Invatamantul In Europa

Pedagogie

Invatamantul In Europa

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Motivația alegerii temei prezente constă în faptul că acest subiect este unul extrem de răspândit, atât la nivelul României, cât și la nivelul Europei și mai ales că este într-o continuă schimbare.

În prezenta lucrare, se dorește centrarea pe diferențele dintre sistemul de învățământ românesc și unele sisteme de învățământ din Europa, pentru a se putea identifica cele mai importante asemănări și deosebiri în realizarea unei imagini generale asupra stării în care se află astăzi învățământul românesc. Lucrarea are la bază o analiză succintă a acestor sisteme, reliefând cele mai importante defecte și beneficii pe care le are un elev atunci când pășește pe teritoriul respectivei țări.

Un sistem educațional trebuie să aibă capacitatea de a dezvolta resursa umană într-un mod progresiv. Sunt foarte multe metode prin care se poate realiza acest lucru și astfel doresc să evidențiez starea sistemului de învățământ românesc față de cel european, unde elevul și studentul sunt întotdeauna pe primul loc.

În primul capitol, se precizează un scurt istoric al învățământului românesc care datează încă din secolul al XIX-lea, o dată cu formarea statului român, având ca și principiu instruirea și educarea generațiilor prezente pentru ca dezvoltarea capacității intelectuale, a comportamentului, a atitudinilor și a valorilor morale e elevilor să se desfășoare într-un cadru organizatoric foarte bine structurat.

În al doilea capitol, sistemul educațional prezent în Europa încearcă din răsputeri să realizeze schimbări benefice pentru a se adapta cerințelor internaționale și de aceea este foarte diferit față de cel din România.

În al treilea capitol sunt prezentate concluziile realizate dintre sistemul de învățământ românesc și sistemul de învățământ european pe toate planurile.

Capitolul I – Sistemul de învățământ românesc

Scurt istoric

Sistemul de învățământ românesc poate fi abordat în paralel cu formarea statului român modern de la începutul secolului al XIX-lea, care a dus la o creștere în domeniul educației, dar și la începerea formării bazelor unui sistem de învățământ.

Dacă împărțim educația în două mari perioade de tranziție, cea înainte de anul 1800 și cea după anul 1800, de când au început să se pună bazele învățământului, constatăm că în prima perioadă a predominat educația religioasă, unde greaca și latina erau cele mai importante limbi.

Înainte de 1800, dacă împărțim România în cele 4 regiuni: Țara Românească, Transilvania, Moldova și Banat vom constata că în Moldova s-a creat lângă Iași un prim Colegiu Latin de către Iacob Eraclide sau Despot Vodă, care a fost domnul Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561- 5 noiembrie 1563, fondat la Cotnari. Tot în aceeași localitate a funcționat o altă școală latină, ai cărei profesori erau aduși din Polonia.

Încă din anul 1989, învățământul a suferit numeroase schimbări în mai multe domenii: legislativă, administrativă, instituțională etc.

Din perioada comunistă, sistemul de învățământ al României a preluat o serie de caracteristici, cum că el ar fi totuși un învățământ de tip european în ceea ce privește obligativitatea acestuia, necesitatea măririi învățământului preșcolar, necesitatea măririi învățământului preuniversitar etc. Aceste aspecte erau punctate și vizate încă din perioada comunistă, înainte de 1989.

Educația de bază este asigurată pentru copiii între 3 și 6/7 ani în cadrul învățământului preșcolar care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, pentru copii până la 9/10 ani în învățământul primar și pentru copii până la 14/15 ani în învățământul gimnazial.

Totuși, învățământul românesc a suferit schimbări majore. De exemplu, Legea învățământului din anul 1968, devenise nefolositoare, fiindcă învățământul superior se gândea cum să răspundă la provocările venite către el, nu să se focuseze pe ideea de a produce schimbări pentru a îmbunătăți mediul de lucru în cadrul școlilor, utilizând practici educaționale care aparțineau sistemului educațional din U.R.S.S. Înlăturând aceste aspecte, putem să precizșm că a avut și aspecte pozitive, fiindcă a redus alfabetismul și a contribuit la creșterea substanțială a nivelului de cultură.

