Jocul Perspectiva In Dezvoltarea Limbajului la Copiii Prescolari

1. Argument……………………………………………………………………………………………pag 5

Capitolul I –Jocul si jucaria la copiii prescolari………………………………….pag8

1. Definirea conceptului de joc…………………………………………………………………..pag.9

2.Jocul si jucaria in cadrul activitatilor instructiv-educative din gradinita……….pag.12

3. Tipuri de joc………………………………………………………………………………………..pag.14

3.1Jocuri libere sau spontane………………………………………………………….pag14.

3.2Jocuri didactice sau dirijate……………………………………………………… pag.17

4. Rolul jocului in dezvoltarea capacitatilor cognitive…………………………………..pag18.

5. Teorii ale jocului…………………………………………………………………. ……………..pag 19

5.1 Teoria recreerii (odihnei)………………………………………………………….pag.20

5.2. Teoria surplusului de energie……………………………………………………pag.21

5.3 Teoria exercitiului pregatitor……………………………………………………..pag.21

5.4 Teoria jocului ca stimulent al cresterii………………………………………..pag.23

5.5 Teoria exercitiului complementar………………………………………………pag.23

5.6 Teoria lui J.Piaget……………………………………………………………………pag.24

6.Clasificarea jocurilor………………………………………………………………………………pag.25

6.1 Clasificarea jocurilor dupa E. Claparede……………………………………pag.25

6.2 Clasificarea jocurilor dupa J. Piaget……………………………………………pag27.

6.3 Clasificarea jocurilor dupa alti autori…………………………………………pag.29

7. Functiile jocului…………………………………………………………………………………….pag.30

7.1 Functia principala……………………………………………………………………pag.30

7.2 Functii secundare…………………………………………………………………….pag31

7.3 Functia terapeutica…………………………………………………………………..pag.31

Capitolul II- Importanta jocului didactic in dezvoltarea limbajului la copiii

prescolari………………………………………………………………..pag.33

1. Jocul privit ca drept fundamental al copilului……………………………………………..pag.34

2. Conceptul de joc didactic…………………………………………………………………………pag44.

3. Organizarea si desfasurarea jocului didactic……………………………………………….pag.48

4. Conducerea jocului didactic……………………………………………………………………..pag51.

5. Rolul jocului didactic in educarea limbajului copiilor. Aplicatii……………………pag.54

Capitolul III-Jucaria- mijloc de dezvoltare a limbajului la copiii prescolari 64

1. Jucaria si rolul ei psihopedagogic……………………………………………………………..pag.65

2.Tipuri de jucarii……………………………………………………………………………………….pag67

3.Jucaria copilului prescolar in diferite tipuri de jocuri…………………………………….pag.69

Capitolul III-Jucarii si jocuri create de copiii prescolari .Microculegere..pag.71

1. Jocuri create de copii prin utilizarea simturilor…………………………………………………….pag.72

2.Jocuri de miscare create de copii………………………………………………………………………..pag.73

3 Jocuri create de copii prin intermediul activitatilor in aer liber……………………………….pag.74

4. Jocuri create de copii prin utilizarea experientei zilnice………………………………………..pag.75

5. Jocuri create de copii bazate pe exersarea si consolidarea limbajului………………………pag75

6. Jocuri create de copii bazate pe ajutorul reciproc.( colaborare)……………………………pag79.

7.Jocuri didactice pentru grupa mica…………………………………………………………………..pag80.

8. Jocuri didactice pentru grupa mijlocie……………………………………………………………..pag83.

9 Jocuri didactice pentru grupa mare………………………………………………………………….. pag86.

Concluzii………………………………………………………………………………………….pag.92

Bibliografie………………………………………………………………………………………pag.95

Anexe………………………………………………………………………………………………pag.96

ARGUMENT

„Daca te-ai lua numai dupa ce-i adevarat ,atunci nici un joc n-ar fi cu putinta, si daca nici un joc nu mai e cu putinta ,ce mai ramane atunci?…”

(L.N.Tolstoi: Jocuri)

Jocul este o activitate specific umana, dominanta in copilarie, prin care copilul isi satisface imediat dupa posibilitati, propriile dorinte, actionand constient si liber in lumea imaginara pe care si- o creaza singur.

Am ales aceasta tema deoarece consider ca jocul este una din activitatile umane fundamentale. El constituie o forma specifica omului, de apropiere a realitatii si de transformare a acesteia in sensul identitatii persoanei proprii.

Jocul precum si activitatile recreative, prin specificul lor antreneaza copii in ipostaza de coparticipanti. Asumarea in exercitarea diferitelor roluri, in conditii placute si antrenante, presupune respectul unori reguli ceea ce include si o manifestare disciplinara.

In joc copilul invata, antreneaza creativitatea si depune efortul unei activitati de munca. Educarea limbajului la prescolari trebuie sa se faca din perspectiva fonetica, lexicala si sintetica, iar pentu realizarea acestor obiective jocul este mijlocul cel mai eficient.

Omul este probabil fiinta care simte cel mai imperios nevoia joculu, a distractiei si, se joaca toata viata. La copii insa jocurile au o importanta mult mai mare decit aceea a petrecerii in mod placut si activ a timpului liber, ele avand in principal o functie formativ-educativa.

De aceea problemele alegerii si organizarii jocurilor pentru copiii de toate varstele, si de catre copii, sunt in atentia tuturor educatorilor. Este astazi unanim acceptata ideea ca jocurile constituie o excelenta scolara a educatiei, a conduitei, a fanteziei si imaginatiei, a energiei.

Jocurile de unul singur, ca si cele in doi sau in colectiv, formeaza atentia, spiritul de observatie si redare (povestire), perseverenta, indemanarea, ordinea, abilitatea, perspicacitatea, darzenia, promptitudinea, contribuind astfel activ la dezvoltarea si antrenarea capacitatilor fizice si intelectuale, a trasaturilor de caracter.

Jocul reprezinta in acelasi timp o activitate in procesul careia se modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. Atat in jocurile colective de interior, cat si in cele cu caracter sportiv, cinstea,corectitudinea reprezinta reguli peste care nici un participant nu poate trece fara a-si atrage oprobiul colegilor, creand uneori conflicte care se rasfrang si in relatiile din afara jocului. Onestitatea, ideea ca trebuie sa invinga cel mai bun, cel mai dotat, are in jocurile copiilor un caracter dominant. Copiii nu tolereaza nici chiar celor mai buni prieteni incercarile de a minti, de a trisa, de a insela la joc.

De aceea, cei care organizeaza jocurile (cadre didactice, parinti etc.) si care le arbitreaza sau le conduc, ca si juriile diferitelor concursuri, trebuie sa fie totdeauna obiectivi, impartiali si hotarati, fapt care are o mare importanta in educarea copiilor, a tinerilor in general in spiritul cinstei si dreptatii.

Persoanele mature, prin intreaga lor comportare, trebuie sa intareasca copiilor convingerea ca in jocuri, intreceri, concursuri, oricat de importante sau de neinsemnate ar fi, oricare ar fi premiul pus in joc, invinge numai cel mai bun!

Jocurile si intrecerile dinamice – care cer participantilor miscare, efort – au o deosebita valoare educativa. In excursii, expeditii, tabere trebuie sa fie afectat totdeauna un timp pentru practicarea jocurilor in cadrul carora tinerii isi insusesc cunostinte, isi formeaza deprinderi si invata regulile actiunilor in colectiv intr-un mod placut, antrenant. Pe linga satisfactia personala si atingerea unui scop instructiv-educativ, jocurile desfasurate in aer liber reprezinta o forma de odihna activa care contribuie la intarirea sanatatii copiilor, in special acelor din orase.

Cei care organizeaza jocurile vor trebui sa aiba mereu grija de a-i antrena si pe copii mai slab dezvoltati fiziceste, care au tendinta de a se izola. Fireste, ei vor fi incadrati in joc cu parteneri potriviti posibilitatilor lor fizice, pentru a nu fi nevoiti sa ramina mereu ultimii si astfel sa li se accentueze tendinta de izolare.

Jocurile si intrecerile trebuie sa fie astfel organizate si conduse, incit sa creeze o buna dispozitie, o voiosie generala si un antren sanatos, fara a se permite insa dezordine, acte de indisciplina si brutalitate.

Este recomandabil, cand se lucreaza cu grupe mari de copii, sa se dea preferinta organizarii acelor jocuri si intreceri care cer partipantilor miscare si indemanare in cadrul unor colective, a unor grupe. Tocmai caracterul de grupa, de echipa, contribuie la formarea deprinderii de a actiona in colectiv. Pentru atingerea scopului imediat al jocului – inscrierea punctelor si castigarea victoriei – este necesara colaborarea desavarsita a membrilor echipelor, care duce implicit la manifestarea spiritului creator, a initiativei, a spiritului colectiv, a actiunilor de intrajutorare si a atasamentului fiecarui participant fata de colectivul din care face parte, caruia ii subordoneaza interesele personale.

Trebuie sa fie insa evitate cu tact, dar cu fermitate, jocurile si distractiile care pot duce la deformarea personalitatii, cum sunt jocurile de noroc, de carti sau pariurile.

Cadrele didactice care organizeaza jocuri cu copii ,trebuie sa se comporte cu aceste prilejuri ca niste prieteni mai mari, sa glumeasca si sa-si manifeste entuziasmul, sa caute continuu sa le suscite fantezia si creativitatea. De cate ori este posibil, copii trebuie lasati sa-si organizeze si conduca jocurile si sa-si aprecieze singur rezultatele.

Daca se dispune de timp pentru organizarea mai multor jocuri, se va avea grija ca ele sa fie variate ca tematica si efort. Astfel, dupa un joc dinamic in care copii alearga mult sau fac alte eforturi fizice este recomandabil sa urmeze un joc care se practica sezand si apeleaza la cunostintele, perspicacitatea, memoria, spiritul de observatie etc.

In sfarsit ,este bine ca fiecare educator sa tina seama ca jocul nu constitue numai o problema de vacanta sau de sarbatori, ci trebuie avut in continuu in vedere, practicat oricand si oriunde se iveste ocazia, de la tranzitia de zece minute, la timpul petrecut in calatoriile cu trenul sau autobuzul.

Larga si variata folosire a jocului, ii va spori eficienta virtutilor sale formativ-educative.

CAPITOLUL I

JOCUL SI JUCARIA LA COPIII

PRESCOLARI

1.Definirea conceptului de joc

Fiecare perioada de varsta este caracterizata de un anumit stil de viata, intelegand prin

acesta modul in care ne impartim timpul intre activitatile majore cum ar fi: jocul, invatarea si munca.

Copilul, in perioada prescolara ,se caracterizeaza printr-o dezvoltare intensa din punct de vedere fizic si mai ales psihic. Au loc o serie de modificari cantitative si calitative, atat de accentuate, incat, in perioadele copilariei urmatoare nu vor ma putea fi egalate. Rolul jocului este deosebit, in acest context. La varsta prescolara, jocul devine activitatea fundamentala a copilului, care ifnfluenteaza intreaga sa conduita si prefigureaza personalitate in plina formare si dezvoltare.

Pentru copil ,lucrul cel mai important il constituie jocul. De odicei, se antreneaza cu atata pasiune in joc, incat activitatea ludica devine timpul desfasurarii universul sau exclusiv.

Jocul ocupa locul preferat in activitatea zilnica a copilului prescolar. Jucandu-se, el actioneaza cu obiectele reale sau cu imaginile acestora transpunand in joc anumite roluri si situatii intalnite in mediul familial si cel inconjurator. Astfel se apropie de realitatea sociala, pantru ca orice activitate, pentru copil este joc, iar orice joc este o medoda educativa. Pe buna dreptate, referindu-se la rolul educativ al jocului, Ed. Claparede spunea:

„Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vietii. Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire, si in consecinta, poate sa actioneze, deoarece el pune in joc functiile latente.” ( Ed.Claparede, 1975,p.63)

La varsta prescolaritatii, jocul are o dubla semnificatie: pe de o parte el este cadrul in care se manifesta si se exteriorizeaza intreaga viata psihica a copilului. In joc ,copilul isi exprima cunostintele, emotiile si isi satisface trebuintele, dorintele, descarcandu-se tensional, pe de alta parte jocul constituie principalul instrument de formare si dezvoltare a capacitatilor psihice ale copilului, nici una dintre functiile si insusirile lui psihice neputand fi concepute si imaginate in afara jocului. Modul serios si pasiunea cu care se joaca copiii, constituie indicatori ai dezvoltarii si perfectionarii proceselor de cunoastere.

Prin joc se dezvolta personalitatea copilului, prin crearea si rezolvarea progresiva a diverse feluri de contradictii:

-intre libertatea de actiune si conformarea la schema de joc;

-intre imitatie si initiativa;

-intre repetitie si variabilitate;

-intre dorinta de joc si pregatirea prealabila necesara;

-intre ceea ce este partial cunoscut si ceea ce se cunoaste bine;

-intre absenta vreunui rezultat material util si bucuria jocului;

-intre operarea cu obiecte reale si efectuarea de actiuni simbolice, stabilirea de raporturi in plan fictiv

-intre emotiile dictate de rolul indeplinit si emotia pozitiva provocata de participarea la joc

Jocul satisface in cel mai inalt grad nevoia de miscare si de actiune a copilului; el deschide in fata copilului nu doar universul activitatii, ci si universul extrem de variat al relatiilor interumane, oferind prilejul de a patrunde in intimitatea acestora si dezvoltand dorinta copilului de a se comporta ca adultii; el da posibilitatea prescolarului de a-si apropia realitatea inconjuratoare, de a-si insusi functia sociala a obiectelor, de a se familiariza cu semnificatia socioumana a activitatii adultilor, de a cunoaste si stapani lumea ambientala; in sfirsit jocul formeaza, dezvolta si restructureaza intreaga viata psihica a copilului. Jucandu-se cu obiectele, copiii isi dezvolta perceptiile de forma, marime, culoare, greutate, isi formeaza capacitatea de observare.

Fiind nevoit sa construiasca o casa, copiii isi elaboreaza, mai intai pe plan mental imaginea casei ,si abia apoi trec la executarea ei, dezvoltandu-si astfel reprezentarile. Gandirea prescolarului se dezvolta in stransa legatura cu limbajul si activitatea pe care o desfasoara.

In joc, copiii nascocesc, modifica realitatea, ca urmare isi vor dezvolta capacitatea de inventivitate. Incercand sa tina minte regulile unui joc, copiii isi amplifica posibilitatile memoriei; conformandu-se actional regulilor jocului, respectandu-le, ei se dezvolta sub raportul activitatii voluntare, isi formeaza insusirile vointei: rabdarea, perseverenta, stapanirea de sine etc.

Se poate constata, fara indoiala, ca in toate jocurile intervin si se exerseaza elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gandirii, capacitatea de imaginare a unor solutii, aplicarea in practica a acelora care au fost memorate si care si-au dovedit eficienta. Toate laturile vietii psihice, incepand cu cele mai simple si terminand cu cele mai complexe, se educa, se exerseaza si se dezvolta prin intermediul activitatii ludice.

Dupa modul cun se adapteaza si se integreaza in joc, mai rapid sau mai lent, dupa respectarea regulilor de joc si a actiunii celorlalti participanti, dupa felul in care coopereaza si indeplineste sarcinile jocului, se poate aprecia vointa si perseverenta, spiritul de observatie si atentie, calmul si capacitatea de organizare etc.

Prin joc, copilul prescolar descopera noi modalitati de expresie atitudinala care ii sporesc vigoarea sa actionala si dinamismul sau, nevoia de explorare.

Putem afirma ca, la varsta prescolaritatii, jocul ofera cadrul pentru efort si depasire a anumitor obstacole, iar „moralitatea ludica” contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplina in ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor.

„Jocul – considera psihologul Ursula Schiopu (1970, p.37) – stimuleaza cresterea capacitatii de a trai din plin, cu pasiune, fiecere moment, organizand tensiunea proprie actiunilor cu finalitate realizata, avand functia de o mare si complexa scoala a vietii”. Datorita tuturor acestor efecte produse, jocul a fost considerat ca reprezentand tipul fundamental de activitate al copilului prescolar.

Cu privire la joc, au fost formulate o multitudine de teorii: K. Groos ( „Jocul animalelor ,1896) considera jocul ca exercitarea instinctelor proprii vietii, intre jocurile copiilor si cele ale animalelor neexistand nici o diferenta, dupa el, jocul ar fi un fel de pre-exercitiu al activitatilor viitoare; pentru Ch. Buchler(1935) jocul este o exercitare musculara favorabila dezvoltarii biologice; Schiller (1795) si Spencer (1872), sustin ca jocul se bazeaza pe surplusul de energie al copilului; Chateau(1967) vede in joc o activitate fizica sau mintala gratuita realizata placerii ce o provoaca; Ed. Claparede (1975, p.61) arata ca jocul este o satisfacere imediata a dorintelor si trebuintelor; K. D. Usinski („Omul ca subiect al educatiei”),subliniaza rolul mediului social in determinarea continutului si caracterului jocului; J. Piaget (1965) considera ca jocul este o activitate a carei motivatie este nu adaptarea la real, ci dimpotriva, asimilarea realului la „eul” sau fara constrangeri sau sanctiuni.

Desi conceptul de joc este unul familiar si uzat in mod cotidian, el este mult mai dificil de definit decat cea mai mare parte a conceptelor psihologice.

Catherine Garvey enumera criteriile pe care cei mai multi analisti le folosesc pentru a defini jocul:

-jocul este placut si produce placere;

jocul nu are scopuri extrinseci;

motivatiile copilului sunt subiective si nu servesc nici unui scop practic;

jocul este spontan si voluntar ales in mod liber de catre jucatori;

jocul implica o angajare activa din partea jucatorului.( C. Garvey, 1977, p 48)

Astfel jocul e o forma de activitate umana, dominanta in copilarie, prin care sunt satisfacute imediat, dupa posibilitati, propriile dorinte, actionand constient si liber in lumea imaginara ,creata de copil.

Oricare ar fi natura si orientarea acestor teorii asupra jocului, cert este ca autorii sunt unanimi in a recunoaste functiile formative ale jocului, acesta avand o semnificatie functionala esentiala si fara a fi un simplu amuzament.

Jocul se prezinta diferentiat la nivelul celor trei substadii ale prescolaritatii. La prescolarul mic, cuprinderea integrala a regulilor jocului este deficitara, de aceea actiunea lui capata un caracter episodic si circular. Prescolarul mijlociu, desi cunoaste si aplica toate regulile, nu dispune de capacitatea de a-si organiza bine toate etapele jocului, desi traieste afectiv plenar jocul, are dificultati de integrare sociala in joc. Prescolarul mare, se caracterizeaza prin conduite mai adaptate si mai ales printr-o organizare strategica, in plan mental, a etapelor jocului.

In ansamblu, jocurile prescolarului mic, nu reflecta suficient de corect relatiile sociale dintre oameni, semnificatia sociala a activitatii oamenilor. Odata cu trecerea de la o varsta la alta se schimba si motivatia conflictelor ,ce apar in cadrul jocurilor. Daca la prescolarii mici conflictul apare din dorinta acestora de a se juca cu acelasi obiect, la cei mijlocii, din dorinta de a juca un anumit rol preferat, la cei mari, conflictul apare in urma incalcarii regulilor jocului ,ceea ce evidentiaza maturizarea intelectuala si afectiva a copiilor.

Pe masura ce copilul trece dintr-o grupa in alta, interventia copilului in joc este tot mai activa, mai organizata, intentionata si voluntara. Jocul capata cadru functional organizat cu un scop si o finalizare elaborata.

2. Jocul si jucaria in cadrul activitatilor instructiv-educative din gradinita

Copiii isi insusesc limba materna in procesul de comunicare cu cei din jur. Exprimandu-si dorintele, gandurile, intreband, raspunzand, copiiii folosesc cuvinte si expresii auzite de la adulti. De aceea ,vorbirea adultilor si in special a educatoarei trebuie sa fie pentru copii un exemplu demn de imitat, care sa-i ajute sa-si insuseasca corect limba materna. Asupra vorbirii copiilor influenteaza nu numai continutul, ci si tonul, ritmul, adica forma vorbirii adultilor, expresivitatea.

In cadrul desfasurarii tuturor activitatilor din gradinita ,pe langa specificul fiecaruia, se realizeaza totodata si anumite sarcini legate de insusirea limbii materne.De aceea, toate activitatile desfasurate cu copiii in gradinita, urmaresc, pe langa scopul principal al acestora ,sa transmita copiilor noi cunostinte si sa le formeze deprinderi verbale, sa le imbogateasca vocabularul cu cuvinte si expresii noi.

In afara de acestea, exista si anumite activitati speciale pentru dezvoltarea vorbirii: lectura dupa imagini, convorbirea tematica, povestirea, jocul didactic, memorizarea. Tot in vederea dezvoltarii vorbirii copiilor, educatoarea mai foloseste diferite jocuri-exercitii.

De asemenea, si alte imprejurari si situatii sunt folosite in scopul de a ajuta copilul sa-si insuseasca limba materna.

Ca urmare a cercetarilor pe care le-au facut specialistii pedagogi si psihologi,s-a ajuns la concluzia ca activitatea care formeaza copilul,si care este definita pentru el- este jocul. Acesta isi gaseste motivatia si implinirea in sine insusi ,contributia sa instructiva si ecucativa fiind de neinlocuit.

Jocul apare ca mijloc principal de fundamentare a activitatii copilului prescolar. El influenteaza intreaga conduita si prefigureaza personalitatea in plina formare a copilului, il ajuta sa se socializeze in mod progresiv, si sa se initieze in cunoasterea lumii fizice a mediului social si cultural caruia ii apartine, a comunicarii orale si a limbajului citit si scris.

Prin caracter, continut si structura, jocurile sunt foarte numeroase si variate. Clasificarea jocurilor a preocupat pe multi specialisti, dar nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptata, datorita abordarilor deosebite ale acestei fascinante activitati a copilului.

Se poate propune drept criteriu de clasificare a formelor de joc gradul de interventie a adultului in organizarea si in potentarea influentei educative a jocului. Se pot distinge astfel: jocurile libere sau spontane initiate de copii,si jocurile didactice sau dirijate.

