Maiestrie Pedagogica, Caritate Si Ecumenism. O Abordare Interdisciplinara
MĂIESTRIE PEDAGOGICĂ, CARITATE ȘI ECUMENISM.
O ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ
CUPRINS
Introducere
Identitatea creștină și ecumenismul, quo vadis?
De ce pedagogie, caritate și ecumenism
Integrarea educaței ecumenice în societatea cunoașterii
Scurtă privire asupra obiectivelor generale și a paradigmei metodologice
a) Obiective generale
b) Variabile experimentale
Capitolul 1 – Iubirea, postulat al măiestriei pedagogice
1.1. Vasile cel Mare, pedagog al carității, de la idee la convingere
1.2. Vasile cel Mare, padagog al ecumenismului
1.3. Educația, o misiune ce trebuie făcută cu artă
1.3.1. Educația, o investiție în oameni
1.3.2. Educatorul – virtuți, valori și competențe
1.3.3. Empatie și sensibilitate, condiții necesare pentru a educa iubind
Capitolul 2 – Interdisciplinaritatea sau organizarea colaborării dintre discipline
2.1. Pluridisciplinaritatea, un ,,plus” disciplinar
2.2. Transdisciplinaritatea, o nouă viziune
2.3. Interdisciplinaritatea, transfer de metode
2.3.1. Metoda, cale de urmat în instruire
2.3.2. Grade de interdisciplinaritate
Capitolul 3 – Alternativa educațională Step by Step
3.1. Step by Step, în peisajul școlar românesc
3.2. Step by Step, educație centrată pe elev
3.3. Ce este diferit în clasa Step by Step?
3.3.1. Sala de clasă, altfel!
3.3.2. Fără note sau calificative!
3.3.3. Cum decurge o zi de școală?
3.4. Studiul tematic – gândire critică și interdisciplinaritate
Capitolul 4 – Metodologia cercetării
4.1. Premisele cercetării
4.2. Obiectivele cercetării
4.3. Tipul cercetării
4.4. Ipotezele de lucru
4.5. Eșantioane de subiecți
4.5.1. Caracteristici
4.5.2. Modalități de implicare
4.6. Eșantioane de conținut
4.6.1. Serbarea interdisciplinară cu caracter ecumenic Atelierele Crăciunului
4.6.2. Studiul tematic Primăvara
4.7. Metode, tehnici și instrumente de cercetare
4.7.1. Experimentul didactic
4.7.2. Ancheta
4.7.3. Interviul
4.7.4. Observația
4.7.5. Analiza portofoliilor și a produselor activității
4.7.6. Cercetarea documentelor curriculare
4.8. Limite la contribuția lucrării
Capitolul 5 – Sistemul de lucru
5.1. Serbarea Atelierele Crăciunului
5.1.1. Sarcinile de lucru / stimulii
5.1.2. Prezentarea produselor activității
5.2. Studiul tematic Primăvara
5.2.1. Prezentare generală
5.2.2. Paștele la creștini – sarcini de lucru
Capitolul 6 – Prezentarea și interpretarea rezultatelor
6.1. Chestionarul pentru lotul de părinți
6.2. Chestionarul pentru lotul de copii
6.3. Interpretarea rezultatelor
Concluzii
Aspecte legate de valoarea teoretică și practică a rezultatelor obținute în raport cu ipotezele de lucru
Enunțarea unor ipoteze pentru cercetări viitoare
Rezumatul lucrării
Anexe
Bibliografie
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE
AVAP – Arte vizuale și abilități practice, *** Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, suport de curs, Oradea 2013;
C.E.D.P. – Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională Step by Step;
CLR – comunicare în limba română, *** Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, suport de curs, Oradea 2013;
CP – clasa pregătitoare;
IBMBOR – Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
MEM – Matematică și explorarea mediului, *** Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, suport de curs, Oradea 2013;
MM – Muzică și mișcare, *** Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, suport de curs, Oradea 2013;
R.A.I. – ,,Răspunde-Aruncă-Interoghează”, metodă didactică interactivă.
LISTA TABELELOR UTILIZATE
Tabelul 1 – Taxonomia tipului de cercetare …………………………………………………… pp. 59-62
Tabelul 2 – Caracteristici ale lotului de copii ……………………………………………………….. p. 64
Tabelul 3 – Caracteristici ale lotului de părinți ……………………………………………………… p. 65
Tabelul 4 – „Ce știm, ce vrem să aflăm, de unde?” ……………………………………………….. p. 79
Tabelul 5 – Structura chestionarului pentru părinți ……………………………………………….. p. 83
Tabelul 6 – Structura chestionarului pentru copii …………………………………………………. p. 90
LISTA FIGURILOR UTILIZATE
Figura 1 – Planificarea unei unități tematice ………………………………………………………… p. 52
Figura 2 – Sesiune de brainstorming Primăvara ………………………………………………….. p. 78
Figura 3 – Interpretarea rezultatelor chestionarului pentru părinți …………………….. pp. 84-89
Figura 4 – Interpretarea rezultatelor chestionarului pentru copii ………………………. pp. 91-93
MOTTO
Dragostea și bunurile ei
De-aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.
Și de-aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de-aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Și de-aș împărți toată avuția mea și de-aș da trupul meu ca să fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii, se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși.
Pentru că în parte cunoaștem și în parte și în parte prooricim. Dar cînd va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, judecam ca un copil, dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu.
Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostolului Pavel
Corinteni 1.13.
INTRODUCERE
Identitatea creștină și ecumenismul, quo vadis?
Identitatea europeană, spre deosebire de identitatea națională care presupune o apartenență de sânge și de limbă la o comunitate, este bazată pe mai multe consimilitudini, care își au rădăcinile în moștenirea greacă, care a oferit Europei identitatea culturală, limbajul disciplinelor și filosofia cu ale ei concepte, moștenire în centrul căreia este omul și societatea; în cea latină, care a oferit lumii justiția și știința, și în cea iudaică, care a oferit omenirii darul cel mai de preț, creștinismul: ,,oricât de măreț ar părea trecutul iudaismului, el va da ceea ce are mai bun de dat abia în viitor", și anume pe Iisus din Nazaret, care ulterior primește titlul de Hristos, adică Unsul, cel care, prin miruirea Duhului, este trimis de Dumnezeu oamenilor, pentru a-i conduce la împărăția sa; Iisus este întemeietorul creștinismului, care adaugă spectrului identitar european componenta religioasă, și anume identitatea creștină, care a asigurat de-a lungul timpului ,,cadrul cultural al civilizației europene."
Omul, ființă spirituală, care trăiește în plan emoțional, psihic, intelectual și social, a avut întotdeauna o scară de valori la care s-a raportat, valori care de cele mai multe ori s-au identificat ca aparținând unei divinități. Astfel, s-a zămislit sentimentul religios, care ,,izvorăște din suflet și face inima să palpite, nefiind rezultatul unei activități cerebrale", care ulterior a dus la ,,a fi religios” sau la religiozitate, ca formă de manifestare a fiecărei religii în parte sau confesiuni religioase. Filosoful american Richard Rorty opiniază că astăzi, ,,a fi religios nu mai înseamnă a te raporta la fenomene observabile ca atare”. Religiozitatea este însă ceea ce trăim și experimentăm pentru a ajunge la apogeul nostru ca ființă umană: ,,omul care ajunge la desăvârșire sau la perfecțiune este întotdeauna religios" și ,,se manifestă ca om tocmai datorită faptului că simte ceea ce este sacru și are conștiință religioasă.", după cum arată în analizele sale psihologice asupra religiei profesorul Alexandru Buzalic.
Religiozitatea creștină se hrănește din tainele credinței: creștinismul este o religie revelată de întreaga istorie a lui Israel, consemnată în Vechiul Testament. Creștinismul este bazat pe iubire, căci ,,Dumnezeu este iubire", creștinismul adoptând această descriere a lui Dumnezeu, Unul și Adevărat, împlinită prin ceea ce spune Ioan în prima lui scrisoare: ,,Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul său cel Unul Născut l-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin el viață să avem.” Esența creștinismului, ca revelație, este caritatea, văzută ca ,,golirea de sine a lui Dumnezeu și încercarea omului de a gândi iubirea ca pe singura lui lege”
Această dimensiune telogică, ce aduce în discuție moștenirea creștină a Europei și referirea la Dumnezeu, nu este astăzi străină de pluralismul confesional și de cel religios, în contextul în care granițele Europei unite sunt provizorii, în care comunități islamice și evreiești conviețuiesc alături de cele majoritar creștine, în care hinduismul și budhismul cunosc o amploare semnificativă în Franța, în care negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeană ar putea alătura pe viitor cetățenilor comunitari aproximativ 75 de milioane de locuitori turci, majoritari musulmani.
Astfel, se poate spune că omul secolului XXI ,,este obligat să intre în contact cu religii în care el nu a fost educat" și să-și pună întrebarea: ,,cine se mântuiește până la urmă?”, întrebare la care filosoful italian Gianni Vatimo, creștin cu o gândire postmetafizică și reprezentant al gândirii contemporane, preocupat de viitorul religiei, oferă un răspuns universal, valabil atâta vreme cât este respectată ,,regula iubirii”, înțeleasă drept Caritas și Agape: ,,Dumnezeu nu poate fi altfel decât relativist, căci mântuirea sufletului nu poate depinde de conținuturile unor propoziții: ne putem mântui chiar dacă nu cunoaștem dogma Treimii. Dumnezeu nu e conținutul unei propoziții adevărate, ci este de fapt cineva întrupat în Isus Hristor, un model de iubire. (…) Mă gândesc la un Dumnezeu relativist fiindcă este unicul care poate fi cu adevărat relativist, din moment ce privește de sus la diferite culturi.” ,,Regula iubirii”, condiție a mântuirii, se manifestă atât la nivel social, cât și individual, fiind singura cu caracter absolut.
Speranța în împlinirea viitoare a fraternității umane, a domniei păcii, dreptății și dragostei, a convingerii că fiecare individ, ca parte a unui întreg, este responsabil de împlinirea acestora, manifestarea tot mai elocventă a dorinței de unitate regăsită în marea diversitate pe care o experimentămnge la apogeul nostru ca ființă umană: ,,omul care ajunge la desăvârșire sau la perfecțiune este întotdeauna religios" și ,,se manifestă ca om tocmai datorită faptului că simte ceea ce este sacru și are conștiință religioasă.", după cum arată în analizele sale psihologice asupra religiei profesorul Alexandru Buzalic.
Religiozitatea creștină se hrănește din tainele credinței: creștinismul este o religie revelată de întreaga istorie a lui Israel, consemnată în Vechiul Testament. Creștinismul este bazat pe iubire, căci ,,Dumnezeu este iubire", creștinismul adoptând această descriere a lui Dumnezeu, Unul și Adevărat, împlinită prin ceea ce spune Ioan în prima lui scrisoare: ,,Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul său cel Unul Născut l-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin el viață să avem.” Esența creștinismului, ca revelație, este caritatea, văzută ca ,,golirea de sine a lui Dumnezeu și încercarea omului de a gândi iubirea ca pe singura lui lege”
Această dimensiune telogică, ce aduce în discuție moștenirea creștină a Europei și referirea la Dumnezeu, nu este astăzi străină de pluralismul confesional și de cel religios, în contextul în care granițele Europei unite sunt provizorii, în care comunități islamice și evreiești conviețuiesc alături de cele majoritar creștine, în care hinduismul și budhismul cunosc o amploare semnificativă în Franța, în care negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeană ar putea alătura pe viitor cetățenilor comunitari aproximativ 75 de milioane de locuitori turci, majoritari musulmani.
Astfel, se poate spune că omul secolului XXI ,,este obligat să intre în contact cu religii în care el nu a fost educat" și să-și pună întrebarea: ,,cine se mântuiește până la urmă?”, întrebare la care filosoful italian Gianni Vatimo, creștin cu o gândire postmetafizică și reprezentant al gândirii contemporane, preocupat de viitorul religiei, oferă un răspuns universal, valabil atâta vreme cât este respectată ,,regula iubirii”, înțeleasă drept Caritas și Agape: ,,Dumnezeu nu poate fi altfel decât relativist, căci mântuirea sufletului nu poate depinde de conținuturile unor propoziții: ne putem mântui chiar dacă nu cunoaștem dogma Treimii. Dumnezeu nu e conținutul unei propoziții adevărate, ci este de fapt cineva întrupat în Isus Hristor, un model de iubire. (…) Mă gândesc la un Dumnezeu relativist fiindcă este unicul care poate fi cu adevărat relativist, din moment ce privește de sus la diferite culturi.” ,,Regula iubirii”, condiție a mântuirii, se manifestă atât la nivel social, cât și individual, fiind singura cu caracter absolut.
Speranța în împlinirea viitoare a fraternității umane, a domniei păcii, dreptății și dragostei, a convingerii că fiecare individ, ca parte a unui întreg, este responsabil de împlinirea acestora, manifestarea tot mai elocventă a dorinței de unitate regăsită în marea diversitate pe care o experimentăm astăzi din punct de vedere confesional, reprezintă aceleași fațete ale îndemnului către ,,un dialog fratern și răbdător” (Giovani Paolo II, lett. enc. Ut unum sint, 25 maggio 1995, in Enchiridon Vaticanum 14/2665-2884) adresat pentru prima dată în istorie de către Papa Ioan Paul al II-lea, nu doar mai marilor Bisericilor, ci și tuturor credincioșilor, indiferent de confesiunea religioasă. Acest pas, făcut de cel care ,,a sfințit locul” prin prezența sa la Vatican, a deschis un drum al cărui orizont este unitatea creștină. Se poate spune, fără echivoc, că ecumenismul este astăzi o trăsătură și o misiune importantă a identității europene, de care suntem responsabili fiecare dintre noi, indiferent de nivelul social sau cultural care ne caracterizează, deoarece s-a născut din necesitatea întoarcerii la origini, la virtuțile teologice care stau la baza întregului creștinism: credința, speranța și caritatea, înțeleasă ca iubire de Dumnezeu și a aproapelui, după cum ne este relevată în scrierea neotestamentară Corinteni 1.13.
Dragostea și bunurile ei, parte a primei scrisori scrisă de către apostolul Pavel către creștinii corinteni, cuprinzând misterele sacre al creștinismului: iubirea și întruparea, reprezintă un fundament identitar al Europei nu doar pentru teologii și credincioșii creștini, dar este și o ,,adaptatre” filosofică, cu rol privilegiat în elaborarea unei științe a realității morale de tip relativist, menită să înlocuiască religia, pentru cei care din a căror psihic divinitatea a dispărut. Pentru ,,filosoful fără religie”, cum se autointitulează Richard Rorty, un ,,laic anticlerical”, un ateu declarat, neo-pragmatist, dar totuși simpatizant al lui Cristos, sacrul este speranța într-o lume globalizată, în care ,,iubirea va fi, fără sforțări, singura lege (…). Cineva ar putea spune că este vorba de un mister. Acest mister, ca și cel al întrupării, privește venirea în ființă a unui soi de iubire docilă, răbdătoare și capabilă să suporte orice. Corinteni 1.13 e un text la fel de folositor pentru credicioși, al căror simț pentru ceea ce depășește condiția noastră prezentă e legat de un sentiment de dependență, cât și pentru necredincioși ca mine, pentru care acest sentiment constă pur și simplu în speranța într-un viitor mai bun pentru omenire. Deosebirea dintre aceste două tipuri de persoane este deosebirea dintre o nejustificabilă recunoștință și nejustificabilă speranță. În felul acesta, faptul de a crede că ceva există realmente și a crede că nu există, nu intră în conflict.”
Pornind de la ideea că creștinismul, este ,,revelație a iubirii” și ,,revelație a unui adevăr”, deci, în concluzie, că ,,adevărul și iubirea coincid și sunt unul și același lucru”, se poate spune că indifenerent de forma de religiozitate, adevărul aparține tuturor, nu este un monopol al Bisericii Catolice, sau al Bisericii Ortodoxe sau al Bisericii Protestante, al creștinismului în speță, ci aparține omenirii în totalitatea ei. Misiunea Scripturii nu este de a ni-l dezvălui pe Dumnezeu sau de a ne ajuta să ne salvăm cu ajutorul ,,cunoașterii” adevărului, ci ,,singurul adevăr pe care Scriptura ni-l dezvăluie, acela care, în decursul vremii, nu poate suporta nicio demitizare – deoarece nu e un enunț experimental, logic, metafizic, ci e un apel practic – este adevărul iubirii, al lui caritas”
De aceea, înțelegerea ideilor enumerate mai sus, emise atât de către teologi, cât și de către filosofi, raportată la actualul context istoric, social, cultural și religios, ar ajuta la manifestarea reală a ecumenismului creștin și a toleranței interreligioase, cu condiția ca dialogul confesional și interreligios ,,să se distanțeze puțin de organismele politice”, și să nu fie lăsat doar în seama Bisericii, oricare ar fi ea, ci să se țină cont și de ,,vocea” filosofilor, care au înțeles, chiar creștini fiind unii ,,că nu trebuie să facem din chestiunea rădăcinilor creștine ale Europei un element de înfruntare, de conflict.”, că singura teorie de care avem nevoie este ,,posibilitatea de a descoperi adevărul și credința atât în existența faptelor, cât și a interpretărilor.”
De ce pedagogie, caritate și ecumenism?
În secolul al XVIII-lea, Iosif Moesiodax, filosof, profesor și călugăr român, exponent al mediului academic român timpuriu, a fost unul din primii reformatori ai învățământului românesc, încercând ,,eliberarea” acestuia de metodele medievale; el definea pedagogia, în al său Tratat despre educația copiilor, sau pedagogia, apărut în 1775, astfel: „Pedagogia este o metodă care îndrumează moravurile copiilor spre virtuți, le pregătește sufletul spre dragostea față de însușirea învățăturilor și este una dintre cele mai grele îndeletniciri de care viața are nevoie, avînd scopul să aducă lumină dascălului, ca să înțeleagă mai bine ce are de făcut.”
Atât din punct de vedere al ecumenismului, cât și al interdisciplinarității, ambele concepte reprezintă preocupări actuale, deziderate de care depind, pe de o parte, viitorul Bisericii, pe de altă parte, înțelegerea într-o manieră integratoare a lumii ce ne înconjoară. Viitoarea atitudine, ca adult, de toleranță confesională și interreligioasă, în vederea diminuării violențelor și chiar a eliminării conflictelor alimentate de diversitatea confesională și religioasă apărute azi în Europa ca urmare a globalizării, este un vlăstar crescut din ,,sămânța” de ecumenism care ar trebui plantată încă de timpuriu în conștiința copiilor, ca principiu al educației religioase manifestate prin caritas, înțeleasă ca iubirea de Dumnezeu și a aproapelui.
Din păcate, în programele școlare pentru ciclul primar există un gol în explicitarea acestui domeniu de cercetare, cel al ecumenismului. În loc să unească, pentru că acesta este rolul religiei, ora de religie, așa cum este gândită ea astăzi, împarte copiii în funcție de confesiuni, aceștia fiind de fapt ,,despărțiți” de confrații lor creștini, fiecare vorbind în ora de religie doar despre cultul religios căruia îi aparține, fără referiri la restul ,,fraților”, fiecare confesiune luptându-se pentru întâietate în deținerea adevărului. Toate cele enumerate mai sus nu fac decât să ducă la un soi de segregație confesională.
Dacă se va continua pe calea segregării confesionale, ,,unitatea prin diversitate” a tuturor creștinilor va rămâne doar un orizont îndepărtat, o sintagmă teoretică. De aceea, considerăm necesară creșterea spirituală a copiilor prin ecumenism, prin sădirea ideii de ,,unitate”, fără neglijarea diversității, fără pierderea tradițiilor specifice, fără teoretizări și dogmatizări, ci prin exemple de ,,bune practici”, așa cum o va arăta particularizarea demersului de investigație al acestui studiu.
Nevoia de ecumenism, resimțită tot mai acut, s-a născut și datorită existenței constante a unei diversități a cultelor religioase în colectivele de elevi ale școlilor neconfesionale, după cum va fi prezentat în capitolul dedicat design-ului cercetării, a dorinței de a rămâne o ,,familie” nu doar în orele destinate științelor exacte sau a celor destinate studiului umanității, a artelor și mișcării, ci mai ales, în ceea ce privește conturarea religiozității școlarului mic. De fapt, raportarea se face la o perspectivă ecumenică la nivel individual, pentru ca mai apoi, manifestarea ecumenismului să se dezvolte spre și pentru comunitate.
La baza alegerii acestei teze de disertație, pe lângă cele prezentate mai sus, se află și preocupări personale de studiu anterioare, în domenii conexe, acest studiu fiind o continuare firească a acestora: Studiul tematic – gândire critică și interdisciplinaritate, Interdisciplinaritatea și rolul ei în predarea cunoștințelor de științe ale naturii în clasa ,,step by step”, Pedagogie invizibilă, Educația ca artă, între tradiție și reînnoire. Pe lângă articolele publicate, din punct de vedere al paradigmei metodologice și al abordării utilizate, această lucrare de disertație este o continuare firească a celei de licență, a cărei teză centrală a fost Interdisciplinaritatea și rolul ei în eficientizarea orelor de geografie.
În fine, pentru că pedagogia este o artă, menirea ei, din acest punct de vedere, a reprezentat mereu o provocare pentru dascăli, prin continua preocupare de a transforma actul didactic în măiestrie pedagogică. Apelând la instrumentele specifice acestei științe a educației și la funcțiile artei în general (reamintirea, speranța, reechilibrare emoțională, înțelegerea de sine, creșterea, emanciparea și maturizarea spirituală, aprecirea și sensibilizarea), se poate spune că pedagogia este o știință ce trebuie făcută cu artă, ale cărei funcții terapeutice asupra intelegenței și a psihicului uman au efect în modelarea personalității umane, efectele rămânând pe viață, asemeni trasnformărilor pe care arta le induce diverselor materiale și materii asupra cărora aceasta intervine.
Integrarea educaței ecumenice în societatea cunoașterii
Societatea cunoașterii este caracterizată și prin existența noilor educații cu o fundamentare intredisciplinară, având la bază contribuții științifice, aflate în raport de colaborare, provenite din filosofie, antropologie, om și societate, dar mai ales, din cele ale științelor educației. Educația de azi îl învață pe copil concepte fundamentale necesare în societatea cunoașterii: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să trăiești, a învăța să fii. Ecumenismul și înțelegerea acestuia prin prisma carității, se încadrează în două din domeniile noilor educații, și anume în Educația pentru pace și cooperare și Educația interculturală.
Din punct de vedere al științelor educației, domeniul de cercetare se subscrie abordării integrate a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor-cheie la școlari, a învățării centrate pe elev, de aici decurgând firesc și paradigma metodologică utilizată în acest studiu.
Prin prisma obiectivelor urmărite, cercetarea pe care o propunem spre analiză, Măiestrie pedagogică, caritate și ecumenism se integrează în domeniul spiritualității și a rolului constructelor religioase în intervenția psihopedagogică, a impactului acestora asupra emoțiilor și comportamentului uman, a relației dintre psihic și religie, a relaționării tot mai evidente dintre credință și cunoaștere, a creșterii spirituale a copiilor care vor deveni Biserica de mâine, clădită pe caritas, și caracterizată prin unitate creștină.
Pentru că prin iubire, pedagogia devine artă iar demersul didactic, măiestrie pedagogică, lucrarea de față se încadrează și în domeniul funcțiilor artei, cu scop ameliorativ și terapeutic în ceea ce privește îmbunătățirea actului didactic.
Scurtă privire asupra obiectivelor generale
și a paradigmei metodologice
a) Obiective generale
Lucrarea de față, din punct de vedere al nivelului primar de abordare, este un studiu practic-aplicativ, de tip ameliorativ, în plan sicronic, menit să realizeze diagnoza gradului de ecumenism în rândul colectivelor multiconfesionale de elevi și monitorizarea evoluției indicatorilor implicați în acesta: manifestarea conștientă a unității creștine prin manifestarea iubirii ca adevăr al lui caritas și în acest context, consolidarea relațiilor dintre copii și copii, copii și părinți, copii și dascăli, copii, părinți și dascăli. Obiectivul central al lucrării este realizarea unei educații ecumenice concrete, ,,fapte, nu vorbe”, în afara orelor de religie, și investigarea efectelor acesteia asupra consolidării relațiilor interumane, idealul reprezentându-l credința în iubire, resimțită prin cele două valențe ale sale: caritas și agape.
