Metode de Crestere a Gradului de Cointeresare a Elevilor In Procesul Educational. Studiu de Caz Programarea Paginilor Web Utilizand Limbajul Php
LUCRARE METODICO – ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
METODE DE CREȘTERE A GRADULUI DE COINTERESARE A ELEVILOR ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL. STUDIU DE CAZ-PROGRAMAREA PAGINILOR WEB UTILIZÂND LIMBAJUL PHP
CUPRINS
1.INTRODUCERE
1.1. Scopul lucrarii
1.2. Justificarea temei alese
1.2 Descrierea capitolelor lucrării
2.PROIECTAREA PAGINILOR WEB
2.1.NOȚIUNI TEORETICE DESPRE HTML
Structura unei pagini web
2.2. NOȚIUNI TEORETICE DESPRE CSS
2.3 NOȚIUNI GENERALE DESPRE PHP
2.4.ANALIZA CONȚINUTULUI PROGRAMEI ȘCOLARE PRIVITOARE LA PROIECTAREA SITE-URILOR WEB
3. ORIENTAREA ÎNVĂȚĂRII PE ELEV
3.1.Delimitări conceptuale
3.2.Învățarea școlară -esența procesului instructiv-educativ
3.3Strategiile instructiv-educative și eficientizarea învățării
3.4 Metode de creștere a gradului de cointeresare a elevilor în procesul educațional
4.DESCRIEREA APLICAȚIEI
5.PREZENTAREA CERCETĂRII –
5.1.Studiu de caz pe 3 grupe de elevi: unii care au studiat doar html, alții care au studiat și html și php, iar alții și html și php și css
Proiect de tehnologie didactică
Proiect de tehnologie didactică
1.Secventa introductiva
2.Stimularea interesului
5.Comunicarea de noi cunostinte
1.INTRODUCERE
1.1. Scopul lucrării
Această lucrare ȋși propune să fie un ghid atât pentru profesori cât și pentru elevi ȋn realizarea paginilor web. În zilele noastre utilizarea internetului a devenit un lucru obișnuit pentru toată lumea, astfel ȋncât toate informațiile de care avem nevoie le luăm direct de pe net, fără a mai utiliza alte resurse. Astfel, elevii ar trebui să știe ȋncă din școală cum se pot adăuga informații pe internet, adică pe site-urile web astfel ȋncât să poată realiza ei singuri o pagină web. Lucrarea prezintă și suportul necesar pentru ȋnvățarea noțiunilor de bază dar și aprofundarea lor ȋn realizarea site-urilor web. Acestea pot reprezenta de asemenea și suport de curs pentru ore, astfel ȋncât noțiunile teoretice să fie prezentate direct de pe internet, ȋntr-un mod interactiv care să atragă și să stimuleze interesul elevilor. Predarea cu ajutorul calculatorului reprezintă oricum una dintre cele mai atractive metode pentru elevi, stârnind atât interesul cât și cooperarea elevilor.
Învățământul ȋn ziua de azi este supus unei continue schimbări și ȋnnoiri și din acest motiv avem nevoie de un alt tip de ȋnvățare, așa numita ȋnvățare inovatoare. Aceasta are scopul de a pregăti elevii pentru integrarea cât mai rapidă pe piața muncii și ȋn societate. Strategiile inovatoare promovează ȋn ziua de azi activitățile transdisciplinare din mai multe motive și anume: cultivă cooperarea dar nu competența, trebuie adaptate sub forma unui joc, au ca scop formarea unor competențe cu caracter transdisciplinar, vizează obiective de referință ale mai multor arii curriculare astfel ȋncât elevii vor folosi cunoștințele ȋnvățate la mai multe materii pentru realizarea cerințelor, se practică de obicei lucrul ȋn echipă promovând colaborarea.
Eficiența ȋnvățământului constă ȋn pregătirea elevilor pentru viitor. O ȋnvățare eficientă presupune o implicare din partea elevilor, astfel ȋncât elevul să caute, să prelucreze informațiile pentru a obține ȋn final un proiect eligibil. Metodele activ-participative au un caracter solicitant, deoarece pun ȋn acțiune gândirea, imaginația, memoria și voința elevului. Rolul metodelor didactice moderne este acela de crea un climat astfel ȋncât cel care ȋnvață să fie angajat și să participe ȋn mod activ la realizarea obiectivelor predării, să asigure transformarea lui ȋn subiect al propriei formări
Examinarea asistată de calculator reprezintă o strategie de evaluare complementară care facilitează un control mai temeinic și mai operativ. Folosirea computerului ȋn procesul de evaluare permite controlul simultan al unui număr mare de elevi și prezintă avantajele obiectivității aprecierii. Profesorul trebuie să fie permanent ocupat cu găsirea unor forme adecvate pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare a gândirii logice, a capacității de creație, a gradului de ȋnțelegere, a dorinței de a ȋnvinge dificultățile.
Lucrarea de față poate fi considerată în același timp un manual școlar, dar și o unealtă didactică car sâ îi ajute atât pe elevi cât și pe profesori în procesul de învățare. Acesta poate fi considerat un suport pentru învățarea realizării paginilor web. Ea cuprinde atât noțiuni despre limbajul HTML cât și despre CSS și PHP. Avantajele utilizării PHP constă în faptul că sintaxa limbajului este foarte ușoară, fiinf foarte la îndemână pentru cei care cunosc limbajul, sintaxa limbajului este liberă nefiind nevoie sa includem biblioteci sau directive de compilare, codul PHP inclus într-un document fiind trecut între niște marcaje speciale, dar pune și la dispoziția programatorilor un set flexibil și eficient de măsuri de siguranță.
În ziua de astăzi toate firmele au câte un site de promovare pe internet și din acest motiv toți elevii un astfel de site pentru a se putea încadra ușor pe piața muncii. Din acest motiv această lucrarea constiutuie un suport pentru studierea și învățarea paginilor web. În același timp această lucrare constituie un suport pentru profesori pentru prezentarea lecțiilor la elevi dar și fișe de lucru suport pentru fiecare lecție.
1.2. Justificarea temei alese
Astăzi majoritatea datelor sunt păstrate ȋn format electronic, prezentând mai multe avantaje față de păstrarea pe hârtie: spațiul redus ocupat, riscul mai mic ȋn deteriorarea datelor, accesul rapid la acestea. Este imposibil ca ȋn secolul actual o firmă să funcționeze fără un astfel de sistem pentru păstrarea informațiilor, dar și pentru realizarea unei reclame adecvate pentru promovarea serviciilor sau produselor eventual comercializarea acestora. Internetul reprezintă una din modalitățiile de realizare a lucrurilor prezentate anterior.
Marketingul prin web este procesul prin care se promovează bunuri și servicii online, cu ajutorul instrumentelor bazate pe Internet. Acesta include: vânzarea, publicitatea, cercetarea de piață și serviciul clienți. Printre cele mai ȋntâlnite instrumente de marketing prin web se regăsesc: e-mailurile, publicitatea online, buletine de informare electronice, programele de fidelitate pentru clienți frecvenți.
Un website este de fapt o fereastră virtuală a unei companii. Acestea pot evolua de la o colecție de pagini care să cuprindă produsele și serviciile firmei, la o modalitate de distribuție, de unde clienții cumpără produse și servicii, iar compania culege informații despre interesele cumpărătorilor. Beneficiile principale pe care le are un site web, este acela că are posibilitatea de a măsura cu ușurință interacțiunea client-site și abilitatea de a personaliza comunicațiile după intereselor celor care vizitează site-ul. Realizarea unui site reprezintă de fapt o primă modalitate pentru lansarea și promovarea pe piață a unei companii. Dezvoltarea site-urilor web presupune un proces de design, lansare pe net, ȋntreținere și extindere a acestuia.
Existența unui site poate deasemenea reduce costurile serviciului clienți prin faptul că permite clienților să obțină informații despre produse și costuri, dar și să comunice online cu reprezentanții firmei. Dacă web-marketingul este folosit ca un instrument de publicitate el va avea ca obiectiv, la fel ca și publicitatea clasică, atragerea de noi clienți. Avantajele acestei modalități de publicitate sunt următoarele: răspuns rapid al clienților, costuri reduse pentru promovarea și atragerea clienților, nivel ridicat de personalizare, creșterea ȋnregistrărilor pe web, creșterea notorietății firmei și mărcilor sale, dezvoltarea relațiilor cu clienții. Internetul a devenit ȋn zilele actuale un instrument important pentru imaginea unei firme, utilizatorilor oferindu-le o combinație completă de imagini grafice, sunete și imagini. Una din metodele cele mai utile pentru găsirea unui anumit site este folosirea motoarelor de căutare, care vor afișa lista tuturor site-urilor web relevante pentru cuvintele cheie introduse de utilizator.
Redactarea unui site web este diferită de realizarea unei cărți sau a unei broșuri, aici pagina de start are ca scop să atragă atenția și să prezinte un sumar al informațiilor din site. Celelalte pagini trebuie să prezinte clar, fără ambiguități informații despre serviciile și produsele comercializate, precum și legături către pagina de start și restul paginilor. Programele de navigare pot sa interpreteze codurile sursă ale fișierelor web ȋn maniere diferite, de aceea trebuie verificat modul de afișare a site-urilor utilizând browsere diferite, precum și timpul de ȋncărcare a paginilor. Lansare unui site va fi doar primul pas de promovare, partea grea constă ȋn menținerea lui la un nivel competitiv prin actualizare și modernizare.
În concluzie, cunoașterea realizării unui site web ȋn zilele actuale reprezintă o necesitate și ȋn același timp o sursă sigură de venit. De aceea consider că este foarte important ca elevii să ȋnvețe cum se realizează o pagină web. Această lucrare are un caracter educativ, cuprinzând o serie de tutoriale utile pentru elevii de liceu. În ea se găsesc informații despre modul de realizare a unei pagini web precum și aplicații necesare pentru deprinderea utilizării limbajului HTML, CSS, PHP. Atașat acestei lucrări am un site care conține atât fișe de lucru pentru elevi cât și teoria necesară pentru realizarea aplicațiilor.
Limbajul HTML prescurtarea de la HyperText Markup Language reprezintă un limbaj pentru crearea, formatare, aranjarea unui document astfel ȋncât să poată fi publicat pe World Wide Web și vizualizat cu ajutorul unui browser. HTML se utilizează din 1990, având câteva versiuni de dezvoltare, fiecare dintre acestea ȋmbunătățind performanțele limbajului.
Limbajul CSS prescurtarea de la Cascading Style Sheets, conține etichete folosite pentru formatarea paginilor web adică formatare text, background, aranjare ȋn pagină. Avantajele utilizării sintaxei CSS sunt: formatarea este adăugată ȋntr-un singur loc pentru toate paginile site-ului, editarea rapidă a etichetelor, reducerea dimensiunii codului paginii deoarece etichetele sunt scrise doar o singură dată ȋntr-un singur loc, ȋncărcarea mai rapidă a acesteia. Sintaxa CSS este structurată pe trei nivele: nivelul 1 conține proprietățile etichetelor din documentul HTML, de tip inline nivelul 2 cuprinde informația introdusă ȋn tag-ul Head, de tip embedded iar nivelul 3 conține comenzile aflate ȋn pagini separate, de tip extern. Folosirea unui fișier extern care să conțină comenzi CSS este foarte util deoarece poate fi practicat ȋn mai multe cazuri adică mai multe fișiere HTML pot folosi același fișier extern CSS nemaifiind nevoie să introducem codul respectiv ȋn fiecare pagină și totodată scriem acest cod ȋntr-un singur loc pentru mai multe fișiere.
Limbajul PHP reprezintă prescurtarea de la HypertextPreProcessor, dar spre deosebire de paginile HTML care puteau fi verificate și pe calculatorul local paginile PHP nu pot fi verificate decât dacă sunt găzduite pe un server web care are instalat PHP. Atunci când dorim să accesăm o pagină HTML serverul care o găzduiește trimite pagina HTML către browser pentru afișare. Pentru o pagină PHP serverul citește codul PHP, ȋl interpretează și generează dinamic pagina HTML care este trimisă browserului spre afișare. Din acest motiv utilizatorii folosesc PHP pentru construirea unor pagini cu conținut dinamic.
1.3 Descrierea capitolelor lucrării
În capitolul al II-lea al acestei lucrări mi-am propus o parcurgere mai structurată, sub forma unui tutorial, a limbajului HTML standard, CSS, PHP descriind tag-urile cele mai importante și exemplificând aceste descrieri cu mici aplicații existente ȋn aplicația asociată. Acest capitol este mai mult decât necesar, din cauză că PHP nu face altceva decât să ruleze programe în urma căruia este generat cod HTML. Nu putem așadar vorbi de limbajul PHP fără a studia inițial HTML. Inițiai pe calculatorul local paginile PHP nu pot fi verificate decât dacă sunt găzduite pe un server web care are instalat PHP. Atunci când dorim să accesăm o pagină HTML serverul care o găzduiește trimite pagina HTML către browser pentru afișare. Pentru o pagină PHP serverul citește codul PHP, ȋl interpretează și generează dinamic pagina HTML care este trimisă browserului spre afișare. Din acest motiv utilizatorii folosesc PHP pentru construirea unor pagini cu conținut dinamic.
1.3 Descrierea capitolelor lucrării
În capitolul al II-lea al acestei lucrări mi-am propus o parcurgere mai structurată, sub forma unui tutorial, a limbajului HTML standard, CSS, PHP descriind tag-urile cele mai importante și exemplificând aceste descrieri cu mici aplicații existente ȋn aplicația asociată. Acest capitol este mai mult decât necesar, din cauză că PHP nu face altceva decât să ruleze programe în urma căruia este generat cod HTML. Nu putem așadar vorbi de limbajul PHP fără a studia inițial HTML. Inițial am prezentat modul de realizare a paginilor web și apoi am prezentat ȋn mare principalele noțiuni teoretice referitoare la HTML, CSS, PHP. Detalii și informații mai amănunțite găsiți ȋn site-ul adăugat la această lucrare. Am analizat ȋn continuare avantajele studierii proiectării paginilor web la clasele de profil matematică-informatică precum și la celelalte profile. Cursul opțional pe care l-am propus elevilor claselor a XII-a cu specializarea chimie-biologie are rolul de a pregăti elevii pentru viitor. Cursul își propune să permită tuturor elevilor să ȋnvețe cum să realizeze și să modifice un site deja realizat. Este absolut necesar ca toți absolvenții unui liceu să știe cum să manevreze un site web. De asemenea am propus și la clasele de alte specializări posibilitatea de a ȋnvăța acest limbaj de programare web. După părerea mea odată ȋnsușit acest limbaj de programare elevul poate să considere că are deja o meserie “ȋn mână” și nu orice meserie ci una bănoasă. De aceea consider că este nevoie ca orice elev la terminarea liceului să fie capabil să realizeze un site web. În condițiile actuale când toate firmele au ca modalitate principală de prezentare a servicilor pagini web, necesitatea cunoașterii modului de realizare a acestora este absolut indispensabilă pentru elevi.