Jucariile constituie mijloacele necesare in procesul de invatare.Chiar daca la prima vedere jucariile sunt concepute pentru distractia celor mici, jucariile reprezinta una dintre cele mai eficiente mijloace de invatare. Acest lucru are loc in momentul in care acestea sunt alese corespunzator varstei si nivelului de dezvoltare.

Copilul se poate”plictisi” daca provocarea este prea mica, sau dimpotriva, se poate simti „coplesit” de sarcini care ii sunt propuse.Un joc bun il va determina pe copil sa se joace in mod constructiv, sa observe ,sa descopere.

La varsta prescolara mica, copiii adora sa faca miscare si sunt foarte curiosi sa descopere ce poate face o jucarie.Printre jucarii se regasesc cele de tip puzzle, trenulete ,masinute, blocurile pentru construit,inelele din plastic etc.Acestea ii exerseaza copilului atentia , coordonarea, recunoasterea formelor.

Pe masura ce copilul creste, pot fi introduse papusile. In acest fel, cel mic poate crea dialoguri, situatii,exersandu-si astfel imaginatia si limbajul. Mai mult ,copilul poate face cunostinta cu activitati din viata de zi cu zi, jucandu-se cu seturile specializate pe o anumita tema: in bucatare tacamuri din plastic, mobilier de bucatarie in miniatura, jocul de-a doctorul implica trusa de jucare cu instrumente de lucru ale unui doctor etc, toate acestea exersandu-i creativitatea si limbajul.

Daca incercam sa ne amintim de copilarie, si de jucariile cu care ne jucam,ne vin in minte papusile din carpe,fotbalul cu nasturi si jocul de-a v-ati ascunselea. Gaseam modalitati ingenioase de a ne petrece timpul, si confectionam mereu noi jucarii, gasind intrebuintari nebanuite obiectelor. De exemplu, un cearsaf legat la colturi devenea un palat al printeselor. Ceea ce comertul nu putea oferi, suplineam noi prin creativitate si imaginatie.

Cu siguranta, universul copilului nu poate fi imaginat fara jucarii.Stim cu totii cat de important e jocul in formarea copilului, si in acelasi timp ne preocupa si educatia lor.Nu vrem sa le rapim copilaria,dar le dorim sa oferim o educatie solida, sa le deschidem orizonturile catre cat mai multe cunostinte.

Desi par doar o forma de distractie, jucariile sunt prima forma de educare si de influentare a intereselor si comportamentului celor mici. Datorita spontaneitatii, jocul reclama o imbinare armonioasa intre cerintele situatiei de joc si aptitudinile celor care se joaca, jocul fiind activitatea fundamentala a copilului

3.Tipuri de joc

3.1 Jocurile libere sau spontane

O categorie de jocuri spontane sunt cele in care intentia dirijata lipseste cu desavarsire. O alta categorie cuprinde jocurile pe care, in linii mari si intr-o perioada relativ mare de timp, educatoarea le intuieste ca fiind posibile si necesare pentru copiii cu care lucreaza si pentru care pregateste materiale, si, indirect continuturi.

Pentru jocurile spontane, foarte semnificativa este clasificarea pe criteriul evolutiv, facuta de Piaget, conform careia tipurile fundamentale de joc sunt: jocul de exersare, jocul simbolic, jocul cu reguli si jocul de constructie.

Jocul de exersare sau jocul functional

Pentru fiecare achizitie noua a copilului, exista o perioada in care acesta exerseaza prin joc respectiva achizitie, doar pentru placerea de a o realiza cat mai bine, fara a o integra in alta activitate. Acest joc de exersare se manifesta atat in plan fizic, cat si in plan intelectual.

Jocurile de exersare, ca orice tip de joc, de altfel, sunt indispensabile. De aceea ele trebuie tratate ca utile si admirate sau macar acceptate, nu interzise.

Jocul simbolic

Cunoscut in literatura noastra pedagogica sub numele de joc de creatie, este jocul prin care copilul reda prin gesturi si cuvinte, si eventual, cu ajutorul unor obiecte, jucarii, aspecte ale realitatii .Redarea va fi mai mult sau mai putin veridica in functie de reprezentarile de care dispune copilul si de mijloacele materiale pe care le are la indemana.

Poate sa ia receptorul si sa simuleze ca vorbeste la telefon. Poate lua un alt obiect, de exemplu o cutie care sa simbolizeze receptorul telefonului la care vorbeste sau poate schita numai gestul de a duce receptorul langa cap, pentru a vorbi. Continutul jocului simbolic poate fi extrem de divers.Se opreste insa mai mult asupra a ceea ce i se impune a fi mai important :membrii familiei cu activitatile si relatiile lor sunt cel mai des reprezentati in jocurile prescolarilor. Situatiile frustrante pentru copil, greselile lui, interdictiile adultilor pe care copiii le accepta greu, senzatiile de frica, bucurii, toate acestea le exprima copilul in joc.

Gradul de complexitate si durata jocurilor simbolice sunt foarte variabile. De la reprezentarea de activitati simple, de atitudini, de exprimari pregnante, de moduri de intrebuintare a obiectelor, copilul va trece la jocuri si roluri. Rolul de joc este o incercare de reconstituire ampla a unei imagini concludente a unui personaj prin actiuni analoage cu ale acestuia, atitudini ,exprimari verbale, folosire de unelte, de instrumente specifice pentru activitatea sa.

Referindu-se la specificul jocurilor de creatie, trebuie precizat faptul ca in cadrul acestora subiectul si regulile sunt create relativ de copilul insusi. Jocurile de creatie contribuie la dezvoltarea limbajului. Memorarea si reproducerea voluntara se realizeaza mai usor in conditiile de joc. Copiii isi insusesc pe aceasta cale cuvinte noi, pronunta cuvinte pe care inafara jocului nu le folosesc. Jocurile de creatie pot fi individuale si colective, si se realizeaza in conditiile unei comunicari verbale foarte antrenante, vii, ceea ce duce la dezvoltarea limbajului contextual, a vorbirii expresive.

In cadrul educarii limbajului se disting doua feluri de jocuri de creatie:

jocuri cu subiecte din viata cotidiana

jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme

Jocurile cu subiecte din viata cotidiana, prin continut reflecta viata copiilor. Acestia fiind receptivi la impresiile din viata si activitatea adultilor, incep sa reproduca in mod creator relatiile dintre adulti. In joc, copiii reproduc rolurile socio-profesionale ale adultilor. De exemplu:”De-a familia”, „De-a doctorul”, „De-a mecanicii”.etc

Jocurile cu subiecte din povesti sunt o varianta aparte in care copiii interpreteaza rolurile diferitelor personaje. ex:Scufita Rosie, lupul, bunica etc. Trasatura caracteristica consta in reproducerea creatoare a imaginilor artistice si a actiunii personajelor. Copilul patrunde in lumea sentimentelor si trairilor eroilor. Atitudinea se manifesta ca in fata unor personaje reale, concrete.

Jocul cu reguli

Acesta are doua caracteristici esentiale:existenta cel putin a unei reguli si caracterul competitiv. Regula este o conventie intre persoane cu privire la un mod de a proceda sau de a aprecia ceva. Acest tip de jocuri poate fi preluat de la alti copii, de obicei mai mari, sau poate fi inventat de participanti care stabilesc ei insisi regulile.Apare dupa 4 ani, dar se dezvolta deplin incepand cu grupa mare . Spre deosebire de jocul de creatie, unde regulile sunt intrinseci, aceste reguli extrinseci caracterizeaza jocul cu reguli in general.

Dupa cum se stie, jocurile cu reguli sunt anume create de specialisti petru a le folosi in procesul de invatamant diferentiat in vederea realizarii unei anumite sarcini didactice, cum ar fi: dezvoltarea simturilor, a vorbirii, a gandirii, a atentiei, a memoriei, cunoasterea mediului inconjurator. Adevarul e, ca se respecta numai o parte din problematica lui implicata in procesul educatiei. Aceasta, numai atunci cand jocul cu reguli se desfasoara in spiritul jocului, pentru ca, din nefericire, se intampla uneori ca activitatea sa poarte numele de joc, dar sa se realizeze consolidarea sau sistematizarea anumitor cunostinte; au o larga raspandire in programul gradinitei; pot face parte integrata din activitati comune; pot fi concepute ca activitati comune de sine statatoare, ca activitati intermediare intre cele comune sau ca activitati cu grupuri mici, in diferite momente ale regimului de zi.

Prescolarii pot practica jocuri cu reguli de miscare sau intelectuale.

Jocurile de miscare sunt foarte indragite de prescolari. Ele au la baza diferite miscari si reguli, ocupand o pozitie intermediara intre jocurile de creatie si cele sportive, apropiindu-se de cele dintai prin trairile emotive puternice pe care le genereaza si de cele sportive prin reguli dinainte fixate, prin comenzi, semnale, si diferite momente de competitie pe care le cuprind.

Jocurile de miscare au un rol important si in dezvoltarea intelectuala a copilului. Datorita jocurilor de miscare ,se dezvolta gandirea, limbajul, imaginatia si alte procese de cunoastere.

Jocurile de miscare cu reguli, in special cele cu text, contribuie la dezvoltarea limbajului sub aspect lexical.

3.2 Jocurile didactice sau dirijate.

In procesul instructiv-educativ din gradinita, un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominanta de joc la cea de invatare este jocul didactic. Acesta faciliteaza procesul de asimilare, fixare si consolidare a cunostintelor, iar datorita caracterului lui formativ ,influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului.

Jocul didactic este organizat si propus de educatoare. Aceasta urmareste realizarea unei sarcini didactice prin acceptarea de catre copil a unui joc in care se exerseaza un continut corespunzator cu respectiva sarcina didactica. Jocurile didactice pot fi foarte diverse.

Jocurile de miscare organizate de educatoare sunt frecvente in practica gradinitei ca jocuri didactice cu reguli.

Jocurile didactice intelectuale pot fi si ele foarte diferite: jocuri senzoriale, de ghicire, de recunoastere a unui obiect cu ajutorul altui simt decat vazul; jocuri de analiza perceptiva vizuala, de reconstituire de imagini din bucatele; loto cu diferite teme care cere sa se gaseasca diferite imagini asemanatoare; jocuri logice, de comparare a obiectelor dupa criterii date si de analiza, descriere, clasificare a lor; jocuri gramaticale, de exemplu: „Eu spun una, tu spui mai multe” (pentru exprimarea corecta a pluralului); jocuri muzicale de reproducere de ritmuri, de recunoastere de sunete: jocuri de constructii dupa model, si altele.

Atractivitatea si eficienta jocului depinde de ingeniozitatea educatoarei de a imbina o sarcina educativa acceptabila de catre copii, nici prea grea nici prea usoara, cu un joc simbolic sau cu reguli atragatoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative ingreuneaza invatarea si plictisesc pe copii. Placerea cu care participa copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.

4. Rolul jocului in dezvoltarea capacitatilor cognitive

Cand copilul se joaca cu cuburile, pentru ca noi spunem sa construiasca un palat sau o casa, este cu totul diferit de momentul in care el construieste din cuburi pentru ca ii place. Cand o face pentru ca i s-a spus, executa o sarcina de munca, atunci cand o face din placere, se dezvolta.

Cand educatorul pune accent mai mult pe produs, cerand copiilor perfectiunea executiei in modelaj sau in colaje, copilul nu se joaca. Aceasta pentru ca el este mult mai interesat de ceea ce face si mai putin de exactitatea elementelor pe care le cerem. Daca nu va fi la inaltimea cerintelor, el pierde bucuria creatiei si simte mai mult presiunea de a fi facut un produs neacceptat.

Cand copilul alege liber jocul, satisfactia vine din interiorul lui. Nu mai este nevoie sa fie recompensat pentru a se juca, o face din placere.

Implicarea prin participarea activa este cheia succesului invatarii prin joc, pentru ca aceasta presupune mobilizarea structurilor de cunoastere si integrare. Cand copilul se implica activ, el se concentreaza pe actiune, retine ceea ce face si doreste sa repete.

Rolul educatorului este de a identifica jocurile care sprijina dezvoltarea copiilor din grupa sa, de a le provoca prin amenajarea corespunzatoare a resurselor de care dispune si de a indruma indirect jocul. Ea trebuie sa aiba clare obiectivele jocului si sa creeze situatii favorabile alegerii libere ale jocului.

In joc, copilul invata:

sa numere,

sa observe proprietatile lucrurilor si fenomenelor,

sa construiasca,

sa deseneze si sa foloseasca semne abstracte,

sa joace roluri sociale,

sa se exprime verbal si corporal.

Jocul copilului poate fi orientat spre dezvoltare prin influentele exercitate de catre educator (parinte). Referindu-ne la amenajarea spatiului cu masute, la care copiii sa realizeze activitati variate, putem proceda astfel:

La o masa copiii primesc hartie colorata pe care o vor rupe, sau decupa in forme diferite. Dupa aceea, ei vor lipi pe o foaie alba si vor completa imaginile cu creioane colorate.

La o alta masa copiii modeleaza plastilina si folosesc anumite forme si jucarii impreuna cu aceasta

Tema comuna poate fi „Peisaje de toamna”, dar materialele fiind diferite, produsele sunt diferite. Ceea ce ne intereseaza nu este exactitatea unui model despre toamna, ci capacitatile puse in miscare de activitati.

5.Teorii ale jocului

Despre joc s-au emis o serie întreagă de păreri care s-au constituit într-un număr de teorii ce încearcă să-i explice originea, specificitatea, finalitatea.

5.1.Teoria recreerii (odihnei)

Schaller (1861) apoi Lazarus (1883) considera că jocul este o recreere; el odihneste organismul, de aceea este forma de activitate abordată de către copil. In sprijinul acestei idei, Lazarus aduce ca argument faptul ca jocul este folosit ca recompensa pentru copiii care au finalizat anumite activitati de invatare care se presupune ca nu le plac si care necesita munca si efort. Criticii acestei teorii considera că teoria are caracter echivoc și că nu este suficient argumentată. Nu se poate afirma că oboseala îndeamnă la joc și nu la repaus. Apoi, copiii se joacă chiar din clipa când se trezesc din somn și nu au motive de oboseală. (Claparede, 1975 ,p.60).

Ideea de recreere, sustin criticii acestei teorii, este corelata, in general, cu aceea a unei activitati care sa aiba caracteristici contrarii activitatii de munca sau de invatare. Ori, in mica copilarie (1-3 ani) si in copilaria mijlocie (3-7 ani), copiii se joaca aproape tot timpul. Pentru copii, jocul este si munca si invatare.Abia mai tarziu se constituie conditia ca jocul sa fie considerat distractie si, deci, activitate recreativa. De altfel, specialistii in psihologia copilului sunt de acord astazi in a considera ca pana la intrarea in scoala, jocul constituie tipul fundamental de activitate ce sustine in cea mai mare masura dezvoltarea psihica prin antrenarea psihomotorie, senzoriala, intelectuala si afectiva, ce prezinta pentru procesul cresterii si dezvoltarii psihice o importanta tot atat de mare ca si activitatea de instruire din anii de scoala.

Implicatii constructive ale teoriei recreerii. Teoria a fost reluata de cercetatorii care se ocupa de functiile activitatilor distractive. Teoria odihnei active sustine ca exercitarea unei activitati distractive cu caracter ludic este in foarte multe cazuri mai reconfortanta decat odihna pasiva si are functii importante de recuperare. 9o lectura interesanta, jocul de sah, jocuri sportive, plimbari, dans etc.)

In opinia mea jocul inseamna pentru copil recreere si in acelasi timp si o activitate de invatare. Jucandu-se copilul se recreaza dar in acelasi timp aduna informatii, cunostinte sau isi formeaza priceperi si deprinderi tot prin joc.Jocul poate fi si o recompensa dupa o munca obositoare, este o cale de a se odihni insa nu inlocuieste repausul fizic adica somnul.

5.2.Teoria surplusului de energie

Schiller (1795) și Spencer (1872) considera că orice copil are un surplus de energie care se acumulează treptat și se descarcă în mișcări fără utilitate imediată și care se constituie în joc.Aceasta descarcare a surplusului de energie prin miscari care se repeta pot deveni deprinderi (miscarea de apucare a unui obiect).

Criticii teoriei consideră că deși este posibil ca surplusul de energie acumulată de copil să favorizeze jocul, explicația nu se poate constitui atât de superficial, că jocul se naște doar prin energia acumulată în exces: această teorie, contradictorie cu prima, nu explică jocul organizat.”nu vedem oare si copii jucandu-se chiar atunci cand sunt foarte obositi si cad adormiti pe jucariile lor? Sau copii convalescenti, amuzandu-se in patucul lor, indata ce s-au intremat putin, fara a mai astepta un surplus de forte?”( Ed.Claparede, 1975, p. 61).

Ursula Schiopu afirma ca teoria surplusului de energie e prea generala si simplista. Surplusul de energie nu poate explica varietatea mare a motivelor de joc specifice copiilor de diferite varste si din diferite parti si regiuni ale lumii. Ea poate crea doar un cadru de plasare a jocului printre activitatile de consum de energie. ( U.Schiopu ,1970, p. 35).

In opinia mea jocul reprezinta o activitate de consum de energie, cu predilectie jocurile de miscare care presupun depunerea de efort fizic, insa pe de alta parte un copil care se joaca nu inseamna ca are un surplus de energie.(copii in convalescenta).

5.3.Teoria exercițiului pregătitor

Karl Gross în 1896, psihologul care a abordat pentru prima dată jocul dintr-o perspectivă biologică, a analizat jocul nu doar la om ci și la animale, încercând a descifra nu numai determinismul imediat ci și semnificația funcțională a jocului, rolul lui în conservarea vieții. Privit dintr-o astfel de perspectivă, se constată că jocul variază după categoriile de animale și că, analizând activitățile ludice în cadrul aceleiași categorii se constată o serie de asemănări între acestea și activitățile ulterioare ale speciei respective aflată la vârsta adultă. „Cu alte cuvinte, există aproape tot atâtea tipuri de jocuri câte instincte sunt – jocuri de luptă, jocuri de vânătoare, de întrecere, jocuri erotice etc. …Puiul de pisică, de pildă, se năpustește pe frunza uscată stârnită de vânt, cum se va năpusti mai târziu pe un șoarece sau pe o pasăre (…) Ajungem, deci, să considerăm jocul ca pe un exercițiu pregătitor pentru viața serioasă." (Ed.Claparede, 1975, p. 60).

Acest autor a avut intuiția funcționalității jocului.

Această teorie a fost supusă unor critici serioase, în special de către școala lui Stanley Hall, care nu poate accepta ca jocul să fie o pregătire pentru viitor întrucât aceasta contrazice ideea sa potrivit căreia copilăria este dominată de ramasite ale trecutului. Patrick atrage atenția asupra faptului că, în afara jocurilor de imitare, celelalte jocuri nu se aseamănă deloc, sau aproape deloc cu activitățile de la vârsta adultă.

Ideile fundamentale ale acestei teorii sunt cuprinse si in urmatoarele teze: (cf.Elkonin, 1980, PP.71-72)

-fiecare fiinta vie dispune de predispozitii ereditare care confera comportamentului un scop; la animalele superioare, insusirile innascute, ce tin de natura lor organica, li se adauga impulsul spre activitate, care se manifesta deosebit de puternic in perioada de crestere;

-la fiintele superioare, si mai ales la om, reactiile innascute, oricat de necesare ar fi ele, nu sunt suficiente pentru solutionarea problemelor complexe ale vietii;

-viata fiecarei fiinte superioare include copilaria, perioada de dezvoltare si crestere, cand aceasta nu se poate intretine in mod autonom; existenta sa este asigurata prin ingrijirea parintilor;

-perioada copilariei face posibila acumularea adaptarilor necesare vietii, omul beneficiaza de o copilarie deosebit de lunga,deoarece, cu cat activitatea este mai perfectionata, cu atat mai de durata este pregatirea pentru ea;

– acolo unde individul in dezvoltare manifesta, consolideaza si dezvolta aptitudinile sale dintr-un impuls launtric de orice scop exterior, acolo avem de-a face cu cele mai primitive forme ale jocului.

Jocurile preferate variaza de la copil la copil si pot fi intr-adevar o pregatire pentru viata. Prin joc copilul da dovada de imaginatie, creativitate, prezenta de spirit toate aceste capacitati reflectandu-se si in perioada maturitatii.

5.4.Teoria jocului ca stimulent al creșterii

H.Carr, la începutul secolului al XX-lea consideră jocul ca fiind un exercițiu, dar funcțiile ludice nu se referă la dezvoltarea și perfecționarea instinctelor ci, au rol în întreținerea instinctelor deja existente. Ideea prezentă în formularea cunoscută „funcția creează organul".

Wundt (1914) a criticat această viziune biologizantă susținând că finalismul nu poate ține loc de cauză, iar E. Claparède atrage atenția asupra faptului că jocul copiilor, departe de a fi pre-exercițiu al unor instincte sau conduite utile, reproduce ceea ce îl impresionează pe copil, ceea ce determină asimilarea realității, integrarea ei ca act de trăire. “Nu pre-exercițiul explică simbolistica jocurilor, ci o anumită dezvoltare a structurilor mentale contribuie la construirea acestora" (U. Șchiopu, 1970, p.32). A apărut astfel o ipoteză funcționalistă psihologică preluată ulterior de Baldwin care i-a adăugat tente intelectualiste mai pregnante.

Prin joc copilul reda lumea inconjuratoare, ceea ce-l impresioneaza pe copil si ceea ce este relevant pentru el si nu invers.Deci, jocul copilului nu stimuleaza cresterea lui, ci cresterea in sine are repercursiuni asupra jocurilor copiilor, ele avand o complexitate direct proportionala cu varsta.

5.5.Teoria exercițiului complementar

Konrad Lange,(1893) tot la început de secol, prezenta varianta sa legată de jocul ca exercițiu complementar; în forma ei clasică teoria privește jocul ca o activitate ce facilitează și suplimentează întregul proces al creșterii, inclusiv consolidarea somatică prin exercițiul muscular, în special.

