Implementarea Noilor Tehnologii In Invatamantul Primar

Implementarea noilor tehnologii

În învățământul primar

CUPRINS

ARGUMENT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: Impactul noilor tehnologii asupra învățământului primar

1.1. Mijloace didactice moderne

1.2. Aspecte psihopedagogice ale vârstei școlarității mici

1.3. Modalități de implementare a noilor tehnologii în procesul

instructiv-educativ

CAPITOLUL 2: Implementarea noilor tehnologii în activitățile din

învățământul primar – studiu de caz

2.1. Prezentarea unității școlare

2.2. Proiect didactic – lecție integrată

2.3. Revista clasei

2.4. Site-ul clasei

2.5. Calculatorul în munca mea de pregătire pentru lecții

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Capitolul 2

Implementarea noilor tehnologii în activitățile din învățământul primar-studiu de caz

2.1. Prezentarea unității școlare

Repere istorice

În 1928, familia Stoianovici vinde Primăriei sectorului 11 Negru din municipiul București un teren de 3555 m2 pentru construirea unei școli primare în cartierul „Târca – Vitan”. Termenul „târca” este probabil de origine albaneză sau bulgară, însemnând „țarc” (loc îngrădit pentru vite) și îl regăsim în numele unei familii, Târca Poienaru, moșnean de la Poiana din Ialomița, al cărui nepot, Poienaru Răducan, a făcut școala și biserica în anul 1820, conform „Marelui dicționar geografic al României”, de G. Ioan Lahovary. Constituită din români, bulgari și un număr mic de țigani, populația școlară crește an de an, fiind necesară construirea unei noi școli. Documentele atestă că în 1943, Primăria Municipiului București construiește în Șoseaua Vitanului 133-135, Grupul Școlar Primar Nr. 37, actuala Școală Gimnazială Nr. 84, ce se remarcă prin arhitectura deosebită.

FOTO

Figura 1 Școala Gimnazială Nr. 84 București, sectorul 3

Repere prezente

Situată la intersecția șoselei Mihai Bravu cu Calea Vitan, Școala Gimnazială Nr. 84 București are 1083 de elevi repartizați în 36 de clase, activitățile școlare desfășurându-se în două schimburi: grupele de grădiniță, clasele pregătitoare și clasele I – IV în intervalul orar 08 – 12, iar clasele V – VIII în intervalul 12 – 18. Elevii sunt pregătiți de cadre didactice ce dovedesc profesionalism, dăruire și pasiune, hotărâți să asigure calitatea și eficiența unui învățământ modern, evidențiindu-se aici autorii de manuale școlare și materiale didactice auxiliare. Astfel, corpul profesoral (55 de cadre didactice) poate fi considerat unul de elită, majoritatea învățătorilor și profesorilor având gradele didactice I și II, studii de perfecționare postuniversitare, masterat sau doctorat. Preocuparea pentru autoperfecționare se poate constata și din lunga listă a cadrelor didactice care participă la cursuri de perfecționare sub egida Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB), a Casei Corpului Didactic București (CCD) sau a Ministerului Educației și Cercetării Științifice (MECS) sau sunt implicate în diferite proiecte naționale și internaționale și parteneriate instituționale.

Alături de educatoare, învățătoare și profesori, personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic contribuie la crearea unui climat stimulativ pentru elevi, a unui mediu sigur pentru ca aceștia să primească o educație la standarde europene, să obțină performanțe înalte la toate disciplinele de învățământ, să cunoască și să aplice tehnicile de operare pe calculator.

La 72 de ani de la înființare (anul acesta școala sărbătorește 72 de de ani de existență), școala dispune de două corpuri de clădiri moderne – ultima renovare fiind încheiată în 2011, în urma programului de reabilitare finanțat de Banca Mondială de Investiții (BEI) – un număr de 20 de săli de clasă și laboratoare de chimie, fizică, biologie, informatică, 2 săli de sport utilate, sală de festivități, bibliotecă cu peste 1000 de volume și sală de lectură, cabinet medical și cabinet stomatologic.