Ca obiectiv secundar, prezenta lucrare vizează autoevaluarea cadrului didactic implicat direct în situațiile educaționale și de viață, permițând cercetătorului cunoașterea propriilor practici educative în ceea ce privește ecumenismul și educația prin iubire, aceastea fiind componente ale măiestriei pedagogice.
Paradigma metodologică a acestei cercetări de tip hibrid, calitativ și cantitativ, aparține interdisciplinarității, definită de Basarab Nicolescu ca ,,transfer al metodelor dintr-o știință într-alta” și transdiscilpinarității, definită de același cercetător ca fiind ,,ceea ce se află în același timp între discipline și dincolo de orice disciplină.”. Abordarea interdisciplinară a problematicii ecumenismului confesional la nivel individual și al unei comunități restrânse, direcționează acțiunea de cercetare spre realizarea modificărilor de comportament optime și poate oferi viitoare strategii de acțiune.
b) Variabile experimentale
Metoda de elaborare a întregului studiu ține de abordarea empirico-experimentală, demersul de investigație fiind orientat către colectarea de date și către faptele direct observabile, respectiv testarea empirică a perceperii ideii de ecumenism la nivelul școlarului mic, pornind de la modelul teoretic amplu al ecumenismului confesional. Demersul concret de cercetare pune față în față două categorii de variabile, propunându-și verificarea legăturilor dintre acestea. Prima categorie, variabilele independente, constau într-un experiment pedagogic la care participă copiii și familiile lor, și anume pregătirea și celebrarea Crăciunului sub forma unei serbări a cărei protagoniști sunt copiii și părinții lor deopotrivă, marea familie fiind diversă din punct de vedere confesional, dar unită în ceea ce privește orizontul religios, reuniunea având loc pe ,,Tărâmul Hotarului” al diverselor discipline, menite să fie puse în slujba ecumenismului confesional, și dintr-un studiu tematic corelațional, a cărui temă o reprezintă anotimpul primăvara, abordat din punct de vedere astronomic și al transformărilor din natură, din punct de vedere literar și artistic, și nu în ultimul rând, din punct de vedere religios, cu sărbătorile creștine care definesc acest anotimp, scopul fiind înțelegerea legăturii dintre cunoaștere și credință. A doua categorie, cea a variabilelor depedendente, va consta în comportamentele înregistrate, respectiv modul în care s-a realizat influențarea comportamentului și a atitudinii față de cel de lângă noi, de o altă confesiune, datele operaționalizându-se prin metode calitative (observarea directă, spontană și dirijată, interviul, analiza documentelor, tehnica jurnalului, cercetarea produselor activității) și cantitative (ancheta pe bază de chestionar, cu ajutorul întrebărilor închise și deschise, adresate copiilor și părinților), utilizate pentru a testa ipotezele formulate.
Contextul care a permis realizarea condițiilor de investugație, ,,laboratorul” de cercetare, a fost o clasă multiconfesională și diversă din punct de vedere etnic și cultural, din alternativa ,,step by step”, alternativă educațională care încurajează centrarea educației pe elev și pe nevoile acestuia (printre altele, a se vedea nevoia de ecumenism), prin activități extracurriculare abordate în manieră interdisciplinară, de tipul studiilor tematice. Cercetarea s-a făcut individual și pe grupuri mici, respectiv pe 28 de elevi cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani și părinții lor, 53 de adulți, care, pe parcursul a doi ani școlari (2013-2014 și 2014-2015), în calitatea lor de elevi și părinți ai clasei pregătitoare și a clasei I, au răspuns pozitiv la toate eforturile de realizare a unei mari ,,familii”, unite și interesanate tocmai datorită diversității ei confesionale, culturale și etnice. Rezultatul a fost peste așteptări, după cum vom expune în încheierea acestei lucrări de cercetare.
Capitolul 1
IUBIREA, POSTULAT AL MĂIESTRIEI PEDAGOGICE
1.1. Vasile cel Mare, pedagog al carității,
de la idee la convingere
„Caritatea este izvorul darului total.”
În apropierea orașului bizantin Cezareea Cappadociei (azi orașul Kayseri din Turcia), mai exact pe țărmul sudic turcesc al Mării Negre, în Pont, se naște în jurul anului 330, într-o familie crestină binecunoscută, unul din cei patru doctori răsăriteni ai Bisercii (alături de Sfîntul Ioan Gura de Aur și Grigore din Nazianz), Sfântul Vasile cel Mare. S-a bucurat de o educație aleasă încă din sânul familiei, primită din partea tatălui său, un renumit învățat din Pont, Sfântul Vasile cel Bătrân. Nu doar el și tatăl său au fost sanctificați, ci și sora sa, Macrina, și fratele său, Grigore din Nyssa.
Asemănându-se, după spusele profesorului său de retorică, Libaniu, cu Platon și Demostene, Vasile cel Mare și-a desăvârși educația la Cezareea, Constantinopol și Atena, pătrunzând adânc în tainele filozofiei grecești, a astronomiei, geometriei, a retoricii și gramaticii, precum și a medicinii și teoriei muzicale. Eforturile sale sunt încununate, devenind un pedagog însemnat în NeoCezareea, Sfântul Grigore din Nazianz, zis și Teologul, numindu-l pedagogul tinerimii, pe drept cuvânt, datorită preocupărilor Marelui Vasile pentru educația tinerilor, cu scopul de ,,a-i înălța la viața după filozofie".
Sfaturile și povețele Sfântului Vasile cel Mare se desprind din lucrările cu caracter pedagogic: Către tineri, Omilia la începutul Paremiilor, Lucrarea ascetă, Admonitio al filium spiritualem, menite să asigure ,,dobândirea binelui celui mai înalt, adică filiația și comuniunea omului de Dumnezeu", sarcina pedagogului fiind de a forma tinerii ,,spre asemănarea lui Dumnezeu", de a-i educa în spiritul iubirii, iubire înțeleasă prin cele două valențe ale ei: Agape, iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, și Caritas, iubirea de Dumnezeu și a aproapelui. Vasile cel Mare s-a ocupat nu doar de principiile didactice privind educația privită în ansamblul ei, dar și în particular, privind educația moral-religioasă și teologică a tinerilor, ca unic ,,mijloc de cunoaștere a adevărului".
Concepțiile pedagogice ale Sfântului Vasile, rezultat al propriei educații, în care principiile lumii clasice au conviețuit cu cele ale moralei creștine, sunt foarte asemănătoare cu principiile utilizate azi de pedagogia modernă, fiind structurate, la fel ca și astăzi, pe categorii didactice. Astfel, în operele sale mai sus enumerate, pedagogul tinerimii s-a preocupat de materiile de studiu care ar trebui să fie predate în școală, în funcție de vârsta copiilor și de selecția necesară a textelor clasice propuse studiului în educația creștină; s-a referit la ,,educația circulară” a copiilor și la metodele de învățământ, sau cum am spune azi, a analizat și a propus diverse strategii didactice; n-a lăsat deoparte nici formarea dascălilor, insistând nu doar pe aspectele intelectuale, dar și pe cele morale și spirituale, propunând modele de conduită profesională, conturând personalitatea și stilul didactic al dascălului perfect.
Toate aceste idei, aspecte se regăsesc astăzi în orice tratat de pedagogie, practic, ele devenind o convingere a științelor educației, reînnoindu-se astfel o tradiție educațională, aflată în memoria colectivă a creștinismului încă de la începuturile lui. Cât de modern și de nou sunau toate acestea acum mai bine de un mileniu și jumătate? Cât de inovator a fost Marele Sfânt în deslușirea acestei arte, care este educația?
Vasile cel Mare considera că scopul educației este ,,asemănarea cu Dumnezeu”: ,,Înțelept este numai acela care s-a desăvîrșit în învățătura lui Isus Hristos, pe când acela care posedă multe cunoștințe nu are nici o valoare dacă nu are înțelepciunea lui Dumnezeu”. A oferi educație creștină înseamnă a oferi iubire, învățându-l pe cel educabil care este menirea acesteia, a-l învăța să-și ,,asculte vocile interioare ale conștiinței”, practicarea autocontrolului asupra propriilor fapte și a căinței pentru greșelile săvârșite, a oferi și a cere iertare.
Autodeterminarea și libertatea în educație sunt factori ,,pentru temeluirea și dezvoltarea educației. Autodeterminarea individuală este înțeleasă ca libertate spirituală și morală, omul având libertatea de a decide spre desăvârșirea lui folosind bine puterea rațiunii cu care a fost înzestrat de Dumnezeu”.
Pedagogia îl ridică pe cel educat, oferindu-i o viață conformă principiilor filozofice, iar mai departe, pe calea ,,înțelepciunii prea înalte, adică către Dumnezeu”, înțelepciunea cuprinzând ,,știința lucrurilor dumnezeieși și omenești”. Pedagog al tinerimii, Sfântul Vasile cel Mare a fost un fin psiholog, oferind viitorilor educatori învățături referitoare la formarea personalității copilului, apelând la toate cele cinci domenii care definesc personalitatea unei ființe umane: intelectul sau capacitățile mintale ale copilului, afectivitatea sau ,,relația simțurilor cu cunoștințele”, talentele și aptitudinile, temperamentul și nu în ultimul rând, caracterul.
Găsim în scrierile sale psihopedagogice îndrumări referitoare la cum poate fi stimulată inteligența, prin oferirea de șanse de studiu nu doar din Sfintele Scripturi, ci și din operele filozofilor greci antici; la cum trebuie ocrotit afectul unui copil, prin ferirea acestuia de traume moral-afective, printr-un comportament adevcat al dascălului, care trebuie să fie ferm, dar o fermitate izvorâtă din iubire, o iubire la fel de mare ca cea părintească. Talentul înnăscut trebuie ,,scos” iar apoi stimulat, pentru că fiecăruia Dumnezeu îi dă un dar, nu toți suntem la fel, fiecare are ceva special (de altfel, Sfântul Vasile consideră că pentru a fi un bun dascăl, ai nevoie de talent, de har pedagogic); Sfântul Vasile oferă sfaturi despre cum să ,,controlezi" predispoziția temperamentală (temperamentul este o componentă determinată genetic a personalității umane, nu poate fi schimbat, poate fi însă ,,controlat" sau ,,educat"), cum să domolești ,,impulsurile spre rău” ale unui copil coleric, de exemplu, sau cum să trezești și să menții ,,predispoziția spre bine” a unui copil melancolic, cum să încurajezi un introvertit în a-și expune părerile și ideile ș.a.m.d.; ne învață cum să modelăm caracterul unui copil, caracterul fiind unica componentă a personalității umane cu care nu ne naștem, ci se formează de-a lungul primelor etape ale dezvoltării, prin educație, sub influența deplină a celorlalte componente ale personalității, dar și a factorilor sociali: familie, biserică, școală, anturaj, grup de prietenei etc: ,,Sufletul este ușor de modelat și delicat ca ceara se răcește repede și trasează deasupra ei ușor formele ce se impun, căci pentru fiecare lucru bun trebuie să se consacre în întregime.”
Sfântul Vasile educă și viitorii sau deja tinerii părinți, cu privire la rolul fiecăruia în educația copilului. El împarte perioadele de dezvoltare în perioada preșcolară, copilăria și adolescnța, care începe odată cu vârsta de 14 ani, etape care diferă între ele ,,datorită particularităților naturale și a caracteristicilor psihice.” Etapa micii copilării, sau preșcolară, este etapa în care educația se face în familie, mama având menirea de a insufla în copil ,,dogmele evlaviei", iat tatălui de a-i face educația morală, adică de a-l învăța buna-purtare. În următoarele etape de dezvoltare, copilăria și adolescența, educația ar fi bine să fie preluată de școli, nu orice fel de școli, ci mănăstirile.
Personalitatea pedagogului, al celui care ,,împătășește pe lume splendori”, își pune amprenta asupra educației. Nu oricui îi este dăruit de la Dumnezeu acest har:,, dacă prin mustrare se realizează terapia sufletului, nu oricine poate fi mustrat.” A fi dascăl presupune calități și virtuți, presupune să-ți iubești elevii ca un părinte (ei sunt copiii duhovnicești ai învățătorului), un dascăl ,,trebuie să fie instruit, experimentat asupra lucrurilor omenești, cunoscător al Scripturilor, psiholog, să nu se revolte, să nu se înfurie, să fie prudent, prieten al lui Dumnezeu, să nu accepte lingușeli și să nu-și schimbe ușor gândurile. Să fie lege însuflețită și canon al virtuții, să fie exemplu demn de urmat.”
Principiile pedagogice invocate de Sfântul Vasile au fost preluate peste mai bine de un mileniu și jumătate de cărturarii pedagogiei de azi, devenind principiile didacticii, un sistem normativ care se referă la activitatea cadrului didactic. Acestea sunt: principiul respectării particularităților de vârstă și individuale; principiul participării conștiente și active a elevilor în activitatea didactică; principiul corelației dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract (principiul intuiției); principiul interdependenței dintre teorie și practică; principiul sistematizării și continuității în învățare; principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor. Vasile cel Mare le-a formulat așa: ,,repetiția este mama a toată învățătura (…), dascălul să se sprijine pe cele cunoscute și să folosească limba pe care o înțeleg elevii”, adică limbajul să fie unul simplu, cu termeni din vocabularul copiilor, cu intonație adecvată. Dacălul trebuie să ofere ,,exemple, nu generalități” pentru că ,,lucrurile sunt mai puternice decât numele”; ,,învățătura să fie cât mai atractivă și fără piedici” pentru că ,,înțelept este dascălul care învață cele de folos prin mijloace atractive”; elevii să fie recompensați pentru efortul lor, pentru a-i întări și a-i stimula; atmosfera sălii de clasă să fie una caldă, destinsă, agreabilă; dascălul trebuie să știe că ,,firea nu obișnuiește să accepte predarea forțată”. Succesul în predare însă începe întotdeauna de la captarea atenției și asigurarea liniștii, aici dascălii cu talent reușind întotdeauna.
Un bun dascăl, este ,,matur”, ,,statornic în caracterul său”, își impune autoritatea prin respect și nu prin forța fizică, inspiră încredere iar cuvântul și exemplul său oferit celor care învață de la el trebuie să fie fără cusur: ,,Fiindcă credibilitatea dascălului face să fie binevenit cuvântul și îi face mai atenți pe elevi.” Pe lângă toate acestea, cea mai mare calitate a unui dascăl, care nu se învață la nici o școală, ci este insuflată de Dumnezeu, este IUBIREA, înțeleasă ca iubire părintească, ca bunăvoință față de elevi (nu slăbiciune însă), ca ,,axiomă pedagogică a puterii în educație”.
Despre contribuției marelui Părinte la ceea ce ulterior a devenit o știință a educației, pedagogia, mai putem enumera câteva aspecte psihopedagogice asupra cărora el s-a oprit, aspecte pe care le regăsim și sunt valabile și astăzi: calitatea cărților din care se studiază (și cea intrinsecă, și cea extrisecă); existența unui material didactic variat și adecvat, atât conținutului propus pentru studiu, cât și vârstei celor educabili; influența mediului familial și a societății; necesitatea unui efort intelecual sistematic; implicarea efectivă a copiilor în actul educațional: ,,să-și pună mâinile la lucrare și să nu aștepte totul de la dascăl” și încurajarea lor în a deveni autodidacți, învățându-i cum să învețe. De asemenea; Părintele-Pedagog se oprește și la modalitățile de mustrare și pedeapsă a copilului, modalități care trebuie să corijeze abaterea făcută, dar sub nici o formă să nu atingă stima de sine a copilului, să nu-l umilească. Purtarea corectă ,,se arată cu iubire părintească de către dascăl, oferindu-se terapia potrivită pentru fiecare greșeală”, dascălul ,,se comportă după caracterul și greșeala fiecăruia” iar pedeapsa trebuie îndulcită prin iubire. Practic, vorbim de o individualizare a educației, o centrare a ei pe fiecare individ în parte, curent extrem de modern și astăzi în didactică.
Iubirea față de aproapele din jurul nostru, formulată de Mântuitorul Isus Hristos prin cuvintele: ,,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, dă educației un sens aparte, putând spune că educând un copil, îți reverși iubirea asupra lui.
Valoare creștină a educației este dată de iubire. Iubindu-l pe Dumnezeu, educația devine, prin IUBIRE, una din condițiile necesare (,,frumusețea științei”) pe care le regăsim la Aristotel, Platon, mai apoi la Plotin, pentru ca sufletul să atingă Perfecțiunea, Unicul, Absolutul, Divinitatea, adică pentru a fi ,,după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Toate acestea sunt posibile prin educație, care devine astfel ,,Via purificationis” sau Calea spre Absolut.
1.2. Vasile cel Mare, pedagog al ecumenismului
Preotul dr. Mircea Cricovean abordează în lucrarea sa Sfântul Vasile cel Mare, garant al unității creștine modul în care Sfântul Vasile cel Mare a luptat pentru păstrarea unității Bisericii, numindu-l, sugestiv, ,,garant al unității creștine”. Ereziile vremii, arienismul și pnevmatomahismul, impuneau ,,unirea apărătorilor dreptei credințe”, mai ales că ereticii deveniseră tot mai numeroși, chiar majoritari în aproape toate provinciile Imperiului Roman. În spiritul unității de credință, Sfântul Ierarh Vasile a dus o luptă pe mai multe planuri: dogmatic, liturgic și canonic, țelul său fiind ,,de a fi un trup și un duh, după cum am fost aleși într-o nădejde prin chemare”.
Pentru a susține unitatea dogmatică a Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare recomandă mărturisirea ,,unui singur Dumnezeu întreit în Persoane, fără ca prin modul nostru de a mărturisi să fim acuzați că am cădea în politeism întrucât admitem comuniunea substanței divine”. Primirea ereticilor în comuniunea Bisericii, cu condiția ca aceștia să recunoască și să respecte hotărârile luate la Niceea, respectiv simbolul niceenean, să renunțe la concepțiile eronate, ar întări unitatea Bisericii, dar, pe de altă parte, propune episcopului Eusebiu ca ,,toți cei care nu mărturisesc dreapta credință să fie excluși din Biserică”, pentru a diminua din frământările interne care duseseră Biserica în derivă.
Unitatea liturgică a Bisericii a fost un aspect de care Sfântul Vasile cel Mare a fost preucupat și pentru care a militat, trecând prin toate aspectele legate de unitatea în slujirea lui Dumnezeu, de la intonarea cântărilor bisricești care au rolul ,,să dea mai multă tărie în înțelegea cuvintelor Sfintei Scripturi (…) și un control mai spornic asupra gândurilor și simțămintelor omenești”, până la aspectele referitoare la nevoile duhovnicești/spirituale a celor care practicau asceza ca mod de viață. Schimbul de experiență între ierarhi, prilejuit de vizitele efectuate de aceștia cu ocazia hramurilor Bisercii ar fi dus la o coeziune episcopală, episcopii putând în cadrul acestor reuniuni să ,,delibereze și în ceea ce priveau multele aspecte din viața cultică a Bisericii”.
O unitate în ceea ce privește păstrarea menirii Bisericii în raport cu problemele cărora trebuia să le găsească era necesară, în ciuda distanțelor geografice semnificative, deoarece ,,nu apropierea geografică, ci unirea în Duh este aceea care formează legătura frățească între noi”, Sfântul Vasile consolidând legăturile dintre creștinii din Răsărit și din Apus. Unitatea canonică între diferitele Biserici din Apus și Răsărit era impetuos necesară, deoarece ele ,,sunt mădulare ale Trupului lui Hristos”. Iar Biserica este formată din totalitatea credincioșilor, deci doar coeziunea lor spirituală poate ,,să stingă focul eretic ce a cuprins întreaga lume creștină” și să ducă la unitatea de credință din Biserica întreagă. Tot în contextul unității canonice a Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare vorbește mult în scrierile sale despre situația alarmantă în care ajunsese Biserica din Antiohia (sudul Turciei de azi), ,,mădular de primă importanță în lumea creștină”, care alături de Ierusalim, Alexandria, Constantinopol și Roma au format ceea ce se cunoaște în organizarea Busericii ca instituție, Pentarhia.
În contextul atacurilor eretice asupra Bisericii Răsăritene, Vasile cel Mare cere ajutor Bisericii din Apus, deoarece ,,cei temători de Dumnezeu sunt alungați din țară și exilați în pustiu”.
În lumina celor enumerate mai sus, în calitate de ,,garant al creștinismului", Sfântul Vasile cel Mare solicită întrunirea unui nou conciliu ecumenic, conciliu la care nu va mai apuca să participe, trecând la cele veșnice, cel de la Cosntantinopol, dar ale cărui baze deja le pusese el. Dorința arzătoare a Sfântului Ierarh era ,,ca rădăcina ariană să fie stinsă, și să strălucească din nou credința cea dreaptă a Părinților care s-au adunat la Niceea, pentru ca felul de închinare adusă fericitei Treimi să se facă potrivit săvârșirii Botezului celui mântuitor”.
Preotul profesor universitar doctor Vasile Răducă, într-un articol al publicației on-line Ziarul Lumina, îi denumește pe Părinții Capadocieni ,,premianții antichității creștine”: ,, Părinții Capadocieni au apărat credința și ne-au învățat că recurgerea la ea nu înseamnă demisionare din lume, ci că aceasta este calea prin care lumea este adusă la împlinirea propriei vocații. Ei fac parte din categoria acelor gânditori aparținând epocii de aur a Bisericii, care ne-au arătat că formația culturală aleasă nu îndepărtează, ci apropie de Dumnezeu. Au scris în toate genurile literaturii teologice, rămânând modele de teologhisire și de viață conformă credinței și teologiei profesate. Prin organizarea monahismului și a instituțiilor caritative ale Bisericii, prin apariția primelor tratate de pnevmatologie și antropologie, cei trei Părinți, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Grigorie din Nyssa, s-au arătat ca oameni de mare cultură creștină și modele greu de atins.”
1.3. Educația, o misiune ce trebuie făcută cu artă
A fi educator nu înseamnă a exercita o meserie; înseamnă a îndeplini o misiune, a face un apostolat.
1.3.1. Educația, o investiție în oameni
Înainte cu peste două secole, filosoful german Immanuel Kant (1724-1804), exponent marcant al iluminismului, relua în opera sa Despre pedagogie, publicată în anul 1803, principiul conform căruia ,,omul poate deveni om numai prin educație”, idee exprimată anterior de Democrit, Platon, Aristotel și de către părintele educației moderne, Comenius.
Kant definește educația ca fiind o artă care ,,năzuiește spre abilitate și perfecțiune, nu pentru a-1 informa pe elev într-o materie specială, ci pentru a întări forțele sale mintale”, în care fiecare generație, prin amprenta pusă, a contribuit la dezvoltarea capacității omului de a-și folosi propria-i libertate, dobândită prin educație: ,,Educația este o artă a cărei practicare trebuie perfecționată prin multe generații. Fiecare generație, înzestrată cu cunoștințele celei precedente, poate înfăptui tot mai mult o educație care dezvoltă în mod proporționat toate dispozițiunile naturale ale omului, conducând astfel umanitatea spre menirea ei. Providența a voit ca omul să scoată binele din sine însuși și i se adresează, așa zicând, cu aceste cuvinte: „Pășește în lume!" Cam așa i-ar putea vorbi Creatorul omului: ,,- Eu te-am înzestrat cu toate dispozițiunile spre bine. Ție ți se cuvine să le dezvolți, și astfel propria ta fericire și nefericire de tine însuți depinde!”
Filosoful și pedagogul american John Dewei spunea că educația ,,nu înseamnă o pregătire pentru viața ce va să vină, ea este însăți viața”, iar gânditoarea de origine indiană Vijava Lakshuni Pandit spunea că ,,Educația nu este doar un mijloc de a-ți câștiga existența sau un instrument pentru a face avere. Educația este inițierea în viața spiritului, pregătirea sufletului uman în căutarea adevărului și a virtuții.”
În sens pedagogic, după cum arată autoarea Elena Macavei, reputat pedagog, educația este fenomenul social complex privit în trei dimensiuni: activitate conștientă a subiectului educației (educator) de stimulare, îndrumare, formare, a obiectului educației (educat); proces de formare a omului pentru integrarea activă în societate, proces de formare intelectuală, morală, fizică, estetică, profesională; rezultat, prin prelucrarea selectivă a acțiunilor informaționale și includerea în structuri comportamentale proprii de cunoaștere și acțiune.
