Invatarea Scolara.succesul Si Insuccesul Scolar

Învățarea școlară.Succesul și

eșecul școlar la școlarul mic

Cuprins

Argument/4

Capitolul 1.Învățarea școlară/5

1.1.Delimitări conceptuale/5

1.2.Tipuri de învățare școlară/13

1.3.Factori și condițiile învățării/18

1.4.Modele învățării/25

Capitolul 2.Succesul și eșecul școlar la școlarul mic/37

2.1.Delimitări conceptuale.Succesul școlar și eșecul școlar/37

2.2.Școlarul mic- vârsta începuturilor/42

2.3.Învățarea la școlarul mic/53

Capitolul 3.Metodologia cercetării/56

3.1.Obiectivele cercetării/56

3.1.1.Obiectivele teoretice ale cercetării/56

3.1.2.Obiectivele practice ale cercetării/56

3.2. Ipotezele cercetării/57

3.3.Modelul cercetării/58

3.3.1.Descrierea variabilelor/58

3.3.2.Descrierea eșantionului/58

3.4.Metode și tehnici utilizate/58

3.5.Procedura/62

3.6.Analiza datelor.Prelucrarea și interpretarea rezultatelor/63

Capitolul 4.Concluzii și recomandări/90

4.1.Concluzii parțiale ale lucrării/90

4.2.Concluzii generale și recomandări/93

Referințe bibliografice/95

Anexe/98

Rezumat/100

Argument

De când ne naștem începem să învățăm.Învățăm cuvintele și însemnătatea lor, învățăm să mergem, totul petrecându-se până la vârsta școlarul mic prin joaca ca apoi totul să se structureze sub forma unui program și respectând anumite reguli care ne vor ajuta să ajungem la obținerea performanței sau dimpotrivă.

În prezent tema învățării școlare și a efectele sale prin prisma efectelor sale,adică a succesului și a eșecul școlar esste o temă foarte studiată de cercetători și mai ales dacă ne referim la vârsta școlarului mic.

În România această temă este și va fi de interes și datorită schimbărilor survenite în structura anului școlar și a celor privind clasa pregătitoare și clasa I.

Clasa I și clasa pregătitoare va aduce cu sine schimbări în viața unui copil atât din punctul de vedere al programului său zilnic dar și al responsabilităților și cerințelor din partea părinților, bunicilor și a societății.Un lucru ce trebuie menționat este faptul că în zilele noastre cerințele și responsabitățile atribuite unui școlar mic sunt multiple și de foarte multe ori depășesc posibilitățile sale.

De aceea este imperios studierea acestei problematici atât din punctul de vedere al învățătorilor, a părinților și a copiilor.

CAPITOLUL 1.ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ

1.1.Delimitări conceptuale

Procesul de învățare este studiat atât de biologie,biochimie dar și de psihologie,pedagogie,epistemologie, dar psihologia i-a acordat un loc aparte în cercetările sale.

Pentru a putea defini termenul de învățare școlară trebuie în primul rând să definim termenul de învățare.În definiția propusă de Woodworth,Marquis(1965) învățarea este definită astfel:„Capacitatea de a învața, atât a omului cât și a animalului este una dintre cele mai remarcabile acte naturale, alături de reproducere si ereditate”.Din această definiție deducem faptul că învățarea este un proces specific atât omului cât și animalelor și este un proces natural.Oameni nu învață doar cunoștințe științifice, ci să iubească, sa fie politicoși etc,astfel că putem afirma că învățarea ocupă un rol central în toate aspectele vieții fiecăruia dintre noi.

Golu(1985) arată că în literatura de specialitate vom găsi o sumedenie de definirii ale învățării și astfel el grupează aceste definiții în funcție de elementele referitoare la învățare.Potrivit unor definiții, învățarea este:a)o schimbare a comportamentului, b) o schimbare de tip selectiv ce va avea loc sistematic cu scopul de modificare și perfecționare a comportamentului, c)o modificare ce apare ca rezultatul întâlnirii între stimul( situație stimulativă) și reacție,d)învățarea nu se referă la partea înnăscută a comportamentului,la maturizare, la oboseală sau la obișnuiță sau la diferite tipuri de modificări funcționale.Din cele menționate de Golu,învățarea este acel proces cu rol în schimbarea comportamentului și chiar de perfecționare a sa și apare ca urmare a întâlnirii dintre o situație stimulativă( de exemplu la școlarul mic operația de scriere a bastonașelor) și reacție(elevul va scrie sau nu, sau va întreba învățătorul cum sa realizeze bastonașul).De asemenea Golu(1985) arată importanța repetiției și exercițiului în procesul învățării,care desemnează latura executivă a învățării și astfel se va putea ajunge la o consolidare a traseului urmat de reacția la răspuns și vor apărea deprinderile,stereotipurile.

Printre cele mai cunoscute definiții ale învățării trebuie să prezentăm definiția psihologului rus A.N.Leontiev(1903-1978) care susține că învățarea este ,,procesul dobândirii experienței individuale de comportare”.Astfel pentru acesta învățarea se referă la schimbarea comportamentului prin acumularea experienței care îl va ajuta pe om la adaptarea la societare dar și la crearea de soluții de adaptare.(Golu,1985).

A.Clausse(Clausse, 1967) si Gagne(1975) definesc învățarea ca modificare a comportamentului ca urmare a relației individului cu mediului (Clausse) dar și ca urmare a procesului de comparare a două comportamente:cel de dinaintea învățării și cel de după(Gagne)..

Prin învățare omul va deprinde etapele prin care trebuie să trecem pentru o finaliza o acțiune și activitățile ce trebuie să le întreprindem în acele etape, totul transpunandu-se în realitate prin comportamentul nostru.Aceste aspecte definesc învățarea în sensul larg de definire.Dar de cele mai multe ori învățarea este definită în funcție de obiectul învățării și este acel proces ce va depinde de anumiți factor iar rezultatul său este reprezentat de o totalitate de produse ce vor lua forma cunoștințelor într-un domeniu sau altul, dar și sub forma priceperilor, deprinderilor, abilităților, convingerilor, sentimentelor.Toate acestea vor avea rolul important în modelarea și construcția permanentă a comportamentului nostru.

Un rol important în procesul de învățare îl are și experiența fiecăruia dintre noi și astfel modificări cum ar fi cele datorate maturizării sau stările temporare ale organismului,cum ar fi oboseală sau stările ce sunt induse de droguri nu pot fi incluse în procesul de învățare.

Învățarea are și un rol foarte important în contactul direct cu informația și astfel prin învățare omul nu va trăi în condiții de deprivare informațională și fără cunoaștere.Învățarea are un rol important și în sfera motivațională și astfel omul va adaugă la trebuințele sale altele noi, de exemplu la școlarul mic va fi nevoia de a avea note mari și astfel să primească premiul întâi, nevoia de a citi etc.

Trebuie menționat faptul că nu toate situațiile de învățare sunt la fel și astfel trebuie să realizăm existența a patru tipuri de învățare:a)obișnuița,b) condiționarea clasică, c) condiționarea operantă și d) învățarea complexă.Obișnuița se referă la învațarea de a ignora sau nu un stimul.Condiționarea clasică și cea de tip operant se referă la formarea de asociații și a faptului că anumite tipuri de evenimente și situații se întâmplă simultan.De exemplu, școlarul mic va ști că dacă își va rezolva tema la matematică, va avea dreptul să se uite la desene animate.Spre deosebire de aceste doua tipuri de situații, învățarea complexă conține mai mult decât o serie de asociații și va fi presupune utilizarea unei strategii necesară pentru rezolvarea unei probleme sau formarea unei scheme mentale.

În definirea învățării, Pantelimon Golu(1985, p.19) arată că acest proces este unul de tip individual și chiar dacă din punct de vedere al educării va avea un caracter psihosocial, interpersonal și colectiv, ea va continua să fie un proces individual.De asemenea el arată că învățarea are un rol atât informativ cât și formativ și va contribui la dezvoltarea psihică a individului și că rolul său este atât de perfecționare a relației cu mediul înconjurător dar și de deschidere către noutate.Golu(1985) atrage atenția că învățarea nu trebuie să fie redusă doar la schimbarea comportamentului ci învățarea este și un proces de cunoaștere și informare dar și unul ce face posibilă valorificarea informațiilor obținute prin experiență și că ea este rezultatul evoluției filogenetice a creierului.Din această definiție,deducem faptul că procesul de învățare este unic pentru fiecare persoană, că este atât o amprentă a dezvoltării creierului uman de-a lungul timpului dar și a experienței fiecăruia dintre noi și că are la bază diferite informații, cunoștințe recepționate și prelucrate în mod unic de fiecare dintre noi.Golu(1985) vede învățarea drept o strategie de răspuns a individului atât la mediul înconjurator dar și la situațiile schimbătoare, având funcții de comandă și control și o desfășurare discursivă.

Există două forme ale învățării umane și anume:

a)învățarea spontană –aceasta are loc în familie, în grupurile de joacă și nu are nici un fel de organizare

b)învățarea sistematică – este cea realizată la școală sau atunci când se participă la diferite proiecte de dezvoltare, de instruire etc.

Învățarea va presupune mereu un efort atât psihic cât și fizic și unul din rolurile sale importante este determinarea schimbării conduitei individului ca urmare a acumulării experienței.

Astfel de transformari/modificari de comportament vor avea o progresie ascendentă, în spirala (fig.1.1).

Fig.1.1: Progresia ascendenta in spirala a invatarii (dupa I. Cerghit si N. Oprescu,2008)

În sensul psihopedagogic învățarea este definită ca aceea activitate ce e desfăsurată de elev cu rolul de acumulare de cunoștințe și achiziția de deprinderi în toate domeniile vieții psihice.Salavastru(2004) arată că psihologii educației definesc învățarea școlară ca un process sistematic, dirijat ce va avea loc în instituții specializate(școli, licee, facultăți) cu rol de asimilare de cunoștințe și formare a structurilor psihice și a personalității omului.

Învățarea școlară este cea care face diferența între învățarea la animal și învățarea la om.Învățarea școlară este aceea învățare sistematică care începe din momentul participării copilului la activități desfășurate într-o instituție și urmând anumite reguli până în momentul renunțării la participarea la programe de dezvoltare personală sau profesională.

Mihai Stoica(2009) definește învățarea școlară drept ,,,acel proces de receptare și asimilare a informațiilor și influențelor educative, de reorganizare, de construcție și dezvoltare a structurilor cognitiv-operaționale, psihomotrice și afective,precum și a însușirilor psihice ale personalității (aptitudini,interese, temperament)”. Spre deosebire de învățarea proprie atât oamenilor cât și animalelor și se caracterizează prin naturalețe, învățarea școlară deține anumite reguli și este specifică omului.Astfel învățarea școlară este procesul prin care o persoană va recepționa anumite informații privind realitatea sau aspecte ale acesteia și le va asimila cu rolul de a-l ajuta în adaptarea sa.Învățarea școlară va avea rolul de organizare, îmbinare a tuturor informațiilor recepționate cu scopul dezvoltării tuturor proceselor cognitive,afective dar și a personalității umane.Astfel școlarul mic va recepționa informații ce îl vor ghida în cunoașterea realității și îl vor ajuta în dezvoltarea intelectului pentru îndeplinirea unor sarcini mult mai complexe decât pănă acum.

În desfășurarea sa, învățarea școlară presupune și integrarea celorlalte procese psihice atât simple cât și complexe(percepția, atenția, memoria,gândirea, motivația, afectivitatea etc),care vor conlucra în vederea obținerii acelei configurații optime pentru cadrul de învățare.Astfel, școlarul mic în procesul de învățare a adunării va fi motivat să învețe pentru a fi recompensat de părinți și pentru a fi fericit.Dar pentru a avea rezultatele dorite, el trebuie să fie atent la ora de matematica, să memoreze ceea ce recepționează iar gândirea sa va organiza informația recepționată astfel încât aceasta să îi fie utilă elevului.

Dar învățarea școlară nu va presupune doar integrarea celorlalte procese psihice ci între ea și celelalte procese vor exista relații de interdependență:adicî toate proceseații ce îl vor ghida în cunoașterea realității și îl vor ajuta în dezvoltarea intelectului pentru îndeplinirea unor sarcini mult mai complexe decât pănă acum.

În desfășurarea sa, învățarea școlară presupune și integrarea celorlalte procese psihice atât simple cât și complexe(percepția, atenția, memoria,gândirea, motivația, afectivitatea etc),care vor conlucra în vederea obținerii acelei configurații optime pentru cadrul de învățare.Astfel, școlarul mic în procesul de învățare a adunării va fi motivat să învețe pentru a fi recompensat de părinți și pentru a fi fericit.Dar pentru a avea rezultatele dorite, el trebuie să fie atent la ora de matematica, să memoreze ceea ce recepționează iar gândirea sa va organiza informația recepționată astfel încât aceasta să îi fie utilă elevului.

Dar învățarea școlară nu va presupune doar integrarea celorlalte procese psihice ci între ea și celelalte procese vor exista relații de interdependență:adicî toate procesele psihice vor fi antrenate în timpul procesul învățării dar și faptul că ele sunt formate și organizate prin însuși procesul de învățare.În concluzie, învățarea deține un rol de generare,formare și construcție a întregului psihic.

Zlate(1988) arată că deși învățarea reprezintă obiectul mai multor domenii psihologice, cea care va aborda problematica învățării în toată complexitatea sa este psihologia învățării.Din punctul de vedere al traiectoriei sale, învățarea școlară va începe cu o activitate ce va fi sub îndrumarea externă a unui profesor iar scopul acesteia va fi existența unei activități autonome și anume a învățării autonome, de unul singur.La începutul școlarizării, se vor observa existența unor forme simple de învățare ajungându-se la cele selective.Orice activitate de învățare școlară va depinde de cei trei factori și anume:a) particularitățile elevului, b)particularitățile situației de învățare și c)particularitățile profesorului.Astfel, fiecare elev este unic iar modul său de raportare la situația de învățare va fi unic și pentru fiecare aceeași situație de învățare vom avea raportări specifice fiecărui elev.La aceste raportări profesorul trebuie să se raporteze în procesul său didactic.Dacă pentru un școlar mic este ușor să învețe adunarea în doar două lecții, pentru altul vor fi necesare trei lecții.Există învățători, profesori care vor aprecia mai mult elevul ce reține mai ușor informațiile predate și nu îi va facilita reținerea acelorași informații unui elev ce are o capacitatea ma redusă de înțelegere și reținere.

Negovan(2006) arată că învațarea academică(școlară) nu se referă doar la calitatea de a învăța ci și la achizițiile ce se realizează prin învățare și anume cunoștințe,teorii, idei ce vor fi piatra de temelie pentru dezvoltarea cunoașterii.De asemenea, Negovan(2006) subliniază importanța învățării academice nu doar asupra dezvoltării unei persoanei cu asupra întregii umanității.Astfel că omul va deveni un creator și astfel prin cunoaștere va lărgi sfera cunoașterii umanității.

Învățarea școlară definește un proces organizat,analitic, instituționalizat și conștient. cu obiective fixate și precise și dirijat de persoane specializate,fie ei învățători,profesori.Are un caracter educativ și formativ și nu se reduce doar la transmiterea de informații și redarea lor de către elev ci presupune și dezvoltarea unor aptitudini,deprinderi necesare persoanei în adaptarea sa la societate. De asemenea are un rol important în asimilarea culturii prin studierea diferitelor materii de studiu.Salavastru(2004) arată că învațarea scolară este cea care definește perioada școlarității obligatorie dar și perioada învățământului de specializate pentru cei ce optează pentru urmarea cursurilor unei facultăți sau master.

