Importanta Disciplinelor Optionale In Curriculum Scolar

Capitolul I Importanta disciplinelor optionale in curriculum scolar

1.1 Reforma curriculară: necesitate și importanță în procesul de adaptare a școlii la

contextul social-economic general. Efectele reformei curriculare asupra

disciplinelor geografice.

1.2 Locul curriculum-ului la decizia școlii în cadrul categoriilor de curriculum

1.3 Rolul disciplinelor opționale geografice în formarea competențelor generale,

specifice și transversale

Capitolul II Studiul geografic complex al județului Hunedoara

2.1 Poziție și localizare geografică

2.2 Analiza componentelor naturale

Evoluția paleogeografică, substratul geologic și relieful

Caracteristicile climatice

Resursele de apă

Elementele bio-pedo-geografice

Riscul natural

2.3 Analiza componentelor antropice

2.3.1 Repere evolutive ale contextului social-istoric

2.3.2 Dinamica demografică și caracteristicile sistemului social

2.3.3 Analiza rețelei de localități

2.3.4 Activitățile economice

2.3.5 Identitate locală și/sau regională – elemente, mecanisme, intensitate

2.4Analiza SWOT a județului Hunedoara

Capitolul III Aplicarea demersului de cercetare în procesul instructiv-educativ – Proiectul opționalului: "Sunt hunedorean"

3.1 Conținutul și proiectarea opționalului

3.1.1 Necesitatea și utilitatea opționalului. Competențe generale și specifice avute în

vedere

3.1.2 Programa proiectului educațional

3.1.3 Proiectarea anuală și semestrială

3.2 Diferențiere și individualizare în procesul instructiv-educativ în raport cu cerințele

educative ale elevilor

3.2.1 Diversitatea ca sursă a învățării. Particularitățile de învățare ale copiilor

cu cerințe educaționale speciale

3.2.2 De la integrare la incluziune

3.2.3 Bariere în învățare. Modalități de depășire

3.2.3.1Adaptarea curriculumul-ui la nevoile elevilor cu cerințe educaționale

speciale

3.2.3.2 Proiectarea diferențiată și individualizată

3.2.3.3 Strategiile didactice – mijloace de asigurare a principiului individualizării

învățării

Capitolul IV Cercetarea experimentale: Strategii didactice diferențiate și impactul lor în promovarea unei învățări care răspunde cerințele educative ale elevilor

Capitolul IV Cercetarea experimentale: Strategii didactice diferențiate și impactul lor în promovarea unei învățări care răspunde cerințele educative ale elevilor

4.1. Prezentarea problemei cercetate

Școala nu reprezintă doar o instituție unde copiii și tinerii vin să primească informații ci un loc unde trebuie să învețe toți cei care lucrează. Dascălul va oferi mai degrabă experiențe de învățare, trăiri emoționale intense despre miracolul descoperirilor. Se reconsideră astfel rolul dascălului, acesta devenind "antrenor". Noul dascăl-antrenor are misiunea de a stimula dorința de învățare, adică de a face din știință o enigmă și de a cultiva enigma cu bună știință, dezideratul fiind să-l înveți pe elev să învețe. Învățarea devine astfel un proiect personal al elevului asistat de către dascălul-antrenor (organizator, animator, manager) al situațiilor de învățare eficientă, iar școala un ansamblu de ateliere diversificate.

E vremea “inteligențelor multiple”. Succesul este garantat de abilitatea dascălului de a crea , de a promova situații educaționale, care să conducă la învățare eficientă, la dezvoltarea gândirii critice a elevilor. Noile finalități impun o nouă viziune în proiectarea didactică, noi demersuri didactice, noi strategii, noi metode.

Este de asemenea evident că a gândi critic este o capacitate care trebuie dezvoltată și încurajată într-un mediu de învățare propice.

A gândi critic presupune a lua idei, a le examina implicațiile, a le expune unui scepticism constructiv, a le pune în balanță cu alte puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care să le sprijine și să le dea consistență și a lua o poziție pe baza acestor structuri.

Gândirea și învățarea critică au loc atunci când profesorii apreciază diversitatea de idei și experiențe.

Orice acțiune umană are la un moment dat nevoie de o apreciere a calității și, de multe ori, aceasta vine din gradul de originalitate al produsului individual. În contextul unei modernizări de ansamblu al învățământului se pune problema dezvoltării creativității în procesul instructiv-educativ. Astfel, apare tot mai des ideea înlăturării barierelor care stau în calea formării unui comportament creativ la elevi, încă din clasele primare .

Dacă elevii sunt: receptivi, curioși, gânditori independenți, bine informați, activi mintal, vorbitori buni, profunzi, conștienți de valoarea lor, creativi, pasionați pentru nou și soluții noi, înseamnă că au șanse să devină gânditori critici.