În perioada 1990-1991 a avut loc o scădere drastică a numărului de elevi, exact după revoluție, cu aproximativ 350 000 de persoane, urmând o creștere incredibilă de studenți, chiar de peste 2 ori în șapte ani de zile, fiindcă învățământul public superior se mărește, iar învățământul superior privat tocmai apare.

În 1989, existau 231 de elevi la 1000 locuitori, 7.1 studenți la 1000 locuitori și 15.7 studenți la 1000 locuitori, observându-se o creștere de două ori mai mare.

Putem spune că acest lucru este de-a dreptul îngrijorător, fiindcă elevii nu conștientizau că urmarea liceului ar fi fost foarte benefică pentru ei, pentru a se introduce pe piața muncii și a căpăta o poziție mult mai bună.

Câțiva ani mai târziu se introduce învățământul obligatoriu de 10 ani, lucru care pentru majoritatea guvernelor este foarte bine văzut și se insistă chiar și pentru creșterea numărului anilor de școlarizare pentru ca aceștia să fie mai mult de 10.

În 1993, învățământul românesc era introdus într-un haos nemaivăzut, iar tocmai când s-a ajuns în acel punct, ministerul a hotărât să acționeze. A introdus legea 88/1993 care se referea la acreditarea instituțiilor de învățământ superior, recunoașterea diplomelor, a elaborat o carte albă a reformei și proiectul Legii învățământului.

După acestea schimbări, învățământul superior a căpătat o ordine în noile instituții de învățământ, iar cele vechi au fost supuse unor proceduri de evaluare.

Putem spune că într-un fel noile proceduri impuse de minister au fost de natură pozitivă, fiindcă noua organizare instituțională și legislativă era un pas înainte pentru învățământul românesc.

Caracterizarea sistemului de învățământ românesc

În sistemul de învățământ românesc, învățământul preșcolar presupune copii cu vârste între 3 ani și 6/7 ani, ce sunt structurați pe următoarele grupe:

Grupa mică ( 3-4 ani)

Grupa mijlocie (4-5 ani)

Grupa mare (5-6/7 ani)

În ceea ce privește învățământul primar, el cuprinde clasele I-IV și elevii au vârsta situată între 6-8, depinzând de preferințele părinților, iar la terminarea acestuia, copii au vârsta cuprinsă între 10-11 ani.

Umătoarea etapă este gimnaziul sau învățământul secundar inferior care cuprinde clasele V-VIII. Pe parcursul acestor ani, în clasa a VII-a și clasa a VIII-a elevii susțin o serie de teze cu subiect unic. Finalizarea se face la vârsta de 14-15 ani.

Potrivit noii legi a educației, etapa pregătitoare care avea loc la grădiniță, din 2011 a început să aibă loc în cadrul învățământului primar:

Tabelul nr. 1: Structura învățământului obligatoriu în România

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sistemul_de_%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83m%C3%A2nt_din_Rom%C3%A2nia

De asemenea, din anul 2013, clasa a IX-a s-a mutat la gimnaziu, după cum urmează:

Tabelul nr. 2: Structura învățământului secundar superior în România

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sistemul_de_%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83m%C3%A2nt_din_Rom%C3%A2nia, accesat la data de 24.04.2014

Tabelul nr.3: Structura anului școlar 2011/2012 în România

Sursa: http://www.tvet.ro/Anexe/ordin_structura_an_scolar_2011_2012_final-7138.pdf, accesat la data de 24.04.2014

Sistemul de notare din România este numeric și pornește de la nota 1 pâna la nota 10, unde nota 1 este cea mai mică notă, iar nota 10 fiind cea mai mare, iar notele 5, 6, 7, 8, 9 și 10 fiind note de trecere, la clasele mari și la universități, iar în ceea ce privesc clasele mici se abordează sistemul celor 4 calificative: insuficient, suficient, bine și foarte bine.

Capitolul II- Învățământul în Europa

Austria

Sistemul de învățământ din Austria este considerat a fi cel mai bun pe plan mondial. Copiii dispun de dreptul de a avea un sistem școlar gratuit, manuale gratuite și, mai ales, transport gratuit de acasă până la școală și înapoi.

Sistemul de învățământ începe de la vârsta de 3 ani, atunci când copiii merg la grădiniță. De la vârsta de 6 ani copiii merg la școala primară (Volksschule) până la vârsta de 10 ani, iar în cazul în care aceștia nu sunt încă pregătiți, este obligatoriu să meargă la o școală pregătitoare (Vorschule).