Konrad Lange susținâne că jocul este o activitate de proiectare și concomitent de compensare mai ales a acelor funcții care sunt comandate de cerințele directe ale vieții și de trebuințele implicate în viața curentă dar și de acelea pe care viața le solicită în măsură inegală, latent, implicit, în consecință, jocul servind la subtila adaptare a copilului la mediu

Criticii considera că această teorie subliniază, în fond, teoriile anterioare, că în esență, teoria compensației este un adaos la aceste teorii păstrând limitele imposibilității de a explica complexitatea jocului la copil.

Se poate afirma ca jocul il ajuta pe copil in adaptarea la un mediu nou, acum gandindu-ne la perioada de adaptare la gradinita. Din momentul in care copilul se joaca in mod degajat fara a fi constrans sau imitandu-i pe altii, el incepe sa se adapteze la noul mediu.

5.6.Teoria lui J.Piaget

Jocul este pentru psihologul elvețian Jean Piaget(1965) o activitate de asimilare care are o funcție dublă:

de repetiție activă și consolidare, prezentandu-se sub forma de asimilare funcțională sau reproductivă, responsabilă de dezvoltarea prin funcționalitate (idee ce se apropie de teoriile anterioare);

a doua funcție este una de factură mentală și constă în „digestia mentală", aspect explicat îndeosebi prin modul în care vede autorul rolul jocului în evoluția copilului.

Jocul este o activitate de asimilare ce se complică treptat, încorporând o vastă simbolistică de-a lungul ontogenezei timpurii. „Prin repetări de conduite în joc sau în afara acestuia, se constituie treptat scheme de acțiune și scheme mentale corespunzătoare acțiunilor, controlului și reprezentării acestora"( U. Șchiopu ,coord., op. cit., p.35) ca expresie a asimilării și acomodării (ultima bazându-se pe prima în sensul că o schemă asimilată acomodează structurile integrative ale schemelor anterioare). Jocul simbolic constituie polul extrem al asimilării realului după J. Piaget; el este pentru inteligență ceea ce este jocul de miscare pentru planul senzorio-motor. În jocul simbolic copilul folosește imagini care sunt, în fapt, imitații interiorizate.

Este de remarcat contribuția lui J. Piaget în domeniul abordării teoretice a jocului la copil.

Deși este una dintre cele mai importante contribuții în domeniu, și teoria piagetiană a suportat o serie de critici. J. Piaget a considerat că există o perioadă când jocurile au un caracter egocentrist. Criticii teoriei consideră că referirile la egocentrism ca element dominant în jocurile copiilor mici sunt discutabile.

Pornind de la imposibilitatea de a explica complexitatea jocului la copil, consider ca egocentrismul este prezent in jocurile copiilor de la cele mai mici varste urmand mai apoi sa imbrace o forma intelectuala. Prin joc copilul se sustrage din realitate creand o realitate libera, potrivita satisfacerii nevoii sale de realizare.

6. Clasificarea jocurilor

6.1 Clasificarea jocurilor dupa E. Claparede

E. Claparede elaboreaza o clasificare din perspectiva functiei formative a jocurilor

Conform teoriei sale, jocurile se împart în două categorii, după cum ele exersează funcții generale sau numai unele funcții speciale. Din prima categorie fac parte jocurile senzoriale, motrice și psihice (intelectuale și afective). Din a doua categorie: jocuri de luptă, vânătoare, sociale, familiale, de imitație.

Analizând diverse categorii de jocuri, Claparede conchide că fiecare din aceste jocuri exersează o funcție psihologică sau fiziologică.( Ed.Claparede, 1975, p.64).

1.jocuri de funcții generale – cu următoarele subcategorii:

jocurile senzoriale; în acest cadru a grupat toate jocurile care antrenează capacitățile senzoriale; exemple: jocurile cu trâmbițe, fluiere, zbârnâitori, cutii de muzică, caleidoscoape, mâzgăleală cu creioane colorate sau cu alte instrumente de colorat. cu degetele cu vopsea etc.

Jocurile senzoriale sunt tipice copiilor mici care, explorând realitatea, gustă substanțele cele mai diverse, produc sunete cu diferite jucării, examinează culorile.

jocurilor motrice antrenează îndemânarea, coordonarea mișcărilor, agilitatea. Exemple de astfel de jocuri sunt: jocul cu mingea, cu elasticul, cu coarda, gimnastică, aruncatul cu praștia, etc.

Jocurile motrice sunt specifice tot vârstei mici, ajungând la coordonarea mișcărilor, dezvoltarea forței, a promptitudinii și chiar a vorbirii (apreciază Claparede ,1975, p.62).

jocurile psihice sunt, la rândul lor de două feluri:

intelectuale, care solicită o activitate intelectuală complexă, antrenează strategii ale gândirii cu grade diferite de complexitate; ex: loto, domino, șah, asociații verbale, jocuri ghicitoare, enigme etc. Jocurile intelectuale se bazează pe comparație și recunoaștere, pe asociație prin asonanță, prin raționament și imaginație creatoare. Oprindu-se asupra jocurilor în care imaginația este procesul de bază, afirmă că „copilul dovedește o neînchipuită bogăție a fanteziei când atribuie unui obiect neînsemnat cu care se joacă toate calitățile dorite de el.”

Jocurile intelectuale se sprijină pe curiozitate și apar din dorința de cunoaștere, de pătrundere a copilului în realitatea unde încă nu s-a integrat.

afective antreneaza o gamă variată de emoții cu conotații negative sau pozitive (suportarea apei foarte reci, jocuri ce antrenează emoții estetice în desen, pictură, de pildă, jocurile tip farsă etc.).

Autorul trece autostăpânirea jocurilor de inhibiție în categoria aceasta, deși în acest caz apar elemente volitive.

.

2. jocuri cu funcții speciale care cuprind următoarele cinci subcategorii: o jocuri de luptă exersează forța fizică și îndemânarea

o jocuri de vânătoare îmbracă în copilărie forma jocului de urmărire, cum ar fi „De-a v-ați ascunselea”;

jocuri sociale – dezvolta instinctele sociale prin imitarea unor comportamente sociale: plimbările, organizarea taberelor, raporturile colective

jocurile familiale – jocuri de imitație dar a comportamentelor specifice cadrului social familial; se bazează pe instinctul matern sau pe instinctul de familie (jocul cu păpușa, „de-a mama și de-a tata” etc.).

o jocuri de imitație

Claparede (1975) distinge două tipuri de imitație

imitația ca atare și care ar avea mai ales scopul de a procura elemente pentru îndeplinirea jocului

imitația-joc în care copilul imită pentru simpla plăcere de a imita.

Se nasc următoarele întrebări: de ce imită copilul? Ce imită el? Cum imită?

Claparede respinge ideea instinctului de imitare, afirmând că, în timp ce instinctul este un act bine determinat, actele imitate sau pe care le imităm sunt nedefinite.

Este de acord cu Gross, după care imitația este un caz particular al puterii motrice a imaginilor (în general imaginile au tendința de a se traduce în mișcări).

Copilul nu imită totul. Puterea sa de imitație este limitată de structura anatomică, structură

care predispune la reproducerea anumitor fenomene într-o măsură mai mare decât a altora.

Alegerea modelului de imitat prin joc variază după vârstă, după nevoile momentului. Copilul imită ceea ce prezintă interes pentru el.

Claparede consideră că imitația apare la copilul mic din două motive:

pentru a învăța să imite; acesta este chiar jocul instinctului conformării.

Copilul imită pentru a dobândi alte cunoștințe cu ajutorul imitației. Funcția imitației este astfel, în același timp, și scop și mijloc.

„Jocul – spune Claparede – este cea mai bună introducere în arta de a munci”. (1975) Teoria despre joc la Claparede rămâne ca una dintre cele mai cuprinzătoare.

6.2. Clasificare jocurilor după J. Piaget

După criteriul psihologic.

a) jocuri exerciții

b) jocuri simbolice

c) jocuri cu reguli

a. Jocurile exerciții sunt divizate de către J. Piaget în alte două categorii :

jocuri senzorio- motorii sau de mânuire (manipulare)

jocuri exercițiu simple care facilitează însușirea unei conduite ludice, în care se trage, se împinge, se târăște, se divide, se manevrează butoane etc.; adesea ele au la bază reacții circulare terțiare, experiențe proprii inteligenței senzorio-motorii

jocuri de combinații fără scop ,caracterizate prin faptul că recurg la dezmembrarea și reconstituirea de obiecte, adesea fortuită: sunt mai mult exerciții funcționale. În această categorie autorul integrează jocurile de distrugere care adesea sunt animate de curiozitatea ce stă la baza inteligenței.

jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri

Toate se caracterizează prin plăcerea acțiunii, prin dorința de manifestare activă și de stăpânire a activității. Acest gen de jocuri se dezvoltă ulterior în cel puțin trei direcții: 1. fie că se încorporează în acțiune, reprezentări ale imaginatiei și se transformă în jocuri simbolice; 2. fie că

se socializează angajându-se în direcția jocurilor cu reguli; 3. fie că duc la formarea de mișcări utile în adaptarea la viața cotidiană, desprinzându-se de conduita ludică.

2) jocuri de exersare a gândirii (de tip calamburi, anagramări, discuții spirituale realizate în forma ludică) se clasifică după o schemă asemănătoare.

autorul afirmă că întrebările exasperante de tipul "Ce este asta?" "De ce?" ce apar în conduita verbală a copilului antepreșcolar și preșcolar fac parte din astfel de manifestări ludice destinate exersării în plan intelectual, dacă ele sunt însoțite de tending de amuzament.

Fabulațiile sunt și ele astfel de jocuri

b) jocuri simbolice pot fi divizate astfel:

jocuri cu o simbolistică conștientă; ele sunt legate de aspecte multiple ale vieții ce se asimilează

jocuri cu o simbolistică inconștientă (cu o anume valoare chatartică și compensatorie uneori: de exemplu, copilul neglijat de mama care are un bebeluș se joacă cu două păpuși inegale: cea mai mică este trimisă în călătorie iar cea mare rămâne cu mama)

c) jocuri cu reguli

Și aceste tipuri de joc cunosc o interesantă evoluție ontogenetică. Ele apar odată cu

preșcolaritatea și se dezvoltă plenar în școlaritatea mică. Cuprind următoarele subgrupe: cu reguli spontane, respectiv cu reguli transmise de la o generație la alta. Regulile reprezinta acele reglementari de natura interna sau externa prin care actiunile copiilor sunt organizate si corelate unele cu altele.''(U. Schiopu, p. 106). Copilul invata treptat sa ia cunostinta de aceste reguli si ,mai mult, invata sa li se supuna, ceea ce reprezinta un castig imens in planul dezvoltarii sale socio-afective si morale. Daca la 3-4 ani regulile decurg cumva din rolul imitat, sau sunt impuse din afara de catre organizatorul adult al jocului, parintele acasa sau educatoarea la grupa mica, la 5-6 ani copiii sunt capabili sa-si creeze propriile reguli. Acestea pot fi de mai multe feluri.

După sfera antrenată pot fi: senzoriale (cu mingea, cu bile) simple sau mai complexe, respectiv intelectuale (jocuri cu cărți, jocuri cu jetoane etc.) simple sau mai complexe.

jocuri de creație, ca o creație cu materiale și obiecte, inclusiv vizând construcțiile, sau ca o creație cu roluri; în acest din urma caz apar jocuri cu subiecte diversificate: cu subiecte din viața cotidiană, respectiv cu subiecte din basme și povestiri, în ambele simbolistica ludică putând să fie plenar antrenată;

jocul cu reguli: în care se află pe primul plan mișcarea însoțită sau nu de text și muzică sau sub forma de competiție sportivă / desfășurate doar pe plan mental cu exersare a memoriei, gândirii, imaginației.

Jocurile didactice pot fi asimilate uneia sau alteia dintre categorii, le păstrâdu-și drept caracteristică faptul că:

au funcții formative

au intenționalitate educativă

6.3.Clasificarea jocurilor după alți autori

Gross (1896) identifică următoarele categorii de jocuri:

jocuri de experimentare

jocuri de funcții generale

jocuri senzoriale

jocuri motorii

jocuri intelectuale

jocuri afective

jocuri de voință

Charlotte Bühler(1935) clasifică jocurile astfel:

jocurile funcționale (senzorio-motorii)

jocurile de ficțiune și iluzie

jocurile receptive (de consum- contemplare, participare pasivă, cum sunt cele cu elemente din povești

jocurile de construcții

jocurile colective

7.Funcțiile jocului

Funcțiile jocului au fost puse în evidență de numeroase studii și observații.

Astfel, au fost identificate, in raport cu etapa de dezvoltare si cu aportul în procesul de evoluție si integrare sociala următoarele funcții ale jocului :

functii principale sau esețiale,

funcții secundare

funcții marginale ale jocului,

7.1.Funcția principală a jocului se exprimă în :

asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii – este o funcție de cunoaștere, care scoate in evidenta amplitudinea caracteristicilor cognitive ale jocului pe parcursul dezvoltarii copilului.

exersare complexa stimulativă a misșcărilor, de contribuție activă la creșterea și dezvoltarea organismului. Este funcția pusa in evidenta de Carr (1902) si Gross (1916). Se manifesta ca funcție principală în copilărie, devenind, treptat, funcție marginală in perioada adolescenței. Aceasta functție apare ca principală în jocurile de mișcare sau în jocurile sportive de competiție si secundară in jocurile simple de mânuire de obiecte proprii copiilor mici sau in jocurile didactice de tipul loto-urilor, șah-ului etc.

Funcția formativ-educativă a fost pusă in evidentă de timpuriu de pedagogul Frobel (1822) si dezvoltată de pedagogia modernă. Prin joc se dezvoltă întreaga personalitate a copilului. Se poate spune, arata Ursula Schiopu, că jocurile constituie o școala a

energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației ; jocul educă atenția, abilități si capacităti fizice si intelectuale, trăsăturile operative ale caracterului (perseverența, promptitudinea, spiritul de ordine, dârzenia etc.), trăsături legate de atitudinea fata de colectiv, corectitudinea, spiritul de dreptate, cel de competitie, sociabilitatea in genere. In felul acesta jocul modeleaza dimensiunile etice ale conduitei.(cf. U Șchiopu, 1970, p. 45).

Exista etape ontogenetice in care copiii trebuie invatati sa se joace. Copiii mici de sub si peste un an privati de joc au o dezvoltare lenta si sinuoasa. Experimentul, care a studiat dezvoltarea psihomotorie a unor copii aflati in conditii de ingrijire optima in orase ultramoderne, fara mamele lor si, in paralel, dezvoltarea unor copii nascuti si crescuti in penitenciare impreuna cu mamele lor, a scos in evidenta faptul ca cei din urma au o dezvoltare mult mai favorabila, psihica, intelectuala, in primii ani de viata, datorita prezentei mamei care faciliteaza invatarea de contact social si de joc a copilului (cf. Ursula Schiopu,1970, p.53).

7.2.Printre functiile secundare ale jocului se numara :

functia de echilibru si tonificare prin caracterul activ si compensator pe care-l intretine complementar jocul fata de activitatile cu caracter tensional (jocul ca activitate de tip loisir) ;

functia de compensare este strans legata de functiile catartice si proiective ale jocului. Cu cat viata sociala este mai tensionata cu atat loisir-urile capata un rol mai important compensator si complementar in existenta individului.

7.3.Functia terapeutica, considerata ca marginala, se utilizeaza cu succes in cazuri maladive (copii care nu stiu sa se joace). Se constituie pe seama proprietatilor proiective ale jocului precum si pe functia de integrare in rol prin transfigurarea trasaturilor de personalitate individuale si a comutarii lor in trasaturile personajelor substituite in joc.

Functia terapeutic-compensatorie devine functie principala in procesul de terapie complexa recuperatorie integrata la diferitele categorii de copii cu tulburari de dezvoltare. Jocul poate fi intarziat la copiii cu retard intelectual sau cu deficiente senzoriale.

De asemenea, jocul poate dezvolta forme anormale sau poate fi intarziat in cazul copiilor care au perturbari emotionale sau tulburari de comportament. In aceste situatii, interventia specialistilor pentru crearea unor programe structurate de dezvoltare si sustinere a jocului este imperios necesara .

CAPITOLUL II

IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC

IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA

COPIII PRESCOLARI

1. Jocul- privit ca drept fundamental al copilului prescolar

Recunoscand importanta jocului pentru dezvoltarea personalitatii copiilor, Conventia cu privire la drepturile copilului (1989) consfinteste dreptul copilului la joc.

Alaturi de celelalte nevoi fundamentale umane –alimentatia, protectia, educatia – jocul este necesar in dezvoltarea completa a unei persoane. De aceea, copilul trebuie aparat si sprijinit sa se joace si nu sa indeplineasca activitati care ii depasesc posibilitatile, sa fie exploatat sau abuzat.

Trebuie sa ne gandim ca jocul necesita sprijin si suport prin oferirea conditiilor de desfasurare in siguranta, cu materialele necesare si in conditii optime pentru copil. Adultul trebuie sa sprijine direct jocul copilului. Aceasta inseamna ca trebuie sa intervina dupa ce copilul il accepta ca partener.

Adultul trebuie sa creeze ocaziile de joc si conditiile necesare. Conditiile jocului sunt legate de:

a da copiilor ocazia sa invete din propriile lor actiuni

sa li se pregateasca copiilor jocul prin descoperirea mediului

sa li se prerzinte obiectele, fenomenele si oamenii din jur

sa fie incurajati printr-o atitudine pozitiva fata de activitatile si rezultatele lor

sa se incurajeze solutiile originale si modurile prin care copiii vad realitatea.

In programul de educatie timpurie suntem preocupati sa realizam o permanenta stimulare a dezvoltarii copilului, creandu-se ocazii favorabile, prin joc. Recunoastem prin aceasta importanta pe care o acordam relatiei dintre joc si dezvoltare la copil. Trebuie sa identificam care este mecanismul prin care jocul influenteaza dezvoltarea petru a-i sprijini valentele formative prin resursele implicate (metoda, proces, mijloace etc.)

In toate societatile, copiii se joaca. Natura si lumea inconjuratoare le ofera un adevarat laborator de invatare, prin tot ceea ce prezinta interes de cunoastere. Dezvoltarea inseamna construirea capacitatilor, performantelor, a face progrese, maturizare si realizarea propriilor talente.

Prin joc, copiii se integreaza si inteleg lumea inconjuratoare. Jucandu-se ,copilul se cunoaste pe sine, isi da seama unde este mai puternic si unde este mai slab, isi cunoaste interesele si nevoile. Jocul ajuta copilul sa se dezvolte intelectual, fizic si socio-emotional.

Copilul nou nascut poate sa vada, dar nu sa inteleaga ce vede; sa auda, dar nu sa asculte; sa zambeasca, dar nu sa rada; sa scoata zgomote dar nu sa vorbeasca. Va invata sa faca toate acestea prin joc, impreuna cu alta persoana, adultul, care il ingrijeste si il creste.

Copiii exploreaza indelung inainte de a folosi obiectele in jocul lor. Folosindu-si simturile ,ei pipaie, ating, miroase, vad si asculta. Manuirea si manipularea obiectelor sunt parti importante ale experientei de joc. La varstele foarte fragede, copiii manevreaza obiectele le exploreaza mai mult decat se joaca cu ele.

Explorarea se realizeaza prin incercare si eroare. Exemplul cel mai cunoscut aste al copilului care demonteaza masinuta, spre tristetea parintilor care nu inteleg de ce nu se joaca cu ea. De fapt ,acesta incearca sa o cunoasca prin simturile sale. Sau copiii ,care duc la gura toate obiectele cu care vin in contact, demonstreaza tot aceasta faza de cunoastere prin eroare. Apoi, cratitele si farfuriile care fac zgomotele, sunt predilecte in jocul copiilor. Ei repeta miscarile pana cand cineva se va juca cu ei, desi galagia pe care o fac nu pare joaca.

Sa nu uitam insa ca toti copiii au nevoia sa fie intelesi si sa inteleaga lumea care–i inconjoara. Ei nu vor sa se joace numai cum li se spune, sau doar pentru ca asa le arata sa faca adultii. Ei simt nevoia solutiilor personale care prefigureaza stilul personal de invatare si cunoastere.

Jocul da posibilitatea sa faca descoperiri in realitatea inconjuratoare ei dau lucrurilor intrebuintari si folosinte care dovedesc nu numai dorinta de joc, ci si imaginatia lor.

Jocul antreneaza intens copilul in stimularea si exercitarea vorbirii in directia propusa, fara ca el sa constientizeze acest efort. Prin intermediul jocului didactic se fixeaza si se activeaza vocabularul copiilor, se imbunatateste pronuntia, se formeaza notiuni, se insusesc constructii gramaticale.

Copiii isi insusesc limba materna in procesul de comunicare cu cei din jur. Exprimandu-si dorintele, gandurile, intreband, raspunzand, copiiii folosesc cuvinte si expresii auzite de la adulti. De aceea ,vorbirea adultilor si in special a educatoarei trebuie sa fie pentru copii un exemplu demn de imitat, care sa-i ajute sa-si insuseasca corect limba materna. Asupra vorbirii copiilor influenteaza nu numai continutul, ci si tonul, ritmul, adica forma vorbirii adultilor, expresivitatea.

In cadrul desfasurarii tuturor activitatilor din gradinita ,pe langa specificul fiecaruia, se realizeaza totodata si anumite sarcini legate de insusirea limbii materne.De aceea, toate jocurile desfasurate cu copiii in gradinita, urmaresc, pe langa scopul principal al acestora ,sa transmita copiilor noi cunostinte si sa le formeze deprinderi verbale, sa le imbogateasca vocabularul cu cuvinte si expresii noi.

Jocurile didactice destinate dezvoltarii vorbirii contribuie, in mare masura, la dezvoltarea acuitatii auditive a auzului fonematic. Ele solicita perceperea corecta a sunetelor, descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvant. Asemenea sarcini pot fi infaptuite prin jocurile: -„Deschide urechea bine!”

-„Cine face asa?”