În capitolul al III-lea am prezentat principalele metode de creștere a gradului de cointeresare a elevilor ȋn procesul educațional. Metoda didactică reprezintă ansamblul organizat al procedeelor de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse ȋn comun de profesori și elevi, acestea conducând la realizarea scopurilor propuse. Metodele tradiționale sunt: algoritmizarea, studiul cu manualul, exercițiul, problematizarea, conversația, jocul de rol, descoperirea, demonstrația, iar metodele moderne sunt: ȋnvățarea cu ajutorul calculatorului, metoda ciorchinelui, metoda cubului, metoda Știu-Vreau să știu-Am ȋnvățat, Brainstormingul, Turul galeriei, Diagrama Venn-Euler, metoda proiectului.. Am prezentat ȋn continuare metodele moderne de predare-ȋnvățare considerate mai atractive de elevi decât cele tradiționale. La fiecare metodă am prezentat și un exemplu de aplicare precum și un proiect didactic specific pentru fiecare metodă ȋn parte.
În prima parte a capitolului al IV-lea am prezentat interfața site-ului realizat, ce conține acesta și rolul lui. Apoi am adăugat câteva printscreen-uri din site-ul realizat și secvențe din aplicație, precum și secvențe de cod. De remarcat faptul că transcrierea algoritmilor propriu-zis în PHP rămâne foarte similară limbajului C++. Principalul element care face diferența este dat de interfața acestora, lucru normal de altfel, deoarece aplicațiile PHP sunt destinate în primul rând utilizării lor pe Internet, deci de către public foarte larg. Este motivul pentru care interfața trebuie să prezinte un grad ridicat de interactivitate astfel încât să permită o comunicare cât mai simplă dintre utilizator și aplicație.
În capitolul al V-lea al acestei lucrări am prezentat un studio de caz pe un grup de 3 elevi: unii care au studiat doar html, alții care au studit și html și php și alții care au studiat și php și html și css. Pentru studiul prezentat în continuare precizez că:
– pretențiile și așteptările mele ca profesor nu depășesc nivelul cerințelor programei școlare
-elevii cunoscând disponibilitățiile lor de realizare, nu-și vor stabili scopuri care să depășească limita de vârf a capacității lor de realizare
Acest experiment a necesitat organizarea și efectuarea unui experiment de durată, desfășurându-se în 3 etape.
Iar la final am adăugat ca anexe proiectele de lecție.
Lucrarea este însoțită și de un CD cu următorul conținut:
-un site educațional care poate fi considerat un fel de tutorial pentru studierea paginilor web
-lecții de HTML, PHP, CSS
-aplicații pentru fiecare lecție
-probleme rezolvate și propuse pentru rezolvare
-proiecte realizate de elevi
2. PROIECTAREA PAGINILOR WEB
Activitatea de programare web presupune utilizarea unor limbaje de programare atât pe client, cât și pe server.Acestea sunt limbaje interpretate adică instrucțiuni incluse în programe numite scripturi scrise utilizând aceste limbaje transpuse într-un format intern și prelucrate una câte una. Deși din punct de vedere formal, limbajele de programare web pentru client și server sunt asemănătoare, ele sunt diferite din punct de vedere a modalității de execuție a programelor. Browserul web interpretează un script scris într-un limbaj de programare pentru client după ce pagina care îl conține a fost descărcată pe calculatorul utilizatorului, dar un script scris într-un limbaj de programare pentru server este procesat în întregime pe serverul web, ca rezultat fiind generate diverse tipuri de conținuturi, inclusiv XHTML, trimise apoi aplicației client. Avantajele limbajelor de programare web pentru server sunt: asigură accesul la resursele adică la bazele de date sau fișierele aflate pe server, pot fi folosite în diverse scopuri precum utilizarea poștei electronice, scrierea serverelor și clienților pentru serviciile web.
În prezent limbajul PHP este cel mai utilizat limbaj de programare web pentru server pentru că oferă diverse posibilități programatorilor dar în același timp se poate învăța și foarte ușor. Datorită acestor caracteristici acest limbaj este un instrument utilizat din ce în ce mai des pentru crearea unor aplicații web complexe pentru orice domeniu.
Stocarea datelor se face în ziua de azi electronic deoarece această modalitate de stocare oferă numeroase avantaje față de păstrarea datelor pe hârtie. SGBD-urile reprezintă componente software utilizate în diverse domenii pentru introducerea, organizarea, stocarea, administrarea și utilizarea datelor. Utilizarea eficientă a unei baze de date presupune organizarea optimizată a datelor în tabele.
Noțiunea de site web desemnează o grupă de pagini web multimedia conținând texte, imagini fixe, imagini mișcătoare și chiar sunete accesibile în internet și care sunt conectate între ele prin link-uri.
2.1.NOȚIUNI TEORETICE DESPRE HTML
Scopul acestui capitol este de a face o sinteză a noțiunilor de bază necesare proiectării și implementării unui site web. Pentru realizarea acestei sinteze am folosit sursele bibliografice. În programa actuală a clasei a XII-a apare studierea ca modul la alegere pentru clasele de matematică-informatică: programarea web. Pentru celelalte profile și specializări eventual poate fi propus ca și opțional. În concluzie, scopul acestui capitol este de a permite folosirea acestei lucrări și cu rol de ghid teoretic complet de realizare a unei pagini web.
Structura unei pagini web este de forma:
<html>
<head>
<title>
………………
</title>
</head>
</html>
Ea poate include diferite etichete pe care le voi detalia ȋn continuare, ȋmpreună cu sintaxa lor, dar prezentarea completă a limbajului html, css, php poate fi găsită ȋn cărțiile specificate la bibliografie. Site-ul proiectat ca aplicație practică a acestei lucrări conține ȋn detaliu toate elementele de html, css și php necesare pentru a putea realiza un site web. Voi prezenta ȋn continuare principalele etichete din cadrul paginilor.
Pentru ȋnceput avem nevoie de texte de adăugat. Acest lucru se face utilizând eticheta <P atribute>. Tag-ul </P> poate să lipsească, un nou paragraf depistându-se printr-un nou tag <P>. Pentru forțarea afișării pe linia următoare folosim elementul <BR>. Tot ȋn cadrul textelor putem avea diferite cuvinte scrise cu stilul bold și atunci folosim eticheta <B>, sau scrise cu italic și atunci folosim <I>, sau pentru evidențiere să apară subliniate cu <U>. Textele care nu pot să fie șterse din documente dar trebuie tăiate cu o linie pe mijloc trebuie ȋncadrate ȋntre tag-urile <S> sau <STRIKE>. Elementul <FONT atribute> permite stabilirea font-ului pentru afișarea caracterelor, iar ca atribute putem avea: face, size, color. Elementul <SUP> va permite ca textul cuprins ȋntre tag-uri să fie scris mai sus ca o putere iar, elementul <SUB> permite ca textul cuprins ȋntre tag-uri sa fie scris mai jos ca indice. Pentru scrierea titlurilor putem folosi : <H1> </H1>, <H2> </H2>, ……., <H6> </H6> iar literele vor avea dimensiuni de la mai mare până la mai mic.
Tot ȋn cadrul paginilor web mai putem avea și liste. Există 5 tipuri de liste :
-liste ordonate ȋn care elementele sunt numerotate
-liste neordonate ȋn care elementele sunt marcate de așa natură ȋncât nu se sugerează o anumită ordine a lor
-lista de tip definiție
-liste goale
-liste imbricate
a)Liste ordonate : <OL> (ordered lists) ȋn care <LI> descrie un element al listei, iar atributul TYPE corespunzător poate lua următoarele valori :
<OL type=a>
<OL type=i>
<OL type=A>
<OL type=I>
<OL type=1>
b)Liste neordonate <UL> (unordered lists) și elementele se enumeră la fel ca și la listele ordonate cu <LI>. Elementul <UL> are atributul TYPE cu următoarele atribute :
<UL type=circle>
<UL type=square>
<UL type=disc>
c)Liste imbricate- adică o listă poate conține o altă listă și ȋn felul acesta lista inclusă poate fi folosită pe post de element al listei mari. Dacă doriți ca elementele unei liste să fie formatate ȋntr-un anumit mod, trebuie sa formatați fiecare element ȋn parte, nu puteți să includeți toată lista ȋntr-un tag FONT deoarece aceasta nu va acționa asupra elementelor, ci trebuie să adăugați tag-ul FONT la fiecare element al listei.
d)Liste de definiții <DL> (definition lists) ȋn care elementele sunt cuplete termen-definiție. Termenul apare izolat pe un rând, iar definiția pe rândul următor, cu alineat, puțin mai la dreapta. Elementul <DT>(definition term) definește termenul din listă care trebuie descris. Elementul <DD>(definition description) are rolul de a reține descrierea termenului.
e)Lista goală ȋn care nu există nici un articol iar textul antetului va fi afișat indentat.
Tot ȋn cadrul paginilor web putem avea și tabele. Pentru a putea realiza un tabel folosim elementul <TABLE> iar apoi elementul <TR> pentru a descrie o linie a tabelului iar elementul <TD> descrie o celulă a tabelului.
Ex:
<TABLE border=“5“>
<TR>
<TD> o celula </TD>
<TD> o alta celula </TD>
</TR>
<TR>
…….
</TR>
</TABLE>
Atributele utilizate pentru formatarea tabelelor sunt: border, width, height, align, valign, cellspacing, cellpadding, rules, frame, bgcolor, bordercolor, hspace, vspace, background. Atributele elementului TR sunt: align (cu valorile: left, right, center, justify), valign (cu valorile: top, bottom, middle), bgcolor.
Atributele elementului TD: width, height, align (cu valori posibile: left, center, right, justify), valign (cu valorile: top, middle, bottom), colspan, rowspan.
Pentru a putea scrie un titlu unui tabel folosim elementul CAPTION, titlul se va scrie ȋntre tag-urile <CAPTION> și </CAPTION>; cele două etichete trebuie să se găsească imediat după <TABLE>; conținutul acestui element poate fi o scurtă descriere a tabelului. Elementul CAPTION are atributul align cu valorile: top, bottom, left, right care permite alinierea titlului tabelului.
Structura unui tabel:
a)Gruparea liniilor
Conținutul unui tabel poate fi ȋmpărțit ȋn secțiuni:
-linii de antet : thead
-linii de corp: tbody
-liniile finale: tfoot
Aceste etichete sunt incluse ȋn tag-ul <table> și fiecare element <table> poate avea o singură secțiune thead> și o singură secțiune <tfoot>. Etichetele <thead> și <tfoot> trebuie definite ȋnaintea etichetei <tbody>. Fiecare din aceste secțiuni conține etichete <tr> obișnuite. Aceste tag-uri acceptă atribute cum ar fi: align, bgcolor și valign.
b)Gruparea coloanelor
Elementul <COLGROUP atribute> permite gruparea coloanelor unui tabel pentru a preciza un stil comun celulelor dintr-o coloană; ȋn tag-ul <colgroup> se introduc tag-uri <col> care descriu fiecare coloană și amândouă au următoarele atribute pentru descrierea stilului: align, span, valign, width. Elementul COL permite specificarea valorilor pe care le iau atributele coloanelor pentru fiecare coloană ȋn parte; are aceleași atribute ca și elementul COLGROUP.
În cadrul site-urilor putem avea și diferite poze sau imagini. Principalele formate pentru acestea sunt: gif, jpeg, png, tiff, bmp. Pentru a adăuga imagini folosim tag-ul <IMG>. Pentru a se vizualiza o poză ea trebuie să se afle ȋn același director cu fișierul realizat, iar ȋn caz contrar trebuie specificată calea unde se afla salvată poza. Există 2 tipuri de adrese:
-adrese URL(modalitate standard de identificare a resurselor adică a fișierelor pe internet) relative: care identifică locația unei imagini descrind o cale relativă la directorul curent ȋn care este localizat fișierul, adrese URL absolute. Atribute utilizate lângă img: border, width, height, hspace, vspace, alt, lowsrc, background.
Metadatele reprezintă informația pe care o inserați ȋntr-un fișier html pentru a suplimenta informațiile despre conținutul și scopurile unei anumite pagini sau unui anumit site web Metadatele nu sunt afișate de către browser. Metadatele pot transfera informații utile browserelor, serverelor și utilizatorilor. Metadatele pot fi citite și organizate de către motoarele de căutare și constau ȋn general ȋn perechi de atribute: name=”text” content=”text”, http-equiv=”proprietate” content=”valoare”. Tag-ul <META> se utilizează pentru a insera metadate ȋntr-un fișier html ȋn interiorul tag-ului <head>, nu are tag de ȋnchidere, ȋn interiorul tag-ului <head> putem insera oricât de multe tag-uri <meta>. Atributele tag-ului <meta>: content, name. Pentru a insera informații despre autor și despre drepturile de copyright adăugăm tag-ul <meta> cu atributele name cu valorile author și copyright. Aceste informații nu sunt vizibile utilizatorilor, deci se recomandă ca aceste informații referitoare la drepturile de copyright și despre persoanele de contact sa fie adăugate și ȋn tag-ul <body>.
Pentru a adăuga numele și adresa de mail a persoanei responsabile de proiectarea site-ului, inserăm 2 tag-uri <meta> ale căror atribute http-equiv au valorile “from” și “reply-to”. Atributul content asociat trebuie să conțină ȋn ambele cazuri adresa de mail a persoanei de contact. Pentru a insera informații despre tipul de fișier html (valoarea prestabilită a acestuia este text sau html) și despre setul de caractere utilizat ȋn fișier, utilizăm tag-ul <meta> cu atributul http-equiv cu valoarea content-type. Valoarea atributului content asociat trebuie să conțină tipul de fișier și de caractere utilizat.