După cei patru ani de școală primară, aceștia au posibilitatea de a alege între o școală secundară generală inferioară (Hauptschule) cu o durată de 4 ani sau o școală de nivel secundar superior (Allgemeinbildende Hohere Schule/ AHS) cu o durată de 8 ani în care accentul se pune pe performanțe, iar la sfârșit aceștia vor susține un examen care le va acorda posibilitatea de a studia la orice program de studii universitare din țară cu precizarea că și universitățile din Austria sunt cu caracter gratuit.

Elevii pot să se orienteze și către alte instituții de învățământ secundar superior, în afară de Allgemeinbildende Hohere Schule, cum ar fi Berufsbildende Hohere Schulen. Acestea sunt alese de către elevii care au părăsit AHS după o perioadă de 4 ani sau de cei care au terminat Hauptschule. Aceste școli oferă o varietate de programe de învățământ în numeroase domenii, cum ar fi: domeniul afacerilor, domeniul tehnic sau pentru educatori și pe lângă acestea, elevii pot să obțină și o calificare ca și educatori, secretare, subingineri etc., în afara susținerii examenului care le permite să studieze într-o instituție de învățământ superior.

Cele două sisteme de învățământ sunt prezente în Austria de foarte mulți ani și un sondaj din anul 2005 relevă faptul că 59% din populație sunt împotriva desfințării lor.

Referitor la sectorul învățământului profesional (Berufsbildendes Schulwesen), acesta cuprinde școala de învățământ profesional pentru ucenici (Berufsildende Pfichtschule pentru clasele IX-XI/XII), școli profesionale de nivel intermediar (Berufsbildende Mittlere Schulen pentru clasele IX-XI), școlile profesionale cu specializări în domeniul afacerilor sau în învățământ tehnic de nivel secundar superior (Beruffsbildende Hohere Schulen pentru clasele IX-XIII) și Kollegs pentru clasele XIII-XIV, care oferă programe pentru obținerea unor calificări în domeniul afacerilor internaționale sau a contabilității și este adresat elevilor care au terminat Allgemeinbildende Hohere Shule.

În Austria, învățământul este obligatoriu de la vârsta de 6 ani până la vârsta de 15 ani (nouă clase). Pentru ca un elev să urmeze studiile într-o instituție de învățământ superior, acesta trebuie să urmeze ori 3 ani la o școală fără frecvență pentru ucenici, ori 4 sau 5 ani la o școală cu frecvență.

Sistemul de învățământ este diferit de la regiune la regiune. Acestea sunt următoarele: Burgerland, Karnten Salzburg, Niederosterreich, Oberosterreich, Steiermark, Tirol, Vorarlberg și Wien.

Tabelul nr. 4: Structura anului școlar 2010/2011 în funcție de regiune (land)

Sursa: ”Structura anului școlar 2011-2012 în țările din Uniunea Europeană”, Institutul de Științe ale Educației, București 2011

În ceea ce privesc sărbătorile legale în Austria, acestea sunt pe data de 26 octombrie, 1 noiembrie, 2 noiembrie, 8 decembrie, 17 mai și 7 iunie, atunci când elevii au zi liberă.

Numărul de săptămâni școlare este de 37, iar numărul de săptămâni de vacanță într-un an școlar este de 15.

Sistemul de notare este de la nota 1 la nota 5, 1 fiind cea mai mare notă, iar 5 fiind cea mai mică notă:

Tabelul nr. 5: Sistemul de notare în Austria

Sursa: http://www.calificativ.ro/CUM_SE_DAU_NOTELE_SI_CUM_SE_SUSTIN_EXAMENELE_IN_ALTE_TARI-a1490.html , accesat la data de 24.04.2014

Belgia

Sistemul de învățământ din Belgia are o structură diferită față de structura învățământului austriac.

De la vârsta de 2.5 ani până la vârsta de 6 ani, copiii merg la creșă. Aceasta nu este obligatorie, însă este recomandat ca și copiii să urmeze acești 3 ani și jumătate pentru a putea să relaționeze cu copiii de vârsta lor într-un mediu unde pot să și învețe, dar să și fie pregătiți pentru ceea ce va urma în învățământul primar, care este obligatoriu începând cu vârsta de 6 ani până la vârsta de 12 ani.