. Implicarea activă a elevilor în procesul de învățare trebuie promovată permanent deoarece este un element esențial al gândirii critice. Gândirea se desfășoară cel mai bine într-o atmosferă lipsită de riscuri, în care ideile sunt respectate. De aceea învățătorul va trebui să demonstreze că și ideile ,greșite” fac parte din procesul de gândire, iar ridiculizarea ideilor nu va fi tolerată, deoarece aceasta sufocă gândirea prin inducerea unui sentiment de risc personal. Respectarea de către învățător a ideilor și convingerilor elevilor, îl determină pe elev să aibă mai mult respect pentru propria lor gândire și față de procesul de învățământ în care este implicat. Trebuie acordată încredere în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic.

Este esențial să le comunicăm elevilor că opinia lor are valoare, nu numai reproducerea orală sau scrisă a ceea ce s-a predat, că gândirea lor critică este apreciată, iar opiniile lor contribuie la o mai bună înțelegere a concluziilor discutate. Pe măsură ce își dezvoltă capacitatea de a gândi critic elevilor le sporește capacitatea de exprimare orală, scrisă, coerentă și convingătoare a gândurilor, autonomia în gândire (respect pentru ideile lor și a altora), logică, găsirea și acceptarea alternativelor, formularea de judecăți și practicarea unei gândiri constructive.

Metodele de învățământ reprezintă căile folosite în școală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, știința. “Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre educația permanentă” (Sorin Cristea-22). Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activitățile de cooperare, de învățare în grup, cu activitățile de muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educația postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.

Copilul este un proiect “aruncat” în lume, aflat într-o stare de “facere”, pentru ca apoi, devenit adult, să se formeze continuu de-a lungul vieții.”Fenelon compară creierul copilului cu o lumânare aprinsă expusă în bătaia vântului care determină tremurul acestei mici flăcări”.

În lucrarea de față mi-am propus să evidențiez plusurile pe care la aduce metodele gândirii critice în evoluția pe plan creativ a personalității copiilor. Cred că nu este suficient să vorbim doar despre creativitate și formarea acesteia, ci și să acționăm, ca dascăli, în direcția unei mai bune gestionări a resurselor personale și a experienței pe care pedagogia o oferă în direcția atingerii scopurilor și obiectivelor scontate. Învățând creativ, devenim creativi. Ne ajută să fim creativi năzuința spre necunoscut, spre rezolvarea enigmelor, încercarea de a afla ce se întâmplă dincolo de aparențe.

La nivelul claselor primare , în structura metodelor activ-participative ( brainstorming-ul, cubul, metoda pălariilor gânditoare, metoda mozaic, etc), își găsesc cu maximă eficiență locul, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preșcolară, și activitatea specifică școlii – învățarea.

4.2. Scopul și obiectivele cercetării

4.2.1. Scopul cercetării

Scopul acestei lucrări este de a introduce în activitatea la clasă metode de instruire care promovează gândirea critică la elevii de ciclu primar în cadrul tuturor disciplinelor de studiu.

4.2.2. Obiectivele cercetării

Pornind de la scop am stabilit următoarele obiective ale cercetării:

Identificarea nivelului de dezvoltare a creativității grupului de elevi la început de ciclu experimental;

Elaborarea unui program de intervenție bazat pe metode de gândire critică;

Utilizarea unor metode și tehnici adecvate de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a elevilor în diferite etape, adecvarea sau elaborarea altora noi;

Antrenarea creativă, educarea si dezvoltarea creativității individuale cu ajutorul metodelor gândirii critice la diferite discipline de învățământ;

Stabilirea unei relații pozitive între gândirea critică și educația permanentă în plan formativ și performanțial.

4.3. Metodologia cercetării

În cadrul cercetării s-au utilizat metode calitative: observația, grila de observare și experimentul.

Observația procesului activității, performanței, copmpetenței, conduitei în general a elevului este o metodă în sine de culegere de informații, mai ales dacă este practicată continuu, riguros și msistematic. Cadrul didactic obține cea mai mare parte a datelor despre școlar prin observarea comportamentului în condiții obișnuite, uneori provocate, , în condiții anumite create pentru a se edifica asupra unor aspecte ambigue. Acesta urmărește modul în care școlarii participă la asimilarea cunoștințelor, la îndeplinirea diverselor sarcini și responsabilități cu care sunt investiți. Se pot avea în vedere atribuții cum ar fi: efectuarea unor sarcini, munca independentă, cât de activ este la activități. În aceste situații, școlarul trebuie să apeleze la cunoștințele însușite anterior, învățătoarea având ocazia să observe cum au fost asimilate și cum sunt aplicate în condiții noi. Pe baza celor constatate se fac aprecieri verbale.

Acestea pot avea rolul unor întăriri pozitive prin sublinierea performanței obținute (foarte bine, ai răspuns bine). Important este că aceste aprecieri să fie sincere și obiective. Metoda observării vizează cu precădere performanțele mai greu cuantificabile, adică cele ce rezultă din interacțiunea variabilelor ( trăsături de personalitate, conduită morală, etc. ) implicate în obținerea randamentului școlar. Atâta timp cât se procedează la o observare de fond, generală pentru evaluarea propriu – zisă nu pot exista avantaje pentru edificarea cadrului didactic.