Dacă site-ul conține informații pe care vrem să le actualizăm permanent, putem să specificăm browser-ului o directivă prin care cereți actualizarea paginii după un interval de timp specificat, adică adăugăm valoarea “refresh” atributului http-equiv, iar la atributul content specificați numărul de secunde după care pagina va fi actualizată. Pentru a obliga browser-ul să descarce o pagină web de fiecare dată când un utilizator o accesează, utilizăm sintaxa: http-equiv=”pragma” content=”no-cache”
Tot ȋn cadrul unui site putem avea și legături clasificate astfel:
a)Legături simple folosind tag-ul <a> la care se adaugă href.
b)Legături ȋntre pagini de html din același director
-legăturile ȋntre pagini se fac la fel ca și legăturile către site-uri dar ȋn loc să trecem site-ul dorit trecem numele pagini html
c)Legătura ȋn sistemul local folosită ȋn cazul unei aplicații care rulează local (nu pe internet), se poate defini o legătură la un fișier html local cu ajutorul atributului href care are valoarea file
d)Ancore care pot fi utilizate pentru deplasarea la diferite secțiuni ale unei pagini automat fără să ne mai deplasăm cu ajutorul cursorului ȋn jos. Ancora este un identificator al ȋnceputului unui element care aparține unei pagini web. Pentru definirea unei ancore: utilizăm elementul <a> cu atributul name: <a name=”nume”> text </a>. Pentru a crea o legătură la o ancoră definită, utilizăm tag-ul <a> cu atributul href careia i se atribuie o referintă de ancoră astfel: #nume. Pentru a realiza o legătură la o ancoră definită pe o altă pagină web, adăugăm referința de ancoră la sfârșitul adresei către pagina respectivă
e)Incărcarea unei pagini ȋntr-o fereastră noua -atunci când utilizatorul dă click pe un buton pentru a deschide un nou site sau o nouă pagină se ȋnchide automat cea curentă și se deschide noua pagină utilizând atributul target care va avea valoare blank.
f)Legaturi către fișiere – se pot face către orice tip de fișier nu doar către cele de html cu ajutorul atributului href lângă tag-ul <a>
g)Legături la adresele de mail – o legătură către o adresă de mail se face cu tag-ul <a> la care se adaugă atributul href cu valoarea mailto și automat se va deschide aplicația Outlook pentru compunere mesaj.
h)Detalii referitoare la link-uri – adăugând atributul title lângă href de câte ori trecem cursorul peste legătură vor apărea anumite informții referitoare la acea legătură.
i)Legături la fișiere multimedia externe – cea mai simplă cale de adăuga fișiere multimedia la o pagină web este inserarea de legături folosind tag-ul <a>….. </a>; lângă el se adaugă atributul href la care se adaugă adresa fișierului multimedia pe care doriți să-l atașați.
j)Inglobarea fișierelor multimedia -se poate insera conținut multimedia direct ȋn fereastra browserului, utilizând tag-ul <embed> … </embed>. Atribute utlizate lângă tag-ul <embed>: src, type, width, height, align, hidden.
k)Inglobarea fișierelor multimedia cu ajutorul elementului <object> -utilizând tag-ul <object> se poate introduce conținut multimedia direct ȋn fereastra browserului. Atribute lângă <object>: data, type, classid, width, height, align, hspace, vspace, border.
l)Inglobarea miniaplicațiilor -limbajul html permite ȋnglobarea miniaplicațiilor (applet-uri) direct ȋntr-o pagină web cu ajutorul tag-ului <applet>. Atribute pentru tag-ul <applet>: width, height, code, archive, object, alt, align, hspace, vspace.
În cadrul unui site putem adăuga de asemenea și formulare. Acestea conțin:
a)Elemente câmp de text folosind tag-ul <input> cu atributul type cu valoarea <text>. Într-un câmp de text, utilizatorul poate introduce orice text. Alte atribute ale elementului camp de text: disabled, maxlenght, readonly, size, value.
b)Elementul Form folosind tag-ul <form> pentru ȋncapsularea câmpurilor de text corelate și a altor elemente de formular. Se pot introduce oricât de multe elemente <form>. Fiecare element <form> are un atribut name care ȋl distinge de alte formulare de pe pagină. Fiecare element <input> are un atribut name care ȋl distinge de alte elemente <input> incluse ȋn același element <form>. Atributele tag-ului <form>: action, method (get, post), enctype (text/plain, multiform/form-data), target.
c)Trimiterea datelor din formular prin poșta electronica – după ce utilizatorul completează câmpurile formularului, datele pot fi trimise destinatarului cu un așa numit buton de transmitere: submit. Atributele butonului de transmitere date sunt: disabled, name, value.
d)Parole – este aproape similar cu tag-ul câmp de text și acceptă aceleași attribute.
e)Caseta de validare – este un element care poate fi selectat sau căruia i se poate anula selectarea de către utilizator. Doar casetele de validare selectate sunt incluse ȋn datele transmise de către browser.
Pentru a insera o casetă de validare se folosește tag-ul <input> cu atributul type cu valoarea checkbox. Casetele de validare au sintaxa nume=”…” value=”….” Există și un alt atribut care poate fi utilizat ȋmpreună cu elementul casetă de validare: checked pentru cazul ȋn care starea prestabilită a elementului casetă de validare este starea selectată. Dacă atributul value nu este inclus, destinatarului nu ȋi vor fi transmise decât casetele de validare selectate.
De asemenea o pagină web poate fi ȋmpărțită ȋn cadre. Cadrele permit browserului să afișeze simultan mai multe pagini web. Pentru a defini diferite cadre ȋntr-o pagină web se ȋnlocuiește tag-ul <body> cu tag-ul <frameset>. Pentru fiecare din paginile web pe care le afișăm simultan adăugăm tag-ul <frame> ȋn interiorul tag-ului <frameset>. Pentru a stabili ce pagină va fi ȋncărcată ȋn fiecare cadru, utilizăm atributul src din cadrul fiecărui tag <frame>. Putem avea:
a)Cadre orizontale
b)Cadre verticale
c)Retea de cadre
d)Seturi de cadre imbricate care se realizează ȋn două moduri:
-prin introducerea unei pagini care are ȋn conținutul ei ȋmpărțire ȋn cadre
-prin ȋnlocuirea unui element din interiorul unui cadru cu un element care conține la rândul lui mai multe cadre
Atributele elementului frameset sunt: cols, rows, border, bordercolor, frameborder. Atributele elementului frame: bordercolor, frameborder, marginheight, marginwidth, name, noresize, crolling, src.
În cadrul unui site putem avea și imagini hărți, care vă permite să definiți mai multe legături utilizând o singură imagine astfel ȋncât atunci când se dă click asupra unei anumite părți să execute o anumită operație. Browserul va afișa poza fără a evidenția aceste zone, dar atunci când cursorul grafic trece deasupra unei astfel de zone, el va lua forma unei mânuțe și atunci când dăm click pe zona respectivă facem legătură către altă pagină. Imaginea hartă se realizează astfel:
-inserăm imaginea ca hartă și ȋn acest scop utilizăm atributul usemap al tag-ului img
-inserăm harta și pentru aceasta se utilizează tag-ul <map> cu atributul name care trebuie să aibă aceeași valoare cu identificatorul de hartă
-inserăm legături utilizând tag-ul area ȋn interiorul tag-ului <map> cu atributele:
-href=pentru definirea adreselor de legătură pentru o regiune, iar dacă nu dorim să stabilim o legătură pentru această regiune fie nu adăugăm acest atribut, fie utilizăm ȋn locul lui atributul nohref
-shape=pentru definirea formei zonei active din interiorul imaginii cu valorile posibile: rect sau rectangle, circle, poly sau poly, default
-coords=pentru definirea coordonatelor zonei active; valoarea acestui atribut este o listă de numere ȋntregi pozitive
Pentru definirea unei zone dreptunghiulare utilizăm: coords=”left,top,right,bottom” unde left-top sunt coordonatele colțului din stânga sus și right-bottom sunt coordonatele colțului din dreapta jos. Pentru definirea unei zone circulare utilizăm” coords=”center x, center y, raza” unde center x și center y sunt coordonatele centrului iar raza reprezintă marimea razei cercului. Pentru a defini o zonă poligonală utilizăm: cords=”x1,y1,x2,y2,….,xn,yn” unde xn si yn sunt coordonatele vârfului poligonului. Dacă două zone se suprapun, prioritatea este dată de ordinea ȋn care apar tag-urile <area> ȋn interiorul tag-ului <map>. Bordura pentru harta imagine poate fi eliminată dacă atribuim valoarea 0 atributului border al tag-ului <img>. Dacă utilizăm și atributul alt lângă tag-ul <area> atunci când deplasăm cursorul peste zona respectivă apare și informatți despre pagina legătură. Dacă vrem ca pagina legătură să fie deschisă ȋn altă pagină utilizăm atributul target lângă tag-ul <area>.
Concluzie referitoare la html: acest limbaj reprezintă baza realizării paginilor web, conținând principalele etichete necesare pentru construcția unui site. Cunoașterea acestora constituie baza ȋnvățării programării web. Pentru cei interesați să studieze acest domeniu, primul pas acesta ȋl constituie. Alte noțiuni detaliate le găsiți ȋn site-ul atașat acestei lucrări precum și ȋn cărțile din bibliografie.
2.2. NOȚIUNI TEORETICE DESPRE CSS
CSS ȋnseamnă Cascading Style Sheets (foi de stil ȋn cascadă) și este utilizat pentru ȋmbunătățirea prezentării paginii web, adică a felului cum este afișată. CSS permite stabilirea de proprietăți pentru elementele HTML utilizând o gamă mare de valori. O foaie de stil este de fapt un set de reguli, iar pentru a defini o regulă aveți nevoie de un selector și o declarație. Selectorul va permite să alegeți ce elemente vor utiliza parametrii definiți de declarație.
În cadrul unei pagini putem avea:
a)stiluri simple
b)stiluri in-line – se pot atașa direct la un element, folosind atributul style
c)foi de stil definite ȋn interiorul documentului – sunt folosite dacă doriți să aplicați un stil pentru mai multe elemente care aparțin unor pagini web. Foaia de stil poate fi adăugată ȋn interiorul documentului folosind elementul <style> inserat ȋn <head>. Un atribut obligatoriu al elementului <style> este type și definește sintaxa foii de stil utilizată la definirea regulilor.
d)foi de stil definite ȋn fișiere externe
Se poate defini o foaie de stil ȋntr-un fisier extern și apoi putem lega la o pagină web care dorim să aibă același aspect; astfel toate modificarile efectuate ȋn fișierul foii de stil vor afecta toate paginile web care sunt legate la foaia respectivă. Pentru a crea un fișier foaie de stil, vom plasa foaia de stil adică setul de reguli ȋn interiorul unui fișier text obișnuit și punem extensia .css la numele respectivului fișier. Pentru a crea o legătură ȋntre o pagină web și un fișier foaie de stil extern, punem un element <link> ȋn cadrul lui <head> al respectivei pagini web. Trebuie folosite 3 atribute ale elementului <link>: type (cu valoarea „text/css”), rel (cu valoarea „stylesheet”), href (cu valoarea adresa fișierului foaie de stil extern- fișierul .css).
d)stiluri ȋn cascadă
Pentru un element pot fi aplicate mai multe stiluri simultan. CSS definește o precedență riguroasă a regulilor (stilurile ȋn cascadă) care determină ce stil este aplicat asupra unui element astfel:
-dacă pentru un element există un stil in-line, acesta este aplicat
-dacă pentru un element nu există stil in-line sunt aplicate stilurile definite ȋn interiorul documentului
-dacă pentru un element nu există nici un stil definit ȋn interiorul documentului sunt aplicate stilurile definite ȋn foi externe
-dacă pentru respectivul element nu există nici un stil definit ȋn foi externe, sunt aplicate stilurile HTML prestabilite
Și ȋn cadrul unei foi de stil putem stabili:
a)familia de fonturi
-proprietatea font-family precizează tipurile de literă utilizate de browser la afișarea caracterelor
-valorile posibile sunt liste de fonturi separate prin virgule (ex de familii de fonturi: “Times New Roman”, Arial,…, iar numele de fonturi care au 2 sau 3 cuvinte se pun ȋntre ghilimele)
b)stiluri de fonturi
-proprietatea font-style precizează stilul de font pe care browserul ȋl utilizează la afișarea unui caracter cu valorile: normal, italic, oblique (ȋnclinat), inherit(tipul de literă moștenit de la părinte)
c)grosimea fontului
-proprietatea font-weight precizează grosimea fontului (ȋngroșat sau subțiat) utilizat la afișarea caracterelor cu valorile urmatoare: normal, bold, bolder, lighter, 100,200,300,400,500,600,700,800,900
d)alungirea fontului
-proprietatea font-stretch precizeaza alungirea fontului (condensat sau extins) utilizat la afișarea caracterelor cu valorile: normal, wider, narrower, ultra-condensed, extra-condensed, condensed, semi-condensed, semi-expanded, expanded, extra-expanded, ultra-expanded,inherit
e)dimensiunea fontului
-proprietatea font-size specifică dimensiunea fontului (de la o linie la alta) utilizată la afișarea caracterelor cu valorile: xx-small, x-small, medium, large, x-large, xx-large, larger, smaller, <length>, <percentage>, inherit
f)proprietăți combinate
-proprietatea font simplu permite adăugarea diferitelor atribute lângă referitor la style, weight, size, font-family sau tipul inherit
Tot ȋn cadrul unui foi de stil putem stabili și proprietăți pentru text adică:
a)indentarea textului
-proprietatea text-indent se folosește pentru a controla indentarea primului rând dintr-un bloc de text
b)alinierea textului
-proprietatea text-align se folosește pentru alinierea unui bloc de text cu valorile: left, right, center, justify
c)efecte pentru text
-proprietatea text-decoration se folosește pentru a aplica diferite efecte pentru un text cu valorile: none, underline, overline, line-through
d)utilizarea umbrelor
-proprietatea text-shadow se folosește pentru a atașa umbre la un bloc de text
e)spațiul dintre litere
-proprietatea letter-spacing se folosește pentru a adăuga spațiu suplimentar ȋntre caractere
f)spațiul dintre cuvinte
-proprietatea word-spacing se folosește pentru a adăuga spațiu suplimentar ȋntre cuvinte
g)transformarea caracterelor
-proprietatea text-transform se folosește pentru a modifica caracterele
Pe lângă Html-ul propriu zis, noile unelte recunoscute de browsere sunt CSS, JavaScript și Dom. Noțiunea de stil este pentru un document Html asemănătoare cu formatarea documentului pentru Word. Pentru a putea gestiona cât mai bine stilurile, a fost pus la dispoziția programatorilor un limbaj prin care se poate realiza acest lucru, limbaj numit CSS. Legătura dintre CSS și HTML se realizează prin intermediul tag-ului <style> care trebuie adăugat ȋntre tag-urile <head> și </head>. O altă formă de utilizare a limbajului CSS constă ȋn definirea stilurilor cu ajutorul onor identificatori proprii, care se pot aplica unui paragraf. Dar pe lângă definirea stilurilor ȋn cadrul unui antet, ele pot fi scrise separat ȋntr-un fișier cu extensia css, la fel ca și cele pe care le-am scris ȋntre tag-urile <style> și <style>.
2.3 NOȚIUNI GENERALE DESPRE PHP
Limbajul PHP are ȋnceputurile ȋn 1994 și este o extensie a limbajului server-side Perl, evoluând apoi ȋn PHP/FI 2.0, apoi a apărut PHP 3.0. El se folosește sub formă de secvențe de cod inserate ȋn cadrul unui document Html. Rolurile de bază ale unui script Php constă ȋn acela că scriptul poate prelua date trimise de către o pagină web de la un client și de a executa un program sau o secvență de program ȋn urma căreia va rezulta un cod Html, cod pe care clientul ȋl va primi sub forma unei pagini web. Clientul nu va avea acces la codul efectiv al scriptului, ci, prin faptul că acesta se află pe server și se rulează tot pe acesta, va primi direct Html-ul generat de script.. Pentru a realiza o pagină web putem utiliza o combinație de coduri html și scripturi php. Forma generală ȋn care poate fi combinat limbajul php cu html este următoarea:
Ex:
<html>
<head>
<title> pagina web combinand php cu html </title>
</head>
<body>
<h1>………….</h1>
<?php
phpinfo( );
?>
</body>
</html>
Acest exemplu se va salva cu extensia .php. Scripturile php se vor separa de codul html prin utilizarea lui <?php. Între aceste etichete, scripturile php sunt formate din instructțuni php care se termină cu caracter punct și virgulă. Acesta va arăta unde se termină linia curentă și se va afișa un mesaj de eroare dacă nu-l folosim, deoarece ȋn php este obligatoriu folosirea “;”. Exemplul de mai sus folosește funcția phpinfo pentru a afișa informații despre versiunea php pe care o folosim. O funcție este un set de instrucțiuni, căreia i s-a dat un nume(cum ar fi phpinfo) prin care se poate apela funcția. Atunci când apelăm o funcție prin nume, sunt executate toate instrucțiunile funcției.
