și ajunge spre final
Să îți dea și un semnal –
M e mama, T e tata,
S e sora, F e frate –
Și de-atâtea litere
Spuse-n grabă, alandala,
Am ajuns să cred
C-am jucat cu tine ala, bala
Și-mi doresc să merg la școală.
Eu am învățat
Întregul alfabet
Și cu voioșie
Eu îl spun încet, încet:
A, B, C, D……..X, Z.
,,Mama” de Rozalia Pota
,,Dragostea le învinge pe toate.”
Vergilius
Mama e-acel nume
Cel mai drag din lume.
Când rostesc acest cuvânt
E lumină pe Pământ.
Soare blând pe chipul ei,
Cer senin în ochii ei,
Gura e ca macul vara
Într-un lan de grâu seara.
Toată e ca o pictură
Ochii, nasul, gura,
Fața-i luminoasă, blândă,
Ca o pâine aburindă.
Mama-i lacrimi de iubire,
Calde mângâieri de fericire.
Mama-i toată numai zâmbet
La auzul unui scâncet.
ANEXE
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
GRĂDINIȚA: P.P. ”Curcubeul Copiilor”, ARAD
GRUPA: Mare B ”Albinuțelor”
PROPUNĂTOR: BRÂNDUȘE DEBORA-IOANA
TEMA: “Să vorbim corect”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Limbă și comunicare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ,, Limba noastră-i o comoară”
Tipul de activitate: Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
– Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;
– Să-și dezvolte capacitatea de exprimare corectă fonetic, lexical și gramatical;
– Să participe la activitățile de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– Să găsească un alt cuvânt cu același sens folosindu-se de cunoștințele însușite anterior;
– Să aleagă imaginea care reprezintă obiecte diferite denumite cu același cuvânt;
– Să indentifice sensul unui cuvânt, alegând imaginea potrivită;
– Să alcătuiască propoziții cu cuvintele noi.
Strategii didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Resurse materiale:
Cutia cu surprize: scrisoarea, bagheta fermecată, ruleta-ecran, recompensele;
Bolduri;
Versuri- ghicitoare;
Panou
Desfășurarea activității:
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
GRĂDINIȚA: P.P. ”Curcubeul Copiilor”, ARAD
GRUPA: Mare B ”Albinuțelor”
PROPUNĂTOR: BRÂNDUȘE DEBORA-IOANA
SUBTEMA: “Vestitorii primăverii”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Limbă și comunicare și Estetic și creativ
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului și Educație plastică
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată: Povestirea și pictura
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ,,Dragostea de primăvară”
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
– Să participe la activitățile de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor
– Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical
– Să recepteze un text care i se citește sau i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia
– Să cunoască și să diferențieze instrumente și materiale de lucru, să cunoască și să aplice reguli de utilizare a acestora
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice
– Să recunoască elemente ale limbajului plastic și să diferențieze forme și culori în mediul înconjurător
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
DLC:
O1 – să intuiască subiectul povestirii, observând macheta și materialul didactic
O2 – să găsească însușiri corespunzătoare obiectelor prezentate și să alcătuiască propoziții corecte și coerente cu acestea
O3 – să asculte cu atenție textul povestirii, să răspundă la întrebările referitoare la conținutul acesteia
O4 – să reproducă oral, coerent, conținutul textului, redând principalele idei
O5 – să folosească un limbaj adecvat, folosind cuvinte și expresii auzite in povestire
DEC:
O6 – să enumere materialele de lucru necesare realizării lucrării „Dragostea de primăvară”;
O7 – să execute corect exercițiile de încălzire;
O8 – să realizeze cât mai creativ și corect lucrările, folosind materialele puse la dispoziție;
O9 – să-și exprime opinia față de lucrarea proprie și a celorlalți, motivându-și părerile;
MATERIAL DIDACTIC: legenda brândușei, machetă cu momentele povestirii, brândușe, costume, inimioare din ghips, acuarele, pensule
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe și individual
DURATA: 40 minute
BIBLIOGRAFIE: – Curriculum pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani, București, 2009;
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE:
www.edu.ro – Curriculum Educatie Timpurie 0-7 ani_27.05.2008 (1), „Curriculum pentru educație timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani “, M.E.C.T., 2008;
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005;
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Academiei, București, 1982;
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Academiei R.S.R., Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan”, București, 1975;
Bădică, Tatiana, Marinescu, Eugenia, Duțu, Olga, (1979), Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Bruner, Jerome, (1974), Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Cerghit, Ioan,(2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași;
Cerghit, Ioan, (1997), Metode de învătământ, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Ciolan, L. E. , (2006) Dezvoltarea educatiei timpurii. Aplicatii privind managementul proiectelor, Editura Univ. Bucuresti;
Conona Petrescu, (2011), Educația timpurie o prioritate a învățământului românesc, ECD, București;