Salavastru(2004 ) descrie învățarea școlară menționând că aceasta are o organizare graduală și diferențiată pe etape și profiluri ce sunt caracterizate fiecare prin scopuri precise. Rezultatul acesteia trebuie descris din două puncte de vedere și anume:a) unul ce se referă la recepționarea,separarea informației nefolositoare de cea utilă și stocarea sa-acesta este aspectul informativ și b) crearea proceselor cognitive ale elevului și a personalității sale- aspectul formativ.Având în vedere multitudinea de informații ce se găsesc astăzi online, modul de structurare a învățării școlare va face referire mai ales la modalitățile de alegere a informațiilor utile și de achiziționare independentă a lor.Învățarea școlară nu este o simplă aglomerare de informații, ci rolul acestora este de a facilita elaborarea unor posibilități de orientare,formarea structurilor gândirii, a creativității și a unui grad de flexibilitate a configurațiilor cognitive și atitudinale.

În concluzie, învățarea școlară este acel proces de recepționare și stocare activă a informațiilor mnezic,de elaborare de operații,aptitudini, atitudini și deprinderi atât motori cât și intelectuale,ce are rol în instituții specializate și este bazată pe anumite regulamente,norme ce trebuiesc respectate atât de profesor cât și de elev.

1.2.Formele învățării școlare

În demersul nostru de cercetare este necesară și delimitarea principalelor forme de învățare umană și apoi a celor specifice învățării școlare.

Astfel există următoarele tipuri de învățare umană:

1.învățarea spontană – care se produce inconștient, fără existența unor reguli precise și a unor scopuri

2.Învățarea neorganizată care are loc în cadrul familiei sau a profesiei.De exemplu, școlarul mic poate învăța cum să își organizeze lucrurile în camera sa.

3.Învățarea școlară

4.Învățarea socială – este importantă pentru asimilarea experienței sociale de către tineri pentru a-și forma comportamentul social dorit.

Există o serie de criterii de clasificare a formelor învățării școlare și anume:

1.Criteriul eficienței

a.învățarea receptiv-reproductivă- este acel tip de învățare care se referă la recepționarea informațiilor și reproducerea lor așa cum au fost recepționate.Rolul important îl va avea memoria și procesele sale(întipărire, păstrare,reactualizare ce se realizează sub forma reproducerii și a recunoașterii). (http://www.scritube.com/profesor-scoala/DIDACTICA-TEORIA-PROCESULUI-DE41662.php – 20 Martie 2013).

b.inteligibilă- în cazul acesteia se va implica gândirea și operațiișle sale.Acest tip de învățare presupune adaptarea materialului pentru a fi mai ușor de înțeles.Pentru aceasta se vor realiza analize,comparații, sinteze, generalizări, abstractizări.Rolul acestui tip de învățare este evidențierea elementelor importante,înglobarea informațiilor noi în ansamblul informațiilor vechi și evoluarea capacităților intelectuale.

c.creativă- rolul acesteia constă în făurirea de valori iar pentru aceasta vor fi implicate gândirea creatoare, imaginația creatoare,calitatea de a anticipa și prevede și constatarea problemelor și găsirea unor soluții.

d.învățarea operațională – se referă la evoluarea capacităților operatorii ce participă la procesul de cunoaștere cum ar fi:calitatea de a îngloba informaâiile noi în cele vechi,capacitatea de aplicare a acestor informații în pratică și de a constanta eventualele probleme.

2.Criteriul:modul de organizare a materialului destinat învățării

a.învățare programată – este aceea învățare ce se desfășoară după un anumit program, anumite regulamente

b. euristică-este învățarea care va face apelul la gândirea creativă și la imaginație pentru găsirea soluțiilor la probleme sau pentru modul de stocare a informațiilor

c.algoritmică- acesta face apelul la gândirea convergentă și la reguli și scheme mentale

d.prin modelare – Acest tip de învățare este cea mai important și puternic tip de învățare și stă la baza altor forme de învățare.(http://www.andyszekely.ro/modelarea /#sthash. A3uvsweK.dpuf – 20 martie 2013).Copilul va imita gesturile parinților și ale învățătoarei dar nu conștient ci inconștient.

e.rezolvare de probleme-învățarea are loc prin apelul la gândirea divergent sau convergentă, la memorie și la experienta individului și prin găsirea unei soluții copilul va învăța ce tip de conduită să adopte pentru o situație similară.

f.prin descoperire inductivă, deductivă analogică și pe secvențe operaționale

3.După operațiile și mecanismele gândirii implicate în învățare:a.învățarea prin observare,b.imitare,c.prin condiționare reflexă, d.condiționare operantă,e.prin discriminare,f.asociere verbală, g.prin identificare.

În funcție de conținutul învățării, adică de ceea ce se învață, deosebim:a.învățarea senzorio-motorie (învățarea deprinderilor), b.învățarea cognitivă(învățarea noțiunilor), c.învățarea afectivă (învățarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor),d. învățarea conduitei moral-civice.

Salavastru(2004) prezintă clasificarea lui J.Linhart a formelor învățării care sunt următoarele:a.învățarea direct, b.învățarea indirectă,spontană, c.nonintențională – persoana nu dorește să învețe.

În funcție de criteriile de conținut, Golu(2000,pp.525-528) a clasificat formele de învățare după cum urmează:

1.habituarea sau invățarea prin obișnuire-se întâlneste în cadrul adaptării senzoriale sau pe plan psihoafectiv și este rezultatul unei slăbiri a efectului unui stimul fie datorită prelungirii acțiunii sale în timp sau a măririi frecvenței sale în câmpul perceptive.

2.învățarea prin condiționare de tip clasic (pavlovian)- se manifestă în planul primul sistem de semnalizare sau în cazul celui de al doilea(relația dintre stimuli fizici concreți și numele lor).Acest tip de învățare contribuie la formarea conceptelor sau la învățarea de tip discriminator a formelor și la elaborarea legăturilor între doi stimuli verbali.

3.învățarea prin condiționare instrumentală (de tip skinnerian)- se referă la determinarea unei relații adaptative între conduită și caracteristicile situației externe din punctul de vedere al recompensei sau pedepsei

4.invățarea perceptivă- rolul său este în formarea și însușirea semnalelor, simbolurilor și formelor ce se folosesc în variante de științe dar și pentru recunoșterea stimulilor și codurilor figurale datorită existenței stării de necesitate ale persoanei.

5.invățarea motorie- are rol pentru articularea mișcărilor simple dar și în existența sistemelor funcționale unitare integrate și în rezolvarea unor sarcini de muncă.Această învățare are un rol important în orice tip de activitate sportivă.

6. invățarea verbală- rolul său se referă atât la elaborarea și dezvoltarea de-a lungul timpului a vocabularului intern dar și la formarea și stabilizarea legăturilor semantic și sintactice între cuvinte.

Luând ca punct de plecare variabilitatea condițiilor invățării, Robert Gagne distinge tot atatea forme sau tipuri de invățare, pe care acesta le prezintă într-o ordine ierarhică. (apud.Salavastru, 2004, p.16-17). Gagne(1975, p.30) afirmă că o formă de învățare ce se află la un nivel superior va fi mai complexă decât una situată la un nivel inferior, dar mentionează faptul că o formă complexă de învățare va fi determinată de existența sau nu a formelor inferioare de învățare.Gagne(1975,p.30) arată că dacă un elev este pus în situația de a învața ceva nou, el va realiza acest lucru doar dacă condițiile necesare sunt îndeplinite.De exemplu, în cazul unui școlar mic, întâi va învăța tot vocabularul și deabia apoi va începe să scrie propoziții scurte și să scrie după dictare. Gagne(1975) a identificat opt forme de învățare și anume:

1)invățarea de semnale- care este aceea formă de învățare de tip condiționat prezentată de Golu.Gagne(1975) arată că acest tip de învățare este una involuntară,fiind influențată de emoțiile și necesitățile primare iar individul oferă un răspuns difuz la un stimul.De exemplu:lecția se termină când sună clopoțelul iar școlarul mic va învăța acest lucru.Acest tip de învățare este utilizată de învățător pentru crearea unei stări de atenție în cazul elevilor.

2)invățarea stimul-răspuns(Skinner) este amintită și de Golu.Spre deosebire de prima formă,aceasta permite individului să facă diferența între stimuli și să ofere un răspuns corespunzător iar acesta nu va depinde de starea sa emoțională. Acest tip de învățare va fi observat în cazul actelor motrice voluntare.De exemplu, ținerea corectă a stiloului de către școlarul mic este un exemplu de învățare stimul –răspuns.

3) înlănțuirea( „invățarea de secvențe") –se referă la învățarea unor legături de tip stimul reacție ce sunt asociate într-o ordine ce este determinată.De exemplu:dacă spunem unui școlar mic să scrie :,,mama și tata mă iubesc”, el va executa o serie de conexiuni de tip stimul-reacție pe care le-a achiziționat prin învățare.Acest tip de învățare este util copiilor și la încheierea nasturilor, realizarea nodurilor,să învețe să înoate sau să meargă cu bicicletă.

4) invățarea de asociații verbale- este amintită și de Golu și se referă la existența unor relații de tip stimul-reacție ce sunt verbale.Relațiile verbale se elaborează ca urmare a învățării unei limbii și a le combina în propoziții.Un rol important în cazul acestui tip de învățare îl are memoria.Putem aminti experimentele lui Hermann Ebbinghaus legate de memorarea unor silabe ce nu au sens.

5) invățarea prin discriminare – are loc atunci când subiectul va răspunde în mod diferențiat în funcție de caracteristicile obiectelor.Acest tip de învățare este util în procesul de învățare școlară pentru că îl ajută pe școlarul mic să facă distincția între literele de tipar și cele mici, între cifre,culori, fenomene și astfel să poată învăța trăsăturile definitorii ale unor clase de obiecte, cum ar fi păsările, flori etc.

6) invățarea noțiunilor- acest tip de învățare face posibilă clasificarea obiectelor din prisma însușirilor lor comune.Acest tip de învățare este utilizat din clasele mici continuând cu toată perioada școlarității iar elevul va trebui să clasifice o multitudine de evenimente și obiecte.Învațarea noțiunilor va fi facilitată de limbaj.

7) invățarea regulilor- are drept bază învățarea noțiunilor.O regulă este acel lanț format din două sau mai multe concepte iar Gagne o definește astfel:„o capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situații-stimul cu o clasă de performanțe, ultima fiind in mod predictibil legată de prima printr-o clasă de relații". De exemplu,pentru a învăța o regula de trei simplă, școlarul trebuie să cunoască operațiile de înmulțire,împărțire.Învățarea de reguli este foarte mult observatî în cadrul învățării școlare.

8) Rezolvarea de probleme-este acel proces prin care regulile învățate anterior sunt îmbinate pentru găsirea unei soluții.Rezolvarea de probleme nu trebuie înțeleasă ca o simplă aplicare a regulilor ci ea este și generatoare de idei noi, de o nouă învățare.

Formele învățării ne arată complexitatea învățării în sensul ei larg dar și din punctul de vedere al învățării școlare iar ierarhizarea formelor sale constituie un fundament pentru adaptarea la fiecare elev și alegerea drumului potrivit de învățare pentru acesta.

Existența și dezvoltarea acestor forme depind atât de dezvoltarea elevului psihică și fizică, de profesor, părinți dar și de condițiile în care se realizează învățarea(vor fi prezentate în subcapitolul următor).

1.3.Factorii și condițiile învățării

Nu trebuie să reducem învățarea doar la proces de schimbare a conduitei sau asimilare de informații necesare pentru adaptarea la mediul, în definirea și caracterizarea învățării trebuie să luăm în seamă și caracteristicile persoanele implicate (elevul, învățătorul, profesorul), mediul și orice factori sau condiții ce ar putea influența învățarea.

Salavastru(2004) susține importanța proceselor de identificare, descriere și optimizare a condițiilor învățării în derularea procesului de instruire.De aceea este necesară ca învățătorul să cunoască dezvoltarea elevului și care sunt nevoile sale,dar și condițiile în care poate învăța și care sunt dorințele de dezvoltare.

Gagne(1975,p.27) arată că există două categorii de condiții și anume:

1..condiții interne –care se referă la caracteristicile persoanei ce învăță și la capacitățile sale inițiale.Aici ne referim la partea înnăscută, la dezvoltarea sa intelectuală, la cunoștințe, tipul de motivație, voință și chiar anumite tehnici de învățare.Gagne arată că trebuiesc luate în seamă în procesul de instruire și aceste caracteristici inițiale deoarece ele au o importanță deosebită la schițarea unor limite și delimitări între condițiile ce sunt optime pentru învățare în cazul unei persoane.

De asemenea este important să tinem cont de caracteristicile proceselor ce sunt implicate în instruire și capacitatea unui elev de a recepționa,întelege și aplica o informație ce îi este transmisă.

Astfel învățătorul trebuie să tină seama de următoarele în procesul de instruire din punctul de vedere al condițiilor interne ale învățării:

a.Un aspect de care învățătorul trebuie să țină seama în procesul de instruire este captarea și concentrarea atenției asupra informațiile ce le sunt prezentate.De aceea învățătorul trebuie să identifice acele condiții necesare și să țină seama de faptul că stimuli cu intensitate mare, de culori vii și de mărimi mai mari sunt printre elementele ce pot capta mai ușor atenția.Captarea și concentrarea atenției trebuie combinată cu trezirea interesului în procesul de instruire.

Un învățător va cunoaște particularitatea atenției școlarului mic și anume că el nu își o poate menține mai mult de 15-20 minute și de aceea o lecție nu va fi supraîncărcată cu informații.

b.În cazul școlarului mic, cel mai adesea cunoașterea se va baza pe informațiile furnizate de percepție, de aceea el poate să nu perceapă ceea ce percepe învățătorul din lipsa experienței.

De asemenea trebuie să se țina seama de faptul că un școlar mic nu face diferența între notele esențiale și cele neesențiale. Două soluții ar fi apelul la desenul schematic,la cuvinte și la întrebări(de exemplu atragerea atenției elevului prin cuvânt asupra a ceea ce este esențial..cum ar fi scrierea corecta a unei literă).

c.Un rol important în procesul de instruire îl are și memoria.Învățătorul trebuie să țină seamă că dacă anumite informațiile sunt considerate interesante de elev vor fi cu mai multă ușurință reținute.De asemenea, repetiția este utilă dar și teste în care elevi trebuie să noteze ce lipsește dintr-un cuvânt sau propoziție.

d.Chiar dacă nu este cazul școlarul mic, în procesul învățării profesorul va trebui să acorde o atenție deosebită formării gândirii verbal abstracte.

De asemenea, învățătorul ar fi de preferabil să lucreze la stimularea gândirii elevilor prin oferirea unei varietăți de probleme spre rezolvare dar și la înțelegerea informațiilor transmise.

e.Învățătorul trebuie să lucreze cu imaginația elevilor săi prin apelul la comparații, la modul cum elevi săi pot să recompună informațiile transmise.De exemplu:pentru a prezenta cifra 10 profesorul poate face apelul la dorința elevului de a fi primul, la dorința sa de a lua nota maxima, la definirea succesului și la fixarea unei dorințe de a reuși.

f.Existența succesul și a randamentului în procesul de învățare nu depinde de cât de repede a fost memorat un text sau literele unui cuvânt ci el are legătură cu prezența acelor elemente necesare unei activități desfășurate cu perseverența.Dacă un școlar va fi interesat să înteleagă adunarea sau scăderea, el va încercă să îndeplinească toți pași necesari și nu se va lasă până nu va rezolva corect toate exercițiile.

g.Bioritmul intelectual.Chiar dacă poate părea un factor nesemnificativ, el are un rol foarte important în asigurarea randamentului.Sunt elevi care au un randament mai ridicat dimineata,alții seara etc.De aceea pe cât posibil, învățătorul trebuie să țină seama de acest aspect, dar mai ales părinți.

2.condițiile externe-sunt independente de elev și se referă la însușirile situației de învățare.

Printre condițiile externe trebuie să enumerăm pe următoarele:

factori socio-organizationali

factori temporali

factori psihoergonomici

Un rol extrem de important îl are învățătorul.Aici facem referire la ținuta acestuia, la atitudinea sa și nu în ultimul rând la calitățile sale didactice.Este necesar ca acesta să-și fixeze obiectivele în funcție de elevi săi,de programa școlară, să aloce la fiecare lecție un conținut de informații ce vor fi cu siguranța reținute de elevi și să nu-și încarce lecțiile cu foarte multe informații și nu în ultimul rând să găsească modalitatea potrivită de captarea a interesului elevilor și de evaluare a deprinderilor achiziționate.