Subiectele pe care se pune accentul în învățământul primar sunt cititul, scrisul și matematica elementară.

După această etapă urmează învățământul secundar sau liceul care se desfășoară între 12 și 18 ani și este, de asemenea, obligatoriu și cuprinde 4 opțiuni, cum ar fi învățământul secundar general care este destinat elevilor care doresc să își continue studiile după vărsta de 18 ani într-o instituție superioară, învățământul tehnic secundar, care oferă posibilitatea învățării unei meserii și practicarea acesteia la sfârșit, Kunsthumaniora oferă pregătire studenților către arte plastice, teatru, muzică pentru ca aceștia să se orienteze către Academia de Muzică, de exemplu, și învățământul secundar profesional care este destinat celor care nu vor să-și continue studiile, dar care vor să învețe o meserie sau doresc să lucreze în comerț.

În ceea ce privește învățământul superior în Belgia, acesta deschide drumul doar studenților care au absolvit ciclul general sau tehnic al învățământului secundar cu o certificat corespunzător de absolvire.

Structura anului școlar diferă de la o comunitate la alta. În Belgia se regăsesc 3 comunități: comunitatea flamandă în care se vorbește limba germană, comunitatea franceză în care se vorbește limba franceză și comunitatea germană în care se vorbește limba germană.

Tabelul nr. 6: Structura anului școlar 2010/2011 în Belgia

Sursa: Structura anului școlar 2011-2012 în țările din Uniunea Europeană, Institutul de Științe ale Educației, București 2011

Sistemul de notare constă în acordarea de note cuprinse între 10 și 20, 10 fiind cea mai mică, iar nota 20 fiind cea mai mare:

Tabelul nr. 7: Sistemul de notare în Belgia

Sursa: http://www.calificativ.ro/CUM_SE_DAU_NOTELE_SI_CUM_SE_SUSTIN_EXAMENELE_IN_ALTE_TARI-a1490.html , accesat la data de 24.04.2014

Marea Britanie

Sistemul de învățământ prevede faptul că orice copil care locuiește în Marea Britanie beneficiază de gratuitate până la vârsta de 18 ani, dar cu precizarea ca educația să înceapă înainte de vârsta de 16 ani.

În ceea ce privește școala primară, copii trebuie să aibă vârstele cuprinse între 5 și 11 ani, iar aceasta este situată pe 2 nivele: primul nivel este pentru copii cu vârstele între 5 și 7 ani, iar cel de-al doilea pentru copii cu vârste între 7 și 11 ani. Câteva școli primare pot să conțină și grădinițe pentru copii de 3 și 4 ani.

Următoarea etapă este cea a școlilor secundare pentru copii cu vârste între 11 și 16 ani.

Tabelul nr. 8: Structura sistemului de învățământ primar și secundar în Marea Britanie

Sursa: Sistemul de învățământ în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, Ghidul românului în UK

Regulamentul britanic prevede o serie de examene ce trebuie susținute pe parcursul anilor în funcție de vârsta pe care o are elevul (Key Stage National Curriculum Tests). Aceste teste se susțin prima dată în timpul anului II (Key Stage I- KS1), apoi la sfârșitul clasei a VI-a (Key Stage 2- KS2), următorul la sfârșitul clasei a XI-a (Key Stage 3- KS3), iar ultimul în timpul clasei a X-a și a XI-a (Key Stage 4- KS4). Mai poartă denumirea și de SAT (Standard Assessment Tests).

După ce elevul a îndeplinit vârsta de 16 ani, învățământul nu mai este obligatoriu și pot să aleagă să continue liceul pentru a obține diploma de bacalaureat și are posibilitatea alegerii a 3 sau 4 materii de studiu, studiate în 10 ore săptămânal, să obțină o calificare profesională pentru a lucra în domenii precum: turism, cosmetică, construcții etc.(NVQ) sau să-și înceapă activitatea profesională.

Bacalaureatul poartă denumirea de Bacalaureatul galez și cei care susțin această testare continuă cu studiul limbilor străine și a politicii.

Structura anului școlar se realizează în funcție de repartizarea geografică: Anglia și Țara Galilor, Irlanda de Nord, Scoția.