Observarea ca metodă de evaluare este practic indispensabilă pentru evaluarea procesului de învățare derulat de copii, până la obținerea produsului învățării respective. Procesul estre prin excelență observabil dar nu și măsurabil, tocmai de aceea aceasta face din metode de observare o parte integrantă semnificativă a evaluării formative.

Observația – limba latină – servare =a avea în fața ochilor persoana, urmărirea intenționată și sistematică a unui obiect / fenomen. Obiectele / fenomenele trebuie să se găsească în stare naturală în condițiile obișnuite de existență și manifestare. Acest lucru se face cu scopul de a cunoaște fenomenul / obiectul cât mai profund și de a putea descoperi trăsăturile principale. Ca metodă de colectare de date, observația constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematizată a unui fenomen sau complex de fenomene educaționale. Observația se face dintr-o anumită perspectivă în condițiile obișnuite de existență ( să nu existe intervenții din partea observatorului). Observația se realizează de obicei prin contactul direct al cercetătorului cu obiectul / fenomenul sau prin diferite mijloace tehnice audio – video dar cercetătorul trebuie să fie martor direct la desfășurarea fenomenului. Observația poate fi privită și ca un proces intelectual de organizare a activității perceptive, selectare, interpretare a rezultatelor obținute, implicând o structurare a datelor obținute.

Pentru experiment privind stimularea învățării cu ajutorul metodelor de gândire critică în cadrul orelor de limba romană și matematică observația se bazează pe un plan de observare bine alcătuit. Planul vizează următoarele categorii: nivelul limbajului copiilor ( corect/incorect gramatical, vocabular regional/limbaj bogat și nuanțat), capacitatea de exprimare ( corect/incorect gramatical ), capacitatea de comunicare lingvistică ( inhibiție/implicare ascultător/vorbitor), pasiuni pentru jocuri creative, modul de redare al problemelor, implicarea / participarea la activități individuale și de grup.

Acestea au fost observate pe perioada unei luni, pe baza unei grile de observare. Rezultatele obținute au servit pentru „analiza și însumarea sintetică a datelor” (Ionescu 1998). Matrița rezultată din observarea colectivelor de elevi ( vizate experimental și de control) cuprinde: nivel limbaj, exprimare, creativitate, imaginație, imaginea de sine. Înregistrarea calitativă s-a realizat prin 1-2 steluțe.

Experimentul se înscrie între metodele de cercetare pedagogică cu caracter profund novator. Nici o reformă educativă nu poate fi inițiată și promovată fără o investigație experimentală prealabilă. Termenul este definit ca fiind un mijloc fundamental în cercetarea empirică, ca un set de observații desfășurate în contextul rezolvării unei anumite ipoteze sau probleme, cu scopul de a o sprijini sau infirma.

Experimentul este o metodă de instruire și autoinstruire care implică activități de provocare, reconstituire și modificare a unor fenomene și procese, în scopul studierii lor.

Experimentul psiho-pedagogic constituie metoda de bază a cercetării fiind menit să:

Valideze/invalideze ipotezele;

Angajeze o experiență pedagogică inedită;

Compare realități didactice;

Evalueze rezultatele obținute.

Întregul proiect vizează calitatea experimentului, iar metodologia cercetării susține experimentul pedagogic. Experimentul este metoda de bază, iar celelalte devin procedee care sprijină eficiența și optimizarea acestuia.

O perioadă lungă de timp s-a pus accentul în școli pe un învățământ tradițional. Ultima perioadă, însă, a promovat anumite tendințe la nivelul învățământului ce implică o modernizare accentuată la nivelul metodelor și tehnicilor de muncă și învățare în școli. Cuantumul mare de cunoștințe ce trebuie asimilat de elevi, indiferent de care disciplină este vorba, se poate lovi la un moment dat de un zid de dezinteres în cazul în care, cadrul didactic nu utilizează metode noi, inovatoare, de captare și menținere a interesului copilului pentru învățare.

Accentul pe creativitate și pe gândirea critică permite elevilor sa-și exprime gândurile, părerile, fără constrângerile precedente. Implicarea în procesul instructiv-educativ din dorința de a se găsi unele soluții originale va duce la atingerea performanțelor scontate.

Întâmpinarea dificultăților cu calm, încercându-se rezolvarea lor într-un mod creativ, va duce la diminuarea eșecului.

Apelul la joc, în clasele primare, va transforma sarcinile considerate „apăsătoare” în adevărate „provocări” menite să incite pe elevi în a găsi o rezolvare a problemelor apărute. Fiind nu doar o cale de destindere ci și o metodă de învățare, jocul didactic, combinat cu activitatea pe grupe va fi un bun stimulent în activitatea școlară.