-„CE se aude?”

-„Cine vine la noi?”

-„De-a trenul.”

-„Am spus bine, n-am spus bine”

-„Repeta ce spun eu!”

-„Al cui este acest glas?”

-„Cu ce sunet incepe?”etc.

Dezvoltarea auzului fonematic este strans legata si de sarcina deosebit de importanta privind corectarea defectelor de vorbire, intrucat cauza principala a acestor defecte o constitue tocmai slaba dezvoltare a auzului fonematic. In acest sens, jocurile enumerate pot aduce o contributie de seama nu numai la perceperea clara si corecta a sunetelor corespunzatoare, ci si pentru corectarea pronuntiei defectuoase a acestora, solicitand copiilor audierea lor cu atentie si reproducerea lor corecta.

In scopul imbogatirii vocabularului cu substantive proprii, care sa denumeasca numele lor, al fratilor, al parintilor (la grupele din nivelul I), apoi nume de localitati importante din judeti, din tara, ale unor personalitati istorice, se pot desfasura diverse jocuri didactice, cum ar fi:

-„La cine s-a oprit jucaria?”

-„Familia mea”

-„Unde a sosit scrisoarea?”

Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate imbogatirii lexicului copiilor cu substantive comune care denumesc:

obiecte, fenomene,

principalele parti ale corpului

obiecte de igiena personala

imbracaminte

incaltaminte

alimente etc.

La grupa mare se va acorda prioritate cuvintelor care exprima:

aspecte comportamentale

stari afective

norme de comportare

sentimente etc.

Jocul didactic contribuie la imbogatirea lexicului copiilor si cu diferite adjective: insusiri privind culoarea, raporturi dimensionale, insusiri gustative, olfactive, termice sau anumite calitati morale. De exemplu:

„Fluturii vin la flori”

„Ce stim despre el?”

„Gaseste obiectul potrivit”

„Spune ce ai de gind?”

Jocurile didactice contribuie din plin la imbogatirea lexicului sub aspectul achizitionarii de noi cuvinte. Se pot organiza diferite jocuri care pot sa opereze cu antonime („Raspunde repede si bine”), omonime („La televizor”), sinonime („Cum este?”).

Deosebit de eficiente sunt jocurile didactice prin care se urmareste folosirea corecta a pronumelui („Cine ti-a dat jucaria?”, „Cine este, cine sunt?”), a numeralelor cardinale si ordinale („Te rog sa-mi dai” , „A cita jucarie lipseste?”), a cuvintelor care denumesc actiuni („Cine este si ce face?”).

O categorie importanta de jocuri didactice sunt cele care urmaresc aspecte ale structurii gramaticale: reprezentarea propozitiei, discriminarea cuvintelor, despartirea cuvintelor in silabe si precizarea sunetelor:

-„Ce stim despre?”

-„Jocul sunetelor”

-„Jocul silabelor”

-„Cite cuvinte am spus?”

Efortul intens intelectual al copiilor este posibil in cadrul jocului didactic, numai cu conditia de a mentine treaza atentia lor. In general, actiunea de joc, prin caracterul ei distractiv favorizeaza aparitia si mentinerea atentiei in mod spontan.

Asadar, jocul didactic contribuie atat la imbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea lui, cat si la insusirea unei exprimari clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea independentei in vorbire si stimularea creativitatii in exprimarea orala.

Jocurile de rol

Joaca de-a bucataria, gradinita, soferul sau vanzatorul reprezinta activitati importante pentru copii. Ei inteleg mai bine lumea adultilor, imitand-o.Jocurile de rol ajuta copii in dezvoltarea limbajului si relationare cu ceilalti.Stimuleaza imaginatia copiilor si incurajeaza interactiunea acestora. De exemplu” o familie de papusi” stimuleaza creativitatea si faciliteaza deprinderile limbajului prin povestile pe care copiii le vor crea cu ajutorul acestora.Copiii pot juca diverse roluri: tata, mama, fratii si surorile impreuna cu ceilalti copii.

Jocurile de creatie

Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si obiecte. Daca ele lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc, viata copilului este lipsita de interes. Jocul nu este pentru copil o simpla distractie, el ocupa un loc central in viata lui.Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de copilul insusi.

In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de variante:

a) jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;

b) jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;

Jocurile de creatie contribuie la dezvoltarea limbajului. Memorarea si reproducerea voluntara se realizeaza mai usor in conditiile de joc. Copiii isi insusesc pe aceasta cale cuvinte noi, pronunta cuvinte pe care inafara jocului nu le folosesc. Jocurile de creatie pot fi individuale si colective, si se realizeaza in conditiile unei comunicari verbale foarte antrenante, vii, ceea ce duce la dezvoltarea limbajului contextual, a vorbirii expresive.

In cadrul educarii limbajului se disting doua feluri de jocuri de creatie:

jocuri cu subiecte din viata cotidiana

jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme

Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei prescolare, cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu subiecte si roluri este caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor actiuni izolate din activitatea adultilor — specifica prescolarilor de 3—4 ani — la reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a unor activitati umane. Jocurile de constructie evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat elemente de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia.

Spontan si vital pentru copil, jocul de creatie este adesea apreciat ca o fereastra larg deschisa catre influentele societatii, un izvor al autoinvatarii, un rezervor profund si fecund de energii orientate precumpanitor in directia integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului pentru a se modela pe sine, creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte din viata cotidiana reflecta mediul de viata al copilului. De mic, copilul este atasat de parintii lui, de membrii familiei care ii poarta de grija. El observa relatiile reciproce dintre adulti, activitatea pe care acestia o desfasoara, viata sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv cum este copilul, le reproduce in joc.

Prin urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana exprima dorinta copilului de a participa la viata si activitatea adultului, de a actiona cu aceleasi unelte de munca pe care le folosesc adultii. Aceste unelte pentru copil sunt ,,reazemul material” pe care-i folosesc in desfasurarea jocului. La copilul mic (3—4 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material; inaintand in varsta, respectiv la grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire” il detine ,,cuvantul” care inlocuieste jucaria dorita.

Daca la inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii particulare, cu timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe baza de generalizari. Astfel li se dezvolta gandirea activa si in aceasta situatie un rol important il exercita limbajul. Fara comunicare verbala intre copii nu este posibil jocul colectiv.

Comunicand intre ei, copiii isi fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi organizeaza jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima impresiile, parerile, dorintele, semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate acestea ii ajuta sa-si dezvolte limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia mea au stat urmatoarele obiective:

— am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;

— sa le extind sfera reprezentarilor;

— sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;

— sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).

Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana sunt numeroase si variate. Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia”, ,,De-a gradinita”, ,,De-a doctorul”, ,,De-a gospodina”, ,,De-a circulatia”.

Indeplinind rolul ,,parintilor”, prescolarii se ingrijesc de ,,copiii” lor , reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii ofera copilului posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie cuprinzatoare din realitatea obiectiva.

De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile, prescolarul reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale.

De exemplu: ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea curateniei.

Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme — in acest joc copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste, (ex.: Harap – Alb) la baza lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului. Astfel, copilul patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului.

Copilul transpunandu-se in rolul personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul interpretat.

De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii.

Interpretand personaje din basme si povesti, copiii reproduc dialogurile, convorbirile personajului respectiv.

Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme — ,,Casuta din oala”, ,,Manusa”, ,,Capra cu trei iezi”, ,,Fata mosului si fata babei”, ,,Alba ca zapada”, ,,Ridichea uriasa” etc.

Jocurile de creatie au si o alta varianta.

Jocurile de constructii.

In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul de joc confera activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva asupra interesului copilului pentru constructie.

In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un proces de reflectare a realitatii inconjuratoare.

Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari, teatru, scoli, blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud, jucarii pentru nisip ei construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de brad, combino, plasticon, tot felul de turnuri, copaci, poduri.

Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra dezvoltarii proceselor intelectuale.

Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea multilaterala a copilului. Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului. Folosind diferite materiale din constructie, copilul le cunoaste insusirile, denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie, copiii isi insusesc cuvinte noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara acestor jocuri de exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton etc.

De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol ridica in fata copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal. Copilul gandeste cu voce tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica intentiile se transpune in diferite roluri, activizandu-si astfel vocabularul.

Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia continutului de idei si gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de impresiile, cunostintele copiilor.

Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa, spiritul creator, invata sa iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se gandeasca ce ar dori sa devina cand va fi mare.

Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta cu insufletire, cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea limbajului contextual si la o vorbire expresiva. De aici rezulta importanta genurilor de creatie la educarea limbajului prescolarilor .

Jocul didactic – modalitate de educare a limbajului copilului prescolar

Jocul a fost folosit inca inaintea studierii lui de catre stiinta pedagogiei si psihologiei ca una din metodele cu rezultate deosebite, un element esential de sprijin in instruirea si educarea copiilor.

Ideea corelarii jocului cu instructia, intrata de mult in traditia educarii copiilor, este reactivata si redimensionata de didactica actuala. In educarea copiilor prescolari, exista tendinte de a-i acorda chiar primatul intre metodele folosite. Orice cunostinta este mai bine asimilata cand este incadrata intr-o forma ludica.

Jocul didactic inseamna invatare prin intermediul jocului, realizarea unor sarcini didactice pe cai specifice lui. Joc didactic nu inseamna o simpla alaturare a unor actiuni instructive cu actiuni ludice, nici alternarea lor, ci este o forma inchegata, unitara cu elemente structurate organic, motivele jocului conducand la rezolvarea sarcinilor didactice pe baza regulilor determinate riguros. El este conceput si elaborat de catre adulti.

Continutul jocului didactic, in cazul lucrarii de fata, este dependent de sfera educare a limbajului copiilor prescolari, de formarea priceperilor si deprinderilor de exprimare a lor .

Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii sub forma unor probleme pe care le vor rezolva in mod independent sau prin cooperare. Problema sa fie accesibila, dar in acelasi timp sa solicite eforturi si investigatii noi, si sa mentina treaz interesul. Sarcina didactica trebuie sa reactiveze mai ales gandirea (operatiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea, fluiditatea). Sarcinile trebuie gradate ca dificultate.

Regulile, avand caracter prestabilit si obligatoriu pentru participanti, reglementeaza conduita si actiunile copiilor. Ele indica modul de participare a copiilor si aprecierea rezultatelor. Trebuie sa fie foarte bine explicate de catre educatoare.

Elementele de joc sunt descoperirea, ghicirea, stimularea, asteptarea, intrecerea, aplauzele, inchiderea si deschiderea ochilor, cantatul. Este importanta modelarea acestora dupa sarcinile didactice.

Recompensele trebuie sa fie mai ales de ordin moral pentru a nu cultiva la copii atitudinea de ingamfare. Prin ele se constata ca prescolarii au indeplinit corect sarcina (sunt castigatori) sau nu au indeplinit corect sarcina (au pierdut jocul). Au o mare rezonanta afectiva la prescolari. Evaluarea rezultatelor reprezinta un moment foarte important.

Jocul didactic reclama o indrumare foarte sustinuta, chiar conducerea directa de catre educatoare. In cazul rezolvarii partiale sau incorecte a sarcinii, efortul copilului este gratuit si in acest caz educatoarea trebuie sa intervina cu indrumari necesare sau chiar sa faca drum de intoarcere catre un stadiu inferior. Numai dupa ce sarcina a fost rezolvata corect in acest stadiu inferior se poate trece la un stadiu superior.

Amplasarea jocului in cadrul activitatii se face in functie de obiectivele sale. Daca prin joc se urmareste familiarizarea prescolarilor cu situatii, actiuni sau deschiderea spirituala catre un anume continut informational, jocul se amplaseaza in prima parte a activitatii. Daca prin joc se urmareste aplicarea, exercitiul in scopul formarii unor priceperi si deprinderi, acestea se utilizeaza in partea finala a activitatii. Daca obiectivul jocului este sistematizarea sau verificarea unui volum de cunostinte, priceperi si deprinderi, atunci jocul se amplaseaza Ia anumite intervale de timp sub forma de concursuri, sezatori.

Folosit cu multa pricepere de catre educatoare, jocul didactic poate constitui o forma de activitate conducatoare in dezvoltarea psihica a copilului

2. Conceptul de joc didactic

Forma de joc utilizata incepand din gradinita si continuandu-se in scoala este jocul didactic. Acesta antreneaza jocul copilului in formele lui diferite si in functie de obiectivele propuse de programul educativ.

Pornim de la a recunoaste ca prin joc copilul cunoaste lumea obiectelor, lumea semenilor si se cunoaste pe sine insusi. Exista aici doua aspecta de elucidat:

jocul copilului cu obiectele pentru a le explora

jocul cu ceilalti copii si cu adultii

Jocul ocupa cea mai mare parte a timpului copilului de varsta mica. Aceasta ii permita stimularea facultatilor sale intelectuale si motrice. Dupa cum afirma si dr. Puline M. de Jouffrey, prin joaca, „copilul invata sa se fixeze asupra unei activitati, sa se ocupe de ea din ce in ce mai mult si sa o duca la bun sfarsit.” (Jouffrey, 2005, p.38)

Cu cat este mai mic copilul, cu atat se intrerupe mai des sa stea de vorba cu mama sa sau cu educatuoarea. Indemanarea si coordonarea miscarilor progreseaza datorita manipularii cuburilor si prin machete.

Jocul didactic este o activitate de invatare dirijata, dar si o metoda didactica.Jocul didactic imbina elementul instructiv-educativ cu cel distractiv.

In jocul didactic sunt implicate ca procese psihice:

– gandirea cu operatiile ei[ analiza, sinteza, comparatia, generalizarea]

– memoria,

– atentia si spiritul de observatie, vointa,

– imaginatia,

– limbajul.

Jocul didactic este un” tip de joc prin care educatorul consolideaza, precizeaza si verifica cunostintele predate copiilor, le imbogateste sfera de cunostinte. Continutul, sarcina didactica, regulile si actiunile de joc, confera jocului didactic un caracter specific, inlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor”.

El se clasifica in functie de;

a-continut

b-materialul folosit

Jocul didactic are o componenta informativa si una formativa. Structura jocului consta in continut, sarcina didactica, regulile si actiunile de joc.

Continutul jocului reprezinta cunostintele, in majoritate asimilate anterior in grade diferite, in functie de acestea jocul avand menirea de a le consolida si a le verifica.Exista totusi unele jocuri care permit achizitionarea unor cunostinte noi, cunostinte referitoare la culori, relatii dimensionale, la orientarea in spatiu si timp.

Sarcina didactica este problema intelectuala centrala, pe care copii trebuie sa o rezolve. Sarcina didactica declanseaza operatii intelectuale precum: recunoasterea, descrierea ,reconstituirea, comparatia etc.

Regulile jocului concretizeaza sarcina didactica. Ele arata cum trebuie rezolvata problema intelectuala, arata caile de organizare a actiunii ludice.

Regulile jocului sunt cerintele care dirijeaza actiunile copiilor, indica actiunile de joc si succesiunea lor, reglementeaza distribuirea rolurilor si relatiilor dintre copii, stimuleaza sau inhiba manifestarile comportamentale ale participantilor la joc.

Actiunile de joc sunt mijloace prin care jocul devine o actiune placuta, distractiva, relaxanta. Ele antreneaza copii la o activitate intelectuala al carei efort nu este constientizat, ele dinamizeaza participarea si favorizeaza obtinerea performantelor.

Jocul antreneaza o gama larga de stimuli. Caracterul formativ al jocului consta in:

exersarea si perfectionarea senzatiilor si perceptiilor

-antrenarea memoriei

-exersarea imaginatiei si a atentiei

dezvoltarea gandirii

exersarea limbajului;

Jocul didactic are si o valoare educativa:

influenteaza comportamentul copiilor, mai ales prin intermediul regulilor este constientizata conduita civilizata

se realizeaza o forma de socializare a relatiilor

Jocul didactic impune

rezolvarea corecta a sarcinilor didactice

putere de stapanire

spirit disciplinat

respectarea partenerului

spirit critic si cooperant

Continutul jocului didactic are tematica variata:

1. Omul si viata sociala:

infatisare (corpul omenesc)

activitate in familie si in societate (comportamente)

obiecte de imbracaminte

jucarii

profesii etc.

2. Natura

anotimpuri

fenomene ale naturii

animale

plante

3. Limbajul-jocuri de exersare a vorbirii

aspect fonetic

lexic

structura gramaticala

4. Exersarea capacitatilor si a proceselor psihice:

atentie

memorie

gandire

In gradinita se pot desfasura:

jocuri didactice cu material

jocuri didactice fara material

Jocul trebuie apreciat ca baza a conceperii intregii activitati instructiv-educative din gradinita. In procesul de invatamant, jocul e conceput ca mijloc de instruire si educare a copiilor ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor complete pe care si le propune procesul de invatamant ca si forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile.

Ceea ce caracterizeaza in esenta jocul didactic, este aceea ca el imbina intr-un tot unitar si armonios atat sarcini specifice jocului cat si sarcini si functii specifice invatarii.

In literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc de instruire si educare, fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunostinte, priceperi si deprinderi. Prin urmare jocul didactic are drept scop, pe de o parte instruirea copiilor intr-un mediu al cunoasterii, iar pe de alta parte sporirea interesului pentru activitatea respectiva prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului, faciliteaza atingerea scopului formativ educativ urmarit, si impreuna cu celelalte activitati frontale exercita o puternica influenta asupra copilului in vederea pregatirii sale pentru scoala.

Astfel jocul didactic este o activitate care se deosebeste prin structura sa specifica de celelalte activitati cu un continut asemanator. Unitatea deplina intre sarcina didactica si actiunea de joc, forma distractiva pe care o imbraca si o pastreaza permanent, trebuie sa caracterizeze jocul didactic.

Activitatea organizata de instruire a copiilor care se desfasoara sub conducerea directa a educatoarei si antreneaza, in majoritatea cazurilor, intreaga grupa, jocul didactic se poate desfasura atat in cadrul activitatilor obligatorii, cat si in afara lor, in diferite momente ale zilei.

Pornind de la considerentul ca activitatea predominanta in gradinita este jocul, o mare parte din obiectivele propuse de „Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii” pot fi realizate prin intermediul jocului didactic. Pentru ca el sa aiba finalitatea scontata se impune respectarea catorva conditii:

creare unei atmosfere antrenante din partea educatoarei

conceperea jocului astfel incat sa corespunda particularitatilor de varsta ale copiilor

imbinarea corecta a activitatilor concret operatorii cu cele abstracte

prezentarea cunostintelor in succesiune gradata

asigurarea unui continut bogat, structurat un forme variate

prezentarea sarcinii de rezolvat intr-un mod accesibil copiilor

stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate

inglobarea in joc a unor cazuri, situatii, probleme similare celor intalnite in viata practica

stabilirea precisa a regulilor jocului

utilizarea unui material adecvat

stimularea copiilor in functie de rezultate

Fiecare joc didactic trebuie sa imbine unitar momentul instructiv si exercitiul cu cel distractiv. O caracteristica esentiala consta in crearea unor conditii favorabile pentru aplicarea cunostintelor si exersarea priceperilor si deprinderilor formate in contextul altor activitati sub forma unor activitati placute.

3. Organizarea si desfasurarea jocului didactic

Jocul didactic poate fi organizat ca activitate obligatoria sau ca secvanta in structura altei activitati.

Ca activitate de invatare dirijata jocul didactic necesita:

a -proiectarea judicioasa, intr-o succesiune de activitati care asigura insusirea cunostintelor ce vizeaza continutul jocului

b -cunoasterea jocului sub toate aspectele

c –procurarea si confectionarea materialului adecvat

Selectarea jocului se realizeaza in functie de obiectivele propuse si de caracteristicile grupei de copii. In concordanta cu acstea, trebuie ales materialul didactic. Orice material trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

accesibilitate

adecvarea la continutul jocului

simplitate

claritate

atractivitate

vizibilitate din orice pozitie

valoare artistica

Organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat desfasurarii activitatii ca si pregatirea si antrenarea copiilor.

Desfasurarea jocului contine o succesiune de secvente in care este prezentat jocul, se realizeaza familiarizarea copiilor cu jocul si antrenarea lor la o participare activa, efectiva. Jocul se insuseste pe masura desfasurarii lui.

1. Introducerea in activitate consta in captarea atentiei copiilor printr-un element de surpriza o noutate, un scurt dialog atractiv, amuzant, o jucarie etc. Enuntarea titlului jocului si a unor obiective ,orienteaza copiii in specificul acestei activitati didactice.

2 .Familiarizarea copiilor cu jocul are ca obiective:

trezirea interesului pentru joc

crearea unei atmosferere relaxante, de buna dispozitie, favorabila performantelor

prezentarea si intelegerea sarcinilor didactice si a regulilor jocului, conditie de baza pentru buna desfasurare a jocului si pentru realizarea obiectivelor operationale. Trebuie asigurata intelegerea si realizarea actiunilor in succesiunea lor fireasca. Introducerea unor sarcini didactice noi si a unor actiuni de joc mentine interesul copiilor si ii face participanti activi.

Metodele de insusire a jocului difera in functie de grupa de varsta, de complexitatea jocului, de experienta de joc a copiilor, de sarcinile jocului. Cea mai simpla modalitate de insusire a jocului de catre copiii este prin actiune. Explicatia si demonstrarea jocului se realizeaza prin desfasurarea efectiva a lui- calea inductiva. Calea deductiva prersupune explicarea prealabila a jocului, sarcinile didactice, regulile, actiunile de joc urmate de aplicare. Explicatia trebuie sa fie simpla, clara, succinta; demonstratia se poate face cu ajutorul unor copii sau al grupei intregi. Uneori deducerea regulilor se realizeaza cu ajutorul copiilor.