Printre factori socio-organizaționali includ următori:

a..Grupul școlar.Orice ființă umană face parte dintr-un grup și acest lucru se aplică și elevilor.Ei fac parte dintr-o clasă, dintr-un grup școlar care va exercita anumite influențe asupra elevului.De aceea trebuie să se reține rolul mentalități clasei asupra procesului de învățare, iar influența sa poate fi pozitivă sau dimpotrivă negativă.Dacă în clasa elevi gândesc că doar dacă memorează mecanic vor obține rezultate bune, atunci elevul se poate conforma sau dimpotrivă și poate fi taxat de ceilalți colegi.

b..Nu trebuie să omitem rolul ambianței ca și factor extern.Aici ne vom referi la clădirea unde au loc lecțiile, clasa.Cea din urmă e preferabil să aibă destul spațiu pentru desfășurare optimă a lecțiilor, să fie încălzită și elevi să aibă lumină necesară.Culoarea mobilei atât în clasă cât și acasă la elev trebuie să fie pastelată.Vom menționa și rolul asigurării liniștii necesare concentrării elevului în realizarea și finalizarea temelor, dar și importanța asigurării încă din timpul școlarității mici a unei tehnici de organizare a timpului de studiu.

c.Condițiile externe ale învățării se referă și la existența unei relații potrivite și benefice între familia elevului și învățător,așa cum susține și A.Cosmovici(1995,p.105).Acest lucru este necesar și pentru ca învățătorul să fie ajutat de familie în cunoașterea elevului și a personalității sale.

d.La factori socio-organizaționali trebuie să menționăm și orarul elevilor,materialul didactic propus pentru fiecare clasă.De exemplu, școlarul mic îi este foarte greu să se trezească dimineață devreme pentru a ajunge la ore de aceea mai multe școli particulare au optat pentru începerea cursurilor la ora 10:00.Dacă sunt somnoroși, școlari mici nu vor fi atenți la informațiile predate și astfel jumătate din munca învățătorul se pierde.

b.Factori temporari.Aceștia se referă la desfășurarea și organizarea în timp a învățării.Pentru o învățarea eficientă se recomandă următoarele:a)dacă există un material dificil pentru învățat este necesară apelul la existența mai multor pauze, b) după mai multe ore de învățat este benefică o perioadă de odihnă, c)învățarea comasată este mai puțin eficientă decât cea eșalonată.

c.Factori psiho-ergonomici- am amintit mai sus condițiile unei clase pentru derularea eficientă a procesului de învățare, la care putem adaugă rolul important al utilizării tehnicilor audio-vizuale,a calculatoarelor, a videoproiectoarelor etc. Rolul acestora este de a-i informa, motiva și a-i forma pe elevi.De exemplu:un învățător poate utiliza videoproiectorul pentru a le arata elevilor diferite imagini cu animale sau diferite filmulețe educative.

Pe lângă factori prezențați mai sus, trebuie să menționăm rolul factorilor fizici(zgomote puternice,poluarea mediului înconjurător), factori fiziologici specifici fiecărui elev(starea sa de sănătate), factori psihosociali(relații tensionate între frați,între părinți, existența unui părinte violent,alcoholic etc),factori de perturbanța( aceștia pot fi reprezențati de desene animate violente,de jocurile pe computer,de existența facebook-ului).Chiar dacă aceștia nu au fost incluși în nici o clasificare în literatura de specialitate, consider că un învățător trebuie să țină seama de aceștia mai ales în prezent când tehnologia este într-o continuă dezvoltare și poate capta mai mult atenția elevului decât informațiile transmise.

Și Ausubel(1981) a realizat o clasificare a factorilor ce influentează învățarea și el i-a impărțit în două categorii și anume: a.variabile interpersonale și b.variabile situaționale.Primii corespund factorilor interni ale lui Gagne și ai cei situaționali factorilor externi.De asemenea, psihologul american face diferența între factori cognitivi și cei socioafectivi.Printre cei cognitivi include nivelul dezvoltării cognitive,dificultatea informațiilor și cerințelor,structura cognitivă.El acordă un rol important structurii cognitive ce o definește astfel:,,cunoștințele existente,constituite din fapte, noțiuni,propoziții și date perceptuale brute, de care cel ce învăță poate dispune în orice moment” (Ausubel,Robinson,1981,p.76).Adică dacă nu există o bază pentru acele cunoștințe ce trebuiesc învățate, acele cunoștințe nu pot fi învățate cu ușurință.

Ausubel(1971) arată existența unei relații între randamentul elevului și aceea stare de pregătire cognitivă.Aceasta este definită ca,,adecvarea bagajului de cunoștințe de care dispune la un moment dat elevul,în așa fel încât să facă față cerințelor învățării unei teme noi,precise” (Ausubel, Robinson, 1981,p.77).Astfel,dacă elevul are cunoștințe legate de operațiile de adunare, scădere,înmulțire,împărțire, va putea să facă și alte operații.

Ausubel(1981) consideră că nu trebuie să reducem elevul doar la capacitățile sale intelectuale ci el are și stări afective ce vor influența învățare fie direct,fie indirect.Ausubel(1981) este de părere că acest tip de variabile va acționa mai ales în prima fază a învățării și de aceea învățătorul trebuie să profite de acest lucru și să îi ajute pe elev prin apelul la aceste variabile în fixarea informațiilor transmise.

Indiferent de existența tuturor condițiilor optime sau nu pentru învățarea, învățătorul și părinți trebuie să fie inventivi și să se adapteze oricărei condiții și să optimizeze efectul acestora asupra elevului și să nu uite că variabilele afective sunt combinate cu cele cognitive în procesul de învățare.

1.4.Modele și paradigmele învățării școlare

În diferitele etape de cercetare s-au elaborat o serie de modele privind învățarea dar fiecare a accentuat un aspect sau mai multe ale acestui proces dar nu s-a putut elabora un model unitar și coerent.

Dar autori cum ar fi Hilgard și Bower(1974,p.14) au arătat că există două categorii principale în analiza de tip psihologic a învățării și anume:

a.teoriile behavioriste-Stimul –reacție și aici vom include teoriile lui Thorndile, Pavlov, Guthrie, Skinner și Huli

b.teoriile cognitive – uite sunt include cele ale lui Tolman și cele aparținând psihologiei clasice gestaltiste.

Negovan(2004,p.21) prezintă opinia lui A.E.Woolfolk care menționează următoarele modele:,,

a.perspectiva behavioristă

b.perspectiva teoriei procesării

c.perspectiva psihologiei cognitive

d.perspectiva socială

La acestea, Negovan(2004) le menționează și pe :

a.perspectiva fenomenologică

b.perspectiva constructivă

Din punctul de vedere al psihologiei educației,R.E.Mayer (1996,p.151) susține existența următoarelor:

a.metafora asociaționistă

b.metafora procesării informației

c.metafora constructivă

d.metafora învățării ca negociere socială.

Vom prezenta principalele caracteristici ale fiecărui model după cum urmează:

a.Perspectiva asociaționistă –conform acestei perspective, dacă studiem copilul din punct de vedere intelectual și mental considerăm că intelectul său este o reflectare direct și mai ales fidelă a mediului înconjurător.Învățarea este văzută ca un act natural,spontan care se petrece automat pe baza legăturilor externe ale stimulilor ce stau la baza materiei de învățat.Aici se include teoria condiționări clasice a lui Pavlov și teoria condiționării emoționale.Cea din urmă a fost propusă de J.B. Watson și R. Rayner cu scopul de a evidenția dezvoltarea reacțiilor emoționale.De exemplu:dacă elevul va trăi o experiența destul de neplăcută la ora de matematică,va asocia această materie și învățătorul cu emoții negative și astfel va avea un randament scăzut la această materie,se va implica mult mai puțin sau chiar de loc în activitățile desfășurate la școală etc.Se poate ajunge chiar și la generalizarea asupra tuturor cadrelor didactice ce predau aceea materie.

b.Perspectiva behavioristă – aici vom face o diferențiere între perspectiva behavioristă clasică și cea contemporană.Din punctul de vedere al primei, materialul ce este oferit pentru învățare este definit ca o totalitate de stimuli vizuali,auditivi și vizuale iar învățarea apare ca un fel de mobilizare de tip discriminator a stimulilor iar activitatea de învățare este analizată doar din punctul de vedere al rezultatului.Învățarea apare ca o realizare și elaborare de comportamente noi apărute ca rezultat al acțiunii repetate a stimulilor asupra persoanei.Pe scurt, învățarea este integrarea de tip activ a informației și obținere de operații și deprinderi noi (http://www.dppd.utcluj.ro/dppd/database/Curs%20-%20 Invatarea. pdf – 19 martie 2013)

Unul din reprezentați ce au contribuit la apariția acestei perspective este E. Thorndike, care a elaborate modelul învățării de tip încercare –eroare dar și legea stării de pregătire,legea exercițiului și legea efectului.Prima lege arată condițiile în care elevul învăță și dacă este satisfăcut sau nu.A doua lege arată că numai prin intermediul repetițiilor se va ajunge la o relație solidă între stimul și reacție.Și ultima lege postulează că o relație va fi întărită sau nu ca rezultat al consecințelor ce le va avea.De exemplu, elevul va reține mult mai ușor aceea lecție când a primit recompensă.

Din punctul de vedere al acestui model, profesorul este cel ce aplică recompensa dar și pedeapsa iar elevul este receptorul acestora iar această teorie este practicată prin metoda exercițiului.

Dacă ne referim la perspectiva behavioristă contemporană este diferită de cea clasică dar învățarea este vazută tot o achiziție de informații,deprinderi etc.

Trebuie notat că behaviorismul este o continuare a asociaționismului și are ca fundament al înțelegerii comportamentului mecanismul condiționării instrumentale.

Trebuie realizată distincția între cele două tipuri de condiționări și anume:a.cele clasice(cele pavloviene) și condiționările instrumentale(skinneriene).

Huli(1953) arată că o caracteristică a condiționării este aceea că se bazează pe existența unor patternuri ce sunt potrivite situațiilor prin care trece un individ.

Reprezentatul condiționării instrumentale-Skinner a acordat o atenție deosebită întăriri în învățare.Există două moduri de întărire:a.pozitivă și b.negativă.Skinner definește pedeapsa ca o întărire negativă cu rolul de a scădea frecvența comportamentului nedorit.Skinner a arătat că apelând la ,,modelarea comportamentală” se poate ajunge la existența comportamentelor dorite iar tehnicile de întărire au dublu rol:de elaborare de comportamente noi dar și de statornicie a celor vechi.

Concepția lui Skinner a fost aplicată în așa numitul tip de învățare programată.Acest tip de învățare are rol de incitant pentru elev în găsirea permanentă a soluțiilor pentru problemele date,în adaptarea conținutului materialul de învățat la caracteristicile elevilor și are rol de furnizor de informații privind rezultatele obținute.Dacă facem referire la o secvență de programare,materialul de învățat este împărțit în segmente mici,ce sunt prezentate rând pe rând,oglinding o organizare logică și riguroasă.De exemplu,învățătorul își poate împărți lecția în mai multe etape și a se asigura că școlari mici recepționează,înțeleg informațiile și vor ști să le aplice în realitate.

De asemenea Skinner a elaborat și programarea liniară.În cadrul acesteia

c.Perspectiva teoriei procesării informației –Această teorie a apărut în anii 60-70 în psihologia educațională.Din punctul său de vedere, învățarea este acumulare de fapte, concepte, strategii și deprinderii iar mintea umană este acel ansamblu de prelucrare a simbolurilor și astfel:stimul de intrare este transformat în configurație de simboluri(ex.propoziții,scheme etc).Aceste simboluri au rolul de asigura reținerea cunoștințelor în memorie și apelarea la acestea când este nevoie și de aceea învățarea apare ca aceea modificare sau modificări din punctul de vedere al configurațiilor interne de simboluri.În cazul acestei teorii, profesorul devine sursă de informație iar elevul este asemenea procesorului unui computer.

d.Perspectiva psihologiei cognitive- Cercetători psihologiei cognitive, printre care Bruner, Miller, Neisser arată că învățarea are loc prin diferite acțiuni de interrelaționare și modificare a informațiilor recepționate,ea este formare activă de cunoștințe și refacere a acestora în funcție de necesități și priorități(Negovan,2004,p.22).

Bruner arată că există mai multe moduri prin care copilul poate să descopere mediul exterior și anume:

a.modalitatea activă – care se referă la acțiuni cum ar fi :manipularea obiectelor, realizarea de exerciții privind realizarea unor acțiuni.Prin toate acestea, copilul va dobândi primele sale cunoștințe și anumite priceperi și deprinderi mai ales manuale.

b.modalitatea iconică- are la bază imagini vizuale și nu se definește ca o manevrare efectivă a obiectelor

c.modalitatea simbolică – se referă la folosirea cuvintelor ce au rol în rezumarea și generalizarea caracteristicilor mediului înconjurator.Cu ajutorul informațiilor furnizate de această modalitate,copilul va ajunge să înțeleagă legile și paradigme ce stau la baza existenței lumii în care trăiește.

Trebuie menționat că aceste moduri sunt folosite în mod treptat de către copil și de aceea ele trebuie să existe în organizarea învățării școlare și astfel să poate atinge pragul maturității cognitive.

Pentru asigurarea maturității cognitive, Burner arată că în cadrul procesului de învățare trebuie să îi fie stimulat interesul copilului pentru identificarea și soluționarea tuturor problemelor.Pentru aceasta se apelează la metoda cum ar fi cea a problematizării,a învățării prin descoperire și prin cercetare.Numai lovindu-se de diferite probleme,copilul va putea să facă față solicitările prezente și viitoare.De exemplu,școlarul mic trebuie să își organizeze timpul necesar realizării lecțiilor.Dacă el nu cunoaște intervalele de timp, zilele saptămâni,el nu va putea sa-și rezolve problema.În cazul în care problema se rezolva,el va știi cum să se organizeze eficient pentru a avea și timp de joacă-

e.Perspectiva teoriilor cognitiv-sociale(Bandura, Mischel)- din aceasta perspectivă învățarea este văzută ca o activitate socială și se accentuează faptul că un anumit comportament este rezultatul învățării fiecăruia dintre noi prin experiențele noastre.Modelul lui Bandura aduce în discuție legătura de determinare reciprocă între factorii personali, comportamentul persoanei și mediul în care se produce învățarea.Aceste trei componente se influențează reciproc și astfel:cogniția va aduce o modificare asupra comportamentului, acesta la rândul său va influența cogniția iar acțiunile de tip cognitiv ale persoanei vor aduce modificări ale mediului și nu în ultimul rând experiențele persoanei în relația sa cu mediul vor duce la modificări ale gândirii (Bandura,2000). Bandura(2000)arată că oameni vor învăța doar privindu-i pe ceilalți,astfel spus elevul va învăța să scrie doar privindu-și profesorul,iar informațiile primite prin observarea comportamentului celuilalt reprezintă ghid pentru acțiunile sale.Pentru Bandura, imitație nu înseamnă doar realizarea comportamentului observat ci și dezvoltarea unor comportamente inovatoare.Dacă elevi sunt supuși la stimuli modelatori ei vor putea achiziționa noi informații necesare soluționării diferitelor probleme, împiedicarea oferirii de comportamente deja reținute.

În experimentul său,Bandura va prezenta două tipuri de întărire și anume:a.întărirea indirectă(vicariantă) și una directă.Cea indirectă este definită de Bandura astfel ,, tipul de invățare prin care sunt achiziționate noi răspunsuri sau sunt

modificate caracteristici ale repertoriilor existente de răspunsuri ca urmare a observării comportamentului altuia și a consecințelor intăritoare ale acestui comportament, fără ca răspunsurile modelate să fie realizate in mod deschis in timpul perioadei de expunere" (Bandura, 1965, p. 3; cf. Boncu, 2002, p. 37).Astfel,un elev care va urmări un film cu scene violente, va putea să adopte acest tip de comportament în timpul unei discuții cu un coleg ce l-a necăjit.