Putem adăuga și text ȋntr-o secțiune php utilizând instrucțiunea echo inserează un text ȋntr-o pagină web fiind cea mai frecvent ȋntâlnită instrucțiune php; ea este folosită simplu utilizând cuvântul cheie echo, urmat de un text ȋntre ghilimele.
Putem crea documente “incluse” care vor determina afișarea textului inclus ȋn continuare ȋn script, până la ȋntâlnirea unui marcaj de sfârșit specificat END, care trebuie plasat la ȋnceputul liniei. În cadrul site-urilor putem adăuga și diverse comentarii la codul sursă astfel: scrierea comentariilor pe mai multe linii ȋncep cu /* și se termină cu */ sau comentarii pentru o singură linie care pot fi scrise și pe linii care au cod.
Spre deosebire de html aici avem și variabile ȋn php. Variabilele ȋncep cu un symbol $ și atunci adunăm variabile nu doar numere. Numele unei variabile ȋncepe cu literă sau liniuță de subliniere, urmate de orice număr de litere, cifre sau liniuțe de subliniere; numele de variabile pot avea orice lungime. Atunci când creăm o variabilă ȋi și atribuim o valoare, folosind un operator de atribuire. În php nu trebuie specificat tipul variabilelor folosite. Se pot utiliza și variabile ȋn cadrul afișărilor șirurilor de caractere astfel: putem crea o variabilă care conține numele altei variabile, apoi putem folosi valoarea variabilei.
Putem avea de exemplu și constante ȋn cadrul paginilor. Acestea sunt create cu ajutorul funcței define care primește ca argument numele constantei și valoarea pe care i-o atribuim. Numele constantei este ȋntotdeauna ȋncadrat ȋntre ghilimele, iar valoarea ei este pusă ȋntre ghilimele numai dacă reprezintă un șir de caractere. Numele constantelor nu au ȋn față semnul $. Dacă se ȋncearcă o instrucțiune prin care să se modifice valoarea acestei constante, limbajul php nu va accepta. Există 8 tipuri de date ȋn php: boolean, integer, float, string (șiruri de caractere), array(matrice), object(obiect), resource(resursă de date), NULL(valoare nulă). Limbajul Php determină singur tipul unei variabile ȋn funcție de datele pe care i le atribuim fără să mai declarăm niciunde aceste tipuri.
În cadrul secțiunii php avem și diverși operatori și funcții matematice:
a)Operatorii mtematici: +, -, *, /, %(returnează restul ȋmpărțirii unui număr la altul)
b)Funcții matematice principale: abs, base_convert, ceil, cos, exp, is_nan, log10, log, max, min, mt_getrandmax, pi, pow, rand, round, sin, sqrt, srand, tan
c)Alți operatori
-operatorul de atribuire este: “=” (putem atribui o valoare unei variabile sau pentru mai multe variabile)
-operatori combinați: +=, -=, *=, /=, .=, %=, &=, |=, ^=, <<=, >>=
-operatorul de incrementare: “++”, decrementare: “- –
-prioritatea operatorilor este la fel ca la matematică, dar putem folosi și paranteze
-operatori pentru șiruri de caractere: “.”=operatorul de concatenare, “.=”=operatorul de concatenare și atribuire
d)Operatori logici:
-operatorul and sau && adică operatorul și
-operatorul or sau ||
-operatorul xor ($x xor $y=adevărat dacă unul din ei este adevărat, dar nu ambele)
-operatorul ! operatorul negare (!$x)
-operatori de comparare: = = operatorul egal, = = =operatorul identic($x===$y adevărat dacă sunt de același tip), != sau <> operatorul diferit, != = operator diferit(verifică dacă numerele sunt egale sau nu sunt de același tip), <, >, <=, >=
De asemenea ȋn cadrul unei aplicații avem și funcții și anume:
a)Instrucțiunea expresie – se folosește ca si pentru C++ ȋn special pentru calcule și atribuiri.
a)Instrucțiunea IF cu cele patru forme ale sale:
-Sintaxa:
If (expresie)
Instrucțiune
-Sintaxa:
if (expresie)
{
Instrucțiuni
}
-Sintaxa
if (expresie)
{
Instructiuni
}
Else
{
Instructiuni
}
?>
-Sintaxa
if (expresie)
{
Instrucțiuni
}
Elseif(expresie)
{
Instrucțiuni
}
Elseif(expresie)
{
Instrucțiuni
}
Else
{
Instrucțiuni
}
?>
b)Instrucțiunea switch cu forma:
-Sintaxa:
Switch(variabilă)
{
Case <valoare>:
Case <valoare>:
…………
Default:
…………..
}
c)Instrucțiunea for cu forma:
-Sintaxa:
For(expresie1; expresie 2; expresie3)
{
Instrucțiuni
}
d)Instrucțiunea while cu forma:
-Sintaxa:
While (expresie)
{
Instrucțiuni
}
e)Instrucțiunea do-while cu forma:
-Sintaxa
Do
{
Instrucțiuni
}
While (expresie)
f) Instrucțiunea break
-ieșirea forțată din for, while, do-while, switch se face cu instrucțiunea break
g)Instrucțiunea continue –sare peste condiția curentă și trece să execute următoarea condiție
Pe lângă instrucțiuni generale avem și câteva funcții principale pentru șiruri de caractere: chr, echo, ltrim, ord, print, rtrim, str_ireplace, str_pad, str_repeat, str_replace, str_shuffle, str_split, strcasecmp, strcmp, stripos, strlen, strncmp, strpos, strrchr, strrev, strstr, strlower, strtoupper, substr_compare, substr_count, trim, printf, sprintf,
Putem crea matrice atribuindu-le date, la fel ca și cu celelalte variabile. Matricelor li se atribuie nume ca și la celelalte variabile, dar după numele ei se adaugă paranteze pătrate. Afișarea elementelor se face individual (adică se va specifica ce element afișăm: echo a[1]). În php numărarea elementelor matricei ȋncepe de la 0. Modificarea elementelor matricei: valorile pot fi modificate ca orice variabilă specificând indexul (sau care element ȋl modificăm): $a[1]=”sdf”. Ștergerea elementelor dintr-o matrice: pentru a șterge un element ȋi atribuim șirul vid dar de fapt nu șterge elementul ci pune spațiu ȋn locul lui. Pentru ștergerea efectivă a unui element din matrice se folosește funcția unset: iar dacă ȋncercați să afișați elementul șters se va afișa un mesaj de avertizare. Principalele funcții utilizate pentru matrice: array_count_values, array_diff, array_fill, array_intersect, array_key_exists, array_keys, array_merge, array_pad, array_pop, array_rand, array_reverse, array_search, array_shift, array_sum, array_unique, count, in_array, reset, sort
Transformarea unei matrice ȋn șiruri de caractere: se face folosind funcția implode. Transformarea șirului de caractere ȋn matrice: se face folosind funcția explode. Afișarea elementelor comune din două matrice date se face astfel: $c=array_intersect($a,$b). Operatori utilizați pentru matrice: reuniune a două matrici: $a+$b, matrici cu aceleași elemente $a==$b, matrici cu aceleși elemente ȋn aceeași ordine: $a===$b, matrici diferite: $a != $b sau $a <> $b.
În cadrul secțiunii php putem avea funcții:
Function <nume_funcție> ([lista_de_argumente])
{
[instructiuni;]
[return valoare_returnata;]
}
Transmiterea parametrilor către o funcție se face astfel: când apelăm funcția punem și parametrii, iar ȋn cadrul funcției ȋn antet punem variabilele corespunzătoare.
Tot ȋn cadrul paginilor web putem avea și controale. Pentru a citi date din controale html folosind instrucțiuni php, trebuie să plasați controalele respective ȋn formulare html din paginile web, utilizând tag-ul <FORM> cu atributele: action, method, target. Putem avea: controloare simple care după ce utilizatorul introduce date ȋn aceste controale, toate datele sunt transmise către scriptorul specificat atunci când utilizatorul va da clic pe butonul Trimite.
Pe lângă butonul Trimite mai putem afișa și un buton de reinițializare a formularului (Reset), care atunci când se dă clic pe el toate controalele din formular revin la valorile prestabilite sau necompletate.
Putem avea de asemenea și rubrici de text ȋn care se pot introduce o singură linie de text dar putem și citi date dintr-o rubrică de text. Casetele de text sunt rubrici de text cu mai multe linii și se creează cu ajutorul elementului html <textarea>. Adăugăm deasemenea și casete de validare prin care se alege o variantă sau toate din cele două disponibile. Avem și butoane radio care permit selectarea unui singur buton iar dacă avem mai multe seturi de butoane radio pentru a le deosebi le dăm câte un nume utilizând atributul NAME. Pentru a alege mai multe opțiuni dintr-o listă de valori creâm casete listă, dar putem avea si controloare ascunse care permit stocare ȋn paginile web a unui text ascuns și se folosesc atunci când dorim să stocăm date despre un utilizator. Datele din controlul ascuns nu sunt vizibile dar dacă apăsați pe butonul dat, scriptul specificat le citește din controlul ascuns și le afișează. La fel putem avea și controale pentru parole reprezentând rubrici ȋn care se scrie text, dar utilizatorul vede doar steluțe astfel ȋncât ȋntr-o aplicație practică se compară parola citită cu o listă de parole și nu permite accesul utilizatorului decât dacă parola este corectă.
Formularele html permit și ȋncărcarea fișierelor pe server. Pentru ȋncărcarea fișierelor folosim un formular cu părți multiple (multipart form) utilizând atributul enctype. Pentru ȋncărcarea fișierului folosim input type=”file”. Pentru manipularea fișierelor ȋncărcate folosim matricea superglobală $_files. Primul indice este numele controlului de ȋncărcare a fișierelor, care ȋn secțiunea anterioară a fost “userfile”. După ce este ȋncărcat fișierul este stocat ca fișier temporar pe server și este accesibil prin numele $_files[‘userfile’][‘tmp_name’]. Se folosește funcția fopen pentru a deschide fișierul temporar: $handle=fopen($_files[‘userfile’][‘tmp_name’], “r”). Se parcurg liniile de text ale fișierului folosind instrucțiunea while care se ȋncheie la sfârșitul fisierului, identificat cu ajutorul funcției feof. Pentru citirea liniilor de text din fișier, folosim funcția fgets ȋn care facem și afișarea textului citit. Închidem fisierul temporar folosind funția fclose.
Butoanele sunt diferite de alte controale, prin faptul că atunci când se dă clic pe ele nu-și păstrează starea, adică apăsate, butoanele ȋși revin la starea inițială. Când utilizatorul dă clic pe un buton, folosind funcția Submit se trimit rezultatele către un script specificat. Rolurile de bază ale unui script PHP constau în aceea că scipt-ul poate prelua date trimise de către o pagină web de la un client și de a executa o secvență de program în urma căreia va rezulta un cod HTML, cod pe care clientul îl va primi sub forma unei pagini web. Clientul nu va avea acces la codul efectiv al script-ului, ci, prin faptul că acesta se află pe server și se rulează tot pe acesta, va primi direct HTML-ul generat de script.
2.4.ANALIZA CONȚINUTULUI PROGRAMEI ȘCOLARE PRIVITOARE LA PROIECTAREA SITE-URILOR WEB
Posibilitatea predării limbajului PHP la clasa a XII-a la toate profilele; premise care facilitează introducerea sa în cadrul noilor programe școlare. Analiza însușirii și concluzii.
În zilele actuale prin cuvântul "informatică" desemnăm una dintre cele mai recent apărute științe. Este vorba, mai clar, de domeniile științific, industrial și tehnologic, raportate la tratarea automată a informației de către mașini precum calculatoare, roboți. Dacă stăm să ne gândim la toate evităriile din vremea comunistă, în 1971, deci la doar 5 ani de la intrarea oficială a cuvântului "informatică" în vocabularul europenilor, Consiliul de Miniștri al României de la acea vreme decide înființarea liceelor cu profil informatic. Tot ȋn perioada respectivă sunt puse, deci, și bazele studiului informaticii în cadrul învățământului preuniversitar din România. Inițial informatica a fost considerată ca fiind născută din matematică, dar de la apariția sa și până în zilele actuale lucrurile au evoluat într-un ritm foarte rapid, astfel incât s-a ajuns la ȋmpărțirea ȋn mai multe sub-ramuri. Dar pe noi ne interesează în mod special, din punct de vedere al analizei de față, informatica sub aspectul studiului algoritmilor, a implementărilor acestora în limbaje de programare și a punerii în practică, prin programarea pe calculator.
Din acest punct de vedere, studiul programării web în liceu are în prezent următoarea structură:
– în clasa a IX-a se studiază câteva noțiuni generale despre paginile web
– ȋn clasa a XII-a se studiază doar la clasa cu specializarea matematică-informatică ca modul opțional programarea web
Până în anul școlar 2006-2007 (inclusiv), în programa școlară a clasei a XII-a era prevăzut studiul bazelor de date, limbajul folosit fiind în special FoxPro. Acest limbaj a cunoscut o popularitate largă între anii 1990-2000, însă, o dată cu evoluția tehnicii de calcul și apariția altor instrumente, a început să se deprecieze. Deși Microsoft a continuat și continuă să îl mențină, elaborând și versiuni Visual ale sale, în prezent nu mai este așa de folosit. Un alt inconvenient al său
este acela că permite manipularea bazelor de date și într-un mod mai puțin convențional, folosind propriul limbaj, deci fără respectarea standardelor SQL.
Pe de altă parte, așa cum am arătat în introducerea capitolelor al II-lea și al III-lea, începând cu 1995, rețeaua Internet a cunoscut o dezvoltare explozivă, de unde a apărut și necesitatea dezvoltării unor unelte de programare corespuzătoare.
Toate acestea au condus la impunerea unei schimbări, devenită efectivă din anul școlar
2007-2008, când structura programei școlare destinată claselor a XII-a a fost modificată, îngăduind, din punctul de vedere al profesorului, o abordare mult mai permisivă, deoarece poate alege dintre modulele pe care le va preda. Unul dintre modulele ce pot fi alese și în sprijinul căruia vine lucrarea de față, este cel denumit "Programare WEB".
În primul rând, studiul limbajului HTML în vreunul dintre anii școlari precedenți poate fi de mare ajutor. De asemenea, datorită similitudinii foarte mari dintre C++ și PHP , elevii care au studiat limbajul C++ au un avantaj foarte mare față de cei care au studiat Pascal.
Un atu extraordinar al limbajului PHP constă în acela că interfața poate fi foarte mult îmbunătățită față de cea a limbajului studiat în clasel prin introducerea de elemente grafice și de culoare. Un alt element foarte atractiv al său constă în funcțiile de programare grafică. Din păcate, acest capitol foarte spectaculos al informaticii nu este inclus nicăieri în mod explicit, în nici una dintre programele școlare, ci este trecut sub tăcere. Consider că includerea sa în cadrul programei obligatorie ar fi foarte bună deoarece ar reprezenta în primul rând un factor de atractivitate, iar în al doilea rând ar familiariza elevii cu lucrul efectiv în coordonate carteziene, cu reprezentări grafice și cu proprietăți ale acestora. Astfel PHP are toate șansele de a fi un limbaj ușor de învățat de către elevi. În mare parte, însușirea sa se petrece într-o mare măsură. E necesar ca elevii să lucreze cât mai mult din punct de vedere practic, deci să implementeze pe calculator cât mai multe exemple, să testeze cât mai multe funcții și situații. Avantajul cunoașterii limbajului PHP la terminarea liceului nu poate fi decât benefică, mergând până într-acolo încât poate chiar să constituie o meserie.