Cea mai eficientă investiție, atât pe plan social cât și si din punct de vedere individual, este cea făcută pentru a forma oameni, în spiritul celor mai înalte idealuri ale umanității. Este vorba de o investiție pe termen lung, a cărei eficiență se probează în calitatea de OM, calitate care se manifestă în cele mai diverse împrejurări și cu deosebire în cele mai critice, mai dramatice pentru individ sau colectivitate. Este vorba de o investiție în care ponderea o dețin știința și arta de a forma conștiințe și personalități, dragostea de copii, capacitatea de a te dărui acestui nobil țel, de a nu te descuraja, spiritul de sacrificiu și pasiunea pentru nou. „Rentabilitatea” investiției pentru educator nu este, evident, de ordin material, ci de ordin moral, prin satisfacțiile extraordinare pe care le simte dascălul atunci când ,,grija” lui revărsată asupra ,,tinerelor vlăstare”, copiii, îi transformă pe aceștia în ,,arbori viguroși”ce nu se încovoaie în fața vicisitudinilor vieții.
1.3.2. Educatorul – virtuți, valori și competențe
O definiție succintă și emblematică a profesiei de dascăl este oferită de psiho-pedagogul Dumitru Salade, care considera că ,,meseria de educator este o mare și frumoasă profesiune care nu seamană cu nici o alta, o meserie care nu se părăsește seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, care te dispersează și te exaltă, o meserie în care a ști nu înseamnă nimic fară emoție, în care dragostea e sterilă fără forță spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată și plină de farmec.”
Meseria de dascăl este, fără îndoială, singura care pretinde celui ce o exercită atât calități, cât și capacități felurite. Robert Dottrens, psiholog și pedagog de origine elvențiană, exponent al tezelor pedagogice ale secolului XX, a conturat următorul profil al profesorului magistral: „Mai întâi dragostea de muncă, și nu numai conștiința profesională, concepută ca datorie, ca îndeplinirea scrupuloasă a unui contract, ci o anumită credință, un anumit entuziasm: să creadă în ceea ce face, chiar dacă rezultatul nu se manifestă decât la o scadență îndepărtată; să se considere slujitorul unui ideal nobil si agentul modest , dar de neînlocuit, al unei mari opere.”
Calitățile dascălului complet, menționate mai sus, decurg în mod firesc, din credința în ceea ce faci și din dragostea față de muncă care trebuie să fie asistată de dragostea de copii și dragostea față de copilărie. Afecțiunea si simpatia față de acest stadiu de evoluție, în care copilul se formează multivalent, va inspira răbdare, indulgență, fără însă a elimina fermitatea necesară, indispensabilă oricui își asumă răspunderea față de educația copiilor.
Aceste calități ar risca, cu toate acestea, să nu-și dea pe deplin roadele dacă nu s-ar înrădăcina într-un excelent echilibru intelectual, mintal și nervos, care pare indispensabil în exercitarea acestei meniri. Pe plan intelectual, curiozitatea, gustul observației, simțul critic față de opiniile altora și luciditatea față de sine însuși, nevoia de înnoire favorizează mult adaptarea dascălului la speranțele elevilor săi și la evoluția rapidă a civilizației noastre. Pe plan social putem vorbi despre tinerețea spiritului, bunăvoință, autoritate firească.
Educatorul trebuie să inspire încredere, să dezlănțuie energii, să mobilizeze, să deschidă perspective și să proiecteze idealul ce trebuie atins, lăsând fiecăruia libertatea alegerii li adaptării la dimensiunile propriei personalități. Augusto Cury, psihoterapeut brazilian, în cartea sa Maria, cea mai strălucită educatoare din istorie, apărută la Editura For You în 2011, în care autorul studiază personalitatea Fecioarei nu din punct de vedere teolologic și religios, ci din punct de vedere filosofic, psihologic și pedagogic, spunea următoarele: ,,Cel mai bun educator nu este cel care controlează, ci cel care eliberează. Nu e cel care arată greșelile, ci cel care le previne. Nu e cel care corectează comportamente, ci cel care îndeamnă la reflectare. Nu e cel care observă doar ceea ce este accesibil ochilor, ci cel care vede invizibilul. Nu e cel care renunță cu ușurință, ci cel care stimulează continuu, un nou început. Un educator bun îmbrățișează, atunci când toți resping; încurajează, atunci când toți condamnă; îi aplaudă pe cei care n-au urcat niciodată pe podium; vibrează la curajul de a concura, al celor rămași pe ultimele locuri. Nu caută propria sa strălucire, ci se face mic pentru a-i face mari pe fiii, pe elevii si pe colegii săi de serviciu.”
Dascălul de azi și a deceniilor următoare trebuie să fie preocupat să facă din obiectul educației subiectul propriei educații: din omul care capătă educație, omul care se educă el însuși. Omul este o ființă imperfectă dar continuu perfectibilă și de aceea în actul educațional omul nu mai poate fi privit doar ca obiect al educației, ci concomitent și ca subiect al acțiunii educaționale, ca agent activ al propriei sale formări.
Datorită faptului că profesorul este cel care influentează decisiv educația elevilor, acesta trebuie să aibă o personalitate deosebită. Un educator adevărat poate fi numai acela care se implică în viața socială, fiind stăpânit de o mare iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni. Pentru un bun educator se cer anumite valori și virtuți sau calități spirituale:
Dragostea – este iubirea copiilor și înțelegerea copilăriei, împletită cu o încredere nelimitată în posibilitățile copilului; este dragostea exigentă, care oferă mult dar și pretinde mult de la copil; este iubirea profundă față de profesie; reprezintă cea mai înaltă virtute deoarece ,,a educa înseamnă a iubi”:
Vocația (sau harul pedagogic) este un talentul înnăscut, oferit de Dumnezeu, care se manifestă în preocuparea față de dezvoltarea personalității copiilor, în încrederea și iubirea față de elev.
Răbdarea reprezintă o calitate intrinsecă a misiunii celui care ,,împărtășește pe lume splendori”, ținând cont că rezultatele muncii nu se văd imediat, formarea copiilor realizându-se în timp.
Blândețea, virtute necesară pentru a câștiga încrederea elevilor, este o calitate redată foarte bine de expresia duală blândețe severă: ,,E, desigur, greu să fii sever fără a fi rău, să fii serios fără a fi arid și e greu să fii blajin fără a fi pueril și fără linie. Dar cine a spus ca educația este o întreprindere ușoară ?”
Profesionalismul ține de a avea cunoștințe temeinice în domeniu, care dublate de capacitatea de a fi un bun psiholog și de tactul pedagogic, îl transformă pe profesor într-un educator autentic; acesta stăpânește mijloacele și metodele de educație și modalitatea de utilizare a acestora, are cultura generală necesară pentru abordările trans și interdisciplinare, este primul evaluator al muncii sale.
Sinceritatea este cea care duce la păstrarea încrederii copiilor în dascăl, prin ,,curăția inimii” acestuia, pentru a fi un bun exemplu și pentru a-i proteja pe copii.
Bunătatea unui dascăl este precedată de iubirea acestuia pentru oameni, deci implicit pentru copii și elevi; aceasta exclude manifestările răzbunătoare, nervozitatea, mânia, sentimentele cu vibrații joase etc.
Umorul este o calitate a oamenilor inteligenți, a oamenilor echilibrați spiritual; are la bază legătura dintre cunoaștere și autocunoaștere; premizele simțului umorului adevărat sunt căldura interioară și o avansată cultivare a sufletului. Cu ajutorul umorului, profesorul se menține deasupra existenței chinuitoare uneori, câștigându-și astfel elevii și trezindu-le apetitul de muncă și instruire, bineînțeles, fără știrbirea autorității didactice. Este constructiv și benefic râsul ,,optimist, încurajator, generos, o veselie binevoitoare care să lase să se întrevadă o reciprocitate favorabila. Nu un râs ascuțit, malițios, menit să pună în lumina defectele și inferioritatea celuilalt. Profesorul nu trebuie să râdă de elevi pentru ca cei din jur să se bucure cu răutate.”
Optimismul este calitatea care ,,deschide” ochii profesorului pentru a putea vedea calități ascunse, care uneori refuză cu desăvârșire să iasă în evidență, este ceea ce îl ajută pe dascăl să vadă o parte bună chiar și acolo unde planurile lui Dumnezeu n-au coincis cu ale noastre.
Referindu-ne la calitățile și aptitudinile profesorului, trebuie amintit raportul dintre aptitudinea pedagogică și aptitudinea didactică, concepte care nu se suprapun, exemplul cel mai elocvent în acest sens fiind însuși marele pedagog Jean Jack Rousseau, care daorită aptitudinii pedagogice de excepție a fost un pioner al domeniului cercetării pedagogice, dar nu a avut și aptitudinile didactice necesare pentru a fi un bun educator. Aptitudinea pedagogică este definită de către Nicolae Mitrofan ca fiind o ,,formațiune psihologică complexă, care bazată pe un anumit nivel de organizare și funcționalitate al proceselor și funcțiilor psihice – moderate sub forma unui sistem de acțiuni și operații interiorizate construit genetic conform modelului extern al acțiunii educaționale – facilitează un comportament eficient al cadrului didactic prin operaționalizarea adaptativă a întregului conținut al personalității sale.” În ceea ce privește aptitudinea didactică, aceasta ,,cuprinde ansamblul însușirilor psiho-fizice ale cadrului didactic ce facilitează succesul, performanța în munca cu elevii.”
În structura aptitudinii didactice, sunt consemnate trei categorii de competențe necesare unui cadru didactic: științifice, psiho-pedagogice, psiho-sociale:
Competențele științifice se referă la conținutul cunoștințelor vehiculate, la factorii necesari manipulării acestora, la forma de prezentare a acestora, felul în care elevii pot să asimileze acestea.
Competențele psiho-pedagogice, atât de necesare modelării personalității elevilor, implică o serie de trăsături de personalitate, unele dintre ele enumerate mai sus: stăpânirea de sine, răbdarea, perseverența, echilibrul emoțional, întelegerea gândirii copilului ș.a.
Competențele psiho-sociale, cu rol de optimizare a relațiilor interumane, fac trimitere în special la relațiile dascăl–elev și includ capacitatea de a adopta un rol diferit, de a stabili ușor și adecvat relații, de a influența grupul, de a utiliza corespunzător și fără abuz autoritatea și puterea.
1.3.3. Empatie și sensibiliate, condiții necesare pentru a educa iubind
Empatia este „formă de intuire a realității prin identificare afectivă; formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu”. Provenit din greaca veche, termenul se traduce în suferință, ceea ce suferi, fiind o caracteristică psihologică, caracteristică rasei umane, transpusă în „capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de împărtăși sentimentele (cum ar fi tristețea sau fericirea) care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune.(…) Empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane.”
Pentru a fi educatori magistrali, ar trebui să avem nu doar conștiința propriilor simțăminte, dar și a trăirilor lăuntrice a celor cărora ne adresăm, cu care interacționăm, respectiv, a copiilor. Înțeleasă ca o capacitate de a te transpune în psihologia altuia, în cazul educatorului în cea a elevului, empatia este un fenomen complex, cu forme de manifestare nuanțate și diversificate care dau o coloratură specială educatorului. Empatia în activitatea educațională este un fel de nucleu, de „fuziune afectivă”, care joacă un rol important în toate împrejurările și relațiilor educaționale. Ea favorizează cunoașterea, apropierea de elev și influențează atitudinea acestuia în direcția obiectivelor educației prin nota afectivă care întărește încredea în cei doi parteneri ai actului educativ.
Fiind un mecanism atât de complex, empatia, îndeplinește numeroase funcții: cognitivă, anticipatorie, de comunicare, de contagiune afectivă, performanțială. În activiatea didactică empatia este considerată o însușire absolut necesară care asigură eficiența acesteia. Predarea unei discipline presupune simultan tehnică și artă, nu este suficient să stăpânești un volum mare de informații, succesul este asigurat și de posibilitatea transpunerii în lucul ascultatorului, al elevului.
,,Empatia se transformă nu în identificarea cu elevul, ci într-o reacție atitudinală în care dragostea față de el se împletește cu dorința de ajutor”. I.S. Firu subliniază că în activitatea didactică „nu te cobori la nivelul copilului, ca să faci teatru nu ca să-l uimești pe copil sau ca să te umilești pe tine, ci pentru a crește din nou împreună cu el.”
Prejudecata intelectualistă a cadrelor didactice îi face să creadă că succesul sau insuccesul elevilor este legat numai de posedarea unui bagaj suficient de informații, ca și de capacitatea de a le utiliza. Ei sunt înclinați să atribuie actelor lor pegagogice o valoare independentă de semnificația lor pentru elev și să confere „obiectelor” de studiu un sens univoc, având asupra tuturor același efect; când experiența le arată că anumite cunoștințe, considerate de ei importante, nu reușesc să scoată din indiferență anumiți elevi sau când sunt interpretate într-un sens opus semnificației dorite, faptul este adesea considerat accidental sau atribuit unor defecte de neînvins ale copilului.
Dintre calitățile persoanei care educă, menționate mai devreme, componenta afectivă a personalității poate fi considerată perenă. Evidențierea unei dimensiuni afective a celui care educă se poate regăsi încă din gândirea filosofilor din Grecia antică: Platon, de pildă, sublinia rolul iubirii ca liant în educație. Educatorii trebuie să iubească și să se facă iubiți, mail ales că, cu mult înainte, încă din zorii culturii, educația se spijinea pe iubire. Însuși cuvântul ,,școală" derivă din grecescul ,,schola", care însemna inițial ,,plăcere". Este vorba de plăcerea de a te dedica studiului, aflării adevărului prin intermediul științei, artei, culturii în general.
Oricare dintre influențele exercitate asupra educatului nu pot fi suficient de bine înțelese fără a lua în discuție și aspectele de natură afectivă. Personalitatea în dezvoltare beneficiază de o mare diversitate de influențe formale, nonformale, informale care acționează asupra dezvoltării diferitelor procese psihice și a trăsăturilor pozitive de caracter. Fiecare dintre aceste influențe nu poate fi corect înțeleasă, nu se poate exercita eficient și nu poate determina trăsături bine articulate în structura personalității decât dacă analizăm și aspectele de natură afectivă care sunt implicate. Dimensiunea afectivă în educație prezintă o importanță majoră, ea înscriidu-se în marile probleme care frământă omenirea pentru perfecționarea fiiței umane. În Declarația Drepturilor Copilului, potrivit principiului 6, „pentru înflorirea armonioasă a personalității sale, copilul are nevoie de dragoste și de înțelegere”.
Personalitatea educatorului, inclusiv prin componenta sa afectivă, poate oferi realități psihice stimulative, tonifiante sau dimpotrivă, frustrante, inhibante, stresante. Cu atât mai mult cu cât personalitatea copilului, în formare, este receptivă la asemenea influențe. Poate mai pronunțat decât în alte situații de viață, statutul și rolul educatorului se joacă pe un fundal afectiv.
Se știe că înveți pe alții mai mult din ceea ce reprezintă persoana ta decât prin ceea ce spui. Sunt vehiculate în acest sens concepte cum ar fi cel de „programă latentă” (B. Bloom) și de o „pedagogie invizibilă” (B. Bernstein). Ceea ce e prevăzut în programele analitice referitor la conținutul învățământului, în regulamentele privitor la comportarea profesorilor și a elevilor precum și a raporturilor dintre ei nu constituie pedagogia vizibilă. În schimb ceea ce se achiziționează din experiența comună, informații obținute prin propria inițiativă a elevului, de multe ori prin mijloace creative nealgoritmizate și mai puțin controlate de profesor constituie pedagogia invizibilă. Tot în pedagogia invizibilă se impunem să includem și problematica afectivității.
Capitolul 2
INTERDISCIPLINARITATEA
SAU ORGANIZAREA COLABORĂRII ÎNTRE DISCIPLINE
Nevoia stringentă de ,,punți’’ și legături între diferitele discipline și domenii de cercetare, a dus la apariția către mijlocul secolului XX, a pluridisciplinarității și a interdisciplinarității. Basarab Nicolescu, fizician român de renume mondial, în lucrarea sa ,,Transdisciplinaritate. Manifest”, abordează interdisciplinaritatea din punct de vedere al colaborării dintre discipline în trei trepte: pluridisciplinaritate, ca activitate comună a unor discipline, fără afectarea practicii sau sistemului explicativ al disciplinelor implicate; transdisciplinaritate, ca adoptare a unei abordări comune și a unui model explicativ comun care influențează punctul de vedere și practica specialiștilor deciși să lucreze împreună; interdisciplinaritate, care, dimpotrivă, caută să respecte autonomia disciplinelor, urmărind să obțină o îmbogățire la nivelul metodelor sau explicațiilor, să aprofundeze cunoașterea prin depășirea parcelării ei în discipline separate, economie prin multiplicarea competențelor, capacitatea de a rezolva probleme dificile. Așadar, se poate spune că ,,disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeți ale unuia și aceluiași arc: cel al cunoașterii.”
2.1. Pluridisciplinaritatea, un ,,plus” disciplinar
Vorbim despre pluridisciplinaritate atunci când apelăm la intermedierea concomitentă a mai multor ramuri ale științei, venite în slujba unei singure discipline, care se circumscrie studierii unui obiect sau/și analizei unui concept: ,, Pluridisciplinaritatea se referă la studierea unui obiect dintr-una și aceeași disciplină prin intermediul mai multor discipline deodată.” Astfel, se poate spune că cercetarea pluridisciplianră aduce un plus disciplinei în cauză, ,,plus” care deservește exclusiv disciplina respectivă: ,,demersul pluridisciplinar se revarsă peste limitele disciplinelor, dar finalitatea sa rămâne înscrisă în cadrul cercetării disciplinare”. De exemplu, studiul unei icoane sau al unei lucrari aparținând artei religioase, pentru a fi mai complex și mai bogat, poate fi analizat nu doar din perspectiva istoriei artei și a funcțiilor acesteia, dar aria de studiu poate face apel și la alte discipline: la chimie, pentru studiul compoziției materialelor de lucru, la matematică pentru analiza formelor, a proporțiilor și a orientării în spațiul pictural, la istorie pentru înțelegerea cu o mai mare acuratețe a tehnicii utilizate și a contextului religios prefigurat de artist, la istoria religiilor pentru perceperea cât mai fidelă a modelului divin prezentat, la psihologia religiei, pentru ușurarea înțelegerii mesajului transmis din punct de vedere al manifestării religiozității artistului, la fizică, pentru motivarea alegerii anumitor materiale și instrumente de lucru ș.a.m.d.
2.2. Transdisciplinaritatea, o nouă viziune
Transdisciplinaritatea privește ceea ce se află în același timp între discipline și dincolo de orice disciplină, oferind o nouă viziune asupra lumii.
Basarab Nicolescu analizează poziția gândirii clasice față de transdisciplinaritate: pentru că aceasta nu are o viziunea ,,piramidală” asupra cunoașterii, gândirea clasică consideră că ,,între” și ,,dincolo” de discipline nu se află nimic, decât un vid, așa cum este el înțeles din punct de vedere al fizicii clasice. Însă, prin analogie cu fizica cuantică, conform căreia vidul este ,,plin” de toate posibilitățile, ,,în prezența mai multor niveluri de Realitate, spațiul dintre discipline și dincolo de discipline este plin.”, apărând astfel transdisciplinaritatea, care chiar dacă nu este o super-disciplină de sine stătătoare, ea se hrănește din celelalte discipline, „finalitatea ei fiind înțelegerea lumii prezente, prin promovarea unității cunoașterii”, înțelegere care ar fi imposibil de abordat doar monodisciplinar. Transdisciplinaritatea nu se referă la studiul unui obiect concret, ceea ce pentru gândirea clasică pare o absurditate, ci ,,este interesată de dinamica generată de mai multe niveluri ale realității, la un moment dat”, disciplinaritatea și transdisciplinaritatea fiind complementare.
În dinamica ,,realităților” științelor educației, transdisciplinaritatea a devenit necesară societății cunoașterii, pentru înțelegerea abordării integrate a disciplinelor, pentru evidențierea legăturilor dintre acestea, pentru înțelegerea informațiilor științifice care se succed astăzi asemeni unei avalanșe, unitatea cunoașterii fiind promovată astăzi prin abordarea tematică a unităților de studiu propuse micilor școlari. Niciun concept sau noțiune n-ar fi pe deplin înțeleasă dacă ar fi abordată monodisciplinar. De exemplu, pentru a înțelege complexitatea anotimpului primăvara, studiul acestuia la vârsta școlară mică trebuie făcut ,,între” mai multe ramuri disciplinare: astronomie, matematică, meteorologie, literatură, religie, arte vizuale și abilități practice, agricultură, cunoașterea mediului, mstemstică. Ce rezultă ,,dincolo” de această abordare ,,între” discipline și prin utilizarea metodelor specifice unei discipline într-o altă disciplină, cât de benefică este ea, vom analiza în partea metodologică a acestei lucrări.
De asemenea, ca adulți, pentru a ne contura o religiozitate lipsită de anumite comportamente obsesiv-compulsive care n-au de-a face cu credința, ci cu anumite preocupări chinuitoare legate de ideea de mântuire, ar fi benefic pentru sănătatea noastră mintală și sufletească să abordăm creștinismul, ca preocupare spirituală, nu doar prin prisma dogmelor religioase, de care se ocupă teologia, ca știință, ci și prin ,,plinul” aflat între diverse alte discipline umaniste. O abordare în plan istoric (atât ca trecut al nostru, cât și din punct de vedere al evoluțiilor religiilor de-a lungul evoluției umanității și până azi), în plan filosofic (știință care conchide cât se poate de clar că ,,religia n-a murit, Dumnezeu se află încă în circulație…”), în plan antroplogic și sociologic (pentru a cunoaște și accepta diversitatea rasială și culturală existentă dintotdeauna), în planul psihologiei (pentru a avita confuzia dintre religiozitatea firească și cea devenită obiect de studiu al psihanalizei și psihiatriei) duc la o creștere spirituală, necesară pentru ca ideea de ecumensim să nu devină o utopie, în această lume frământată de fărâmițarea creștinismului în zeci de fracțiuni și de conflicte alimentate de intoleranța religioasă.
2.3. Interdisciplinaritatea, transfer al metodelor
2.3.1. Metoda, cale de urmat în instruire
Basarab Nicolescu definește interdisciplinaritatea ca fiind transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, înțelegând prin metode, din punct de vedere didactic, „modalități de acțiune, instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, își însușesc cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini.”
Metoda include în componența ei o suită de procedee care pot însoți fiecare operație. Relația dintre procedeu, ca particularizare a metodei care se referă la efectuarea acțiunii, și metodă este dinamică, metoda putând deveni procedeu în contextul altei metode sau, un procedeu putând ajunge el însuți o metodă la un moment dat. De exemplu, demonstrația prin prezentarea unor obiecte, scheme, diapozitive, filme sau a unei planșe, a unui tablou poate constitui un simplu procedeu în cadrul metodei povestirii, explicației, descrierii sau conversației euristice; dar și invers, explicația poate deveni un procedeu în cazul demonstrației unui fenomen ca evaporarea, condensarea, etc.
Metodele de învățământ au funcții diverse, menite să asigure „interdependența funcțională” între actul de predare și cel de învățare. Literatura de specialitate enumeră următoarele funcții ale metodelor de învățământ: funcția formativă, care ajută formarea proceselor psihice (exersarea capacităților intelectuale, afective și motivaționale); funcția cognitivă, operaționalizată prin ,,a afla”, ,,a cunoaște”, ,,a descoperi”, transformând metoda în obiect de cunoaștere și de achiziție; funcția motivațională, care susține curiozitatea epistemică și asigură suportul volitiv pentru studiu, cunoaștere și acțiune; funcția instrumentală, care oferă metodei statutul de instrument de instruire, ca tehnică sau cale de execuție; funcția normativă, prin ofertarea căilor de acțiune și a modurilor de a proceda; funcția evaluativă, cu rol nu doar de diagnoză, ci și de proiecție a acțiunii didactice. Toate aceste funcții servesc unui singur scop: activizarea și antrenarea elevilor, trezirea interesului pentru actul de învățare, indiferent că este un act intelectual sau unul de natură practică.
Voicu Lăscuș și Ferenczi Iuliu, în capitolul „Conținutul învățământului” din lucrarea „Didactica modernă” arată că: „Sub aspect teoretic, interdisciplinaritatea derivă din teoria generală a sistemelor, ca ramură a epistemologiei, precum și din metodologia abordării sistemice, ca cea mai adecvată modalitate de reflectare prin cunoaștere a structurilor, conexiunilor și interacțiunilor sincronice și diacronice, care acționează în natură, societate și gândire. (…) Sub aspect practic, interdisciplinaritatea apare din necesitatea depășirii limitelor create de cunoaștere, care a pus granițe artificiale între diferite domenii ale ei. Argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate, constă în faptul că ne oferă o imagine integrată a lucrurilor care sunt analizate separat.”
