Metode Alternative DE Evaluare In Ciclul Primar Aplicatii Pentru Managementul Clasei In Invatamantul Simultan

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE ÎN

CICLUL PRIMAR

-APLICAȚII PENTRU MANAGEMENTUL CLASEI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SIMULTAN-

Planul lucrării: Cap.1:Introducere Cap.2.:Evaluarea educațională

2.1.Conceptul de evaluare

2.2.Tipuri și forme de evaluare

2.3. Evaluarea pe bază de competențe

2.4.Metode de evaluare în ciclul primar

Cap.3.Metode alternative de evaluare în ciclul primar

Cap.4.Managementul clasei în învățământul simultan-aplicații și cercetări

4.1.Ipoteza in cercetarea pedagogică

4.2.Obiectivele cercetării

4.3.Organizarea cercetării

4.4.Analiza datelor obținute si interpretarea rezultatelor

Cap.5.:Concluziile cercetării

Bibliografie finală

Capitolul 1

Introducere

Omul modern nu-si mai poate asigura o ,, invatatura pentru o viata”, oferita

odata pentru totdeauna, de care apoi sa se poata folosi permanent.

El trebuie sa fie pregatit pentru a învăța continuu , aceasta perpetua instruire devenind parte a stilului de viata al omului modern. Astfel , epoca moderna a largit considerabil functiile autoeducatiei si autoinstruirii , ale cultivarii de sine , atribuind o noua menire invatamantului.

Scopul unei activitati moderne de predare nu este de a da de gata un sistem de cunostinte pentru a fi transmis elevului, ci de a-i transmite bazele si metodele autoformarii lui pentru a-l pregăti pentru o viata intreaga si , in special, pentru perioada in care nu se va mai putea sprijini pe îndrumătorul său.

Caracteristicile si diferentele esentiale dintre o metodologie si alta rezulta din faptul ca metodele traditionale , mult mai rigide , se raporteaza la un model invechit de educatie , iar metodele alternative , mai flexibile , mai suple , exprima cerintele unui nou mod de educatie, extrem de dinamic, ca reflectare a unor noi realitati si nevoi social-culturale.

Am ales aceasta tema ,, Metode alternative de evaluare in ciclul primar- aplcații pentru managementul clasei în învățământul simultan “ din dorința de a promova și de a acorda întâietate metodelor moderne de evaluare ,fără însă a le exclude pe cele tradiționale.

Am considerat ca metodele alternative alterneaza activitatile si antreneaza toate componentele personalitatii elevului: intelectuale , psiho-motorii , afective , caracteriale , volitionale , permit asumarea de responsabilitati , implica activ elevii in proiectele desfasurate , dezvolta spiritul de cooperare , inlatura monotonia si plictiseala , genereaza o atmosfera atractiva si interesanta , etc. De asemenea am dorit să surprind impactul acestora asupra elevilor în situații diferite de organizare a claselor(simplu,simultan).

Aceasta lucrare s-a nascut din urmatoarele motive:

 pentru a da intaietate dezvoltarii personalitatii , exersarii si dezvoltarii capacitatilor si aptitudinilor elevilor;

 pentru a deplasa accentul pe invatare , cu ridicarea concomitenta a exigentelor fata de predare;

 pentru a dezvolta o motivatie interioara (intrinseca) ce izvoraste din actul predarii , din satisfactiile depasirii dificultatilor si bucuria succeselor obtinute;

 pentru a stimula elevii in efortul de autocontrol , de autoevaluare;

 pentru a incuraja munca independenta , creativa.

 pentru a dezvolta spiritul de colaborare și ajutor reciproc

In aceasta lucrare am incercat sa prezint metodele alternative de evaluare si sa surprind impactul acestora la nivelul elevilor atât în situația unui învățământ simultan cât și în situația unui învățământ simplu. De asemenea , am avut ca obiective cresterea randamentului scolar precum si a performantei scolare , stimularea motivatiei pentru invatare si dezvolatrea capacitatii de autoevaluare a elevului.

Ca dascal , am mereu in minte cuvintele lui Vasile Pârvan:

,,Sa arzi cu tot sufletul tau pentru cei care -i inveti , chiar de-ar fi s-o faci cu tot sangele vietii tale pe care numai odat-o ai “ si ma straduiesc sa aduc o modesta contributie la bunul mers al educatiei inainte.”

Capitolul 2

Evaluarea educațională

1.1.Conceptul de evaluare

Se poate afirma despre evaluare că este un subiect mereu de actualitate,un subiect inepuizabil,în care nu s-a facut,nu s-a descoperit,nu s-a aplicat încă totul și care oferă o paletă generoasă de abordări.

Evaluarea este un proces didactic complex menit sa aprecieze valoarea unui act educational sau al unei parti din acesta,eficacitatea resurselor umane si materiale ,a conditiilor si operatiilor folosite in derularea activitatii educationale, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse in vederea luarii deciziilor adecvate ameliorarii activitatii in etapele urmatoare.

„Evaluarea constă într-o măsurare sau apreciere,cu ajutorul criteriilor,a atingerii obiectivelor sau a gradului de proximitate a unui rezultat în raport cu o anumită normă.”(Cerghit I.,Sisteme de instruire alternative și complementare,Ed Aramis,București,2002)

Teoria și practica eficienței învățământului operează o distincție metodologică între acțiunile de măsurare și de apreciere proiectate și realizate la nivel de sistem și de proces.

Evaluarea de sistem urmărește gradul de realizare a finalităților macrostructurale în anumite limite de spațiu și timp,care permit:măsurarea și aprecierea unor aspect centrate asupra raporturilor dintre învățământ și viața socio-economicăși cultural;corelarea calității învățământului cu „contribuția sa la dezvoltarea socială(…)fără a ieși din cadrul pedagogic chiar dacă sunt folosite date,tehnici,prognoze economice și sociologice”(Radu I.T,Teorie și practică în evaluarea eficienței în învățământ,E.D.P,București,1981)

I.T.Radu,definește evaluarea ca activitatea prin care sunt colectate,prelucrate și interpretate informațiile privind starea și funcționarea unui sistem,a rezultatelor pe care

le obține,aprecierea acestora pe baza unor criterii și prin care este influențată evoluția

sistemului.

Evaluarea de process urmărește gradul de realizare a obiectivelor microstructurale,acțiune complex determinată de :finalitățile microstructurale:ideal pedagogic,scopuri pedagogice generale ale sistemului de învățământ;corelațiile dascăl- elev,rezultate școlare,metodologie folosită;operațiile de măsurareși apreciere;instrumentele oficiale instituționalizate pentru consemnarea rezultatelor ca

„punct final într-o succesiune de evenimente”(Barbier,Jean Marie(1985) ,L”Evaluation

en formation,cf.apud Dumitru C(2003)

Evaluarea in procesul de invatamant are drept scop redarea obiectivelor in forma realizarii lor. Procesul de invatamant fiind un sistem de autoreglare,evaluare permite feedback-ul, perfectionarea procesului de invatamant.Rezultatele obtinute intr- o anumita secventa didactica vor fi,intr-o secventa ulterioara ameliorate, corectate, perfectionate.

Evaluarea – in sens modern se incadreaza intr-un demers coeducativ in care formatorul si formabilul-evaluatorul si evaluatul-invata unul de la celalalt si evalueaza impreuna.

„Trebuie luate în considerare multe alte elemente,aspecte,parametri,care ilustrează mai relevant complexitatea sporită a evaluării educaționale contemporane,necesitatea de a-i oferi evaluatorului mai multă libertate de mișcare,inițiativă,originalitate și creativitate,pe fondul unei resposabilități în consecință.”(D.Ungureanu,Teroarea creionului roșu,Ed. Universității de Vest,Timișoara,2000).

Caracteristicile actuale ale conceptului de evaluare au fost sintetizate recent de

Yvan Abernot(1996)astfel:

 „Evaluarea școlară nu este decât un mijloc în slujba progresului elevului,nu un scop în sine;

 Evaluarea trebuie să fie în slujba procesului educativ și integrată acestuia.

 Evaluarea trebuie să aprecieze înainte de toate drumul parcurs de elev:a

făcut progrese sau nu?

 Evaluarea trebuie să stimuleze activitatea elevului și să faciliteze progresul său.

 Pentru a evalua corect ,profesorul trebuie să fie neutru și obiectiv pe cât

posibil.

 A evalua un elev înseamnă a-i transmite informații utile.

 Evaluarea trebuie să-l ajute pe elev toată viața.

 Evaluarea trebuie să fie în serviciul copilului;ea trebuie să-l ajute să-și construiască viitorul.

 Evaluarea trebuie să se adreseze unei ființe în devenire,în creștere,care n-

a încheiet procesul de dezvoltare.”

„Evaluarea constituie o acțiune complexă care presupune realizarea mai multor operații.Deși acestea sunt în strânsă legătură și se prezintă ca elemente componente ale unui proces unitar,totuși sunt diferite prin natura lor și prin rolul îndeplinit.Principalele operații constau în:

 măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea;

 interpretarea și aprecierea datelor obșinute;

 adoptarea deciziilor ameliorative.”

(R.Iucu,M.Manolescu,Pedagogie,2001).

Măsurarea constă în utilizarea unor procedee prin care se stabilește„o relație funcțională între un ansamblu de obiecte și subiecte sau evenimente,conform unei caracteristici observabile pe care acestea o posedă în diferite grade;ea este lipsită de orice judecată de valoare”(I.T.Radu,1981).

„Aprecierea-sau ,într-o accepțiune uzuală,evaluarea-presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra rezultatului măsurării,acordând o semnificație unui rezultat pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori.

Decizia reprezintă concluziile desprinse din interpretarea datelor evaluării rezultatelor,mai ales din diagnosticarea activității care a produs rezultatele constatate,precum și măsurătorile preconizate pentru înlăturarea neajunsurilor,în general pentru îmbunătățirea activității în etapa următoare.”(R.Iucu,M.Manolescu,Pedagogie,2001).

„ În învățământ se remarcă două sisteme de evaluare, cel tradițional și cel modern. Sistemul tradițional de evaluare urmărește individul, pe care îl apreciază, îl compară cu alții și îl situează într-o scară ierarhică, pe când sistemul modern are un caracter formativ și se integrează în procesul de evaluare” (Marin Manolescu, 2004, p.28).

„In practica evaluării se obțin rezultate, dacă se trece de la evaluarea

tradițională la cea modernă, astfel:

 de la evaluarea care vizează măsurarea și aprecierea cunoștințelor (ce știu elevii) la evaluarea care urmărește măsurarea și aprecierea competențelor (ce poate să facă elevul cu ceea ce știe);

 de la evaluarea care pune accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informație deține elevul) la evaluarea care pune accent pe valori și atitudini;

 de la evaluarea care vizează clasificarea elevilor la evaluarea care vizează

progresul la fiecare elev.

O altă condiție este înțelegerea corectă a funcțiilor evaluării. Lucrările de specialitate menționează următoarele funcții ale evaluării:

 funcția de control, prin care se realizează aprecierea rezultatelor în raport cu obiectivele urmărite sau cu alte rezultate anterioare; această funcție se exercită doar parțial dacă ne oprim aici, este nevoie să descoperim cauzele unor rezultate nesatisfăcătoare și să căutăm strategii pentru înlăturarea lor;

 funcția de reglare – se exercită în momentul în care se descoperă rezultate minore și constă în producerea unor schimbări în stilul de lucru al profesorului, în desfășurarea procesului de predare-învățare, în relațiile cu elevii etc.;

 funcția de predicție prin care se anticipează rezultate;

 funcția de stimulare și motivare a elevilor pentru învățare;

 funcția de clasificare și selecție, care nu se exercită la clasa pregătitoare;

 funcția de informare a părinților, a profesorului cu care elevul continuă pregătirea.

(Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa

pregătitoare,Coordonator:M.Manolescu)

„Reforma în domeniul evaluării rezultatelor școlare ale elevilor trebuie să se producă în sensul creării unui sistem complet nou de evaluare,bazat pe criterii unitare,la nivel național,de apreciere a performanțelor elevilor și nu în sensul revizuirii și îmbunătățirii sistemului tradițional”(A.Stoica,Ghid de evaluare pentru învățământul primar,1999).

Pedagogia modernă,centrată pe competențe,prezintă și alte ipostaze ale

rezultatelor școlare ale elevilor,adaptate noilor cerințe și realități.

Astfel,Yvan Abernot prezintă următoarele ipostaze ale rdomeniul evaluării rezultatelor școlare ale elevilor trebuie să se producă în sensul creării unui sistem complet nou de evaluare,bazat pe criterii unitare,la nivel național,de apreciere a performanțelor elevilor și nu în sensul revizuirii și îmbunătățirii sistemului tradițional”(A.Stoica,Ghid de evaluare pentru învățământul primar,1999).

Pedagogia modernă,centrată pe competențe,prezintă și alte ipostaze ale

rezultatelor școlare ale elevilor,adaptate noilor cerințe și realități.

Astfel,Yvan Abernot prezintă următoarele ipostaze ale rezultatelor școlare pe care le plasează pe trei niveluri:

1. „Evaluarea curentă,care este reprezentată de „ascultări” zilnice,realizate prin probe scrise de unică întindere,probe practice sau răspunsuri orale;aceste rezultate parțiale,fragmentare,nesistematice reprezintă„prestația”elevului judecată de cadrul didactic și care poate să se concretizeze într-o notă sau un calificativ.

2. Evaluarea atitudinilor și comportamentelor elevului,traduse în note sau calificative(comportamentul observabil sau performanța)

3. Evaluările implicite. Este vorba de ceea ce gândește cadrul didactic în general despre elev. La cest nivel sunt susceptibile de a fi evaluate toate componentele personalității. Aceste evaluări au un rol deloc neglijabil.dar nu capătă expresie oficială. Ele nu sunt conștientizate totdeauna nici de profesorul însuși(Yvan Abernot,Dunod,Paris,1996,pag.5)”

2.2. Tipuri și forme de evaluare

„Evaluarea didactică oferă posibilitatea angajării mai multor tipuri de integrare funcțională a operațiilor de măsurare-apreciere-decizie în activitatea de instruire.Aceste tipuri de evaluare didactică sunt semnificative la nivelul conducerii manageriale a procesului de învățământ,în general,a activității de instruire,în mod special.”(Cristea Sorin,Pedagogoe;1997,vol I-II,Ed Hardiscom,București)

După modul de integrare a acțiunilor evaluative in procesul didactic, se cunosc trei forme de evaluare: evaluarea inițiala, evaluarea formativă (continuă) , evaluarea cumulativă (sumativă).