Concluzionând, învățarea este definită din această perspectivă ca formare prin ,,colaborarea” cunoștiințelor cu valorile sociale.

f.Perspectiva fenomenologică –arată rolul important al percepțiilor unui individ asupra sa și asupra mediului ( se știe faptul că una și aceeeși experiența este percepută diferit de fiecare individ.Una din teoriile acestei perspective și anume teoria umanistă –explică învățarea apelând la Self și susținând libertatea persoanei de a-și contra viața, de a alege ceea ce dorește să facă, sa învețe doar ceea ce consideră că este important pentru el și are o anumită semnificație în prezent.Rogers(1966) arată că dacă individul are parte de multe constrângeri, feedback-uri negative vor duce la pierderea imaginii sale de sine în schimb atitudinea pozitivă,empatia vor avea un rol important la dezvoltarea unei imagini de sine armonioasă care va fie baza unei învățări și dezvoltării corecte și potrivite.

g.Perspectiva constructivistă:Există trei tipuri de constructivism și anume:

1.Constructivismul exogen- Acesta este reprezentat de J.Anderson.Conform acestui tip de constructivism,învățarea estea aceea formare și elaborare a structurilor mintale care sunt reflecția lucrurilor așa cum se prezintă în realitate iar elevul prin apelul la diferite strategii fie de organizare, reactualizare a informașiilor va elimina anumite probleme în reprezentarea internă a mediului extern.Mai pe scurt,elevul își construiește în interiorul său o lume exterioară pe baza unor reprezentări mentale a medilui exterior.

2.Constructivismul endogen – are la baza cercetările lui Piage(2001).Din punctul de vedere al său, cunoașterea nu reprezintă o reflectare a mediului exterior ci mai degrabă o evoluție și o modificare a vechilor scheme cognitive.De aceea,învățarea este reconfigurare activă a informațiilor anterioare iar elevul din poziția sa de învățăcel va fi cel care va înțelege,va analiza,explora și va surprinde informațiile noi despre lumea exterioară.Piaget a identificat stadiile dezvoltării inteligenței împreună cu caracteristicile procesului învățării.

Astfel în stadiul stadiul inteligenței senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani) – copilul va fi asemenea unui,,burete” dar va recepționa doar informațiile senzoriale și motorii.Învățarea se produce aici și acum,în prezența obiectului ca mai apoi acesta sa poată reprezenta obiectele și când nu sunt în câmpul lui senzorial

Al doilea stadiu –cel al inteligenței preoperatorii este divizat în doua:substadiul gândirii simbolice și preconceptuale(2-4 ani) și stadiul gândirii intuitive(4-7 ani).Semnificative pentru acest stadiu sunt achiziția funcției simbolice și astfel copilul își reprezintă din punct de vedere mental obiecte.Acest lucru va fi posibil prin apelarea la cinci tipuri de conduite:imitația amânată,jocul symbolic,desenul,imaginea mental și limbajul.

Limbajul face posibilă achiziția preconceptelor iar raționamentul care le leagă se numește transductiv și el va lega elemente prin analogii immediate și nu prin deducție.Adică, se face o analogie imediată între cal,vacă,câine care fac parte din clasa,,animale,,.Al doilea substadiu face posibilă trecerea de la preconcepte la operații și se va ajunge la raționamentul inductiv.De exemplu, la vârsta de 5 ani,copilul nu poate observa că există o compensație și că un bastonaș din plastilină este format din aceeași substanță chiar dacă este mai lung decât altul.

Al treilea stadiu –stadiul operațiilor concrete-copilul are capacitatea de a ști că pentru fiecare acțiune există și una inversă.Copilul va putea susține că deformarea bastonașului nu depinde de cantitatea de plastilină utilizată.În cadrul acestui stadiu se achiziționează operațiile concrete( 7-8 ani), clasificarea și construirea sistemului numerelor întregi dar și al fracțiilor.În cadrul acestui stadiu,elevul nu va putea oferi un răspuns la întrebarea ,,Ana este mai înaltă decât Maria, iar Ana este mai scundă decât Ioana.Care dintre ele este cea mai scundă”, dar poate găsi o soluție dacă i se oferi păpuși ce să le reprezinte pe cele trei fete.

Al patrulea stadiu – stadiul operațiilor formale –gândirea copilului se detașează de concret,apare raționament logic.Elevul poate realiza permutări,combinării iar structurile operatorii se vor caracteriza prin flexibilitate.

Prin teoria sa,Piaget a arătat că stadiul de dezvoltare al copilului reprezintă o premisă pentru calitatea și gradul învățării iar fiecare stadiu cere o anumită organizare a materialului de învățat în funcție de caracteristicile intelectuale ale elevului.

Pornind de la teoria lui Piaget,Ausubel arată existența unei stări de pregătire cognitivă care se referă la faptul că între randamentul elevului și capacitatea lui de a răspunde solicitărilor școlare există o legătură(Salavastru,2004).

3.Constructivismul dialectic- învățarea apare drept un ansamblu al cunoștințelor și valorilor sociale acumulate ca urmare a interacțiuni sociale iar elevul apare ca un actor social.

Concluzionând, din punctul de vedere al constructivismului, învățarea nu se reduce doar la a studia la școală sau a-ți realiza temele acasă, ci ea este definită ca un proces de ucenicie…,,prin care un novice, cu sprijinul și orientarea unui expert câștigă din ce în ce mai multă responsabilitate până când devine capabil să funcționeze independent” (A.E.Woolfolk, 1998, p.280).Astfel,elevul este novicele care prin informațiile,cunoștințele,scheme mentale oferite de profesor va ajunge la etapa finală în care va cunoaște modalitățile în care să utilizeze informațiile și să devină independent în activitățile desfășurate.De exemplu, școlarul mic va dobândi încetul cu încetul abilitatea de a scrie după dictare.

h.Teoria învățării cumulativ-ierarhice(R.Gagne)- învățarea apare ca un proces cu mai multe nivele.Gagne menționează opt tipuri de învățare(au fost prezentate la tipurile de învățare) ce se caracterizează printr-un nivel de complexitate ridicată.Avantajul acestei teorii este că tratarea unei teme trebuie facilitată înainte iar elevi își vor forma asocierile,discriminările și conceptele necesare înțelegerii sale.

i.Teoria psihogenezei operatiilor intelectuale- ce a fost prezentată de J. Piaget.Prin teoria sa,Piaget a arătat că operațiile mentale sunt consecința procesului de interiorizare a acțiunilor reale.

Jean Piaget consideră învățarea drept acel proces de potrivire a materialului de învățat cu nivelul de dezvoltare corespunzător vârstei persoanei.El descrie operațiile intelectuale ca aceea operație de reflectare interioară a activităților fizice și verbale.Atunci când dezvoltarea va fi centrată pe operațiile intelectuale atunci va intra în joc latura formativă a învățării iar gândirea se va forma în raport cu cunoștințele și nu cu cele memorate.În concluzie,Piaget definește învățarea ca,, asimilare informațională succedată de acomodare sau restructurare operațională” (.http:/ /www. Dppd .utcluj. ro/ dppd /database/Curs%20-%20Invatarea.pdf- 19 Martie 2013).

Allport consideră că învățarea are un rol important în însușirea de către elev a experienței de tip social dar și în formarea personalității.

j.Teoria operationala a invatarii-concepută de P.Galperin și susține faptul că operațiile mentale se formează mai ales la școlarul mic în mai multe etape și anume:

a.etapa de orientare- copilul observă și conștientizează acțiunea realizată de învățător.De exemplu, dacă învățătorul desenează o floare, copilul va fi conștient de acest lucru

b.etapa acțiunii reale – școlarul mic îndeplinește acțiunea realizată de învățător.De exemplu:după ce a vazut modalitatea prin care învățătorul desenează o floare,școlarul mic va realiza și el această operație apelând la ceea ce a observat la mentorul său.

c.etapa verbalizării- școlarul mic va face o descriere verbală cu voce tare a etapelor acțiunii,fară ca să o îndeplinească în realitate.De exemplu:copilul va spune ca întâi va lua creioanele care îi trebuiesc, va alege culorile necesare, apoi va începe să deseneze tija flori,apoi fiecare petală și apoi va colora floarea.

d.etapa interiorizării- școlarul mic va realiza operația în plan mental.Dacă la început acest lucru are loc mai încet se observa mai apoi un ritm automatizat și rapid (http://www.scritube.com/profesor-scoala/DIDACTICA TEORIA -PROCESULUI-DE41662.php -19 martie 2013)

k.Perspectiva gestaltistă –Din punctul de vedere al reprezentaților psihologiei gestaltiste(Koffka, Kohler, Wertheimer), învățarea nu se poate defini în funcție de elementele sale,pentru că un întreg are mai multe caracteristici decât numai cele ale componentelor sale.Prin aplicarea principiilor formei, ei au susținut că rezolvarea de probleme nu are loc prin încercare și eroare, ci mai degrabă printr-o reconfigurare a câmpului perceptive și astfel se va ajunge la ,,insight” și la sesizarea legăturilor importante.Procesul de iluminare are loc brusc și astfel numărul de încercări și greleli este redus.

Indiferent de tipul de model adoptat de un profesor pentru facilitatea procesului de învățare,cel mai important este adaptarea conținutului materialul de învățat la caracteristicile elevilor și al clasei.Dacă acest lucru se realizează, elevi pot ajunge să obțină succesul în desfășurarea activității de învățare.

CAPITOLUL 2.SUCCESUL ȘI EȘECUL ȘCOLAR LA ȘCOLARUL MIC

2.1.Delimitări conceptuale.Succesul școlar și eșecul școlar

În psihologia socială,succesul și eșecul școlar sunt legate de teoria atribuirii a lui Fritz Heider-care explică modalitatea prin care oameni oferă explicații cu privire la experiențele lor.El a poziționat printre motivele umane fundamentale necesitatea de înțelegere,ordine și coerența logică.El arată că există două tipuri de cauze ce sunt conferite conduitei celor din jur:a.factori interni și b.factori externi(presiunea socială).Jones și Davis au completat acest model și au acceptat problematica atribuirilor interne.Teoria lor numită a inferențelor corespondente postulează faptul că modul în care o persoană va conferi alteia o trăsătură bazându-se pe comportamentul ce a fost observat.În aceasta acțiune ceea ce contează este intenția actorului social iar observatorul va trebui să știe sigur dacă actorul cunoaște posibilitatea sa de a produce anumite efecte prin acțiunile sale.

Bernard Weiner a studiat problematica atribuirii succesului și eșecului și a ajuns la concluzia că există două dimensiuni ale cauzelor prin care o persoană își explică reușita sau eșecul acțiunilor sale:

a.intern(personal)-extern(situațional)

b.stabil-instabil

Din combinare acestora rezultă patru tipuri de cauze și anume:

1.internă și stabilă(capacitatea)

2.internă și instabilă(efortul)

3.externă și stabilă(dificultatea sarcinii)

4.externă și instabilă(șansa)

Dacă este întrebat de părinți săi de ce a luat aceea nota proastă el poate să o explice prin una din cauzele de mai sus, de exemplu poate aduce în discuție dificultatea sarcinii.Sunt mulți elevi care declară că la o lucrare de control li s-a dat un exercițiu ce nu l-au realizat în clasă.

Există o legătură între atribuirea acordată de elev și performanțele sale viitoare precum și între aceasta și stima de sine.Un școlar mic cu stima de sine slabă va realiza mult mai multe atribuiri interne pentru eșecul său școlar și se va subestima cu privire la rezultatele sale școlare.

Succesul și eșecul școlar sunt în relație strânsă și cu personalitatea elevului și anume cu dimensiunea sentimentului propriei eficiențe(self-efficacy) așa cum arată Iacob(1998).Self-efficace se referă la evaluarea de către o persoană a propriilor sale capacități necesare pentru obținerea unei performanțe și reprezintă un factor crucial al succesului școlar.În cercetările realizate cu privire la această relație s-a aratăt că elevi cu rezultate foarte bune la școală au scoruri mari la scalele legate de self-efficacy.Cercetători au o mențiune și anume că nu doresc să extrapoleze aceste rezultate indiferent de materia de studiu și astfel ei susțin că pot exista cazuri în care un elev poate avea un scor mare al acestei dimensiuni la matematică dar nu li la limba și literatura română.

Această dimensiune va fi bazată atât prin atribuirile interne,dar și prin auto-persuasiune și dobândirea succesului real și a feed-back-ului învățătoarei.

Învățătoarea trebuie să cunoască ce stă la baza succesului sau eșecul școlar și de aceea e necesar să utilizeze anumite metode necesare pentru creșterea nivelului intelectual și moral al elevului și mai ales pentru lipsa piedicilor de orice tip în activitatea școlară

Specialiști au arătat că 50% din rezultatele școlare au la baza coeficentul de inteligența, iar restul de 50% corespunde personalității elevului, condițiilor din școală și legate de modul de predare și de metodele utilizate.

Dacă școlarul mic prezintă anumite dificultăți legate de percepțiile auditive și vizuale sau limbajul oral,acestea pot conduce la o baza inferioară și incompletă ce nu corespund învățării citirii.De exemplu, un copil poate avea o incapacitate a dezvoltării privind orientarea și baza spațială a funcției de tip symbolic a limbajului și astfel va avea probleme la citire.

Când discutăm problematica succesului și a eșecului școlar trebuie să ținem seama de nivelul de dezvoltare a inteligenței și faptul că cerințele educative trebuie să fie în concordanța cu acest aspect.

De exemplu, unui elev din clasa I trebuie să îi cerem să poată realiza operații simple prin apelul la reprezentarea mintală și prin anticipare.Nu putem să îi cerem să realizeze operații cu fracții.

În orice stadiu, cadrul didactic trebuie să ia în seamă diferențele definitorii și astfel cerințele sale să fie în armonie cu capacitățile elevului.

Nota acordată de învățător se definește ca evaluarea randamentului elevului,dar care nu depinde doar de elev ci și de învățător( mai précis de modul în care acesta percepe performanța elevului).

Printre factori interni ce influențează performanța școlară se numără și inteligența.În cazul elevilor cu probleme mintale,aceasta devine un factor cu rol extrem de important pentru măsurarea randamentului școlar.

Nu doar inteligența în ansamblu ei influențează succesul sau eșecul școlar ci și inteligența școlară.Piaget o definește ca un echilibru de tip dinamic între însușirea exigențelor școlare și adaptarea la ele din punctul de vedere al diferite etape prin care trece elevul în școală. Acest tip de inteligența va fi influențat de responsabilitățile și obligațiile cerute de școală,dar și de personalitatea elevului.

Succesul la școală depinde atât de rezistența la efort a elevului,de personalitatea sa dar și de eficacitatea acțiunilor întreprinse de școlar.

Există și elevi care pot să fie mai înceți dar acest lucru nu trebuie tradus de către părinte sau învățător prin rea voință, pentru o astfel de percepere și o încercare de schimbare a sa se poate solda cu o situație tensională a elevului.

Ritmul lent prezent la un elev cu o inteligența normală este o un tip de eșec școlar,iar acest fenomen mai este denumit și ,,astenie mintală”.Acest termen se referă la gradul de oboseală privind înglobarea informațiilor și relația dintre toate componentele unei acțiuni.

Un elev activ este acela ce trece cu ușurință peste toate piedicile care au un rol de stimulare a capacităților sale fizice și psihice.

În cazul școlarului mic, adaptarea la noul statut și la multudinea de activități ce trebuie să le desfășoare pot duce la epuizare fizică și intelectuală.Oboseală se va resimți atât din punctul de vedere al rezultatelor sale dar și la momentele,,bune” sau mai puțin bune ale elevului la școală.Oboseala se poate instala mai repede sau dimpotrivă și acest lucru va depinde de puterea și de cuprinsul și puterea activității,de programul de odihnă,de numărul de ore dedicat studiului și de caracteristicile afective ale lecției.