Școala este informatizată, dispune de peste 45 de calculatoare și laptopuri care sunt legate în rețea și la internet. În unele săli de clasă sunt table interactive (smartboard-uri), dar în dotarea fiecărei săli de clasă există un calculator și un video-proiector, cadrele didactice având posibilitatea de a valorifica oportunitățile oferite de utilizarea noilor tehnologii în procesul de predare-învățare și evaluare.

2.2. Proiect didactic – lecție integrată

„Pentru ca educația, în general, să beneficieze plenar de oportunitățile oferite de TIC, este esențial ca profesorii să fie pregătiți pentru a folosi eficient noile „instrumente” informatice pentru predare – învățare – evaluare, astfel încât profesia de cadru didactic să evolueze de la instruirea centrată pe profesor, bazată preponderent pe predare, către medii de învățare interactive, centrate pe cursant (elevi, studenți).” (M. Logofătu, IAC-PIR, 2008)

Astfel, privind instruirea din această perspectivă, putem spune că ”se poate vorbi deja despre o evoluție a intervenției calculatorului în activitatea didactică:

introdus inițial ca simplu mijloc didactic pentru ilustrare sau pentru testare obiectivă,

integrarea lui în lecție devine ulterior metodă,

utilizarea în predare – învățare cu un ansamblu de principii didactice devine strategie de învățare.

Prin prezentarea proiectului didactic ce urmează îmi propun să arăt că integrarea calculatorului în activitatea didactică se justifică deoarece:

contribuie la perfecționarea comunicării, aducând informații despre cele mai diferite obiecte, fenomene, evenimente;

permite vizualizarea unor obiecte sau fenomene care nu pot fi percepute direct de către elevi;

oferă suport tehnic pentru învățarea prin descoperire, permițând elevilor să efectueze experimente;

susține procesul de formare a noțiunilor și capacităților de analiză, sinteză, generalizare;

oferă un suport pentru efectuarea de exerciții și rezolvarea de probleme;

provoacă și dezvoltă motivația învățării, declanșând și o atitudine emoțională pozitiv / constructivă;

oferă posibilități de conexiune inversă și contribuie la evaluarea rezultatelor școlare (Jinga I.; Istrate E.; Manual de pedagogie, 2007, pg. 367). (Pag. 19 IAC Logofatu)

PROIECT DIDACTIC

CLASA: a III-a B

PROPUNĂTOR: înv. CRINELA GRIGORESCU

ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe ale naturii

DISCIPLINA: Matematică

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Înmulțirea numerelor naturale mai mici decât 100

SUBIECTUL: Ordinea efectuării operațiilor – folosirea parantezelor rotunde – exerciții și

probleme cu cele trei operații învățate

TIPUL LECȚIEI: consolidarea și sistematizarea cunoștințelor

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ / COMPETENȚE SPECIFICE:

O1.3- să efectueze operații de adunare și scădere cu numere mai mici decât 1000, fără și cu

trecere peste ordin;

O1.4- să efectueze operații de înmulțire cu numere naturale mai mici decât 100;

O2.6- să rezolve și să compună probleme de tipul ”? x C=D, unde C≠0, D este multiplu al

lui C în intervalul de numere naturale de la 0 la 100.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

cognitive:

La sfârșitul orei toți elevii vor fi capabili:

OC1 – să cunoască și să asocieze corect termenii specifici operațiilor de adunare, scădere și

înmulțire prin rezolvarea cerințelor jocului online ”Connect Fours – Operații

matematice”;

OC2 – să efectueze exerciții folosind corect termenii specifici matematicii;

OC3 – să aplice corect algoritmul de rezolvare a exercițiilor și problemelor propuse care

presupun ordinea efectuării operațiilor, reușind să rezolve cerințele jocului

educațional ”Ispita fructelor”, ”Puzzle – Dragonul”;