Tabelul nr. 9: Structura anului școlar 2010/2011 în Marea Britanie

Sursa: ”Structura anului școlar 2011-2012 în țările din Uniunea Europeană”, Institutul de Științe ale Educației, București 2011

Sistemul de notare constă în acordarea de note sub forma literelor alfabetului, unde A este cea mai mare notă, iar E sau F este cea mai mică notă:

Tabelul nr. 10: Sistemul de notare în Marea Britanie

Sursa: http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_7_%20Teoria%20evaluarii.pdf , accesat la data de 24.04.2014

Franța

Sistemul de învățământ din Franța diferă de celelalte sisteme de învățământ, deoarece conține și învățământul pre-primar (ISCED 0), unde copii au vârste cuprinse între 2-3 ani până la 6 ani. Ca și în cadrul învățământului belgian ar trebui ca toți copii să participe la gradiniță, chiar dacă este opțional. Urmează următoare etapă a învățământului primar (ISCED 1) cu copii cu vârste între 6 și 11 ani și este obligatoriu și, de asemenea, gratuit ca toate celelalte prezentate mai sus.

După cei 5 ani de cursuri în învățământul primar, elevii fără a susține teste au acces la nivelul secundar de educație (ISCED 2), pentru elevi cu vârste între 11 și 15 ani, iar la sfârșitul acestor ani se acordă un brevet.

Învățământul secundar superior sau liceul (ISCED 3) se desfășoară între 15-18 ani, doar 3 ani.

Acesta oferă 3 căi de învățământ: calea generală, care pregătește elevii pe termen mai lung, calea tehnologică care pregătește elevii pentru studii superioare tehnologice și calea profesională care oferă elevilor o oportunitate de a lucra, dar și de continuare a studiilor în învățământul superior.

Terminarea acestor studii secundare se finalizează cu examenul de bacalaureat (Napoleon).

Manualele sunt gratuite doar până la terminarea clasei a VIII-a, iar de când elevul începe clasa a IX-a totul intră în grija familiei.

În ceea ce privește examenul de bacalaureat, elevii pot să opteze între 3 categorii:

-bacalaureatul general care cuprinde domeniile economic, literar și științific, iar în acest sens elevii pot să urmeze universități, școli superioare și școli postliceale. (53% din elevi)

-bacalaureatul tehnologic, care are drept scop intrarea elevilor pe piața muncii (25% din elevi)

-bacalaureatul profesional, care conține nu mai puțin de 80 de specializări și modalități flexibile în funcție de ce a ales elevul să parcurgă (22% din elevi)

Tabelul nr. 11: Structura anului școlar 2010/2011în Franța

Sursa: Structura anului școlar 2011-2012 în țările din Uniunea Europeană, Institutul de Științe ale Educației, București 2011

Ca și în cadrul instituțiilor de învățământ din Belgia, sistemul de notare constă în acordarea de note cuprinse între 10 și 20, 10 fiind cea mai mică, iar nota 20 fiind cea mai mare:

Tabelul nr. 12: Sistemul de notare în Franța

Sursa: http://www.calificativ.ro/CUM_SE_DAU_NOTELE_SI_CUM_SE_SUSTIN_EXAMENELE_IN_ALTE_TARI-a1490.html, accesat la data de 24.04.2014

Capitolul III – Concluzii

Capitolul ”Concluzii” reprezintă cel mai important capitol, deoarece se evidențiază minusurile și plusurile sistemelor de învățământ european și cele ale sistemului de învățământ românesc, excluzând sistematizarea acestora în capitolele de mai sus. Am ales o serie de factori după care m-am ghidat în concluzionarea lucrării mele, pentru a se remarca cele mai importante diferențe.

Dacă facem referire la durata școlarizării, învățământul este obligatoriu în România doar 10 clase, la fel ca și în Franța și Marea Britanie, în afară de Irlanda de Nord, unde începe de la vârsta de 4 ani și durează 12 ani, pe când în Austria învățământul este obligatoriu pentru copii care încep de la 6 ani și termină la 15 ani, timp de 9 ani. Învățământul obligatoriu începe fie cu clasa pregătitoare, fie cu clasa întâi.