Evaluarea inițiala are rolul de a stabili nivelul de pregătire al elevilor la începutul unei activități.Cunoașterea capacitaților de învățare a acestora, a nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc cunoștințele necesare asimilării conținutului etapei în care urmează, constituie o condiție specială a reușitei unei activități.

Aceasta nu are un rol de control, este diagnostic, stimulant si indica planul de urmat in procesul de învatare. Este “ raul necesar” (Yvan Abornot, op.citata).

”Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui program de instruire si este menita sa stabileasca nivelul de pregatire a elevilor in acest moment, conditiile in care acestia se pot integra in activitatea care urmeaza. Ea reprezinta una din premisele conceperii programului de instruire. Cunoasterea capacitatilor de invatare ale elevilor, a nivelului de pregatire de la care pornesc si a gradului in care stapanesc cunostintele si abilitatile necesare asimilarii continutului etapei care urmeaza constituie o conditie hotaratoare pentru reusita activitatii didactice. Aceasta relatie devine evidenta in

situatia in care educatorul incepe activitatea cu elevi al caror potential nu-l cunoaste, la inceputul unui ciclu de invatamant sau chiar al unui an scolar”.( I.T.Radu,1983).

”În concordanță cu rolul acestei modalitati de evaluare, preocuparea cadrului didactic pentru cunoasterea elevilor ce vor fi primiti in clasa intai inca din perioada frecventarii gradinitei dobandeste o importanta deosebita, aceasta constituind una din conditiile integrarii copiilor, cu sanse de reusita, in activitatea scolara.

Obiectivele acestei evaluari privesc cunoasterea capacitatilor generale de invatare ale elevilor, a faptului ca acestia stapanesc acele cunostinte si abilitati necesare intelegerii continuturilor programului care urmeaza. Evaluarea elevilor se realizeaza prin examinari orale si, mai cu seama, prin probe scrise. Aceste probe realizeaza un diagnostic al pregatirii elevilor si totodata indeplinesc o functie predictiva, indicand conditiile prin care elevii vor putea asimila continuturile noului program de instruire. Datele obtinute prin evaluarile de aceasta natura ajuta la conturarea activitatii urmatoare in trei planuri:

 modul adecvat de predare/invatare a noului continut;

 aprecierea oportunitatii organizarii unui program de recuperare pentru intreaga clasa;

 adoptarea unor masuri de sprijinire si recuperare a unor elevi.” (Romiță Iucu,M.Manolescu-”Pedagogie”)

Subliniind rolul si insemnatatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor in activitatea care incepe, R. Ausubel conchide: “ Daca as vrea sa reduc toata psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenteaza cel mai mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare. Asigurati-va de ceea ce el stie si instruiti-l in consecinta” (R. Ausubel, Invatarea in scoala, EDP, Bucuresti, 1981).

„Funcția predictivă(prognostică) a acestei evaluări constă în aceea că datele obținute prin evaluarea inițială ajută la conturarea activității următoare în trei planuri:

 modul adecvat de predare/învățare a noului conținut;

 aprecierea oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă;

 adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperae doar a unor elevi.”

(Manolescu M.,Evaluarea școlară metode,tehnici,instrumente,2005)

”Evaluarea formativa(continuă) este mai degraba o atitudine decat o metodă.Ea nu este o verificare a cunostintelor, ci este o “interogare” a procesului de invatare, o reflectie asupra activitatii de invatare.Rolul sau este, inainte de toate, sa-i permita elevului de a-si considera traiectoria, de a-i da un sens invatarii, ea isi propune sa atraga atentia elevului asupra lacunelor sau insuficientelor si in acelasi timp sa-l ajute sa gaseasca mijloacele de a depasi dificultatile ”( Roland Abrecht, L’evaluation formative, Bruxelles, DeBocck, 1991, pag. 14).

Expresia “evaluare formativa” , releva G. de Landsheere (1979), marcheaza faptul ca evaluarea face parte din procesul educativ normal, “erorile” fiind considerate ca moment in rezolvarea unei probleme si nu ca slabiciuni ale elevului sau manifestari patologice.”

Dictionarul de evaluare si de cercetare in educatie (G. de Landsheere 1979)

descrie astfel evaluarea formativa:

“ Evaluarea care intervine, in principiu, in timpul fiecarei sarcini de invatare

si avand ca obiect sa informeze elevul si profesorul asupra gradului de stapanire atins si, eventual, sa descopere unde si cum un elev intampina dificultati de invatare, in scopul de a-i propune sau de a-l face sa descopere strategii care sa-i permita sa progreseze. Expresia “evaluare formativa”, data de Cronbach si Scriven, marcheaza faptul ca evaluarea face parte integranta din procesul educativ normal, “erorile”

fiind considerate ca momente de rezolvare a unei probleme (sau momente in invatare) si nu ca slabiciuni, nereusite sau manifestari patologice. Evaluarea formativa permite astfel sa se determine daca un elev poseda achizitiile necesare pentru a aborda sarcina urmatoare, intr-un ansamblu secvential.”

”Marele castig al evaluarii formative este luarea la cunostinta de catre elev a activitatii de invatare in toata complexitatea ei: obiective, dificultati, criterii. Aceasta maniera este opusa celei in care elevul este condus de profesor: activitatea contra pasivitatii.Evaluarea formativa asigura eficacitate in invatarea punctuala; ea are functia diagnostica si de remediere.Evaluarea traditionala arunca elevul intr-o mare

pasivitate, in masura in care, incetand subit de a fi subiect, in momentul cand este evaluat, el devine un simplu obiect al unei sentinte exterioare si nu poate spera decat indulgent “judecatorilor” sai.”(R.Iucu, M. Manolescu-”Pedagogie”)

Evaluarea formativa este o explicitare mereu mai mare a demersului elevului si o interiorizare a criteriilor care ii vor permite sa puna in evidenta reusitele si nereusitele in invatare. Important este sa se sesizeze in ce moment evaluarea formativa depaseste planul controlului cunostintelor. Viallet si Maisonneuve (1981) au subliniat importanta unei evaluari bazata nu pe aprecierea performantelor ci pe relatia cu invatarea pe care o urmeaza (op. citata, pag. 147).

Aceasta interogatie in raport cu situatia de invatare si cu continuturile cu care elevii sunt confruntati trebuie sa fie multidirectionata; ea trebuie sa vizeze urmatoarele aspecte:

 eficacitatea: ce stie elevul sa faca cu achizitiile sale?

 pertinenta obiectivelor: competentele prevazute,vizate, sunt ele utile, corespund nevoilor elevului?

 coerenta procesului de invatare propus: daca metodele si mijloacele folosite sunt adaptate sau nu?

 procesele puse in joc: cum s-a efectuat invatarea lor?

 dificultatile intampinate: ce impiedica elevul sa invete o competenta sau alta? (Ibidem, pag 160).

In ceea ce priveste rolul specific al evaluarii formative in procesul de invatare. P.Bach a subliniat ca “ evaluarea nu este un scop in sine: ea nu reprezinta decat unul din elementele procesului de invatare” (1987 pag.190).

El denunta astfel un “ efect pervers”, din cauza caruia s-ar putea sa pierdem sensul evaluarii.Adesea in situatia scolara aceasta este considerata chiar scopul invatarii.In aceasta situatie tine locul motivatiei unice, dezvoltand la elev un reflex conditionat (elevul nu depune efort decat in functie de probe, uitand cunostintele

memorate) si implicand pentru a invata adoptarea unei strategii “inverse”: invatarea este conceputa si programata in vederea evaluarii, in loc sa fie invers. Pierzandu-si locul cuvenit, evaluarea este pervertita. Devenind preocuparea esentiala, ea nu mai este decat o sanctiune in loc de a fi o stimulare care ar trebui sa releve aptitudinile, stiinta si achizitiile elevului si sa reprezinte un indicator al eficacitatii strategiei pedagogice adoptate de cadrul didactic (1987,Ibidem).

Evaluarea formativa trebuie situata in context, in raport cu cei care cer sau primesc informatia evaluativa. Trebuie subliniat in primul rand faptul ca rezultatele unei evaluari nu intereseaza in aceeasi masura toti destinatarii vizati direct sau indirect( profesor,elevi,parinti,colegi). Ei nu asteapta cu totii acelasi lucru de la o evaluare. Jean Cardinet a aratat ca “ profesorii se intereseaza aproape exclusiv de informatii care le permit sa administreze mai bine clasa lor” (1982,pag.212).

Pe de alta parte evaluarea formativa este strans legata de metodologiile adoptate de profesor si totodata de conceptia sa privind invatarea. Punerea in practica a unei evaluari formative este conditionata de o serie de factori si necesita raspunsuri la mai multe intrebari (Jean Cardinet, 1982, pag. 308):

 Ce vrem sa invete elevul: sa stie sau sa stie sa faca?

 Dorim sa urmarim doar rezultatul invatarii( reusita sau esec) sau dorim depasirea dificultatilor, ameliorarea procesului?

 Dorim o motivatie extrinseca sau intrinseca, admitem sau refuzam participarea elevilor la evaluarea rezultatelor lor?

 Dorim sa realizam o parcurgere a programului in acelasi ritm pentru toti elevii sau intr-o maniera individualizata, diferentiata, in functie de posibilitatile

fiecarui elev?

Raspunsurile la aceste intrebari sunt importante, pentru ca in functie de ele se particularizeaza procesul de invatare si implicit maniera de evaluare.

Indiferent insa de situatia scolara in care ne aflam, este important sa se inteleaga esenta evaluarii formative care consta in aceea ca ea “ nu este decat un mijloc in slujba unui sistem si ca nu este suficient sa schimbi evaluarea pentru a schimba sistemul” ( M.Dethereux Jehin, in Allal, ed.1979).

„Scoala traditionala , cu exercitiile sale repetate si cu sanctionarile frecvente facilita memorizarea.Spre deosebire de aceasta , scoala moderna sustine faptul ca activitatea de invatare se confunda, se suprapune peste activitatea de descoperire. Prin urmare, evaluarea trebuie sa urmeze acest proces, ea trebuie sa insoteasca elevul, sa identifice lacunele si slabiciunile acestuia.” (R.Iucu, M. Manolescu-”Pedagogie”)

Caracteristici esențiale ale conceptului de evaluare formativă:

 „este o evaluare criterială,bazată pe obiectivele învățării;

 Semnifică faptul că evaluarea face parte din procesul educativ normal;

 „nereușitele” elevului sunt considerate ca momente în rezolvarea unei

probleme și nu ca slăbiciuni ale acestuia;

 Intervine în timpul fiecărei sarcini de învățare;

 Informează elevul și profesorul asupra gradului de stăpânire a

obiectivelor;

 Permite profesorului și elevului să determine dacă acesta din urmă posedă achizițiile necesare pentru a aborda sarcina următoare,într-un ansamblu secvențial;

 Asigură o reglare a proceselor de formare(a elevului)cu scopul de a-i

permite o adaptare a ctivităților de învățare;

 Are ca scop să îndrume elevul să surmonteze dificultățile de învățare;

 Este internă procesului de învățare,este continuă,mai curând analitică și centrată mai mult pe cel ce învață decât pe produsul finit.”

(Manolescu M.,Evaluarea școlară metode,tehnici,instrumente,2005)

Schimbarile pe care evaluarea continua/formativa le aduce la nivelul

demersului didactic,proiectat si dezvoltat in spiritul teoriei si metodologiei curriculum- ului,sunt sintetizate de Ion T.Radu in urmatorii termeni):

„- evaluarea randamentului scolar este prelungita,extinzandu-se si asupra procesului realizat ,a calitatii activitatii scolare care se afla la originea rezultatelor constatate;

– se manifesta un interes mai mare fata de evolutia subiectilor pe parcursul programului scolar, evaluarea inregistrand progresele acestora si, in acelasi timp, identificand lacunele , dificultatile de invatare, punctele critice etc.

– inovarea decisiva pe care o aduce evaluarea formativa consta in efectele de reglare (implicit si de autoreglare)- efectele privesc nu numai invatarea ,ci procesul didactic in intregul sau;

– redimensionarea prin extensie a trei elemente esentiale ale actului educativ:observatia (in masura in care permite ghidarea si optimizarea experientelor de invata\re), interventia (presupunand analiza menita sa identifice cauza si dificultatile),reglarea ,care poate fi retroactiva (la sfarsitul unei secvente).”

Ioan Cergit concluzionează cu o mare putere de sinteză:„Prin specificul ei,evaluarea formativă este o evaluare centrată pe procese,destinată rectificării,reajustării,adaptării acestora;ameliorării și optimizării,reglării și autoreglării predării și învățării.În felul acesta îndeplinește o funcție formativă.”

Evaluarea cumulativa (sumativa) propune operatiile de masurare-apreciere- decizie in timpul sau la sfarsitul unei activitati didactice in vederea cunoasterii nivelului real de stapanire a materiei dupa parcurgerea anumitor perioade si secvente de instruire,conform obiectivelor programelor scolare,adaptate de cadrul didactic la conditiile concrete ale clasei de elevi.

Evaluarea sumativă„ realizează un sondaj atât în ceea ce privește elevii,cât și materia a cărui însușire este supusă verificării.Datorită acestui fapt,evaluarea sumativă nu poate oferi informații complete cu privire la măsura în care toți subiecții cunosc conținutul ce trebuie asimilat.” (R.Iucu, M. Manolescu-”Pedagogie”)

Literatura de specialitate considera acest tip strategic de evaluare drept ,,una traditionala, inspirata din grija pentru realizarea unui bilant al performantelor elevilor pe o anumita perioada”.De asemenea „literatura pedagogică,dar și practica în domeniu pun din ce în ce mai mult în discuție necesitatea și posibilitatea unei evaluări sumative mai juste și mai echitabile,pe parcursul unei perioade de instruire.Pe de altă parte,trebuie să acceptăm realitatea că profesorul,prin natura funcțiilor și resposabilităților sale,trebuie să evalueze și să pună note sau calificative în catalog.”(Manolescu M.,Evaluarea școlară metode,tehnici,instrumente,2005)

De aici si denumirea care poate fi data acestei strategii de evaluare finala. Este o strategie absolut necesara deoarece ea contribuie la finalizarea activitatilor printr-o decizie.