Prin intermediul jocului și al creativității putem îmbina utilul cu plăcutul, transformând niște ore simple în adevărate capodopere ale unui stil didactic.

4.3.1. Variabile independente și variabile dependente

În vederea experimentului se vor stabili variabilele independente și dependente:

Variabilele independente

Stabilirea în cadrul clasei experiment a unor echipe în vederea muncii pe grupe de elevi;

Instruirea grupurilor de experiment asupra avantajelor unor activități de învățare și recreative în viața lor;

Prezentarea materialului de utilizat respectiv oferta de activități de învățarea și joc, creative și interactive în vederea îmbunătățirii comunicării și a dezvoltării creativității prin metode de gândire critică;

Controlul cantitativ și calitativ al rezultatelor activităților;

Evaluarea efectelor jocului și implicării creativității asupra asimilării noilor cunoștințe;

Controlul contribuției jocului didactic și a elementelor de creativitate la determinarea performanțelor.

Variabile dependente

Îmbogățirea vocabularului;

Stimularea limbajului și a capacității de comunicare;

Capacitatea de convertire a informațiilor în cunoștințe;

Dezvoltarea inteligenței, memoriei, atenției;

Îmbogățirea experienței de viață;

Năzuința spre creativitate;

Dezvoltarea originalității, fluidității, flexibilității;

Dezvoltarea imaginației;

Dezvoltarea capacității de autocunoaștere;

Dezvoltarea spiritului inovator.

4.4. Design-ul cercetării

4.4.1. Ipoteza

Ipoteza generală (I.G.)

Dacă se utilizează in activitatea didactica metode , mijloace si tehnici diverse , creând o atmosferă permisivă elevilor , atunci se educă și se dezvoltă capacitațile creatoare ale acestora , îi determină pe elevi să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze situații date.

Ipoteze specifice (I.S.)

Dacă se folosește curricula în mod creativ atunci lecțiile vor depăși strict dobândirea de informații iar deprinderile câștigate se vor reflecta în activitatea din viață;

Dacă formarea capacității de muncă intelectuală este asigurată de creativitate atunci trebuie stimulată această creativitate ca factor de dezvoltare intelectuală.

4.4.2. Formarea eșantioanelor

În vederea realizării acestui experiment, am apelat la două clase paralele aparținând ciclului primar de la Scoala Generală „Aron Cotruș” Arad:

Elevii clasei experimentale – Clasa a II-a A – 20 elevi

Elevii clasei de control – Clasa a II-a B – 18 elevi

Clasa control – va fi supusă predării unor ore obișnuite, utilizând tehnici uzuale de comunicare/asimilare a cunoștințelor: munca cu manualul, metoda exercițiului, etc.

Orele clasei experimentale se vor desfășura pe baza jocului și a descoperirii propriei creativități prin aplicarea metodelor activ – participative care stimulează gândirea critică.

Tabelul următor va reliefa diferențele predării / învățării la cele două clase:

În cadrul experimentului menționez necesitatea de a realiza observarea atât a clasei control cât și cea experimentală. Aceasta se bazează pe un plan de observație care vizează următoarele categorii :

nivelul limbajului elevilor (corect / incorect gramatical, pronunțare corectă / incorectă a cuvintelor);

capacitate de comunicare lingvistică ( inhibiție, implicare; ascultător / vorbitor);

implicarea / participarea la lecții;

utilizarea materialelor și mijloacelor puse la dispoziție;

efectul activităților desfășurate asupra motivației copiilor;

impactul metodelor și tehnicilor utilizate asupra gândirii elevilor și a creativității lor;

conduita în pauze.

4.4.3. Etapele cercetării

Pornind de la obiectivele deja stabilite, în cadrul activităților desfășurate cu elevii în cadrul cercetării s-au urmărit dezvoltarea limbajului oral și a creativității cu ajutorul metodelor de gândire critică.

Cercetarea s-a desfășurat pe perioada întregului an școlar 2008-2009.

Etapele desfășurării cercetării au fost următoarele:

documentarea asupra claselor, observarea grupelor de copii, discuție cu învățătoarea de la cealaltă clasă.

stabilirea definitivă a grupei de control și a grupei experimentale.

aplicarea directă a intervenției privind eficiența activităților creative în vederea creșterii calității învățării .

analiza comparativă a datelor obținute.

prelucrarea datelor cercetării și stabilirea modalității de valorificare a cercetării.

Perioada de cercetare: anul școlar 2008-2009

Cercetarea experimentală a avut trei etape :

Prima etapă ( pre-testul ) – are menirea de a diagnostica raportul dintre clasa experimentală și clasa de control, de a obține informații privind performanțele elevilor, omogenitatea claselor.