Față de anul școlar 1980/1981 în Belgia, când învățământul obligatoriu începea de la vârsta de 6 ani și se termina la vârsta de 14 ani, în zilele noastre învățământul începe la 6 ani și se termină la 18 ani, cu mențiunea că între 14 și 18 frecvența elevilor este foarte redusă, chiar dacă statul belgian le oferă posibilitatea de a beneficia de 12 ani de învățământ obligatoriu.

În ceea ce privește libertatea părinților de a alege școala la care să învețe copilul său, aceasta este foarte diferită de la țară la țară. De exemplu, în Belgia părinții au dreptul de a alege școala copilului lor, fără intervenția autorităților publice, față de Marea Britanie, unde în Scoția părinții aleg o școală, dar autoritățile pot interveni dacă există mai multe cereri decât locuri publice.

În Franța, elevii sunt repartizați de către autorități în funcție de criteriile geografice, iar părinții nu au niciun cuvânt de zis, doar dacă există unele cazuri speciale, iar în Austria elevii sunt repartizați de către autorități, dar pot alege părinții o școală alternativă.

În România situația e diferită, fiindcă părinții aleg școala, fără ca autoritățile să intervină, fie într-o instituție publică sau într-o instituție particulară dependentă de stat sau o instituție particulară independentă.

În graficul de mai jos, se poate observa raportul dintre instituțiile publice și cele private. Aproximativ 82% din elevii din țările din Europa frecventează instituțiile publice.

Sursa: Distribuția elevilor care frecventează școli publice, școli particulare subvenționate (dependente de stat) și școli particulare independente la nivel de învățământ primar și secundar (inferior și superior) general (ISCED 1-3), 2009, http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/key_data_series/134RO.pdf , accesat la data de 7.04.2014

Figura nr. 1

Un alt subiect controversat, pe care aș dorii să-l menționez ar fi gradul de alfabetizare în Europa, fiindcă a devenit un element foarte puternic din cadrul cooperării europene.

După cum putem observa, Bulgaria este pe primul loc în ceea ce privește ponderea elevilor de 15 ani cu rezultate slabe la citire înregistrată în anul 2009 cu 41.0, după care urmează România cu 40.4.

Din țările analizate, regiunea flamandă a Belgiei are cea mai mică pondere de 13.4%,iar excluzând România cea mai mare o are Austria cu o pondere de 27.6%.

Franța are o pondere de 19.8 % , pe când Marea Britanie (cuprinzând doar Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord) are 18.6 %, iar Scoția 16.3 %.

Sursa: Ponderile elevilor în vârstă de 15 ani cu rezultate slabe la citire în anul 2009, http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/130RO.pdf, pag 21, accesat la data de 7.04.2014

Figura nr. 2

Pentru a încuraja elevii să citească au fost realizate inițiative de fiecare țară în parte pentru a se înlătura dificultățile întâmpinate. În Belgia (comunitatea flamandă) se realizează o dată la 3 ani evaluări extreme, dar fără certificare ale elevilor de clasa a II-a și a V-a din învățământul primar și al celor din anul II și V din învățământul secundar (Evaluation extreme non certificative). De asemenea, pentru a se îndeplini acest lucru sunt puse la dispoziția profesorilor instrumente de evaluare, cum ar fi tipul de exerciții sau de sarcini pe care să le aplice.

În cadrul comunității unde se vorbește limba germană a fost introdus proiectul Comunității Burg Reuland (Projekt der Großgemeinde Burg Reuland), unde cei care au dificultăți sunt îndrumați de către profesori specializați individual.

În comunitatea flamandă, s-a introdus proiectul IQRA pentru a susține copii care provin din comunitățile de imigranți și proiectul Digibib care pune accentul pe problemele pe care le au copii cu o inteligență normală, dar cu deficiențe în scriere.

În Austria, a fost creată o școală de lectură care se numește Tyrol și se organizează o serie de programe de promovare a lecturii în rândul elevilor, dar și o aplicație informatică pentru a putea sprijini copii cu dificultăți la citire.

În Marea Britanie, putem regăsi o multitudine de proiecte, cum ar fi ”Fiecare copil este un cititor” (Every Child a Reader- Ecar), ”Redescoperirea lecturii”, ”Să învățăm să citim până la 6 ani”, planul de alfabetizare din West Dunbartonshire, din North Lanarkshire sau cercuri literare etc.