Problematica ei consta in perfectionarea și diversificarea formelor si metodelor alese astfel încât să se stabilească o legatura logica atat cu evaluarea initiala, cat si cu evaluarea continua.Pentru luarea unei decizii finale optime ,evaluarea sumativa trebuie sa se bazeaze pe mai multe masuratori si aprecieri initiale si continue.Pe de alta parte,evaluarea sumativă trebuie continuata in contextul in care acest lucru este posibil ca reper pentru o noua evaluare initiala si ca si sursa si resursa pentru perfectionarea in continuare a activitatii respective.

Caracteristici esențiale ale evaluărilor de tip sumativ:

 este o evaluare de bilanț care intervine la sfârșitul parcurgerii unui ansamblu de sarcini de învățare ce constituie un tot unitar;

 evidențiază efectul terminal rezultat de pe urma învățării,nu cum s-a

ajuns la acest produs;(este centrată pe rezultatele globale,de bilanț al învățării);

 uneori această evaluare(în sensul absolut al termenului)este internă,dar de cele mai multe ori este externă(exemplu:capacitate,bacalaureat,diplomă etc.);

 se încheie cu atribuirea unei note sau calificativ,a unui certificat sau diplomă;

 intervine pre târziu ca să mai poată influența cu ceva ameliorarea rezultatelor și refacerea procesului deja parcurs,dar oferă învățăminte pentru desfășurarea unei viitoare activități didactice.

Pentru a depasi limitele semnalate,evaluarea sumativa are nevoie de un set de interventii pedagogice: cresterea frecventei examinarilor, ritmicitatea notarii, eliminarea unor mecanisme care pun accent pe memorie, pe reproducere.

Toate acestea presupun o corelare mai eficienta si mai oportuna intre toate operatiile actiunii de evaluare(masurare-apreciere-decizie),intre toate strategiile evaluarii,intre predare-invatare-evaluare.

2.3.Evaluarea pe bază de competențe-o noutate în câmpul evaluării școlare

„Evaluarea bazată pe competențe este o problemă centrală a ultimului deceniu și jumătate. În esență aceasta semnifică faptul că atenția în procesul evaluative nu mai trebuie focalizată pe performanțe,ci pe activitățile mentale ale elevului(cel care învață)și care susțin obținerea acelor performanțe.”(M.Manolescu,Evaluarea școlară,2005).

În prezent nu se mai discută despre achiziții,stocǎri ale informațiilor,verificarea modului in care elevii si-au insusit sau nu un continut ci despre ce este capabil elevul de astǎzi sǎ facǎ cu acel conținut,cum reușește sǎ aplice ceea ce a învǎțat.

Se aduce în prim plan educația cognitivǎ,educația operațiilor mentale.Astfel,scopul evaluǎrii este altul,rezultatele elevilor vor fi altele,elevul va reuși sǎ se foloseascǎ în mod operativ de tot ceea ce a învǎțat în școalǎ.

Conceptul de „competență” a fost împrumutat în domeniul educației și învățământului din domeniul economic, tehnic și profesional. Fiind un concept relativ nou, nu s-a ajuns încă la o definiție clară și unanim acceptată.

În principiu,competența poate fi consideratǎ ca o „disponibilitate acționalǎ a elevului,bazatǎ pe resurse bine precizate,dar și pe experiența prealabilǎ,suficienta si semnificativ organizata.Se materializeazǎ în performanțe ale elevului,predictibile în mare mǎsurǎ pe baza prestațiilor anterioare.”(D.Ungureanu).

Competențele cognitive ale elevilor,conturate si afirmate după un intens proces educational,se concretizeaza progresiv in:

 buna stapanire a pregatirii informationale teoretice si practice curriculare;

 utilizarea instrumentelor cunoasterii in rezolvarea situatiilor;

 manifestarea unui stil personal de cunoastere;

 utilizarea unor anume strategii cognitive sau modele adaptate propriu;

 afirmarea unor anume strategii cognitive;

 afirmarea creativitatii;

 asumarea unor responsabilitati in cunoasterea superioara,s.a.

Ch.Hadji(1992)considerǎ competența sinonimǎ cu”a ști sǎ faci”,identificat într-un câmp determinat și legat de un conținut anume.

Miron Ionescu afirma „Competențele sunt ansambluri integrate de capacități și abilități de aplicare, operare și transfer al achizițiilor, care permit desfășurarea eficientă a unei activități, utilizarea în mod funcțional a cunoștințelor, principiilor și deprinderilor dobândite, în diferite contexte formale, neformale și informale”. (Miron Ionescu „Instrucție și educație”, Editura PUC, Cluj – Napoca, 2003, pag. 93).

J. Baille a oferit următoarea definiție: „Competența desemnează capacitatea unei persoane de a mobiliza un ansamblu de resurse (cognitive, afective, gestuale, relaționale etc) pentru a realiza o categorie de sarcini sau a rezolva o familie de situații problemă.

Caracteristici ale competentelor(Burke,J.W.):

 „exista o anumita constanta a competentei,care se percepe prin repetarea in timp a unei performante de aproximativ acelasi tip si acelasi fel,intr-o perioada data;

 exista o anumita stereotipie intre limite reduse,caci specificul competentei presupune in acelasi timp o semnificativa noutate a sarcinii si a contextuluui in care este plasata aceasta.

 compatibilizarea exclusiv cu indicatorii indirecti(indicatori de

performanta),neexistand „indicatori de competenta”detectabili in vreun fel;

 raportarea competentei unei persoane fie la criterii/standarde de performanta,fie la specificatiile produsului obtinut,fie prin impletirea celor doua domenii de raportare,in urma carora rezulta asa-zisele”criterii de competenta”.

 Evaluarea tot mai frecventa a competentei prin mostre de activitate;

 Exista o anumita previzibilitate semnificativa a competentei intr-o situatie noua din punct de vedere actional;

 Pretarea la stabilirea unui nivel minim acceptabil de competenta.”

Cerinte ale evaluarii pe baza de competente

În învățănântul românesc,evaluarea pe baza de competente nu are radacini foarte stabile. Se vorbeste foarte mult de sintagma „a ști”.Nu este de ajuns ca elevul sa stie,sa cunoasca aspectele teoretice ale disciplinelor,sa memoreze parti din continuturi.Intrebarea este cum reuseste sa se foloseasca de ceea ce a invatat?Este vorba de „a ști să faci”.

In acest spirit,N.Bernadette definea in 1996 competenta ca fiind „un ansamblu integrat de capacitati care permite elevului,intr-o maniera spontana,sa inteleaga o situatie si sa dea un raspuns mai mult sau mai putin pertinent”.

Dupa M.Manolescu,in scoala competentele isi dezvolta trei dimensiuni esentiale:

 „Originalitatea”-competenta permite un raspuns original intr-o situatie sau intr-o categorie de situatii.A dezvolta competente in scoala inseamna a incita elevii sa analizeze situatii diverse,sa gasesca mai multe raspunsuri diferite dar pertinente la

rezolvarea unor probleme date.Abordarea pedagogica prin competente deschide posibilitati multiple de interpretare.

 „Eficacitatea”-competenta necesita un raspuns eficace.In spatele acestei afirmatii nu se afla numai cerinta raspunsului exact.Bineinteles,acest raspuns adaptat la situatia intalnita trebuie sa fie „bun”,dar trebuie sa aibe o anumita utilitate.A dezvolta competente in scoala este ceva mai mult decat a promova un anumit numar/cantitate de cunostinte,inseamna in primul rand a le da un sens,a le utiliza in viata cotidiana.

 „Integrarea”-competenta se caracterizeaza fundamental printr-un raspuns integrat.Se vorbeste acum despre mobilitate:raspunsul pe care-l da elevul in situatia data necesita mobilitate,integrare intr-un ansamblu de cunostinte,de a știi face si de a știi să fie.Elevul nu va fi invatat sa folosesca cunostintele sale intr-un anumit domeniu,el va fi competent daca va pune in interactiune tot ceea ce a invata pentru a construi o solutie originala si eficienta.

Evaluarea pa baza de competenta reprezinta o preocupare viguroasa si constienta a evaluarii formative.Metaforic,se sustine ca singura competenta pe care trebuie s-o asigure scoala elevilor sai ar trebui sa ramana competenta de a sti fiecare ce stie si ce nu stie inca,ajutati fiind de profesori.

Cand evalueaza ,profesorul sau evaluatorul profesionist trebuie sa deduca,de fapt pe baza performantei observate,probabilitatea ca persoana evaluaa sa fi dezvoltat o anumita competenta.Oricum,numai performantele constatate pot fi evaluate si recunoscute ca atare ,ceea ce reduce foarte mult aria de cuprindere,caci este mult mai usor de proiectat si de realizat evaluarea unor cunostinte punctuale,de complexitate mai ridicata sau mai scazuta,pentru a demonstra ce stiu elevii.

Cresterea rolului si importantei competentelor-cheie implica o atenta reconsiderare a modului de evaluare a acestora,datorita cresterii mizei lor in educatia formala.In toate tarile europene se pune un accent special pe evaluarea curenta ca un puternic instrument de monitorizare a progresului individual al elevilor si pentru orientarea dezvoltarii acestora.In concluzie,preocuparea pentru utilizarea din ce in ce

mai extinsa si mai eficienta a metodelor si a instrumentelor de evaluare cu scop formativ este in consonanta cu o alta tendinta cu un caracter la fel de general si de pronuntat in ultimii ani,de a masura cunoasterea individuala prin evaluarea performantelor in raport de abilitati,deprinderi si competente.

Schimbarea de paradigma educationala implica insa regandirea globala a intregului proces,precum si a relatiilor dintre participantii la proces.In acest sens,studiul Eurydice,privind competentele cheie precizeaza: „Procesul de predare orientat catre transfer necesita o schimbare a acentului,de la metodele centrate pe profesor la metodele centrate pe cel care invata.Profesorii nu mai furnizaza cunostinte pentru memorizare,ci sprijina elevii in procesul lor de construire a competentelor.Pe baza cunostintelor si experientelor dobandite anterior,acestia predau noi cunostinte specifice unor discipline de studiu,dar faciliteaza,de asemenea,deprinderile de gandire critica si creativa,precum si abilitatile de invatare,prin angajarea elevilor in activitatile desfasurate le clasa.Achizitia de competente necesita implicarea din partea celui care invata.Rolul profesorului este de a facilita invatarea prin orientarea elevilor in eforturile lor de aplicare a cunostintelor si deprinderilor in situatii noi ,astfel incat sa devina persoane competente”(Eurydice Study,Key Competencies,p 20).

In aceste conditii,evaluarea competentelor dobandite constituie din ce in ce mai mult un element cheie,de care depinde in mare masura succesul achizitiilor ulterioare.

3.3. Metode de evaluare în ciclul primar

Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” și „a deveni”,

pentru autonomie, pentru autoeducație și autoevaluare.

În condițiile învățământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de abordare a evaluării rezultatelor școlare, un model de proiectare / realizare a procesului integrat de predare –învățare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Activitățile de evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui

educat. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive și să susțină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învățare.

„Metodele de evaluare însoțesc și facilitează desfășurarea procesului de învățământ.În general,au aceleași caracteristici ca și metodele de predare/învățare(Ioan Bontaș,Pedagogie,Ed.All,1996)și anume:

 sunt demersuri teoretico-acționale referitoare la ce,cât,cum și când să evaluăm;

 se elaborează și se aplică în strânsă legătură cu diferitele component ale

procesului de învățământ;

 se concept,se îmbină și se folosesc în legătură cu particularătățile de vârstă și individuale,cu modul de acționare a factorilor educativi;

 au caracter dinamic,fiind deschise înnoirilor și perfecționărilor;

 au caracter sistemic:fără a-și pierde entitatea specifică se combină,se completează și se influențează reciproc,alcătuind un ansamblu metodologic coerent;

 unele metode sunt folosite cu prioritate de către professor,altele de catre elev etc.”

Învățătorul trebuie să stăpânească toate metodele și instrumentele de evaluare, și să le aplice în funcție de particularitățile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor și instrumentelor de evaluare va pune în valoare aspectul creativității, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilități, atitudini, competențe, priceperi și deprinderi necesare integrării sociale a acestuia. Opțiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute

(metodele tradiționale și metodele alternative) constituie rezultanta mai multor factori:

scopul și obiectivele evaluării, tipul acesteia, specificul conținuturilor supuse

aprecierii, particularitățile populației școlare vizate, achizițiile cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalități de procedare.

Metodele de evaluare au frecvențe de utilizare variabile; aceasta nu presupune faptul că cele care se întâlnesc mai des în programul școlar sunt și cele mai folositoare motivării și susținerii învățării educaților. Se pune așadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de evaluare.

„Metodele de evaluare a rezultatelor școlare ale elevilor nu sunt importante în sine,ci în raport cu situațiile educaționale în care sunt folosite.Importanța lor se stabilește îndeosebi după modul de aplicare în situațiile cele mai potrivite.Fiecare metodă,tehnică sau instrument de evalare prezintă avantaje și dezavantaje.Ele vizează capacități cognitive diferiteși,în consecință,nu oferă toate aceleași informații despre procesul didactic.Datorită acestui fapt,precum și diversității obiectivelor activității didactice,nici o metodă și nici un instrument nu pot fi considerate universal valabile pentru toate tipurile de competențe și toate conținuturile.Așadar ele nu pot furniza un tablou cuprinzător,integral al schimbărilor și rezultatelor elevilor.”(M.Manolescu,Evaluarea școlară,2005)

Procesul de evaluare necesită demersuri și atitudini metodologice concretizate în: parcurgerea unor etape definite, înregistrarea exactă și conservarea datelor, utilizarea de instrumente diverse (fișe, rapoarte, documente rubricate etc.), asigurarea validității, a relevanței, a fidelității demersului evaluativ.

În efortul de determinare a calității rezultatelor școlare și a progresului școlar,

cadrele didactice au la dispoziție un arsenal de metode și instrumente de evaluare.

Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit".

Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoștință sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul inițiat pentru a atinge scopul

propus".Alegerea celor mai adecvate metode și instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent și util. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere aprecia că: „O evaluare corectă a învățământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument unic și universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (…)". (Stanciu, M., 2003, p.284)

Metode și instrumente de evaluare în ciclul primar

Clasificarea cea mai des utilizată este aceea care distinge următoarele metode și

instrumente de evaluare (Stanciu, M., 2003, p.283-284):

„A. Metode tradiționale de evaluare

1. Probele orale:

a) conversația de verificare (prin întrebări și răspunsuri);

b) cu suport vizual;

c) redarea (repovestirea);

d) descrierea și reconstituirea;

e) descrierea / explicarea / instructajul;

f) completarea unor dialoguri incomplete.