Această etapă s-a desfășurat în perioada 15 septembrie- – 30 septembrie a anului școlar 2008- 2009 în cadrul căruia au fost aplicate probe operatorii pe baza cărora s-a stabilit nivelul de pregătire al elevilor, deprinderile și priceperile , atenția voluntară, gândirea creatoare, imaginația creatoare.

In proba nr. 1 subiectul trebuie să găsească cat mai multe cuvinte formate din 1 , 2 , 3 , 4 sau 5 silabe , folosind noțiunile date pe fișa de lucru . Proba s-a aplicat individual , timpul de lucru fiind de 10 minute .

Pentru alcătuirea cuvintelor au fost date silabele : na , tru , mi , me , sa , ga , ma , gra , di , ca , ne , trou , rea , zi , bas .

Proba nr. 2 se referă la găsirea tuturor asemănărilor ( analogiilor ) posibile între două obiecte ( perechi de noțiuni ) . Perechile de noțiuni folosite au fost :

– vaza de flori – ceașcă ;

– chitara – pian ;

– avion – automobil ;

– școala – grădinița ;

– strugurele – mărul .

Timpul de lucru pentru aceasta proba a fost de 15 minute .

Binet arăta faptul că în compararea si definirea unor noțiuni , reușita depinde atât de bogăția vocabularului cat si de aptitudinea de a exprima in cuvinte noțiunea respectivă .

Proba nr. 3-Săculețul fermecat

Această probă este una colectivă și se desfășoară oral. Este un joc recreativ și creativ în același timp care are ca scop urmărirea capacității de creare a unei părți dintr-o poveste care să aibă legătură cu cealaltă parte spusă .

Dintr-un săculeț se vor extrage diverse lucruri (piaptăn, păpușă, floare, minge, foarfecă, creion, rochiță, pălărie, cățel, coș, oglindă, telefon, iepuraș, carte, căsuță).

În calitate de conducător al jocului voi începe povestea cu obiectul extras de mine. Copiii sunt așezați în semicerc și țin în mână obiectul extras. Următorul copil, din dreapta mea va continua povestea începută de mine, urmărind șirul poveștii și introducând ca nou personaj obiectul extras din săculeț care va avea de îndeplinit o sarcină sau pur și simplu este introdus în poveste cu o nouă acțiune. După ce va termina ce are de spus despre personajul său, copilul din dreapta va prelua ștafeta.

Proba este una plăcută de copii, care le dezvoltă capacitatea de exprimare, care urmărește originalitatea lor, flexibilitatea și fluiditatea dar care în același timp le restrânge sfera de imaginație la ceea ce copilul din stânga a povestit.

Timp de lucru: 25-20 minute

Proba nr. 4 a avut două sarcini de rezolvat din partea subiecților :

– prima sarcina a constat in compunerea ( crearea ) unei probleme care să se rezolve după un exercițiu dat : ( 23 + 47 ) – 49 .

– la a doua sarcina subiecții au avut de formulat toate întrebările posibile pentru a rezolva o problemă .

Conceptul dat a fost :

,, Într-o ladă sunt 54 kg de pere . Într-un coș sunt cu 9 mai puține pere decât in ladă .

Ce întrebări puteți formula pentru aceasta problema ? “ .

La aceasta probă timpul de lucru a fost de 15 minute , împărțit astfel : 10 minute pentru prima sarcina și 5 minute pentru a doua sarcină .

In proba nr. 5 li se cere subiecților sa găsească întrebuințări cât mai neobișnuite pentru un concept dat . Am folosit aici următoarele noțiuni : cărămidă , apă , floare , haină , umbrelă , sub enunțarea verbală ,, Ce se poate face cu ….? ( o cărămidă , apa , o floare , o haină , o umbrelă ) .

Timpul de lucru a fost de 10 minute .

Proba nr. 6 se referă la crearea unui text pe baza unor cuvinte de sprijin si găsirea unui titlu potrivit pentru acesta .Am folosit noțiunile : ,,toamna, școala, elevii, doamna învățătoare, bucurie, cântec, flori, minunat “ .

Subiecții au avut la dispoziție 25 de minute pentru aceasta probă , care s-a desfășurat individual pe fișe de lucru .

In proba nr. 7 subiectul trebuie să găsească un număr cât mai mare de soluții pentru fiecare concept prezentat .

Exemplele folosite sunt :

– enumeră cât mai multe obiecte de culoare albă ;

– enumeră toate obiectele sau lucrurile care pot zbura ;

– enumeră toate obiectele care fac zgomot ;

– enumeră tot ce e dulce ;

– enumeră toate produsele lactate .

Aplicând această probă am putut verifica toți cei trei factori ai creativității : fluiditate , flexibilitate si originalitate .

Pentru aceasta probă timpul de lucru a fost de 15 minute .

După aplicarea testelor inițiale la ambele clase s-a trecut la inițierea propriu-zisă a programului. Astfel pe parcursul unui an școlar, clasa a II-a A, clasa experimentală, a fost evaluată folosindu-se atât metode tradiționale cât și metode activ-participative, în timp ce elevii clasei a II a B, lot de control, au fost evaluați numai prin metode tradiționale.