Această stare de oboseală este cauzată dar poate fi și prevenită și de nevoie de înțelegere și de cea de curiozitate.De aceea,un elev prin apelul la părinți.trebuie să-și adapteze programul de lucru și de odihnă la cerințele școlii și sa utilizeze mereu resursele sale.

La școlarul mic putem vorbi de o autoreglare a activității și astfel el va ști când să inițieze o activitate și dacă deține toate resursele necesare.

Dar succesul și eșecul școlar nu depinde doar de personalitatea elevului,de implicarea părinților,de existența condițiilor optime ci și de status-ul socio-economic al elevului.Iacob(1998) prezintă concluzia unor cercetări din sociologie care arată faptul că există o legătură între status-ul socio economic și randamentul școlar. Astfel,copii din clase dezavantajate economic au note mai mici și au șanse mai reduse să intre la liceu sau la facultate,iar abandonul școlar în cazul lor este mai mare.Se menționează faptul că această relație este observată foarte bine pe măsura trecerii la altă etapă școlară.

În explicarea acestei relații trebuie să prezentăm și ipoteza capitalului cultural,elaborată de P.Bourdieu și A.Passeron.Aceștia arată că acei copii din clase favorizate social dețin mai multe informații(ce nu sunt predate la școală) dar sunt foarte bine evaluate de profesor.

Succesul și eșecul școlar trebuie analizat și din perspectiva părinților.Cei din clase favorizate social doresc ca elevi să aibă rezultate foarte bune, pe când părinți cu venituri modeste consideră că școala este singura care îl poate scapa pe copil și îl poate ajuta să aibă o viață mai bună.

De asemenea succesul elevului defavorizat social este determiat și de clasa social din care face parte profesorulul.Iacob(1998)prezintă studiul lui Seligman din 1972.Profesorilor le-au fost prezentate pentru evaluare o serie de înregistrări conținând lectura unui fragment de proză,dar și desene și compuneri realizate de școlari mici(unii erau dintr-o școală devaforizată iar ceilalți dintr-o școală particular.Alte variabile au fost fotografiile copiilor.În funcție de acestea, profesorul îi cataloga pe elevi ca inteligent-non-inteligent,elev bun –slab,dur-amabil.În aprecierea inteligenței,profesori au utilizat vocea elevului și în cea a calităților școlare generale s-au folosit de înfățișarea fizică.

Indiferent de particularitățile fizice,psihice,familiale ale școlarului mic,învățătorul trebuie să se adapteze la acestea și să nu facă diferențirii în elevi.

2.2.Școlarul mic- vârsta începuturilor(6/7-10/11 ani)

Perioada de început a acestui stadiu și mai precis vârsta de 7 ani culminează cu intrarea copilului la școală iar dezvoltarea sa deopotrivă fizică și psihică va depinde și va fi influențată de școală.

Acest stadiu al școlarului mic corespunde cu primul ciclu de învățământ și este perioada în care se vor reține acele cunoștințe ce sunt foarte importante pentru celelalte etape de dezvoltare la care se vor adauga și elaborarea capacităților psihice necesare trecerii la un alt nivel.

Crețu(2003) prezintă drept dominante ale acestei perioade următoarele:

1.Învățarea școlară devine pionul principal din punctul de vedere al dezvoltării psihice și va avea o influența extrem de importantă asupra tuturor evoluțiilor și modificărilor din acest nivel

2.Fixarea unor legături obiective cu mediul exterior iar școala va juca un rol prin introducerea copilului în lumea raționalului și a regulilor cunoașterii

3.Elaborarea deprinderilor intelectuale de bază în legătură cu scrisul, cititul, lucrul cu simboluri matematice și chiar modificarea primară a materialului de învățat

4-Se observă o sporire a caracterului voluntar și conștient privind toate caracteristicile psiho-comportamentele

5.Modificarea rolului copilului în familie, el acum devine școlar,va deține alte roluri și responsabilități și va arăta o atenție deosebită pentru succesul școlar.El va avea de îndeplinit două sarcini foarte importante și anume:a.să fie,,cuminte” în clasă și să realizeze cunoștinele formale necesare.

6.Finalul stadiului se caracterizează printr-un echilibru foarte bine cu realitatea exterioară și se finalizează toate caracteristicile acestui nivel

Desigur că aceste nivel va cuprinde și anumite oscilații sau greutăți în adaptare, cum ar fi prima zi de școală atunci când școlarul mic se desprinde de familie, va petrece mai mult timp la școală decât cu cei cunoscuți,în viața sa va interveni autoritatea învățătorului.Toate acestea dispar după vârsta de 7-8 ani când va exista o perioadă normală de interacțiune cu mediul,de adaptare iar la 9 ani copilul va dobândi capacități de autoconducere și autonomie ce vor duce la o mai bună organizare a sa atât a timpului său,a lucrurilor destinate procesului învățării etc.Vârsta de 10 ani aduce cu sine o siguranța privind activitățile de învățare și chiar o anumită stâpânire de sine.

Vom analiza această perioadă din punctul de vedere al următorilor factori:

1.Adaptarea la mediul școlar

Acest factor trebuie analizat din mai multe puncte de vedere și astfel:

a.modificării în programul zilnic-pentru adaptarea la noua situație și pentru obținerea randamentului școlar dorit, copilul trebuie să doarmă zece ore pe noapte, să aibă trei mese pe zi și de aceea familia trebuie să stabilească un program fix și riguros.De asemenea, în acest stadiu se formează deprinderile referitoare la comportamentul alimentar și cele ale igienei persoanel iar familia trebuie să facă legături între perioada de învățat acasa și la școală.Orele destinate realizării temei pentru acasă trebuie să fie aceleași și astfel copilul să își formeze o rutină și să se poată mobiliza mai ușor.În aceste ore este necesară prezența unuia dintre părinți care să-l susțină și să-i urmărească evoluția.În afara orelor de somn, părintele trebuie să-i asigure copilului și perioada de timp destinată relaxării și miscări la fiecare ora de lucru(sunt optime 10-20 minute de repaus).Pentru adaptarea sa la mediul școlar, părintele trebuie să-i asigure și socializarea cu alți copii în momentul ieșirii din casă și astfel școlarul mic nu va opta pentru televizor sau computer.

Clasa a III-a și a IV-a se caracterizează prin apariția lecturilor preferate și a timpului destinat acestora,dar și acesta poate fi contracarat cu timpul petrecut la computer.J.Dewey citat de Crețu(2003) arată că dacă în această perioadă se vor introduce și activitățile casnice mai ales în cazul copiilor crescuți în mediul rural, ei vor ,,învăța fâcând” și astfel experiența sa de viața se va consolida.

În concluzie,adaptarea la acest mediu se va referi la includerea în programul școlar, la existența unei relații cu învățătoarea și realizarea distincție între aceasta și educatoare, la stabilirea de legături cu colegi de clasă.

b.Adaptarea la programul și activitățile școlare

Din punctul de vedere al acestui aspect, Crețu(2003) arată că există diferențe între copiii ce au fost la grădiniță și ceilalți și de aceea la cei din urmă se poate observa o anumită teamă datorită faptului că ei rămân singuri.Se poate ajunge la crize de plâns și de aceea părintele trebuie să aibă un comportament ce îi va asigura o securitate afectivă copilului.

Se pot observa și anumite probleme în adaptarea și respectarea programului de școală ajungându-se chiar la refuz(fără a exista o motivare precisă).Părintele trebuie să îi explice calm copilului rolul său și necesitatea de a merge la școală.Învățătoarea trebuie să construiască o relație de încredere și astfel să nu se ajungă la situații extreme cum ar fi fobia de școală.

c.Relația cu învățătoarea

Crețu(2003) arată că de cele mai multe ori un copil își formează o imagine a învățătoare în minte înainte de a o cunoaște, iar dacă între aceastaimagine și realitate există o corespondența bună ,atucni adaptarea va fi mult mai ușoară sau dimpotrivă copilul poate refuza să meargă la școală.

Rolul învățătoarei este să explice clar cerințele sale și dacă rezultatul este bun sau dimpotrivă să arate mulțumirea sau nu, să recompenseze sau să dojenească.Dacă la începutul,ea va fi centrul școlarilor mici, în clasa a treia ei se vor organiza într-un grup cu propria organizare și conducere iar la finalul etapei grupul va deține autonomia totală.Învățătoare are atât un rol de securizare afectivă dar și de urmărire a reținerii cunoștințelor dar și un foarte important rol formativ.Ausubel,Robinson(1981,p.479) arată că dacă școală prin persoana învățătoarei nu arată atenție fiecărui elev, se poate întampla ca elevul să-și piardă treptat interesul pentru studiu.De aceea învățătoarea are un dublu rol:atât de ghid în lumea cunoștiințelor dar și de mesajer al școlii

D.Relația cu persoanele de aceeași vârsta

Specialiști au arătat că persoanele de aceeași vârsta aduc o contribuție importantă la dezvoltarea psihică a copilului pentru că dacă un copil face parte dintr-un grup în care există asemănări de vârsta și caracteristici psihice, grupul va avea un rol formativ destul de mare iar A.Mucchielii arată că școala primară este ,,universul primei socializări”(apud R.Vincent, 1972,p.60).Astfel numai prin intereacțiunea cu ceilalți din clasă copilul se va dezvolta armonios din toate punctele de vedere.Grupul din care face parte va asigura mult mai profund sentimentul de siguranța necesar copilului și astfel el va începe să renunțe la aceea relație strânsă cu adultul.Școala și grupul din care face parte copilul are rol de modelator al atitudinilor și manifestărilor sale dar numai dacă este completată cu influența benefică a familiei.Copilul trebuie să simtă interesul părinților pentru activitățile sale școlare și prin acest lucru îl vor încuraja iar toate aceste influențe din partea mai multor actori sociali vor avea rol de susținere a dezvoltării psihice a școlarului mic.

E.Dezvoltarea fizică

Din punctul de vedere al dezvoltării fizice a școlarul mic trebuie menționate câteva aspecte:

1.Din punctul de vedere al acestui tip de dezvoltare,acest stadiu se caracterizează printr-un ritm lent și nu se vor observa prea mari diferențe între băieți și fete decțt în momentul ,,exploziei de creștere” ce poate fi observat la fete în jurul vârstei de 10 ani și la băieți la 12 ani.Pot apărea riscuri de deformare a coloanei pentru că zona lombară este încă fragilă și astfel unii copii pot dezvolta scolioze.La intrarea în scoală are loc și schimbarea ,,dinților de lapte”, crește masa musculară și se observa o finețe a mâinilor necesară scrisului.Copilul este mult mai conștient de cum îl văd ceilalți iar acest lucru va influența imaginea sa de sine și desigur stima de sine.Prieteniile se bazează pe criterii fizice iar cei considerați,,anormali” sunt respinși.

F.Dezvoltarea psihică

Piaget consideră că școlarul mic se afla la nivelul operațiilor concrete iar vârsta de 7-8 ani este caracterizată de conservarea greutății,urmată de cea a volumului la 11 ani.De asemenea,este dezvoltată capacitatea de seriere și clasificare iar elevul va înțelege principiul incluziunii claselor.Încă școlarul mic este depedent de mediul și nu poate opera in lumea abastractului.

Din punctul de vedere al atenție, la începutul stadiului domina cea involuntară care pe parcurs va fi înlocuită cu ea voluntară,la fel cea externă va fi înlocuită și se va observa o stabilitate a sa iar volumul atenției se schimbă(dacă la începutul era vorba de 25 de minute se ajunge chiar și la 45 min).Se pot observa în acest stadiu copii cu probleme de atenție și astfel se pot lua măsurile adecvate.Trebuie nevoie de mult tact și răbdare din partea învățătoarei ca elevi să fie atenție și nici o cădere a unui creion să nu îi mai perturbe.

În acest stadiu se consolidează schemele perceptive și astfel elevul va putea identifica cu ușurinta obiectele, literele și cuvintele când citește un text și va verbaliza mai bine formele, dar rolul percepțiilor tactile influențează încă relația sa cu mediu.Auzul fonematic este mai dezvoltat și la fel și auzul muzical și astfel elevi vor precepe mai multe sunete muzicale.Se observă o creștere a vitezei de explorare a lucrurilor iar percepția este înbogățită de materialele de învățat și de sarcinile ce trebuiesc îndeplinite.Percepția va deveni subordonată gândirii și de această relație vor beneficia activitățile de observare ale școlarului mic.

Din punctul de vedere al reprezentărilor,se observă stabilizarea celor geometrice simple iar influența gândirii asupra reprezentări va facilita existența imaginilor reproductive statice,cinetice și de transformare.Adică un elev va putea să reconstituie pozițiile intermediare ale unui obiect de la începutul fazei sale de deplasare și până la final.Rolul reprezentărilor în acest stadiu în formarea noțiunilor din stadiul următor.

Dacă ne referim la limbaj în acest stadiu trebuie să precizăm următoarele:toate caracteristicile acestuia vor fi influențate de relația dintre scris și citit;vorbirea școlarului mic se bazează pe structuri verbale ce sunt acumulate prin imitașie fie de la părinți,din grădiniță; Se va forma un ansamblu vizual-verbal motor ce este antrenat de procesul citirii(Psihologie, educatie și dezvoltare, 1983, p.79).Prin văz se vor asigura discriminarea semnelor de tip grafic, perceperea de tip operativ și înțelegerea cu usurință a ceea ce citește școlarul mic iar pe măsură ce procesul de citire se specializează se observă o anticipare a semnelor mai largă iar dacă la început școlarul urmărește cu degetul rândurile la sfârșitul stadiului criteriile de comutare a privirii s-au fixat și astfel totul se va desfășura mult mai rapid.Citirea de tip calitativ depinde de înțelegerea sau nu a textului și U.Șchiopu,E.Verza(1995,p.169) arată că există patru situații legate de citire și anume:a.ușurință în citire dar înțegere greoaie, b.citire greoaie dar înțegere ușoara, c.citire ușoara dar întelegere greoaie, d.citire greoaie, înțelegere ușoară.Fiecare din aceste situații trebuie observată de învățătoare și în funcție de situație trebuie să sprijine școlarul mic și să atenționeze familia.

Din punctul de vedere al condițiilor de bază ale citirii, Crețu(2003) prezintă opinia autori ca A.Leroz, Boussion și R.Ligetti care arată că acestea sunt :auzul fonematic, calitatea de analiză și sinteză a sunetelor verbale, separarea de tip vizual a formelor, memoria vizuală și auditivă dar și caracteristicile afectivității, motivației și voinței.

Referindu-ne la scris, și acesta este antrenat de anumite calități de tip senzorial-perceptiv dar și motrice dar și procese mentale.Scrisul permite realizarea unor sarcini mai dificile, cum ar fi scrierea după dictare, utilizarea unor forme de comunicare simple prin scris, copierea,elaborarea unor compuneri simple după o temă dată.Pentru învățarea literelor și înțelegerea acestora, învătățoarea nu trebuie să arate modelul literei ci ea trebuie să verbalizeze tot ce realizează și să explice fiecare pas pentru că scrisul ca procedeu va implica și înțelegere și memorie verbală(Crețu,2003).Realizarea cu ușurință a scrisului este facilitată atât de înțelegerea sensului cuvântului dar și de reactualizarea prin implicarea memoriei a reprezentărilor de tip grafic.Dificultățile în scris pot fi relaționate cu lipsa motivației, a voinței, o dezvoltare slabă emoțională și psihosocială și de exemplu un copil timid poate avea rezultate mai slabe la scris.De aceea, învățoarea trebuie să observe orice problematică a elevului ce ar putea interacționa cu scrisul.De exemplu, dacă are în clasă un elev interiorizat, timid, trebuie să îi valorifice rezultatele în clasă față de toți elevi chiar dacă progresul său este mai lent, trebuie să îl sprijine, să îl implice în realizarea sarcinilor în grup oferindu-i rolul de lider.