Evoluția accelerată a învățământului a dus la perfecționarea continuă a metodelor de învățământ, interdisciplinaritatea găsindu-și locul bine meritat între acestea, realizând „punțile” între diversele domenii de studiu, eficientizând procesul instructiv-educativ și aducându-i acestuia nota de modernism. Astfel, astăzi, pe lângă metodele clasice de instruire, consacrate deja de anii de experiență în ceea ce privește pedagogia ca știință a educației (și pe care nu le vom enumera aici, ele deja fiind un déjà vu al oricărui tratat de didactică), societatea cunoașterii se confruntă cu apariția unui nou val de metode și strategii didactice, cu un puternic caracter interactiv și interdisciplinar, menite să ,,promoveze interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.” Literatura de specialitate enumeră următoaterele metode interactive, de învățare prin cooperare, metode menite să evidențieze nevoia de interdisciplinaritate în societatea actuală: ,,Brainstorming”-ul sau ,,furtuna de idei”, ,,Harta povestirii”, „Rețeaua personajelor”, „Arborele lui Sapiro”, „Copacul ideilor”, „Cvintetul”, „Diamantul”, „Ciorchinele”, ,,Metoda cadranelor”, „Explozia stelară”, „Floarea de lotus”, „Diagrama Ven-Euler”, „Pălăriile gânditoare”, ,,Turul Galeriei”, ,,Cubul”, ,,Metoda piramidei”, ,,Răspunde-Aruncă-Interoghează” (R.A.I.).
2.3.2. Grade de interdisciplinaritate
,,Ca și pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea debordează limitele disciplinei, însă finalitatea sa rămâne de asemenea înscrisă în cercetarea interdisciplinară”
Basarab Nicolescu arată că se pot distinge trei grade de interdisciplinaritate: a) un grad aplicativ: de pildă, metodele specifice artelor vizuale și abilităților practice, transferate în alte discipline, duc la realizarea de către copii a unor mijloace didactice atractive și cu un grad ridicat de disponibilitate pentru facilitarea învățării; b) un grad epistemologic: de exemplu, transferul metodelor matematicii în domeniul explorării mediului generează analize interesante în epistemologia geografiei (transferul metodelor de calcul matematic scris, oral și mintal rezolvă situații-problemă de genul aflării lungimii unui lanț muntos, știind ce lungime au grupele de munți care alcătuiesc lanțul muntos; metoda graficelor, specifică matematicii, ajută la realizarea hărților meteorologice, a statisticilor referitoare la geografia economică ș.a.m.d.). c) un grad generator de noi discipline, după cum vom arăta în continuare. Începând cu anul școlar 2013-2014, în noul plan-cadru pentru învățământul primar, apar noi discipline: ca urmare a transferului de metode dintre matematică și științele naturii, cunoștințele celor două discipline se predau acum în manieră interdisciplinară, integrate în disciplina Matematică și explorarea mediului, MEM; de asemenea, întâlnirea pe ,,Tărâmul Hotarului” a metodelor specifice educației plastice și abilităților practice, a condus spre o nouă disciplină de studiu, și anume Arte vizuale și abilități practice, AVAP; îmbinarea metodelor și strategiilor specifice predării-învățării literaturii române, gramaticii limbii române, ortografiei, ortoepiei și punctuației, tehnicilor diverse de comunicare, a dus la generarea unei noi discipline, Comunicare în limba română, CLR; de asemenea, muzica se predă astăzi în comuniune cu mișcarea fizică, în disciplina numită Muzică și mișcare, MM. La alte niveluri, transferul metodelor matematicii și fizicii în domeniul geografiei, a generat studiul fenomenelor meteorologice sau meteorologia, astăzi ramură distinctă a științelor mediului înconjurător; transferul metodelor fizicii și astrofizicii a dat naștere cosmologiei, iar împreună cu cele ale chimiei, a generat geologia.
La nivelul cercetării care constituie tema acestei lucrări, acest grad de interdisciplinaritate, cel generator de noi discipline, a impus nevoia creării unor activități tematice pluridisciplinare și transdisciplinare, a unor centre de interes proiectate pe o unitate tematică de studiu, aflate în afara curriculei școlare, abordate prin prisma interdisciplinarității, a conexiunilor și a transferului de metode dintr-o disciplină în alta, având ca finalitate înțelegerea diversității culturale și spirituale care ne înconjoară, a conceptului ,,unitate în diversitate”, a ideii de ecumenism, după cum vom arăta pe parcursul lucrării.
Capitolul 3
ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ STEP BY STEP
3.1. Step by Step, în peisajul școlar românesc
Alternativa educațională Step by Step pentru copiii din ciclul primar este o alternativă la învățământul tradițional, implementată în peisajul românesc școlar cu ajutorul rețelei de fundații „Fundația Soros/Institutul pentru o Societate Deschisă”, cu sediul în New York, SUA. În acest scop, Fundația Soros colaborează cu „Children’s Resources Internațional” (asociație non-profit cu sediul în Washington DC, SUA, care promovează implementarea metodelor educative judicios dezvoltate în SUA, păstrând totodată tradițiile din țările participante), care a elaborat metoda și deține licența ei, pentru a dezvolta și implementa în România proiectul internațional Step by Step, ca program pentru copii și părinți. Metoda se aplică de peste 30 de ani, în peste 26 de țări, dovedindu-și eficiența și stabilitatea, prin promovarea metodelor de predare-învățare centrate pe copil și favorizarea implicarii familiei și a comunității în procesul instructiv-educativ.
Denumit inițial ,,Head Start”, programul a debutat în România în anul 1994, pentru ca în anul 1995 să primească acreditarea ca alternativă de învățământ din partea Ministerului Educației Naționale Reglemanterea aplicabilității alternativei educaționale Step by Step în învățământul public s-a realizat în anul 1998, coordonarea programului de educație alternativă Step by Step fiind preluată de către asociația neguvernamentală, non profit, „Centrul Step by Step pentru Educație și Dezvoltare profesională”(CEDP). Adaptarea programului pentru România s-a făcut ținând cont de programele școlare de la noi, cu sprijinul ministerului de resort, fiind recunoscute și apreciate toate inovațiile pe care le aduce acest sistem în dezvoltarea învățământului românesc. Pregătirea continuă a cadrelor didactice și asigurarea bunei desfășurări a programului, se face cu sprijinul CEDP, autoritate recunoscută de către Ministerul Educației Naționale.
În prezent, noua ofertă de organizare interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru ciclul primar, implementată de Ministerul Educației Naționale începând cu introducerea clasei pregătitoare în învățământul obligatoriu, din anul școlar 2012-2013, are la bază forme de organizare, principii și metode specifice alternativei educaționale Step by Step, ca recunoaștere a eficienței acesteia în dezvoltarea armonioasă a copiilor, din punct de vedere al tuturor educațiilor (intelectuală, moral-religioasă, fizică, estetică, cultural-artistică, noile educații).
Programul Step by Step se subordonează principiilor democrației, fiind avansate modele de valori specifice formării cetățeanului activ: respectul reciproc, simțul de răspundere, probitatea, grija, devotamentul civic, patriostismul și seriozitatea. Autorii pogramului Step by Step definesc ca responsabilitate de primă importanță necesitatea creării unui nou model educațional care să-l facă pe fiecare elev conștient de interdependența lucrurilor în viață. Scopul este acela de a alege ceea ce este mai bun din filozofiile educaționale ale Europei și Americii, pentru a dezvolta practici educaționale care să cinstească individul ca ființă făuritoare, într-un prezent și viitor interdisciplinar.
Step by Step este un program educațional în care educația este centrată pe elevi, în funcție de nevoile și de perioadele distincte de dezvoltare ale acestora, de interesele individuale și diferitele stiluri de învățare ale copiilor. Ghidul pentru părinți, un material destinat viitorilor părinți, prezintă această necesitate a educației de azi, astfel:
„Educația tradițională este concepută ca o artă de a conduce copilul spre asimilarea normelor societății civilizate prin reproducerea sistemului socio-cultural existent. Implicit, pedagogia tradițională consideră că de la o vârstă copiii vor trebui să acumuleze o anume calitate și cantitate de cunoștințe și să poată asimila anumite comportamente. În acest sistem copilul învață prin reproducerea modelului dat. Educația este generalizatoare, egalizatoare, după un model care nu este totdeauna înțeles de către copil,cu toate că este probat și acceptat de către adulți. Performanța rezultată se evaluează prin notare cu note sau calificative. Astfel nota sau calificativul devenit judecată de valoare, devine asociată cu „vina” sau „meritul” copilului.
În sens modern, educația se bazează pe achizițiile psihologiei dezvoltării copilului și vizează cultivarea calităților potențiale ale acestuia. Cercetările contemporane privind dezvoltarea ne spun că persoane diferite se dezvoltă în ritmuri diferite și că existe perioade critice individualizate de dezvoltare.”
În alternativa Step by Step, profesorul are rolul de a stimula interacțiunea cu mediul a elevilor și motivația explorării, astfel copilul învățînd prin descoperire, cu ajutorul unor strategii didactice ,,individuale, adesea neașteptate, originale.” Educația este individualizată, copilul mergând pe direcții personale de dezvoltare pentru a percepe și a înțelege lumii, pentru găsirea sau/și recunoașterea modalităților de acțiune eficiente și binevenite în anumite momente ale vieții. Astfel că rezultatul dintr-o anumită arie de dezvoltare a elevului poate fi comparat doar cu propria performanță sau abilitate anterioară, nu cu performanțele altor subiecți care au urmat același demrs didactic: ,,Comparația cu el însuși în performanțele anterioare o face atât copilul, cât și pedagogul, aceasta fiind una din motivațiile descoperirii și progresului individual. În plus, copilul descoperă efectele și mijloacele colaborării și negocierii cu semenii în locul competiției pe criterii standard impuse de adulți.”
Curriculum școlar pentru clasele CP – IV este același pentru copilul care învață într-o clasă Step by Step cu cel din învățământul tradițional. Diferența constă în metoda de formare a acestora, care derivă din principiile Step by Step: fiecare copil este o persoană demnă de respect; educația este individualizată, predarea făcându-se în funcție de necesitățile copilului, fiecare copil lucrând în stilul și ritmul propriu, copiii sunt încurajați ,,să învețe a învăța”; învățarea este organizată pe centre de activitate și în spațiul comun de întâlnire; părinții paricipă în mod activ la educația copiilor (rolul părintelui este simțit în mod special în cadrul activităților tematice, care îl pot transforma pe părinte în personaj principal în educație); formarea învățătorilor, educatorilor și autorităților educative este continuă, realizându-se de către CEDP.
3.2. Step by Step, educație centrată pe elev
Din punct de vedere al managementul/administrarea clasei Step by Step, scopul este centrarea activității pe elev, pentr a fi sprijinite necesitățile de dezvoltare ale copilului într-un context socio-cultural. O metodologie planificată, activă și complexă, poate asigura abordarea individualizată a elevilor în cadrul clasei axate pe dezvoltarea elevului. După cum am mai amintit anterior, individualizarea educației este posibilă prin organizarea centrelor de activitate, care oglindesc interesele curente și nevoile teoretice ale elevilor. Organizate în scopul promovării învățării în grupuri mici prin explorare, independență și implicare activă, centrele includ activități pe mai multe niveluri, concret și abstract, și mijloace didactice care pot da o formă proprie fiecărui stil de învățare și fiecărei nevoi individuale.
Țelurile Programului Step by Step pentru învățământul primar sunt fixate ținând cont de nevoile intelectuale și sociale de dezvoltare a copilului. Ele sunt stabilite în următoarele domenii: intelectual, social-emoțional și estetic, garantând faptul că se ține cont de personalitatea copilului atunci când profesorul ia decizii referitoare la programa școlară, procesul de instruire și evaluare. Prin definirea clară și menținerea anumitelor standarde profesionale, programul Step by Step asigură buna desfășurare a tuturor etapelor de predare-învățare. Deși stabilesc standarde ridicate, dascălii se dovedesc flexibili în cadrul instruirii elevilor prin folosirea individualizării ca metodă de abordare și organizare, nelăsând toată povara adaptării pe umerii elevilor.
Ținând cont de cele amintite, elevii din clasa Step by Step, pe parcursul celor cinci ani ai ciclului achizițiilor primare, vor fi capabili de următoarele: vor învăța și aplica cunoștințe pentru a face distincția între lumea naturală, cea spirituală și cea construită de om (relația dintre credință și cunoaștere); vor recunoaște modelele din natură; vor face generalizări asupra modificărilor ce se petrec în natură și în mediul ambiant; vor efectua investigații simple pentru a verifica veridicitatea unei idei; vor aplica deprinderi științifice: observarea, clasificarea, măsurarea, judecata, analiza, comunicarea; vor aplica date științifice și judecata pentru a rezolva anumite probleme; vor pune întrebări și vor dovedi perspicacitate în momentul primirii răspunsurilor; vor recunoaște diferite căi de a ajunge la o soluție; vor dobândi suficiente cunoștințe științifice încât să poată fi capabili să gândească în termeni științifici; vor face legătura între informația nouă și cea cunoscută.
Principala metodă de studiu care ne va purta spre aceste finalități, bazată pe ideea conexiunilor și a transferului de metode dintr-o disciplină în alta, este cea referitoare la unitățile tematice de studiu, locul de explorare al „Tărâmului Hotarului” cum definește în stil metaforic profesorul Cristian Suteanu, interdisciplinaritatea.
Conform unui proverb străvechi: ,,Dați-mi un pește și voi avea ce mânca o zi; învățați-mă să pescuiesc și voi avea ce mânca o viață.”, când predăm copiilor noțiunile de bază, este ca și cum i-am învăța să pescuiască și, deci, să aibă ce mânca o viață întreagă. Acest mod de a gândi reflectă schimbările care au avut loc în domeniul educației, pregătită să ia cu asalt societatea cunoașterii. Dezvoltarea gândirii critice și a deprinderii de a rezolva probleme, reprezintă scopuri principale ale învățământului primar. Deprinderea de a gândi critic depinde de dezvoltarea unor abilități de procesare cum ar fi observarea, clasificarea, compararea și contrastul, măsurarea, comunicarea, înregistrarea, organizarea și interpretarea datelor, interferența, anticiparea, operarea cu deducții și procese de redare fidelă a unui model.
În cadrul alternativei „Step by Step”, prin intermediul unei abordări care înlesnește descoperiri directe, gen: „pune mâna și vezi”, copiii desfășoară activități de învățare, dar în același timp reflectează asupra a ceea ce fac. Cercetările demonstrează că cel mai bine învață copiii „văzând și făcând”, cu atât mai multe învață când se gândesc și știu exact ceea ce fac. Când oferim mereu un model de gândire activă, bazată pe interdisciplinaritate, vom trezi copiilor curiozitatea spre cercetare, făcându-i să înțeleagă că trebuie să caute modul în care să ofere un răspuns, nu numai să-l ofere.
3.3. Ce este diferit în clasa Step by Step?
3.3.1. Sala de clasă, altfel!
Într-o clasă Step by Step veți găsi mese mobile cu scăunele de jur împrejur și cu biblioteci arondate fiecărei mese cu scaune, împreună formând un centru de activitate, într-o cromatică atrăgătoare, stimulativă dar nu obositoare. Rafturile găzduiesc materiale didactice specifice centrului de activitate, precum și rechizite tipice domeniului de activitate. Centrele de activitae sunt astfel poziționate, încât mijlocul clasei să rămână gol, pentru Întâlnirea de dimineață sau alte activități frontale. Mocheta, în ton cu design-ul cromatic al sălii de clasă are rolul de a facilita anumite activități desfășurate direct în poziție șezând.
Pereții clasei Step by Step oglindesc viața clasei, prin diverse panouri de afișaz și prin expunerea producției intelectuale zilnice a copiilor. Un panou intitulat Totul despre azi, cuprinzând calendarul zilei, cronologia anotimpurilor, a lunilor și a zilelor săptămânii, precum și aspecte ale vremii, stă alături de alte material, cu rol în planificarea activităților zilnice: Agenda zilei și Panoul centrelor de activitate (care ilustrează de unde, conform alegerii individuale, elevii își vor începe rotirea centrelor). Pe lângă Regulile clasei, stabilite de comun acord cu elevii, în funcție de caracteriticile temperamentale, morale și afective ale copiilor și de conduitele care se doresc a fi amplificate sau, unele, evitate, Calendarul zilelor de naștere reprezintă un bun prilej de sărbătoare și de amintire. De asemenea, un panou al zilelor de școală care au trecut este alături de elevi, martor al tuturor activităților zilnice, numărătoarea lor făcându-se constant începând cu prima zi de CP și ultima de clasă a IV-a. La fiecare o sută de zile de școală scurse, se sărbătorește, prima sută fiind cea căreia i se atribuie cea mai amplă comerare, prin colecții private de o sută de obiecte făcute de copii.
Mijlocul clasei este sub influența Scaunului Autorului, locul și momentul în care copiii sunt valorizați prin expunerea propriilor producții de la centrele de activitate, a ideilor, dar și a Noutăților, prilej important pentru dezvoltarea emoțional-afectivă a copilului și a abilităților lui de comunicare: „Această postură îl face pe copil responsabil în fața celorlalți copii, dar îi acordă fiecăruia, la momentul respectiv, atenția și respectul cuvenite.”
Programul Step by Step presupune doi învățători pentru fiecare clasă de elevi și 8 ore de școală pentru copii. Programul celor doi dascăli se suprapune în intervalul orar 10,00-14,00, destinat rotirii centrelor, servirii mesei de prânz și evaluării activităților de la centre. Acest program de 8 ore nu vine pentru a sprijini părinții prea ocupați cu serviciul pentru a-și aloca timp propriilor copii, ci este conceput pentru ,,a facilita învățarea, pentru ca fiecare copil să poată învăța și ajunge la înțelegerea completă a sarcinilor propuse, în ritmul și modul propriu, personal.” Pentru că în permanență există din partea dascălilor preocuparea pentru a alterna învățarea cu activitățile de joc didactic, se produce la elevi o motivație spre descoperire suficientă pentru care programul de 8 ore să nu fie obositor, nici măcar pentru cei din CP și clasa I. Lucrul în echipă, învățarea prin cooperare, libertatea de a munci în ritm propriu, activitățile diverse și variate, ambianța plăcută și prietenoasă, ideea de „partener” în educație, sunt alte caracteristici care fac ca cele 8 ore să nu suprasolicite elevul. Deprinderile de muncă individuală, comunicarea deschisă și directă, manifestarea curiozității și a dorinței de cunoaștere, devin, în timp, transferabile către mediul privat, copiii aplicând în familie independența câștigată.
Toate cunoștințele însușite sunt cultivate și exersate la centrele de activități, iar mai apoi prin intervențiile individualizate, astfel încât copiii nu primesc teme pentru acasă. Pentru ca rotirea centrelor să se realizeze în deplină concordanță cu standardele alternativei (cu tot cu activitățile de evaluare a activităților de la centre și a intervențiilor individualizate), este nevoie de programul de școală de la 8,00 la 16,00 și de prezența simultană a celor doi învățători în intervalul 10,00-14,00 (cât durează, practic , rotirea centrelor, pauza de prânz și evaluarea frontală a activităților de la centre), învățătorii completându-se și sprijinindu-se reciproc, nu doar oferind suport intelectual elevilor. Prin munca la centre, se reduce activitatea frontală, care ,,nu permite ca un copil să aibă un demers mental deosebit, personal. De exemplu, dacă învățătorul predă la matematică un algoritm de calcul iar un elev găsește că pentru el e mai ușor să ajungă la rezultat în alt mod, învățătorul nu va putea exersa cu el propriul lui mod de lucru, fiind obligat, din pricina nevoii de activități comune cu ceilalți copii, să refuze, să limiteze, să corecteze, demersuri care nu sunt greșite ci doar diferite, individuale, adecvate minții și temperamentului respectivului copil.”
3.3.2. Fără note sau calificative!
Cel mai frecvent și eficient mod de evaluare îl reprezintă evaluarea la centru, imediat după îndeplinirea sarcinii de lucru. Apoi, Scaunul Autorului este locul fizic și simbolic de unde copilul își prezintă produsele muncii sale, fie că este vorba despre rezultatele învățării din clasă, fie a unor acticități extrașcolare (în cadrul Întâlnirii de Dimineață, de exemplu).
Rodul efectiv al muncii copilului este concretizat în mapele individuale de lucrări, fiecare domeniu de interes al studiului școlar având propria mapă, cu fișe de lucru, caiete, culegeri etc. Mapele împreună alcătuiesc portofoliul copilului, un prețios mijloc de evaluare interdisciplinară a evoluției acestuia, la îndemâna tuturor factorilor umani implicați (elevi, profesori, părinți): ,,mapa de lucrări a fiecărui copil, cuprinzând lucrări datate și comentate, devine oglinda progresului acestuia față de el însuși. Evaluând conținutul lucrărilor, el însuși, învățătorul și alții pot constata progresele și slăbiciunile sale. A le depăși pe cele din urmă nu este decât o chestiune de motivație, de a se simți bine în contextul de învățare, curiozitatea proprie copilului fiind suficientă pentru progres.” Cele mai reprezentative fișe de muncă independentă, însoțite de fișe de observație a activității depuse de către elev și completate de către învățător, sunt centralizate apoi în portofoliul de evaluare, ele reprezentând apoi baza completării Caietului de Evaluare, document școlar individual (cu valoare de catalog școlar!) Bilanțul evoluției elevului în acest document școlar se face semestrial și anual, criteriile de apreciere fiind competențele din programa școlară, pentru fiecare disciplină de învățământ, renunțându-se la calificativ sau notă ca mijlocitor între ceea ce știe elevul și competențele prevăzute de aria curriculară a fiecărei discipline de studiu: ,,A constata că un copil face operații de adunare cu două cifre în mod constant și bine la o anume dată, este oricum o evaluare mai consistentă, are o semnificație clara, decât o nota de 4, 7, sau 10, ori un calificativ cu litere, golit de semnificații de conținut.”
3.3.3. Cum decurge o zi de școală?
Întîlnirea de Dimineață, activitate ce durează între 30 și 50 de minte, este cea care dă startul activităților zilnice, debutând cu rugăciunea și intonarea Imnului, apoi cu Calendarul Zilei (,,Totul despre azi”), Agenda Zilei și numărarea zilelor de școală scurse. Acestui moment introductic îi urmează Mesajul Zilei, realizat pe o coală de flipchart sau/și pe tabla ,,smarth” sau/și la calculator și derulat cu ajutorul video-proiectorului, în funcție de dotarea fiecărei săli de clasă. Mesajul conceput de către învățător are menirea de a asigura suportul psihologic necesar derulării activităților în cele 8 ore de program, prin reamintirea unor achiziții anterioare și introducerea cunoștințele și deprinderile noi de învățat într-o manieră atractivă, deseori sub forma unui joc didactiv, printr-o abordare interdisciplinară. Întâlnirea de Dimineață se finalizează cu momentul Noutăților (3-5 copii, în funcție de timp) și al citirii Jurnalului Clasei, dus zilnic acasă, împreună cu mascota clasei, de câte un elev merituos. Noutățile și Jurnalul se prezintă din Scaunul Autorului, moment de valorizare individuală, dar și de maximă responsabilizare, fiecare elev fiind un mic ,,orator”, trebuind să-și gestioneze și exerseze tehnica comunicării, nu doar pentru a relata anumite aspecte din viața personală, dar și pentru a răspunde valului de întrebări pus de către colegi, pe tema subiectului care îl constituie noutatea sa.
Întâlnirea de Dimineață nu reprezintă doar un moment din desfășurătorul zilei, ci și o metodă de predare care permite întrepătrunderea activităților școlare și sociale astfel încât profesorul și elevii să poată conlucra cât mai bine. Ea este o metodă pusă la punct de Ruth Charney și Marlynn Clayton de la Fundația Northeast. În calitate de activitate zilnică, recomandată pentru vârstele mici, această metodă își propune: să creeze o comunitate; să încurajeze ascultare, împărtășirea sentimentelor, participarea; să învețe prin ritualurile și tiparele zilnice, deprinderile necesare pentru a deveni un membru inimos al clasei și al școlii.