2.Probele scrise:

a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunțată); b) activitatea de muncă independentă în clasă; c) lucrarea de control (anunțată);

d) tema pentru acasă;

e) testul.

3. Probele practice

a) confecționarea unor obiecte;

b) executarea unor experiențe sau lucrări experimentale;

c) întocmirea unor desene, schițe, grafice;

d) interpretarea unui anumit rol;

e) trecerea unor probe sportive etc.

4.Testul docimologic

B. Metode alternative de evaluare

1. observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor;

2. investigația;

3. proiectul;

4. portofoliul;

5. autoevaluarea.”

BIBLIOGRAFIE:

 Abernot Yvan ,Les methodes d”evaluation scolaire.Techniques actuelles et

innovations,Bordas,Paris,1996

 Abrecht Roland, L’evaluation formative, Bruxelles, DeBocck, 1991

 Ausubel D, Invatarea in scoala, EDP, Bucuresti, 1981

 Barbier,Jean Marie(1985) ,L”Evaluation en formation,cf.apud Dumitru C(2003)

 Bontaș Ioan,Pedagogie,Ed.All,1996

 Cardinet Jean, „Evaluer sans juger”1982

 Cerghit I.,Sisteme de instruire alternative și complementare,Ed Aramis,București,2002

 De Landsheere G.,Definirea obiectivelor educației,București,EDP 1979

 Hadji Charles(1992)-„L”evaluation des action educatives”,PUF

 Ionescu Miron „Instrucție și educație”, Editura PUC, Cluj – Napoca, 2003, pag. 93

 Iucu Romiță, M. Manolescu-”Pedagogie”,Ed Fundației Culturale „Dimitrie

Bolintineanu”,2001

 Manolescu Marin-“Evaluarea scolara-metode,tehnici,instrumente”,Ed.Meteor

Press,Bucuresti,2005

 Manolescu Marin (coord),Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa

pregătitoare

 Ungureanu Dorel,Teroarea creionului roșu,Ed. Universității de Vest,Timișoara,2000

 Radu , I.T. , ,, Evaluarea in procesul didactic “, E.D.P. , Bucuresti , 2000

 Radu I.T,Teorie și practică în evaluarea eficienței în învățământ,E.D.P,București,1981

 Stanciu M.,2003 Didactica postmodernă Fundamente teoretice, Ed. Univ Suceava,322 pg.

 Stoica Adrian,Ghid de evaluare pentru învățământul primar,1999

 Ungureanu Dorel,Teroarea creionului roșu,Ed. Universității de Vest,Timișoara,2000

Capitolul 3

Metode alternative de evaluare in ciclul primar

In efortul de determinare a calitatii rezultatelor scolare si a progresului scolar

,cadrele didactice au la dispozitie un arsenal de metode si instrumente de evaluare, dar in ultimii ani si-au facut loc in toate nivelurile de invatamant metodele alternative de evaluare.Din categoria acestor metode fac parte:

 observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevului;

 investigatia;

 proiectul;

 portofoliul;

 autoevaluarea.

C.Cucos mai adauga spre exemplu, ,, tema pentru acasa” si „tema de lucru in clasa”, aratand totodata faptul ca orice clasificare poate fi completata sau

restructurata , intrucat metodele mentionate sunt in continua resemnificare si extensie

(pag.381).

Ioan Cerghit prezinta , la randul sau , urmatoarea serie de metode alternative ,

care , in opinia autorului , „sunt destinate evaluarii calitative”

 Metoda portofoliului;

 Elaborarea si sustinerea de proiecte;

 Pregatirea de expozitii;

 Lucrari de grup;

 Alcatuirea de jurnale personale;

 Interviuri;

 Dezbateri etc.

Jean Vogler ( Evaluarea in invatamantul preuniversitar,2000) afirma ca marile tipuri /moduri de evaluare determina formele/ modalitatile de evaluare.

La randul sau , ,,fiecare tip” ,modalitate si operatie de evaluare isi ,,cheama ’’

isi cauta practic instrumentul evaluativ cel mai adecvat si mai oportun.

Ungureanu , facand o trecere in revista a instrumentelor de evaluare educationala, introduce portofoliul in categoria acestora, alaturi de: intrebari , interviu, chestionar , ghid de conversatie /plan de dezbatere, protocol de observare, liste/inventare de control/raportare , scale de evaluare , plan de interactiune, studiu de caz, teste.

0bservarea sistematică a activității si comportamentului elevului

Aceasta metoda cu mari resurse de cunoastere a elevului in raport cu interesele si preocuparile acestuia , cu motivatia pentru studiu si cu posibilitatile sale raportate la cerintele vietii scolare , nu este , din pacate , suficient valorificata in practica scolara.Pe de alta parte,aceasta metoda nu a beneficiat si nu beneficiaza inca de abordari teoretice pertinente din partea specialistilor si, ca atare , si apelul la resursele ei formative si ameliorative este sporadic.”Desi este subapreciata de catre o parte din educatori , fiind perceputa ca un mod informal , ocazional de cunoastere a progreselor elevilor , ea pune direct in evidenta ceea ce toate celelalte metode de evaluare ofera numai indirect-si anume-cunosterea interesului si a atitudinii elevului fata de invatare.Indeplinirea sistematica a indatoririlor scolare , oferta de raspuns pe care o fac in timpul lectiilor, dorinta de a participa la ceea ce intreprinde pe parcursul acestora si alte manifestari de acest fel sunt semnificative pentru pregatirea si gradul de pregatire ale elevilor.(I.T.Radu , 2000 , pag.225).

”Observarea poate fi clasificata din mai multe perspective , dar din perspectiva psiho-pedagogica ma voi referi la urmatoarele criterii:

Dupa gradul de explicare a ipotezei distingem:

 Observare spontana ( ocazionala , accidentala, sporadica);

 Observare metodica , sistematica . Dupa obiectivitate si modul de realizare:

 Observare directa;

 Observare indirecta. Dupa modul de organizare:

 Observare integrala;

 Observare selectiva/partiala. Dupa numarul de elevi:

 Observare colectiva;

 Observare colectivă.”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară” pag.132)

Prin observare se pot dezvalui anumite capacitati ,atitudini si comportamente.Observatiile sunt notate pentru fiecare elev in parte,constituind o baza de interpretare si bilant asupra personalitatii elevilor.

Ca orice metoda, observarea are avantaje si limite.Avantajul esential consta in surprinderea fenomenelor psihopedagogice in ritmul si in modul lor natural de manifestare.Dezavantajul consta in aceea ca,dintre toate metodele, se pare ca este cea mai subiectiva , fapt ce face absolut necesara completarea datelor obtinute cu ajutorul ei cu date obtinute prin alte metode.In plus , observarea este o metoda de evaluare care cere mult timp.Marea sursa de eroare in informatiile obtinute prin observare o constituie lipsa obiectivitatii observatorului (D.Morissette , pag.196).

Sunt trei tipuri de erori care trebuie evitate:

 Efectul halo

 Ecuatia personala constanta

 Eroarea de logica

Efectul halo este consecinta unei caracteristici a personalitatii umane.Este vorba de tendinta de a conserva o prima impresie sau de a mentine o prima evaluare a unei persoane chiar cand manifesta tendinta de a o infirma.In situatiile de acest gen o descriere riguroasa si precisa a indicilor de stapanire sau nestapanire a unei caracteristici, deci o scara descriptiva precisa , obliga evaluatorul sa atribuie notele sau calificativele cele mai potrivite si mai nuantate.

Ecuatia sau eroarea personala constanta

Are drept consecinta faptul ca unii observatori /evaluatori au tendinta de a nota/aprecia elevii folosind un numar redus de note ,aproape intotdeauna acelasi.Unii profesori acorda in general note mari ,altii acorda note mici ,altii folosesc notele de mijloc din scara de notare.Exista corectori severi , generosi , medii.Asemenea situatii , fluctuante interindividual , pot genera prejudicii elevilor.

Manolescu:pag135

Eroarea de logica se produce in etapa conceperii scarii de masurare/verificare/apreciere atunci cand se face descrierea caracteristicii urmarite/ observate.Uneori instrumentul elaborat nu masoara ceea ce ar trebui sa masoare pentru ca persoana care l-a construit nu cunoaste obiectul masurarii si neglijeaza confruntarea cu alti specialisti.Este o eroare de congruenta sau de pertinenta.

„Eficacitatea metodei creste considerabil atunci cand observarea comportamentului

elevului este intreprinsa sistematic.” ( I.T.Radu,op . cit. pag.225).

Literatura de specialitate in domeniu prezinta mai multe instrumente de evaluare pe care se bazeaza observarea sistemica a comportamentului elevilor.

Cele mai frecvent folosite sunt:

 fisa de evaluare/de caracterizare psihopedagogica;

 scara de clasificare;

 lista de control/verificare;

 grila de apreciere;

 dosarul personal.

Fisa de evaluare este individuala, servind invatatorului in inregistrarea unor date factuale despre elevi (in special cei cu probleme deosebite) si poate fi completata pe intregul ciclu. Ea va cuprinde numai date asupra comportamentului copilului in anumite situatii servind la o mai buna cunoastere a acestuia,atat de catre invatator cat si de catre parinti.

Iata un posibil model:

a. „Date generale despre elev:nume , prenume , varsta , climatul educativ din care provine;

b. Particularitati ale proceselor intelectuale :gandire , limbaj , imaginatie, memorie, atentie , spirit de observatie etc.;

c. Aptitudini si interese;

d. Trasaturi de afectivitate;

e. Trasaturi de temperament;

f. Atitudini fata de : sine , disciplina/obligatiile scolare, colegi;

g. Evolutia aptitudinilor , atitudinilor , intereselor si nivelului de integrare.”

.”(M.Manolescu:”Evaluarea scolară,pag.136-137

Aceste observatii conduc la concluzii vizand evolutia elevului pe traiectoria formarii sale,concluzii ce se vor mentiona in fisa standardizata de caracterizare,incheiata la sfarsit de ciclu.

Scara de clasificare este un instrument util in observarea atitudinii elevului fata de o activitate de invatare sau de o sarcina de lucru,individuala sau de grup. Ea poate fi folosita atat in Fisa de caracterizare a elevului la sfarsit de ciclu,pentru ca observarea si evaluarea comportamentului acestuia pe traiectoria formarii sale sa aiba un pronuntat grad de obiectivitate.

Exemplu:

1.In ce masura a participat elevul la discutii?

niciodata rar ocazional frecvent totdeauna

2.In ce masura comentariile au fost in legatura cu tema?

niciodata rar ocazional frecvent totdeauna

NOTA: Se incercuieste cuvantul corespunzator.

Lista de control/verificare poate fi definita sintetic astfel:,, un instrument de observare si de masura care contine enumerarea unei serii de actiuni, de metode, de calitati sau de caracteristici care trebuie sa fie realizate de un subiect/elev si care sunt verificate in cursul unei observari ,de regula directa” ( D.Morissette, pag.202).

” In fine, lista de control este un fel de chestionar de examen unde toti itemii sunt cu alegere simpla:da sau nu.Aceasta tehnica este indeosebi folosita pentru a masura diferite abilitati in lucrarile de laborator , abilitati fizice , abilitatea de a vorbi in public etc.Lista de control se dovedeste foarte practica atunci cand performanta elevului comporta mai multe etape pentru care judecata este dihotomica: succes sau esec.

Lista de control/verificare a unui proces sau a unei sarcini complexe poate contine:

I. Date de identificare:

 Titlul procesului;

 Obiectiv specific;

 Conditii;

 Numele elevului;

 Observator;

 Indicatii .

II. Diverse tipuri de repere sau indicatori:

 Lista cu scara numerica (la fiecare actiune ce trebuie realizata se trece nivelul calitativ de realizare a acesteia de catre elev -1,2,3,4,5 etc )

 Lista cu scara calitativa (pentru fiecare sarcina-actiune se bifeaza nivelul calitativ de realizare ;insuficient , suficient, bine, etc);

 Lista cu scara grafica;

 Lista cu scara descriptiva (se enunta o caracteristica si se descriu diverse modalitati/niveluri de realizare a acesteia de catre elev).” (M.Manolescu:”Evaluarea scolară”)

Lista de control/verificare inregistreaza prezenta/absenta unor actiuni

comportamentale la elevul respectiv,intr-o anumita situatie.

Se aseamănă cu scara de clasificare, dar ea înregistrează dacă o caracteristică sau o

acțiune este prezentă sau absentă (Gronlund).

Exemplu:

A urmat instrucțiunile ? Da Nu

A cooperat cu ceilalți ? Da

Nu

A cerut ajutor atunci cand a avut nevoie? Da Nu

A dus activitatea până la capăt? Da Nu

A făcut curat la locul de munca? Da Nu (Stoica, A., p.127)

Utilizarea listelor de control este benefica daca:

 se completeza cu X in dreptul raspunsului adecvat;

 pentru ca rezultatele sa fie relevante se folosesc si alte instrumente ( informatiile se completeaza );informatiile asupra comportamentului elevului se consemneaza in timpul activitatilor didactice , nu mult dupa aceea.

La limba si literatura romana pot fi notate observatii cu privire la:

 ritmul citirii si al scrierii,particularitati de pronuntie,tendinta spre raspunsuri sintetice sau analitice ;

 daca isi exprima sau nu dorinta de a raspunde;in ce masura se angajeaza in dialogul discutiei etc.;

 daca isi scrie intotdeauna temele sau neglijeaza (adesea,uneori), acest lucru,daca merge la biblioteca (rar,frecvent,uneori) .

Caietul de evaluare al elevului se doreste a fi instrumentul cu functii multiple,intre care:

 sa valorifice mai bine datele obisnuite;

 sa stimuleze observarea sistematica a comportamentului scolar al elevului;

 sa realizeze o legatura mai stransa intre scoala-elev-familie;

 sa propuna o imagine mai detaliata si evolutiva asupra rezultatelor scolare ale elevului;

 sa propuna solutii de interventie ameliorativa.

Grila de apreciere este un instrument de observare/evaluare in care se enumera o serie de actiuni pe care trebuie sa le realizeze elevul,de metode care trebuie aplicate.Fiecaruia din acesti itemi i se asociaza o scara de apreciere mai mult sau mai putin detaliata.

Scara care insoteste fiecare item consta intr-o serie de puncte de reper, de obicei de la noua la zece. Acestea sunt nivelurile de apreciere.

Instumentul/grila este insotit de indicatii/recomandari.