3. Etapa principala a jocului este executarea lui.

Desfasurarea lui si performantele copiilor releva gradul de intelegere a jocului, nivelul cunostintelor implicate in continutul jocului, capacitatea intelectuala si abilitati motrice ale copiilor. Cadrul didactic trebuie sa urmareasca:

gradul de indeplinire a actiunilor in succesiunea normala

gradul de respectare a regulilor

rezolvarea rapida si corecta a sarcinilor didactice

activizarea tuturor copiilor dupa posibilitatile lor

imbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice

stimularea spiritului de independenta a copiilor

asigurarea unui ritm vioi bazat pe interes constant ,pe o atmosfera relaxanta

Eficientizarea jocului didactic necesita conceperea a 1-2 variante adica:

introducerea unor elemente de joc

complicarea jocului

introducerea unor reguli noi

organizarea fiselor de munca independenta

Structuira unui astfel de joc contine mai multe momente de explicare si demonstrare a jocului.

Ca modalitate de asigurare a intelegerii adecvate a jocului, se practica jocul de proba o desfasurare dirijata a jocului, insotita de explicatii si indicatii.Alteori se adreseaza intrebari selective referitoare la actiunile si regulile jocului.

4. Incheierea jocului didactic

In aceasta secventa se rezolva unele sarcini didactice de sinteza, se reproduce sau se analizeaza un text literar sau un cantec; se pot indeplini actiuni impuse de tema, spre exemplu inchiderea magazinului, plecarea sau intoarcerea dintr-o excursie, dintr-o expozitie, de la teatru etc.

Se fac aprecieri frontale si individuale, se stabilesc castigatorii, recompensati prin aplauze sau surprize, premii.

Se poate desfasura un joc liber cu jucariile folosite sau se executa miscari imitative cu sau fara jucarii, se reproduc onomatopee etc

Devine tot mai evidenta necesitatea organizarii si desfasurarii jocurilor cu continut si cu sarcini interdisciplinare. Acestea accentueaza latura formativa si educativa a jocului didactic, sporesc atractivitatea si faciliteaza antrenarea proceselor psihice.

Jocul didactic interdisciplinar

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate in care se imbina sarcini didactice din domenii de cunoastere diverse, de obicei 2-3 domenii, intr-o structura unitara, axata pe invatare, in conditii agreabile, relaxante, fara constientizarea de catre copii a efortului intelectual depus.

O astfel de activitate nu trebuie sa depaseasca timpul optim prevazut penrtu fiecare grupa de varsta.

In jocul didactic interdisciplinar se realizeaza conexiuni interdisciplinare, se transfera cunostinte si deprinderi insusite, de pilda, la cunoasterea mediului ,educarea limbajului, educatie muzicala; obiective ale acestor domenii se subsumeaza unor obiective operationale preponderente, de obicei, obiective ale educarii limbajului.

Este posibil sa se valorifice achizitii de la activitati matematice si activitati artistico-plastice in joc didactic axat pe obiective de educatia limbajului sau se combina achizitii din activitatile cu cel de la cunoasterea mediului etc.

O simpla utilizare a unor cunostinte din domenii diferite nu constituie o activitate interdisciplinara. Conditia realizarii unor asemenea demersuri didactice o reprezinta restructurarea cunostintelor, aplicarea informatiilor interdisciplinare in actiuni utilitare, in generalizari si abstractizari.

Eficienta jocului didactic interdisciplinar consta in:

corelarea dintre discipline stimuleaza interesul pentru cunoastere, descoperire si autocunoastere

copilul depaseste mai usor sarcinile didactice datorita elementelor de joc

in jocul didactic, prin elemente de joc si prin variante se preintampina plictiseala si monotonia

prin jocul didactic se deplaseaza ponderea de pe informativ pe formativ

abordarea interdisciplinara a problemelor favorizeaza dezvoltarea gandirii logice, a creativitatii si a originalitatii

4.Conducerea jocului didactic

Pentru educatoare, toate observatiile referitoare la jocul copiilor se materializaeza in cerinte fata de organizarea si planificarea activitatilor. Putem concretiza o lista de astfel de cerinte pentru a asigura jocului functiile lui in devenirea personalitatii prescolarului:

activitatea din gradinita trebuie sa ofere copiilor ocazii sa faca descoperiri

materialele puse la dispozitie sa fie astfel alese incat sa atraga copilul la experiente personale si insusirea de deprinderi

cand se introduce un nou material didactic, trebuie sa se dea copiilor timp sa-l cunoasca si sa-l exploreze

sa se tina seama de faptul ca fiecare copil incorporeaza in joc propria lui experienta de joaca

in joc copilul cunoaste realitatea, dar si noi aflam despre el o serie de aminunte, prin observarea jocului

sa li se asigure copiilor suficiente materiale si echipamente de joc pentru a nu ii pune in situatia de a manifesta egoismul epecific varstei. Cu rabdare, copilul trebuie indrumat spre a imparti cu ceilalti,desi la inceput acest lucru pare imposibil.

Reusita jocului didactic depinde de felul in care se asigura conditiile necesare bunei lui desfasurari, de organizarea acestuia. Organizarea jocului presupune un complex de masuri prealabile, care, in majoritatea cazurilor ,sunt aceleasi ca la orice activitate comuna si anume:

asigurarea mobilierului

pregatirea materialului didactic necesar

asezarea copiilor dupa cerintele jocului

Un prim moment in desfasurarea jocului este introducerea in joc. Inainte de a se incepe activitatea, se foloseste de obicei o scurta introducere cu caracter pregatitor si care are in acelasi timp menirea de a crea o atmosfera cat mai prielnica desfasurarii jocului, de a crea copiilor dispozitia necesara pentru activitate, de a le suscita interesul petru ea si de a-i familiariza cu tema respectiva, in general se pot folosi povestiri scurte, ghicitori, versuri, convorbiri.

Prezentarea si intuirea materialului care va fi utilizat in joc este o urmatoare etapa in cazul jocurilor in care se utilizeaza material didactic. Materialul poate fi intuit in intregime sau numai partial, in functie de natura, cantitatea si dificultatea manuirii lui in joc.

Anuntarea subiectului activitatii se face prin anuntarea de catre educatoare a titlului jocului intr-un mod simplu si concis.

Explicarea si demonstrarea jocului este o sarcina mai dificila care revine educatoarei. In explicatiile pe care le da, ea trebuie sa faca pe deplin intelese atat actiunea jocului, cat si regulile care il reglementeaza.

Metodele si procedeele la care recurge educatoarea petru a face jocul inteles, difera in functie de natura, complexitatea jocului si posibilitatile grupei, in general, la grupele de 3-5 ani, metodele folosite sunt explicatia si demonstratia. La grupele de 5-6 ani, educatoarea poate decurge la o cale deductiva, aratand copiilor regulile si apoi exemplificand sau demonstrand partial acele aspecte ale jocului care ar putea sa fie intelese mai greu.

In unele jocuri, in timpul explicatiei si exemplificarii, educatoarea apeleaza si la copii. In alte jocuri, cu o actiune mai complicata, educatoarea poate sa esaloneze explicatia in mai multe etape. Ea poate sa prezinte o seria de reguli in timpul desfasurarii jocului. Pentr buna desfasurare a jocului, educatoarea trebuie sa se asigure ca toti copiii si le-au insusit. Verificarea insusirii regulilor se face fie prin solicitarea copiilor sa le repete, fie printr-un joc de proba.

Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei, care trebuie sa urmareasca urmatoarele aspecte:

indeplinirea actiunilor in succesiunea data

indeplinirea corecta a sarcinilor didactice

atragerea in joc a tuturor copiilor

sprijinirea copiilor care nu reusesc sa realizeze sarcina

imbinarea elementelor de joc cu cele instructive

asigurarea unei atmosfere corespunzatoare

pregatirea copiilor pentru conducerea jocului

introducerea unor variante de joc, complicarea lui.

Educatoarea trebuie sa intervina ori de cate ori constata abateri. Ea trebuie sa le ceara copiilor sa repete si sa indeplineasca actiunile respective . Daca inca de la inceput se insista ca regulile sa fie respectate, iar apoi copiii sunt ajutati sa le aplice corect, activitatea evolueaza fara dificultati de natura sa necesite intreruperea jocului.

In acelasi timp, este important ca educatoarea sa stimuleze copiii timizi, dandu-le sarcini atractive in joc si sa urmareasca stabilirea unor relatii corespunzatoare intre copii.

Ritmul si intensitatea jocului trebuie sa creasca treptat, in acest sens se impune evitarea pauzelor si a intrventiilor inutile, introducerea unor variante noi, complicarea sarcinii didactice, ceea ce, in general, ridica pulsul jocului.

Evaluarea jocului consta in aprecieri asupra felului cum s-au jucat copiii si cum au manuit materialul.

Incheierea jocului se va realiza prin procedee atractive pentru a nu scadea brusc dispozitia copiilor. Procedeele cele mai frecvent folosite in incheierea jocului didactic sunt:

joc liber cu jucariile folosite

miscari imitative cu sau fara jucarii

reproducerea unor onomatopee

stabilirea castigatorilor jocului, aplaudarea celor care au obtinut rezultate bune

indeplinirea actiunii finale, consecinta fireasca a actiunii jocului

folosirea unei ghicitori sau a unor poezii adecvate

In concluzie, conducand jocul, educatoarea trebuie sa creeze cele mai bune conditii de desfasurare a lui, astfel incat jocul didactic sa-si pastreze specificitatea si sa-si mareasca eficienta.

Pentru copiii prescolari este recomandat ca jocul sa fie stimulat atat prin obiecte si jucarii, materiale didactice propuse, cat si prin jocul in comun cu adultul:

sa aleaga acele activitati care sa corespunda nivelului de dezvoltare al copilului

sa aiba o mare flexibilitate in intelegerea metodelor de interactine cu copilul

sa laude si sa incurajeze pozitiv eforturile copilului si atunci cand el nu reuseste

sa creeze o legatura efectiva de comunicare cu copilul, prin atentie si concentrare asupra activitatii

sa incurajeze jocuri diferite pentru copil

sa asigure un mediu pregatit si comod pentru copil

sa exprime prin gesturi si mimica placerea actiunii comune cu copilul

sa nu ceara copilului petrecerea unui interval de timp prea lung, ci atat cat este posibil, cu cresteri ale timpului de concentrare

jocul este o activitate care se poate organiza in pasi mici si activitatile pot fi eventual repetate

sa sprijinim invatarea unor comportamente prin demonstrarea celor de efectuat

sa dam posibilitatea sa se joace singur si sa-i lasam si aceasta alegere.

5.Rolul jocului didactic in educarea limbajului copilului. Aplicatii

Pornind de la ceea ce spunea Macarenko (1937): ,,jocul este pentru prescolari ceea ce invatatorul este pentru elevi si munca pentru adulti”, noi consideram ca asemenea forme de trecere de la joc la invatatura sunt jocurile didactice. Jocul didactic este un mijloc de instruire si educare a copiilor, specific varstei prescolare, care poate fi considerat ca activitate organizata cu intreaga grupa de copii, alaturi de celelalte activitati obligatorii ca observarea, povestirea, lectura dupa imagini, memorizarea, convorbirea. Jocul didactic se desfasoara in gradinita si individual, cu grupuri mici de copii, avand rolul de pregatire a unor activitati obligatorii sau de fixare si sistematizare a unor cunostinte.

Fiecare joc didactic, trebuie sa instruiasca pe copii, sa le consolideze si sa regizeze cunostintele despre lumea inconjuratoare; el trebuie sa imbine armonios elementul instructiv si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc, copilul trebuie sa se joace, adica sa se distreze in acelasi timp. Aceasta imbinare a elementului distractiv cu cel intuitiv duce Ia aparitia unor stari emotive complexe, care stimuleaza si intensifica procesele de reflectare directa si mijlocita a realitatii si de fixare a cunostintelor. O caracteristica a jocului didactic consta in crearea unor conditii favorabile pentru exersarea priceperilor si deprinderilor sub forma unor activitati placute, distractive.

In indrumarea jocurilor didactice, educatoarea nu trebuie sa uite nici o clipa ca jocul didactic trebuie sa ramana fara abatere joc, chiar daca el este didactic.

Pregatirea pentru desfasurarea jocului didactic impune:

a) organizarea bazei materiale a jocului;

b) precizarea scopului (obiectivelor) si sarcinile jocului;

c) stabilirea regulilor si a elementelor de joc insotite de explicarea si demonstrarea lor;

d) controlul rezolvarii independente si corecte a sarcinilor si respectarii regulilor;

e)incheierea — aprecieri asupra felului cum s-au comportat copiii in joc si asupra rezultatului obtinut; recompensarea lor .

Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii

Programa activitatii instructiv-educative din gradinitele de copii vine cu precizari clare privind Educarea limbajului si a comunicarii, fixand obiectivele, continutul si mijloacele de realizare ale acestora. Ele sunt fixate pentru fiecare grupa pe varste, avand insa continuitate).

I. Obiectivele (pentru grupa mare)

II. Continutul:

a) Aspectul fonetic:

— consolidarea rostirii corecte a tuturor sunetelor limbii romane, cuprinse in cuvintele din vocabularul activ al copiilor;

— formarea Ia copii a priceperii si deprinderii de despartire a cuvintelor in silabe si de pronuntare a cuvantului in intregime.

b) Aspectul lexical:

— imbogatirea si activizarea vocabularului copiilor cu: substantive, adjective, numerale cardinale si ordinale, verbe, pronume demonstrative, interogative, relative, nehotarate, adverbe si locutiuni adverbiale, conjunctii, prepozitii.

c) Aspectul structurii gramaticale:

— exprimarea corecta a formelor articulate si nearticulate ale substantivelor Ia singular si plural;

— exprimarea gradelor de comparatie ale adjectivelor;

— folosirea corecta in propozitii a pronumelui;

— folosirea corecta a verbelor auxiliare;

— exprimarea corecta a acordului dintre subiect si predicat;

— construirea frazelor cuprinzand propozitii simple si dezvoltate, folosindu-se corect conjunctiile: si, dar, iar, sau, daca, desi, fiindca, pentru ca;

— exprimarea corecta a vorbirii directe si indirecte.

d) Aspectul expresivitatii:

— exprimarea corecta prin inlaturarea logica a ideilor ;

— vorbirea expresiva prin respectarea pauzelor, a tonului, a ritmului;

— reproducerea cu usurinta a unor povestiri cunoscute, fara devierea de la subiect.

Mijloace de realizare:

— lecturi dupa imagini;

— povestiri;

— lecturi de texte;

— povestiri ale copiilor;

— memorizari;

— jocuri didactice;

—convorbiri.

Dezvoltarea auzului fonematic

Auzul fonematic reprezinta o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute ca elemente semantice. Tulburarea auzului fonematic atrage dupa sine perceperea diferita a sensului vorbirii. Perfectionarea auzului fonematic dezvolta posibilitatea de autocontrol al pronuntiei si de disipare corecta a miscarilor articulatorii, rostirea corecta, literara a sunetelor in conformitate cu normele ortoepiei.

Rostirea corecta a sunetelor are o mare importanta, atat in viata individului cat si in societate. Este o eticheta a fiecarui individ in fata societatii. Cu cat se apropie de perfectiune, cu atat vorbirea devine mai clara, mai frumoasa, mai expresiva, iar comunicarea se realizeaza integral. Pe de alta parte, cultivarea rostirii corecte este o problema de etica si estetica. Este o lipsa de politete sa pui Ia incercare urechea, mintea, imaginatia si rabdarea interlocutorului printr-o rostire ininteligibila, cu accente tunatoare, lungind exagerat unele sunete, ori folosind pauze ce intrerup sirul logic al vorbirii. Perfectionarea rostirii are o importanta social-culturala. Ea decurge din procesul culturalizarii maselor si al unificarii limbii noastre nationale.

Educarea rostirii corecte inseamna atat articulare corecta a sunetelor (pronuntare corecta), cat si arta de a emite corect sunetele vorbirii adaptate la continutul comunicarii (dictiune corecta). Se impune ca o cerinta pedagogica cultivarea la copii in mod paralel a pronuntarii corecte si a dictiunii vorbirii.

O conditie majora a pronuntarii corecte este receptarea corecta a laturii sonore a limbajului favorizata de integritatea anatomo-fiziologica a analizatorului auditiv, adica la nivelul dezvoltarii auzului in general si auzului fonematic in special.

Dezvoltarea auzului fonematic solicita perceperea corecta a sunetelor, descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvant.

Dezvoltarea auzului fonematic si rostirea corecta a sunetelor I-am realizat prin jocurile pe care le voi prezenta in continuare, jocuri in care urmaresc in principal dezvoltarea auzului fonematic al copiilor si corectarea pozitiei aparatului verbo-motor implicat in articularea sunetelor.

1.Jocul didactic ,,Cu ce sunet incepe cuvantul?” are ca scop:

— familiarizarea copiilor cu unele sunete si formarea deprinderii de a pronunta corect cuvintele care se deosebesc prin sunetul de Ia inceputul cuvantului „s” si „s”;

— activizarea vocabularului cu cuvinte care incep cu ,,s” si „s”, diferentierea acestora (soare, scrisoare, servetel, sah), cat si insusirea unor cuvinte noi, ca: schela, strung, suba);

— dezvoltarea auzului fonematic, a rapiditatii in gandire; dezvoltarea operatiilor gandirii: analiza, sinteza, dezvoltarea spiritului de observatie pentru a sesiza unele greseli.

Sarcinile didactice sunt: pronuntarea corecta a sunetelor ,,s” si ,,s” cat si a cuvintelor care incep cu aceste sunete; diferentierea cuvintelor care incep cu aceste sunete, realizarea unei clasificari: cuvintele care incep cu ,,s” si cuvintele care incep cu ,,s”; recunoasterea dintr-un grup de obiecte a acelora care incep cu sunetul ,,s” si cu ,,s”.

Material didactic imagini din jocul ,,Raspunde repede si bine”.

Indicatii metodice. Am prezentat copiilor mai multe imagini ale unor obiecte a caror denumire incep cu sunetele ,,s” sau „s”. Copiii au recunoscut imaginea de ex.: (acest jeton reprezinta o sapca). Cuvantul sapca incepe cu litera ,,s“, sau (acest jeton reprezinta un steag). Cuvantul steag incepe cu litera ,,s”.

2.Jocul didactic ,,Cine face asa?” l-am efectuat in cadrul activitatilor frontale de dezvoltarea a vorbirii, avand urmatoarele obiective:

— perfectionarea pronuntarii corecte a grupurilor de consoane;

— activizarea vocabularului;

— dezvoltarea atentiei, a auzului fonematic.

Sarcina didactica: recunoasterea animalelor dupa glas, denumirea lor corecta (caine, pisica, iepure, cocos, gaina, puisor, rata, gasca, urs etc.).

Elemente de joc imitarea glasului animalelor, cautarea animalului-jucarie.

Material animale, jucarii.

3.Jocul ,,Cine spune mai departe?”

Scopul exersarea pronuntarii corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a consoanelor: „c, p, s, s, n, t, t“ si a grupurilor de consoane: ,,sf, cr, pr” etc.

Sarcina didactica. Completarea propozitiei inceputa de educatoare prin pronuntarea onomatopeelor respective.

Material o scara din lemn, pe care sunt fixate: closca, cocosul, pisica, cainele, puisorul.

4.Jocul ,,Cu ce a venit papusa” sau ,,Ghici cum face?”.

Scopul: folosirea onomatopeelor corespunzatoare diferitelor mijloace de locomotie, perfectionarea pronuntarii consoanelor, grupurilor de consoane si a diftongilor.

Sarcina didactica — denumirea unor mijloace de locomotie si redarea onomatopeelor corespunzatoare.

Material — papusi, tren, avion, camion, vapor.

5.Jocul „Am spus bine, n-am spus bine?”

Scopul: dezvoltarea acuitatii auditive, perfectionarea laturii fonetice a limbajului prin pronuntarea cu claritate si siguranta a unor consoane si grupuri de consoane; depistarea si corectarea unor deficiente de pronuntie.

Sarcina didactica — recunoasterea greselilor de pronuntie a unor sunete si corectarea lor.

Jocul ,,Spune la ce m-am gandit?”

Scopul: dezvoltarea capacitatii de analiza fonetica a cuvintelor.

Sarcina didactica: Completarea cuvantului inceput de catre educatoare.

Indicatii metodice: Jocul se desfasoara cu copiii aranjati in coloana cate unul, iar in fata lor un pod format de educatoare si un copil cu bratele intinse sus.

Copiii merg tinandu-se unul de mijlocul celuilalt si trec pe sub pod ascultand versurile ce se spun de persoanele ce formeaza podul:

,,Pe sub pod v-ati invartit,

Noi pe tine te-am oprit.

Spune Ia ce m-am gandit?

Sa vedem dac-ai ghicit.”

Dupa ce spun aceste versuri, cei doi ce formeaza podul prind intre brate copilul care se afla in acea clipa in fata lor. Educatoarea rosteste prima silaba (sau primele doua) a unui cuvant format din 2—3 silabe. De exemplu floa (-re), pasa (-re), po-rum (bel) etc. La intrebarea ,,La ce m-am gandit?” copilul retinut trebuie sa completeze (intregeasca) cuvantul.

Dupa rezolvarea corecta a sarcinii, ceilalti copii vor repeta cuvantul pe silabe si la cererea educatoarei, unul dintre ei va preciza numarul silabelor.

Daca nivelul grupei este ridicat, jocul poate fi complicat. Cand copilul oprit la pod a rezolvat bine sarcina, poate sa ceara celui din spatele sau sa alcatuiasca o propozitie in care cuvantul ghicit sa fie rostit in silabe (cu pauze). De exemplu: ,,Mama mea a cumparat o ba-na-na”, ,,Po-rum-be-lul zboara”.

Jocurile didactice destinate dezvoltarii vorbirii contribuie, in mare masura, la dezvoltarea acuitatii auditive a auzului fonematic. Ele solicita perceperea corecta a sunetelor, descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvint. Asemenea sarcini pot fi infaptuite prin jocurile: –

6.„Deschide urechea bine!”

7. „Cine face asa?”

8.„Ce se aude?”

9.„Cine vine la noi?”

10.„De-a trenul.”

11.„Am spus bine, n-am spus bine”

12.„Repeta ce spun eu!”

13.„Al cui este acest glas?”

14.„Cu ce sunet incepe?”etc.