După pauza de micul dejun de la ora 9,00, se trece la explicarea sarcinilor de lucru de la centre (se lucrează pe 4-5 centre pe zi, în concordanță cu orarul elevilor, dar independent totuși de acesta), activitate care se poate constitui uneori sub forma unor mini-lecții. Tehnica instruirii pe calculator și dotările tehnice avansate ale sălilor de clasă fac ca acest moment să fie unul interactiv, elevii devenind parteneri activi și gânditori, punând întrebări și ridicând probleme, menite a le facilita înțelegerea achizițiilor și deprinderilor ce urmează a fi exersate.
La ora 10 se trece la lucrul pe centre de activitate (4-5 centre). În funcție de efectivul clasei, la un centru pot fi între 5 și 7 elevi, dar nu mai mult de 7, din cauza lipsei de spațiu. După ce alegerea centrelor de activitate s-a făcut preferențial de către copii (la intrarea dimineață în sala de clasă), prin implicarea unor reguli ușor de înțeles și de respectat, Regulile Clasei, copiii își citesc sarcinile de lucru afișate pe tăblițele aferente. Sarcinile de lucru au un caracter progresiv, de la ușor până la performanță, ținându-se cont de putința fiecărui elev, de ritmul și nivelul individual. La scurgerea timpului alocat (20-30 de minute), timp în care profesorii au fost asistenți și participanți direcți ai procesului de cunoaștere, se face evaluarea la centru, iar apoi la Scaunul Autorului. Lucrările se afișează la panourile de afișaz alocate fiecărui centru, fie că sunt fișe de lucru, caiete, planșe, obiecte confecționate ș.a.m.d. Greșelile întâlnite în fișele sau caiete elevilor nu se corectează scriptic, corecția trebuind să apară în mintea elevului, în urma analizei și discuției imediate, pentru a o conștientiza și a o evita în viitor. Ulterior, toate lucrările se trec în mapele de fișe de lucru, iar mai apoi, în portofolii.
După rotirea centrelor și evaluările aferente, se ia masa de prânz, după care se continuă cu o evaluare frontală a lucrului la centre (feedback-ul zilei) și cu anumite intervenții individualizate menite să fixeze achizițiile zilei. Orele predate de către alți profesori (religie, limbile moderne, educația fizică) sunt poziționate în orar după-amiaza, pentru a nu se întrerupe rotirea centrelor.
Alternativa Step by Step nu permite și nu încurajează niciun fel de ierarhizare a elevilor. Prestația intelectuală a fiecărui elev se cuantifică strict prin referire la competențele din programă și la stadiul anterior de evoluție a fiecărui copil în parte. Efortul fiecărui elev este valorizat, indiferent de gradul de succes în care s-a materializat acesta. De asemenea, programul Step by Step îi consideră pe copii parteneri în educație, fiind încurajată ,,egalitatea” acestora cu adulții, în limitele regulilor de purtare civilizată, sporindu-se astfel gradul de responsabilizare pentru efortul depus zi de zi.
3.4. Studiul tematic – gândire critică și interdisciplinaritate
Termenul de gândire critică este de proveniență recentă, dar ceea ce denumește, datează din antichitate: ,,Ceea ce Platon descrie în mitul peșterii ca fiind procesul căutării adevărului este similar cu ceea ce numim astăzi gândire critică.” Definiția gândirii critice, oferită de către cercetătorii Jeannie Steele, Kurtis Meredith și Charles Temple, este următoarea: ,,A gândi critic înseamnă a fi curios, a folosi strategii ale investigării: a pune întrebări și a căuta sistematic răspunsuri. Gândirea critică acționează pe mai multe niveluri, nu numai pentru a stabili faptele, ci și pentru a le găsi cauzele și implicațiile.”
Pentru teza centrală a acestei lucrări de cercetare, integrarea educației ecumenice la școlarii mici, importanța gândirii critice devine semnificativă prin metodele și strategiile specifice acesteia, implementate în cadrul abordărilor interdisciplinare din cadrul celor două activități tematice prezentate în partea practic-aplicativă a acestei cercetări pedagogice: ,,Fără a afișa dezvoltarea unor abilități de gîndire critică drept scop al proiectului, ne propunem să transformăm practicile de realizare a orelor, astfel încît să se creeze o atmosferă de încredere, ce ar angaja elevii în lansarea unor idei interesante și care ar stimula cercetarea profundă și dezbaterea autentică. Acest mod de abordare reiese din certitudinea faptului că un program, susținut permanent, de cercetare a subiectelor de care elevii sunt preocupați în prezent, corelat cu o predare riguros structurată ce include discuții și dezbateri, va ajuta elevul să-și dezvolte, în același timp, și un ansamblu de abilități de gîndire critică.”
Studiului tematic/predarea tematică presupune integrarea diferitelor discipline, prin transferul metodelor dintr-una într-alta, prin studierea unei idei aparte, care trezește interesul copiilor, a cărei explorare poate fi legată de mai multe domenii de studiu. Prin intermediul predării tematice, elevii vor vedea legăturile dintre discipline și conexiunile acestora cu viața. Predarea tematică îi oferă dascălului oportunitatea de a-și organiza conținuturile de învățare în jurul unor teme și probleme fundamentale, numită programă în rețea sau organizarea învățării pe baza mai multor discipline. Ea oferă posibilitatea de a organiza planul de învățământ altfel decât pe baza unei singure discipline. Este un proiect interdisciplinar, nefiind în plan teoretic o noutate în didactica ciclului primar, Jean Piaget amintind despre proiectele tematice ca fiind o cale de însușire a cunoștințelor științifice. Ele reprezintă însă o noutate în planul aplicativității în ceea ce privește învățământul tradițional, în schimp pentru programul Step by Step predarea tematică sau integrată sau interdisciplinară este o caracteristică originară și originală, preluată acum și de învățământul de masă, conform noii reforme din educație.
Programa în rețea este o soluție potrivită de înregistrare și organizare de informații într-o manieră clară și concisă. Ea oferă elevilor ocazia de a găsi un echilibru între propriile lor interese și acumularea de noi cunoștințe, de a face anumite conexiuni, de a corela obiectivele pe termen lung cu cele pe termen scurt. Prin utilizarea programei în rețea, învățătoarea organizează și pregătește documentele referitoare la conceptele care vor fi discutate, la activitățile care vor fi realizate, la resurse, excursii sau invitați în clasă.
La modul general, o planificare în rețea arată astfel:
Figura1 – Planificarea unei unități tematice
Patru elemente sunt esențiale în predarea tematică: planificarea învățătorului, mini-lecțiile, învățarea prin cooperare și evaluarea interdisciplinară. În planificarea unei unități tematice de studiu, se vor lua în considerare următoarele aspecte: care sunt scopurile învățării pentru copii; ce realizări sunt așteptate din partea fiecărui copil, pe ce deprinderi se va concentra atenția. Răspunzând la aceste întrebări vor fi definite scopurile didactice pentru unitatea tematică respectivă. Etapele de planificare ale unui studiu tematic sunt:alegerea subiectului, familiarizarea cu subiectul, alegerea metodelor, informarea părinților în legătură cu subiectul ales, colectarea materialului informațional și ilustrativ, alegerea activităților de învățare, prezentarea subiectului, învățarea, evaluarea interdisciplinară și încheierea studiului.
Selectarea subiectului trebuie să se bazeze pe scopurile generale ale curriculei școlare, dar și pe resursele umane și materiale accesabile în cazul activităților extracurriculare, pe interesele, nevoile și experiențele copiilor și pe resursele care vor sprijini procesul de învățare. După stabilirea subiectului, se aduce la cunoștință părinților, printr-o scrisoare, tema care urmează a fi studiată în clasă.
Din punct de vedere metodologic, plecând de la algoritmul activităților didactice menite să dezvolte gândirea critică, o serie de metode și strategii de învățare prin cooperare își găsesc locul în cadrul predării tematice: studiul tematic va debuta prin crearea de către învățătoarea și elevi a unei rețele de cunoștințe, printr-o sesiune de Brainstorming, pentru realizarea sensului, care va oferi informații despre cum va fi explorat conținutul de către elevi, despre cum își vor monitoriza ei înțelegerea acestui conținut, noțiunile fiind abordate din perspective diverse, realizându-se conexiuni între ceea ce se știe deja și ceea ce tocmai se însușește. Brainstorming-ul este urmat de o altă tehnică specifică gândirii critice, și anume Ce știu? Ce vreau să stiu? De unde?, care ulterior, se poate completa și cu Ce am învățat?
Alte strategiile de învățare prin cooperare, care reprezintă căi de stimulare a gândirii critice, utilizate în predările tematice, sunt: Termenii cheie inițiali, Caruselul, Cercuri interioare și exterioare (în faza de realizare a sensului), Metoda Mozaic, Tehnica Ciorchinelui (în etapa de reflecție).
Evaluarea, cu caracter interdisciplinar și ea, este realizată prin intermediul portofoliului elevilor, portofoliul preluând funcția de investigare a majorității produselor activității copiilor care uneori rămân nesondate în timpul evaluării. Caracterul operațional al obiectivelor și realizarea acestora reprezintă criteriul comparativ pentru a condiționa progresul elevilor. Fișele de observație ale învățătoarelor, înregistrarea datelor și fișele de muncă independentă, vor constitui evaluări informale, „oglindă” a efectului activităților derulate.
Nu se evaluează doar performanțele elevilor, ci și ale învățătoarei, demonstrate prin eficiența planificării și predării. O activitate tematică bine planificată trebuie să cuprindă: scopuri și obiective clare, realiste și realizabile; materiale didactice interesante pentru elevi; activități de perfecționare a diverselor priceperi, interese și experiențe; implicarea elevilor în planificarea lecției; experiențe active care să-i solicite pe elevi; ocazii de muncă și joc în grup.
O problemă care se impune de-a lungul activităților didactice, cu precădere în activitățile tematice care se întind pe o perioadă calendaristică semnificatică (3-5 săptămâni), este captarea și menținerea atenției/interesului elevilor pentru subiectul ales. Expresia „captarea atenției” este formulată în termenii specifici psihologiei behavioriste. Dincolo de „atenție” ca proces de localizare a energiei, trebuie avute în vedere celelalte procese psihice care furnizează această energie. Ioan Jinga și Ion Negret sugerează în cartea „Învățarea eficientă” un mod de a capta atenția care pare oarecum bizar: „Dacă doriți să captați și să mențineți atenția elevilor cel puțin până la sfârșitul activității, puneți-i să cânte… AIDA!
A –stârnindu-le ATENȚIA
I – INTERSUL pentru învățare
D –declanșându-le DORINȚA de a învăța
A –în mod ACTIV, prin efort propriu.”
Numai dacă procedeul de captare a atenției este eficace, atunci se poate sconta că obiectivele activității vor fi realizate. Din păcate, nu există procedee universale, arată cei doi coautori, dar se poate apela, desigur, la: tehnicile de condiționare a comportamentului; procedeul „sarcinilor întrerupte”; implicarea în sarcină; simulări didactice .
Un alt factor menit să asigure succesul activităților școlare, este enunțarea obiectivelor urmărite prin studiul respectiv. Obiectivele pedagogice se enunță întotdeauna pe înțelesul elevilor, educația fiind, prin definiție, un proces conștient. „Orice instruire rămâne doar… dresaj, câtă vreme cel „instruit” nu cunoaște scopurile pentru care este instruit.” În plus, trecerea de către elev prin filtrul conștiinței a rezultatelor așteptate ale învățării, constituie și un factor de motivare puternică a acestuia. Odată clar enunțate obiectivele studiului tematic, învățătorul este dator să verifice dacă acestea pot fi realizate, ținând cont că orice învățare nouă este condiționată de una anterioară.
Îndată ce există siguranța că elevii pot continua învățarea, se pot „ataca” obiectivele pe rând. Mai întâi este transmisă sarcina de lucru, apoi se oferă condițiile pentru a o realiza, fără a se pierde din vedere că acestea din urmă trebuie să fie suficiente pentru ca micii exploratori să trăiască sentimentul că au ocazia de a învăța și că sarcina poate fi realizată cu economie de efort și de timp și cu satisfacția reușitei. Din situația de învățare fac parte și informațiile de care elevii au nevoie pentru a realiza sarcina de învățare, evitându-se cât mai mult „predarea” cunoștințelor deoarece ideal este ca elevii să „învețe făcând”.
Pentru realizarea fiecărei sarcini, timpul elevilor este limitat, ajutor primind cu precădere copii cu ritm lent să se încadreze în acest timp. De asemenea, sarcina învățătorului este de a răspunde oricăror solicitări de sprijin si de a preveni dificultățile unor elevi. Elevii nu trebuie lăsați cu nici un preț să încerce să rezolve sarcinile de învățare într-un mod inadecvat obiectivului urmărit. Sarcinile de lucru sunt afișate la fiecare centru de activitate.
Alternativa educațională Step by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a defini și rezolva o problemă, de a comunica ușor cu semenii, de a-i înțelege și a negocia, a face opțiuni și a avea inițiativă, și, nu în ultimul rând, de a-și forma gândirea critică. Este promovată educația permanentă prin corelarea activităților instructiv-educative cu activitățile educative nonformale. Studiile tematice oferă cadrul ideal de structurare și ordonare în manieră interdisciplinară a conținuturilor, permițând chestionarea și investigarea de către copii a diferitelor realități din mediul înconjurător, deci dezvoltarea gândirii critice.
Capitolul 4
METODOLOGIA CERCETĂRII
„Adevărata călătorie de explorare nu constă
în a căuta noi ținuturi, ci în a privi cu alți ochi.”
4.1. Premisele cercetării
Designul metodologic pentru care s-a optat în investigarea tezei centrale a acestei lucrări, a fost determinat de câteva motive care au constituit premisele prezentei cercetări educaționale. Acestea sunt:
Nevoia de ecumenism, într-o societate tot mai frământată de conflictele interconfesionale și interreligioase, reprezintă un deziderat nu doar pentru religie, dar și pentru politic și social. Pentru că educația reprezintă o parte definitorie a oricărei societăți, copiii trebuie să fie adaptați și pregătiți pentru când vor fi parte activă a societății.
Clasele de elevi, în instituțiile de învățământ laice, neconfesionale, sunt constituite din entități multiculturale, determinate de pluralismul confesional (chiar religios) și cel etnic. Copiii nu au încă conștiința diversității confesionale și religioase, comportamentul lor fiind unul cât se poate de natural în perceperea Divinității. Oamenii mari sunt cei care au complicat universul creștinătății.
Se constată o cercetare insuficientă la nivelul școlii românești, cu rezultate măsurabile și controlabile, în ceea ce privește dorința de ,,unitate prin diversitate” a copiilor și adulților. Cercetările, puține la număr, s-au focalizat pe formarea unor deprinderi și comportamente moral-religioase aflate sub incidența specifității fiecărui cult religios, și nu pe exemplul ,,bunelor practici” în ceea ce privește ecumenismul la nivel individual și instituțional.
Prin noile educații, fundamentate pe interdisciplinaritate, se aduc astăzi la lumină concepte fundamentale necesare societății cunoașterii, cum ar fi educația pentru pace și educația interculturală. Aceste concepte pot fi atinse și asimilate doar prin educația prin iubire, prin caritas, adusă la rang de principiu moral prin măiestrie pedagogică.
Până în acest moment, se constată un gol în programele școlare de religie pentru ciclul primar, în ceea ce privește explicitarea acestui domeniu de cercetare, ecumenismul. Pentru ca această ,,unitate pin diversitate” a tuturor creștinilor să devină o realitate, considerăm că realizarea educației ecumenice trebuie făcută constant, chiar în afara disciplinei religie, având ca fundament iubirea și bunul-simț.
Un alt motiv pentru alegerea acestui design de cercetare îl constituie metoda experimentală, ca fiind cea mai eficientă și sigură metodă pentru a verifica impactul pe care îl au programele educative interconfesionale propuse, asupra formării ideii de ecumenism și a beneficiilor acesteia, nu doar asupra copiilor, ci și al adulților.
4.2. Obiectivele cercetării
În stabilirea obiectivelor acestei cercetări, s-a ținut cont de premisele care au stat la baza ei, ea propunându-și să vină în întâmpinarea nevoilor educaționale enumerate mai sus. Respectiv, s-a încercat operaționalizarea acestor trebuințe pedagogice, finalitățile cercetării/investigației dorindu-se a fi următoarele:
Determinarea obiectivă a gradului de ecumenism în rândul colectivului multiconfesional de elevi, ca fenomen incipient al toleranței religioase; testarea empirică a ideii de ecumenism la nivelul școlarului mic, pornind de la modelul amplu al ecumenismului confesional, prin analiza evoluției indicatorilor implicați: nivelului general de acceptare și toleranță și manifestarea conștientă a unității creștine prin iubire, ca adevăr al lui caritas;
Realizarea unei educații ecumenice concrete, constante, în afara orelor destinate studiului religiei, ca disciplină școlară: ,,Fapte, nu vorbe!”, în vederea creșterii spirituale a copiilor, prin iubire și credință;
Identificarea celor mai optime modalități de integrare a tradițiilor și valorilor religioase specifice, în activități comune menite să dezvolte ideea de unitate prin iubire: rugăciunea zilnică, ora de religie creștină (fără a se adăuga numele confesiunii), serbări școlare, activități tematice interdisciplinare;
Cuantificarea și măsurarea gradului de implicare a celor trei componente ale triadei educaționale, elevi-profesori-părinți, în derularea activităților didactice cu caracter interconfesional și identificarea opiniilor elevilor și părinților cu privire la implicarea lor în activitățile cu caracter ecumenic;
Consolidarea relațiilor dintre copii, indiferent de apartenența religioasă sau etnică, a relațiilor familiale dintre copii și părinți, prin implicarea directă a adulților în activități, ,,umăr la umăr” cu copiii și a relațiilor școală-familie;
Evidențierea caracterului interdisciplinar al relației dintre credință-cunoaștere-afectivitate, prin alăturarea acestor domenii în activități cu caracter extracurricular, aparținând educației estetice, moral-religioase și intelectuale;
Înregistrarea și monitorizarea rezultatelor obținute de elevi și părinți în urma implicării în serbarea ecumenică ,,Atelierele Crăciunului”, cu caracter interactiv și interdisciplinar;
Autoevaluarea cadrului didactic (a cercetătorului) în ceea ce privește gradul de implicare în situațiile educaționale și de viață; cunoașterea și perfecționarea propriilor practici educative în ceea ce privește ecumenismul și educația prin iubire, ca elemente constitutive ale măiestriei pedagogice;
Analiza climatului educațional, a ambianței și a comunicării interpersonale, a inteligenței interpersonale, a motivației și satisfacției în activitatea didactică, a factorilor care stimulează sau frânează cooperarea și toleranța, în ceea ce privește abordarea religiei și manifestarea religiozității.
4.3. Tipul de cercetare
Ținând cont că literatura de specialitate uzitează diverse criterii taxonomice pentru identificarea tipologiei cercetărilor pedagogice, și că acestea nu apar niciodată într-o formă pură, ci combinată, cercetarea Măiestrie pedagogică, caritate și ecumenism. O abordare inredisciplinară, poate fi analizată și explicitată apelându-se la următoarele criterii clasificatoare:
Tabelul 1 – Taxonomia tipului de cercetare
4.4. Ipotezele de lucru
Ipoteza principală, generală:
O educație religioasă constantă, permanentă, abordată în manieră interdisciplinară și transdisciplinară, fără teoretizări și dogmatizări specifice, ci prin exemple de „bune practici” a căror singură regulă să fie iubirea, determină înțelegerea și acceptarea diversității confesionale, apariția și dezvoltarea interesului pentru ecumenism, manifestat atât la nivel de individ (copilul de 6-7 ani), cât și de comunitate (colectiv de elevi, de părinți).
Ipotezele auxiliare:
Pe parcursul derulării cercetării, în urma modurilor de derulare a investigației pedagogice, s-au desprins următoarele ipoteze particulare:
Prin calitățile și virtuțile care transformă actul didactic în măiestrie pedagogică, educația ecumenică, ca parte a educației religioase, dar și a noilor educații, poate fi realizată pe ,,Tărâmul Hotarului” al disciplinelor, de către învățător, deci independent de ora de religie și de calificarea ca profesor de religie.
Abordarea orelor de religie în planurile cadru în funcție de confesiuni, prin împărțirea pe grupuri a colectivelor de elevi și nu prin unirea lor, care ar trebui să fie una din menirile religiei, duce la o segregare confesională, nefiind în sprijinul creșterii spirituale a copiilor și a ideii de ,,unitate religioasă prin diversitate”, a dialogului religios.
În pofida îngreunării impuse de legislația școlară în ceea ce privește opțiunea de a studia religia în școală (Anexa 5 – Adresa Ministerului Educației și Cercetării Științifice nr. 29703/16.02.2015), printr-o educație ecumenică adaptată contextului legislativ, elevii ar putea studia împreună religia, în aceeași oră, cu același profesor, indiferent de confesiune, fără neglijarea diversității și pierderea tradițiilor specifice fiecărui cult.
Pornind de la ideea că adevărul iubirii, al lui caritas, nu este un monopol al Bisericii Catolice, sau al Bisericii Ortodoxe sau al Bisericii Protestante și Neoprotestante, și că misiunea Bibliei este tocmai dezvăluirea acestui adevăr, educația religioasă a copiilor ar trebui făcută în ora de religie creștină, dacă colectivul este creștin, sau în ora de religie, acolo unde există pluralism religios, și nu cum este ea astăzi gândită. Competențele celui care ar preda această disciplină ar trebui să fie complexe, din sfera psiho-pedagogiei generale, a teologiei, filosofiei și istoriei, iar curricula adaptată în funcție de structura confesională a clasei. Prin urmare, un program de master de tipul Fundamente creștine ale identității europene ar asigura competențele profesionale necesare ideii din titlul acestei cercetări: Măiestrie pedagogică, caritate și ecumenism. O abordare interdisciplinară.
4.5. Eșantionul de subiecți
4.5.1. Caracteristici
Pentru testarea și verificarea ipotezei generale și a celor auxiliare, pentru a le confirma sau infirma (ambele situații sunt valoroase pentru cercetător deoarece duc la o creștere în ceea ce privește cunoașterea), din punct de vedere al relațiilor care se stabilesc între eșantionul experimental și cel de control, cercetarea de față abordează un design experimental intrasubiecți, cu alte cuvinte este un experiment psihopedagogic/didactic nonexperimental, neexistând eșantion/grup de control, ci un grup unic, căruia i s-au aplicat variabilele independente, fiind urmărite și măsurate efectele acestora în diversele etape ale cercetării.
La cercetare au participat, ca subiecți, 28 de elevi (grup eșantion-clasă) și părinții acestora, 53 de adulți, alternativa Step by Step încurajând și promovând interacțiunea școală-părinți și participarea activă a părinților la educație, prin prezența și implicarea directă, concretă, la clasă, alături de copii.
Ca perioadă de timp, doi ani școlari au fost alocați acestui demers, respectiv 2013-2014 și 2014-2015, elevii fiind clasa pregătitoare și clasa I. Așadar, nu vom face o analiză pe vârste a lotului de copii. Alte criterii s-au considerat a fi importante pentru demersul propus: potențialul intelectual al copiilor, confesiunea religioasă, etnia, tipul de familie căreia aparțin (monoparentală, părinți divorțați). Pentru eșantionul de adulți, a contat aparteneța religioasă/confesională, starea civilă (statutul de părinte-singur), nivelul studiilor, statutul pe piața muncii, grupa de vârstă.
În continuare, vom prezenta, pe rând, cele două loturi experimentale, care împreună formează eșantionul de subiecți al acestui demers de cercetare.
Tabelul 2 – Caracteristici ale lotului de copii
Tabelul 3 – Caracteristici ale lotului de părinți
4.5.2. Modalități de implicare
Implicarea celor două loturi care alcătuiesc eșantionul de subiecți, în cadrul celor două variabile independente, a fost astfel:
Serbarea cu caracter ecumenic Atelierele Crăciunului:
Esantionul de subiecți a fost compus din două loturi, cel de copii și de adulți, cu implicare directă în experiment, părinții fiind pe scenă alături de copiii lor, activ implicați în sarcinile de lucru cu caracter interdisciplinat. Armonizarea celor două loturi a fost posibilă, pe de-o parte, datorită măiestriei pedagogice a experimentatorului (în manipularea stimulilor, a contextului, a informațiilor date subiecților, a ,,complicilor”), pe de altă parte, datorită iubirii și carității de care au dat dovadă toți factorii umani implicați: profesor-coordonator, elevi și părinți.