Aceste modalitati de inregistrare a informatiilor pot fi utilizate atat pentru evaluarea procesului,cat si a produselor realizate de catre elevi.Ele surprind atat obiective comportamentale ale domeniului cognitiv,cat si a domeniului afectiv si psihomotor.

” Scara de apreciere poate fi:

a) numerica: consta in atribuirea unui numar , variind intre 1 si 10, caracteristicii sau comportamentului observat;

b) alfabetica –utilizeaza litere in loc de cifre;

c) grafica- utilizeaza un segment de dreapta pentru a ilustra continuitatea atributului sau calitatii comportamentului vizat ;

d) apreciativa sau calitativa, care este probabil cea mai frecventa. Itemii grilei de apreciere pot fi insotiti de o serie de adjective sau de scurte expresii apreciative susceptibile sa ajute observatorul sa judece si care constituie astfel scara apreciativa:

 Nul , mediocru , bun , excelent;

 Deloc , destul , mult;

 Usor , mediu , puternic;

 Deloc , putin , destul , mult;

 Niciodata , rar , destul de des , adesea , totdeauna;

 Deloc , uneori , cu regularitate;

e) descriptiva: reuneste scara grafica cu cea apreciativa/calitativa.”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară” pag. 141)

Investigatia atat ca modalitate de invatare cat si ca modalitate de evaluare, ofera posibilitatea elevului de a aplica in mod creativ cunostintele insusite,in situatii noi si variate, pe parcursul unui interval mai lung sau mai scurt.Ea consta in solicitarea de a rezolva o problema teoretica sau de a realiza o activitate practica pentru care elevul este nevoit sa intreprinda o investigatie

( documentare,observarea unor fenomene,experimentare) pe un interval de timp stabilit.

Indeplineste mai multe functii:

 acumularea de cunostinte;

 exersarea unor abilitati de investigare a fenomenelor (de proiectare a actiunii

,alegerea metodelor , emiterea unor ipoteze, culegerea si prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor);

 exersarea abilitatilor de evaluare a capacitatii de a intreprinde asemenea demersuri.

Investigatia se poate realiza individual sau colectiv.Este de preferat ca rezultatele sa fie analizate cu clasa de elevi,pentru ca dascalul sa poata formula observatii,aprecieri si concluzii.

Este limitata la o ora de curs si solicita elevul in indeplinirea unei sarcini de lucru precise prin care isi poate demonstra in practica un intreg complex de cunostinte si de capacitati. Acest tip de activitate se preteaza in ciclul primar la disciplina Stiinte ale naturii, valorificand intuitia ca principiu pedagogic de baza la acest nivel.

Caracteristici esențiale ale investigației:

 ”reprezinta o posibilitate pentru elev de a aplica in mod creator cunostintele si de a explora situatii noi de invatare;

 urmareste formarea unor tehnici de lucru in grup si individual, precum si atitudini de toleranta , solidaritate , cooperare , colaborare;

 promoveaza interrelatiile in grup si deprinderi de comunicare;

 are un pronuntat caracter formativ;

 are un profund caracter integrator , atat pentru procesele de invatare anterioare , cat si pentru metodologia informarii si a cercetarii stiintifice , fiind in acest fel o modaliatate de evaluare foarte sugestiva , precisa , intuitiva si predictiva;

 are un caracter sumativ , angrenand cunostinte , priceperi , abilitati , si atitudini diverse , constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invatare;

 se pot exersa in mod organizat activitati de cercetare utile in formarea ulterioara si in educatia permanenta.

Evaluarea investigatiei –se realizeaza holistic , evidentiind:

-strategia de dezvoltare;

-aplicarea cunostintelor;

-corectitudinea inregistrarii datelor;

-abilitatea elevilor si prezentarea observatiilor si a rezultatelor obtinute;

-produsele realizate;

-atitudinea elevilor in fata sarcinii;

-dezvoltarea unor deprinderi de lucru sau individual /de grup.”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară” pag.159)

Portofoliul

”Portofoliul ,fiind un concept relativ recent in teoria si practica scolara din

tara noastra , nu beneficiaza inca de abordari temeinice.Ca atare , se poate afirma ca se afla inca in faza clarificarilor semantice.”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară”pag.143)”

I.T.Radu: ”Portofoliul reprezinta un instrument de evaluare complex, ce include experienta si rezultatele relevate prin celelalte metode de evaluare.„

C.Cucos:” Portofoliul se prezinta ca o metoda de evaluare complexa,longitudinala , proiectata intr-o secventa mai lunga de timp , care ofera posibilitatea de a se emite o judecata de valoare , bazata pe un ansamblu de rezultate.Acest instrument reprezinta o colectie din produse ale activitatii elevului , selectate de el insusi , structurate si semnificate corespunzator.Portofoliul ofera o imagine completa a progresului inregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat , prin raportarea la criterii formulate in momentul proiectarii.Acesta permite investigarea produselor elevilor , care , de obicei , raman neimplicate in actul evaluativ , reprezentand un stimulent pentru desfasurarea intregii game de activitati.Portofoliul se poate incadra intr-o evaluare sumativa , furnizand nu doar o informatie punctuala , intr-un anumit moment al achizitiilor elevului , ci chiar o informatie privind evolutia si progresele inregistrate de acesta in timp , alaturi de informatii importante despre preocuparile sale ”( C.Cucos , Pedagogie, Ed.Polirom , Iasi , 1998 ).

Portofoliul mai este cunoscut in literatura de specialitate si sub numele de “dosarul progresiv” sau “dosarul de invatare”. Iata cum este definit: “Dosarul progresiv: Port-documente continand trasee de invatare de catre elevi, mai ales asupra strategiilor utilizate si asupra evolutiei constatate, productii finale, totul din perspectiva competentelor identificate in prealabil.” (Louise M. Belair, L’evaluation dans l’ecole, Nouvelles practiques, ESF editeur, 1999).

Nicole Eliot: ,,Portofoliul este un instrument de evaluare pus in slujba invatarii elevului:Un portofoliu ,,povesteste” istoria unui elev care invata .“

.

Linda Allal , Bernadette Noel : ,,Portofoliul poate fi considerat ca un instrument care favorizeaza reflectii de ordin metacognitiv.Portofoliul se vrea o realizare unde elevul se implica si vizualizeaza progresul sau.”

Pompil si Leisignon :,,Evaluarea prin portofoliu contrabalanseaza o abordare foarte raspandita – realizata cu ajutorul testelor standardizate, care evalueaza elevii fara a tine seama de contextul de invatare.

Portofoliul este un instrument de evaluare care ,,povesteste istoria unui elev “ , cum il defineste Paulson.Din perspectiva acestei acceptiuni , a realiza un portofoliu inseamna a face o selectie transversala in documentele autentice care arata progresele elevului in invatare.Elevul participa la elaborarea portofoliului sau , ,contribuind , alaturi de

cadrul didactic, la selectia lucrarilor pe care el insusi le apreciaza ca fiind reprezentative pentru progresele sale. Portofoliul imbina functiile formativa si informativa ale evaluarii.

Portofoliul reprezinta “cartea de vizita” a elevului, prin care profesorul poate sa-i urmareasca progresul in plan cognitiv, atitudinal si comportamental la o anumita disciplina, de-a lungul unui interval de timp.

Aceasta “cartea de vizita” are o serie de caracteristici notabile:

 este un instrument de evaluare complex, integrator oferind posibilitatea de a emite o judecata de valoare ce reflecta evolutia elevilor;

 se proiecteaza de catre profesor si reuneste diferite instrumente de evaluare traditionale si alternative;

 sintetizeaza activitatea elevului de-a lungul timpului reprezentand astfel si o forma de evaluare sumativa a achizitiilor elevului si a preocuparilor sale;

Avantaje:

 elevii devin parte constienta a sistemului de evaluare;ei isi pot urmari si analiza propriul progres;

 elevii si profesorii isi pot comunica defectele , calitatile precum si zonele in care se poate imbunatati activitatea comuna;

 factorii de decizie , avand la dispozitie portofoliile elevilor, pot avea o imagine mai buna asupra a ceea ce se petrece in colectivul scolar;

Dezavantaje:

 nu poate fi repede si usor de evaluat;

 greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflecta creativitatea si originalitatea elevului.

Portofoliul se bazeaza pe adunarea mai multor produse ale unor activitati ale copiilor in legatura cu o tema data sau la o anumita materie.

Procesul de selectie a produselor activitatii copiilor este , intr-o oarecare masura, subiectiv.El permite surprinderea progresului inregistrat in timp de catre elev.Aceasta metoda incurajeaza elevul sa lucreze in ritm propriu, sa-si exprime parerile in legatura cu ceea ce face sau ar vrea sa faca , sa se implice in mod responsabil in activitatea de invatare , sa-si dezvolte capacitatea de autoevaluare.Pentru realizarea acestuia copilul apeleaza la cunostinte din cadrul mai multor discipline, realizand astfel corelatii intre informatiile cu care vine in contact. Portofoliul poate fi intocmit individual sau pe baza unor activitati desfasurate in echipa, ceea ce ajuta elevul sa comunice mai eficient , sa-si exprime si sa-si argumenteze parerea, sa se aprecieze in raport cu ceilalti membrii ai echipei.

Un portofoliu poate cuprinde:

 lista continutului acestuia;

 argumentatia care explica ce lucrari sunt incluse in portofoliu;

 lucrarile pe care le face elevul individual sau in grup;

 temele de zi, probleme rezolvate;

 observatii pe baza unor ghiduri;

 autoevaluari scrise de elevi sau de membrii grupului;

Intocmirea unui portofoliu presupune investigarea cat mai multor produse ale activitatii copiilor, care raman de obicei neimplantate in actul evaluativ, dar permitand in acest timp nu doar pregatirea stereotipa pentru textele de cunostinta.

Avantaje:

 promoveaza dezvoltarea globala a personalitatii prin valorificarea achizitiilor de la diferite discipline de studiu, prin integrarea cunostintelor, a capacitatilor, deprinderilor si atitudinilor, valorilor;

 stimuleaza responsabilitatea elevului, prin libertatea de selectare a temelor si a mijloacelor de realizare;

 evalueaza elevii in actiune/in procesul de invatare.

pune accent pe identificarea/formularea problemelor si apoi pe rezolvarea lor;

 incurajeaza autoevaluarea, gandirea, mai degraba decat memorarea sau recunoasterea unei informatii.

Ca metoda sau ca instrument de evaluare , portofoliul isi dovedeste utilitatea furnizand informatii esentiale deopotriva eseului , cadrului didactic si parintilor sau altor persoane interesate.El constituie o modalitate eficienta de comunicare a rezultatelor scolare si a progreselor inregistrate pe o perioada mai lunga de timp.

Portofoliul este un instrument de evaluare foarte flexibil , putand fi proiectat de fiecare cadru didactic , in functie de situatia particulara in care il va folosi.Acesta

trebuie sa adapteze intreaga activitate la nivelul obiectivelor programelor scolare. Elevii trebuie sa fie indrumati spre folosirea unor tehnici de alcatuire a portofoliului , care sa-i ajute sa-si organizeze si sa-si desfasoare munca independenta: fise de observatii , calendarul naturii , jurnalul clasei , colectia celor mai reusite compuneri , lucrari individuale sau de grup (afise , minireviste, programe pentru serbari scolare, invitatii , colaje , colectii, etc.).

Pentru a inregistra succes in demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilita o tematica care sa-l conduca pe elev la surse de informatii diferite de cele utilizate la scoala , precum si la forme de comunicare mai complexe.

Prin urmare , portofoliul stimuleaza creativitatea , ingeniozitatea si implicarea personala a elevului in activitatea de invatare , dezvoltand motivatia intrinseca a acestuia si oferind astfel cadrului didactic date esentiale despre personalitatea elevului ca individualitate in cadrul grupului.

In conceptia acelorasi autori, portofoliul:

 reprezinta un instrument de evaluare complex, ce include experienta si rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode de evaluare;

 urmareste progresul global inregistrat de elev, nu numai in ceea ce priveste cunostintele achizitionate pe o unitate mai mare de timp( semestru, an scolar , ciclu de invatamant) ci si atitudinile acestuia;

 reprezinta un mijloc de a valoriza munca individuala a elevului ,actionand ca un factor de dezvoltare a personalitatii;

 elevului i se rezerva un rol activ in invatare.

Un portofoliu cu tema „Toamna” poate sa cuprinda:

 caracterizarea anotimpului;

 picturi cu diferite activitati ale oamenilor toamna;

 poezii, ghicitori, cantece despre toamna;

 lucrari practice care se realizeaza in acest anotimp ;

 compozitii aplicative cu diferite materiale din natura;

 compuneri.

Elevii mei au imbogatit portofoliile cu foarte multe imagini reprezentative acestui anotimp, cu desene proprii, aflandu-se intr-o continua competitie unii cu altii.

Portofoliul reprezinta un veritabil ”portret pedagogic” al elevului relevand nivelul general de pregatire, rezultatele deosebite obtinute, interesele si aptitudinile demonstrate, capacitatile formate, atitudinile, constiinciozitatea, trasaturile de personalitate. Acesta este un instrument de evaluare care serveste deopotriva procesului de invatare de catre elev si informarii familiei.

De asemenea, portofoliul se dovedeste a fi un bun instrument de gestionare a invatarii pentru profesor, permitandu-i sa aiba o mai buna viziune asupra invatarii elevilor.Cercetarile in domeniu incearca sa demonstreze ca demersul portofoliului poate fi o metoda eficace in efortul de a asigura reusita scolara.

Proiectul

”Este o activitate mai ampla, ce permite o apreciere mai complexa si nuantata a invatarii, ajutand la identificarea unor calitati individuale ale elevilor. Este o forma de evaluare puternic motivanta pentru elevi, desi implica un volum de munca sporit- inclusiv activitate individuala in afara clasei.