Dezvoltarea auzului fonematic este strans legata si de sarcina deosebit de importanta privind corectarea defectelor de vorbire, intrucat cauza principala a acestor defecte o constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonematic. In acest sens, jocurile enumerate pot aduce o contributie de seama nu numai la perceperea clara si corecta a sunetelor corespunzatoare, ci si pentru corectarea pronuntiei defectuoase a acestora, solicitand copiilor audierea lor cu atentie si reproducerea lor corecta.

In scopul imbogatirii vocabularului cu substantive proprii, care sa denumeasca numele lor, al fratilor, al parintilor (la grupele din nivelul I), apoi nume de localitati importante din judet, din tara, ale unor personalitati istorice, se pot desfasura diverse jocuri didactice, cum ar fi:

15.„La cine s-a oprit jucaria?”

16.„Familia mea”

17.„Unde a sosit scrisoarea?”

Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate imbogatirii lexicului copiilor cu substantive comune care denumesc:

obiecte, fenomene,

principalele parti ale corpului

obiecte de igiena personala

imbracaminte

incaltaminte

alimente etc.

La grupa mare se va acorda prioritate cuvintelor care exprima:

aspecte comportamentale

stari afective

norme de comportare

sentimente etc.

Jocul didactic contribuie la imbogatirea lexicului copiilor si cu diferite adjective: insusiri privind culoarea, raporturi dimensionale, insusiri gustative, olfactive, termice sau anumite calitati morale. De exemplu:

18.„Fluturii vin la flori”

19.„Ce stim despre el?”

20.„Gaseste obiectul potrivit”

21.„Spune ce ai de gand?”

Jocurile didactice contribuie din plin la imbogatirea lexicului sub aspectul achizitionarii de noi cuvinte. Se pot organiza diferite jocuri care pot sa opereze cu antonime de exemplu:

22.„Raspunde repede si bine”,

23. „La televizor”( cu omonime),

24. „Cum este?” ( cu sinonime).

Deosebit de eficiente sunt jocurile didactice prin care se urmareste folosirea corecta a pronumelui: 25.„Cine ti-a dat jucaria?”,

26.„Cine este, cine sunt?”, a numeralelor cardinale si ordinale 27.„Te rog sa-mi dai” ,

28.„A cata jucarie lipseste?”, a cuvintelor care denumesc actiun : 29. „Cine este si ce face?”.

O categorie importanta de jocuri didactice sunt cele care urmaresc aspecte ale structurii gramaticale: reprezentarea propozitiei, discriminarea cuvintelor, despartirea cuvintelor in silabe si precizarea sunetelor:

30.„Ce stim despre?”

31.„Jocul sunetelor”

32.„Jocul silabelor”

33.„Cate cuvinte am spus?”

Efortul intens intelectual al copiilor este posibil in cadrul jocului didactic, numai cu conditia de a mentine treaza atentia lor. In general, actiunea de joc, prin caracterul ei distractiv favorizeaza aparitia si mentinerea atentiei in mod spontan.

Asadar, jocul didactic contribuie atat la imbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea lui, cat si la insusirea unei exprimari clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea independentei in vorbire si stimularea creativitatii in exprimarea orala.

Sugestii pentru educatoare

participati la jocul copilului, daca acesta va accepta

folositi materiale potrivite pentru nivelul de dezvoltare a copilului si stimularea sa

materialele alese sa fie colorate in asa fel incat copilul sa-si antreneze cat mai multe abilitati

invatati copiii sa se joace daca este nevoie

apreciati mereu pozitiv eforturile copilului in joc

extindeti actiunile copiilor si propuneti altele

lasati copiilor destul timp sa se gandeasca, sa-si dezvolte activitatile si sa gaseasca solutii la problemele ivite, fara sa le raspundeti dumneavoastra.

CAPITOLUL III

Jucaria- mijloc de dezvoltare a limbajului

la copiii prescolari

1.Jucăria și rolul ei psihopedagogic

Lucian Blaga spunea, referindu-se la cele trei mari perioade din viața omului- copilăria, tinerețea și vârsta adultă, că jocul este iubirea și ințelepciunea copilului. Jocurile și jucăriile există, sub diferite forme, dintotdeuna, de când există copiii pe lume.

După compararea jucăriilor descoperite, în urma săpăturilor arheologice, cu cele existente în lumea contemporană se constată că pentru toate „jucăriile arheologice" există câte un corespondent clar în zilele noastre cu diferențierea acestora în funcție de diferitele culture existente într-un anumit moment istoric într-un spațiu dat. Numitorul comun este că la moment de dimp aflate la mare distanță unele de altele, jucăria rămâne la fel de proaspătă, veșnic tânără, iar conținutul, funcțiile ei sunt aceleași la eschimoși, la polinezieni, la indieni și la boșimani.

Din cele mai străvechi timpuri și până în prezent găsim obiecte de joc căruia copilul dintotdeauna le-a conferit aceeași întrebuințare. Analizând funcțiile esențiale ale jucăriei și dominantele tematice ale acesteia de-a lungul timpului, se poate vorbi de o istorie a jucăriei. De la păpușile din zdrențe, din lut ars, la păpușile Barbie, la figurinele ce înfățișează în forme extrem de sofisticate diferitele personaje terestre sau extraterestre, de la jucăria din lemn ce desemna mijloace de transport tradiționale în zona de referință (sania, troica, lectica etc.), la sofisticatele jucării din plastic ce înfățișează automobilul, avionul, racheta , nava spațiala .

Jocuri care au fost practicate de copii în vremuri străvechi se mai practică și astăzi, aproape identic, in toate colțurile lumii (de ex. șotronul). Există și un folclor al jocurilor tradiționale, care, din păcate a început să se piardă, datorită fenomenului de urbanizare.

Oricum rolul jucăriei a fost și este acela de stimulare a psihicului copilului.

În contextul tratării jocului simbolic, este o vârstă când copilul se poate juca cu orice dând obiectului în cauză o gamă foarte variată de semnificații; acest lucru îi stimulează imaginația. Producția industrială a jucăriilor, vizează stimularea imaginației la copil, nu proiectează doar jucării cu destinație explicită sau cu unică funcționalitate.

Au fost inventate păpușile demontabile și cărora li se pot face toalete diferite sau li se pot adăuga o serie de accesorii (figurinele de tip Batman sau vestita păpușă Barbie).

Jocurile LEGO pot duce la orice creație, prin stimularea fanteziei copilului, prin construcție proprie chiar dacă sugerează unele modele realizabile de către copii.

Ceea ce este negativ în industria jucăriilor este faptul că se produc prea multe obiecte care stimulează jocul violent.

Un alt aspect negativ din perspective evoluției jocului este că astăzi, uneori este preferat jocul pasiv, ( de ex. statul în fața televizorului sau jocul la calculator) în detrimental jocurilor active.

O clasificare a jucăriilor zilelor noastre este foarte greu de realizat . După E. A. Atkin există „jucării originare" care, în forme diferite există în întreaga istorie a copilăriei:

jucării sonore: moriști, zbârnâitori, clopoței, zdrăngănitori etc.;

jucării dinamice: zmeul, sfârleaza, mingea, cercul etc.;

jucării arme: arc, săgeată, bumerang, pușcă, pistol, tanc, etc.;

frânghia sau, mai nou, balonul lunguieț, din care se fac figurine mai mult sau mai puțin complicate.

Jucăria este,pentru activitatea ludică din grădinița de copii un mijloc didactic. De aceea este necesar să se sublinieze că alegerea „materialelor de joc" trebuie să țină cont de specificul

subiectelor, regulilor, rolurilor jocului la fiecare dintre cele patru paliere ale vârstei preșcolare. Jucăria (materialul de joc) intervine în momente distincte ale programului educativ:

în etapa de activități pe arii de stimulare (cea a activităților libere) copilului trebuie să i se ofere spre a opta jucării care să aibă corespondență cu lumea lui afectivă (în evoluție de la 3 către 6/7 ani), cu tipul de subiecte alese în mod natural, dar evitându-se monotonia acestora, și sugerându-i-se, prin intermediul materialului de joc, tipuri de roluri pe care și le poate asuma la fiecare dintre nivelurile de vârstă;

în contextul jocurilor didactice proiectate și realizate ca modalități de organizare a învățării și formării unor deprinderi și priceperi, educatoarea trebuie să țină cont ca materialul de joc să corespundă sarcinii didactice a acestuia, să fie ușor de utilizat, sugestiv și nu în exces, deturnând atenția copilului de la rezolvarea sarcinii către manipularea materialului de joc; acesta trebuie să răspundă și unor exigențe de ordin estetic;

în contextul activităților libere de după-amiază și de acasă, jucăriile este bine să fie cât mai apropiate de sufletul copilului, cât mai adaptabile unor situații de joc multiple, creative.

Jucăriile, așadar, trebuie alese de către educatorul adult (părintele sau educatoarea) ținând cont nu numai de preferințele copilului ci și de valențele educative ale acestora.

Fiecare categorie de jucării solicită o componentă a dezvoltării copilului sau alta. Este deosebit de important să se cunoască diferite tipuri de jucării. Un copil ar fi bines ă aibă jucării din fiecare categorie, iar numărul acestora să varieze în funcție de gusturile și interesul copilului. Copilul ar putea astfel să-și dezvolte cel mai bine toate aspectele temperamentului său.

2.Tipuri de jucării:

Jucăriile care dezvoltă motricitatea îl ajută pe copil să se servească într-o manieră armonioasă de corpul său. Unele vizează motricitatea fină, adică ușurința de a se servi de mâinile sale. Sunt cele care invită copilul la manipulare, de a trece jucăria dintr-o mână în alta. Altele vizează motricitatea globală, adică ele invită copilul să folosească întregul său corp într-o mișcare. Își va dezvolta atunci coordonarea gesturilor și a echilibrului. El învață

să se servească mai bine de corpul său și să-și stăpânească gesturile. Exemple de jucării cu

dominanta motrica: tricicleta,mingi, balon, cerc, coardă, popice, structurile jocurilor din exterior (toboganul, balansoarul), jocurile de încastrare și manipulare.

b. Jucăriile care dezvoltă creativitatea și imaginația. Jucăriile ar trebui să permită copilului să-și exprime creativitatea. Anumite jucării favorizează în mod specific imaginația copilului, prin aceea că deși nu sunt nimic prin ele-însele, pot totuși să solicite acțiunea copilului. Acestea sunt toate jucării cu funcție artistică. O simplă păpușă de exemplu, poate fi o jucărie care stimulează creativitatea și imaginația. Exemple de jucării care stimulează funcția creatoare: creioane de ceară / de colorat, markere, acuarele, plastilină, instrumente muzicale, marionete, jocuri de construcție sau jocuri din bucăți care se asamblează.

c. Jucării care dezvoltă afectivitatea Aceste jucării permit copilului să-și exprime afecțiunea, tandrețea și de asemenea, uneori chiar, agresivitatea. Jucăriile afective sunt cele cu care copilul va crea legăturile cele mai durabile si mai privilegiate. Exemple de jucării afective: păpuși, figurine și animale din pluș etc.

d. Jucăriile care dezvoltă imitația Imitația este procesul esențial prin care copilul se apropie și înțelege lumea care îl înconjoară, lumea adulților. În jocul său, copilul vorbește la telefon, o imită pe mama sa hrănindu-și păpușa sau se joacă de-a doctorul care face injecții. Copilul reia cu jucăria ceea ce i s-a întâmplat în viața reală și se joacă cât îi este necesar. Aceste activități îi permit pe de-o parte să se apropie de comportamentele noi și să depășească anumite angoase sau experiențe dezagreabile din viața sa. Exemple de jucării care au dominantă imitația: păpușile și toate accesoriile lor (casa, îmbrăcămintea, materialele etc.), mașinile, câinele de joacă, deghizările, tot ceea ce permite să-l facă să semene cu altcineva. Jocul de-a cumpărăturile, de-a doctorul, de-a activitățile menajere, garajul și circuitul auto, ferma cu animalele sale etc.

e. Jocurile care dezvoltă capacitatea senzorială și intelectuală În această categorie pot fi incluse toate tipurile de jucării. Inteligența celui mic este mai întâi de toate o inteligență senzorială, motrică, afectivă. Prin manipulare, încercare și asamblare, copilul, descoperă să-și exercite capacitățile mentale. Anumite jocuri sunt în mod special concepute pentru a antrena copilul să descopere, să clasifice, să memoreze, să raționeze, să asambleze, să reflecte – adică stimulează toate marile funcții care stau la baza operațiilor mentale. Exemple de jucării cu dominantă

intelectuală: jocurile de asamblare, jocurile de încastrare, jocurile de construcție, jocurile de clasare, jocurile de ordonare, jocurile puzzle, jocurile de loto / domino.

Jocul este o ocazie pentru copil de a învăța să cunoască lumea care îl înconjoară. De asemenea, copilul poate să învețe, să se cunoască pe el evoluând în ritm propriu.

3.Jucaria copilului prescolar in diferite tipuri de jocuri

Pentru copii cea mai naturala si eficienta cale de a invata este prin joc, acesta fiind si cea mai buna metoda de a experimenta activitatea din viata reala si de a ne descoperi abilitatile.Jucandu-es ,copilul exploreaza si isi dezvolta aptitudinile fara a ajunge sa considere insusirea de cunostinte un proces dificil si plictisitor, ci mai degraba o activitate distractiva si plina de recompense.

Jocurile de rol

Joaca de-a bucataria, de-a gradinita, de-a soferul sau vanzatorul reprezinta activitati importante pentru cei mici.Copiii inteleg mai bine lumea adultilor imitand-o. Jocurile de rol ajuta copiii in dezvoltarea limbajului si relationare.Stimuleaza imaginatia copiilor si incurajeaza interactiunea acestora.

De exemplu ,o familie de papusi stimuleaza creativitatea si faciliteaza deprinderile limbajului prin povestile pe care copii le vor crea cu ajutorul acestora. Copiii pot juca diverse roluriȘ tata, mama, fratii si surorile etc. ,impreuna cu ceilalti copii.

Teatrul de papusi exercita o puternica influenta asupra dezvoltarii personalitatii copilului prescolar. Elementul cel mai important este papusa. Intre ea si copil se stabileste usor un raport de incredere.In fata ei copilul se simte liber , inhibitiile, timiditatea dispar, el nu mai este stingher. Aceasta activitate este o modalitate interactiva de invatare si de dezvoltare a limbajului, care imbina elementele jocului scenic cu imaginatia si talentul fiecarui copil.Scopul acestor activitati este de a dezvolta abilitatile artistice, imaginatia copiilor si de a-i incuraja pe copii sa se exprime liber si corect, imbogatindu-si vocabularul activ.

De exemplu cu ajutorul unor papusi din linguri de lemn realizate de copii, ei pot crea scurte povesti, sau chiar o poveste cu inceput dat : Zanele padurii ,Palatul copiilor etc. Aceste jucarii dezvolta competentele de comunicare in limba materna si pot fi folosite in cadrul activitatilor pe domenii experientiale si jocuri si activitati liber alese.

Jocul de manipulare

Prin atingere si manipulare, copiilor li se dezvolta motricitatea fina, este imbunatatita acuitatea vizuala si coordonarea cu miscarile corpului.

Inca din prescolaritate trebuie sa formam la copii capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil gandurile ,impresiile ,trebuintele. In gradinita ,insusirea limbajului se realizeaza dirijat ,cu accent pe prevenirea si corectarea defectelor de vorbire, pe exersarea organului fonator, pentru asigurarea unei pronuntii clare a sunetelor si a grupurilor de sunete, pentru dezvoltarea capacitatilor de analize si sinteze fonetice, pentru imbogatirea si activizarea vocabularului etc.

De exemplu o zana realizata de copii din carton duplex ,se poate picta si apoi decupa pe contur. Copii pot manui diferite materiale marunte cu care se poate decora zana. De exemplu elemente de primavara (soare, buburuze, fluturi, floricele), iar apoi litere ( copiii trebuie sa gaseasca cuvinte care incep cu sunetul dat), silabe (copii cauta cuvinte care incep cu silaba data), sau chiar cuvinte, formuland enunturi cu acestea.

.

Jocul creativ

Activitatile de pictura, desen ,modelaj si decorare au rolul de a dezvolta dexteritatea manuala, imaginatia si spiritul creativ al copiilor, li se dezvolta si limbajul prin insusirea unor cuvinte si expresii noi , denumirea unor materiale sau ale unor tehnici folosite. Cei mici sunt incantati sa-i imite pe adulti cu ajutorul uneltelor adaptate varstei lor.

De exemplu copii pot confectiona un tort festiv construind trei cilindre de dimensiuni diferite pentru a reda forma de tort. Formele se vopsesc ,iar pe margini se poate aplica dantela. La sfarsit se poate decora cu diferite elemente. Aceasta jucarie poate fi folosita la activitatile de limba si comunicare. Se sarbatoreste ziua unui copil, se pot face jocuri de rol (Mergem la petrecere), se poate decora cu elemente de primavara (buburuze ,soare, fluturi,flori), cu litere, gasind cuvinte cu sunetele date, cu cuvinte , formuland enunturi cu cuvintele date, precizand sunetul initial, final, despartirea cuvintelor in silabe. Aceasta jucarie poate dezvolta competentele de comunicare in limba materna.

CAPITOLUL IV

JUCARII SI JOCURI CREATE DE COPIII

PRESCOLARI

MICROCULEGERE

1. JOCURI CREATE DE COPII PRIN UTILIZAREA SIMTURILOR

Dați-i copilului de grupa mica posibilitatea de a experimenta o multitudine de lucruri cu care să se joace. O colecție de obiecte casnice care nu sunt periculoase precum și materiale obișnuite ( linguri de lemn, hartie stralucitoare, celofan, panglici colorate, pantalonasi mai vechi, clopotele, farfurii de plastic, servetele de hartie., ziar, esarfe, borcane goale, rola de hartie de baie sau de bucatarie, capace de borcan, sticle de plastic, forme de plastic pentru biscuiti etc.) pot reprezenta lucruri foarte interesante pentru copii si se pot face urmatoarele jocuri:

„Cosul fermecat” Realizam un coș sau o cutie specială pentru a ține aceste obiecte și schimbam periodic conținutul ei astfel încât copilul să nu își piardă interesul față de ele.

„Cutiuta (saculetul) cu surprize” Punem obiectele în cutii pentru a fi pipăite de către copil sau în săculeți strânși cu șiret astfel încât să le scoată rând pe rând pentru a fi explorate.

„Bilete de autobuz” Mototolim sau rupem bucăți de hârtie care vor reprezenta biletele de calatorie sau de teatru, dezvoltandu-si astfel muschii mici ai mainii.

„Suntem muzicanti vestiti” Lovim obiectele între ele sau le dupa un ritm dat. Se dezvolta astfel simtul ritmic al copilului prescolar.

„Prietenul meu hazliu”-Umplem pantalonașii, pulovarul cu lână imitand silueta unui personaj real sau dintr-o poveste cunoscuta. Copiii vor fi incantati sa initieze jocuri cu aceste personaje si sa poarte un dialog intre ele..

„Zboara fluturasul meu” Fixam panglici la capătul unui tub de carton și il fluturam.Tubul de carton poate fi vopsit sau colorat dupa imaginatia fiecarui copil. In timpul jocului se pot intona cantece de primavara sau cu fluturasul.

„Papusi pe linguri de lemn” Pictam o lingură de lemn cu chipul unei păpuși si facem să apară și să dispară în interiorul unui tub de carton.Putem sa-i facem si rochita din hartia colorata de la buchetul de flori si atunci se va numi printesa.Printesa locuieste intr-un castel fermecat ce se poate construi din mai multe cutii suprapuse. Din hartie colorata facem usi , ferestre si turnuri.

„Magicianul” Facem să dispară diferite lucruri în interiorul unul tub. Multe cuvinte si expresii pot fi explorate prin aceste jocuri.

2. JOCURI DE MISCARE CREATE DE COPII

Jocuri cu mingea

„Aruncă (prinde sau lovește) mingea” Prin acest joc li se dezvolta indemanarea si spiritul competitiv.Este recomandat ca aceste jocuri sa se desfasoara in aer liber.

„Aruncă mingea într-un coș de baschet / găleată ” Copiii formeaza doua echipe, fiecare echipa adunand puncte. Echipele isi pot alege cate un nume ex. „Echipa ursuletilor” sau „Echipa gigantilor”.Castigatorii vor fi recompensati.

„Rostogolește mingea ca să alunece” Este un joc de indemanare si poate imbraca forma unei intreceri dintre doua echipe. Se recomanda sa se organizeze pe un teren de sport sau sala de sport.

„Aruncă mingea peste un obstacol ” Se poate intinde o sfopara la diferite inaltimi. Cine nu reuseste sa arunce peste sfoara cade din joc. Ultimul castiga.

„Rostogolește mingea printre picioare ” Este un joc distractiv care se poate desfasura si in sala de grupa.

„Lovește mingea de pământ ca să sară „ Se bate mingea de pamant cu mana si se numara salturile. Cine face mai multe fara intrerupere va fi castigatorul. Se dezvolta astfel indemanarea copiilor.

„Lovește mingea cu o rachetă de tenis” .La acest joc se pot fplosi mingi de dimensiune mai mica sau mingi de tenis. Trebuie sa avem grija sa nu se accidenteze.

„Rostogolește mingea printr-un tunel ” Se pot forma doua echipe, iar acest joc sa fie parte componenta a unei stafete.Se mai poate combina si cu alte elemente de joc.

Jocuri cu cutii

„Intră și iese dintr-o cutie” Deschidem ambele părți ale unei cutii mai mari pentru a realiza un tunel pe care să-l parcurga copii. Accentul se pune pe viteza cu care reusesc sa parcurga tunelul.

„Casuta din poveste” Facem dintr-o cutie o casă cu ușă pentru intrare . Din mai multe cutii asamblate intre ele se poate obtine o casa mai incapatoare sau chiar un castel.Peretii pot fi decorati de exemplu cu amprenta palmutelor copiilor. Se pot reda povestile „Cei 3 purcelusi”, „Hansel si gretel” etc.