Eșantionul de subiecți, din punct de vedere al aparteneței confesionale, a avut un caracter divers, dar a format o mare familie creștină, pusă în slujba carității și a credinței, de aici rezultând caracterul ecumenic al acestui experiment didactic.
Studiul tematic Primăvara:
Implicarea lotului de adulți a fost indirectă, prin susținerea studiului individual, acasă, al copilului, și prin implicarea în alcătuirea anumitor piese din portofoliul de evaluare: afișe, postere, machete, prezentări Power-Poin, enciclopedii „de buzunar” etc.
Diversitatea confesională a eșantionului de subiecți a reiterat nevoia de ecumenism, în condițiile în care aceleași sărbători religioase de primăvară ne unesc pe toți creștinii: Buna Vestire, Floriile, Paștele, Sfântul Gheorghe, Sfinții Constantin și Elena, Rusaliile. De asemenea, a venit și în sprijinul înțelegerii de către copii că în pofida diferențelor calendaristice existente în celebrarea Floriilor, Paștelui și a Rusaliilor (diferențe care au legătură cu interpretarea celor două tipuri de calendare, Gregorian și Iulian), în esență, ele, sărbătorile, îi unesc pe toți creștinii într-o mare familie care celebrează aceleași virtuți creștine: credința, caritatea și speranța.
4.6. Eșantioane de conținut
Referitor la eșantioanele de conținut, acestea au directă legătură cu abordarea empirico-experimentală a acestei cercetări de tip ,,acțiune”. Dintre cele două categorii de variabile definitorii pentru cercetarea de față, cele independente fac subiectul eșantioanelor de conținut, după cum vom exemplifica în cele ce urmează.
4.6.1. Activitatea interdisciplinară cu caracter ecumenic Atelierele Crăciunului
Experimentul pedagogic Atelierele Crăciunului – studiu tematic și serbare interdisciplinară (noiembrie-decembrie 2014), cu caracter ecumenic, prilejuită de celebrarea Crăciunului, la care eșantionul de subiecți (compus din cele două loturi: de copii și de adulți) are ca principală caracteristică, importantă pentru demersul concret de cercetare, pluriconfesionalitatea, inclusă în sfera activităților didactice extracurriculare, a fost definită de trei specificități:
Măiestria pedagogică, rezultată în urma abilităților psihopedagogice și afective ale cercetătorului, de a armoniza eșantionul de subiecți, format din cele două loturi, cel de copii și cel de adulți, în cadrul activităților comune, menite să promoveze educația ecumenică în rândul copiilor.
Ecumenism, prin trăsătura multiconfesională a eșantionului de subiecți, dispus să-și împărtășească unii altora iubirea aproapelui și iubirea de Dumnezeu, ca virtuți creștine unificante, plecând de la principiul că Dumnezeu este Iubire.
Abordarea interdisciplinară. Subiecții au fost împărțiți pe cinci centre de activitate, numite în contextul creat, ,,ateliere”: Atelierul Iarna, Atelierul Bradul, Atelierul Culinar ,,Masterchef”, Atelierul Colinda și Atelierul Joc de Rol. Grupele de subiecți au fost formate din copii și adulți, câte 10 subiecți la fiecare atelier. Trebuie specificat că jumătate din părinți au fost pe ,,scenă” alături de elevi, cealaltă jumătate fiind spectatori-observatori. Statutul de ,,actor” sau ,,observator” a fost o opțiune personală a adulților, iar alegerea centrelor/atelierelor s-a făcut de către subiecții adulți anterior, în funcție de aptitudinile, talentele și înclinațiile fiecăruia. În ceea ce privește copiii, s-a urmărit ca aceștia să nu fie la același atelier cu părintele ,,actor”, pentru a elimina factorii care ar putea afecta validitatea variabilei independente. Sarcinile de lucru și desfășurarea efectivă a experimentului vor fi detaliate în partea alocată sistemului efectiv de lucru.
4.6.2. Studiul tematic Primăvara
Studiul tematic Primăvara – activitate tematică, interdisciplinară, a avut ca scop înțelegerea legăturii dintre știință, cunoaștere și credință. Subiectul a fost abordat din punct de vedere astronomic, al transformărilor care au loc în natură, al preocupărilor oamenilor, din punct de vedere literar și artistic, și nu în ultimul rând, din punct de vedere religios, acest anotimp fiind definit de sărbători religioase semnificativ pentru religia creștină, infdiferent de confesiune.
Studiul tematic Primăvara a avut ca perioadă de desfășurare lunile martie-aprilie 2015, fiind finaliza în săptămâna ,,Școala Altfel – Să știi mai multe, să fii mai bun”, săptămână care s-a derulat între Paștele Catolic și cel Ortodox.
Aceleași caracteristici ca cele de la Atelierele Crăciunului au fost definitorii și pentru studiul tematic, abordarea a fost una interdisciplinară și pluridisciplinară, subliniindu-se multitudinea de aspecte legate de acest anotimp al învierii naturii și al Învierii lui Cristos.
În partea alocată sistemului propiu-zis de lucru vom detalia finalitățile specifice și conținuturile celor două variabile independente implicate în această cercetare.
4.7. Metode, tehnici și instrumente de cercetare
4.7.1. Experimentul didactic
Scopul activității/serbării ecumenice Atelierel Crăciunului a fost de verificare a ipotezei de cercetare, de a o confirma sau infirma, prin provocarea unei situații educaționale, serbarea interdisciplinară, într-un mediu de „laborator”, scena. Neexistând grup de control, s-a aplicat tehnica eșantionului unic, design-ul experimental fiind de tipul „intrasubiecți”, grupul unic fiind urmărit și analizat în toate etapele experimentului, care au culminat cu serbarea de Crăciun.
Etapele experimentului pedagogic au fost:
Etapa preexperimentală:
convingerea părinților de a opta pentru studiul religiei în cadrul aceleași ore și cu același profesor, cu eliminarea din denumirea disciplinei a tipului de confesiune, studiul fiind cel a religiei creștine, urmând apoi adaptarea de către profesor a programei, a metodologiei și a strategiilor didactice specifice disciplinei religie, la colectivul multiconfesional de copii, respectiv centrarea pe nevoile elevului și a colectivului de elevi;
rugăciunea de dimineață, ,,Tatăl nostru”, spusă zilnic, de către doi copii, fiecare așa cum a învățat-o la biserică sau acasă, ținându-se cont de specifictatea de vocabular sau getsică, proprie fiecărei confesiuni.
Etapa experimentală sau cea a experimentului formativ: s-a derulat începând cu luna noiembrie 2014 și s-a finalizat cu serbarea ecumenică Atelierele Crăciunului, cu câteva zile înainte de Crăciun.
Etapa postexperimentală a fost etapa în care s-au aplicat instrumentele de control, menite să testeze dacă ipotezele se confirmă sau se infirmă.
Etapa retestului sau a verificării la distanță a avut în vedere verificarea solidității și durabilității achizițiilor dobândite în sfera religiosului și a religiozității în ceea ce privește ecumenismul, la un interval de timp de 4-5 luni de la data experimentului propriu-zis.
4.7.2. Metoda anchetei
Ca metodă de tip interactiv, cantitativă, a facilitat schimbul direct de informații între cercetător și eșantionul de subiecți, în diferitele etape de derulare a prezentei cercetări pedagogice, instrumentul principal utilizat fiind chestionarul. În etapa postexperimentală chestionarul a fost instrumentul de control al confirmării sau infirmării ipotezelor cercetării (Anexa 6), pein înregistrarea modificărilor de comportament, a variabilelor dependente.
Chestionarul aplicat a curpins întrebări dihotomice, întrebări de cunoștințe, întrebări deschise, închise și mixte.
4.7.3. Interviul
Ca metodă calitativă de investigație și de colectare a datelor, a facilitat interacțiunea dintre factorii umani implicați și coletarea de informații prețioase și necesare demersului de cercetare. Ca și instrument al interviului, convorbirile individuale și de grup, față în față, au fost de natură nestructurată, informală, de profunzime, sub forma unor discuții libere, spontane, uneori cu dirijarea discuției înspre anumite zone de interes. Prin intermediul acestei metode de coletare a datelor, cercetărul a obținut informații cu privire la:
structura celor două eșantioane care alcătuiesc lotul de subiecți;
talente sau înclinații artistice ale părinților în vederea susținerii proiectului Atelierele Crtăciunului;
monitorizarea variabilelor dependente;
feed-back imediat după serbare;
feed-back cu privire la alte activități cu caracter ecumenic desfășurate cu copiii la școală;
comportamenet, fapte și opinii.
4.7.4. Observația
Ca metodă calitativă, observația directă, spontană sau dirijată, a reprezentat modul de operaționalizare a datelor obținute în urma experimentului pedagogic Atelierele Crăciunului (ca auxiliar la experiment) și a studiului tematic Primăvara (ca metodă independentă), prin depistarea experienței pozitive obținute de cercetător.
Având ca și criteriu gradul de participare și de implicare directă a cercetătorului în derularea evenimentelor didactice, observația a fost atât de natură participativă (prin implicarea observatorului în mod direct în cadrul activității și al grupului, prin rolul de „dirijor” al serbării Atelierele Crăciunului; prin implicarea „unăr la umăr” în munca la centre, în cadrul studiului tematic Primăvara)), dar și non-participativă, pasivă, empirică, în cadrul evaluării interdisciplinare de la finalul fiecărei activități.
4.7.5. Metoda analizei portofoliilor/ a produselor activității
Analiza portofoliilor și a produselor activității a vizat analiza datelor oferite în termeni de produs, dar și de proces evolutiv (intelectual – idei, argumentări; material – reprezentări materiale ale unor concepte).
Fiecare centru de activitate din cadrul serbării, dar și a studiului tematic, a reprezentat un factor valoros în aplicarea acestei metode, prin finalitățile oferite în ceea ce privește achizițiile, „Turul Galeriei” reprezentând, de exemplu, unul din instrumentele rpin care această metodă devine metodă de cercetare.
4.7.6. Metoda cercetării documentelor curriculare
Documentele curriculare care au fost studiate au fost programele școlare de religie pentru ciclul primar și caietel de evaluare a le copiilor, pagina cu competențe specifice disciplinei religie.
Această metodă de cercetare a oferit investigatorului informația cu privire la lipsa din programele școlare a educației ecumenice, constatare care a reprezentat o premisă pentru acest demers pedagogic de cercetare.
În utilizarea acestei metode, s-a apelat și la metoda convorbirii, ca interviu/anchetă adresată profesorului de religie, cu privire la prezența în programele școlare a unor conținuturi aparținând educației ecumenice, respectiv educației pentru pace și cooperare și educației interculturale. Răspunsul a fot negativ.
4.8. Limite la contribuția lucrării
Contribuția acestei lucrări privind ideea de ecumenism la nivel individual, care stă apoi la baza ecumenismului la nivelul comunității religioase, are limite, atât de ordin subiectiv, cât și obiectiv.
La nivel subiectiv, limitele resimțite se referă la lipsa unei educații de bază teologice a autoarei, educația de bază fiind una pedagogică, ,,sămânța” de educație ecumenică a școlarului mic încolțind pe perioada studiilor masterale. Eforturile autodidacte și bibliografia generoasă pusă la dispoziție pe parcursul celor doi ani de masterat în Fundamente creștine ale identității europene, dar și exemplele de ,,bune practici” privind atitudinea ecumenică din propria familie, s-au fructificat în acumularea de cunoștințe practice, filosofice și teologice, care alăturate celor din sfera psihologiei și științelor educației, au dus la elaborarea acestei teze de cercetare, și anume realizarea educației ecumenice prin dragoste și măiestrie pedagogică, în afara orelor de religie.
Tot o limită din punct de vedere subiectiv o reprezintă neputința personală de a atrage în acest proiect credincioși ai Martorilor lui Iehova, care nu au dorit să participe activ la experiment, ci doar ca observatori din afară. Cauzalitatea ține nu doar de neputința cercetătorului, dar și de anumite restricții impuse la nivel confesional și de nivelul intelectual scăzut al părinților (de aici rezultând incapacitatea de a fi vizionari).
La nivel obiectiv, limitele acestui demers de cercetare se referă la eșantionul mic de subiecți pe care s-au aplicat metodele și instrumentele de cercetare, din acest motiv neputându-se generaliza confirmarea/infirmarea ipotezei de cercetare.
Capitolul 5
SISTEMUL DE LUCRU
5.1. Serbarea Atelierele Crăciunului
Serbarea de Crăciun din luna decembrie 2014, variabila independentă a acestui experiment pedagogic, a avut de trei particularități care i-au asigurat obiectivitatea, originilatitatea și unicitatea:
A fost gândită și concepută într-o manieră interdisciplinară, abordarea făcându-se prin metode și strategii aparținând unor discipline diverse, după cum vom detalia mai jos.
A avut un profund caracter ecumenic, fiind gândită și concepută într-o viziune creștină, cu accesibilitate din direcțiile tuturor confesiunilor.
A reunit în postura de „actori” copii și părinți, care au lucrat în echipe, pentru a realiza sarcini de lucru cu caracter religios, literar, artistic (desen, pictură, arte plastice, muzică) și gastronomic, toate subordonate tematicii de Crăciun.
Proiectul a fost demarat la începutul lunii noiembrie 2014, prin propunerea făcută părinților și copiilor de a celebra Crăciunul într-o manieră diferită de cum erau obișnuiți: printr-o activitate tematică a cărei finalitate să reprezinte sărbătorirea Crăciunului, altfel. Părinților li s-a propus să participe activ la serbare, prin prezența a jumătate dintre ei alături de copii la atelierele/centrele de lucru, iar celelilate jumătăți, ca spectatori și comentatori.
Atelierele propuse pentru activități au fost: Atelierul Iarna, Atelierul Bradul, Atelierul Culinar „Masterchef”, Atelierul Colinda și Atelierul Joc de Rol. La fiecare atelier au fost repartizați câte șapte copii și câte șapte părinți, în total paisprezece persoane. Adulții și-au exprimat singuri opțiunile, în funcție de înclinațiile și aptitudinile fiecăruia, cunoscând doar denumirile atelierelor, nu și sarcinile de lcuru. Elevii au fost repartizați de către cercetător, ținându-se cont de talentul fiecăruia și să nu nimerească cu părintele lui la același atelier/centru, pentru a nu afectată validitatea variabilei indepedente, repartizarea la centrele de activitate făcându-se după ce părinții și-au manifestat opțiunile de participare. În repartizarea loturilor de adulți și de copii nu s-a ținut cont de apartenența confesională, de aparteneța etnică și de nivelul intelectual/de pregătire al subiecților.
Cercetătorul a pregătit sarcini de lucru exclusiv pentru lotul de copii, dar și sarcini de lucru comune celor două loturi, aduse la cunoștința subiecților în momentul desfășurării serbării.
Modalitățile de abordare a variabilei independente au fost diverse:
Manipularea stimulilor: stimulii au fost reprezentați de sarcinile de lucru de la cele cinci centre de activitate. Sarcinile au fost transmise verbal de către experimentator, și în scris, pe tăblițele de sarcini de lucru aflate la fiecare centru/atelier. Astfel, subiecții au avut în permanență contactul vizual cu stimulii la care trebuiau să răspundă. Stimulii ai fost manipulați simultan, lucrul la cele cinci ateliere făcându-se în același timp, iar timpul alocat executării sarcinii de lucru a fost de 30 de minute. În cadrul grupului, s-au stabilit sarcini specifice fiecărei persoane, existând un coordonator, ales democratic, de către fiecare grup.
Manipularea contextului: contextul a fost reprezentat de sărbătorile de iarnă – Crăciun, Anul Nou, și specifictățile lor (anotimp, sărbători religioase, obiceiuri, familie, gastronomie). Manipularea contextului a urmărit cronologic evenimentele: instalarea iernii, pregătirea casei și a bradului, pregătirea bucatelor pentru masa familiei, exersarea și intonarea colindelor, Nașterea Mântuitorului, Anul Nou.
Manipularea informațiilor date subiecților: experimentatorul a oferit subiecților pe parcursul derulării variabilei independente informații cu privire la stimuli, informații de grup, specifice fiecărui atelier de lucru în parte.
Manipularea situațiilor sociale cu ajutorul „complicilor”: persoana auxiliară care a acționat ca un alt subiect a fost Moș Crăciun, scopul prezenței lui fiind de a crea o situație particulară la care subiecții „reali” să reacționeze. Momentul apariției „complicelui” a fost chiar la debutul serbării, acesta fiind doar „în trecere”, pentru a-i felicita pe copii și pe părinți și pentru a le aduce cadouri, tuturor subiecților implicați.
Controlul variabilei independente, cu scopul evitării unor eventuale reacții nedorite ale subiecților implicați în situația experimentală, s-a făcut prin următoarele căi:
Modul de prezentare a situației experimentale: subiecților li s-au furnizat indicii minimale cu privire la stimuli și context, pentru ca aceștia să aibă un comportament natural, cu un nivel de stres suportabil.
Tăinuirea: „povestea de acoperire” a variabilei independente cu ajutorul căreia s-a făcut acest studiu a fost serbarea de Crăciun. Subiecții nefiind conștienți de „miza” implicării și participării lor la acest proiect experimental, nu s-au simțit presați, reacția și implicarea lor fiind naturală, liberă și spontană.
5.1.1. Sarcinile de lucru / stimulii
Atelierul Iarna
Sarcina de lucru la acest atelier a fost reproducerea atmosferei specifice anotimpului iarna, având ca punct de plecare poezia „Iarna pe uliță” de George Coșbuc. Disciplinele implicate au fost AVAP și CLR. Adulții și copiii au avut de realizat un peisaj de iarnă, care să reflecte atmosfera generală a poeziei, utilizând tehnici diverse specifice AVAP: conturare, colorare, hașurare, decupare, lipire, tehnica colajului, tehnica picturii. Pentru realizarea acestei sarcini de lucru, copiilor și părinților li s-au pus la dispoziție un flipchart, coli de flipchart, markere, carioci, creioane colorate, hârtie glasată multicoloră, foarfeci, lipici, acuarele (tempera), pensule.
Apoi, grupul a trebuit să pregătească un moment artistic, prin recitarea poeziei „Iarna pe uliță”, alternând recitatorii și strofele, scenografia fiind asigurată de peisajul realizat inițial. Repartizarea strofelor a fost făcută anterior de către experimentator, subiecților revenindu-le sarcina de a recita, prin citire, strofele repartizate, într-o manieră artistică.
Atelierul Bradul
Scopul acestui atelier a fost de a reproduce atmosfera de sărbătoare, însoțită de veselie, din casele creștinilor, în Ajunul Crăciunului. Sarcina de lucru comună celor două loturi a fost de a împodobi un brăduț cu podoabe comestibile, unele pregătite anterior de către adulți, altele pregătite ad-hoc împreună cu copiii: fursecuri de casă decorate cu creioane de zahăr de către copii, felii de portocală, mandarine ornate cu cuișoare, felii de ananas glazurat, nuci poleite, ornamente făcute din batoane de scorțișoară cu steluțe de anason, jeleuri, bomboane de ciocolată.
Apoi, pentru că seara Ajunului înseamnă și nerăbdarea copiilor în așteptarea Moșului, înseamnă joc și veselie, lotul de copii a avut de pregătit un mic joc de rol, jucându-se într-o mică scenetă „de-a Moșul” și copiii care-l așteaptă. Momentul a fost intercalat cu cântecele de iarnă, iar scenografia și decorul a fost reprezentat de brăduț.
Disciplinele implicate au fost AVAP, DP, MM și Joc de Rol.
Atelierul Culinar „Masterchef”
Acesta a fost atelierul cu cea mai mare încărcătură energetică și cel mai mare mare freamăt. Lotul de părinți a fost reprezentat exclusiv de tătici, iar cel de copii, de fetițe. A existat o „gospodină” care a coordonat totul. Subiecții au avut de pregătit masa pentru familie, o familie creștină formată din 28 de copii și 53 de părinți, plus alți frați, surori, bunici sau rude ale subiecților implicați în experiment. „Meniul” a fost stabilit în prealabil de către adulți, ei fiind responsabili și cu aprovizionarea. Unele produse alimentare au fost gătite/coapte în prealabil acasă (nu neapărat de către familiile subiecților aparținând acestui atelier).
Sarcina de lucru a ținut de tot ceea ce înseamnă o masă festivă: aranjarea mesei, pregătirea bucatelor, așezarea lor pe masă. Părinții și copiii au tăiat, aranjat, împodobit, decorat, preparat, gustat bucate specifice sărbătorilor de iarnă, pentru ca la finalul centrelor, întreaga „familie” să se poată bucura de sărbătoare. Au fost amintiți și colindătorii și semnificația primirii lor în casele creștinilor în seara de Ajun.
Lotul de copii a avut de pregătit o mică scenetă în care cozonacul, sarmalele, piftia, friptura și cârnații își dispută întâietatea în preferințele creștinilor din țara noastră.
Disciplinele implicate au fost AVAP, MEM, DP, Joc de Rol.
Atelierul Colinda
După ce iarna se instalează, casa și masa sunt pregătite de sărbătoare, sosește Ajunul Crăciunului cu ai lui colindători. Grupul de adulți și copii a avut de pregătit un mic concert de colinde. Colindătorilor li s-au pus la dispoziție textul câtorva colinde cunoscute (Domn, Domn, să-nălțăm, Astăzi s-a născut Hristos, Nașterea Domnului nostru, Slobozăne gazdă-n casă), jucării muzicale, instrumente de percuție, clopoței și un dirijor, din rândul copiilor. Nu au lipsit nici Sorcova și Plugușorul, pentru marcarea Anului Nou. Disciplinele impicate în realizarea acestui moment artistic au fost MM, CLR, DP.
Atelierul Joc de Rol
Acest atelier a avut un specific aparte față de restul. Sceneta cu nașterea Mântuitorului a fost pregătită în prealabil, la școală, de către copii, acest centru nefiind de sine stătător în cadrul serbării, dar având momentul său în prezentarea produselor activității. Acesta a fost un centru format doar din copii, „împrumutați” de la celelate ateliere, pentru prezentarea momentului. Așadar, nu a fost un stimul propriu-zis al variabilei independente, ci mai degrabă, a fost un procedeu de manipulare al contextului.
5.1.2. Prezentarea produselor activității
Urmând modelul didactic derulat zi de zi, după realizarea sarcinilor de lucru se trece la prezentarea lor, de pe Scaunul Autorului. În acest context, Scaunul Autorului a fost reprezentat de „scena” creată spontan în locul central creat în arcul de cerc format de locațiile fizice ale atelierelor de lucru.
Pe rând, fiecare grup a venit să-și prezinte creațiile rezultate în urma muncii prin cooperare. Liderii grupurilor, aleși democratic, după criterii proprii fiecărui grup, au avut misiunea de a reaminti privitorilor sarcina comună de lucru. Apoi, prin prezentarea produselor activităților de la centre/ateliere, practic a fost „asamblat” un program artistic original, care a cuprins forme de manifestare specifice mai multor domenii de interes: poezie, arte plastice, gastronomie, teatru, muzică, dans și pentru ralizarea căruia s-au utilizat metode transferate dintr-o disciplină în alta. Părinții și copiii lor au fost încercați de emoții profunde prin alăturarea lor în munca „umăr la umăr”, iar apoi, ca actori amatori.
Ordinea expunerilor a fost cea prezentată în enumerarea sarcinilor de lucru. După prezentarea rezultatelor muncii asidue din ceea ce noi am numit Atelierele Crăciunului, familia creștină constituită din subiecți și cercetător, s-a așezat la masa pregătită de către protagoniștii Atelierului Culinar. Înainte de începerea ospățului, a fost prezentat momentul Atelierului Joc de Rol, seceneta nașterii Domnului, iar apoi, o rugăciune comună, coordonată de doi tătici preoți (ortodox și greco-catolic) a fost rostită, iar copiii și părinții au putut să finalizeze activitatea noastră prin momentul gastronomic. Bradul, cu podoabele lui comestibile, a făcut și el parte din meniu. S-au pregătit inclusiv bucate de post, ținând cont de momentul real în care s-a desfășurat sărbătorirea Crăciunului la școală, de către copii și părinți.