OC4 – să elaboreze planul logic de rezolvare a problemelor, efectuând operațiile

corespunzătoare, rezolvând online problemele propuse și fișa de lucru ”Ordinea

operațiilor”;

OC5 – să compună o problemă după un exercițiu dat;

afective:

OA1 – să manifeste interes pentru efectuarea corespunzătoare a sarcinilor;

OA2 – să participe cu plăcere la activitățile desfășurate;

psiho-motrice:

OM1 – să scrie lizibil și îngrijit pe caiete și la tablă;

OM2 – să adopte o poziție corectă a corpului în timpul scrisului și pe tot parcursul orei.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

Resurse procedurale:

Metode și procedee: conversația, explicația, observația, problematizarea, exercițiul, jocul

didactic, instruire asistată de calculator (IAC);

Forme de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe de elevi.

Resurse materiale: caiete, tablă, cretă.

Resurse TIC: calculatoare, videoproiector, tablă interactivă, aplicații software.

Forme și tehnici de evaluare: observarea sistematică, proba orală, probele online.

Resurse temporale: 50 de minute.

Resurse spațiale: laboratorul de informatică.

BIBLIOGRAFIE:

****** – ,, Programe școlare pentru clasa a III –a, Matematica ”, București, 2004,

Viorica Pârâială, Dumitru D. Pârâială, Cristian-George Pârâială – Matematica – manual pentru clasa a III-a, Editura Euristica, Iași 2005

Ion Neacșu – „Metododica predarii matematicii la clasele I-IV”,Editura didactică și pedagogică, 2008

ANEXE

aplicații software folosite:

http://www.classtools.net/widgets/fruit_machine_9/tMA9S.htm

http://www.classtools.net/connect/201505_MZiXkF

http://www.isamultimedia.ro/inmultire_cu_8.html

http://www.isamultimedia.ro/la_pescuit.html

http://www.isamultimedia.ro/inmultire_sirena.html

http://www.isamultimedia.ro/iepurasul.html

http://www.didactic.ro/jocuri/ispita-fructelor

SCENARIUL DIDACTIC

Am încercat o nouă abordare a lecției, împletind tradiționalul cu noile tehnologii, utilizând atât tabla și creta, cât și calculatorul, videoproiectorul și tabla interactivă. Deoarece noua abordare a fost foarte bine primită de elevi, am încercat să introduc în toate lecțiile următoare cel puțin o secvență asistată de calculator.

Toate aplicațiile software folosite au contribuit la stimularea învățării elevilor, la creșterea motivației pentru învățare a acestora, la individualizarea învățării, crescând valoarea formativă a secvențelor de instruire în care s-au folosit noile tehnologii.

Începând cu prima etapă, momentul organizatoric, lecția a demonstrat că aduce noutate, un plus de varietate prin folosirea unei aplicații software pentru formarea grupelor de lucru.

Figura 2. ”Fruit Machine”

Am scris numele fiecărui elev din clasă în caseta de lucru, am pornit aplicația, ”Mașina” alegând la întâmplare numele celor trei elevi care au format grupele de lucru. Interactivitatea acestei aplicații a dat valoare momentului prin sunet, imagistică și animație, simțind de la început că i-am câștigat pe elevi de partea mea, ei știind de acum că le voi oferi ceea ce le place cel mai mult: jocul pe calculator.

Jocul folosit în captarea atenției, ”Connect Fours – Operații matematice”, a avut scopul de a le reaminti elevilor și de a revizui concepte-cheie specifice operațiilor de adunare, scădere și înmulțire, reguli de respectare a ordinii operațiilor și de a-i pune în situația de a face conexiuni între acestea pentru a putea rezolva cerințele jocului. Elevii trebuiau să obțină performanța într-un anumit timp (2,5 minute), fiind recompensați pe parcursul jocului pe măsură ce ”conectau” câte patru noțiuni pe un rând. Jocul este incitant, antrenant și interesant, provocându-i la competiție ”bună”.