„Micii ecologisti” Aruncam diferite obiecte într-o cutie , se pot aduna chiar si deseurile din curtea gradinitei.

„ Sărim peste câteva cutii mai mici „ Acest joc poate fi parte integranta a unei stafete . Tot asa se poate alerga in jurul unor cutii.

Jocuri de-a v-ați ascunselea

„De-a v-ati ascunselea” Ne ascundem după ușă, sub masă, în pat, etc. Se numara dupa care se porneste in cautarea celui ascuns spunand „Cine nu e gata ,il iau cu lopata”.

„Cald- rece” Ascundem obiecte sub pernă, într-o cutie, după perdea, pe dulap, etc.si ii încurajam să le descopere, conducandu-i pe copii prin cuvintele „”cald”, „rece”, „fierbinte”, „gheata”etc.

Jocuri de mișcare

„Exercitii de inviorare” Faceți împreună in fiecare dimineata, se poate si pe muzica. Se pot combina diferite exercitii fizice inlantuite.

“Pe locuri, fiți gata… Start !” și parcurgeți trasee scurte. Pe măsură ce capătă încredere și se descurcă mai bine putem mări distanța.Jocul e recomandat sa se desfasoare in aer liber.

3.JOCURI CREATE DE COPII PRIN INTERMEDIUL

ACTIVITATILOR IN AER LIBER

„Gradinarii iscusiti” Copiilor le va face plăcere să măture frunze sau să duca obiecte la cos, să planteze semințe și flori să ude grădina .Prin acest joc se pot urmari obiective ecologice .

„Postasul”să pună plicuri în cutia poștală sau sa gaseasca scrisori, sunt tot asa jocuri ce se pot desfasura in curtea gradinitei. Rolurile de expeditor, destinatar, postas se pot schimba. Postasul se poate costuma adecvat :gentuta, chipiu etc.

4. JOCURI CREATE DE COPII PRIN UTILIZAREA

EXPERIENTEI ZILNICE

„Spălatul hainelor”-Ceea ce adultul considera a fi muncă, pentru copil este o joacă. Încercam întotdeauna sa ii implicam pe copii în rutina zilnică, imitand actiuni din rutina zilnica. Copilul va câștiga o experiență foarte valoroasă.Copii imita actiuni precum: pot strânge hainele murdare, pot strânge cearceaful de pe pat, pot imita umplerea mașinii de spălat sau golirea ei ,pot pune rufele uscate într-un coș când le strângeți de pe sârmă ,pot sorta hainele și le pot pune în dulap .

„Gătitul” Copii imita actiuni precum: pot pune bucățele tocate mărunt de cârnați, porumb sau ananas pe blatul de pizza ,pot spăla cartofii, pot decoji pere ,pot desface frunzele de la o varză , pot decoji ouă fierte tare ,pot rade brânză, pot face salată de fruncte sau sandwich-uri , pot spala vasele murdare.

„La cumpărături” merg la cumpărături la magazinul din cartier , cumpara obiecte,

pot despacheta acasă conținutul sacoșii si aranjeaza cumpărăturilor.

De asemenea, pot sa faca o listă de cumpărături cu desene sau tabele cu câteva obiecte ce trebuie cumpărate din magazin.

5.JOCURI CREATE DE COPII BAZATE PE EXERSAREA SI

CONSOLIDAREA LIMBAJULUI

„Jurnalul meu” Dacă vom încerca să ținem un jurnal al grupei, în care să notam toate experiențele zilnice ale grupei, acest lucru ne va fi de folos pentru a consolida limbajul pe care îl utilizam cu grupa de copii. Desenam imaginea unui lucru care le place să-l faca împreună în fiecare zi și notam o scurtă propoziție dedesub. Copiii au nevoie doar de o schiță. Acest jurnal ne va fi de folos când vom vorbi cu copiii despre trecut.

„Albumul foto” Copiii cu dificultăți în dezvoltarea vorbirii și limbajului pot întâmpina greutăți când încearcă să înțeleagă unde merg în momentul în care se urcă într-o mașină sau de ce se îmbracă atunci când ies afară. Un album de fotografii poate ușura comunicarea cu copii. Albumul poate include oameni și locuri importante pe care le vizitam de obicei :

-o fotografie cu toți membrii familiei, inclusiv bunici, mătuși, unchi ;

-fotografii ale persoanelor care sunt importante în existența copilului : educatoarea, prietenii;

Arătam copilului fotografia locului unde vom merge în vizită înainte de a pleca de la gradinita. Acest lucru îi va ajuta să anticipeze ceea ce va întâmpla ,înainte ca ei să înțeleagă semnele sau cuvintele.

„Jocul perechilor”Asociem obiectele cu imagini. Privim împreună o carte ilustrată și găsim obiectele din jur care se potrivesc cu imaginile cărții. Sau, potrivim o serie de obiecte cu o serie de jetoane ilustrate, denumind obiectele.

„Petreceri cu ceai” Pentru astfel de petreceri sunt folositoare seturile de cești din plastic.

Lipim imagini cu mâncare pe farfurii de carton, dar putem avea si o petrecere cu mâncare adevărată.

Permitem copiilor să servească mâncarea reală. Putem organiza un picnic împreună cu ursulețul de pluș .

„Jocuri cu păpușa” Folosim păpuși sau ursuleți de pluș pentru a pretinde că îi îmbacam, spălam și hrănim, le spălam hăinuțele și le întindem la uscat , le plimbam cu un cărucior ,le facem patul într-o cutie de carton , dam de mâncare păpușilor, periem părul păpușilor, le îmbrăcam, apoi le dezbrăcam, le facem baie etc.

„Casa păpușilor și mobila” Potrivim piese de mobilă de jucărie cu cele reale din grupa sau

potrivim păpușile cu imagini sau fotografii ale copiilor .Putem sa decupam cu copiii diferite mobile dintr-un catalog și le lipim într-un jurnal .Casa se poate face din patru cutii vechi de pantofi. Apoi sortam mobila de jucărie pentru diferite camere ale casei.

Culcam păpușile, le trezim, le învățam să spună "Noapte bună !" și "Bună dimineața !”

„Povestea mea preferata” Copiii se pot îmbrăca la fel ca personajele unor povești sau cântece foarte cunoscute și chiar interpreta personajele ca atare.

„Mersul cu autobuzul ,cu trenul” Isi confectioneaza bilete de autobuz sau de tren prin rupere sau decupare. Se familiarizeaza cu o multime de termeni noi ex.bilet, gara, pasager, geamantan, conductor etc.

„Trenuletul nostru” Scaunele pot fi aliniate unul în spatele altuia și astfel se transformă în trenulețe. Biletele sau stegulețele pot fi făcute din bucățele de hârtie. Copiii pot lua o gustare sau pot bea ceva răcoritor la "restaurantul" trenului. Folosind scaune, mese, perne și pături putem construi case, vizuine, autobuze, căruțe sau cabinele unei bărci.

Cutiile se pot de asemenea transforma în case, bărci, trenuri, mașini, rachete sau orice altceva în funcție de necesități și de ceea ce își dorește copilul să reprezinte.

„De-a magazinul” O măsuță sau o cutie întoarsă se poate transforma foarte repede într-o foarte bună tejghea. Facem o tăbliță pe care să scriem ÎNCHIS / DESCHIS și interpretam pe rând rolul clientului și al vânzătorului.Putem folosi pentru cumpărături bucăți de carton decupate.

Similar copiii se pot juca pretinzând că sunt la spital, la frizerie sau la cafenea.

„Animalele noastre preferate” Construim imagini ale unor animale din figurine Lego.

Facem din figurine colorate "pretinse" peșteri, stânci sau râuri. Putem plimba animalele într-un tren de jucărie, sau le punem într-o barcă care plutește pe apă.

Pretindem că dam de mâncare animalelor (încercam să asociam mâncarea specifică fiecărui animal).

Facem cangurul să sară, pinguinii să se legene, maimuțele să se cațere, focile să înoate.

Sortam animalele în grupe, asociam animalele cu imaginile corespunzătoare, desenam diferite animale.

„La ferma” Potrivim animalele cu jetoanele care le reprezintă. Sortam animalele pe familii si

invățam sunetele pe care le fac animalele, ca de ex. : muuu !, ham-ham !

Ascundem animalele prin grupa sau în palmă. Plimbam animalele cu un tractor sau cu o remorcă.

Rațele și găinile : folosim o cutiuță sau un coș pentru a improviza un cuib și sepune câteva pretinse ouă (putem folosi câteva piese de Lego sau câteva ouă mici de ciocolată). Cântam un cântec despre rățuște.

Caii : construim grajduri, pajiști și garduri din piese Lego sau cuburi. Unu singur făcut din acestea este suficient. Sărim cu calul peste un gard sau plimbam ursulețul cu calul. Cântam "Căluțule, căluțule nu te opri !".

Porcii : o cutie goală de chibrituri poate fi troaca din care mănâncă porcul. Construim o cocină din cuburi sau dintr-o cutie mai veche. Spălam porcul și il trimitem la culcare. Spunem versurile : "Acest porcușor a mers la piață…".

Vacile : punem o vacă de jucărie să pască iarbă. Pretindem că vițelușul s-a rătăcit. Cântam "Hei, păcăliciule !" și pretindem că facem vaca să sară peste lună.

Oaia : inventam o poveste despre o oaie care reușește să scape printr-o gaură a gardului și se întâlnește cu celelalte animale. Cântam " Bee, bee, oaia neagră !".

Facem animalele să vorbească între ele. De exemplu : "Salut ! / La revedere !" sau "Salut ! / Cum te cheamă ?".

„Gaseste-mi perechea” Pentru aceasta avem nevoie de o colecție de obiecte familiare incluzând două obiecte identice pentru fiecare element al colecției (de ex. două cești). Observam dacă copilul este capabil să găsească cele două obiecte identice și să le potrivească. Dacă poate face acest lucru putem încerca să potrivescă obiectele reale cu cele de jucărie. (de exemplu o ceașcă reală cu una de jucărie.)

6. JOCURI CREATE DE COPII BAZATE PE AJUTORUL RECIPROC( COLABORARE)

„Turnul prieteniei” Construim împreună un turn din piese Lego sau cuburi. Copiii invata sa fie toleranti si sa lucreze impreuna.

„Margele pentru papusa” Înșiram mărgele pentru a realiza un colier ; unul poate alege mărgelele în timp ce celălalt le înșiră pe ață.

„De-a petrecerea” Pretindem că facem prăjituri din cocă sau plastilină pentru o petrecere și le coacem la cuptor. Un copil întinde coca, altul o pune în forme și apoi la cuptor. Alt copil poate aranja masa pentru petrecere.

„Umple sticla” Jucați-vă cu apă și nisip : un copil poate ține o pâlnie deasupra unei sticle, în timp ce altul toarnă nisip sau apă în ea. Acest joc poate lua si forma unui concurs, cei doi copii fiind membri unei echipe. Echipa care umple mai repede sticla va castiga.Tot asa un copil poate ține o găleată, în timp ce alt copil sortează diferite cuburi sau jucării și le pune în ea

.

„Casuta noastra” Copiii se pot ajuta unul pe altul pentru a face diferite modele sau desene mai mari ,pot picta împreună o cutie mai mare, fac desene cu amprente pe o hârtie mai mare folosindu-ne de un cartof sau de degete, acopera o cutie cu bucăți de hârtie colorată lipite pe ea, coloreaza un desen de dimensiuni mari, fac impreuna un puzzle . „Jocul cu bile” Fixam bine cu scoci o rolă de carton (de la una din foliile pe care le utilizam în bucătărie) de o masă. Unul dintre copii poate rula bilele prin tubul de carton, în timp ce alt copil va prinde bilele care ies din tub într-un vas.

7. JOCURI DIDACTICE PENTRU GRUPA MICA

TRENUL SI VANTUL

Scopul:insusirea corecta a pronuntarii suieratoarelor s si j, dezvoltarea auzului fonematic ,diferentierea acestor sunete de siflantele s si z.

Sarcina didactica: pronuntarea corecta a consoanelor s si j.

Regulile jocului: la semnalul educatoarei ,un grup de copii executa deplasarea pe un traseu , imitand trenul. La alt semnal , un alt grup ajunge trenul ,reproducand vantul.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Educatoarea va amenaja inainte de inceperea jocului un cadru care sa sugereze calea ferata. Grupa de copii va fi impartita in doua. Educatoarea conduce jocul indicand deplasarea trenului s,s,s,( actiune insotita de miscarea bratelor).A doua grupa de copii, asteapta semnalul pentru a depasi trenul, alergand cu o viteza mai mare, in timp ce pronunta j,j,j.(bratele lateral).

Jocul continua schimbandu-se rolurile.

In partea a doua a jocului, actiunea se complica prin prezenta a patru grupe: albinitele( z,z,z), sarpele(s,s,s) ,trenul(s,s,s), vantul(j,j,j).

Nu se va scapa din vedere faptul ca, daca consoanele s-z necesita articularea prinplasarea limbii in spatele incisivilor inferiori si colturile gurii bine trase in parti ,in articularea consoanelor s-j dimpotriva, varful limbii este inspre palat si gura rotunjita. Se pot da asemenea indicatii directe, in cazurile in care unii copii au dificultati mari de pronuntare.

Indrumarile au un caracter general si se restrang numai la actiunea jocului.

Nu se fac observatii directe unui copil in vorbirea curenta spontana.

LA CINE S-A OPRIT JUCARIA

Scopul:cunoasterea numelor si prenumelor copiilor din grupa; educarea sentimentelor de atasament fata de copiii din grupa.

Sarcina didactica: sa recunoasca si sa denumeasca membrii grupei din care fac parte.

Regulile jocului:jucaria trebuie sa treaca din mana in mana fara sa fie retinuta de catre copii.

La semnalul educatoarei „STOP” (sau alt semnal auditiv) jucaria se opreste la copilul la care se afla in acel moment.Vecinii copilului la care se afla jucaria (sau alti copii numiti de educatoare) trebuie sa spuna grupei numele si prenumele copilului la care se afla jucaria.

Material didactic: o jucarie cunoscuta de copii (usor de manevrat-animal ,jucarie, minge) ,un saculet umplut cu nisip, o rotita, etc.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Dupa ce copii s-au asezat in cerc, de preferat in picioare, educatoarea va transmite jucaria unui copil stimulandu-l sa o dea repede vecinului si va interveni la momentul potrivit cu semnalul de oprire.

Va antrena mai multi copii la pronuntarea numelui si prenumelui celui la care se afla jucaria.

VARIANTA a II- a

Educatoarea arunca de la distanta mica o minge sau un saculet unui copil, apoi intreaba grupa: Cine a primit mingea( saculetul) ?Ea poate rostogoli pe dusumea mingea, o rotita, un cerc spre un copil. Raspunde unul din copii, mentionand intr-o propozitie completa numele si prenumele colegului la care se afla mingea.

CINE ESTE SI CE FACE?

Scopul: activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc unele fiinte cunoscute de copii si actiunile caracteristice lor; perfectionarea pronuntarii clare a cuvintelor si a exprimarii in propozitii scurte, corect formulate din punct de vedere al acordului dintre subiect si predicat; dezvoltarea capacitatii de a-si inhiba unele miscari.

Sarcina didactica: denumirea corecta a fiintelor si a actiunilor specifice acestora.

Regulile jocului: copiii deschid si inchid ochii la semnalul educatoarei.La intrebarea :Cine este si ce face? Copiii raspund pe rand denumind animalul si precizand de fiecare data alta actiune posibila.

Material didactic :siluete sau jetoane reprezentand animale, flanelograf sau tabla magnetica si imagini corespunzatoare.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Mobilierul va fi asezat in forma de careu deschis.

In timp ce copiii stau cu capul aplecat pe masa, educatoarea afiseaza silueta unui animal. La semnal copiii privesc ce s-a afisat la flanelograf sau la tabla. Raspunsul copilului intrebat va cuprinde atat denumirea animalului cat si a unei actiuni pe care acesta o poate efectua, de exemplu:

Cainele: 1 latra

2 musca

3 roade oase

4 fuge

5 pazeste casa

pisica: 1 miaua

2 prinde soareci

3 zgarie

4 mananca (linge laptele)

vrabiuta: 1 .ciripeste

2 sare

3 zboara

4 ciuguleste

Pentru stimularea copiilor sa gaseasca un numar cat mai variat de actiuni (sa utilizeze cat mai multe verbe) ,educatoarea le poate sugera actiunea prin miscari imitative sau crearea de situatii-problema: Cainelui ii este foame- ce face? ,Vrabiuta s-a speriat-ce face? Sau Ce poate face? Etc.

VARIANTA a II -a

1Acelasi joc se poate realiza utilizand cadrul teatrului de papusi si animalele din

trusele existente. Personajul teatrului de papusi apare pe scena si emite onomatopeea

ce-i este caracteristica impreuna cu unele miscari. Copiii

numiti de educatoare sau conducatorul jocului raspund la intrebarea :Ce este si ce

face?

2Pe ecranul unui televizor se prezinta treptat imaginea unui animal executand o

actiune specifica lui. Copii numiti raspund la intrebarea de mai sus ,folosind corect

verbele la timpul prezent.

Pentru complicarea jocului se pot prezenta imagini reprezentand mai multe animale

executand aceeasi actiune. De aceasta data intrebarea se modifica: Cine sunt si ce fac?

8. JOCURI DIDACTICE PENTRU GRUPA MIJLOCIE

„UNDE S-A OPRIT ROATA?”

Scopul: fixarea deprinderii de a formula propozitii in care sa fie utilizat corect singularul si pluralul; stimularea spiritului de observatie

Sarcina diodactica: diferentierea si enuntarea corecta a substantivelor la singular si la plural, construind corect propozitia.

Regulile jocului: copiii trebuie sa recunoasca imaginea la care s-a oprit roata si sa indice corect daca este a unui obiect sau a mai multor obiecte.

Material didactic: un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte in grup sau intr-un singur exemplar. Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lipsa. Prin invartirea acestuia, se descopera pe rand cate o singura imagine.

Jetoane cu imagini de obiecte asemanatoare celor de pe disc.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Copiii vor fi asezati pe scaunelele dispuse in semicerc. In timpul jocului se va acorda atentie formularii corecte de catre copii a propozitiilor: „Roata s-a oprit la mar.’’ (la scaun- la scaune, la papusa- la papusi, la masa- la mese, la pisica- la pisici, la cub- la cuburi, la minge- la mingi, la floare- la flori etc.).

In functie de nivelul de dezvoltare a grupei se poate cere copiilor sa insoteasca substantivele de adjectivul care arata culoarea obiectului din imagine, de exemplu”Roata s-a oprit la creionul albastru (la mingea rosie, la cubul galben, la floarea alba la florile albe)”.

Copiii numiti vor alege de pe masa un jeton reprezentand un obiect sau mai multe obiecte dupa cum indica imaginea de pe disc.

Jocul se poate complica. Copiii vor fi pusi in situatia de a alege imaginea opusa celei de pe disc. De exemplu, mai multe mere si sa formuleze o fraza in care sa fie incluse atat forma singularului cat si cea a pluralului.

VARIANTA a II- a

In loc de disc se poate utiliza o roata ,o rotita de la o jucarie.Obiectele vor fi dispuse in semicerc pe covor in numar diferit. Copiii se vor aseza in fata obiectelor tot in semicerc pe covor, la o anumita distanta intre ele. Educatoarea rostogoleste roata spre un obiect sau spre un grup de obiecte. Copiii urmaresc unde se opreste si cel numit raspunde la intrebare, utilizand forma singularului sau a pluralului, dupa caz.

„POSTASUL”

Scopul: activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii si unelte; precizarea reprezentarilor copiilor in legatura cu munca oamenilor; formarea deprinderii de a construi corect fraze in a caror componenta intra subordonate cauzale.

Sarcina didactica: recunoasterea si denumirea lucratorului care foloseste anumite unelte, sau face anumite produse.

Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la postas, trebuie sa spuna de cine a fost trimisa, orientandu-se dupa imaginile uneltelor sau a produsului din ilustrata. Grupa de copii mimeaza o actiune specifica lucratorului de la care a primit scrisoarea.

Material didactic: 10-12 imagini reprezentand unelte folosite in activitatea adultilor. Pentru gradinar: stropitoare, grebla; pentru bucatar: masina de tocat, tel cu castron; pentru medic: stetoscop, seringa; pentru croitor: masina de cusut , foarfece ,ac cu ata, degetar; pentru tamplar: ciocan ,cleste, ferastrau, imagini ale unor produse: cozonac , haine, mobilier, zarzavat, fructe.

Pentru postas: sapca, geanta cu plicuri.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

In organizarea jocului se va urmari crearea atmosferei prin anuntarea si sosirea postasului.

La inceput educatoarea va utiliza un exemplu cu ajutorul caruia va explica si demonstra. Astfel la intrebarea: „De la cine ai primit scrisoarea? Copilul poate raspunde: „Eu am primit scrisoarea de la croitor, deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase” , sau:”Eu am primit o scrisoare de la bucatar, deoarece pe ea este desenat un cozonac pe care-l pregateste bucatarul”.

Pana cand copiii pot formula fraze atat de lungi, se pot folosi doua sau chiar trei intrebari consecutive. De exemplu: „De la cine ai primit scrisoarea?” copilul raspunde: „De la croitor”. Urmeaza cea de a doua intrebare: „De unde stii?”. Copilul raspunde: „Fiindca pe ea este desenat un mosor cu ata”. A treia intrebare va fi: „Ce face croitorul cu ata?”. Copilul precizeaza” „Croitorul cu ata coase”.

La grupele cu nivel mai dezvoltat se va putea solicita descrierea uneltei sau a produsului de catre un alt copil. Dupa „lectura” scrisorii, grupa va mima daca se poate, o actiune specifica profesiunii respective. Propunerea actiunii o face la inceputul jocului educatoarea, apoi o pot sugera copiii. In cursul jocului, se va avea grija ca rolul postasului sa fie interpretat pe rand de mai multi copii.