În cadrul acestui stadiu, școlarul mic va asimila o multitudine de cunoștinte și astfel la vârsta de 10-11 ani el va avea 400-5000 cuvinte în vocabularul său activ, sensul cuvintelor este mai dezvoltat li chair se ajunge la revelarea mai facilă a sensurilor figurate specifice unor expresii verbale.La finalul stadiului se observă un pgorres al competențelor lingvistice, a capacităților de dialog, de povestire și exprimare în scris.Dacă există probleme de pronunție,învățătoarea poate să sugereze apelul la un logoped.

Referindu-ne la gândirea școlarului mic, Crețu(2003) menționează următoarele înșușiri:a.gândirea subordonează gândirea și copii vor răspunde diferitelor solictări mai coerent, stabilit și în corespondență cu datele obiective;b.P.Osterrieth(1976) arată că în acest stadiu existentă acele raționamente circulare care fac posibilă detașarea de sine iar școlarul mic va explica un fenomen prin specificitatea lui reală.De exemplu, un copil de 8 ani va spune:,,vântul împinge norii, însă norii sunt aceia,care,deplansându-se, fac vânt” (P.Osterrieth,p.123); c.Dezvoltarea caracterului operatoriu al gândirii iar copilul poate să realizeze operațoii care sunt legate de un conținut informațional care se pot aplica pe date noi,;d.Reversibilitatea gândirii,care face posibilă realizarea desfășurării operațiilor într-un sens și apoi în cel invers.De exemplu, copilul poate realiza adunarea și poate să verifice scăderea prin adunare sau invers.Acest stadiu este caracterizat printr-o reversibilitate simplă ce se bazează pe relația dintre operația directă și înversul ei; e.Existența operațiilor concrete și astfel școlarul mic poate realiza operații asupra obiectelor și relațiilor fizice chiar dacă ele nu există mereu în câmpul său vizual;f.Piaget arată că în acest stadiu are rol începutul raționalității gândirii iar raționament ce va domina este cel inductiv iar dacă i se cere copilui să facă ceva, el poate răspunde:,,Stai să mă gândesc”;g.Se operează cu noțiuni empirice care sub influența procesului educativ se vor transforma în noțiuni știintifice,dar care au corespondență reali și au la bază un sistem de operații.

Memoria școlarului mic se caracterizează printr-un: caracter activ al procesului de reținere și memorare și se observă prin clasa a III-a și a IV-a o organizare a materialului de învățat de către elev, prin relația dintre memorie și gândire și rolul memoriei logice când este vorba de rezolvarea unei sarcini, dominarea de tip progresiv a memoriei voluntare(spre sfârșitul stadiului, copilul poate să aibă și o metamemorie și își va canaliza efortul în funcție de tipul sarcini).Elevul realizează importanța repetării celor învățate pentru a nu fi uitate.

Imaginația reproductivă a școlarului mic este implicată la toate materiile dar mai ales la istorie, geografie și anumite cercetări au arătat că lipsa de dezvoltare a sa caracterizează elevi ce sunt mai puțin interesați de lectură.Imaginația creatoare a stârnit opinii diferite iar Ribot a susținut chiar existența unui regres al acesteia față de preșcolaritate și atașarea acestei imaginații la realitate.

Din punctul de vedere al afectivății,se observa o exteriorizare slabă a emotiiilor, sentimentelor dar se observă la intrarea în școală a acelei,,înțărcări afective” iar U.Șchiopu(1995) arată existența unei reversibilități afective(copilul când e trist,când e vesel).Prin dezvoltarea cognitivă și implicarea în activitățile școlare, trările afective se vor caracteriza prin diversitate(emoții pozitive,bucuria obținerii unei note bune etc) și prin apariția emoțiilor intelectuale,morale sau estetice ce sunt valorificate în lecțiile de istorie, citire etc.Afectivitatea la acest stadiu se onservă prin apariția atașamentului față de învățătoare,colegi,sentimentul de rușine resimțit în cazul oferirii unui răspuns greșit,existența unei fobii față de școală dar și consolidarea sentimentelor față de familie și o capacitate mai bună a comportamentul emoțional-expresiv.De exemplu,școlarul mic poate să-și reprime tristețea dacă este refuzat.

Motivația școlarului mic trebuie analizată din două aspecte:a.trecerea gradată de la motivația extrinsecă la cea intrinsecă și b.întărirea motivației șociale a învățării față de cea personală.La început,copilul merge la școală pentru că așa i se spune,dar în jurul vârstei de 9 ani acesta poate să aiba anumite preferințe fașă de anumite materii.Exista o relație strânsă între învățarea școlară și motivație,elevul fiind motivat de rezultatele pozitive și de dorința sa de a fi așa cum își doresc părinți și învățătoarea.Motivația trebuie analizată și prin interesul față de joc,față de grup, natură, toate vor satisface nevoile copilui de acțiune și comunicare și mișcare și chiar unii dintre școlari pot avea o preocupare inițială față de viitoarea profesie prin prisma informațiilor oferite de școală,de familie și cercul de apropiații ai acestora.

Personalitatea școlarului se modelează prin dialog,imitare,comparare cu altul, întâlnirea zilnică cu ceilalți de aceeași vârstă, cu învățătoarea,prin competiție.Astfel se vor forma unele trăsături de caracter, apitutudini, conduite dar există încă o fragilitate a structurii de ansamblu a personalității.Rolul părinților și modele oferite de aceștia și mass-media sunt importante pentru formarea caracterului,iar școală contribuie la formarea unor trăsături cum ar fi: exigența,punctualitatea etc.Se vor forma și atitudini cum ar fi respectul pentru celalalt, mândria de a face parte dintr-un grup, sentimentul de apartența la acesta etc.Referitor la relația cu regula,P.Osterrieth(1976,p.119) arată că:,,în grup și numai ăn grup copilul poate face experiența reciprocității și solidarității….”.Școlarul mic înțelege că o regulă se naște prin existența unor discuții și a căderii de acord a tuturor membrilor unui grup asupra acesteia. Imaginea de sinese amplifică în cele trei existențe și anume :eul fizic,spiritual și social.Școlarul nu acordă o atenție suplimentară aspectului său fizic decât spre finalul stadiului, eul spiritual va fi implicat în învățarea școlară și elevul își construiește o imagine de sine bună pe măsură ce este apreciat dar acest eu este influențat foarte mult de interiorizarea aprecierilor celorlalti.Eul social va avea o influența puternică dinj partea grupului iar învățătoarea trebuie să observe criteriile de alegerea a unui lider și motivele ce stau la baza izolării unui elev de către colegi săi și trebuie să acționeze ca elevi săi să-și formeze o imagine de sine corectă care va contribui la reușita școlară a lor.

Desigur că referindu-ne la dezvoltarea fizică și psihică a școlarului mic, nu trebuie să omitem faptul că fiecare individ este unic și ca elevi se vor diferenția mereu între ei, fie că unul înțelege mai ușor,altul memorează mai repede, altul are o imaginație mai bogată etc.

2.3.Învățarea la școlarul mic

La școlarul mic din clasa I, obiectele reale vor fi înlocuite cu semnele, reprezentările grafice,simboluri și vor reprezenta pentru anumite materii baza pentru procedee cognitive.Fundamentul învățării școlare este reprezentat de experiențele din perioada preșcolară iar jocul și învățarea sunt analizate ca activități distincte, una este liberă li se bazează pe simpatie, iar cea de-a doua este obligatorie, se bazează pe existența unui program și necesită un efort proporționat,existența unui etalon și asistarea de către un adult cu rol de supraveghere apud.P.Golu,M.Zlate,E.Verza,1998,p.125).

Din punctul de vedere al structurii sale, învățarea este formată dintr-un ansamblu de sarcini și situații de învățare ce vor presupune realizarea unor acțiuni drept răspuns la anumite sarcini concrete.De exemplu vorbirea pregătește copilui pentru lectură,adoptarea cunoștințelor despre natrua îl ajută pe elev să cunoască date despre plante, primele date oferite de istorie îl ajută la nevoia cunoașterii legate de aspectul temporal.

Învățarea la această etapă se realizează susținută de anumite acțiuni fragmentate și strict coordonate și au la bază contractul direct cu obiectul.Aceste acțiuni au conținuturi diferite și au aplicabilitate largă.

O altă particularitate importantă a învățării este aceea că îl pune oe elev în situația de comparare a rezultatelor lui cu modele corecte și astfel se va putea realiza sacționarea pozitivă sau negativă a comportamentului său privind învățarea.

Învățarea din acest stadiu face posibilă adâncirea cunoștințelor deja reținute, consolidarea schemelor logice,generalizarea gândirii și abordarea de tip reflexiv de către elev a activăți sale mintale,dar și prefigurarea unei învățări automate.

Prin învățare se acumulează cunoștințele inițiale legate de citit,scris și socotit(clasa I),apoi acestea se automatizează spre trecerea la alt nivel iar activitatea la matematica va fi influențată de existența modelului.

În acest stadiu,învățarea trece de la nivele inferioare la cele superioare, solicitările se schimbă și exigențele la fel.De exemplu, în clasa I,școlarul mic face cunoștință cu abecedarul iar în clasa a doua va avea un manual de română ce va conține un volum de cunoștințe mult mai mare.Elevul va trebui să realizeze compuneri,să reproducă poezii etc.

Operarea de la parte la întreg ce apare în clasa I este înlocuită cu trecerea de la întreg la parte, astfel școlarul mic va oferi explicații fiecărui cuvânt dintr-o propoziție.

Cunoștințele despre natură oferă o anumită organizare a cunoștințelor empirice ale elevului iar acesta își va forma o imagine de ansamblu cu privire la organisme și relația lor cu mediu.

Fiecare materie va furniza informații utile școlarului privind adaptarea sa la mediu,de exemplu:geografia ăii oferă informații despre orientarea în spațiu,repere, instrumente(busola), gramatica îi oferă definiții și modele de comunicare, geometria îi ajută pe elev să pătrundă în domeniul formelor spațiale.

Clasa a patra are un rol foarte important în dezvoltarea personalității elevului,dar se caracterizează și prin creșterea numărului și a volumului informațiilor ce sunt prezentate și trebuiesc recepționate.

Geografia din clasa a patra îl ajută pe elev să învețe prin apelul la imaginea perceptivă și prin observarea mediului exterior, dar și să imbine percepția cu imaginația.

Istoria specifică clasei a patra îi ajută pe elev să cunoască manifestările unor colectivității umane din mai multe perioade istorice.

În concluzie,învățarea în etapa școlarității mici facilitează trecerea de la joacă la învățare,dar totul trebuie privit și analizat în funcție de particularitățile și diferențele dintre fiecare elev în parte.

CAPITOLUL 3.METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1.Obiectivele cercetării

3.1.1Obiectivele teoretice ale cercetării

Demersul de cercetare a avut ca scop evidențierea relației dintre învățarea școlară și obținerea succesului sau a eșecului școlar la stadiul specific școlarului mic.

În determinarea și conturarea acestei relații s-au fixat o serie de obiective teoretice și practice.Referindu-ne la cele teoretice le precizăm pe următoarele:

1.Prezentarea principalelor orientări asupra definirii învățării umane și a celei școlare

2.Identificarea celor mai importante forme ale învățării școlare în funcție de anumite criterii de clasificare

3.Evidențierea factorilor și condițiilor care domină procesul de învățare școlare și rolul lor în asigurarea succesului sau eșecului școlar

4.Conturarea celor mai importante modele și paradigme ale învățării școlare

5.Delimitarea principalelor note definitorii ale succesului și eșecului școlar

6.Distingerea caracteristicilor fizice și psihice ale școlarului mic și prezentarea specificului relațiilor sale cu învățătoarea,părinți și colegi

7.Stabilirea particularităților învățării școlarului mic

3.1.2.Obiectivele practice ale cercetării

Din punctul de vedere al obiectivele practice ale cercetării noastre, le vom evidenția pe următoarele:

1.Determinarea caracteristicilor familiale,psihice și fizice ale școlarului mic ce ar putea influența procesul de învățare

2.Formularea celor mai importante opinii ale familiei și a celor apropiați cu privire la procesul de învățare și rolul acestuia pentru școlarul mic

3.Evidențierea relației dintre învățarea școlară și succesul sau eșecul școlar

4.Identificarea legăturii dintre factorii și condițiile învățării școlare asupra obținerii succesului sau eșecului școlar

5.Conturarea principalelor dominante ale imaginii atribuite învățării de către școlarul mic și rolul acesteia în dezvoltarea sa.

3.2. Ipotezele cercetării

Ipotezele cercetării au rolul de a evidenția relația dintre o variabilă independentă –învățarea școlară și variabilele dependente care sunt succesul școlar și eșecul școlar,sexul elevilor.

Ipoteza principală ce susține demersul de cercetare este următoarea:

Cu cât dorința de cunoaștere este mai mare,cu cât nivelul eșecul școlar va fi mai mic.

Această ipoteză principală este susținută de alte ipoteze secundare și anume:

1.Dacă există sprijinul familiei și în procesul de învățare,atunci succesul școlar va caracteriza învățarea școlarului mic.

2.Există o relația între sexul elevului și notele obținute,în sensul că fetele sunt mai silitoare și au calificative mai bune decât băieți.

3.3.Modelul cercetării

3.3.1.Descrierea variabilelor

Variabile utilizate în această cercetare sunt reprezentate de:învățarea școlară(analizată din punctul de vedere al dorinței de cunoaștere),note și sexul participanților.

Variabila învățare școlară(înțeleasă drept dorința de a cunoaște cât mai multe informații despre mediul exterior) este o variabilă independentă,măsurată pe o scală de interval raport.

Variabila note este o variabilă dependentă,măsurată pe o scală de tip ordinal și va fi studiată în relația sa cu învățarea școlară.

Variabila sex este o variabilă independentă,măsurată pe o scală de tip nominal și poate influența obținerea succesului școlar.

3.3.2.Descrierea eșantionului

Subiecți acestei cercetări sunt elevi ai Școlii Generale Asau(lângă Co mânești) din comuna Asau din clasele 1-4.Numărul subiecților a fost 60,30 de sex masculin si 30 de sex feminin din clasele ,2A,3A,4A și ținând cont că numărul elevilor dintr-o clasă este în medie de 20 de elevi.Acești subiecți fac parte din familii bune,care se interesează de rezultatele acestora dar și din familii de etnie romă(copiii care lipsesc la ore frecvent) sau copiii ce sunt trimiși la muncă în loc să vină la școală,iar părinți sunt total dezinteresați de performanța lor.Pentru cei ce nu frecventează școală(fie romi,fie dintre cei pe care familia îi trimite la muncă în loc să îi lase să vină la școală),se organizează programul ,,școală după școală”.Conducerea școlii organizează și activități extracurriculare cum este dans sportiv,irlandez,popular.Dintre elevi școlii fac parte și elevi ce au o situație materială destul de proastă,au rezultate școlare foarte bune și școala chiar se mândrește cu rezultatele foarte bune,printre aceștia se numără premianți,olimpici.

3.4.Metode și tehnici utilizate

Metode și tehnicile utilizate pentru susținerea și acceptarea ipotezelor cercetării au fost următoarele:

A.Metode calitative-acestea au rolul să susțină și să accentueze rezultatele oferite de metodele cantitative.

1.Interviul cu directorul școlii și cu învățătorul pentru fiecare clasă în parte.Interviul cu directorul a cuprins întrebări legate de situația școlii în general,de performanța elevilor,dacă există probleme cu aceștia cum ar fi absenteismul sau părăsirea școlii.Interviul cu fiecare învățătorul în parte a urmărit următoarele aspecte:informații privitoare la nivelul clasei,dacă există elevi cu diferite probleme fizice,de adaptare,probleme familiale,care sunt rezultatele elevilor la diferite materii,dacă elevi au participat la diferite concursuri și care au fost rezultatele.De asemenea,fiecare învățător a fost întrebat care este atitudinea părinților față de elevi săi,adica de interes sau dimpotrivă de dezinteres și dacă există situații în care părinți refuză să-și trimită copilul la școală.