5.2. Studiul tematic Primăvara
5.2.1. Prezentare generală
SCOP: Formarea și dezvoltarea aptitudinilor de investigare a mediului înconjurător în anotimpul primăvara (schimbări și transformări), de explorare a fenomenelor și proceselor din natură, folosind surse variate de informare (reviste, cărți, albume, colecții, internet, enciclopedii); facilitarea legăturii dintre credință și cunoaștere, prin însușirea în manieră interdisciplinară a cunoștințelor despre sărbătorile religioase de primăvară; cultivarea aptitudinilor estetico-artistice prin valorificarea textelor literare, având ca tematică natura și sărbătorile religioase de primăvară, și prin exersarea unor tehnici de lucru specifice AVAP.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE (la finalul studiului)
să explice care sunt urmările mișcării de revoluție a Pământului și ale înclinării axei sale;
să evidențieze care sunt transformările din natură care au loc datorită echinocțiilor și solstițiilor;
să specifice care este importanța echinocțiilor pentru Polul Nord și Polul Sud;
să interpreteze date calendaristice și simboluri, evidențiind aspectele legate de vreme;
să prezinte aspecte din viața plantelor și a animalelor;
să marcheze aspecte din viața oamenilor (îmbrăcăminte, activități specifice);
să întocmească calendarul naturii pe baza observațiilor făcute;
să enumere evenimente și sărbători specifice anotimpului;
să enumere sărbători religioase și importanța lor;
să sublinieze modul în care primăvara, cu alaiul ei de transformări, inspiră poeții, scriitorii, muzicienii, pictorii;
să-și exprime propriile gânduri și sentimente față de natura aflată în eternă schimbare.
SESIUNE DE BRAINSTORMING
Mișcările Pământului Orientarea pe Glob Anotimpurile
Mișcarea de rotație Polul Nord, Polul Sud Primăvara
(ziua și noaptea) Axa Terrei, Ecuatorul Vara
Mișcarea de revoluție Cercurile Polare, Tropicele Toamna
(echinocțiile și solstițiile) Emisferele Terrei Iarna
Vremea primăvara Schimbări și transformări
Precipitații, temperaturi Alternanța zi/noapte
Vânt, soare Oameni, animale, plante
PRIMĂVARA
Evenimente Sărbători religioase Primăvara poetă
Babele Buna Vestire George Topârceanu
1 Martie – Mărțișorul Floriile Vasile Alecsandri
8 Martie – Ziua Femeii Paștele Otilia Cazimir
1 Aprilie, Ziua Păcălelilor Sf. Gheorghe
Vacanța copiilor Sf. Constantin și Elena
Ziua Eroilor Rusaliile
Ce mâncăm? Activitățile oamenilor
Ceapă verde, ridichi, salată Grădina de legume și de flori
Spanac, ștevie, macrici, urzici Livada, munca la câmp
Leurdă, lobodă, căpșuni Curățenie mare în casă
Miel, ouă roșii, cozonac Parcurile din oraș
Mâncare de post Picnicuri la iarbă verde
Tabelul 4 – `Ce știm, ce vrem să aflăm, de unde?
5.2.2. Paștele la creștini – sarcini de lucru
CENTRUL DE CITIRE: La Paști, de George Topârceanu
Citește în gând, de trei ori, poezia.
Citiți pe roluri poezia.
CENTRUL DE MATEMATICĂ: „Problemă” de Paști
O gospodină a constatat că pentru masa de Paști nu a cumpărat suficiente ouă. Ea a cmpărat 50 de ouă, dar nu-i ajung, familia ei fiind numeroasă.
Pentru preparatele pe care dorește să le pună familiei pe masă în ziua de Paști ar avea nevoie de următoarele cantități de ouă:
Cozonac: 7 ouă
Pască: 4 ouă
Drob: 6 ouă
Ouă roșii: 20 ouă
Ouă galbene: 10 ouă
Ouă albastre : 10 ouă
Ouă verzi: 10 ouă
Ciorba de miel: 2 ouă
Maioneze: 4 ouă
Alte prăjituri: 12 ouă
Ajut-o pe gospodina noastră să calculeze câte ouă mai trebuie să cumpere, pentru a-i ajunge pentru masa de Paști.
Desenează într-un coș ouăle vopsite de gospodina noastră.
CENTRUL DE ARTE: Ouă încondeiate, prin tehnica șervețelului.
CENTRUL DE DEZVOLTARE PERSONALĂ: Tradiții de Paști
Citește textul Ce fac colegii mei creștini, de Paști?, apoi descoperă ce tradiții de Paști există la creștinii ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, adventiști, reformați și martorii lui Iehova.
Ce asemănări ai găsit?
Ce deosebiri ai găsit?
CENTRUL DE ȘTIINȚE: Paștele în Emisfera Sudică
Imaginează-ți că ești un creștin care locuiește în Australia. În ce anotimp ai sărbători acolo Paștele? Reprezintă printr-un desen anotimpul în care familia creștină se îndreaptă de Paști, spre biserică, în Emisfera Sudică.
Evaluarea activităților se face la Scaunul Autorului, după fiecare rotație, elevii expunând rezultatele muncii lor. La finalul zilei, se face evaluarea interdisciplinară prin intermediul portofoliului.
Capitolul 6
PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Ipoteza generală și cele auxiliare s-au constituit în cercetarea de față în afirmații situaționale de tipul „cauză-efect” privind relațiile dintre variabilele implicate în experimentul pedagogic, cu implicații precise pentru testarea respectivelor relații, Firul conducător al investigațiilor realizate și al valorificării rezultatelor acestora a fost ipoteza generală, influențând întregul design metodologic al cercetării de față, fiind punctul de referință pentru legătura dintre tema aleasă (relația dintre măiestria pedagogică, caritatea și ecumenismul), demersul de investigare (experimentul pedagogic Atelierele Crăciunului), rezultatele obținute și concluziile.
Dacă tema și demersul de investigare au fost analizate în capitolele precedente, capitolul de față are ca obiect analiza rezultatelor și a randamentului obținut. Astfel, vom arăta dacă ipoteza generală utilizată ca punct de plecare, cât și cele auxiliare, desprinse din cea generală pe parcursul cercetării, au fost confirmate sau infirmare, oricare ar fi fost rezultatul, acestea reprezentând un plus de cunoaștere pentru cercetarea pedagogică și pentru disciplinele implicate în această cercetrare.
Operaționalizarea datelor privind comportamentele înregistrate s-a realizat prin metode calitatative (observarea directă, spontană și dirijată; interviul; analiza documentelor, tehnica jurnalului, cercetarea produselor activității) și cantitative (ancheta pe bază de chestionar), toate acestea ducând la testarea ipotezelor de lucru formulate.
Relevante în acest sens sunt cele două chestionare, ca instrumente de lucru ale anchetei, adresate celor două loturi care compun eșantionul de subiecți. După conținut, chestionarele au cuprins întrebări factuale, de opinie și de cunoștințe, iar din punct de vedere al formei de înregistrare a răspunsurilor, acestea au fost întrebări deschise și închise.
6.1. Chestionarul pentru lotul de părinți
Chestionarul pentru părinți a avut 16 întrebări, cu următoarea structură, după cele două criterii amintite mai sus:
Tabelul 5 – Structura chestionarului pentru părinți
Figura 3 – Interpretarea rezultatelor chestionarului pentru părinți
CHESTIONAR
Prin exprimarea propriilor dumneavoastră opinii și prin completarea acestui chestionar veți contribui la optimizarea activităților menite să consolideze, din punct de vedere confesional, colaborarea și „unitatea prin diversitate” a colectivului clasei noastre, la clădirea unei atitudini ecumenice în ceea ce privește abordarea constructelor religioase, prin „fapte, nu vorbe”.
1) În ce măsură considerați că elevii noștri, copiii dumneavoastră, sunt mulțumiți de colectivul din care fac parte?
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
2) Le oferiți copiilor dumneavoastră criterii după care să-și aleagă prietenii la școală?
Întotdeauna De cele mai multe ori Uneori Niciodată
3) Reprezintă confesiunea colegilor de clasă o normă de selecție a prietenilor copilului dumneavoastră, la școală?
DA NU
4) Doriți să motivați răspunsul dat la întrebarea 3?
______________________________________________________________________
5) Considerați că activitățile moral-religioase susținute de către doamnele învățătoare contribuie la „unitatea prin diversitate” a colectivului multiconfesional al clasei noastre, cum ar fi:
Rugăciunea zilnică, la ora 8,00 („Tatăl nostru”): DA NU
Eforturile de a menține colectivul unit la disciplina Religie, indiferent de confesiune: DA NU
Sfătuirea și consilierea profesorului de religie de a ține cont de pluritatea confesională a clasei, în abordarea echidistantă a conținuturilor, ținând cont doar de virtuțile creștine: iubirea (ca izvor al tuturor darurilor de la Dumnezeu), credința și speranța: DA NU
Abordarea sărbătorilor religioase din calendarul bisericesc, într-o manieră echilibrată, cu referiri istorice și simbolice, adaptate vârstei:
DA NU
Exemplele de bune practici, atât din viața religioasă, cât și din viața zilnică: DA NU
6) Vă amintiți de serbarea interactivă din decembrie 2014, Atelierele Crăciunului?
DA NU
7) Din ce unghi considerați că a fost gândită și concepută activitatea Atelierele Crăciunului?
Adventist Creștin Greco-Catolic Martorii lui Iehova
Ortodox Reformat Romano-Catolic
8) Vă rugăm să bifați emoțiile și sentimentele care v-au încercat în timpul serbării Atelierele Crăciunui:
Ați fost mândri de copii și de dumneavoastră.
V-ați simțit iubit și apreciat.
Ați simțit că va iubiți aproapele.
Ați simțit că dăruiți.
Ați simțit speranță și încredere.
Ați simțit că alături de ceilalți, copii și adulți, formați un tot, unitar din punct de vedere creștin.
Ați fost deranjat că serbarea nu a avut un caracter specific confesiunii dumneavoastră.
Nu v-a plăcut, v-a creat un disconfort psihic și sufletesc.
N-ați simțit nimic, nici măcar o emoție.
9) În ce măsură credeți că doamna învățătoare a dat dovadă de iubire și măiestrie pedagogică în realizarea conceptului de serbare „copii și părinți împreună pe scenă!”
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
10) În ce măsură credeți că serbarea „Atelierele Crăciunului” se încadrează în sloganul ,,Fapte, nu vorbe”, care stă la baza educației ecumenice?
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
11) În ce măsură credeți că serbarea „Atelierele Crăciunului” se încadrează în sloganul ,,Unitate prin diversitate”, ca orizont al creștinismului în ceea ce privește ecumenismul confesional?
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
12) Care este religia dumneavoastră?
Creștină Musulmană Iudaică Altă religie
13) Ați considera utilă evoluției spirituale a copilului dumneavoastră studierea în ciclul primar a disciplinei „Religie creștină” (istorie și evoluție, valori și virtuți, specificități ale religiozității creștine în funcție de confesiuni, ecumenism), în schimbul disciplinei „Religie” parcelată astăzi după criterii confesionale , disciplină care astăzi îi desparte și nu îi unește pe copii în școli?
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
14) Educația ecumenică este bine-venită și folositoare la orice vârstă?
DA NU
15) O atutudine ecumenică, de toleranță confesională și religioasă, manifestată atât la nivel de individ, cât și de comunitate, ar putea reduce din conflictele religioase existente astăzi pe mapamond?
DA NU
16) Permiteți doamnei învățătoare, prof. Silvana Bistriceanu, să utilizeze datele colectate prin acest chestionar, în lucrarea sa de cercetare Măiestrie pedagogică, caritate și ecumenism. O abordare interdisciplinară?
DA NU
Vă mulțumesc pentru colaborare!
Oradea, 21 mai 2015
6.2. Chestionarul pentru lotul de copii
Chestionarul pentru copii a avut 14 întrebări, structura lui fiind următoarea:
Tabelul 6 – Structura chestionarului pentru lotul de copii
Figura 4 – Interpretarea rezultatelor chestionarului pentru copii
CHESTIONAR
1. Te simți bine la școală?
Întotdeauna De cele mai multe ori Uneori Niciodată
2. Te simți iubit și apreciat la școală, de către colegi?
DA NU
3. Te simți iubit și apreciat la școală de către doamnele învățătoare?
DA NU
4. Îți amintești serbarea de Crăciun, ,,Atelierele Crăciunului”?
DA NU
5. La ce centru ai fost?
CENTRUL DE CITIRE („Iarna pe uliță” de George Coșbuc)
CENTRUL DE ARTE (Atelierul „Bradul”)
CENTRUL CULINAR ,,MASTER CHEF”
CENTRUL „COLINDA”
6. La ce centru a fost părintele tău?
CENTRUL DE CITIRE („Iarna pe uliță” de George Coșbuc)
CENTRUL DE ARTE (Atelierul „Bradul”)
CENTRUL CULINAR ,,MASTER CHEF”
CENTRUL „COLINDA”
7. Ți-a plăcut să fii alături de părinți și colegi, pe scenă, la centrele de lucru?
DA NU
8. Ți-au plăcut sarcinile de lucru de la serbare, pe care a trebuit să le faci alături de colegi și de părinți?
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
9. Părinții tăi au fost fericiți în timpul sebării?
Da Nu știu sigur Nu
10. Ai simțit că faci parte dintr-o mare FAMILIE, în timpul serbării?
DA NU
11. Ce consideri important pentru serbarea „Atelierele Crăciunului”? Alege un singur răspuns!
VENIREA LUI MOȘ CRĂCIUN.
FAPTUL CĂ AM FOST TOȚI ÎMPREUNĂ, COPII ȘI PĂRINȚI, ȘI AM SĂRBĂTORIT NAȘTEREA LUI ISUS CRISTOS.
12. Consideri că doamna învățătoare Silvana Bistriceanu s-a priceput și a reușit să fie o bună profesoară și pentru copii, dar și pentru părinți, în timpul serbării?
Foarte mult Mult Puțin Foarte puțin Deloc
13. Crezi că doamna învățătoare Silvana Bistriceanu a făcut cu voi și cu părinții această serbare din iubire și prețuire?
DA NU
14. Cum ai dori să fie următoarea serbare de Crăciun?
Vă mulțumesc pentru colaborare!
Oradea, 8 iunie 2015
6.3. Interpretarea rezultatelor
Înregistrarea comportamentelor obținute, respectiv a modului în care s-a realizat influențarea comportamentului și a atitudinii față de cel de lângă noi, de o altă confesiune, și operaționalizarea acestor date prin metode calitative (observarea directă, spontană și dirijată, interviul, analiza documentelor, tehnica jurnalului, cercetarea produselor activității) și cantitative (ancheta pe bază de chestionar, cu ajutorul întrebărilor închise și deschise, adresate copiilor și părinților), certifică confirmarea ipotezelor de lucru, atât cea generală, „firul roșu” al întregii investigații pedagogice, precum și a celor auxiliare, născute pe parcurs, ca urmare a documentării cercetătorului.
Rezultatele obținute nu sunt doar un răspuns pozitiv la testarea ipotezelor de lucru, dar și un feed-back al atingerii/îndeplinirii obiectivelor propuse prin această cercetare pedagogică, acestea fiind în totalitate oglindite în rezultatele obținute.
CONCLUZII
Aspecte legate de valoarea teoretică și practică a rezultatelor obținute
în raport cu ipotezele de lucru
Când vorbim despre identitatea Europei, cu siguranță ne putem referi la identitatea creștină a Europei, concretizată în adevărul iubirii, al lui caritas, și manifestată azi prin nevoia tot mai pregnantă de ecumenism, dar și despre identitatea pedagogică, o dimensiune profundă și definitorie a identității europene, ce aduce în discuție nu doar moștenirea școlilor filosofice grecești, dar și rădăcinile teologice creștine ale Europei și referirea la Dumnezeu, din acestea izvorând, mai apoi, spectrul tainelor pedagogiei, văzută ca ,,știință a educației” încă din primii zori ai creștinismului.
Caritatea și măiestria pedagogică sunt trăsături care aparțin domeniului psiho-cognitiv, necesare unui dascăl pentru a sădi în sufletul micului creștin ideea de ecumenism. Nevoia de ecumenism este astăzi resimțită tot mai acut, nu doar în plan religios, dar și social, cu efecte imediate la nivel de individ și de comunitate. Așa cum s-a arătat de-a lungul acestei cercetări, educația ecumenică se poate face de la orice vârstă și la orice vârstă, neexistând condiționări legate de etatea subiectului, de nivelul intelectul, de categoria socială din care face parte, de ritul sau confesiunea căreia îi aparține. Unicele condiționări sunt cele legate de capacitatea fiecărui individ de a trăi după „regula Iubirii”, înțeleasă drept Caritas și Agape și de capacitatea pedagogului măiastru de a transmite partenerilor din educație virtuțile creștine: credința, speranța și iubirea.
Prin caritas, reușim să căutăm la toți cei care cred în Hristos, indiferent de formele exterioare ale credinței, pentru că ,,adevărata credință creștină se manifestă prin iubire”, după cum aflăm din tratatul Despre educație, al pedagogului român Onisifor Ghibu, pentru că toleranța religioasă ,,ne șoptește că, cu toate deosebirile de dogme dintre diferitele biserici creștine, Biserica lui Hristos e una, iar creștinii de alte confesiuni sunt și ei fii tot așa de buni, ca și noi, ai lui Dumnezeu și nu ne e îngăduit a-i disprețui.” Măiestria pedagogică, caritatea și ecumenismul sunt principii care definesc viitoare atitudine moral-religioasă a copilui de azi și a adultul de mâine.
Interdisciplinaritatea, ca manieră de abordare a conținuturilor teologice în afara disciplinei „Religie”, asigură o integrare logică și afectivă a tuturor tipurilor de conținuturi, o stabilitate minuțioasă a relațiilor reciproce dintre religie și alte discipline aparținând altor arii curriculare. Interdisciplinaritatea, în abordare a educației ecumenice, poate fi percepută ca un „joc”, desigur didactic, care oferă un larg evantai de posibilități de informare, de autodescoperire a aptitudinilor, de formare de deprinderi de muncă și de viață, de experimentare de trăiri afectiv-emoționale intense, noi orizonturi ale cunoașterii, iar pentru dascăl reprezintă modalitatea cea mai interesantă de a-și valorifica zestrea de cunoștințe ce urmează a fi transmisă elevilor, precum și talentul didactic, ambele fiind compenentele măiestriei pedagogice.
Plecând de la ideea că educația este cea mai de preț investiție, care în timp se certifică în calitatea de Om, educația ecumenică făcută de timpuriu asigură pentru viitor trupul unei Biserici sănătoase, a cărei lege supremă este iubirea ca dar. Dacă toate diferențele de abordare a dogmelor religioase prezente astăzi între ritul catolic, ortodox și protestant, ar fi privite nu ca „adevăruri” aparținând exclusiv respectivelor rituri (unicul adevăr universal este caritatea), ci ca și complementarități în înțelegerea creștinismului, atunci ecumenismul ca orizont al toleranței confesionale și religioase ar deveni accesibil și la nivel instituțional. Pentru că, la nivel de individ, „faptele, nu vorbele”, au dovedit deja posibilitatea ecumenismului ca ideal religios, indiferent de condiționările specifice omului ca ființă socială.
Copiii reprezintă viitorul oricărei societăți, de aceea grija care trebuie acordată educației tinerelor vlăstare are în vedere, în primul rând, modelarea lor ca OAMENI, conștienți de propria identitate și apartenență moral-creștină. ,,Urmele" lăsate de educator sunt definitive, la fel ca urmele lăsate de mâini pe o bucată de lut. Pentru ca aceste ,,urme" să lase în viitor o formă frumoasă a celui ,,modelat", dascălul, care este un ,,apostol" în felul său, trebuie să fie înzestrat să-și cultive inteligența și sufletul, pentru a putea insufla iubirea a tot-înălțătoare: ,,Un copil trebuie să fie pentru noi mai sacru decât prezentul, deoarece copilul este viitorul. Prezentul nu-l putem schimba. El se compune din lucruri deja făcute, din oameni deja făcuți. Să ne străduim de aceea să îmbogățim viitorul, deoarece o putem face, pregătindu-i brațe active și inimi modelate după valorile creștine.”
Consider că lucrarea de față și-a atins obiectivele propuse, care au fost condiționate de ipoteza generală și de cele auxiliare, pentru ca acestea să poate fi testate, iar în urma testării lor, confirmate sau infirmate. Nu doar că ipotezele de lucru au fost confirmate, dar cercetarea de față a constituit pentru investigator o provocare în ceea ce privește autodepășirea. Dacă intuitiv, prin educația primită, investigatorul avea o atitudine ecumenică, acum, în urma studierii bibliografiei, cercetătorul are bazele pentru a o transmite și altora, argumentată teologic și filosofic, într-o manieră liberă din punct de vedere spiritual, fără contrângeri de natură dogmatică, călăuzit prin măiestria sa pedagogică de caritate, ca unică condiție a toleranței confesionale.
Enunțarea unor ipoteze pentru cercetări viitoare
De-a lungul cercetării Măiestrie pedagogică, caritate și ecumenism. O abordare interdisciplinară, s-au ivit diverse semne de întrebare cu privire la tema abordată, ecumenismul individual și la nivel de comunitate, întrebări a căror răspuns ar putea genera noi ipoteze pentru viitoare cercetări:
Dacă educația ecumenică ar fi inclusă în programele școlare, atunci atitudinea ecumenică a viitorului adult va putea contribui la manifestarea reală a toleranței confesionale.
Dacă educația religioasă s-ar face în disciplinei „Religie creștină” (istorie, evoluție, specificități ale religiozității creștine în funcție de confesiuni, ecumenism), fără fragmentarea de azi în funcție de confesiuni, atunci „unitatea prin diversitate” va deveni o convingere pentru o Biserică unită.
Dacă religia creștină, ca disciplină în planul cadru de învățănânt, ar fi predată de către profesor a cărui pregătire teoretică și practică să nu fie influențată de dogmatica specifică ritului creștin căruia îi aparține, eficiența actului didactic de predare-învățare ar fi sporită, iar educația ecumenică transmisă ar fi una reală, fără influențe privind aparteneța „adevărurilor” creștine.
Dacă ecumenismul va fi realizat în mod real, nu doar la nivel de individ și de comunitate, dar și la nivel instituțional, atunci se va putea vorbi și de toleranța interreligioasă, menită să răducă conflictele religioase existente astăzi pe mapamond.
Dacă politicul și religiosul nu ar mai interfera în funcție de interese, atunci creștinii ar fi mai uniți și mai dornici de ecumenism.
REZUMATUL LUCRĂRII
Lucrarea de față prezintă aspecte din activitățile extracurriculare desfășurate în clasa ,,Step by Step”, activități menite să promoveze educația ecumenică, printr-o abordare interdisciplinară, teme de mare actualitate și complexitate. Lucrarea promovează tipologia unui pedagog caracterizat prin caritatea față de menirea pe care o are și față de partenerii săi din educație, iubire dublată de o pregătire teoretică și practică temeinică în domeniul său, ambele fiind postulate ale măiestriei pedagogică.
Lucrarea este structurată în șase părți mari, primele trei capitole cuprinzând partea teoretică a demersului de cercetare (Iubirea, postulat al măiestriei pedagogice, Interdisciplinaritatea sau organizarea colaborării între discipline, Alternativa educațională „Step by Step”), iar următoarele trei, partea practică a cercetării pedagogice (Metodologia cercetării, Sistemul de lucru, Prezentarea și interpretarea datelor), la care se adaugă lista bibliografică, ce conține un număr de titluri semnificative pentru literatura de specialitate din domeniu. Lucrarea este precedată de o introducere, în care este abordată identitatea creștină a Europei și direcția ecumenismului azi și în viitor; motivarea alegerii temei educației ecumenice, alături de caritate și măiestrie pedagogică; locul educației ecumenice în noile educații, precum și o scurtă privire asupra paradigmei metodologice. În finalul lucrării, concluziile au menirea de a analiza importanța rezultatelor obținute din punct de vedere teoretic și practic, și de a emite noi ipoteze de cercetare, decurse din ipoteza prezentei investigații pedagogice.
Capitolul destinat experimentului științific se referă la specificul predării tematice în clasele „Step by Step”, specific analizat în amănunt, din punct de vedere teoretic, și în capotilul 3. Este exemplificată și experimentată o activitate extracurriculară, predarea și învățarea în manieră interdisciplinară a noțiunilor legate de Crăciun, finlizată cu o serbare interdisciplinară Atelierele Crăciunului.