Proiectul reprezinta o forma de evaluare complexa, ce conduce la aprecierea unor capacitati si cunostinte superioare, precum:

 insusirea unor metode de investigare stiintifice (cautarea si utilizarea bibliografiei necesare, a aparatelor de laborator, a dictionarului etc.);

 gasirea unor solutii de rezolvare originale;

 organizarea si sintetizarea materialului;

 generalizarea problemei;

 aplicarea solutiei la un camp mai vast de experiente;

 prezentarea concluziilor.

 capacitatea de a observa si de a alege metodele de lucru;

 capacitatea de a masura si de a compara rezultatele;

 capacitatea de a sublinia corespunzator bibliografia;

 capacitatea de a rationa si de a utiliza proceduri simple;

 capacitatea de a manevra informatia si de a utiliza cunostintele etc.”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară”pag.155)

Etapele realizarii unui proiect sunt, in general, urmatoarele:

” 1.alegerea temei;

2.planificarea activitatii :

– stabilirea obiectivelor proiectului

– formarea grupelor

– alegerea subiectului in cadrul temei proiectului de catre fiecare elev/grup

– distribuirea responsabilitatilor in cadrul grupului

– identificarea surselor de informare ( manuale, proiecte mai vechi, carti de specialitate , persoane sau institutii in domeniu);

3. cercetarea propriu-zisa;

4.realizarea materialelor;

5.prezentarea rezultatelor cercetarii si/sau a materialelor create;

6.evaluarea :

– cercetarii de ansamblu

– modului de lucru

– produsului realizat.

In general, un proiect poate avea urmatoarea structura:

I. Pagina de titlu , pe care, de obicei, se consemneaza date sintetice de identificare:tema proiectului , numele autorului , perioada in care s-a elaborat proiectul;

II. Cuprinsul proiectului, care prezinta titlul, capitolele, subcapitolele;

III. Introducerea , prezentarea cadrului conceptual;

IV. Dezvoltarea elementelor de continut;

V. Concluziile care sintetizeaza elementele de referinta desprinse in urma studiului temei respective , sugestii , propuneri;

VI. Bibliografia

VII. Anexe”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară pag.156)

Tipuri de proiecte

” 1. Proiecte disciplinare sau pluridisciplinare , al caror scop principal este prelungirea si aprofundarea , imbogatirea activitatii de invatare , realizata in clasa , prin lectii;

2 .Proiecte cu caracter socio-cultural , desfasurate in afara orelor de clasa (realizari de spectacole, excursii tematice , proiecte comunitare etc.).

Punctul de plecare in realizarea unui proiect este o tema de cercetare bine precizata si care urmeaza sa fie realizata prin imbinarea cunostintelor teoretice cu activitatea practica.El poate lua forme variate in functie de natura activitatii, de gradul de complexitate a temei, de varsta scolara.”(M.Manolescu:”Evaluarea școlară

”pag 158)

Avantaje:

 nu solicita cunostinte avansate;

 prin modul de realizare ( in echipe) poate antrena si elevii mai putin pasionati;

 implica un numar mare de elevi in activitati complexe, ce presupun colectare de date intr-un mod original;

 formeaza la elevi abilitati de lucru in cadrul unei echipe- responsabilizarea lor.

Autoevaluarea

Are drept scop sa-i ajute pe elevi:

 sa-si dezvolte capacitatile de autocunoastere si de autoevaluare;

 sa compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele invatarii si de standardele educationale;

 sa-si dezvolte un program propriu de invatare;

 sa-si autoevalueze si sa-si valorizeze atitudini si comportamente.

Autoevaluarea este o forma de organizare si apreciere reprezentand expresia unei motivatii launtrice fata de invatare.Ea are efect formativ si se raporteaza la

diferite capacitati ale elevului in functie de progresul realizat si de dificultatile pe care le intampina.

Elevul are nevoie sa se autocunoasca,fapt cu multiple implicatii in plan motivational.El trebuie sa aiba un program propriu de invatare,sa-si autoaprecieze,valoreze si sa-si puna in valoare propriile atitudini.Sarcina cadrului didactic este de a pregati elevii pentru autoevaluare,de a-i face sa inteleaga criteriile dupa care isi apreciaza propria activitate.Informatiile obtinute in urma autoevaluarii pot fi folosite pentru a le compara cu cele ale colegilor,pentru a le prezenta periodic parintilor si pentru a-si completa portofoliul sau.

O modalitate de evaluare cu largi valente formative o constituie autoevaluarea elevilor.Autoevaluarea poate sa porneasca de la autoaprecierea verbala si autonotarea supravegheata eventual de invatator.

Componentele evaluarii:

 elevul isi poate dezvolta abilitatile de autoevaluare in cazul in care profesorul va demonstra o atitudine binevoitoare fata de el,incredere in fortele lui,dorinta de a-l ajuta sa invete pe toate caile posibile;

 este important ca elevul sa poata sa-si dea o caracterizare succinta,sa-si poata autoregla activitatea de instruire.Baza activitatii de autoevaluare include:dezvoltarea unei atitudini critice fata de sine,activizarea proceselor de gandire,organizarea eficienta a activitatilor mintale si practice;

 educarea nivelului realist de cerinte a elevilor , a abilitatilor de autoevaluare necesita un nivel inalt al acestui proces , formarea caruia cere eforturi si timp.

Tinand cont de importanta capacitatii de autoapreciere , de implicatiile acestuia in intreaga dezvoltare a a personalitatii , invatatorul are datoria sa acorde o atentie deosebita educarii la elevi a unor deprinderi corecte de evaluare si

autoevaluare a potentialului intelectual , de vointa si de caracterul propriu , ,cat si al celorlalti colegi.

Educarea si stimularea gandirii critice la varsta scolara,constituie fundamentul psihopedagogic al succesului acestora la invatatura,atasamentul lor fata de scoala si colectiv,al devenirii lor general-umane pe o linie pozitiva.

Metodele alternative de evaluare au rolul de a completa evaluarea facuta in cadrul activitatilor si de a oferi o viziune completa a copilului,indeplinandu-si rolul de mecanism reglator.Ele trebuie folosite in scopul de a-i pune pe elevi in situatii variate de invatare,au in vedere toate tipurile de rezultate scolare (cunostinte , capacitati , competente ). Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităților elevilor.

Problematica modalităților de evaluare rămâne deschisă, putând fi continuu îmbunătățită și diversificată. Scopul comun, de care trebuie să se țină cont, este cel de dezvoltare a capacității de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare și corectare mai mult decât de sancționare.

Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfășurat în școală. Ea trebuie să fie formativă, situativă și să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune mișcare și de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de tehnici cât mai diverse.

Cunoașterea rezultatelor, a criteriilor de evaluare, îi face pe indivizi mai conștienți și îi motivează să se implice în sarcină.

Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficiența evaluărilor școlare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acțiunilor valorizatoare și pe stimularea capacității de autoevaluare.

BIBLIOGRAFIE:

 Cerghit Ioan-“Metode de invatamant”,ed.aIIIa,Bucuresti,E.D.P.,1997

 Cucos C-“Pedagogie”,Ed.Polirom,1996

 Louise M. Belair, L’evaluation dans l’ecole, Nouvelles practiques, ESF

editeur, 1999).

 Manolescu Marin-“Evaluarea scolara-metode,tehnici,instrumente”,Ed.Meteor

Press,Bucuresti,2005

 Morissette D.-„Les examens de randament scolaire”,Les Presses de l

Universite Lavol,1993

 Radu , I.T. , ,, Evaluarea in procesul didactic “, E.D.P. , Bucuresti , 2000

 Ungureanu Dorel,Teroarea creionului roșu,Ed. Universității de

Vest,Timișoara,2000

 Vogler Jean, Evaluarea in invatamantul preuniversitar,2000

Capitolul 4.

Managementul clasei în învățământul simultan

-aplicații și cercetări

4.1.Ipoteza in cercetarea pedagogica

Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare,pe baza careia cunoastem,amelioram sau inovam fenomenul educational.

Aceasta lucrare cu titlul ,,Metode alternative de evaluare in ciclul primar- aplicații pentru managementul clasei în învățământul simultan” doreste sa surprinda impactul metodelor alternative de evaluare la nivelul elevilor atât în situația unui învățământ simplu cât și în cea a unui învățământ simultan

.Pentru aceasta am urmarit sa surprind punctele slabe si punctele tari ale acestor metode moderne de evaluare încercând să găsesc cele mai eficiente forme de organizare a clasei atât în regim simultan cât și în cel simplu.

In ceea ce priveste formularea ipotezei,avem in vedere ca prin cercetarea noastra urmarim modelul ei (confirmarea sau infirmarea eficientei unei schimbari pe care am putea-o introduce in procesul instructiv-educativ,ori simpla constatare a unei situatii )prin date,fapte masurate.

Aceasta cercetare a pornit de la urmatoarea ipoteza:

Folosirea cu eficiență a metodelor alternative de evaluare este strâns corelată cu tipul de instrumente folosite în realizarea managementului colectivului de elevi,indiferent de forma de organizare a acestuia(condiții simultane sau clasă simplă).

„…nu există un singur mod în care elevii învață și cu atât mai puțin nu există un singur mod în care aceștia să fie învățați” (Ioan Cerghit)

4.2.Obiectivele cercetării de față sunt următoarele:

 Aplicarea metodelor alternative de evaluare în condiții diferite de organizare a colectivului de elevi;

 Identificarea unor forme de eficientizare a managementului clasei pe toate

dimensiunile(ergonomic,psihologic,social,normativ,operațional,inovator.)

 Inregistrarea,monitorizarea si compararea rezultatelor obținute de elevii clasei simple și a celei în regim simultan în urma aplicării metodelor alternative de evaluare;

 Analiza climatului educational,a climatului interpersonal,a motivatiei si satisfactiei in activitatea didactica,a factorilor care stimuleaza sau franeaza formularea unei judecati de valoare corecte.

4.3.Organizarea cercetariiI

Perioada de studiere: Pe parcursul anului scolar 2013-2014 la clasa pregătitoare

Locul de desfăș urare: Școala Gimnazială Nr. 1 Frumușani, jud. Călărași

Subiectul :Esantioanele de studiu au fost compuse din -20 elevi (clasa pregătitoare

În vederea demonstrării ipotezei cercetării am aplicat la ambele clase (simultan clasele preg. + I și clasa pregătitoare)metode alternative de evaluare(proiectul și portofoliul) abordând în moduri diferite atât activitățile cât și forma de organizare a colectivelor de elevi .Deasemenea ,pe baza observațiilor directe,folosind o altă metodă alternativă de evaluare și anume observația sistematică, am putut surprinde manifestarea comportamentală a elevilor identificând astfel tât aspectele pozitive cât și cele negative în ceea ce privește eficiența acestor metode.

Descrierea colectivelor de elevi:

I. Simultan (Clasele Pregătitoare și I)

Clasa Pregătitoare este formată din 11 elevi:3 fete și 8 băieți.Elevii au vărste cuprinse între 6 și 7 ani .Grupul este unul omogen ca nivel de dezvoltare intelectuală,și ca mediu de proveniență.Toți elevii au frecventat grădinița în anul școlar anterior.

Clasa I este formată din 9 elevi:6 fete și 3 băieți.Elevii au vârste cuprinse între 7 și 8 ani.Nivelul de dezvoltare intelectuală diferă de la un copil la altul. Din grupul de elevi face parte și o fetiță care nu a frecventat Clasa Pregătitoare și care a fost înscrisă direct în clasa I fiindu-i destul de greu să țină pasul cu ceilalți copii în ceea ce privește asimilarea cunoștințelor și formarea deprinderilor citit –scrisului.

Unii dintre ei au posibilități materiale satisfăcătoare,alții au posibilități reduse,elevii provenind din familii de muncitori,cu studii elementare și medii,care manifestă interes pentru creșterea și educarea lor,menținând permanent legătura cu școala,răspunzând solicitărilor cadrelor diadctice în ceea ce privește procesul instructiv-educativ.

II. Simplu (Clasa Pregătitoare)

Clasa Pregătitoare este formată din 12 copii:6 fete și 6 băieți.Este un grup omogen atât ca vârstă și nivel de dezvoltare intelectuală cât și ca mediu de proveniență. Mulți dintre ei au posibilități materiale reduse

,provenind din familii de muncitori cu studii elementare sau fara studii. Părinții copiilor mențin legătura cu școala răspunzând solicitărilor cadrelor didactice în ceea ce privește procesul –instructiv –educativ.

Clasele de elevi realizează cu succes anumite sarcini în funcție de natura și de dificultatea lor sau de potențialul intelectual al elevilor. Ambianta in care se desfasoara activitatea este una deosebita , bazata pe cooperare, pe munca in echipa si exprimarea libera a propriilor pareri, precum si pe incurajarea dezvoltarii personalitatii fiecaruia.De aceea, comunicarea dintre invatator si elevi se face in ambele sensuri.

Descrierea cercetarii

Activitatea de cercetare a constat in urmatoarele etape:

 Stabilirea colectivelor la care se realizează cercetarea;

 Analiza Curriculumu-lui Național;

 Stabilirea instrumentelor de evaluare;

 Planificarea activităților evaluative;

 Identificarea instrumentelor de management a colectivului;

 Aplicarea metodelor alternative de evaluare la colectivele de elevi;

 Centralizarea și prelucrarea datelor;

 Concluzii

Cum evaluăm?

Managementul clasei de elevi –aplicații

Pentru a identifica răspunsuri adecvate la această întrebare este necesar să ne orientăm reflecția asupra metodelor, tehnicilor și instrumentelor pe care le valorificăm în cadrul demersului evaluativ, astfel încât și acesta (nu numai actul predării și al învățării) să se poată caracteriza prin atributele: atractiv, incitant, stimulativ, eficient.

Pentru aceasta este nevoie de un bun management al clasei ce pornește de la o planificare și o organizare riguroasă a activităților,valorificând toate resursele pedagogice:umane,materiale,informaționale

În realizarea planificării la clasele pregătitoare și I am urmărit ca unitățile tematice să coincidă,astfel încât procesul instructiv-educativ să se realizeze ținând cont de nevoile elevilor. Deasemenea, în cadrul „Întâlnirilor de dimineață”,abordând aceeași temă, am pus accent pe dezvoltarea comunicării orale.Acest lucru a fost posibil și datorită faptului că noua metodologie pentru clasele pregătitoare,I și a II-a,presupune o nouă abordare a activităților(activitatea durează 35 min.+10 min. activitate recreativă în completare,predare integrată,pe unități tematice).

Deasemenea,pentru desfășurarea activităților în condiții optime este necesară crearea unui mediu ambiental propice școlarilor de vârste mici.

Astfel,pentru fiecare clasă am ales câte o mascota,

Clasa I-„Albinuțele”

Clasa pregătitoare-„Ursuleții”

-am stabilit împreună cu elevii un set de reguli,

-am amenajat sala de clasă într-un mod atractiv și stimulativ.

Aceste atribute trebuie să caracterizeze și evaluarea elevilor,învățătorul trebuind să aleagă pentru aceasta cele mai potrivite metode,tehnici și instrumente de evaluare.