VARIANTA a II- a

Postasul imparte cate o scrisoare. Copilul care a primit-o executa o actiune caracteristica lucratorului (meseriasului) reprezentat in ea si intreaba grupa: „De la cine am primit scrisoarea?”.Copilul care ghiceste mai repede despre ce meserias e vorba, intreaba adresandu-se intregii grupe: „Cu ce lucreaza…?”. Cel care raspunde corect va adresa la randul lui unui alt copil intrebarea: „Ce lucreaza…?”. In cazul in care acesta nu raspunde prompt, este solicitat un alt copil ,urmarind prin aceasta asigurarea dinamismului necesar jocului.

„JOCUL PERECHILOR”

Scopul: dezvoltarea capacitatii de a sesiza asemanarile intre doua imagini simple si de a forma perechi din imaginile identice; consolidarea cunostintelor despre pozitia obiectelor in spatiu; dezvoltarea spiritului de observatie.

Sarcina didactica: gruparea imaginilor identice din punct de vedere al elementelor si al relatiilor lor spatiale.

Regulile jocului: copilul care a gasit cel mai repede jetonul cu imaginea identica cu cea a educatoarei, o va aseza la panoul indicat.Ceilalti copii care au aceleasi imagini trebuie sa alcatuiasca perechi din ele.

Material didactic: pentru fiecare copil un plic cu 3-4 jetoane reprezentand o casa, o pasare sau un copac, dispuse in mod diferit unele fata de altele, sau cu un element lipsa.De pilda:

-casa ,copacul alaturi, pasarea pe o creanga a copacului

-casa, pasarea pe acoperis, copacul

-casa, pasarea pe acoperis

-casa, copacul, pasarea intre cele doua elemente ale scenei

-casa ,copacul,pasarea zburand

-casa ,copacul, pasarea ciugulind langa copac

-casa, copacul

Un set cu aceleasi imagini, format mare, pentru educatoare.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Copiii vor sta cate 4-6 la masa. Materialul va fi distribuit dinainte.

Reusita jocului este conditionata de o buna intuire a materialului primit de copii. Educatoarea va sublinia cu ajutorul copiilor deosebirile dintre imaginile primite. Va acorda de asemenea atentie felului in care copiii isi aseaza jetoanele in fata lor astfel incat sa poata actiona cat mai repede. Este de preferat sa fie dispuse pe verticala,unul sub altul.

Partea principala a jocului o constituie alcatuirea de perechi din jetoanele copiilor de pe masa- punandu-le la dispozitie eventual doua lotouri cu doua coloane verticale si 5-6 spatii pe orizontale plasate in mijlocul mesei. La fiecare repetare a jocului se amesteca si se reimpart jetoanele copiilor.

In incheierea jocului se poate organiza intrecerea intre mese. Copiii trebuie sa aranjeze cartonasele identice in ordinea pe care o doresc, dar in timp cat mai scurt. Sunt castigatori copiii care au terminat primii asezarea tuturor cartonaselor identice.

VARIANTA a II- a

Copiii vor sta cate 4 sau 6 la o masa ,dupa cum permite spatiul si mobilierul grupei. La fiecare masa vor fi repartizate 2 randuri de jetoane ,in asa fel incat un copil sa nu aiba doua exemplare de acelasi fel, dar sa existe cel putin doua imagini de acelasi fel la copii diferiti, la aceeasi masa. Educatoarea (conducatorul jocului) ridica pe rand cate unul din jetoane si cere „Formati perechea”. Copiii care au jetoanele respective formeaza o pereche pe masa lor. Se noteaza echipa care a terminat mai repede de asezat jetoanele. Se face la sfarsitul jocului bilantul intrecerii. Este castigatoare echipa care a avut cele mai multe puncte.

9.JOCURI DIDACTICE PENTRU GRUPA MARE

„CE E BINE, CE E RAU ?”

Scopul:insusirea pronuntarii corecte a cuvintelor; educarea spiritului de observatie (in sesizarea greselilor de pronuntare a unor sunete din componenta cuvintelor); exersarea auzului fonematic; activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la denumirea unor fructe, legume, alimente si a unor insusiri ale acestora

Sarcina didactica: gasirea greselilor in pronuntarea unor cuvinte si enuntarea lor in forma corecta.

Regulile jocului: copiii aplauda atunci cand Aschiuta (sau alt personaj) pronunta corect cuvintele si il corecteaza atunci cand acesta greseste.Se pronunta un cuvant gresit, iar cel care a primit mingea (sau a fost atins pe umar), raspunde pronuntand cuvantul corect.

Materialul didactic: Aschiuta (alt personaj de la teatrul de papusi sau un bebelus).

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Copiii stau pe scaunele in semicerc. Jocul poate incepe cu prezentarea lui Aschiuta sau a unui alt personaj de la teatrul de papusi sau a unui bebelus. Actiunea de corectare a greselilor va fi motivata prin necesitatea de a-l invata pe Aschiuta sau pe un bebelus sa pronunte cuvintele corect.

In desfasurarea jocului educatoarea va acorda atentie la inceput alegerii unor cuvinte mai cunoscute de copii, apoi altele cu un grad de dificultate mai mare in pronuntare.Se vor face greseli de omisiune a unor sunete- de pilda:

Pane-paine

Ahar- zahar

Macaoane-macaroane

Cheion-creion

Gaben-galben

Abastru-albastru

De inlocuiri de sunete, de pilda:

Mala-mama

Pala-para

Cata-casa

Coln-corn

Osu-rosu

Lata-rata

In cursul jocului sarcina se poate complica pe doua cai:

1-prin gasirea unor cuvinte cu un grad de dificultate mai mare in pronuntare: portocala, portocaliu, zarzavat, patrunjel, castravete, friptura etc.

2-prin prezentarea unor propozitii simple formate din mai multe cuvinte pronuntate gresit.

3-prin prezentarea unor propozitii cu dezacorduri sau alte greseli de ordin gramatical.

Se va exersa distingerea dupa auz a articularii gresite si corecte si cu alte ocazii. Avand in vedere ca sigmatismul interdental reprezinta cea mai frecventa articulare incorecta a consoanelor (s, z, j, ce, ci, je ,ji), educatoarea va pronunta cuvinte care incep cu unul din sunetele amintite in mod corect si apoi incorect. De exemplu, va pronunta cuvantul sapa (cu varful limbii iesit ca sa se auda un sasait) si apoi imediat corect. Se exerseaza si alte cuvinte ca de exemplu: sita, sasaie, sare, sac, ziua, ziar zarzare, masina, joc, cine etc.

„RASPUNDE REPEDE SI BINE”

Scopul: precizarea si activizarea vocabularului privind unele cuvinte (adjective, substantive) cu sens contrar; perfectionarea formularii corecte si cu sens a propozitiilor; obisnuirea copiilor de a-si adresa unii altora intrebari si de a raspunde prompt, de a se consulta in grup in vederea formularii intrebarilor sau a raspunsurilor, de a-si alege reprezentantul in dialogul dintre grupuri.

Sarcina didactica: gasirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propozitii cu acestea.

Regulile jocului: fiecare echipa are dreptul sa spuna, pe rand, doua-trei cuvinte la care cealalta echipa trebuie sa-i gaseasca antonimul.Echipele n-au voie sa repete un cuvant care s-a mai spus.

Fiecare echipa trebuie sa respecte timpul dat pentru consultare: la sunetul clopotelului sa puna intrebarea s-au sa dea raspunsul.Echipa care nu se incadreaza in timp s-au nu raspunde corect pierde un punct sau un stegulet din cele care i-au fost repartizate la inceput.

Castiga echpa care a reusit sa pastreze cele mai multe din steguletele primite.

Material didactic: un clopotel sau alt instrument cu care se poate da un semnal auditiv, stegulete( cate douazeci la fiecare echipa) asezate intr-un vas sau pe un suport.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

La inceputul jocului copiii vor fi impartiti in doua echipe, cu un numar egal de membri.Alegerea unui conducator nu este o cerinta obligatorie ci ramane la latitudinea educatoarei, in functie de nivelul dezvoltarii copiilor.

Se va insista pe baza unui exemplu sau doua asupra insusirii tehnicii de a adresa o intrebare de catre un grup prin reprezentantul sau si asupra tehnicii de a se consulta in formularea intrebarii si in alegerea reprezentantului.Se va urmarii respectarea regulii de a nu enunta de mai multe ori aceleasi cuvant si nici ca aceiasi copii sa fie mereu reprezentantii echipei (la intrebari si raspunsuri).Se va stimula spiritul de creativitate a copiilor in gasirea unor antonime cat mai variate pornind de la aspecte concrete:

– dimensiuni,

– asperitate

intensitate

rapiditate

duritate

temperatura

greutate

culori-ajungand pana la insusiri morale:

harnic-lenes

bun-rau

corect-incorect

ascultator-neascultator

vesel-trist

curajos-fricos.

Unul din copii sau educatoarea va avea grija ca la fiecare greseala sa indeparteze un stegulet din colectia echipei respective.Aceeasi sanctiune va fi aplicata atunci cand copiii nu reusesc sa se incadreze in timp si pierd randul la adresarea unei intrebari.Educatoarea va participa alternativ la o echipa sau la alta in prima parte a jocului pentru a-i organiza in consultarea reciproca si la alegerea reprezentantului.In partea a doua a jocului va acorda independenta cat mai mare copiilor in rezolvarea sarcinilor jocului.

In incheiere, se va stabili echipa castigatoare, care va avea latitudinea sa ofere echipei necastigatoare un dar de consolare (cantec, executarea unui dans etc.).Acest procedeu va fi folosit pentru a atenua astfel spiritul de concurenta pe care uneori intrecerea il imbraca intr-o forma nedorita.

VARIANTA a II -a

Se utilizeaza la inceputul jocului imagini asezate la tabloul electric sau pe tabla. Imaginile pot contine elemente care sa sugereze antonimul: – creion scurt-creion lung

panglica lata- panglica ingusta

cos plin-cos gol

orasul noaptea- orasul ziua

copil ordonat-copil dezordonat

copil vesel- copil trist

copil imbracat- copil dezbraca

In lipsa tabloului electric un set de imagini va fi asezat la masa educatoarei, iar perechile acestora vor fi distribuite copiilor. In cazul in care se lucreaza la tabloul electric educatoarea indica o imagine, copilul o denumeste si pune borna la imaginea care reprezinta aspectul sau insusirea contrarie celei aratate de educatoare.

Dupa aprinderea becului ( confirmarea corectitudinii asociatiei facute) copilul pronunta antonima. In complicarea jocului se va cere formularea de propozitii cu antonimele respective.Astfel la enuntarea cuvantului” lenes”, copiii sa formuleze o propozitie in care sa fie inclus cuvantul „harnic”.

In incheierea jocului, educatoarea poate introduce elemente cu caracter aplicativ realizate prin intermediul miscarii:

-educatoarea misca bratele in sus-copiii misca bratele in jos,

-educatoarea se intoarce la dreapta-copiii se intorc la stanga

-educatoarea merge inainte-copiii merg inapoi

-pune un obiect in fata-pun un obiect la spate.

„GHICESTE LA CE M-AM GANDIT”

Scopul:dezvoltarea capacitatii de a se exprima sintetic in cadrul unei ghicitori alcatuite dupa anumite criterii date; valorificarea cunostintelor dobandite de copii cu privire la unelte, materiale si produse corespunzatoare unor profesiuni; educarea spiritului de colaborare, a stapanirii de sine si a cinstei in respectarea regulilor.

Sarcina didactica: alcatuirea unei ghicitori prin unificarea tuturor sugestiilor date de un grup de copii.

Regulile jocului: copiii vor face ghicitori numai despre obiecte sau unelte.

Ghicitoarea trebuie sa se refere la partile componente, forma si materialul din care sunt facute obiectele si uneltele.

Copilul sau copiii care trebuie sa ghiceasca vor sta in afara grupei in timpul cat se alcatuieste ghicitoarea si vor reveni numai la chemarea educatoarei. Ghicirea se va face pe baza descrierii. Daca cei intrebati nu reusesc sa ghiceasca au voie sa puna grupei intrebarea :”La ce foloseste?”.

Material didactic: imagini reprezentand obiectele despre care ar urma sa se alcatuiasca ghicitoarea ca: grebla, cazma, stropitoare, centimetru, foarfece, masina de cusut, degetar, ac cu ata, ciocan , ferastrau, rindea etc.Ele se vor folosi numai in cazul unei grupe de copii cu greutati in elaborarea ghicitorilor fara ajutorul unui suport intuitiv.

INDICATII pentru organizarea si desfasurarea jocului

Copiii vor fi asezati pe scaunele in semicerc.

In prima parte a jocului educatoarea va participa impreuna cu copiii la compunerea ghicitorilor. Ii va stimula sa-si spuna fiecare parerile cu privire la unealta pusa in discutie. Apoi va sugera copiilor sa valorifice cele discutate elaborand ghicitoarea. Totodata, se va stabili in comun care din copii va expune ghicitoarea pentru cel care a fost izolat temporar.

Dupa ce se insuseste tehnica alcatuirii in comun a ghicitorii, copiii sunt impartiti in 2-3 echipe si alcatuiesc in mod independent ghicitori despre obiecte sau unelte care n-au mai fost discutate in cursul jocului.In aceasta situatie, vor fi trimisi in afara grupei tot atatia copii cate echipe au fost stabilite( daca sunt 3 echipe- cate un copil din fiecare echipa).Educatoarea va urmari toate echipele, va acorda insa ajutor numai atunci cand copiii nu reusesc sa se descurce in grup.

Va aprecia in final echipa care a creat cele mai frumoase ghicitori si care a colaborat in cele mai bune conditii.Pentru o mai buna coordonare, fiecare echipa poate sa-si aleaga un conducator.

Aceasta structura de joc poate fi aplicata si in alte cazuri in care se solicita compunerea de ghicitori.

CONCLUZII

In vederea infaftuirii obiectivelor sale majore, gradinita, ca factor activ al progresului social, trebuie sa utilizeze cele mai eficiente cai si mijloace care sa asigure, inca din primele grupe, o tematica pregatitoare si o dezvoltare multilaterala a personalitatii copiilor.

Jocurile didactice, organizate in lumina cerintelor psihologiei invatarii, reprezinta un mijloc activ si eficace de instruire si de educare a copiilor.

Literatura psihopedagogica dispune de numeroase lucrari consacrate acestei activitati cu aparenta de divertisment, dar apta in fond sa raspunda unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ.

Relevand legatura dintre joc si munca copilului, J. Piaget a pus in evidenta aportul jocului la dezvoltarea intelectuala.

„ Jocul-sustine J. Piaget- esta o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activitati alimentatia necesara si transformand realul in functie de multiplele trebuinte ale eului. Iata de ce ,toate metodele active de educare a copiilor mici cer sa li se furnizeze acestora un material corespunzator, pentru ca, jucandu-se, ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale, care, fara acesta, raman exterioare inteligentei copilului.”

Alte lucrari subliniaza contributia jocului didactic la stimularea si dezvoltarea capacitacilor cognitive, indeosebi a creativitatii gandirii, la educarea insusirilor personalitatii si la infaptuirea obiectivelor de cunoastere ale procesului de predare-invatare.

Utilizand jocul didactic in procesul de predare-invatare, activitatea didactica imbina ineditul si utilul cu placutul, devine mai interesanta si mai atractiva. Prin jocul didactic ,copilul isi aranjeaza intreg potentialul psihic, isi cultiva initiativa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de cooperare, de echipa etc.

Subliniind valoarea cognitiva a jocului didactic, I. Cerghit releva ca prin el”… copilul imagineaza, re-joaca o lume reala in scopul de a cunoaste ,mai bine, de a-si largi orizontul de cunoastere, de a-si forma anumite deprinderi.”

Jocul didactic se poate organiza cu succes la toate activitatile in orice moment al activitatii, intr-o anumita etapa, sau intreaga activitate se poate desfasura pe baza lui, urmarindu-se fie dobandirea noilor cunostinte, priceperi si deprinderi, fie verificarea si aprecierea nivelului de pregatire ale copiilor.

J. S. Bruner referindu –se la insusirea constienta a fenomenelor de limba, -ca de altfel a oricarui alt domeniu de cunoastere – ,sublinieaza necesitatea asigurarii reprezentarii iconice, „ printr-un ansamblu de imagini concentrate sau grafice care tin locul unei notiuni, fara s-o defineasca, pe de-a intregul” si care sa fie urmata de rteprezentarea simbolica, guvernate cu anumite reguli, in care copilul este pus sa opereze cu imagini grafice ,respectand anumite reguli inca neconstientizate, deoarece „ Jocul seamana cu modelul matematic, fiind o reprezentare artificiala, dar puternica a realitatii.

In activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupa evident, locul preferat. Dar jucandu-se, el isi satisface nevoia de activitate, de a actiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune in diferite roluri si situatii care il apropie de realitatile inconjuratoare.

Jocul dezvolta functiile latente, fiinta cea mai inzestrata fiind aceea, care se joaca mai mult, astfel ca in copilarie, jocul duce la antrenarea functiilor fiziologice, cat si a celor psihice.

Istoria jocului infantil este istoria personalitatii care se dezvolta si a vointei care se formeaza treptat.

Cunoscand locul pe care il ocupa jocul in viata copilului, realizam eficienta folosirii lui in procesul instructiv- educativ si importanta deosebita in cresterea actiunii formative a gradinitei de copii.Folosirea jocului didactic face ca sa devina interesat copilul de ceea ce face, fata de activitatea pe care o desfasoara, face ca cei timizi sa devina mai volubili, mai activi, mai curajosi, sa capete mai multa incredere in capacitatile lor, mai multa siguranta si tenacitate in raspunsuri.

Jocul didactic poate fi folosit cu succesul scontat in captarea atentiei copiilor pe tot parcursul activitatii didactice in inlaturarea plictiselii- dezinteresului.

Reusita jocului didactic este conditionata de proiectarea, organizarea lui metodica, de modul in care noi, educatoarele stim sa asiguram o concordanta deplina intre elementele ce- l definesc.

Pentru organizarea unui joc didactic trebuie sa avem in vedere urmatoarele cerinte:

pregatirea jocului didactic

organizarea acestuia

respectarea momentelor

ritmul si strategia conducerii

stimularea copiilor in vederea participarii active si constiente la joc

asigurarea atmosferei prielnice

varietatea elementelor de joc- complicarea jocului

introducerea altor variante

Desfasurarea jocului didactic, cuprinde urmatoarele momente, care trebuie parcurse in organizarea oricarui joc didactic:

introducerea in joc

anuntarea titlului si a scopului acestuia

prezentarea materialului

explicarea si demonstrarea regulilor

fixarea regulilor

executarea jocului

complicarea si introducerea de noi variante

incheierea jocului (evaluarea)

Un joc bine pregatit si organizat, constitue un mijloc de cunoastere si familiarizare a copiilor cu viata inconjuratoare, deoarece, in desfasurarea lui cuprinde sarcini didactice, care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunostintelor si la valorizarea lor creatoare.

, BIBLIOGRAFIE

Avram, Săftica ; Mihu ,Ecaterina; Său, Zonica , 2004, Jocul didactic pentru preșcolari

. Ghid metodic, Editura Terra, Focșani ;

Barbu,H., Popescu,E.,Serban,F., “Activitatile de joc si recreativ –distractive”,EDP, Bucuresti, 1993

Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educației limbajului în învățământul preșcolar. Ghid metodic – Editura ,,Grigore Tăbăcaru‘‘, Bacău 

Cerghit,I.,”Metode de invatamant”, EDP ,Bucuresti 1975

Cristea , S.,”Dictionar de termeni pedagogici” EDP, Bucuresti 1998

Dima,Silvia, 1997, Copilăria- fundament al personalității. Cunoaștere – Exploatare – Educare – București, Editată de Revista Invățământul preșcolar, București ;

Elconin, D., B., „Psihologia jocului” EDP, Bucuresti1980

Geissler,E., „Mijloace de educatie” 1979

Gross, K.,”Jocul animalelor”(1896), ” Viata spirituala a copilului”(1916)

Pipp.-psiho-jocului.pdf de A. Pantazescu 2013

Proeducat.wordpress.com

Programa activității instructiv-edicative în grădinița de copii, 2005,București, Editura V&I Integral, București;

Schiopu, U.,”Probleme psihologice ale jocului si distractiilor”, EDP, Bucuresti 1970

Schiopu, U.,Verza ,E.,”Psihologia jocului”, EDP, Bucuresti,1976

Tomșa,Gheorghe, 2005, Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed. Coresi, București

Usinski, K., V.,”Omul ca subiectal educatiei”

Verza, E., „Omul, jocul si distractia”,ESE, Bucuresti, 1978

;

ANEXE

ANEXA NR.1

PROIECT DIDACTIC

GRUPA
DURATA
ARIA CURRICULARA: Educarea limbajului

DENUMIREA ACTIVITATII: Joc didactic

TEMA ACTIVITATII: Jocul silabelor

OBIECTIVE OPERATIONALE:

O1- sa denumeasca imaginea sugerata de jeton

O2- sa desparta corect in silabe cuvantul sugerat de imagine

O3- sa precizeze din cate silabe este alcatuit cuvantul ( verbal)

O4- sa traseze atatea linii orizontale cate silabe are cuvantul dat(pe fisa)

SARCINA DIDACTICA: sa desparta in silabe cuvintele propuse de educatoare

ELEMENTE DE JOC: aplauze, miscarea, manuirea materialului, personaje din jucarie

REGULI DE JOC: copilul solicitat de clovn alege un jeton din cutia de surprize, ii denumeste imaginea, apoi desparte cuvantul in silabe, precizeaza cate silabe are cuvantul ilustrat de jeton, traseaza atatea linii orizontale cate silabe are cuvantul.

MATERIAL DIDACTIC: macheta, cutie cu jetoane ce ilustreaza cuvinte a caror denumire este alcatuita din patru silabe, trei silabe, doua silabe si cuvinte monosilabice, tabla creta, panou electric, jetoane ilustrand cifre de la 1 la 8 si cate un cuvant alcatuit din 5 silabe, 4 silabe, 3 silabe ,2 silabe ,1 silaba, fise, creioane, 2 jucarii din plus, plnse cu diferite imagini, recompensa ( buline cu imaginea unui clovn)

ANEXA NR.2