Fiecare capitol este structurat în subcapitole, care se succed în ordine logică, sunt corect proporționate și conferă un caracter unitar per ansamblu. Activitatea de cercetare este bazată pe obiective clare și pe o evaluare corectă a rezultatelor obținute, care sunt înregistrate în tabele, comparate și interpretate. Competențele în ceea ce privește educația ecumenică, dobândite de elevi în urma activităților cu caracter interdisciplinar sunt evidente și bine consolidate.
Prin lucrarea de față, se arată eficiența unui învățământ interdisciplinar, un învățământ care contribuie la modelarea unor oameni care la momentul potrivit să fie capabili să se integreze corect și creativ în viața socială.
SUMMARY OF PAPER
This paper presents aspects of extracurricular activities undertaken in class ,, Step by Step " ecumenical activities to promote education through an interdisciplinary approach , current topics and complexity. The paper promotes an educational characterized typology to charity mission that has to its partners in education , love , combined with a thorough theoretical and practical training in his field , both postulates of pedagogical mastery .
The paper is divided into six major parts , the first three chapters comprising the theoretical part of the research ( Love , pedagogical postulate of craftsmanship , or organizing interdisciplinary collaboration between disciplines, educational alternative "Step by Step " ) , and the next three , the research practice teaching ( research methodology , system working , presentation and interpretation of data ) , plus bibliography , which contains a number of significant titles for literature in the field. The paper is preceded by an introduction , in which Europe's Christian identity is approached and direction of ecumenism today and in the future; motivation for choosing the theme of ecumenical education , with charity and pedagogical mastery ; ecumenical education in new education site and a brief look at the methodological paradigm . At the end of the paper , the findings are meant to analyze the importance of the results of the theoretical and practical point of view , and to issue new hypotheses , teaching result of such assumption of this investigation .
The chapter for scientific experiment relates to specific thematic teaching classes "Step by Step " specifically analyzed in detail , in terms of theory , and capotilul 3. It is exemplified and experienced an extracurricular activity , teaching and learning in interdisciplinary fashion concepts Christmas related , interdisciplinary workshops finlizată a Christmas celebration .
Each chapter is divided into chapters, which follow each other in a logical order , properly proportioned and gives a unitary whole. The research is based on clear objectives and an accurate assessment of the results, which are recorded in tables, compared and interpreted. The powers in terms of education ecumenical acquired by students in the activities of an interdisciplinary nature are obvious and well consolidated .
Through this study , shows effectiveness of an interdisciplinary education , an education that helps to shape people at the right time to be able to integrate properly and creatively in social life.
ANEXE
Anexa 1 – Planul-cadru de învățământ, pentru învățământul primar, în vigoare începând cu anul școlar 2013-2014
Anexa 2 – Adresa Ministerului Educației și Cercetării Științifice nr. 29703/16.02.2015
Top of Form
BIBLIOGRAFIE:
Armstrong, John, de Botton, Alain, Arta ca terapie, traducere de Bogdan Lepădatu, Editura Vellant, București, 2014;
Băncilă, Vasile, Inițierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, București, 1996;
Bernat, S., E., Tehnici de muncă intelectuală și învățare eficientă, suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Cluj-Napoca, an universitar 2002-2003;
Bistriceanu, Silvana, Educația ca artă, între tradiție și reînnoire, în *** Educație de calitate la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” din Oradea (coordonator Elena Cristina Marian), Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, Oradea, 2014, pag. 32-39;
Bistriceanu, Silvana, Luminița, Cherechianu, Ioana, Laura, Pedagogie invizibilă, în *** A educa înseamnă a iubi. Sesiune de comunicări științifice. Oradea, noiembrie 2006 (coordonator prof. drd. Mioara Salloum), Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, Oradea, 2007, pag. 23-26;
Bistriceanu, Silvana, Popa, Adriana, Studiul tematic – gândire critică și interdisciplinaritate, în Dascălul, apostol am neamului (coordonatori: Dorel Luca, Violeta Taichiș), Editura Nomina, Pitești, 2010, pp.379-381.
Bocoș, Mușata, Metodologia cercetării pedagogice, suport de curs pentru specializările ,,Pedagogie” și ,,Pedagogia învățământului primar și preșcolar”, accesat în 23 martie 2015, la adresa [http://www.bp-soroca.md/pdf/cercetare%20pedag.pdf];
Bonchiș, E, Învățarea școlară, Editura Universității Emanuel, Oradea, 2002;
Burke Walsh, K., Predarea orientată pe necesitățile copilului, traducere de C.E.D.P. Step by Step România, Editura Cermi, Iași, 1999;
Burke Walsh, K., Predarea orientată pe necesitățile copiluluide 8, 9 și 10 ani, traducere de C.E.D.P. Step by Step România, Editura Cermi, Iași, 1999;
Buzalic, Alexandru, Buzalic, Anca, Psihologia religiei, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2010;
Comănescu, Ioan, Autoducația-azi și mâine, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1996;
Constantinescu, M., Evaluarea interdisciplinară prin intermediul portofoliului, Revista Învățământul Primar, nr. 2-4, Editura Miniped, București, 2002;
Cricovean, Mircea, Sfântul Vasile cel Mare – garant al unității creștine, în Teologie și spiritualitate în operele Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, coordonator științific Pr. lect. univ. dr. Călin Ioan Dușe, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013;
De Macedo, Francisco, Drumul către perfecțiune la Platon și Plotin, traducere de dr. Livia Bud, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2013;
Dottrens, Robert., Institutori ieri/Educatori mâine, traducere de Andriescu Manolache, Editura Didactică și pedagogică București, 1971;
Dușe, Călin. Ioan, Importanța familiei în scrierile Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, în Teologie și spiritualitate în operele Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz (coordonator Pr. Lect. Univ. Dr. Călin Ioan Dușe), Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013;
Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986;
Gaudin, Philippe, Marile religii, traducere de Sanda Aronescu, Editura Orizonturi-Lider, București, 1995;
Ghibu, Onisifor, Despre educație, Editura Casa Corpului Didactic, Oradea, 1995;
Giraldo, Roberto, OFM, Autoritatea eclezială din punct de vedere ecumenic. Primatul Papal, suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Institutul de Studii Ecumenice San Bernardino Veneția, Veneția-Oradea, ianuarie 2015;
Girarard, Rene, Vattimo, Gianni, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism ți relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Cartea Veche Publishing, București, 2009;
Gomboș, Stelian, Învățătura Sfântului Vasile cel Mare despre educația tinerilor și pastorația creștinilor, în Teologie și spiritualitate în operele Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz (coordonator Pr. Lect. Univ. Dr. Călin Ioan Dușe), Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013;
Ionescu, M., Chiș, V., Pedagogie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Ionescu, M., Chiș, V., Metodologia activității didactice între rutină și creativitate în Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
Jinga, I., Educația ca investiție în om, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981;
Jinga, I., Negret, I., Învățarea eficientă, Editura Editis, București, 1994;
Kant, Immanuel, Despre pedagogie, traducere de Traian Brăileanu, Editura Paideia, București, 2002, accesat în 10 martie 2015, la adresa [http://ro.scribd.com/doc/82713251/Immanuel-Kant-Despre-Pedagogie#scribd];
Lavatori, Renzo, Spiritul Sfânt, darul Tatălui și al Fiului, traducere de Alexandru Buzalic și Adrian Popescu, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2006;
Lăscuș, V., Ferenczi, I., Conținutul învățământului în Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
Leroy, G., Dialogul în educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974;
Macavei, E., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
Marinescu, Mariana, Noile educații în societatea cunoașterii, Editura Pro Universitaria, București, 2013, accesat în 18 martie 2015, la adresa [http://www.prouniversitaria.ro/carte/noile-educatii-in-societatea-cunoasterii-/rasfoire];
Mialaret, Gaston, Introducere în pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981;
Ministerul Educației Naționale, Ordin nr. 3371 din 12 martie 2013, privind aprobarea planurilor cadru pentru învățământul primar și a Metodologiei privind aplicarea planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar, Monitorul Oficial nr. 192 din 5 aprilie 2013, București 2013, accesat în 9 martie 2015, la adresa [http://www.edu.ro/index.php/articles/19600];
Mitrofan, Nicolae, Aptitudinea pedagogică, Editura Academia Republicii Socialiste România, București, 1988;
Mocanu, George, Tînărul învățător, accesat în 25 martie 2015, la adresa [http://poezii.mobi/2013/09/tanarul-invatator-de-george-mocanu/];
Mogonea, Florentin, Remus, Pedagogie pentru viitorii profesori. Sinteze teoretice. Sarcini. Modele. Instrumente aplicative, Editura Universitaria, Craiova, 2010, accesat în 23 martie 2015, la adresa [http://cis01.central.ucv.ro/DPPD/seminar_mogonea_remus.pdf];
Nicolescu, Basarab, La Transdisciplinarite. Manifeste (coordonator-editor Jean-Paul Bertrand), Collection ,,Transdisciplinarite”, Edition du Rocher, Paris, 1996, accesat în 9 martie 2015, la adresa [http://basarab-nicolescu.fr/BOOKS/TDRocher.pdf];
Prelici, Viorel, A educa înseamnă a iubi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
Rorty, Richard, Vattimo, Gianni, Viitorul religiei. Solidaritate, caritate, ironie, traducere de Ștefania Mincu, Editura ,,Paralela 45,” Pitești, 2008;
Salade, Dumitru, Educație și personalitate, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1995;
Salade, Dumitru., Dăscălescu, R., Învățământul pe drumul spre mai bine, Editura Napoca Star, Cluj, 2000;
Stratone, (Bistriceanu), Silvana, Luminița, Interdisciplinaritatea și rolul ei în eficientizarea orelor de geografie, (coordonator conf. univ. dr. Cecilia Sas), lucrare de licență, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 2008;
Suteanu, Cristian, Întâlnire pe Tărâmul Hotarului, București, Radio România Cultural, Redacția Învățământ-Programe Educaționale (realizator Daniela Vasile), 2 martie 1999, București, accesat în 5 martie 2015, la dresa [http://www.csc.matco.ro/radio1w.html];
Temple, Charles, Steele, L., Jeannie, Meredith, S., Kurtis, Strategii de dezvoltare a gândirii critice pentru toate disciplinele școlare, traducere de Nicolae Crețu, în Supliment al revistei ,,Didactica pro…” nr.2, 2002, Editura Centrul Educațional Pro Didactica, Chișinău, 2002, accesat în 1 aprilie 2015, la adresa [http://prodidactica.md/files/2.pdf];
Weihs, T., Să-i ajutăm iubindu-i, traducere de Beatrice Săndescu, Editura Humanitas, București, 1992;
*** A educa înseamnă a iubi. Sesiune de comunicări științifice. Oradea, noiembrie 2006 (coordonator prof. drd. Mioara Salloum), Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, Oradea, 2007;
*** Biblia sau Sfânta Scriptură (tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod), Editura Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968;
*** Copilul meu merge la școala Step by Step (Ghid pentru părinți), Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională „Step by Step”, București, 2000;
*** Educatori pentru societatea cunoașterii, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Oradea 2012;
*** Formarea continuă a profesorilor de limba română pentru societatea cunoașterii, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Botoșani, 2012-2013;
*** Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Universitatea București, 2013, accesat în 1 aprilie 2015, disponibil la adresa [http://ro.scribd.com/doc/176478692/Suport-Curs-ICOS-2013-1#scribd];
SITEOGRAFIA:
http://www.asociatia-profesorilor.ro/amprenta-alternativelor-educationale-asupra-elevului.html, accesat în 16 aprilie 2015;
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=John+Dewey, accestat în 25 martie 2015;
http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp6.pdf, accesat în 1 aprilie 2015;
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=72620, accesat în 31 martie 2015;
http://dexonline.ro/definitie/empatie, accesat în 2 aprilie 2015;
http://www.eusunt.ro/carte-Maria,-cea-mai-stralucita-educatoare-din-istorie~2320/, accesat la 26 martie 2015;
http://oradereligie.3x.ro/profesorul%20si%20elevul.htm, accesat în 26 martie 2015;
http://rocaadriana.blogspot.ro/2014/01/copilul-este-o-fiinta-sacra.html, accesat la 25 martie 2015;
http://romanian-philosophy.ro/ro/index.php?title=Iosif_Moesiodax, accesat în 16 martie 2015;
http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Declaratia%20drepturilor%20copilului%201959.pdf, accesat în 31 martie 2015;
http://www.scoalastepbystep.ro/, accesat în 31 martie 2015;
http://ro.scribd.com/doc/242392576/citate-literatura#scribd, accesat în 10 martie 2015;
http://ro.scribd.com/doc/259565997/Sisteme-Alternative-de-Educa%C5%A3ie#scribd, accesat în 31 martie 2015;
http://ro.scribd.com/doc/255114034/Societatea-cunoasterii-si-TIC#scribd, accesat în 26 martie 2015;
http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/54-scintilatii-stiintifice-fizica/91-ce-este-fizica-cuantica.html, accesta în 23 martie 2015;
http://www.stepbystep.ro/, accesat în 31 martie 2015;
http://studiimoldova.info/noutati/stiri-specialitati/pedagogia-stiinta-educatiei, accesat în 16 martie 2015;
http://ziarullumina.ro/anul-sfintilor-capadocieni/sfintii-parinti-capadocieni-premiantii-antichitatii-crestine, accesat în 25martie 2015;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Empatie, accesat în 2 aprilie 2015;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Legenda_aurea, accesat în 18 martie 2015;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_Petru#.E2.80.9EQuo_vadis.3F.E2.80.9C, accesat în 18 martie 2015;
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=72620, accesat în 25 martie 2015;
BIBLIOGRAFIE:
Armstrong, John, de Botton, Alain, Arta ca terapie, traducere de Bogdan Lepădatu, Editura Vellant, București, 2014;
Băncilă, Vasile, Inițierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, București, 1996;
Bernat, S., E., Tehnici de muncă intelectuală și învățare eficientă, suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Cluj-Napoca, an universitar 2002-2003;
Bistriceanu, Silvana, Educația ca artă, între tradiție și reînnoire, în *** Educație de calitate la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” din Oradea (coordonator Elena Cristina Marian), Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, Oradea, 2014, pag. 32-39;
Bistriceanu, Silvana, Luminița, Cherechianu, Ioana, Laura, Pedagogie invizibilă, în *** A educa înseamnă a iubi. Sesiune de comunicări științifice. Oradea, noiembrie 2006 (coordonator prof. drd. Mioara Salloum), Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, Oradea, 2007, pag. 23-26;
Bistriceanu, Silvana, Popa, Adriana, Studiul tematic – gândire critică și interdisciplinaritate, în Dascălul, apostol am neamului (coordonatori: Dorel Luca, Violeta Taichiș), Editura Nomina, Pitești, 2010, pp.379-381.
Bocoș, Mușata, Metodologia cercetării pedagogice, suport de curs pentru specializările ,,Pedagogie” și ,,Pedagogia învățământului primar și preșcolar”, accesat în 23 martie 2015, la adresa [http://www.bp-soroca.md/pdf/cercetare%20pedag.pdf];
Bonchiș, E, Învățarea școlară, Editura Universității Emanuel, Oradea, 2002;
Burke Walsh, K., Predarea orientată pe necesitățile copilului, traducere de C.E.D.P. Step by Step România, Editura Cermi, Iași, 1999;
Burke Walsh, K., Predarea orientată pe necesitățile copiluluide 8, 9 și 10 ani, traducere de C.E.D.P. Step by Step România, Editura Cermi, Iași, 1999;
Buzalic, Alexandru, Buzalic, Anca, Psihologia religiei, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2010;
Comănescu, Ioan, Autoducația-azi și mâine, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1996;
Constantinescu, M., Evaluarea interdisciplinară prin intermediul portofoliului, Revista Învățământul Primar, nr. 2-4, Editura Miniped, București, 2002;
Cricovean, Mircea, Sfântul Vasile cel Mare – garant al unității creștine, în Teologie și spiritualitate în operele Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, coordonator științific Pr. lect. univ. dr. Călin Ioan Dușe, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013;
De Macedo, Francisco, Drumul către perfecțiune la Platon și Plotin, traducere de dr. Livia Bud, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2013;
Dottrens, Robert., Institutori ieri/Educatori mâine, traducere de Andriescu Manolache, Editura Didactică și pedagogică București, 1971;
Dușe, Călin. Ioan, Importanța familiei în scrierile Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, în Teologie și spiritualitate în operele Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz (coordonator Pr. Lect. Univ. Dr. Călin Ioan Dușe), Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013;
Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986;
Gaudin, Philippe, Marile religii, traducere de Sanda Aronescu, Editura Orizonturi-Lider, București, 1995;
Ghibu, Onisifor, Despre educație, Editura Casa Corpului Didactic, Oradea, 1995;
Giraldo, Roberto, OFM, Autoritatea eclezială din punct de vedere ecumenic. Primatul Papal, suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Institutul de Studii Ecumenice San Bernardino Veneția, Veneția-Oradea, ianuarie 2015;
Girarard, Rene, Vattimo, Gianni, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism ți relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Cartea Veche Publishing, București, 2009;
Gomboș, Stelian, Învățătura Sfântului Vasile cel Mare despre educația tinerilor și pastorația creștinilor, în Teologie și spiritualitate în operele Sfinților Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz (coordonator Pr. Lect. Univ. Dr. Călin Ioan Dușe), Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013;
Ionescu, M., Chiș, V., Pedagogie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Ionescu, M., Chiș, V., Metodologia activității didactice între rutină și creativitate în Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
Jinga, I., Educația ca investiție în om, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981;
Jinga, I., Negret, I., Învățarea eficientă, Editura Editis, București, 1994;
Kant, Immanuel, Despre pedagogie, traducere de Traian Brăileanu, Editura Paideia, București, 2002, accesat în 10 martie 2015, la adresa [http://ro.scribd.com/doc/82713251/Immanuel-Kant-Despre-Pedagogie#scribd];
Lavatori, Renzo, Spiritul Sfânt, darul Tatălui și al Fiului, traducere de Alexandru Buzalic și Adrian Popescu, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2006;
Lăscuș, V., Ferenczi, I., Conținutul învățământului în Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
Leroy, G., Dialogul în educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974;
Macavei, E., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
Marinescu, Mariana, Noile educații în societatea cunoașterii, Editura Pro Universitaria, București, 2013, accesat în 18 martie 2015, la adresa [http://www.prouniversitaria.ro/carte/noile-educatii-in-societatea-cunoasterii-/rasfoire];
Mialaret, Gaston, Introducere în pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981;
Ministerul Educației Naționale, Ordin nr. 3371 din 12 martie 2013, privind aprobarea planurilor cadru pentru învățământul primar și a Metodologiei privind aplicarea planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar, Monitorul Oficial nr. 192 din 5 aprilie 2013, București 2013, accesat în 9 martie 2015, la adresa [http://www.edu.ro/index.php/articles/19600];
Mitrofan, Nicolae, Aptitudinea pedagogică, Editura Academia Republicii Socialiste România, București, 1988;
Mocanu, George, Tînărul învățător, accesat în 25 martie 2015, la adresa [http://poezii.mobi/2013/09/tanarul-invatator-de-george-mocanu/];
Mogonea, Florentin, Remus, Pedagogie pentru viitorii profesori. Sinteze teoretice. Sarcini. Modele. Instrumente aplicative, Editura Universitaria, Craiova, 2010, accesat în 23 martie 2015, la adresa [http://cis01.central.ucv.ro/DPPD/seminar_mogonea_remus.pdf];
Nicolescu, Basarab, La Transdisciplinarite. Manifeste (coordonator-editor Jean-Paul Bertrand), Collection ,,Transdisciplinarite”, Edition du Rocher, Paris, 1996, accesat în 9 martie 2015, la adresa [http://basarab-nicolescu.fr/BOOKS/TDRocher.pdf];
Prelici, Viorel, A educa înseamnă a iubi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
Rorty, Richard, Vattimo, Gianni, Viitorul religiei. Solidaritate, caritate, ironie, traducere de Ștefania Mincu, Editura ,,Paralela 45,” Pitești, 2008;
Salade, Dumitru, Educație și personalitate, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1995;
Salade, Dumitru., Dăscălescu, R., Învățământul pe drumul spre mai bine, Editura Napoca Star, Cluj, 2000;
Stratone, (Bistriceanu), Silvana, Luminița, Interdisciplinaritatea și rolul ei în eficientizarea orelor de geografie, (coordonator conf. univ. dr. Cecilia Sas), lucrare de licență, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 2008;
Suteanu, Cristian, Întâlnire pe Tărâmul Hotarului, București, Radio România Cultural, Redacția Învățământ-Programe Educaționale (realizator Daniela Vasile), 2 martie 1999, București, accesat în 5 martie 2015, la dresa [http://www.csc.matco.ro/radio1w.html];
Temple, Charles, Steele, L., Jeannie, Meredith, S., Kurtis, Strategii de dezvoltare a gândirii critice pentru toate disciplinele școlare, traducere de Nicolae Crețu, în Supliment al revistei ,,Didactica pro…” nr.2, 2002, Editura Centrul Educațional Pro Didactica, Chișinău, 2002, accesat în 1 aprilie 2015, la adresa [http://prodidactica.md/files/2.pdf];
Weihs, T., Să-i ajutăm iubindu-i, traducere de Beatrice Săndescu, Editura Humanitas, București, 1992;
*** A educa înseamnă a iubi. Sesiune de comunicări științifice. Oradea, noiembrie 2006 (coordonator prof. drd. Mioara Salloum), Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, Oradea, 2007;
*** Biblia sau Sfânta Scriptură (tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod), Editura Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968;
*** Copilul meu merge la școala Step by Step (Ghid pentru părinți), Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională „Step by Step”, București, 2000;
*** Educatori pentru societatea cunoașterii, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Oradea 2012;
*** Formarea continuă a profesorilor de limba română pentru societatea cunoașterii, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Botoșani, 2012-2013;
*** Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, suport de curs, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Universitatea București, 2013, accesat în 1 aprilie 2015, disponibil la adresa [http://ro.scribd.com/doc/176478692/Suport-Curs-ICOS-2013-1#scribd];
SITEOGRAFIA:
http://www.asociatia-profesorilor.ro/amprenta-alternativelor-educationale-asupra-elevului.html, accesat în 16 aprilie 2015;
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=John+Dewey, accestat în 25 martie 2015;
http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp6.pdf, accesat în 1 aprilie 2015;
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=72620, accesat în 31 martie 2015;
http://dexonline.ro/definitie/empatie, accesat în 2 aprilie 2015;
http://www.eusunt.ro/carte-Maria,-cea-mai-stralucita-educatoare-din-istorie~2320/, accesat la 26 martie 2015;
http://oradereligie.3x.ro/profesorul%20si%20elevul.htm, accesat în 26 martie 2015;
http://rocaadriana.blogspot.ro/2014/01/copilul-este-o-fiinta-sacra.html, accesat la 25 martie 2015;
http://romanian-philosophy.ro/ro/index.php?title=Iosif_Moesiodax, accesat în 16 martie 2015;
http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Declaratia%20drepturilor%20copilului%201959.pdf, accesat în 31 martie 2015;
http://www.scoalastepbystep.ro/, accesat în 31 martie 2015;
http://ro.scribd.com/doc/242392576/citate-literatura#scribd, accesat în 10 martie 2015;
http://ro.scribd.com/doc/259565997/Sisteme-Alternative-de-Educa%C5%A3ie#scribd, accesat în 31 martie 2015;
http://ro.scribd.com/doc/255114034/Societatea-cunoasterii-si-TIC#scribd, accesat în 26 martie 2015;
http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/54-scintilatii-stiintifice-fizica/91-ce-este-fizica-cuantica.html, accesta în 23 martie 2015;
http://www.stepbystep.ro/, accesat în 31 martie 2015;
http://studiimoldova.info/noutati/stiri-specialitati/pedagogia-stiinta-educatiei, accesat în 16 martie 2015;
http://ziarullumina.ro/anul-sfintilor-capadocieni/sfintii-parinti-capadocieni-premiantii-antichitatii-crestine, accesat în 25martie 2015;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Empatie, accesat în 2 aprilie 2015;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Legenda_aurea, accesat în 18 martie 2015;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_Petru#.E2.80.9EQuo_vadis.3F.E2.80.9C, accesat în 18 martie 2015;
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=72620, accesat în 25 martie 2015;
ANEXE
Anexa 1 – Planul-cadru de învățământ, pentru învățământul primar, în vigoare începând cu anul școlar 2013-2014
Anexa 2 – Adresa Ministerului Educației și Cercetării Științifice nr. 29703/16.02.2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Maiestrie Pedagogica, Caritate Si Ecumenism. O Abordare Interdisciplinara (ID: 159786)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.