Figura 3. Jocul ”Connect Fours – Operații Matematice” la start

Figura 4. Jocul ”Connect Fours – Operații Matematice” la final

Cuvintele-cheie conectate fac legătura directă cu titlul lecției și obiectivele urmărite în lecție.

Întreaga lecție a fost bazată pe lucrul în echipă. Colaborarea și întrajutorarea au fost lianții care au făcut echipele să participe activ la rezolvarea sarcinilor de învățare, care au promovat competiția, care au incitat la obținerea unor scoruri ridicate în cadrul secvențelor virtuale, astfel încât toate aplicațiile folosite să îndeplinească roluri didactice și formative multiple și complexe.

În etapa ”Dirijarea consolidării”, aplicațiile software folosite au fost astfel proiectate încât să determine exersarea capacităților intelectuale, dezvoltarea competențelor matematice și a consolidării algoritmilor de rezolvare a problemelor, motivarea elevului pentru învățare, interacțiunea elev – calculator în aceste exerciții – joc având o puternică încărcătură emoțională, o dinamică specifică vârstei școlarului mic, constituind un mediu de învățare preferat al ”generației digitale”.

Figura 5. ”Puzzle – Înmulțirea cu 8”

Figura 6. ”Puzzle” în construcție

Figura 7. ”Puzzle” finalizat

Îmbinarea corectă a pieselor pe care erau scrise rezultatele înmulțirii cu 8 a facilitat atingerea obiectivului propus și a oferit satisfacție echipei câștigătoare.

Figura 8. Jocul educațional ”Ispita fructelor”

Figura 9. Exerciții – joc în ”Ispita fructelor”

Figura 10. Finalul jocului ”Ispita fructelor”

Urmărind cunoașterea, respectarea ordinii operațiilor și aplicarea lor în exerciții, precum și folosirea corectă a parantezelor rotunde, jocul educațional ”Ispita fructelor” are o interfață agreabilă, cu un desen animat deosebit și sunet pe măsură și i-a pus pe elevi în fața unor situații – problemă care necesitau gândire, atenție, motivație și competitivitate.

Figura 11. Probleme animate

Figura12. Probleme animate

Figura 13. Probleme animate

Problemele animate au fost rezolvate cu mult mai multă ușurință decât de obicei, mai ales de către elevii care întâmpină mici dificultăți în rezolvarea unor probleme în care intervin operațiile de înmulțire sau împărțire, caracterul interactiv al acestora, grafica atrăgătoare contribuind semnificativ la înțelegerea conținutului problemelor și la deducerea algoritmului de rezolvare. Fiecare echipă și-a ales un reprezentant care a explicat întregii clase modul de rezolvare a problemei pe care a primit-o grupa, problemele fiind expuse pe smartboard cu ajutorul videoproiectorului.

Dar cel mai interesant moment pot spune că a fost momentul evaluării performanțelor elevilor, fișa de lucru creată de mine cu ajutorul aplicației ”http://LearningApps.org/display?v=pt2hecuq101”, incitându-le interesul și sporindu-le semnificativ implicarea individuală în rezolvarea corectă a sarcinilor de lucru existente pe ecranul calculatorului.

Figura 14. Prima pagină a fișei de lucru virtuale

După cum se poate vedea, fișa este un ”quiz” cu alegere multiplă în care un singur răspuns este corect, elevul neputând înainta în rezolvarea fișei dacă nu a răspuns corect la fiecare întrebare. Pe măsură ce înaintează în ”quiz”, exercițiile au un grad mai mare de dificultate, elevii primind feedback pozitiv sau negativ, în funcție de răspunsurile alese. În cazul în care varianta de răspuns aleasă este greșită, elevul are posibilitatea de a vedea modalitatea de rezolvare corectă a exercițiului printr-un simplu clic pe ”beculețul” afișat în partea stângă sus a ecranului, lângă definirea sarcinii de lucru, unde i se oferă asistență și posibilitatea de a reveni și a relua rezolvarea exercițiului, realizându-se astfel individualizarea învățării, auto-corectarea elevului, acesta învățând să învețe.