Unul dintre celelalte module prevăzute de programa școlară a clasei a XII-a constă în
"Programare Vizuală". Din nou avem de-a face cu un subiect de actualitate, cu un grad de interes mare din partea elevilor, datorată elementelor vizuale ale interfeței și modului relativ simplu prin care acestea se pot programa respectiv corela. După cum am evidențiat în paragraful precedent, programarea grafică este un capitol trecut sub tăcere în cadrul programelor școlare actuale. Deși în cadrul disciplinei "informatică" din clasa a XII-a este posibil ca acest capitol să poată fi atins, profesorul nu dispune, totuși, de prea multe ore pentru a face acest lucru. Din acest motiv, propunerea cursului opțional de față își propune tratarea pe larg a acestei problematici.
Cursul opțional pe care l-am propus elevilor claselor a XII-a cu specializarea chimie-biologie și are rolul de a pregăti elevii pentru viitor. Cursul își propune să permită tuturor elevilor să ȋnvețe cum să realizeze și să modifice un site deja realizat. Este absolut necesar ca toți absolvenții unui liceu să știe cum să manevreze un site web. De asemenea am propus și la clasele de alte specializări posibilitatea de a ȋnvăța acest limbaj de programare web. După părerea mea odată ȋnsușit acest limbaj de programare elevul poate să considere că are deja o meserie “ȋn mână” și nu orice meserie ci una bănoasă. De aceea consider că este nevoie ca orice elev la terminarea liceului să fie capabil să realizare un site web. În condițiile actuale când toate firmele au ca modalitate principală de prezentare a servicilor pagini web, necesitatea cunoașterii modului de realizare a acestora este absolute indispensabil pentru elevi.
3. ORIENTAREA ÎNVĂȚĂRII PE ELEV
3.1.Delimitări conceptuale
Categorie fundamentală a pedagogiei, educația a fost definită în diverse moduri. Cei mai de seamă reprezentanți ai istoriei pedagogiei au definit-o din perspectiva abordării acestui fenomen. Diferențele constate sunt nu numai de nuanță, ci și de esență. Din cele mai diverse teoretizări se disting două interpretări principale ale conceptului de educație: cea a societății și cea a copilului, respectiv perspectiva sociocentrică și antropocentrică.
Concepția sociocentrică interpretează educația prin prisma pregătirii omului pentru exercitarea diferitelor roluri sociale, în funcție de cerințele societății, tot mai stringente astăzi.
Concepția antropologică pleacă de la ideea că, educația urmărește stimularea și dezvoltarea calităților generale ale omului atât cât potențialitățile cu care este înzestrat, permit, subordonând totul cerințelor societății. Inevitabil, vom „sacrifica” natura umană, consecință ce contravine esenței educației, dezvoltarea diferențiată și specifică a personalității umane (Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996, p. 19.) Originea acestor orientări trebuie căutată în filosofia greacă, la Socrate, Platon, Aristotel.
Socrate a avut în centrul preocupărilor sale omul și posibilitățile sale de perfecționare. Educatorul avea rolul de a-l convinge pe discipolul său de potențialul său și de a utiliza maximum din cunoștințele celui ce urmează să fie educat. Pentru Platon, educația era „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”(Ibidem, p.20). Aristotel afirma că educația „trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”: în consecință ea trebuie să formeze viitori cetățeni., dar în mod diferențiat după cele trei aspecte ale sufletului (vegetativ, animal, rațional).
Clasicii pedagogiei universale privesc educația într-o manieră evoluată față de cea din antichitate. (J. A. Comenius, J.J. Rousseau), din perspectiva naturii umane, a copilului , în cauză, și a factorului social. Acest binom, copil și factor social, a polarizat atenția teoreticienilor educației din toate timpurile. Unii plasează originea educației în copil, subordonându-se astfel nevoilor, aspirațiilor și sentimentelor acestuia, iar alții consideră că, izvorul educației se află în societate. Esența educației se reduce pentru primii la dirijarea dezvoltării copilului, iar pentru ceilalți la adaptarea acestuia unor condiții de mediu.
3.2.Învățarea școlară -esența procesului instructiv-educativ
„Nucleul” procesului instructiv-educativ este procesul învățării. În sens larg, învățarea este „procesul dobândirii experienței individuale de comportare”, adică datorită învățării nu se acumulează doar informații, ci se formează gândirea, sentimentele și voința-întreaga personalitate. În formele sale, învațarea este spontană/socială și organizată, sistematică, școlară. Învățarea , în special cea școlară, este activitatea prin care se realizează instruirea, dar în mod stabilit, anticipat ca scop și într-un context pedagogic organizat.
Componentă esențială a educației-instruirii, învățarea școlară este o activitate instructiv-educativă planificată, organizată și de aceea mult mai eficientă. Realizată în cadrul procesului de învățământ, ea reprezintă organizarea pedagogică a experiențelor de cunoaștere, afectiv-motivaționale și practice ale elevilor. În practică, presupune asimilarea de către elevi a anumitor valori (cunoștințe, abilități, competențe, comportamente, atitudini, etc.), construcția și dezvoltarea de structuri cognitive, psihomotorii și afecticve și modelarea personalității lor.
Interesul actual al pedagogiei vizeză, tot mai insistent, componenta activă și interactivă a învățării. Învățarea interactivă este asociată unui tip superior de învățare și se bazează pe o relație educațională asimetrică/disimetrică între elev și profesor. Scopul spre care se tinde este acela de formare la elevi: deprinderi în elaborarea proiectelor individuale și personalizate de învățare, să își asume responasbilitatea lor, să le conștientizeze și să le aplice, să le evalueze și amelioreze, să își monitorizeze și gestioneze învățarea, dobândind, progresiv, autonomie în învățare și formare(Mușata Bocoș, Instruirea interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2002, p.62-63.).
Instruirea antreneză procese psihice diverse. Psihologia școlară reține caracteristicile psihologiei cognitive, ale activităților superioare, Cum ar fi raționamentul, judecata, gândirea creativă și rezolvarea de probleme. Pe scurt, esența unui proces eficient de învățare constă în dezvoltarea gândirii abstacte, în crearea independenței inițiativei în soluționarea problemelor complexe(Constantin Cucoș (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ed. Polirom, Iași, 1998, p.50). Bineînțeles, ea trebuie să se bazeze și pe cultivarea motivației. Este necesar, de fapt, un progres al tuturor proceselor psihice.
În procesul instruirii activ-educative, gândirea și învățarea elevilor sunt procese care implică schimburi între ei și profesori. Dar, gândirea și învățarea au loc cel mai bine într-un mediu al clasei suportiv, stimulativ, interactiv, motivant, emulativ și dinamic. Activizarea învățării școlare plecă de la următoarele premise psihologice:
existența interesului cognitiv/cunoaștere relativ stabilă, premisa esențială spre achiziționarea cunoștințelor;
motivația internă/intrinsecă și cognitivă superioară, dorința de a ști a elevilor;
gândirea în acțiunile sale de comprehensiune, analiză, sinteză, evaluare.
Motivația școlară, trebuințele, dorințele, tendințele personalității elevilor, în forma sa intinsecă (curiozitatea, aspiratția spre competență) induce exersarea gândirii proprii. Crearea situațiilor de învățare, în cadrul strategiilor de instruire, în manieră modernă, prin medierea metodelor și mijoacelor interactive, modelează stări afective la elevi, în formarea și dezvoltarea sentimentelor. Acestea din urmă, dirijează conduita elevilor și influențează atitudinile, emoțiile, interesele.
În activizarea învățării școlare un rol important îl are stimularea și dezvoltarea gândirii elevilor.
Din acest punct de vedere, stimularea activă a gândirii elevului este o stimulare corectă și eficientă, numai dacă îl motivează, sprijină procesul de înțelegere și contribuie la dezvoltarea lor intelectuală. Scopul activității didactice este acela de a forma la elevi exersarea propriei gândiri.
Modul de gândire al elevilor reprezintă rezultanta unui ansamblu de operații mentale și se referă la proceduri de tratare a informațiilor. Cele mai cunoscute moduri de gândire sunt: deductivă, inductivă, dialectică, divergentă, analogică. În școlile active, accentul formârii gândirii active, proprii, la elevi cade pe studiu individual, fără lecții, apelând la interese. Totuși, trebuie create interese. Forma cea eficientă pedagogic a rezolvării acestor interese este adoptarea de către profesor a unor strategii și demersuri tipice în predare și în învățare.
Intercondiționate, sentimentele, motivația și interesele elevilor, sub dirijarea profesorului, declanșează procesul psihic al creativității.
Trăsătură a personalității umane, creativitatea este prezentă la un anumit nivel, în funcție de stadiile de vârstă. Factori precum inteligența/gândirea, cunoștințele, motivația și voința, rolul mediului social influențează creativitatea.
În procesul instructiv-educativ, strategiile de instruire și demersurile tipice a le predării și învățării au ca finalitate pedagogică și dezvoltarea creativității, în scopul formării unei personalități individuale unice și armonioase, compatibile cu orientarea școlară și profesională a elevilor/studenților. Ca obiectiv educațional, cultivarea creativității în școală vizează: stimularea creativității elevilor, promovarea culturii generale, metode specifice (găsirea și soluționarea problemelor, observații independente), activități în afara clasei și extrașcolare, etc.
Din perspectiva curriculum-ului, transpunerea conținuturilor în forma predării-învățării/didactică, în activitatea instructiv-educativă din cadrul școlii, este conținută în teoria și metodologia instruirii școlare.
3.3Strategiile instructiv-educative și eficientizarea învățării
Ca formă organizatorică a procesului educației, învățarea școlară, ca o activitate complexă, colectivă, și în conformitate cu componenta pedagogică dominantă, necesită perfecționare și introducerea unor forme noi, mai productive-strategii de instruire.Conceptul de strategie este înțeles și abordat din mai multe perspective:
ca un mod integrativ de gândire și acțiune specific de abordare sau de reprezentare a unei situații de învățare;
structură procedurală dinamică și inovatoare;
succesiune de decizii înlănțuite, decizie-opearție/acțiune.
Din punct de vedere pedagogic, strategia de instruire/învățare școlară este definită ca un ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice și principiile lor de utilizare cu ajutorul căror se vehiculează conținuturi în vederea atingerii obiectivelor(Miron Ionescu, Ion Radu (coordonator), Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995, p.219 ).
În cadrul activității instructiv-educative, strategia este o interacțiune între predare și învățare, concret, rezultatul contopirii startegiei de predare și a stategiei de învățare, constituită la intersecția celor doi parteneri, profesorul și elevii(Voiculescu (coord.), Psihopedagogie, p.327.).
În scopul eficientizării învățării școlare, din prisma strategiilor utilizate se impune respectarea unor condiții (Ibidem, 328-329. ) necesare pentru ca procesul de predare-învățare să fie adecvat. Dintre acestea enumerăm: organizarea și gradarea conținuturilor, motivația elevului, participarea, feed-back-ul, respectarea ritmului de învățare.
Scopul prezentului studiu este de a gasi metode de crestere a motivatiei elevului, cu posibilitatea oferirii cat mai rapide a feed-backului si respectand ritmul de invatare a fiecarui elev, dar oferind posibilitatea elevilor de la diferite profile de a avea acces la informatia dorita in domeniul proiectarii site-urilor web.
Organizarea pe lecții presupune desfășurarea majorităților activităților de predare-învățare sub forma lecțiilor. Lecția deține un loc principal în ansamblul procesului de predare-învățare și își dezvăluie eficiența, dobândind o structură dinamică în funcție de mai mulți factori: locul de desfășurare, relațiile cu știința, obiectul de învățământ, profesorul, elevii. Lecția ni se înfățișează ca o unitate logică, didactică și psihologică. În primul rând lecția este o unitate didactică fundamentală prin care un cuantum de informații este perceput și asimilat activ de elevi, într-un timp determinat, pe calea activității intenționate, sistematice, cu autoreglare. În al doilea rând, lecția este un program didactic, sau un sistem de cunoștințe, obiective operaționale, procedee didactice, capabile să activeze elevi. Lecția face parte din cel mai utilizat mod de organizare a procesului de învățământ instituționalizat și este forma principală în care se desfășoară activitaea de predare-învățare-evaluare.
Lecția, ca unitate fundamentală didactică, într-o abordare pedagogică referitoare la rutină și creativitate, nu poate fi și nu poate fi considerată formă exclusivă de instruire și educare. Din acest punct de vedere binomul educațional trebuie să completeze activitatea instructiv-educativă și cu alte forme de predare-învățare complementare. Din acest motiv, pledăm pentru depășirea rutinei lecției, în favoarea activizării elevilor în procesul de învățare interactivă și interconexă cu alte forme de predare-învățare.
Strategia didactică nu ar fi posibilă fără stabilirea proiectării instruirii/proiectării didactice. Aceasta vizează dimensiunea operațională a procesului de predare-învățare. Proiectarea activității didactice este procesul de anticipare a etapelor ce urmează a fi parcurși în realizarea activității didactice. Variată, ca model și tipuri, necesită din partea profesorului, competențe specifice, de lectură atentă a programei și de contextualizare sau adaptarea acesteia.
În centrul proiectării curriculare se află conceptul de demers didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de învățare. Documentele administrative ale proiectării didactice (planificări, anuale, semestriale, pe unități de învățare, pe lecții) asociază în mod personalizat elementele programei școlare (obiective de referință, derivate din cele cadru, conținuturi, activități de învățare) cu alocarea de resurse (de timp și materiale) considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an școlar.
În activitatea de predare-învățare realizarea proiectului de lecție este o conceput ca un document separat și presupune un demers anticipativ, pe baza unui algoritm procedural ce corelează următoarele întrebări: Ce voi face?, Cu ce voi face?, Cum voi face?, Cum voi ști dacă am realizat ceea ce mi-am propus?( Cucoș (coordonator), Psihopedagogie, p.210. ). Etapele semnificative care urmează să fie introduse în proiectarea lecției sunt:
etapa I- identificarea obiectivelor lecției
etapa a II-a- analiza resurselor
etapa a III-a- elaborarea strategiilor didactice optime
etapa a IV-a- elaborarea instrumentelor de evaluare.