Constantin Cucoș, (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași;
Cosmovici, A., și Iacob, L., (1998) Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași;
Coteanu, Ion, (1976), Limba și literatura română, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Dumitrana, Magdalena, (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Editura Compania, București;
Goia, V., Drăgotoiu, I., (1995), Metodica studierii limbii și literaturii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Golu, F., (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, București;
Ilica, Anton, (2005), Metodologia cercetării experimentale, ghid pentru lucrări metodico-științifice, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Ilica, Anton,(2004), Didactica generală și Didactica limbii române și a lecturii, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Ilica, Anton, (2005) Metodica limbii române, Editura Universității ,, Aurel Vlaicu”, Arad;
Ilica, Anton, Kelemen,Gabriela, (2004) Metodica activităților instructive-educative în grădiniță, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Ionel, V. (2004), Fundamentele pedagogiei, Ed. Universitaria, Craiova;
Ionescu, Miron, (2001), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Ionescu, Miron, Radu, Ioan (coord.), (2001), Didactica modernă (ediția a II-a adăugită), Editura Dacia, Cluj-Napoca;
Kelemen, Gabriela, (2013) Metodica educării limbajului, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Kelemen, Gabriela, (2013), Didactica învățământului primar și preșcolar, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad;
Măricuțoiu, Victoria, (1996), Rebusuri, careuri, ghicitori și proverbe pentru ciclul primar, Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova;
Miron Ionescu, Ion Radu, (2001), Didactica Modernă, Editura Dacia, Ediția a II-a rev, Cluj-Napoca;
Norel, Mariana, (2013), Didactica Domeniului Experiențial Limbă și comunicare, Editura Asociația de Științe Cognitive din România;
Parfene C., (1999) Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași;
Păiși Lăzărescu, M. (2005), Psihologia educației copilului preșcolar și școlar mic, Ed. Paralela 45, Pitești;
Păun, E., Potolea, D., (coord.), (2002) Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura. Polirom, Iași;
Popeangă, Vasile, (1994), Pedagogie, Editura Mirton, Timișoara;
Pota, Rozalia, (2008), Nostalgia copilăriei – poezii pentru copii…și nu numai, Editura Viața arădeană, Arad;
Potolea, Dan, (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași;
Preda, Vasile, (1985), Strategii de instruire, Cluj Napoca;
Savulov, Radu,(2001), Limba română, Editura Școala Vremii, Arad;
Schwartz Gheorghe, Gabriela Kelemen, Olga Moldovan, (2010), Psihologia copilului, Editura Universității „Aurel Vlaicu” Arad
Voiculescu, Elisabeta, (2003) Pedagogie Preșcolară, Editura Aramis, București;
Vrășmaș, E., (1999), Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanitate, București.
BIBLIOGRAFIE:
www.edu.ro – Curriculum Educatie Timpurie 0-7 ani_27.05.2008 (1), „Curriculum pentru educație timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani “, M.E.C.T., 2008;
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005;
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Academiei, București, 1982;
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Academiei R.S.R., Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan”, București, 1975;
Bădică, Tatiana, Marinescu, Eugenia, Duțu, Olga, (1979), Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Bruner, Jerome, (1974), Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Cerghit, Ioan,(2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași;
Cerghit, Ioan, (1997), Metode de învătământ, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Ciolan, L. E. , (2006) Dezvoltarea educatiei timpurii. Aplicatii privind managementul proiectelor, Editura Univ. Bucuresti;
Conona Petrescu, (2011), Educația timpurie o prioritate a învățământului românesc, ECD, București;
Constantin Cucoș, (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași;
Cosmovici, A., și Iacob, L., (1998) Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași;
Coteanu, Ion, (1976), Limba și literatura română, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Dumitrana, Magdalena, (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Editura Compania, București;
Goia, V., Drăgotoiu, I., (1995), Metodica studierii limbii și literaturii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Golu, F., (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, București;
Ilica, Anton, (2005), Metodologia cercetării experimentale, ghid pentru lucrări metodico-științifice, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Ilica, Anton,(2004), Didactica generală și Didactica limbii române și a lecturii, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Ilica, Anton, (2005) Metodica limbii române, Editura Universității ,, Aurel Vlaicu”, Arad;
Ilica, Anton, Kelemen,Gabriela, (2004) Metodica activităților instructive-educative în grădiniță, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Ionel, V. (2004), Fundamentele pedagogiei, Ed. Universitaria, Craiova;
Ionescu, Miron, (2001), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Ionescu, Miron, Radu, Ioan (coord.), (2001), Didactica modernă (ediția a II-a adăugită), Editura Dacia, Cluj-Napoca;