Pentru realizarea cercetării,am aplicat la clasele pregătitoare și I(simultan)metodele alternative( proiectul și portofoliul) ,alegând teme comune ambelor clase.Sarcinile au fost diferențiate,în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale fiecărui elev. Am organizat colectivele de elevi în moduri diferite pentru a analiza comportamentul acestora(observarea sistematică) și a identifica cele mai eficiente instrumente de management al clasei.La finalul proiectului/portofoliului am făcut o analiză comparativă a rezultatelor obținute la clasă simultană cu cele obținute la clasa simplă pentru a demonstra eficacitatea acestei metode moderne de evaluare.

PROIECTUL

Clasele I și Pregătitoare

Tema :„Primăvară,bine ai venit!”

Discipline: Comunicare în limba română Matematică și explorarea mediului Arte vizuale și abilități practice Dezvoltare personală

Muzică și mișcare

Planificarea timpului:2 săptămâni

Scopul:

 Îmbogățirea cunoștințelor elevilor cu privire la caracteristicile anotimpului primăvara;

 Dezvoltarea unor competențe specifice diverselor discipline de învățământ ;

 Dezvoltarea operațiilor gândirii, a atenției și a memoriei voluntare, a spiritului de observație, a spiritului de muncă independentă / în echipă, a limbajului verbal și scris, precum și a imaginației creatoare;

 Educarea atitudinilor ecologice.

COMPETENȚE INTEGRATE:

OBIECTIVELE PROIECTULUI

-Să realizeze cel puțin două compoziții simple, folosind materiale diverse;

-Să reproducă cântecul însușit intuitiv „Copăcelul din grădină”, interpretând corect

-Să -și însușească cel puțin trei norme de conduită în raport cu mediul înconjurător, pe baza

experienței personale și a întrebărilor adresate de învățătoare;

Resurse -umane: elevii claselor pregătitoare și I,învățătoare,părinți

-materiale: hârtie colorată, lipici, foarfecă, acuarelă, aparate audio – video (casetofon, laptop, videoproiector , și prezentări ppt. despre caracteristicile anotimpului primăvara ,album fotografic, aparat foto

-procedurale: observația dirijată, conversația euristică, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea,jocul didactic, observarea, cântarea în colectiv, audiția , metoda fonetică, analitico-sintetică

Forme de organizare:frontal individual,pe grupe, în perechi

Realizarea proiectului:

Finisarea și redactarea:

Sunt elaborate produsele proiectului: postere, afișe, colecții, desene, grafice, compoziții

plastice.

Valorificarea pedagogică a proiectului:

Prezentarea:

Se prezintă în fața colectivului de elevi rezultatele / produsele obținute.

Lucrări individuale

Lucrări de grup

Lucrare colectivă

Lucrări în perechi

Produsele elevilor din școala noastră „Cumpără ceva și astfel vei ajuta!”

În urma vânzării produselor confecționate de elevi am reușit să strângem fonduri pentru a ajuta două familii cu situații financiare precare.

Autoevaluarea și evaluarea proiectului: Instrumente de evaluare folosite:

-observații;

-măsurarea nivelului de participare;

-analiza documentelor;

-discuții de grup cu elevii;

-aprecieri verbale

Se realizează un demers metacognitiv (de ordin cognitiv și social)

-sunt evidențiate elementele pozitive și dificultățile întâmpinate;

-se emit sugestii pentru proiectele viitoare;

-se identifică activități pentru continuarea proiectului;

-se fac cunoscute rezultatele obținute,atât în spațiul școlar cât și public.

TEHNICI DE EVALUARE:

a) Secvențială:

 probe orale: evidențierea aspectelor legate de tema, ghicitori, explozia stelara, convorbire, interviul, observarea curenta, verificarea. : ciorchinele, brainstorming-ul, explicația, conversația, problematizarea, munca pe grupe, jocul de rol, turul galeriei.

 probe scrise: fise, labirint

 probe practice: act. experimentale, observarea sistematică, autoevaluarea

b) Finală

 Expoziție cu lucrările realizate pe parcursul proiectului

 CD, album cu poze din activitățile desfășurate pe parcursul derulării proiectului

 Realizarea materialelor pentru mediatizarea proiectului

Rezultate obținute:

Rezultatele proiectului au fost următoarele:

CLASA I:FB:6 copii

B-2 copii

S-1 copil

6

5

4 FB

3 B

2 S

1

0

CLASA PREGĂTITOARE:11 elevi

Deoarece elevii din clasa pregătitoare nu sunt ierarhizați am folosit o scală de evaluare din două trepte:realizat și în curs de realizare pentru fiecare obiectiv propus.Astfel am ajuns la următoarele rezultate:

OBIECTIVE REALIZATE:8 elevi

OB. ÎN CURS DE REALIZARE:3 elevi

8

7

6

5 OBIECTIV REALIZAT

4

ÎN CURS DE

3 REALIZARE

2

1

0

Pe parcursul anului școlar 2012-2013 am aplicat metoda proiectului la clasă simplă (clasa pregătitoare) reușind astfel ,pe baza observațiilor directe ,să fac ulterior analiza comparativă a rezultatelor obținute cu cele de la clasa simultană. Am folosit același proiect interdisciplinar(„Primăvară,bine ai venit!”) ,abordând aceleași forme de organizare și instrumente de evaluare.

Clasa Pregătitoare

Tema :„Primăvară,bine ai venit!”

Discipline: Comunicare în limba română Matematică și explorarea mediului Arte vizuale și abilități practice Dezvoltare personală

Muzică și mișcare

Planificarea timpului:2 săptămâni

Scopul:

 Îmbogățirea cunoștințelor elevilor cu privire la caracteristicile anotimpului primăvara;

 Dezvoltarea unor competențe specifice diverselor discipline de învățământ ;

 Dezvoltarea operațiilor gândirii, a atenției și a memoriei voluntare, a spiritului de observație, a spiritului de muncă independentă / în echipă, a limbajului verbal și scris, precum și a imaginației creatoare;

 Educarea atitudinilor ecologice.

COMPETENȚE INTEGRATE:

OBIECTIVELE PROIECTULUI

CLASA PREGĂTITOARE

-Să enumere cel puțin cinci caracteristici ale anotimpului primăvara, pe baza exeriențelor personale și a imaginilor / filmelor prezentate

-Să formuleze cel puțin câte două răspunsuri scurte și corecte la întrebările formulate de învățătoare pe marginea textelor audiate, pe baza imaginilor prezentate;

-Să enumere cel puțin câte trei cuvinte care conțin sunetele „a, e,o” în poziție inițială și finală, pe baza exemplelor date;

-Să realizeze cel puțin două compoziții simple, folosind materiale diverse;

-Să reproducă cântecul însușit intuitiv „Copăcelul din grădină”, interpretând corect

-Să -și însușească cel puțin trei norme de conduită în raport cu mediul înconjurător, pe baza

experienței personale și a întrebărilor adresate de învățătoare;

Resurse -umane: elevii claselor pregătitoare și I,învățătoare,părinți

-materiale: hârtie colorată, lipici, foarfecă, acuarelă, aparate audio – video (casetofon, laptop, videoproiector , și prezentări ppt. despre caracteristicile anotimpului primăvara ,album fotografic, aparat foto

-procedurale: observația dirijată, conversația euristică, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea,jocul didactic, observarea, cântarea în colectiv, audiția , metoda fonetică, analitico-sintetică

Forme de organizare:frontal individual,pe grupe, în perechi

Realizarea proiectului:

. Finisarea și redactarea:

Sunt elaborate produsele proiectului: postere, afișe, colecții, desene, grafice, compoziții

plastice.

Valorificarea pedagogică a proiectului:

Prezentarea:

Se prezintă în fața colectivului de elevi rezultatele / produsele obținute.

Elevii au reacționat pozitiv la toate activitățile desfășurate,realizând majoritatea

obiectivelor propuse.

Rezultatele evaluării

Deoarece elevii din clasa pregătitoare nu sunt ierarhizați am folosit o scală de evaluare din două trepte:(realizat și în curs de realizare) pentru fiecare obiectiv propus.Asfel am ajuns la următoarele rezultate:

CLASA PREGĂTITOARE:12 elevi

OB.REALIZATE:9 elevi

ÎN CURS DE REALIZARE:3 elevi

10

8

REALIZAT

6

4 ÎN CURS DE

REALIZARE

2

0

Avantajele și dezavantajele folosirii metodei proiectului atât la simultan cât și la simplu.

Avantaje

-.în cazul ambelor clase a predominat forma de organizare pe grupe . Astfel:

-a crescut timpul de participare activă a fiecărui elev;

-elevii au învățat unii de la alții;

-a crescut încrederea în sine a participanților;

-activitatea a fost mai dinamică decât cea în perechi sau individuală;

-au crescut șansele ca măcar un elev din grup să poată rezolva problemele care survin;

-munca în grup este mai relaxantă decât cea în perechi sau individuală.

Dezavantajul a fost gălăgia inevitabilă atunci când mai mulți elevi vorbeau în același

timp.

PORTOFOLIUL

Un portofoliu este o colecție a muncii realizate de copil, care reflectă învățarea și dezvoltarea lui pe o perioadă de timp. Acesta poate oferi o dovadă a progresului în procesul de învățare într-o arie curriculară/ o materie, având un subiect sau o temă. Poate fi sub forma unui dosar, a unui album, dar și a unei cutii, în care sunt păstrate obiecte realizate de copil, fotografii, notițe, înregistrări, teste, desene, proiecte, înregistrări audio și video etc. Am utilizat această metodă alternativă de evaluare încercând astfel să spun povestea „călătoriei în învățare ― a fiecărui copil, eforturile, progresul și realizările lui. Deasemenea ,prin abordarea integrată a domeniilor am facilitat formarea și exersarea abilităților copiilor de a realiza conexiuni care să reprezinte lumea reală cât mai exact posibil.

Pentru fiecare unitate tematică în parte elevii fiecărei clase au adunat in portofoliile lor diverse materiale(desene ,picturi,fișe de lucru,colaje,fotografii, etc.) care i-au reprezentat , subliniind atitudinea si interesul fata de domeniul abordat. Exemplu:

Tema:„Toamna”

Domenii integrate:Comunicare în limba română,Matematică și explorarea mediului,Dezvoltare personal,Arte vizuale și abilități practice

Scopul: Îmbogățirea cunoștințelor elevilor cu privire la caracteristicile anotimpului

toamna;

Pentru a realiza evaluarea fiecărei piese din portofoliu ,la clasa pregătitoare am ales o scală de evaluare din două trepte (realizat,în curs de realizare) pentru fiecare indicator în parte.Deasemenea am analizat nivelul de competență a elevului,prin raportarea produselor realizate la scopul propus.

SCOP/ Îmbogățirea cunoștințelor elevilor cu privire la caracteristicile anotimpului toamna;

Rezultate obținute în urma centralizării datelor:

CLASA I FB: 6 elevi B:1 elev

S:1 elev

6

5

4 FB

3 B

2 S

1

0

CLASA PREGĂTITOARE(simultan)

OB.REALIZATE:8

ÎN CURS DE REALIZARE: 3

8

7

6

5 OB.REALIZAT

4

ÎN CURS DE

3 REALIZARE

2

1

0

CLASA PREGĂTITOARE (SIMPLU)

OB.REALIZATE: 9

OB.ÎN CURS DE REALIZARE:3

10

8

6 OB.REALIZAT

4 ÎN CURS DE

REALIZARE

2

0

Avantajele folosirii metodei portofoliului:

 Elevii au avut un ritm propriu , stimulând implicarea activă in sarcinile de lucru si dezvoltand capacitati de autoevaluare.

 Portofoliile elevilor au oferit o imagine completa a progresului inregistrat de

fiecare elev de-a lungul intervalului de timp , prin raportarea la criterii formulate in momentul proiectarii.

 Am incadrat aceasta metoda de evaluare intr-o evaluare sumativa , furnizand nu doar o informatie punctuala , intr-un anumit moment al achizitiilor elevului si chiar o informatie privind evolutia si progresele inregistrate de acesta in timp, alaturi de informatii importante despre preocuparile sale.

 Deasemenea ,prin analiza acestor portofolii ,părinții au putut primi informații despre copii și au putut vedea diferite lucrări pe care aceștia le-au realizat în cadrul activităților desfășurate în școală.

 Evaluarea acestui portofoliu a fost eliberata in mare parte de tensiunile si de tonusul afectiv-negativ care insotesc formele traditionale de evaluare , evaluarea devenind astfel motivanta si nu stresanta pentru elev.

Ca si dezavantaje in evaluarea portofoliului au fost:

 nu a putut fi repede si usor de evaluat;

 a fost foarte greu de apreciat conform unui barem strict , deoarece a reflectat creativitatea si originaliatatea elevului;

 s-a intins pe o perioada foarte lunga de timp.

OBSERVAȚII DIRECTE ASUPRA COMPORTAMENTULUI ELEVILOR ÎN

TIMPUL PROIECTULUI ȘI PORTOFOLIULUI

Pe parcursul proiectului și portofoliului am încercat să surprind reacțiile elevilor în diferitele forme de organizare a colectivului de elevi spre a surprinde aspectele pozitive dar și cele negative ale fiecareia din aceste abordări. Pentru realizarea acestui lucru am apelat la o lată metodă foarte eficientă și anume observarea sistematică a comportamentelor elevilor(observare directă,colectivă).Am avut în vedere identificarea relațiilor interacționale din clasă având în vedere dimensiunea ergonomică și cea psihologică în procesul de învațare- evaluare .

Activitatea frontală

Activitatea pe grupe

sau subgrupe(omogene)

De altfel am organizat colectivele în subgrupe eterogene:

Grupa II

Grupa III

-munca în grup a fost mai relaxantă decât cea în perechi sau individuală.

timp

Dezavantajul a fost gălăgia inevitabilă atunci când mai mulți elevi vorbeau în același

Activitatea individuală

Dar și într-un mod clasic în orele de

comunicare în limba română sau matematică

Avantajele folosirii metodei observației sistematice:

 am putut urmări comportamentele elevilor în diferite situații (organizarea colectivelor de elevi,interrelațiile de grup etc.)pentru a alege cele mai bune instrumente de management al clasei atât la clasă simplă cât și la cea simultană;

 am observat în mod direct interesul și atitudinea elevilor față de învățare;

 am reușit să obțin informații importante cu privire la eficiența altor metode de evaluare

cum sunt proiectul și portofoliul;

Dezavantaje:

• observația sistematică necesită timp, atât pentru organizarea cadrului adecvat, cât și pentru observația propriu-zisă;

4.4.Analiza datelor obținute si interpretarea rezultatelor

În cazul ambelor clase, aceste metode au avut un impact pozitiv asupra elevilor oferindu-le posibilitatea de a-si valorifica potentialul real de invatare , determinand activizarea optima a elevilor atat in plan intelectual , cat si atitudinal.