În concluzie, am încercat în acest subcapitol să abordăm principalele aspecte ale desfășurării și proiectării activității didactice. Definind lecția ca microsistem pedagogic, am sugerat necesitatea conexării lecției cu forme complementare ale activității instructiv educative. Deși etapele procesului instructiv-educativ au rămas aceleași, noua literatură pedagogică insistă asupra învățării centrate pe elev, într-o formă a instruirii interactive. Gama largă a posibilităților de învățare a elevilor și a resurselor educaționale tehnologice impune cu insistență „adaptarea” binomului educațional profesor-elevi la nevoile noi ale educației. Lecția, prin adaptabilitatea sa și a valențelor sale creatoare ar putea să „evadeze” din sala de clasă în spațiile cu potențial educativ. Precizăm în acest context că, acestea constituie în opinia noastră „provocările” noii educații și implicit, al activității didactice. Rămâne doar ca profesorul să uzeze de multiplele sale roluri în activitatea curentă, inovând în permanență, experimentând frecvent noi sarcini educaționale.
3.4 Metode de creștere a gradului de cointeresare a elevilor în procesul educațional
Metoda didactică reprezintă ansamblul organizat al procedeelor de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse ȋn comun de profesori și elevi, acestea conducând la realizarea scopurilor propuse. Metodele tradiționale sunt: algoritmizarea, studiul cu manualul, exercițiul, problematizarea, conversația, jocul de rol, descoperirea, demonstrația, iar metodele moderne sunt: ȋnvățarea cu ajutorul calculatorului, metoda ciorchinelui, metoda cubului, metoda Știu-Vreau să știu-Am ȋnvățat, Brainstormingul, Turul galeriei, Diagrama Venn-Euler, metoda proiectului.
Învățarea cu ajutorul calculatorului este o metodă modernă care poate fi folosită ȋn toate etapele procesului didactic: ȋn proiectare, ȋn predare-ȋnvățare și ȋn evaluare. Utilizarea calculatorului precum și a softurilor educaționale mărește calitatea ȋnvățării contribuind la formarea unei gândiri sistematice, selective și eficiente. Pentru elevii obișnuiți cu noile metode de informare, ideea de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul este deja o componentă normală a procesului de învățământ. Acest concept include: predarea unor lecții, consolidarea și aplicarea unor cunoștiințe deja învățate. Interacțiunea dintre calculator și elev permite diversificarea strategiei didactice, ușurând accesul acestuia la informații acetea putând fi structurate diferit în funcție de nivelul clasei, pot fi prezentate mult mai multe informații și selectate doar cele importante pentru notarea în caiete. Instruirea cu ajutorul calculatorului presupune atât prezentarea noilor cunoștiințe sub formă de dialog sau investigare, fie realizarea de aplicații cu ajutorul programelor specializate pentru fixarea cunoștințelor. Verificare asistată de calculator presupune existența unor programe care să poată să testeze în mod corect nivelul de însușire a cunoștințelor. Există de asemenea și diverse softuri de simulare pentru anumite fenomene care pot mai greu înțelese de elev fără a fi și prezentate virtual măcar. Răspândirea instruirii cu ajutorul calculatorului va schima rolul profesorului în sensul că acesta va trebui să-și realizeze singur poiectele și lecțiile interactive astfel încât să le prezinte cu ajutorul calculatorului nu după vechiul stil, astfel încât procesul educațional se va descentraliza, transformându-se dintr-un sistem centrat pe profesor, într-un sistem central pe elev, fără a uita că profesorul rămăne în ciuda tehnologiei pionul de bază în procesul educativ.
Am realizat ȋn acest scop un site educațional pentru predarea paginilor web. Accesând acest site elevii găsesc toate noțiuniile teoretice de care au nevoie pentru deprinderea realizării paginilor web. Tot aici elevii găsesc și aplicații practice specifice fiecărui capitol pentru a exersa noțiunile teoretice studiate. De asemenea se găsesc și diferite teste grilă sau teste pentru verificarea noțiunilor ȋnsușite. Se urmărește cresterea motivatiei prin evaluarea pe forum si de catre colegi . Aplicația este descrisă ȋn capitolul 4 și cuprinde
Metoda ciorchinelui se poate utiliza mai ales ȋn etapa de reactualizare a informațiilor ȋnvățate anterior elevii fiind puși ȋn situația de a stabili conexiuni ȋntre noțiunile studiate și de a se implica activ ȋn procesul de gândire. După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noțiunile și legăturile create pentru a dezvolta idei concrete despre conceptul propus. Tehnica de predare se referă la ȋncurajarea elevilor pentru a gândi liber și pentru a stimula conexiunile de idei. Această metodă reprezintă o modalitate de a realiza asociații de idei sau de oferi noi sensuri noțiunilor ȋnsușite anterior.Această modalitate poate fi aplicată individual sau ca activitate de grup. Această metodă se aplică astfel: elevii scriu un cuvânt sau o expresie nucleu ȋn centrul unei foi de hârtie, iar ceilalți elevi sunt invitați să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii despre subiectul dat câteva minute; cuvintele adăugate vor fi unite prin linii de cuvântul central iar la finalul exercițiului se va discuta ȋntreaga structură cu explicațiile de rigoare. Metoda ciorchinelui are un caracter stimulativ pentru că la realizarea acestuia participă ȋntreaga clasă constituind o provocare sau o ȋntrecere pentru elevi a descoperi noi conexiuni pentru termenul propus.
Un exemplu posibil unde se poate aplica această metodă este cel cu CSS: foi de stil ȋn cascadă. Am pus ȋn centru noțiunea de tipuri de stiluri aplicate și apoi de aici elevii vor ramifica și descrie tipurile de stiluri studiate anterior. Elevii individual vor face legăturile corespunzătoare. Se vor face conexiuni ȋntre tipurile de stiluri, iar aceste legături pot fi trasate cu linii.
Structura logică a conținutului
Metoda cubului reprezintă o strategie care facilitează analiza unui subiect din diferite puncte de vedere oferind elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe. Această metodă poate fi folosită ȋn orice moment al lecției pentru orice tip de subiect sau orice grupă de vârstă. Modalitatea de realizare a acesteia este următoarea: se realizează un cub ale cărui fețe pot fi colorate cu diferite nuanțe. Pe fiecare față a cubului se scrie câte una dintre următoarele operații: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Se recomendă totuși ca ordinea fețelor cubului să fie parcursă ȋn ordinea prezentată, de la simplu la complex. În continuare se va cere elevilor să scrie ȋn câteva minute referitor la subiectul lecției una din operațiile aflate pe o față a cubului. Elevii pot fi și grupați ȋn 6 echipe, câte una pentru fiecare față a cubului și fiecare grupă trebuie să completeze o fișă referitor la indicația de pe fața cubului corespunzătoare. Completarea fișei de lucru este dirijată de profesor, care va ȋncuraj participarea tuturor elevilor din grupurile constituite. După terminarea exercițiului se va discuta și completa ȋntreaga structură cu explicațiile de rigoare. Forma finală realizată de fiecare grupă va fi expusă ȋn fața clasei ȋn 6 minute: 1 minut pentru fiecare față a cubului. Și această metodă are la fel un caracter stimulativ, aceasta putându-se realiza individual sau pe grupe fiind considerată tot o ȋntrecere dar și o provocare pentru a demonstra că s-a asimilat corect și complet toate cunoștințele.
Modalitatea de realizare a metodei:
-se realizează un cub ale cărui fețe sunt acoperite cu hârtie pentru a putea scrie pe ele
-pe fiecare față a cubului se scrie câte una dintre următoarele noțiuni: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
-se recomandă ca fețele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată, urmând pașii de la simplu la complex.
-elevii trebuie să scrie timp de 2 – 4 minute despre tipurile de liste din Html descriindu-le din toate punctele de vedere într-un timp limitat.
Pe fețele cubului trebuie să apară următoarele:
Descrie – descrie tipurile de liste;
Compară – caută diferențele și asemănările dintre liste
Asociază – caută asociații ȋntre simbolurile listei
Analizează – scrie detalii, informații despre liste
Aplică – găsește domenii practice de utilizare a listelor ȋn cadrul site-urilor
Argumentează – pro sau contra utlizării listelor ȋn cadrul site-urilor
Metoda Știu- Vreau să știu –Am ȋnvățat reprezintă o strategie de conștientizare de către elevi a ceea ce știu sau cred că știu referitor la un subiect, dar ȋn același timp să conștientizeze ceea ce nu știu, sau nu sunt siguri că știu și ar dori să știe sau să ȋnvețe. Această metodă poate fi aplicată ȋn prima parte a lecției pentru actualizarea cunoștințelor și permite activarea elevilor făcându-i conștienți de procesul ȋnvățării dar ȋn același timp oferindu-le posibilitatea de a-și verifica nivelul cunoștințelor. Această metodă se aplică astfel: se va realiza un tabel cu 3 coloane ȋn care se va trece: pe coloana 1 “ȘTIU” se va nota ideile pe care elevii consideră că le știu referitoare la un anumit subiect, pe coloana 2 “VREAU SĂ ȘTIU” se notează ideile despre care au ȋndoieli, sau ceea ce ar dori să știe ȋn legătură cu tema respectivă, iar ȋn coloana a treia “AM ÎNVĂȚAT” profesorul va propune studierea unei teme, realizarea unei investigații și fixarea unor cunoștiințe selectate de profesor. Elevii ȋși vor ȋnsuși noile cunoștințe iar noile noțiuni asimilate le vor nota ȋn rubrica trei. După terminarea aplicației, elevii vor folosi noțiunile trecute ȋn fiecare coloană pentru a demonstra nivelul actual al cunoștințelor. Aceștia vor identifica situația inițială a lor, precum și situația finală referitoare la ceea ce au ȋnvățat. Aplicând această metodă se ȋncurajează participarea fiecărui elev la completarea tabelului dat, astfel ȋncât fiecare să conștientizeze eventualele lacune și motivarea acoperirii acestora. Ca și celelalte metode aceasta se poate aplica ȋn grup sau individual, fiind considerată la rândul ei o ȋntrecere ȋn a demonstra asimilarea corectă și completă a cunoștiințelor.
Exemplu
Pentru tema inserarea de imagini ȋn Html se realizează un tabel cu 3 coloane: pe prima coloană se trece ce știu despre tabele, pe coloana a doua se trece ceea ce vreau să știu despre tabele, iar pe coloana 3 se trece ce am ȋnvățat nou despre tabele. Vom ȋncepe completarea tabelului cu noțiunile cunoscute ȋn prima parte, apoi elevii se vor concentra asupra noțiunilor de care mai au nevoie pentru a completa un tabel și la final pe coloana a treia se vor trece noțiunile prezentate de profesor. După ce se va completa tabelul, elevii vor fi conștienți fiecare de nivelul lor, identificând fiecare ce a știut și ce a ȋnvățat azi. Utilizând această metodă fiecare elev este motivat să completeze tabelul dorind să demomstreze colegilor că el știe mai multe, putând fi considerată ca un fel de ȋntrecere.
Metoda Brainstormingului constă ȋn formularea mai multor ȋntrebări successive menite să faciliteze gândirea elevilor și emiterea spontană a răspunsurilor. Trebuie aplicate anumite reguli pentru realizarea acesteia: toate ideile sunt cunoștiințe, nici o sugestie nu se critică, membrii grupului vor fi ȋncurajați să construiască pe ideile celor din jur, iar idea finală va fi produsul ȋntregului grup. Braistorming-ul reprezintă de fapt o metodă a discuției în grup cu scopul de a găsi cea mai adecvată soluție pentru o problemă. Braistorming-ul reprezintă de fapt o metodă a discuției în grup cu scopul de a găsi cea mai adecvată soluție pentru o problemă implicând toți membrii unui grup, obiectivul fiind de a genera și culege cât mai multe idei de la participanți fără a critica aceste opinii. Inițial se va lansa de profesor o anumită problemă, apoi se vor forma grupurile. Copiii sunt încurajați să-și exprime spontan ideile care le vin în minte, chiar dacă aceste idei ar părea absurde sau nerealiste. Nici unui elev nu îi este permis să critice ideea celorlați, aceștia trebuind să înțeleagă că trebuie să asculte opiniile tuturor având posibilitatea doar să continue ideile celorlalți. Aceste idei pot fi scrise pe tablă astfel încât tot grupul de elevi să le poată vedea. Evaluarea și selectarea soluțiilor propuse se face de către profesor sau împreună cu elevii dar mai târziu, de aici și denumirea de metoda evaluării amânate. Această metodă are următoarele avantaje: obținerea rapidă a ideilor și soluțiilor posibile, se poate aplica la orice materie și orice lecție dar în special în cadrul lecțiilor de sinteză cu caracter aplicativ, dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă dar prezintă și dezavantaje și anume: oferă doar soluții posibile dar nu și realizarea efectivă a acestora, nu suplinește cercetarea clasică de durată și uneori poate fi obositoare sau prea solicitantă pentru unii elevi.
Metoda presupune inițial formarea unui grup de 5-12 elevi care ȋși exprimă fiecare timp de o oră mai multe idei, nimeni nu are dreptul să critice ideea celuilalt, dezvoltându-se astfel o atmosferă constructivă, fiecare idee fiind urmărită la maxim. Astfel se vor diminua factorii inhibatori și blocajele din gândire dacă nu se permite o atitudine critică. Urmează apoi etapa de selecție a ideilor sau soluțiilor propuse de elevi. Cei care evaluează ideile trebuie să fie aceleași persoane care le-au exprimat. Aplicarea acestei metode ȋn practică poate să conducă
Exemplu
Aplicând la o lecție de sinteză după terminarea formatării paginilor web și a textului din pagini, profesorul prezintă o fișa de aplicație și se va discuta metode cât mai rapide de formatare a textului din pagină. Fiecare elev vine cu câte o idee pentru realizarea paginii respective, și fiecare elev se implică ȋn tema propusă. Nu se admite criticarea nici unei idei și la final se alege varianta cea mai bună și simplă pentru realizarea paginii.
Metoda turului galeriei este o metodă de învățare prin cooperare care îi încurajează pe elevi să-și exprime opiniile personale. Realizările elevilor vor fi expuse într-o galerie, prezentate de un membru al grupului de elevi, ca apoi să fie discutate și evaluate de toată clasa. Acest tur al galeriei presupune evaluarea interactivă și formativă a rezultatelor finale ale elevilor. Inițial clasa este împărțită în grupuri de câte 4-5 elevi, iar profesorul va prezenta tema aleasă. Fiecare grup va realiza o prezentare a temei, iar rezultatele finale vor fi expuse, iar un membru din fiecare echipă va da explicații referitor la produsul obținut în fața tuturor colegilor. Se va analiza astfel toate prezentările, iar după turul galeriei, grupul își reexaminează propriile prezentări prin comparație cu celelalte. Această metodă urmărește de fapt exprimarea unor puncte de vedere personale ale elevilor referitor la o temă dată. Elevii trebuie să învețe să asculte și opiniile colegilor și să accepte sau să respingă aceste idei prin prin demonstrarea propriei opinii. Prin această metodă se va stimula creativitatea participanților, se dezvoltă capacitatea de comunicare și respect față de opinia celuilalt. Dintre avantajele acestei metode amintim: dezvoltă priceperi și deprinderi sociale ale copiilor, stârnește interesul elevilor, promovează interacțiunea dintre elevi, stimulează munca în echipă, se reduce la minim blocajul emoțional al creativității.