Figura 15. Feedback pozitiv în urma rezolvării corecte a unui exercițiu

Figura 16. Feedback negativ în urma alegerii soluției greșite a exercițiului

Toate exercițiile prezintă un mic simbol în colțul din stânga sus (*), simbol care îi indică elevului existența unor resurse de învățare (modalitățile de rezolvare corectă a exercițiilor) care îi vor reactualiza cunoștințele și îi vor consolida învățarea.

Figura 17. Asistența oferită de fișa virtuală

După terminarea rezolvării fișei, elevul primește feedback-ul final, acordându-i-se calificativul ”Foarte bine” pentru încurajare și întărirea motivației.

Figura 18. Feedback-ul final al fișei

Încercând să particularizez plusurile pe care le-a câștigat lecția prin utilizarea calculatorului în cadrul unor secvențe ale acesteia, am trecut cu vederea limitele acestei activități care s-au manifestat la nivelul apariției unor scurte momente de pauză în timpul cărora era necesar să mânuiesc computerul sau să dau indicații suplimentare și, firește, mici nemulțumiri ale unora dintre elevi care nu au au fost implicați direct în utilizarea computerului pe durata activității didactice, cu excepția rezolvării fișei de lucru. De asemenea, realizarea unora dintre jocuri sau chiar a fișei de lucru a necesitat timp, produsele finale putând fi reutilizate sau, eventual, îmbunătățite.

Interacțiunea elev-calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul elevului la informații mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în modalități diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul în sine ca obiect fizic, înglobând chiar configurație multimedia, produce efecte pedagogice imediate, ci calitatea programelor create și vehiculate corespunzător, a produselor informatice, integrate după criterii de eficiență metodică în activitățile de instruire.

2.3. Revista clasei

Revista școlară reprezintă cea mai complexă formă de activitate culturală ce se desfășoară în școli. Editarea unei reviste este oglinda universului vârstei, a vieții școlii și a prezentului în care copiii cresc și se formează. Ea surprinde pulsul vieții școlare, ecoul unor manifestări tradiționale, cultivă interesele, dezvoltă aptitudinile, încurajează talentele. Contribuția ei la educarea tinerei generații este unanim recunoscută.

Popularizarea descoperirilor științifice, exprimarea artistică a sentimentelor de dragoste pentru țară, cultivarea pasiunii de a cunoaște și înțelege realitatea contemporană, a dorinței de a fi util colectivității capătă prin intermediul revistelor școlare sigiliul participării directe a elevilor în actul educațional.

Pe de altă parte, consemnând tot ce e mai viu și caracteristic în orizontul timpului și colectivității, revista școlară va deveni peste ani, ca piesă de arhivă, un document prețios al unei generații cu visele, aspirațiile, modul ei de a gândi, de a exprima și de a acționa.

În țară există diferite tipuri de reviste școlare. Majoritatea o reprezintă așa-zisele reviste-caleidoscop sau reviste-magazin, care își propun să oglindească aspecte cât mai variate din viața școlii și redau preocupările elevilor, deschizând astfel numeroase rubrici. Mai rar se editează reviste de profil, un fel de anexe ale cercurilor de specialitate (literare, matematice etc.).

Revista-caleidoscop asigură unele avantaje care o recomandă din punct de vedere pedagogic:

acoperă o arie mai largă de preocupări, de interese, de talente;

antrenează un număr mai substanțial de colaboratori din domenii variate, promovând astfel cu mai multă eficiență principiul efortului colectiv;

se adresează unui număr mai mare de cititori;

indiferent de profilul lor, revistele școlare sunt educativ-instructive.