S-a urmărit ca pe parcursul programului evaluarea elevilor sa fie cât mai obiectivă, de aceea obiectivele au fost stabilite în funcție de obiectivele de referință stabilite de programă; conținuturile au fost alese din cele care apar în “Curriculum-ul Național” la trunchiul comun (obligatorii pentru toți elevii); descriptorii de performanță au fost construiți pe baza obiectivelor stabilite și a informațiilor oferite de Serviciul Național de Evaluare și Examinare în “Descriptori de performanță pentru învățământul primar” (București, Prognosis, 2001).

A doua etapă ( etapa intervenției experimentale ) – s-a desfășurat în perioada 1 octombrie 2008 – 1 mai 2009.

Copiii din grupa de control au participat la activități asemănătoare , dar nu au fost utilizate variabile independente ale căror efecte au fost studiate.

În cadrul activităților școlare și nu numai, am urmărit antrenarea elevilor în activități inedite bazate pe creativitate, muncă în echipă, interactivă, activități amuzante, recreative, dar în același timp și educative. În cadrul activităților am urmărit dezvoltarea factorilor gândirii creative: fluiditatea, originalitatea, flexibilitatea: sensibilitatea la probleme, dezvoltarea unui spirit critic și inovator, dezvoltarea istețimii, încrederii în sine, inteligenței, imaginației, dar în același timp al randamentului școlar.

De precizat că în cadrul activităților am lucrat diferențiat în funcție de particularitățile intelectuale ale fiecărui elev.

Când rememorăm anii copilăriei, amintirile se opresc la joc, la ceea ce presupune jocul: spontaneitate, creativitate, dezinvoltură și multă bucurie. De ce să nu ne jucăm cu sunetele, cuvintele și propozițiile? De ce să nu învățăm jucându-ne? Nu există mijloace mai eficiente decât jocul, care să stimuleze imaginația, creativitatea, dorința de a fi în frunte. Am ales și am adaptat unele jocuri didactice, cu scopul de a spori, de a menține atenția și interesul elevilor, de a le dezvolta creativitatea.

Am încercat să adaptez și să concep jocuri potrivite pentru clasa a II-a în asimilarea și fixarea cunoștințelor la limba română, astfel încât fiecare zi a perioadei experimentale a început cu un joc sau exercițiu pentru dezvoltarea creativității.

Voi prezenta câteva din jocurile didactice pe care le-am folosit cu succes, pentru că a fost ceva nou, ceva care i-a atras pe copii.

1.Jocul ,, Stop “

Scrieți cât mai multe cuvinte pe care vi le amintiți din textul ,,Pinocchio”, după Carlo Collodi, până când voi zice ,,stop”. La acest joc se poate cere elevilor să scrie cuvinte pe o anumită temă .

Exemplu: nume de obiecte, nume de ființe.

Acest joc le testează memoria, nivelul de cunoaștere a textului, precum și baza de cunoștințe anterioare. Jocul se poate încheia cu un clasament pe care îl trecem într-un tabel pus la vedere.

2. ,,Alege cuvântul potrivit !”

Se vor da elevilor fișe pe care sunt înșirate cuvinte. Ei vor alege cuvintele care apar în textul pe care l-au avut de citit pentru ziua respectivă, iar cuvintele care sunt în plus se vor tăia cu o linie.

Exemplu: Tăiați cu o linie cuvintele care nu apar în textul ,,Ciuboțelele ogarului”, după Călin Gruia.

iepure, iarmaroc, han, școală, etc. ;

ploi, ogar, păsărele, zgribulit, etc. ;

galbeni, ursul, vulpea, se întunecă, etc.

Prin acest joc testăm memoria și nivelul lor de pregătire. Ne dăm seama dacă au citit suficient lecția acasă.

3. ,,Găsește cuvântul omis!”

Acest joc l-am adaptat în special la textul în versuri. Am împărțit copiilor fișe cu versuri din care au fost omise cuvinte.

Exemplu: ,,Bine e la noi acasă!” – Emilia Căldăraru

Nu e lume mai ____________ (frumoasă)

Cum e cuibul ____________ (părintesc)

Unde eu __________ și _______ . (trăiesc și cresc)

4. ,,Ce este greșit?”

Le-am citit copiilor propoziții selectate din text ( din textul care se studiază în acel moment ), în care am strecurat cuvinte în plus sau am înlocuit unele cuvinte cu altele. Copiii vor sesiza imediat greșeala și vor nota pe caiet sau pe fișe cum este corect.

Exemplu: Propoziția cu greșeli:

Cuibul mare era zidit cu lut și puf.

Propoziția corectă:

Cuibul mic era zidit cu paie și crenguțe.

5.,,Ghicește personajul!”