În ceea ce privește Franța, regăsim programe personalizate pentru elevi pentru a îi îndruma să reușească în ceea ce privește educația lor sau programul ”Citește și ajută-i și pe alții să citească”.

În România se organizează cercuri de lectură, există și programul național pentru dezvoltarea competențelor de lectură, dar și proiectul privind dezvoltarea competențelor cheie care are ca obiectiv creșterea educației.

Iar nu în ultimul rând situația financiară și mai ales acordarea burselor studenților și elevilor pe parcursul școlarizării care, de altfel, constituie un element important în dezvoltarea lor. Dacă ne referim la factorii care influențează reducerile sau scutirile de taxe de care beneficiază elevii, acestea diferă de la țară la țară după cum urmează:

Tabelul nr. 11: Factorii care influențează scutirile de taxe

Sursa: Date cheie privind educația în Europa, 2012, pag. 98, http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/key_data_series/134RO.pdf

Sprijinul financiar pe care îl acordă fiecare țară este foarte diferit, astfel am ales să prezint bursele acordate studenților. De exemplu, în Belgia (comunitatea franceză) sprijinul constă în burse publice care sunt acordate studenților care au vârsta sub 35 de ani și variază de la 390 EUR până la 4520 EUR pe an, împrumuturi pentru familiile care au cel puțin 3 copii, alocații de la 86,77 EUR în funcție de numărul de copii și avantaje fiscale de care beneficiază părinții ce depind de numărul copiilor dependenți.

În Belgia (comunitatea germană) sprijinul este la fel ca în comunitatea franceză, în afară de împrumuturi, unde pot să contracteze 750 EUR pentru primul ciclu de studii, iar pentru al doilea 1250 EUR, iar dobânda este cuprinsă între 0 și 3% și bursele sunt de studiu și sunt determinate în funcție de venitul părinților și variază între 362 EUR și 2710 EUR.

În comunitatea flamandă, contractarea unui împrumut nu este posibilă, iar bursele sunt bazate pe nevoi și variază între 234 EUR și 3226 EUR.

În Franța, bursele sunt acordate studenților ce au vârsta mai mică de 28 de ani, pe criterii de nevoi financiare și sunt cuprinse între 1445 EUR și 4140 EUR pe an, împrumuturile acordate au valoarea maximă de 15000 EUR, părinții pot să fie scutiți de plata impozitului, dacă studenții au vârsta sub 25 de ani și sunt dependenți de aceștia, alocațiile sunt plătite doar celor care au vârsta sub 20 de ani și cea mai mică valoare este de 125 EUR.

În Austria, există burse federale doar pentru cei care doresc finanțarea directă a studiilor, sub formă de numerar sau indirectă prin intermediul unui transfer către părinții acestuia, sprijin direct oferit până la valoarea de 8952 EUR în urma unor criterii cum ar fi venitul familial, numărul de membrii, părinții acestora, precum și soțul și soția, dar cu condiția ca elevul să obțină performanțe, astfel va trebui să fie rambursate, alocații 152,70 EUR și scutiri de taxe de 58,40 EUR pe copil.

În România, bursele sunt de mai multe feluri: bursa de studiu de aproximativ 250 RON/ lună, bursa de merit de aproximativ 350 RON/lună și bursele de performanță de aproximativ 600 RON/lună, burse bazate pe criterii de merit de aproximativ 200 RON/lună. Sumele sunt stabilite de fiecare unitate în parte. Față de celelate țări, alocațiile familiale, avantajele fiscale și împrumuturile nu sunt disponibile.

În Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord) acordă împrumuturi studenților care participă la studiile full-time în primul ciclu și subvenții pentru costurile de trai. Până în anul 2011, studenții din Țara Galilor care se înscriau pentru studiile full-time primeau subvenții care acopereau jumătate din costul taxelor de școlarizare, însă acest lucru a fost întrerupt. Alocațiile și avantajele fiscale pentru părinți nu mai sunt disponibile în acestă țară.

În Scoția, sunt disponibile și împrumuturile și granturile. Împrumuturile solicitate de către studenți pot să ajungă la un maximum de 7500 GBP pentru studenții dependenți și independenți.