Exemplu:
În cadrul programului Săptămâna altfel am organizat un concurs de site-uri. Elevii au avut la dispoziție câteva ore pentru a realiza aceste aplicații, apoi fiecare elev și-a expus propriul site oferind informații și detalii despre modul de realizare și conținut. Se vor analiza astfel toate site-urile web, iar la final fiecare elev ȋși reexaminează propria aplicație prin comparație cu celelalte. Elevii vor ȋnvăța astfel să aibă răbdare să urmărească toate prezentările și apoi să-și facă singur o apreciere sau dezapreciere.
Metoda diagramei Venn-Euler constă din două cercuri care se suprapun; ȋn părțile separate ale cercului se trec atributele care sunt unice fiecăruia dintre cele două articole care sunt comparate, iar ȋn partea de suprapunere se trec atributele pe care cele două articole le au ȋn comun, deci utilizând această metodă elevii trebuie să găsească asemănările și deosebirile dintre cele două concepte. Diagrama se va completa cu ajutorul tuturor membrilor unui grup de elevi, iar rezultatele se expun de exemplu utilizând metoda turul galeriei. Celelalte grupe de elevi vor analiza diagramele celorlalți, vor face observații, completări autoevaluându-se.
Exemplu: putem aplica această metodă pentru tipurile de stiluri, elevii se vor grupa câte 4 și vor desena 2 cercuri care se intersectează: ȋn partea de intersecție vor trece elementele comune dintre foile de stil din interiorul documentului și ȋn cele externe, iar ȋn secțiunea necomună se trec diferențele dintre aceste tipuri de stiluri. Elevii trebuie să găsească asemănările si deosebirile dintre cele două concepte.
Diagrama se completează în grup iar la final se expun lucrările pe pereții clasei (turul galeriei). Grupele de elevi vor analiza diagramele (lucrările), vor face observații, completări, la adresa celorlalte lucrări.
Metoda proiectului este un instrument de evaluare recomandat pentru evaluarea sumativă. Se poate realiza individual sau de un grup de elevi. Acesta se poate realiza acasă ca un fel de temă dar la final va trebui prezentat ȋn fața colegilor și apreciat de profesor. Rolul profesorului ȋn cadrul acestei metode este acela de consilier și ȋndrumător ȋn realizarea temei. Elevii sunt conduși către autoȋnvățare și sunt motivați să planifice colectiv sau independent, să implementeze și să evalueze ȋn procesul de ȋnvățare.
Exemplu: utilizând această metodă referitor la site-uri web elevii pot fi grupați ȋn echipe de câte doi sau individual pentru a realiza un proiect. La sfârșitul clasei a XII-a elevii au trebuit să realizeze un proiect pentru primirea atestatului profesional. Se va urmări:
4.DESCRIEREA APLICAȚIEI
5.PREZENTAREA CERCETĂRII –
5.1.Studiu de caz pe 3 grupe de elevi: unii care au studiat doar html, alții care au studiat și html și php, iar alții și html și php și css
Rapiditatea cu care evoluează viața școlară contemporană și schimbările pe care aceasta le antrenează face ca efortul de adaptare al profesorului să fie din ce în ce mai necesar, mai intens și mai constant. Astfel orice întârziere sau insușire superficială a noutăților din domeniul specialității, din cel al psihologiei și pedagogiei școlare sporește riscul proliferării răspunsurilor neadecvate. De exemplu, insuficienta aprofundare a cunoașterii metodelor moderne de predare poate conduce cu ușurință în practică la caricaturizarea acestora.
Studiile asupra nivelului de aspirații specific elevilor, definit ca fiind nivelul de performanță, specificat printr-o notă, pe care aceștia încearcă să-l atingă cu prilejul verificării cunoștințelor la un obiect oarecare (în cazul de față informatică), au sugerat posibilitatea folosirii de către profesor a năzuințelor și dorințelor acestora ca mijloc de stimulare a activității de învațare și prin aceasta de ridicare a randamentului școlar. Profesorul poate influența nu numai fixarea scopurilor elevilor, ci și realizarea acestora. În acest sens, supoziția mea a fost aceea că analiza și comentarea de către profesor și grupul de elevi a rezultatelor școlare actuale, având ca sistem de referință nivelele de aspirație formulate explicit de către aceștia, va conduce în cele din urmă la creșterea performanțelor școlare individuale. Binențeles aceasta nu este posibilă fără o implicare deplină a elevului în activitatea dată, a stimulării eforturilor acestuia pe parcursul încercărilor sale de atingere a scopului stabilit.
Pentru studiul prezentat în continuare precizez că:
– pretențiile și așteptările mele ca profesor nu depășesc nivelul cerințelor programei școlare
-elevii cunoscând disponibilitățiile lor de realizare, nu-și vor stabili scopuri care să depășească limita de vârf a capacității lor de realizare
Acest experiment a necesitat organizarea și efectuarea unui experiment de durată, desfășurându-se în 3 etape.
În prima etapă elevii unei clase la care predau au fost ȋmpărțiți ȋn două grupe și supuși unui test de cunoștințe realizat pe calculator. Testul a fost realizat din materia parcursă pănă în acel moment și a cuprins un număr de 10 aplicații cu diferite grade de dificultate. Gradul de dificultate al fiecărei aplicații a fost marcat de nota școlară asociată. Potrivit instrucțiunilor date, fiecare elev a avut posibilitatea să aleagă spre rezolvare aplicația pe care a apreciat că poate să o rezolve, iar în caz de succes sau de eșec să procedeze, în limita timpului disponibil la alegerea altei probleme. În acest context, nota, însoțind problema aleasă, a fost luată ca indice al nivelului de aspirație, în timp ce nota obținută în urma evaluării profesorului a fost considerată drept criteriu de realizare al elevului.
Aplicarea acestui test mi-a dat posibilitatea identificării nivelelor de aspirație și realizare individuale; principala caracteristică a situației date constând în absența oricărei intervenții în acest sens din partea profesorului sau a grupului de elevi. Având aceste date inițiale am făcut o primă clasificare a elevilor în grupa celor cu succes și insucces după criteriul realizării nivelului de aspirație, precum și la stabilirea cotei de aspirație și realizare a fiecărei clase de elevi, acestea indicând ceea ce numim aici nivelul mediu de aspirație și, respectiv, nivelul mediu de realizare.
În ceea de-a doua etapă după parcurgerea unei noi părți din programe am dat din nou un fel de test cu aplicații pentru realizarea unei pagini web și apoi am comentat rezultatele. Spre deosebire de analiza obișnuită a situației la învățătură, analiza și comentarea rezultatelor, colectivă și individuală, s-a făcut aici de fiecare dată în raport de performanța scontată de fiecare grupă de elevi și de către fiecare elev în parte. Deci, criteriul de referință în examinarea și comentarea rezultatelor testului l-a constituit nivelul de aspirații. În discuția cu întreaga grupă de elevi, problema principală care s-a pus a fost aceea dacă, în condiția stimulării fiecărui elev, îndeosebi a elevilor ale căror note s–au plasat sub valoarea celor scontate, este posibilă atingerea cotei medii de aspirații. Elevii au fost informați că nota medie de aspirație este rezultatul notelor de aspirație individuale, după cum nota medie de realizare reprezintă cota de contribuție a fiecărui elev. Ca urmare a cunoașterii valorilor notelor generale și individuale, fiecare elev a avut prilejul să constate, pe temeiul faptelor, măsura în care prin efortul său personal a contribuit la reducerea sau, dimpotrivă, la creșterea decalajului dintre aspirație și realizarea întregii clase. Cu ocazia acestui test elevii au devenit conștienți că propia aspirație și realizare este departe de a fi o chestiune pur personală. Foarte semnificativ este faptul că atât în discuția cu întreaga clasă cât și în discuțiile individuale care au urmat după test majoritatea elevilor au exprimat opinia că nivelul de aspirație al clasei nu este un obiectiv de neatins și și-au manifestat dorința repetării testării, aceasta fiind și intenția mea.
Atfel după trecerea unei perioade de timp, aproximativ o lună, am trecut la realizarea etapei III. Am dat un nou test să realizeze o altă pagină web unii utilizând doar cunoștiințe de html alții și cunoștiințe de php din materia nou făcută după testul anterior, dar cu același grad de dificultate. Singura deosebire a constat în faptul că dificultatea acestora n-a mai fost marcată prin notă, iar elevii n-au fost puși în situația să-și fixeze un nou nivel de aspirație.
După noul test în cazul fiecărui elev au fost obținute 3 note: nota aspirată, nota realizată la primul test și nota realizată la testul 2. Pentru fiecare șir de note am calculat pe clase separat media aritmetică, acestea indicând în ordine: nota medie de aspirație, nota medie de realizare la primul test și nota medie de realizare la cel de-al doilea test. Am calculat media diferențelor dintre nota medie de la primul test și nota medie de aspirație. Diferența de realizare sau împlinire este măsura folosită pentru exprimarea diferenței dintre nivelul scopului și cea a noii performanțe.
Situație statistică pe grupe
1.Tabel cu mediile obținute
2.Tabel comparativ a rezultatelor aspirate și obținute
După cum arată și tabelul anterior, performanța obținută de elevi la primul test este la toate clasele sub nivelul celei scontate. Deci, în cazul primului test diferența obținută conduce la concluzia că în condiția absenței oricărei influențe din partea profesorului sau a colegilor, majoritatea elevilor realizează mai puțin decât își propun sau încearcă să realizeze. Aprecierea se sprijină și pe faptul că numărul elevilor care ating sau depășesc performanța scontată este destul de scăzut. În consecință concluzia mea este că nivelul aspirațiilor multor elevi a avut caracter nerealist, deoarece datele obținute ulterior nu corespund dorințelor elevilor și atunci consider că singura explicație valabilă este aceea că un număr mare de elevi nu resimt implicit obligația realizării performanței pe care singuri și-o propun. Desigur, aceasta nu exclude nici posibilitatea ca în anumite cazuri să avem de-a face cu nivele de aspirații nerealiste.
În cazul testului 2 rezultatele acestui test sunt net superioare apropindu-se de valorile aspirațiilor, astfel că performanțele elvilor crește de la o probă la alta, ajungând în final să se apropie ca medie de cea scontată. Reducerea decalajului dintre aspirație și realizare se datorează pe de o parte – perfecționării performanței anterioare a unor elevi, iar pe de alta faptului că un număr mai mare de elevi ating sau chiar depășesc nivelul performantei aspirate.
O imagine intuitivă asupra creșterii performanțelor efective a elevilor ne oferă graficele de pe pagina următoare. Perfecționarea performanței este indicată în graficul 3 în care am comparat mediile obținute la cele două teste, iar în primele două grafice am comparat mediile obținute la testul 1 și testul 2 cu mediile aspirate. Se poate observa că în ambele cazuri mediile aspirate sunt mult mai mari decât cele realizate, ceea ce dovedește că elevii își doresc mai mult și pot realiza mai mult ținând cont de progresul lor. Plecând de aici se poate afirma că ponderea o dețin elevii care ating sau depășesc nivelul performanței scontate. Ținând cont și de faptul că performanțele altor elevi suferă de asemenea modificări pozitive, fără a atinge sau depăși nivelul celor scontate, se poate spune că avem de a face în final cu o îmbunătățire netă a rezultatelor școlare. În aceste condiții, neatingerea performanței scontate de către unii elevi se datorează foarte probabil caracterului nerealist de ridicat al acesteia.
După cum puteți observa după graficele date grupele care au studiat doar Html nu au putut realiza o pagină web la nivelul celor care au studiat și Php și față de cei care au studiat și Css. Limbajul Html este unul pentru ȋncepători, paginile web astfel realizate sunt simpluțe, fără prea multe complicații. Este util pentru toți elevii pentru a avea noțiunile de bază, dar pentru a realiza o pagină web adevărată sunt nevoie de cunoștiințe și de Css și Php.
Vedem, așadar, că analiza și comentarea colectivă și individuală a rezultatelor inițiale ale elevilor s-a soldat cu ameliorări notabile în planul performanțelor acestora. De aceea se poate spune că, în condițiile date, analiza și comentarea rezultatelor au avut un caracter benefic asupra performanțelor școlare ale elevilor.
Întrebarea este cum se explică totuși eficența ca atare, știind că analizele și comentariile obișnuite ale profesorului arareori au efecte? Pentru a putea răspunde la o astfel de întrebare se impun a fi reamintite câteva din condițiile și elementele care au contribuit la sporirea eficenței acestora. Precum se știe, analiza performanței inițiale a fiecărui elev s-a făcut aici în raport cu două sisteme de referință: nivelul de aspirație individual și nivelul de aspirație mediu pe grup de elevi. Ca urmare, fiecare elev a avut posibilitatea să constate unde se plasează performanța sa actuală, pe de o parte, în raport de cea scontată, iar pe de altă parte, în raport de performanța medie a clasei. Acceptarea faptului că aspirația și performanța personală se înscriu ca o cotă parte din aspirația și performanța întregii clase, ideea asupra căreia s-a insistat îndelung în convorbirile individuale și cu întreaga clasă de elevi a avut ca efect potențarea motivației împlinirilor personale, creșterea responsabilității pentru propriile rezultate: ambele fiind stimulate în mare măsură și de presiunea exercitată de grupul elevilor care au atins de la început nivelul performanțelor care și le-au dorit. Trebuie adăugat faptul că discuțiile ocazionale de analiza rezultatelor, colective și individuale, au fost lipsite de reproș, ele fiind subordonate identificării dificultățiilor întâmpinate de elev pe calea atingerii țelului propus și a prefigurării modalității împlinirii acestuia.
Pe de altă parte, elevii înșiși par convinși că rezultatele școlare actuale nu se ridică până la limita capacităților de care dispun și, se apreciază că dacă „ar vrea” sau „dacă ar depune un efort mai mare” ar putea obține rezultate școlare mai bune. Admițând că elevii dispun în mod real de posibilități de învătare mai mari, problema găsirii modalităților de valorificare mai deplină a acestora se impune de la sine. Nu poate fi exclusă, desigur, nici eventualitatea ca unii elevi să fie pur și simplu lipsiți de capacitatea de a-și folosi în mod corespunzător propriile lor disponibilități. Oricum rolul esențial îl deține acțiunea profesorului, orientată în direcția implicării cât mai profunde a elevului în actul în actul învățării. Precum se știe, randamentul maxim poate fi atins de un elev oarecare numai în cazul în care problema de rezolvat se află la limita superioară a capacității sale de dezvoltare. Din unghiul de vedere al elevului, rezolvarea problemei înseamnă în acest caz punerea în acțiune a potențialului intelectual de care dispune și a efortului de care este capabil. Drept urmare, rezultatul obținut este perceput și trăit de elev ca un veritabil succes. Dimpotrivă, atunci când problema depășește limita capacităților personale sau se află sub nivelul acestora, sarcina de învățat este prea grea sau prea ușoară, rezultatul este perceput de către elev ca fiind determinat de natura acesteia și deci, străin de capacitățiile sale.
Adoptarea și practicarea unei asemenea modalități presupun, evident, cunoașterea posibilităților și limitelor fiecărui elev, obiectiv nu tocmai ușor de împlinit. În pofida dificultăților pe care le întâmpină în această privință, se constată că, în general, profesorii aproximează cu destulă exactitate performanța maximă pe care este în stare s-o atingă fiecare din elevii lor, ceea ce echivalează, de fapt, cunoașterea limitelor acestora.