La acest joc vor fi antrenați cât mai mulți copii.Vor fi înșirate bilețele cu numele unor personaje din textele studiate. Un copil va trage un bilețel și va citi numele personajului în gând, apoi ceilalți copii îi vor adresa întrebări pentru a putea descoperi despre ce personaj este vorba.

Exemplu: Nică

Este băiat sau fată? ( băiat )

Cu cine vorbește? ( cu mama )

Ce face el? ( fuge la baltă)

6. ,,Un răspuns, mai multe întrebări”

Li se citește un enunț. Elevii trebuie să fie foarte atenți și să formuleze cât mai multe întrebări care să aibă legătură cu conținutul enunțului citit.

Exemplu: ,,Primăvara aduce pomi înfloriți, ciripit de păsărele și roi de fluturi albi.”

Ce aduce primăvara?

Cu ce vine primăvara?

Ce se spune despre primăvară?

7. ,,A cui e replica?”

Jocul se poate desfășura sub formă de concurs pe grupe. Fiecare grupă își va pregăti replici din textele studiate . Copiii din celelalte grupe le vor asculta și vor descoperi cărui personaj îi aparține fiecare replică.

8. ,,Schimbă locul cuvintelor!”

Este și acesta un joc care îi atrage pe copii. Ei vor reuși să obțină propoziții noi schimbând doar locul cuvintelor.

Exemplu: Am o jucărie nouă.

O jucărie nouă am.

Am o nouă jucărie.

9. ,,Continuă povestirea!”

Un copil va spune o propoziție. Altul va trebui să continue, spunând o propoziție care să aibă legătură cu prima, al treilea copil va continua la fel și astfel se va obține o povestioară, de cele mai multe ori hazlie.

Prima propoziție este dată de învățător.

Jocul se poate desfășura pe grupe.

10. ,,Rebus”

Jocul acesta este foarte îndrăgit de copii și este la îndemâna oricui. La textul ,,Furnica și porumbița”, după L. N. Tolstoi, am folosit rebusul. În construcția lui am apelat la conținutul textului, iar la final trebuiau să obțină pe coloana verticală colorată numele sentimentului care s-a născut între cele două personaje, furnica și porumbița. (prietenie).

Un alt joc este al biletelor cu întrebări și răspunsuri. Fiecare întrebare este înscrisă într-un billet și predate unui elev, care răpunde fără să cunoască întrebările primate de ceilalți și răspunsurile pe care le vor da ei. În elaborarea întrebărilor, învățătorul va avea în vedere o posibilă succesiune de evenimente, în idea coagulării unei narațiuni. E adevărat însă că se pot obține enunțuri în absența oricărei logici.

Exemple:

Cu cine era Alina?

Unde se ducea?

Pe cine au întâlnit?

Ce i-au spus?, etc.

Răspunsuri posibile:

Alina era cu un cățeluș.

Plecau să cumpere o carte de povești.

S-au întâlnit cu soarele.

Să-și ajute mama.

Tot în direcția dezvoltării capacităților de invenție ale copilului, se poate apela la alt joc propus de Gianni Rodari. El este similar compunerii cu cuvinte de sprijin, dar, în locul acestora, copiilor li se prezintă trei obiecte disparate, ei urmând să elaboreze un text narativ.

Este ca și cum ar inventa o poveste cu trei cuvinte, dar mult mai eficient, evident, pentru că obiectele oferă imaginației un suport mult mai solid decât cuvintele; poți să le privești, poți să le atingi, poți să le mânuiești, să scoți din ele numeroase sugestii, care țin de fantezie; povestea poate izvorî dintr-un gest întâmplător; dintr-un zgomot.

Am înșirat doar câteva din exercițiile-joc folosite în cadrul orelor de limba și literatura română, dar lista acestora ar putea continua. Fiecare din aceste jocuri poate fi adaptat nivelului de pregătire al elevilor, trăsăturilor acestora. Ele pot fi organizate pe grupe, individual sau cu toată clasa. Pot fi orale sau scrise și fiecare dintre noi le organizează cum crede, pentru a fi cât mai atractive.

Aceste jocuri au antrenat copiii, i-au ambiționat să răspundă cât mai repede, cât mai mult și cât mai corect.

De asemenea, în perioada experimentală am hotărât înlocuirea activităților tradiționale cu activități bazate pe metode interactive, inovative: metoda brainstorming, știu-vreau să știu-am învățat, jurnalul cu dublă intrare, ciorchinele, turul galeriei, cubul, mozaicul, cadranele, etc.

Perioada experimentală a cuprins și câteva manifestări artistice pentru care elevii au fost încurajați să-și realizeze singuri: afișe, cronici, invitații, scenarii, mișcări pentru diferite cântece și poezii, măști și costume.

Această recuzită a fost realizată atât în cadrul orelor de limba română, matematică, cât și în cadrul orelor de dexterități. Rezultatele au fost mulțumitoare, culegând laudele părinților, fapt care i-a făcut să fie mândri de munca lor.