Potentialul formativ al acestor metode rezida din faptul ca exerseaza abilitatile practic aplicative ale elevilor , asigurand o clarificare conceptuala mai buna si o corecta integrare a lor in sistemul curricular.

În cadrul proiectului și al portofoliului s-au promovat interrelatiile de grup si deprinderile de comunicare , copiii explorand situatii noi de invatare . Cu ajutorul observării sistematice am putut analiza comportamentele elevilor în diferite situații educaționale pentru a-mi permite alegerea celor mai potrivite instrumente de management a colectivelor de elevi.

Avantajele și dezavantajele folosirii metodelor alternative de

evaluare atât la simultan cât și la simplu.

 au stimulat implicarea activă în sarcină a elevilor, aceștia fiind mai conștienți de responsabilitatea ce și-o asumă;

 au a s i gu r at o m a i b u n ă p u n e r e î n p r a c t i c ă a c u n o ș t i n ț e l o r , e x e r s a r e a p r i c e p e r i l o r ș i capacităților în variate contexte și situații;

 au a s i gu r at o m a i b u n ă c l a r i f i c a r e c o n c e p t u a l ă ș i o i n t e g r a r e u ș o a r ă

a c u n o ș t i n ț e l o r asimilate în sistemul noțional, devenind astfel operaționale;

 p o r t o f o l i u l mi – a o f e r it o p e r s p e c t i v ă d e a n s a m b l u a s u p r a activității elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depășind neajunsurile altor metode tradiționale de evaluare cu caracter de sondaj în materie și între elevi;

 au asigurat un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de i n d i v i d u a l i z a r e a s a r c i n i l o r de l u c r u p e n t r u f i e c a r e e l e v , v a l o r i f i c â n d și s t i m u l â n d potențialul creativ și originalitatea acestuia;

 au redus factorul stres în măsura în care învățătorul este un consilier, iar evaluarea a r e ca s c o p î n p r i m u l r â n d

î m b u n ă t ă ț i r e a a c t i v i t ă ț i i și s t i m u l a r e a e l e v u l u i ș i n u sancționarea cu orice preț, activitățile de evaluare cuprinzând materiale elaborate de-alungul unui interval mai mare de timp

În ceea ce privește managementul clasei în învățământul simultan,în urma observațiilor directe am constatat că ,prin gruparea sub alte forme decât cea tradițională,elevii au putut:

• să învețe să se cunoască și să se respecte reciproc(interrelații de grup);

• să lucreze împreună pentru realizarea anumitor sarcini de lucru, proiecte etc.;

• să comunice eficient;

• să își exprime propriile păreri și sentimente;

• să valorizeze diferențele individuale;

• să rezolve situații conflictuale;

• să-și asume responsabilități;

• să ia decizii etc.

De asemenea ,formarea grupelor eterogene de elevi, mai ales în condițiile învățământului simultan,a generat situații educaționale schimbătoare,benefice pentru elevi .

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Din prelucrarea datelor obtinute in urma aplicarii metodelor alternative de evaluare(proiectul , portofoliul și observarea sistematică) atât la clasa cu regim simultan cât și la cea simplă reiese faptul ca în cazul ambelor clase pregătitoare

procentul obiectivelor realizate este unul crescut,de peste 72% ceea ce înseamnă că aplicarea acestor metode alternative de evaluare este una favorabilă învățării

,dezvoltării creativității și a interrelațiilor de grup indiferent de forma de organizare a

claselor(simultan,simplu).

De asemenea,prin observațiile directe realizate pe tot parcursul aplicării metodelor alternative de evaluare(proiectul,portofoliul)atât la clasa simultană cât și la cea simplă și prin crearea unor condiții diferite de învățare și de organizare a colectivelor de elevi (managementul clasei)am descoperit cu plăcere comportamente ce sugerau satisfacție,entuziasm,interes,spirit de echipă,socializare,exprimare liberă ceea ce înseamnă că evaluarea s-a putut caracteriza prin atributele: atractiv, incitant, stimulativ, eficient așa cum mi-am propus la începutul cercetării mele.

BIBLIOGRAFIE:

 Abernot Yvan ,Les methodes d”evaluation scolaire.Techniques actuelles et

innovations,Bordas,Paris,1996

 Iucu Romiță:„Managementul clasei de elevi”-2005

 Iucu R., M. Manolescu-”Pedagogie”

 Marin Manolescu-“Evaluarea scolara-metode,tehnici,instrumente”,Ed.Meteor

Press,Bucuresti,2005

 Manolescu Marin (coord),Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa

pregătitoare

 Molan Vasile:„Managementul Învățământului simultan”-2006

 „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competentelor cheie la școlarii mici”-ICOS,2013

Capitolul 5.

Concluziile cercetării

În urma aplicării metodelor alternative (proiectul,portofoliul,observarea sistematică)am constatat ca acestea au contribuit substanțial la dezvoltarea competențelor cheie la școlarii mici atât la simultan cât și la simplu..

De asemenea , s-a inregistrat si un grad mai mare de motivare si de implicare activa din partea elevilor in actul invatarii.

Pe parcursul investigatiei am constatat ca utilizarea unor instrumente de management potrivite ambelor organizări a claselor(simultan ,simplu),combinate cu aplicarea metodelor alternative de evaluare (fără excluderea bineînțeles a celor tradiționale)nu este numai necesara , dar este si eficienta in ridicarea nivelului de pregatire scolara , realizata prin implicarea directa a individului in propria sa formare .

Din prelucrarea datelor obtinute in urma aplicării metodelor alternative de evaluare în condiții diferite de organizare a claselor(simultan,simplu) se poate observa că elevii ambelor clase au obtinut un procent la fel de mare ceea ce confirma ipoteza

-Un bun management al clasei(simplu,simultan) duce la creșterea eficienței metodelor alternative deci și a randamentului școlar- .

Pentru a asigura o eficiență sporită lecției,este necesară realizarea unei corelări strânse între conținutul lecțiilor predate și strategiile didactice utilizate , cu metodele și tehnicile de evaluare,știut fiind faptul că în lecție accentul se pune pe predarea- învățarea-evaluarea conținuturilor,pe formarea și informarea intelectuală a elevilor,pe asigurarea transferului de cunoștințe. Toate acestea depind în mare măsură de alegerea cu abilitate de către cadrul didactic a unor instrumente de management care să vină în sprijinul elevilor.

O atenție deosebită a fost acordată optimizării relației învățător-elev și elev-

elevi,utilizându-se o gamă variată de procedee,tehnici menite să contribuie la

eliminarea blocajelor de comunicare,la sudarea colectivelor de elevi ,la dezvoltarea

capacității micilor școlari de a comunica,de a analiza.

Metodele și tehnicile moderne de evaluare utilizate au contribuit la dezvoltarea competențelor din toate domeniile,de aici și importanța actului evaluativ prezentată de Yvan Abernot(1996)

 „Evaluarea școlară nu este decât un mijloc în slujba progresului elevului,nu un scop în sine;

 Evaluarea trebuie să fie în slujba procesului educativ și integrată acestuia.

 Evaluarea trebuie să aprecieze înainte de toate drumul parcurs de elev:a făcut progrese sau nu?

 Evaluarea trebuie să stimuleze activitatea elevului și să faciliteze progresul său.

 Pentru a evalua corect ,profesorul trebuie să fie neutru și obiectiv pe cât

posibil.

 A evalua un elev înseamnă a-i transmite informații utile.

 Evaluarea trebuie să-l ajute pe elev toată viața.

 Evaluarea trebuie să fie în serviciul copilului;ea trebuie să-l ajute să-și construiască viitorul.”

Evaluarea trebuie să se adreseze unei ființe în devenire,în creștere,care n-a

încheiet procesul de dezvoltare elevilor

Fiecare dintre metodele prezentate detine anumite limite si avantaje.Important este ca fiecare cadru didactic sa le cunoasca , sa le adapteze și să le aplice în activitatea didactică în funcție de cerințele educaționale .Din acest motiv adresez tuturor invatatorilor sfatul de a se adapta oricărei situații de instruire,fie o organizare simultană,fie simplă,căutând cele mai bune instrumente de management astfel încât să vină în ajutorul elevului.

Optez pentru o folosire continua a metodelor alternative de evaluare, întrucât acestea reprezintă strategii prin care se stimuleaza operatiile gandirii logice ale elevilor , imaginatia si creativitatea. De asemenea, conduce la dinamizarea elevilor in timpul lectiilor , la înlaturarea monotoniei care poate aparea in procesul instructiv- educativ.

Învățământul simultan este o realitate a sistemului educativ românesc. Și în acest context întâlnim elevi cu potențiale cognitiv – afective uriașe, care au același drept la educație ca alți copii care au avut șansa de a locui în orașe sau în localități mai populate.

Acordați aceleași șanse elevilor din învățământul simultan de a avea acces la

educație chiar în mediul favorabil evoluției lor!

BIBLIOGRAFIE FINALĂ

 Abernot Yvan ,Les methodes d”evaluation scolaire.Techniques actuelles et innovations,Bordas,Paris,1996

 Abrecht Roland, L’evaluation formative, Bruxelles, DeBocck, 1991

 Ausubel D, Invatarea in scoala, EDP, Bucuresti, 1981

 Barbier,Jean Marie(1985) ,L”Evaluation en formation,cf.apud Dumitru C(2003)

 Bontaș Ioan,Pedagogie,Ed.All,1996

 Cardinet Jean, „Evaluer sans juger”1982

 Cerghit Ioan-“Metode de invatamant”,ed.aIIIa,Bucuresti,E.D.P.,1997

 Cerghit I.,Sisteme de instruire alternative și complementare,Ed Aramis,București,2002

 Cucos C-“Pedagogie”,Ed.Polirom,1996

 De Landsheere G.,Definirea obiectivelor educației,București,EDP 1979

 Hadji Charles(1992)-„L”evaluation des action educatives”,PUF

 Ionescu Miron „Instrucție și educație”, Editura PUC, Cluj – Napoca, 2003, pag. 93

 Iucu Romiță:„Managementul clasei de elevi”-2005

 Iucu Romiță, M. Manolescu-”Pedagogie”,Ed Fundației Culturale „Dimitrie

Bolintineanu”,2001

 Louise M. Belair, L’evaluation dans l’ecole, Nouvelles practiques, ESF editeur, 1999).

 Manolescu Marin-“Evaluarea scolara-metode,tehnici,instrumente”,Ed.Meteor

Press,Bucuresti,2005

 Manolescu Marin (coord),Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa

pregătitoare

 Molan Vasile:„Managementul Învățământului simultan”-2006

 Morissette D.-„Les examens de randament scolaire”,Les Presses de l Universite

Lavol,1993

 „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competentelor cheie la școlarii mici”-ICOS,2013

 Pânișoară Ion Ovidiu-„Comunicarea eficientă.Metode de interacțiune eficientă”,Ed

Polirom,Iași,2003

 Radu , I.T. , ,, Evaluarea in procesul didactic “, E.D.P. , Bucuresti , 2000

 Radu I.T,Teorie și practică în evaluarea eficienței în învățământ,E.D.P,București,1981

 Stanciu M.,2003 Didactica postmodernă Fundamente teoretice, Ed. Univ Suceava,322 pg.

 Stoica Adrian,Ghid de evaluare pentru învățământul primar,1999

 Ungureanu Dorel,Teroarea creionului roșu,Ed. Universității de Vest,Timișoara,2000

 Vogler Jean, Evaluarea in invatamantul preuniversitar,2000

BIBLIOGRAFIE FINALĂ

 Abernot Yvan ,Les methodes d”evaluation scolaire.Techniques actuelles et innovations,Bordas,Paris,1996

 Abrecht Roland, L’evaluation formative, Bruxelles, DeBocck, 1991

 Ausubel D, Invatarea in scoala, EDP, Bucuresti, 1981

 Barbier,Jean Marie(1985) ,L”Evaluation en formation,cf.apud Dumitru C(2003)

 Bontaș Ioan,Pedagogie,Ed.All,1996

 Cardinet Jean, „Evaluer sans juger”1982

 Cerghit Ioan-“Metode de invatamant”,ed.aIIIa,Bucuresti,E.D.P.,1997

 Cerghit I.,Sisteme de instruire alternative și complementare,Ed Aramis,București,2002

 Cucos C-“Pedagogie”,Ed.Polirom,1996

 De Landsheere G.,Definirea obiectivelor educației,București,EDP 1979

 Hadji Charles(1992)-„L”evaluation des action educatives”,PUF

 Ionescu Miron „Instrucție și educație”, Editura PUC, Cluj – Napoca, 2003, pag. 93

 Iucu Romiță:„Managementul clasei de elevi”-2005

 Iucu Romiță, M. Manolescu-”Pedagogie”,Ed Fundației Culturale „Dimitrie

Bolintineanu”,2001

 Louise M. Belair, L’evaluation dans l’ecole, Nouvelles practiques, ESF editeur, 1999).

 Manolescu Marin-“Evaluarea scolara-metode,tehnici,instrumente”,Ed.Meteor

Press,Bucuresti,2005

 Manolescu Marin (coord),Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa

pregătitoare

 Molan Vasile:„Managementul Învățământului simultan”-2006

 Morissette D.-„Les examens de randament scolaire”,Les Presses de l Universite

Lavol,1993

 „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competentelor cheie la școlarii mici”-ICOS,2013

 Pânișoară Ion Ovidiu-„Comunicarea eficientă.Metode de interacțiune eficientă”,Ed

Polirom,Iași,2003

 Radu , I.T. , ,, Evaluarea in procesul didactic “, E.D.P. , Bucuresti , 2000

 Radu I.T,Teorie și practică în evaluarea eficienței în învățământ,E.D.P,București,1981

 Stanciu M.,2003 Didactica postmodernă Fundamente teoretice, Ed. Univ Suceava,322 pg.

 Stoica Adrian,Ghid de evaluare pentru învățământul primar,1999

 Ungureanu Dorel,Teroarea creionului roșu,Ed. Universității de Vest,Timișoara,2000

 Vogler Jean, Evaluarea in invatamantul preuniversitar,2000