Kelemen, Gabriela, (2013) Metodica educării limbajului, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad;
Kelemen, Gabriela, (2013), Didactica învățământului primar și preșcolar, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad;
Măricuțoiu, Victoria, (1996), Rebusuri, careuri, ghicitori și proverbe pentru ciclul primar, Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova;
Miron Ionescu, Ion Radu, (2001), Didactica Modernă, Editura Dacia, Ediția a II-a rev, Cluj-Napoca;
Norel, Mariana, (2013), Didactica Domeniului Experiențial Limbă și comunicare, Editura Asociația de Științe Cognitive din România;
Parfene C., (1999) Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași;
Păiși Lăzărescu, M. (2005), Psihologia educației copilului preșcolar și școlar mic, Ed. Paralela 45, Pitești;
Păun, E., Potolea, D., (coord.), (2002) Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura. Polirom, Iași;
Popeangă, Vasile, (1994), Pedagogie, Editura Mirton, Timișoara;
Pota, Rozalia, (2008), Nostalgia copilăriei – poezii pentru copii…și nu numai, Editura Viața arădeană, Arad;
Potolea, Dan, (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași;
Preda, Vasile, (1985), Strategii de instruire, Cluj Napoca;
Savulov, Radu,(2001), Limba română, Editura Școala Vremii, Arad;
Schwartz Gheorghe, Gabriela Kelemen, Olga Moldovan, (2010), Psihologia copilului, Editura Universității „Aurel Vlaicu” Arad
Voiculescu, Elisabeta, (2003) Pedagogie Preșcolară, Editura Aramis, București;
Vrășmaș, E., (1999), Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanitate, București.
ANEXE
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
GRĂDINIȚA: P.P. ”Curcubeul Copiilor”, ARAD
GRUPA: Mare B ”Albinuțelor”
PROPUNĂTOR: BRÂNDUȘE DEBORA-IOANA
TEMA: “Să vorbim corect”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Limbă și comunicare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ,, Limba noastră-i o comoară”
Tipul de activitate: Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
– Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;
– Să-și dezvolte capacitatea de exprimare corectă fonetic, lexical și gramatical;
– Să participe la activitățile de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– Să găsească un alt cuvânt cu același sens folosindu-se de cunoștințele însușite anterior;
– Să aleagă imaginea care reprezintă obiecte diferite denumite cu același cuvânt;
– Să indentifice sensul unui cuvânt, alegând imaginea potrivită;
– Să alcătuiască propoziții cu cuvintele noi.
Strategii didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Resurse materiale:
Cutia cu surprize: scrisoarea, bagheta fermecată, ruleta-ecran, recompensele;
Bolduri;
Versuri- ghicitoare;
Panou
Desfășurarea activității:
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
GRĂDINIȚA: P.P. ”Curcubeul Copiilor”, ARAD
GRUPA: Mare B ”Albinuțelor”
PROPUNĂTOR: BRÂNDUȘE DEBORA-IOANA
SUBTEMA: “Vestitorii primăverii”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Limbă și comunicare și Estetic și creativ
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului și Educație plastică
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată: Povestirea și pictura
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ,,Dragostea de primăvară”
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
– Să participe la activitățile de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor
– Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical
– Să recepteze un text care i se citește sau i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia
– Să cunoască și să diferențieze instrumente și materiale de lucru, să cunoască și să aplice reguli de utilizare a acestora
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice
– Să recunoască elemente ale limbajului plastic și să diferențieze forme și culori în mediul înconjurător
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
DLC:
O1 – să intuiască subiectul povestirii, observând macheta și materialul didactic
O2 – să găsească însușiri corespunzătoare obiectelor prezentate și să alcătuiască propoziții corecte și coerente cu acestea
O3 – să asculte cu atenție textul povestirii, să răspundă la întrebările referitoare la conținutul acesteia
O4 – să reproducă oral, coerent, conținutul textului, redând principalele idei
O5 – să folosească un limbaj adecvat, folosind cuvinte și expresii auzite in povestire
DEC:
O6 – să enumere materialele de lucru necesare realizării lucrării „Dragostea de primăvară”;
O7 – să execute corect exercițiile de încălzire;
O8 – să realizeze cât mai creativ și corect lucrările, folosind materialele puse la dispoziție;
O9 – să-și exprime opinia față de lucrarea proprie și a celorlalți, motivându-și părerile;
MATERIAL DIDACTIC: legenda brândușei, machetă cu momentele povestirii, brândușe, costume, inimioare din ghips, acuarele, pensule
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe și individual
DURATA: 40 minute
BIBLIOGRAFIE: – Curriculum pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani, București, 2009;
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metodologia Formarii Competentelor DE Comunicare In Ciclul Prescolar Prin Utilizarea Formelor DE Imbogatire A Vocabularului (ID: 159966)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.