Intervenind în procesul formulării scopului, proces ce se dovedește a fi destul de dificil pentru elevi, profesorul trebuie să acorde atenție, în primul rând, realismului acestuia. În acest context, un scop poate fi considerat real numai în cazul când este proiectat de elev la limita de vârf a posibilităților sale. Importante sunt, de asemenea, precizia și acuratețea formulării acestuia. Ca dovadă, în condițiile cunoașterii cu precizie a ceea ce urmează să învețe și trebuie să știe, elevii obțin rezultate școlare mai bune. Putem afirma, așadar, că acordarea sprijinului necesitat de elevi în formularea unor scopuri realiste, precise și clare constituie o altă cale de folosire a disponibilităților acestora.
Anexa 1 – proiecte de tehnologie corespunzătoare metodei de predare asistată de calculator
Colegiul Național David Prodan Cugir
An școlar: 2011-2012
Proiect de tehnologie didactică
REPERE GENERALE:
Disciplina:Tehnologia informatiei si a comunicatiilor
Clasa: a XII-a A
Data:
Profesor: Oltean Mihaela
Unitatea de învățare: Limbajul Html
Tema lecției: Atasarea de imagini la un site
Tipul lecției: lectie teoretica si de formare de priceperi si deprinderi
Durata: 50 min
Locul de desfășurare: laboratorul de informatică
NIVELUL INITIAL AL CLASEI:
elevii si-au insusit notiunile teoretice referitoare la realizarea unei pagini web
elevii si-au format și dezvoltat deprinderile de creare a unei site-urilor web
SCOPUL LECTIEI:
INFORMATIV
prezentarea, fixarea si consolidarea notiunilor teoretice cu privire configurarea unei pagini web;
FORMATIV
formarea deprinderilor de creare corecta a paginilor;
EDUCATIV
dezvoltarea atitudinii pozitive fata de introducerea calculatorului in domeniul propriu de activitate;
dezvoltarea motivatiei invatarii, a intereselor de cunoastere si a trairilor intelectuale;
exprimarea unui mod de gandire creativ in structura si rezolvarea problemelor;
Competente Generale:
Utilizarea aplicațiilor software specializate pentru realizarea site-urilor web;
Competente Specifice:
Aplicarea operațiilor elementare și a conceptelor de bază ale aplicației Html;
Operarea cu text si formatarea acestuia sub diferite forme;
Adaugarea imaginilor;
OBIECTIVE OPERATIONALE:
Elevii vor stii:
sa utilizeze aplicatia Notepad, Internet Explorer ptr. realizarea paginilor web;
sa adauge imapini, poze, butoane intr-o pagina;
sa introduca corect texte si poze in cadrul unei pagini;
sa aplice o anumita formatare textului;
sa realizeze schimbarea culorii fondului într-o pagina;
sa modifice modul de aranjare a obiectelor în cadrul unei pagini;
OBIECTIVE PSIHO-PEDAGOGICE (EDUCATIONALE):
cognitive:
cunoasterea corecta a notiunilor teoretice insusite referitore la realizarea site-urilor;
intelegerea modului de construire a paginilor;
psihomotorii:
sa-si formeze deprinderi de lucru specifice temei de studiu;
sa-si dezvolte gandirea logica, capacitatea de generalizare si problematizare;
afective:
sa argumenteze avantajele utilizarii html;
sa se implice cu placere si interes la toate etapele lectiei.
STRATEGII DIDACTICE:
-Principii didactice:
principiul participării și învățării active
principiul asigurării progresului gradat al performanței
principiul individualizarii si diferentierii invatarii
principiul legarii teoriei de practica
-Metode de învatamant:
– ȋnvățarea cu ajutorul calculatorului
metode de comunicare orala: expunere, conversatie, problematizare;
metode de actiune: exercitiul, invatarea prin descoperire.
-Procedee de instruire:
– utilizarea unui site educativ pentru expunerea noțiunilor teoretice
expunerea sistematica a cunoștiitelor ȋn etapa de comunicare
exercițiul demonstrativ
problematizarea prin crearea situațiilor problemă
conversația de consolidare
exercițiul de consolidare
-Forme de organizare:
frontală
individuala la calculator
-Forme de dirijare a invatarii:
dirijata de profesor sau independenta
-Resurse materiale:
fișe de lucru cu set de aplicații (exerciții pe grade de dificultate)
calculator
soft educational curs multimedia interactiv
material bibliografic:
-pentru elevi:
– Tehnologia informatiei si comunicatiei clasa a IX-a, editura All
Informatica, Manual pentru clasa a XII-a, de Mioara Gheorghe, Monica Tataram, Corina Achinca, Ioana Pestritu, editura Corint
-pentru profesor:
Informatica, Manual pentru clasa a XII-a, de Mioara Gheorghe, Monica Tataram, Corina Achinca, Ioana Pestritu, editura Corint
Informatica, Manual pentru clasa a XII-a, de Alin Burta, editura All
-Metode de evaluare:
-evaluare continuă pe parcursul lecției(fișa de lucru)
Desfasurarea activității
Pregătirea lecției
intocmirea proiectului didactic;
intocmirea fiselor de lucru, a fisei de apreciere a activitatii
Structura lectiei pe secvente de instruire
Anexa 2– Proiect de tehnologie corespunzătoare metodei ciorchinelui
Colegiul Național David Prodan Cugir
An școlar: 2011-2012
Proiect de tehnologie didactică
REPERE GENERALE:
Disciplina:Tehnologia informatiei si a comunicatiilor
Clasa: a XII-a A
Data:
Profesor: Oltean Mihaela
Unitatea de învățare: Limbajul CSS
Tema lecției: Foi de stil ȋn cascadă
Tipul lecției: lectie teoretica si de formare de priceperi si deprinderi
Durata: 50 min
Locul de desfășurare: laboratorul de informatică
NIVELUL INITIAL AL CLASEI:
elevii si-au insusit notiunile teoretice referitoare la realizarea unei pagini web
elevii si-au format și dezvoltat deprinderile de creare a unui site web
SCOPUL LECTIEI:
INFORMATIV
prezentarea, fixarea si consolidarea notiunilor teoretice cu privire configurarea unei pagini web;
FORMATIV
formarea deprinderilor de creare corectă a paginilor;
EDUCATIV
dezvoltarea atitudinii pozitive fata de introducerea calculatorului in domeniul propriu de activitate;
dezvoltarea motivatiei invatarii, a intereselor de cunoastere si a trairilor intelectuale;
exprimarea unui mod de gandire creativ in structura si rezolvarea problemelor;
Competente Generale:
Utilizarea aplicațiilor software specializate pentru realizarea site-urilor web;
Competente Specifice:
Aplicarea operațiilor elementare și a conceptelor de bază ale aplicației CSS;
Operarea cu foi de stil diferite: externe sau ȋn interiorul documentului;
Alegerea tipului de stil adecvat
OBIECTIVE OPERATIONALE:
Elevii vor stii:
sa utilizeze aplicatia Notepad, Php, Internet Explorer ptr. realizarea paginilor web;
sa folosească foi de stil diferite;
sa introduca corect etichetele ȋn foi de stil alese;
sa aplice stilul de formatare cel mai eficient;
OBIECTIVE PSIHO-PEDAGOGICE (EDUCATIONALE):
cognitive:
cunoașterea corecta a notiunilor teoretice insusite referitore la realizarea site-urilor;
intelegerea modului de construire a paginilor;
psihomotorii:
sa-si formeze deprinderi de lucru specifice temei de studiu;
sa-si dezvolte gandirea logica, capacitatea de generalizare si problematizare;
afective:
sa argumenteze avantajele utilizarii foilor de stil diferite;
sa se implice cu placere si interes la toate etapele lectiei.
STRATEGII DIDACTICE:
-Principii didactice:
principiul participării și învățării active
principiul asigurării progresului gradat al performanței
principiul individualizarii si diferentierii invatarii
principiul legarii teoriei de practica
-Metode de învatamant:
– ȋnvățarea cu ajutorul calculatorului
– metoda ciorchinelui
– metode de comunicare orala: expunere, conversatie, problematizare;
metode de actiune: exercitiul, invatarea prin descoperire.
-Procedee de instruire:
– utilizarea unui site educativ pentru expunerea noțiunilor teoretice
expunerea sistematica a cunoștiitelor ȋn etapa de comunicare
exercițiul demonstrativ
problematizarea prin crearea situațiilor problemă
conversația de consolidare
exercițiul de consolidare
-Forme de organizare:
frontală
individuala la calculator
pe grupe
-Forme de dirijare a invatarii:
dirijata de profesor sau independenta
-Resurse materiale:
fișe de lucru cu set de aplicații (exerciții pe grade de dificultate)
calculator
soft educational curs multimedia interactiv
material bibliografic:
-pentru elevi:
– Tehnologia informatiei si comunicatiei clasa a IX-a, editura All
Informatica, Manual pentru clasa a XII-a, de Mioara Gheorghe, Monica Tataram, Corina Achinca, Ioana Pestritu, editura Corint
-pentru profesor:
Informatica, Manual pentru clasa a XII-a, de Mioara Gheorghe, Monica Tataram, Corina Achinca, Ioana Pestritu, editura Corint
Informatica, Manual pentru clasa a XII-a, de Alin Burta, editura All
-Metode de evaluare:
-evaluare continuă pe parcursul lecției(fișa de lucru)
-Motivare: Rezultatele foilor obținute vor fi afișate cu ajutorul programului PHP. Aceast program este utilizat tot mai mult pentru realizarea paginilor web.
4. Desfasurarea activitatii
Anexa 3
FIȘĂ DE LUCRU -TEHNICA CIORCHINELUI
Tehnica “ciorchinelui” este un “asalt de idei”( brainstorming) deschis prin care se simuleaza evidentierea conexiunilor dintre idei; o modalitate de a construi/ realiza asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Dincolo de acestea, ciorchinele este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte, credinte, convingeri, evidentiind modul propriu al individului de a intelege o anumita tema.
Pasii urmati in crearea fisei:
Scrierea unui cuvant sau a unei propozitii in mijlocul hartiei ;
Se scriu cuvinte sau sintagme care vin in minte in legatura cu tema scrisa in mijloc;
Legarea ideilor sau cuvintelelor propuse cu cuvantul- nucleu prin trasarea unor sageti care evidentiaza conexiunile dintre idei;
1.Utilizând noțiunile de mai jos, atașați proprietățiile care se pot alătura fiecărui, realizând diagrama sub formă de corchine
2Utilizând tot noțiunile de mai sus atașați pentru fiecare etichetele corespunzătoare pentru formatare, realizând diagramă sub formă de ciorchine
Anexa 4– Proiect de tehnologie corespunzătoare metodei ciorchinelui
Colegiul Național David Prodan Cugir
An școlar: 2011-2012
PROIECT DIDACTIC
Data:
Clasa: a XII-a A
Profesor: OLTEAN MIHAELA
Disciplina: INFORMATICĂ
Tema: INSERARE DE IMAGINI ÎN DOCUMENTE HTML
Tipul lecției: Lecție mixtă: însușire de noi cunoștințe și consolidare deprinderi și priceperi
Scopul lecției: Inserarea imaginilor, tabelelor în documente HTML
Unitatea de competență: Realizarea paginilor web
Competențe individuale:
C3 – utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea documentelor Web
Obiective operaționale: la sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să:
insereze o imagine într-un document HTML
să combine diverse marcaje HTML: pt. formatare text, tabele
utilizeze marcaje complexe pentru crearea unui document evoluat
să aplice practic cunoștințele acumulate.
Metode și mijloace de învățământ:
– expunerea, conversația, explicația, problematizarea, exercițiul aplicativ; metoda “ȘTIU, VREAU SĂ ȘTIU, AM ÎNVĂȚAT”
fișe de lucru, calculator.
tutorial web: Ghid HTML
Forma de organizare: frontală și grupală
Evaluare: observarea activității elevilor, corectarea reciprocă, verificare prin probă practică
Organizarea activității:
Creșterea motivației prin diversificarea modurilor de evaluare și premiere concurs pe teme de site-uri.
ANEXA 5 – CHESTIONAR DE EVALUARE A ACTIVITĂȚII – la capitolul rezultatele cercetarii didactice
NUME ȘI PRENUME ELEV_____________________________________
CLASA________________________________________________________
Precizați aspectele pozitive pe care le-ați sesizat la această activitate
Precizați aspectele negative pe care le-ați sesizat la această activitate
Ce vi s-a părut cel mai dificil de realizat la această activitate?
Ce vi s-a părut cel mai ușor de realizat la această activitate?
Cum credeți că s-ar putea îmbunătăți activitățile de acest gen?
Ați vrea să mai realizăm astfel de activități?
FIȘA DE MONITORIZARE / EVALUARE PROIECT
Bibliografie
Cerghit, I., (2006), Metode de invatamant, Iasi, Editura Polirom
D.M.Trană, Instruire asistată de calculator-Note de curs, Universitatea Spiru Haret, Râmnicu Vâlcea, 2006
A. Adăscăliței, Instruire asistată de calculator.Didactică informatică, Editura Polirom, București 2007
C.Masalagiu, I.Maxim, I.Asimioaie, Metodica predării informaticii, Editura MatrixRom București 2001
Steven Holzner, traducere de Florin Moraru, Inițiere ȋn PHP5, Editura Teora 2005
Maximilian Boroș, Profesorul și elevii, Editura Gutinul Baia Mare
www.didactic.ro
http://cnlr.ro/~tucu/Suport_de_curs_INFORMATICA.pdf
www.tvet.ro/Anexe/4.Anexe/…/Despre%20proiect.doc
http://www.scribd.com/doc/51211368/35/OPORTUNITA%C5%A2I-%C5%9EI- AVANTAJE-ALE-SITE-URILOR-WEB-PERSONALIZATE
http://www.drogoreanu.ro/tutorials
http://ro.scribd.com/doc/22489700/Metode-de-invatare
Bibliografie
Cerghit, I., (2006), Metode de invatamant, Iasi, Editura Polirom
D.M.Trană, Instruire asistată de calculator-Note de curs, Universitatea Spiru Haret, Râmnicu Vâlcea, 2006
A. Adăscăliței, Instruire asistată de calculator.Didactică informatică, Editura Polirom, București 2007
C.Masalagiu, I.Maxim, I.Asimioaie, Metodica predării informaticii, Editura MatrixRom București 2001
Steven Holzner, traducere de Florin Moraru, Inițiere ȋn PHP5, Editura Teora 2005
Maximilian Boroș, Profesorul și elevii, Editura Gutinul Baia Mare
www.didactic.ro
http://cnlr.ro/~tucu/Suport_de_curs_INFORMATICA.pdf
www.tvet.ro/Anexe/4.Anexe/…/Despre%20proiect.doc
http://www.scribd.com/doc/51211368/35/OPORTUNITA%C5%A2I-%C5%9EI- AVANTAJE-ALE-SITE-URILOR-WEB-PERSONALIZATE
http://www.drogoreanu.ro/tutorials
http://ro.scribd.com/doc/22489700/Metode-de-invatare
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metode de Crestere a Gradului de Cointeresare a Elevilor In Procesul Educational. Studiu de Caz Programarea Paginilor Web Utilizand Limbajul Php (ID: 159862)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.