Pe parcursul experimentului i-am încurajat deschis și individualizat orice element/comportament, performanță, atitudine în direcția creativității oricât de slab ar fi fost manifestat de elev.

În această perioadă i-am pus deseori să se evalueze singuri, asumându-și în fața clasei atât eșecurile cât și reușitele, fapt care i-a unit mai mult și au devenit mai pretențioși și mai critici cu propria persoană.

Portofoliul este o altă metodă pe care am folosit-o cu succes în cadrul experimentului. Această metodă mi-a permis să observ evoluția elevilor dar asigură și o continuitate între activități, ani și chiar cicluri de învățământ.

Etapa a treia (etapa post-test)

Această etapă a constat în aplicarea, la sfârșitul experimentului didactic, a unor probe de evaluare sumativă de cunoștințe identice pentru cele două tipuri de eșantioane – experimentale și de control, în următoarele scopuri:

relevarea modului de evoluție a eșantioanelor experimentale și de control în diferite momente ale experimentului;

compararea datelor și rezultatelor de start cu cele finale la ambele tipuri de eșantioane;

stabilirea relevanței dintre rezultatele obținute, a măsurii în care eșantionul experimental s-a detașat semnificativ de cel de control.

stabilirea eficienței noii modalități de lucru.

În această etapă, se stabilește, în cadrul design-ului experimental inter-subiecți, dacă diferența dintre rezultatele celor două eșantioane este semnificativă și în caz afirmativ se confirmă ipoteza cercetării. (Bocoș M.,2003).

Acum au fost aplicate două probe de evaluare sumativă, acelorași elevi din clasa experimentală și de control.

Rezultatele experimentului

4.5.1.Analiza și interpretarea datelor

Aprecierea rezultatelor obținute de elevii claselor experimentale și de control la itemii probelor de evaluare inițiale și finale s-au realizat prin calificative (rezultate foarte bune, bune, medii și slabe), contându-se: volumul de cunoștințe, tehnici de muncă intelectuală, precum și calitatea însușirii cunoștințelor.

Experimentul organizat a produs restructurări semnificative în ceea ce privește limbajul copiilor, comportamentul lor, apelând la imaginație și creativitate.

Cu ajutorul metodelor gândirii critice, elevii au căpătat o mare independență în procesul învățării, al asimilării cunoștințelor.

Cercetarea experimentală efectuată de către mine a arătat că această abordare are o eficiență crescută în creșterea motivației și stimulează creativitatea elevilor. În cadrul acestei acțiuni de cercetare, elevii investighează, descoperă, prelucrează informații de real interes pentru ei; sunt actori cu roluri multiple în organizarea, planificarea, realizarea și evaluarea activităților;sunt puși în situații practice în care sunt determinați intrinsec să experimenteze deprinderi și capacități noi și să le consolideze pe cele dobândite ; utilizează cooperarea ca modalitate de bază în atingerea scopurilor individuale și de grup;se construiește o comunitate de invățare.

Rezultatele elevilor aflate în etapa de start (pre-test)

Rezultatele elevilor din etapa finală (post-test)

Am realizat calcule procentuale, pe baza regulii de trei simplu astfel:

În clasa experimentală 70% dintre elevi au progresat după desfășurarea acelor activități contribuind la dezvoltarea copiilor, îmbogățindu-le vocabularul, bazându-se pe imaginație și creativitate.

În grupul de control, la încheierea experimentului, aproape toți elevii se aflau la același nivel ca la început.

Acest fapt ne arată că progresele elevilor din grupul experimental se datorează variabilelor utilizate în cursul activității la care au participat.

4.5.2. Analiza comparativă a rezultatelor subiecților din grupul experimental și de control în urma intervenției.

La finalul intervenției 70% din totalul de 20 de elevi la limba română, respectiv 80% la matematică și-au însușit cunoștințele, deprinderile și priceperile prevăzute de programa școlară la nivel superior, ele devenind instrumente ale muncii intelectuale viitoare.

Elevii care la începutul experimentului au întâmpinat serioase dificultăți în a se adapta cerințelor instructiv-educative, la sfârșitul anului au dobândit o serie de capacități intelectuale motivaționale și volitive, care le-au asigurat rezultate școlare satisfăcătoare.

La clasa control, unde s-a lucrat după modelul standard, cultivarea creativității nefiind o prioritate, s-a îmbogățit volumul de cunoștințe asimilat pe parcursul anului școlar și doar într-o mică proporție gândirea creatoare.

O altă trăsătură a colectivului de elevi care justifică aplicarea în procesul instructiv-educativ a învățării creative este spiritul de colaborare, de prietenie, de întrajutorare, manifestat în munca independentă, munca pe grupe, precum și plăcerea de a-și exprima propriile idei față de problematicile puse în discuție.

Prin aplicarea metodelor gândirii critice am reușit să stimulez motivația pentru învățare, încrederea în forțele proprii.