2.Discuții cu părinți la o ședință cu părinți,unde s-a explicat scopul cercetării și că toate informațiile oferite sunt confidențiale și utilizate doar în scopul cercetării.S-au urmărit informații privind modul de raportare a părinților la copiii lor,dacă le pot asigura toate cele necesare studiului și dezvoltării lor optime fizice și psihice,care este modul de abordare a educație și care sunt prioritățile acestora privind copiii dar și dacă în cazul unui elev silitor îl vor sprijini sau dimpotrivă îl vor trimite la muncă.

B.Metode cantitative

1.Studiul documentelor oficiale ale școlii.Acestea ne oferă informații privind calificativele elevilor,performanța lor care ne pot indica existența eșecul sau succesul școlar și alte aspecte problematice ce țin de aceasta variabilă

2. Chestionarul- preluat de la D. Vintilescu și conține 11 întrebări principale dar vom regăsi și unele intrebări subordonate.Majoritatea intrebărilor au caracter inchis și se cer răspunsuri cu alegere multiplă.Trei dintre întrăbările chestionarului îi determină direct sau indirect pe elevi să facă o reflecție asupra ansamblului de motive care pot sta la baza dorinței lor de învășare și împlicit a atingerii succesului școlar sau dimpotrivă.Aceste întrebări sunt:1.Îti place să mergi la școală?Dacă da,de ce ?,răspunsurile ar fi:a)pentru că îmi place să învăț cu alții;b)pentru că învăț și de la alții;c)pentru că îmi formez o cultură generală; d) pentru că mă pregătesc pentru viitor; e) altele.3. Dacă nu de ce? (intrebare deschisă). 4. Pentru ce inveți? Alege 3-4 din motivele de mai jos,ce ți se potrivesc și pune-le în ordinea importanței pentru tine și dacă dorești poți adauga și altele (urmează enumerarea scopurilor spre care s-ar putea orienta invățarea elevilor, după care sunt deduse motivele).Alte intrebări vizează in mod direct unul sau altul dintre motive (interese, sentimente,aspirații profesionale): 7. Sunt obiecte la care ți-e teamă să răspunzi? La care? De ce?; 10. Ce simți cand primești un calificativ mic? (teamă de părinți și de invățător, rușine de părinți și de invățător, regret, nimic); 11.Ce dorești să devii in viață? (indică o profesie sau mai multe, in ordinea preferinței și indică motivul pentru care o dorești. Dacă nu ești decis scrie acest lucru.Există o alternanță a întrebărilor,astfel încât să nu existe înlăturarea celor care se referă la un anumit motiv ce este depistat.Chestionarul conține și întrebări privind preferința pentru o materie sau alta-la acestea fac referire întrebările directe ce sunt adresate elevului:5. Care sunt obiectele de invățămant care iși plac cel mai mult? De ce? (elevii trebuie să indice cel puțin 3 obiecte preferate,iar în dreptul fiecăreia trebuie să treacă și motivele).

Din punctul de vedere al sincerității elevilor privind răspunsurilor lor,aceasta se poate să fie controlată prin:

a)eforturile ce le depun la materia preferată

b)ce activități suplimentare realizează acasă din acest punct de vedere

c)ce preocupări extrașcolare au relferitoare la obiectele preferate

d)dacă elevul participă la anumite cercuri de obiecte

e)ce calificative are elevului la materiile preferate

Chestionarul conține și o serie de întrebări referitoare la timpul liber al elevului,ce tipuri de cercuri frecventează,dar și întrebări ce se referă la atitudinea negativă a elevilor privind aspectele conținute în chestionar și ce îi motivează să aibă un astfel de comportament.

Toate rezultatele chestionarului au fost comparate cu situația reală a elevilor din fiecare clasă.

Validitatea chestionarului provine din corelațiile pozitive ce au rezultat ca urmare a raportări rezultatelor chestionarului cu rezultatele școlare dar și prin compararea lor cu informațiile adunate de la elevi și de la învățători în urma dialogului cu aceștia.

3.5.Procedura

În ceea ce privesc administratea metodelor,trebuie să precizăm că discuțiile cu directorul școlii și cu învățătorii fiecărei clase au fost stabilite de comun acord cu toate persoanele implicate.Li s-a explicat scopul cercetării,că toate informațiile vor fi utilizate doar pentru cercetare și că toate răspunsurile lor vor fi confidențiale dar li s-a precizat că dacă rezultatele cercetării le consideră utile pentru deșfășurarea optimă a actului educațional le sunt furnizate la cerere.

Privitor la discuția cu părinți,s-a încercat strângerea cât mai multor părinți din diferite familii,li s-a adus la cunoștiință obiectivele cercetării, că răspunsurile sunt confidențiale dar că dacă consideră că au nevoie de sprijin în educația școlarilor mici, îi vor ajuta într-o anumită măsură,oferindu-le sfaturi generale și utile.

Referindu-ne la administrarea chestionarului școlarilor mici,aceasta a avut loc într-o zi de comun acord cu învățătorul și directorul școlii,într-o atmosferă caldă,destinsă,relaxantă și de joacă iar dacă s-a observat o lipsă de interes și de concentrare a elevilor s-a revenit într-o altă zi.Totul s-a desfășurat sub forma unui joc iar elevi au fost ocupați cu răspunsurile la întrebările chestionarului maxim 15 minute pentru că se cunoaște faptul că nu se pot concentra foarte mult timp.Elevi au fost cooperați și nu s-au înregistrat incidente,iar pentru fiecare întrebare s-a oferit instructaj verbal pe măsura înțelegerii elevilor și ne-am asigurat că toate întrebările au fost înțelese.

3.6.Analiza datelor.Prelucrarea și interpretarea rezultatelor

Analiza datelor va cuprinde două părți și s-a utilizat programul statistic SPSS 19.0

A.Statistica inferențială

1.Variabila sex

Referitor la distribuția pentru variabila sex,trebuie să menționăm media acesteia=1,51,valoarea minimă=1,cea maximă=2,abaterea standard=.503.Indicele de boltire(kurtosis) are valoarea =-2.06,iar cel de obicitate(skewness) are valoarea=-.068.Valorile celor doi indici ne indică o distribuție asimetrică negativă.

2.Variabila rezultatele școlare(se cunoaște faptul că elevilor din clasele I-IV li se acordă calificative,acestea au fost înlocuite pentru înterpretarea statistică cu note).

Din punctul de vedere al distribuției specifice variabilei ,,note”, menționăm media=8,13,abaterea standard=1,1,valoarea minimă=5, valoarea maximă=10.Indicele de boltire(kurtosis)are valoare pozitivă și ne indică o distribuție normală și are valoare=1,71,iar cel de obicitate(skewness) are valoare negativă=.-1,03 și ne indică o distribuție asimetrică negativă.

3.Variabila învățare școlară

Vom surprinde datele privind această variabilă în funcție de răspunsurile oferite de elevi și le vom explica și din punct de vedere statistic

Intrebări

1.Îti place să mergi la școală(1-este răspuns pozitiv,2-răspuns negativ)

Media distribuție este 1,16,abaterea standard=0.48,valoarea minimă este 1,cea maximă este 2.Indicele de boltire și cel de obicitate au valoare pozitivă și ne indică o distribuție normală.

Din reprezentarea grafică observăm că majorității elevilor din clasele cuprinse în cercetarea noastră au o plăcere pentru a merge la școală,iar cei ce nu doresc să meargă la școală au fie motive familiale(pentru că realizează că părinților le este greu sau din cauza sărăciei sau a normelor ce țin de familie)

2.Dacă da,de ce?

2.1.Pentru că îmi place să învăț cu alții

Media distribuției este 1,15,abaterea standard=0.46,valoarea minimă și maximă este 1 și 2.Indicele de boltire și obicitate au valoare pozitive și avem o distribuție normală.

Reprezentarea grafică ne arată că majoritatea doresc să meargă la școală pentru că învață cu alții,aceștia fiind reprezentați de învățător și de alți profesori,dar și de ceilalți eleviAcest rezultat arată dorința de socializare specifică acestei vârste dar și unul din motivele pentru care elevi se pot dezvolta armonios din punct de vedere social.

2.2.Să învețe de la alții

Media distribuției=1,06,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este.25.Indicele de boltire și obicitate au valori pozitive și ne indică o distribuție normală.

Reprezentarea grafică ne indică că majoritatea elevilor vin la școală pentru că doresc să învețe cât mai multe de la cei mari,adică învățător și ceilalți profesori.Acest rezultat ne indică dorința de cunoaștere specifică acestei vârste și unul din motivele ce pot indica rezultatele excelente ale unora dintre elevi.

2.3.Pentru a-și forma o cultură generală

Media distribuției este 1,2,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este.40.Indicele de boltire și obicitate ne indică o distribuție normală.

Reprezentarea grafică ne indică că majoritatea elevilor învață pentru cultura generală(doar cazurile izolate de elevi proveniți din familiile de robi nu sunt interesați de acumularea de informații pentru a-și forma un bagaj de cunoștințe specific vârstei).Acest rezultat ne indică nevoia de cunoaștere a elevilor și dorința lor de a cunoaște cât mai multe informații și de a le demonstra adulțiilor acest lucru.

2.4.Pentru că mă pregătesc pentru viitor

Media distribuției este 1,16,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este.40.Indicele de boltire și obicitate ne indică o distribuție normală.

Reprezentarea grafică ne indică dorința elevilor de fi cineva în viitor și a fi apreciați pentru rezultatele lor și acest lucru indică și existența performanței școlare în ciuda greutăților din familie(doar câțiva din elevi din familiile de romi sau cei foarte săraci nu se gândesc să învețe pentru viitorul lor).

3.Pentru ce înveți?

3.1.Pentru a cunoaște mai mult

Media distribuției este 1,2,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este.403.Indicele de boltire și obicitate ne indică o distribuție normală.

Reprezentarea grafică ne indică că elevi învață pentru a cunoaște realitatea exterioară,pentru a acumula cât mai multe informații utile atât pentru prezent dar și pentru viitorul lor.Acest rezultat accentuează rezultatul obținut la întrebarea care e motivul pentru care mergi la școală și unul este formarea unei culturii generale.

3.2.Pentru a primi note bune(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ

Media acestei distribuții este 1,25,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .436.Indicele de boltire și de obicitate ne indică o distribuție aplatizată și asimetrică pozitivă.

Din punctul de vedere al reprezentării grafice,aceasta ne indică faptul că elevi vor învața că majoritatea elevilor învață pentru a primi calificative bune.Acest lucru subliniază și rezultatul potrivit căruia elevii învață pentru apreciere și pentru a fi printre primii.

3.3.Pentru a fi printre primii(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ

Media distribuției este 1,25,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .436.Indicele de boltire ne indică o distribuție aplatizată iar indicele de obicitate o distribuție asimetrică pozitiv.

Reprezentarea grafică ne indică faptul că majoritatea elevilor doresc să primească calificative maxime care să-i poziționeze în fruntea clasei și astfel să le fie apreciate rezultatele și calificativele obținute.Acest rezultat subliniază faptul că elevi doresc să fie primii,nu doar pentru rezultate dar și pentru prețuirea clasei.

3.4.Pentru a dobândi prețuirea clasei(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ

Media distribuției este 1,21,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .415.Indicele de boltire ne indică o aplatizare a distribuției iar cel de obicitate o distribuție asimetrică pozitiv.

Reprezentarea grafică ne subliniază că elevi învață pentru a fi prețuiți.Acest lucru se explică din dorința elevilor de le fi apreciate calitățile și eforturile și de a fi apreciați pentru ceea ce sunt,acest fapt contribuind la formarea imaginii de sine și a încrederii în sine.

3.5.Pentru că învăț cu ușurință(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ)

Media distribuției este 1,52,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .502.Indicele de boltire și de obicitate au valoare negativă și ne indică o distribuție asimetrică negativă.

Reprezentarea grafică ne indică nonexistența unei ușurințe în învățare în cazul elevilor din cercetarea noastră.Acest aspect poate fi explicat prin lipsa metodelor adevate elevilor,prin lipsa mijloacelor optime pentu învățare dar și a nivelului în care familia percepe educația și sunt ajutați.Doar câțiva elevi învață cu ușurință și acest lucru se observă în rezultatele excelente obținute de aceștia.

3.6.Pentru că mă învață părinți(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ)

Media distribuției este 1,63,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .485.Indicele de boltire ne indică aplatizarea distribuției iar cel de obicitate o distribuție asimetrică negativă.

Reprezentarea grafică ne arată majoritatea elevilor nu învață pentru că îi învață părinți ci pentru alte motive,iar acest rezultat accentuează rezultatul legat de teama față de părinți.Pentru elevi contează foarte multe persoana învățătorului și a celorlalți profesori și teama față de aceștia are un rol mult mai important în procesul învățării.

3.7.Teama de părinți(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ)

Media acestei distribuții este 1,35,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .480.Indicele de boltire are valoare negativă și ne indică o aplatizare a distribuție iar cel de obicitate o distribuție asimetrică pozitivă.

Reprezentarea grafică ne subliniază faptul că mai mult de un sfert din elevi nu învață doar de teama părinților,în schimb pentru ceilalți părintele este un determinant important al calificativului luat de elev.

3.8.Teama de învățător/profesor(1-răspuns pozitiv,2-răspuns negativ)

Această distribuție are media=1,26,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard este .445.Indicele de boltire ne indică o distribuție aplatizată iar cel de obicitate o distribuție asimetrică pozitivă.

Reprezentarea grafică ne indică că doar un sfert din elevi cuprinși în cercetare nu învață din teamă față de învățător/profesor.Acest rezultat ne indică faptul că eșecul sau succesul școlar este strâns legat de persoana învățătorului,de modul de acordare a calificativelor dar și de conduita sa visavi de elevi săi.

3.9.pentru a ajunge ceva în viață

Distribuția acestei întrebări are media=1,23,valoarea minimă și maximă este 1 și 2,abaterea standard =.426.Indicele de boltire are valoare negativă și ne indică o distribuție aplatizată iar cel de obicitate are valoare pozitivă și ne indică o distribuție asimetrică pozitivă.

Reprezentarea grafică ne indică faptul că elevi din cercetarea noastră învăță pentru că doresc să reușească în viață și astfel să depășească situația materială a părinților lor.

2.Statistica inferențială

Aceasta se referă la acceptarea sau nu a ipotezelor cercetării din prisma rezultatelor statistice

Ipoteza principală se referă la următoarea afirmației:

Cu cât dorința de cunoaștere este mai mare,cu cât nivelul eșecul școlar va fi mai mic.

Referindu-ne la relația dintre dorința de cunoaștere și succesul școlar,trebuie să menționăm media variabilei dorință de cunoaștere care este m=1,2,s=.403,variabila rezultate școlare,unde m=8,13 și s=1,1. Rezultatul statistic ne arată că există o relație semnificativă între cele două variabile cu r=-562, p <0,01,bilateral. Având nivelul de semnificația mai mic decât valoarea de 0,01 dar și valoarea lui r mai mare decât valoarea lui r critic,vom afirma că ipoteza cercetării se acceptă și se va respinge ipoteza de nul.Valoarea negativă a lui r susține existența unei corelații negative,astfel vom preciza că dacă valoarea dorinței de cunoaștere crește,atunci nivelul eșecului școlar va fi mai mic și invers.

Din punctul de vedere al semnificației psihologice a rezultatului,trebuie să afirmăm că elevi ce au făcut parte din eșantionul cercetării au o dorință de a cunoaște cât mai multe foarte mare și acesta este unul din motivele rezultatelor lor bune și în anumite cazuri chiar excelente.

Această ipoteză principală este susținută de alte ipoteze secundare și anume:

1.Dacă există sprijinul familiei în procesul de învățare,atunci succesul școlar va caracteriza învățarea școlarului mic.

Sprijinul familiei va fi apreciat din punctul de vedere al temerii de părinți ca unul din motivele pentru a învață iar sprijinul școlii din punctul de vedere al temerii față de învățător/profesor.