Cei care au venituri mici, adică venitul familiei nu depășește 16.999 GBP, pot primi bursa ”Young Students’ Bursary” de până la 1750 GBP sau cei care au peste 25 de ani bursa ”Independent Students’ Bursary” de până la 750 GBP.

În concluzie, sistemul de învățământ românesc are și avantaje și dezavantaje față de sistemele de învățământ prezentate mai sus. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca în ambele sisteme, statul să aibă ca elemente cheie de dezvoltare educația și formarea elevului. Preocuparea pentru introducerea tinerilor pe piața muncii ar trebui să fie în prim planul oricărui stat, dar și asigurarea acestuia de a avea cadre didactice de înaltă calitate prin organizarea unor cursuri de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

Adrian Miroiu, Învățământul românesc azi, Editura Polirom, 1998

Adriana Nicu, Curs de pedagogie, http://dppd.ulbsibiu.ro

Austria, http://www.universities.ro

Austria, Atiutudine față de străini, http://businessculture.org

Asociația profesorilor de limba și literatura română, http://www.anpro.ro

Cum arată bacalaureatul în Franța, unul dintre cele mai eficiente modele de testare din Europa!, http://www.bzi.ro

Cum este structurat sistemul de învățământ din Franța? , http://www.efranta.ro

Cum se dau notele și cum se susțin examenele în alte țări, http://www.calificativ.ro

Date cheie privind educația în Europa din anul 2012, http://eacea.ec.europa.eu

Dezvoltarea competențelor cheie-premisă a incluziunii sociale, http://www.edu.ro

Dinu Giurescu, Educația în sistemul comunist din România (anii 1965-1989), http://www.unibuc.ro

Dispoziții generale, Art. 23 b), http://www.dreptonline.ro

Educația și formare profesională a cadrelor didactice din Austria, http://www.see-educoop.net

Laura Ionela Dumitrașcu, Modernizarea învățământului superior în Europa: Finațare și dimensiune socială,2011, http://eacea.ec.europa.eu

Legea Educației Naționale, Legea nr. 1/2011, Titlul II- Învățământul preuniversitar, Art. 16, http://www.dreptonline.ro

Legea nr. 88 republicată privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor în anul 1993, http://www.unibuc.ro

Les evaluations et outils d’evaluation, http://www.enseignement.be

Les outils d’évaluation , http://www.enseignement.be

Ordin privind structura anului școlar 2011-2012 în temeiul Legii educației naționale nr. 1/2011, http://www.tvet.ro

Proiectul IQRA, http://www.bredeschoolhetkeerpunt.be

Programmes personnalisés de réussite éducative, http://eduscol.education.fr

Ponderile elevilor în vârstă de 15 ani cu rezultate slabe la citire în anul 2009, http://eacea.ec.europa.eu

Reforma învățământului obligatoriu din România, http://www.tvet.ro

Schule des lesens, http://www.legimus.tsn.at

Sistemul de învățământ din Belgia, http://www.rombel.com

Sistemul de învățământ din România, http://enciclopediaromaniei.ro

Sistemul de învățământ în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, Ghidul românului în UK, http://romaninuk.net

Structura anului școlar 2011-2012 în țările din Uniunea Europeană, Institutul de Științe ale Educației, București 2011

Structura sistemului național de învățământ preuniversitar, Art.22 c), http://mateinfo.ro

Students from Scotland, http://www.ed.ac.uk

Talida Barbe, Sistemul de învățământ din Belgia, http://www.rombel.com

Cum arată bacalaureatul în Franța, unul dintre cele mai eficiente modele de testare din Europa, http://www.bzi.ro

Willkommen bei Celeco, http://www.celeco.de/

www.eurydice.com

ANEXE

ANEXA NR. 1/ pag. 17

ANEXA NR. 2/ pag. 17

Declarație pe propria răspundere privind autenticitatea

lucrării de licență

Subsemnata, Costăngioară-Rustoiu Georgiana declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancțiunilor penale și morale, că la redactarea lucrării de licență cu titlul ” Sistemul de învățământ românesc versus sisteme de învățământ europene. Analiză comparativă” nu am folosit decât sursele bibliografice menționate în subsolul paginilor și în bibliografia menționată în finalul lucrării.

Declar că nu am mai prezentat această lucrare în fața altei comisii de examen de licență.

București, [data]

Semnătura,