Trebuie să precizăm mediile celor trei variabile și anume:variabila teama față de părinți are m=1,35,s=.480,variabila teama față de învățător/profesor unde m=1,26,s=.445,variabila rezultate școlare unde m=8,13,s=1,1.Rezultatul statistic ne indică existența unei relații semnificative între rezultatele școlare și teama față de părinți cu valoarea lui r=.148, p <0,01,bilateral.Astfel,ipoteza cercetării se acceptă și se respinge ipoteza de nul.Valoarea pozitivă a corelației ne indică o relație pozitivă între cele două variabile.

Semnificația psihologică a acestui rezultat ne accentuează importanța unei conduite potrivite și adecvate a părinților față de procesul educativ dar și față de resursele și cerintele asupra îndeplinirii cerințelor acestuia de către școlarul mic și existența sau nu a unor presiuni asupra sa.De asemenea,rezultatul ne arată că majoritatea elevilor nu găsesc sprijin în educația lor din partea părinților și poate de aceea se explică și rezultatul privind dorința lor de a fi apreciați de către clasă,de a fi primii și de a reuși

2.Există o relația între sexul elevului și notele obținute,în sensul că fetele sunt mai silitoare și au calificative mai bune decât băieți.

Referindu-ne la relația dintre variabila sex și variabila rezultatele școlare avem pentru prima dintre aceștia m=1,51,s=5,03,a doua variabila unde m=8,13,s=1,1.Din punctul de vedere al rezultatului statistic,trebuie să precizăm că r=.671, p <0,01,bilateral.Acesta susține acceptarea ipotezei cercetării și respingerea celei de nul.De asemenea,valoarea pozitivă a corelației ne subliniază o legătură pozitivă între cele două variabile.

Semnificația psihologică ne accentuează faptul că fetele sunt mai silitoare,că ele pun mai mult accentul pe dorința de prețuire,de a fi printre primii și de a reuși prin fortele proprii mai mult decât băieții care sunt mai atrași de munca fizică decât de activitatea intelectuală.

Din punctul de vedere al rezultatelor provenite din discuțiile purtate cu directorul școlii și cu toți învățători clasei incluse în cercetarea noastră prezentăm următoarele rezultate:

1.Directorul școlii ne-a precizat că un sfert din elevi acestei școli provin din familii de romi iar în cazul lor se înregistrează cel mai mare nivel de abstenteism și vagabondism.Circa 40% din elevi acestei școli au rezultate deosebite și au fost sprijiniți de școală pentru a putea participa la diferite concursuri,gen olimpiade,concursuri speciale.Se încearcă oferirea sprijinului în ceea ce privește asigurarea condițiilor necesare pentru ca elevi să poată să-și realizeze teme și sunt sprijiniți acei școlari mici cu rezultate deosebite dar și pentru ceilalți se desfășoară activitități gen,,școală după școală”.

2.Învățători clasei incluse în cercetarea noastră ne-a oferit informații privind numărul mediu al elevilor dintr-o clasă,care este 20,dar din aceștia aproximativ 15 participă activ la ore și încearcă să aibă rezultatele dorite.Au subliniat problematica absenteismului în rândul familiilor de romi dar și în cazul familiilor ce și-au obligat copiii să renunțe la școală pentru a munci(sunt cazuri izolate dar există).Nu au precizat că există elevi cu probleme fizice,ci doar cu probleme sociale și uneori de adaptare și realizare a cerințelor școlii.Ne-au oferit cataloagele și astfel am putut obține rezultatele necesare realizării analizei statistice.Ne-au arătat și diferite premii obținute de elevi merituoși și că încearcă să îi sprijine fie prin plata rechizitelor,a oferirii posibilități să-și continue lecțiile în încinta școlii.Pentru aceștia,învățători au purtat și diferite discuții cu părinți lor privind rezultatele lor și faptul că merită să se investească în aceștia.

3.Din punctul de vedere al discuției cu părinți,trebuie să menționăm că nu au participat toți părinți,ci mai ales cei din familii mai bune și puțini din familiile cu probleme sociale(au motivat că nu au timp de astfel de cercetări și nu le găsesc rostul).Ceilalți ne-au oferit informații privind modul de organizare a timpului școlarului mic,că încearcă să îl sprijine,să îi ofere alimentația de care are nevoie,spațiul de studiu necesar dar că au nevoie de ajutorul școlarul mic în gospodărie.Majoritatea părinților acordă un rol primordial educației și consideră că toate eforturile școlarilor sunt pentru viitorul lor,dar există și părinți care sunt de părere că parcurgerea claselor primari este de ajuns pentru copiiilor.

CAPITOLUL 4.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

4.1.Concluzii parțiale ale lucrării

Lucrarea de față a dorit să surprindă toate informațiile și perspectivele învățării școlare la vârsta școlarului mic și cum este perceput succesul și eșecul școlar din perspectiva elevului dar și al părintelui,cum influențează dorința de cunoaștere premizele formării unei personalități valoroase,cum familia și școala poate sprijini această viitoare valoare și care sunt prejudecățile și convingerile privind educația din punctul de vedere al unor persoane ce sunt mult mai interesate de asigurarea unui trai decent pentru ziua de mâine decât asigurarea condițiilor optime pentru dezvoltarea fizică,psihică și socială necesare unui școlar mic.De asemenea,s-a dorit evidențierea acestui concept la această vârstă din punctul de vedere al succesului și eșecului școlar.

Referindu-ne la cooperarea cu toate persoanele implicate,trebuie să precizăm că am găsit înțelegere din partea directorului școlii și al cadrelor didactice dar părinții ne-au tratat cu indiferență,cu suspiciune.cu teamă,cu nedumerire și unii dintre ei chiar nu au dorit să răspundă întrebărilor noastre.

Din punctul de vedere al cooperării cu elevi, nu au existat probleme și de aceea putem spune că rezultatele sunt concludente,dar nu putem extrapola aceste rezultate la întreaga populație de școlari mici din România.Unii dintre copiii au fost chiar fericiți că au existat persoane interesate de ei, ne-au arătat succesele lor dar ne-au declarat și supărările lor privind comportamentul părinților referitor la existența unui calificativ mai slab.

Există diferențe de abordare a educației și a învățăturii din punctul de vedere a sexului participanților,în sensul că fetele sunt mai atrase de cunoaștere,de noutate,de detalii,de aprecierea celor din jur.

Rolul educației pentru elevi incluși în cercetarea noastră se referă la socializare,la dorința de a cunoaște cât mai mult,d ea fi pregătiți pentru viitor dar și pentru ca atunci când vor ajunge la liceu să dețină o cultură generală și să poată participa la concursuri mult mai importante și pentru ca în viitor să devină persoane influente și să poate evolua mult mai departe de satul natal.

Din punctul de vedere al succesului și eșecului școlar,elevi învață pentru a fi apreciați de ceilalți(din cauza problemelor familiale,ei au mare nevoie de susținere socială și psihologică),de a fi printre primii(familia nu le valorifică decât puterea fizică și de aceea ei doresc să demonstreze familiei că ei sunt importanți din toate punctele de vedere) dar și de teama de profesor mai mult decât de teama de părinte.Pentru școlarul mic,învățătorul sau învățătoarea este o persoană semnificativă în viața lor și dacă nu învață bine pot pierde aprecierea acesteia și sprijinul ei,iar acest lucru este foarte important pentru un școlar mic.Învățătorul/Învățătoarea este înlocuitorul părintelui și de cele mai multe ori,elevi din cercetarea noastră au găsit în această persoană înțelegerea și sprijinul ce nu l-au primit de la familie dar și încrederea în capacitățile școlarului mic.

Nu putem afirma că majoritatea școlarilor mici ating succesul școlar datorită ușurinței cu care învăță,ci mai degrabă a factorilor prezentați mai sus sau a combinării dintre aceștia.

4.2.Concluzii generale și recomandări

Din punctul de vedere al concluziilor generale,trebuie să menționăm că o limită a acestei cercetării a fost lipsa unui număr mai mare de subiecți,lipsa de cooperare din partea părinților și de aceea nu putem extrapola rezultatele cercetării noastre la întreaga populație de școlari mici din Județul Bacău.

Printre recomandările rezultate în urma tabloului educației din școala unde s-a efectuat cercetarea vom prezenta următoarele:

1.Existența unui centru de sprijinire a acelor școlari ce au un talent într-un anumit domeniu și invitarea părinților la aceste ore(pe cât posibil).

2.Invitarea părinților la o discuție cu aceștia privind nevoile școlarului mic din punctul de vedere al dezvoltării fizice,psihologice și sociale a acestuia,cu argumente pro și contra muncii la câmp versus participarea la ore.

3.Încercarea abordării părinților de elevi romi și explicarea rolului educației în dezvoltarea copilului lor și existența unui viitor și astfel copiii lor să nu mai adopte comportamente ce sunt pedepsite de societate.

4.Sprijinirea elevilor cu rezultate deosebite și încercarea construirii unui centru special pentru educația lor,unde să existe materiale specializate,metode și aparatură specializată și unde să le fie insuflată și accentuată dorința de cunoaștere.

5.Includerea în activitățile extracurriculare nu doar a orelor de dans sportiv dar și a orelor privind gospodăria pentru fete și a orelor privind ajutorul ce poate fi oferit tatălui de către fiul cel mic(din punct de vedere tehnic)

Sperăm ca școala să găsească aceea cale de mijloc de dialog între ea și părinți ce este necesară pentru asigurarea tuturor condițiilor dezvoltării armonioase din toate punctele de vedere ale școlarului mic și înțelegerea importanței acestei vârste în dezvoltarea ulterioară a individului.

Indiferent de modalitatea în care școala reușește să sprijine fiecare elev în parte,speram ca numărul celor ce abandonează școala să scadă și numărul olimpicilor din România să crească.

Referințe bibliografice

1.Ausubel,D.P,Robinson,F.G(1981),Învățarea în școală,Editura Didactică și Pedagogică,București

2. Bandura, A.,(1986), Social foundations of thought and action: A social cognitive theory,Englwood CLIFFS, Prentice-Hall, New Jersey

3.Bandura, A. (2000). Cultivate self-efficacy for personal and organizational effectiveness. In E.A. Locke (Ed.), Handbook of principles of organization behavior. (pp. 120-136).Oxford,UK: Blackwell.

4. Clausse, A, 1967, Initiation aux sciences de leducation, Liege, Thone.

5.Cerghit,I,Oprescu,N(2008),Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii,Editura Polirom,Iași

6.Cosmovici, Andrei – Invățarea școlară, 1995, in volumul Psihopedagogie coordonată de A.Neculau și T. Cozma, Ed. Spiru Haret, Iași

7.Crețu,Tinca(2003),Psihologia Vârstelor,Editura Credis,București

8. Gagne, R., 1975, Condițiile invățării, EDP, București

9.Golu, P., Zlate, M., Verzea, E. – Psihologia copilului, 1988, E.D.P. R.A., București

10.Golu Pantelimon(1985) (2000),Învățare și dezvoltare,Editura Științifică și Enciclopedică,București

11.Goran Laura(2010),Introducere în psihologia educației,Editura Fundației România de Mâine,București

12.Iacob,Luminita Mihaela(1998),Psihologie școlară,Editura Polirom, Iași

13.Mayer, R. E. (1996). Learning strategies for making sense out of expository text: the SOI model forguiding three cognitive processes in knowledge construction. Educational Psychology Review, 8,357–371.

14.Negovan Valeria(2006),Introducere în psihologia educației,Editura Universitară,București

15.Osterrieth,P,(1976),Introducere în psihologia copilului,Editura Didactica și Pedagogică,București

16.Piaget, J. (2001). Studies in Reflecting Abstraction. Hove, UK: Psychology Press

17.Salavastru Dorina(2004),Psihologia Educației,Editura Polirom,Iași

18.Stoica,M,Stoica,M(2009),Pedagogie și psihologie pentru examenele de definitivare și grade didactice:profesori ,institutori,învățători ,studenți, Craiova

19.Șchiopu,U,Verza,E(1985),Psihologia vârstelor,Editura Didactică și Pedagogică,București

20.Vincent,R(1972),Cunoașterea copilui,Editura Didactică și Pedagogică,București

21.Vintilescu,D,(1977),Motivația învățării școlare,Editura Facla

22.Roland,  Marquis Donald G.(1965), Psychology-A study of mental life, Edition, 16. Publisher, University Paperbacks

23. .Woolfolk Hoy, A., and Tschannen-Moran, M. (1999). Implications of cognitive approaches to peer learning for teacher education. In O’Donnell, A., and King, A. (eds.), Cognitive Perspectives on Peer Learning, Erlbaum, Mahwah, NJ, pp. 257–284.

Web-bibliografie

1.http://www.dppd.utcluj.ro/dppd/database/Curs%20-%20 Invatarea. pdf – 19 martie 2013)

2(http://www.scritube.com/profesor-scoala/DIDACTICA-TEORIA-PROCESULUI-DE41662.php – 20 Martie 2013).

3.http://www.scritube.com/profesor-scoala/DIDACTICA TEORIA -PROCESULUI-DE41662.php -19 – 20 martie 2013

4. http://www.andyszekely.ro/modelarea /#sthash. A3uvsweK.dpuf – 20 martie 2013)

Anexe

Anexa 1.CHESTIONAR

Numele și prenumele .

Școala .

Varsta .

Ocupația părinților .

1. Îți place să mergi la școală?

DA NU

2. Dacă da, de ce?

a) pentru că imi place să invăț cu alții;

b) pentru că invăț și de la alții

c) pentru că imi formez o cultură generală;

d) pentru că mă pregătesc pentru viitor;

e) altele.

3. Dacă nu de ce?

4. Pentru ce înveți?

– pentru a cunoaște mai mult

– pentru a primi note bune

– pentru a fi printre primii

– pentru a dobandi prețuirea clasei

– pentru că invăț cu ușurință

– pentru că mă invață părinții

– teama de părinți

– teama de invățător

75

– pentru a alege ceva in viață

– altele

5. Care sunt obiectele de învățământ care își plac cel mai mult? De ce?

6. Care sunt obiectele care nu te atrag? De ce?

7. Sunt obiecte la care ți-e teamă să răspunzi? De ce? Care?

8. Ce faci după ce ai terminat de învățat?

– citesc

– compun poezii

– desenez

– cant

– fac exerciții și probleme

– fac sport

– altele

9. Care din cercurile următoare le frecventezi?

– literar

– cor

– desen

– sportiv

– nici unul

10. Ce simți când primești un calificativ mic?

– teamă de părinți

– teamă de invățător

– rușine de părinți și de invățător

– regret

– nimic

11. Ce dorești să devii în viață?

Rezumat

Prezenta lucrare a dorit să evidențieze relația dintre învățarea școlară și atingerea succesului sau eșecului școlar la școlarul mic.Învățarea școlară a fost înțeleasa drept dorința de cunoaștere.

În cercetarea noastră s-a dorit să se evidențieze relația dintre dorința de cunoaștere a școlarului mic și atingerea succesului și eșecul școlar,dar și rolul familiei și al școlii în sprijinarea elevilor aflați în această etapă de vârstă.

Rezultatele cercetării arată că există o relație semnificativă între dorința de cunoaștere și atingerea unui nivel scăzut al eșecului școlar și astfel avem o corelație negativă.

În ceea ce privește relația cu părinți,se observă o corelație semnificativă între teama de părinți și atingerea succesului sau eșecului școlar.

Studiile au arătat că fetele sunt mai silitoare și preocupate de învățătură decât băieții,fapt observat și măsurat și în cercetarea noastră.

În concluzie,în clasele în care s-a efectuat cercetarea se observă existența unui nivel ridicat al dorinței de cunoaștere a școlarului mic,ceea ce va duce la rezultate foarte bune în ciuda dificultăților cu care se confruntă familiile din care fac parte elevi.De asemenea,autoritatea părintelui și sprijinirea școlii oferă informații esențiale despre modalitatea în care se poate ajunge la succesul școlar sau dimpotrivă.