O revistă, ca organ de presă al clasei, al școlii, trebuie să pornească la drum cu un colegiu redacțional. Coordonatorul revistei trebuie să fie un profesor de limba și literatura română, asistat de un profesor de parte științifică și de profesorul de desen, care vor dirija din umbră activitatea, fără a știrbi inițiativa elevilor. Din colegiul de redacție al revistei, format exclusiv de elevi, se vor alege: redactorul șef, secretarul general de redacție, redactorii de rubrică și tehnoredactorul. Redactorul șef răspunde, alături de profesorul coordonator, de întregul mecanism de elaborare și apariție a revistei. Secretarul general de redacție răspunde de activitatea redactorilor de rubrici. Redactorii de rubrică ai revistei sunt reprezentanții în colegiul de redacție ai cercurilor respective (literatură, matematică, fizică, istorie, științe naturale, geografie, ecologie etc.). Datoria lor este să păstreze o legătură permanentă cu profesorii care conduc cercurile respective, pentru a le da materiale scrise de elevi sau a indica pe cei mai talentați membri în vederea colaborării cu revista. Ei vor strânge materialele în dosare speciale. Tehnoredactorul descoperă – făcând apel la profesorul de desen al școlii – pe cei mai talentați „pictori” ai școlii, pentru a le solicita colaborarea la executarea copertelor, ilustrațiilor etc. Acolo unde există un cerc foto, membrii lui vor fi antrenați de către tehnoredactor pentru executarea unor fotografii necesare revistei sau pentru însoțirea reporterilor pe „teren” (la o clasă, într-o excursie, la un spectacol, activități de-ale elevilor).

Stilul de muncă al membrilor colegiului redacțional trebuie să fie cât mai dinamic și operativ. Ei sunt punțile de unire între revistă și elevi. Viabilitatea revistei depinde de:

realizarea unui colectiv de colaboratori în cât mai multe domenii de activitate. Mergând din clasă în clasă sau dându-se „sfoară-n ” se poate întocmi o evidență a acelora care vor să colaboreze regulat la diferite rubrici. Li se pot sugera teme și stabili termene de predare a materialului;

colaborarea strânsă a colegiului redacțional cu toate cercurile din școală care vor alimenta diferitele „rubrici” sau „pagini”. De exemplu, cercul de folclor poate comunica datele strânse în urma expedițiilor în perimetrul demografic local, iar cel de istorie poate prezenta în chip atrăgător „descoperirile” arheologice sau documentele inedite privind istoricul localității;

numirea unor corespondenți ai revistei în fiecare clasă sau constituirea unor echipe de reporteri și fotoreporteri în căutarea de subiecte pentru raiduri-anchetă, interviuri și sondaje.

În momentul când există un colegiu de redacție constituit, când ideea e lansată, când colaborarea cercurilor din școală e asigurată, când echipele de fotoreporteri sunt alcătuite și desenatorii descoperiți, se poate trece la redactarea revistei.

Prima și poate cea mai grea operație este alegerea titlului revistei. Spun grea, deoarece lipsa de efort imaginativ a umplut țara cu: „Mugurași”, „Mlădițe”, „Primele zboruri”, „Cântece de început”, „Vlăstarul”, „Primii pași”, „Aripi” și altele.

Prima ședință este așa-numita ședință de sumar, la care participă întregul colegiu de redacție. Se stabilește numărul de pagini al revistei, materialele care intră și la ce rubrici vor fi incluse. Va domina sectorul beletristic, deoarece la această vârstă se scrie multă literatură. E bine să nu se neglijeze editorialul, paginile închinate istoricului școlii și localității, tradițiile școlii, culegerile de folclor, probleme de fizică și de matematică, dezbaterea celor mai acute probleme ale tinerei generații (prietenia, cooperarea, orientarea în viață), faptele cele mai semnificative din activitatea școlii, caricaturi, rubrica umoristică, ilustrația.

Ar fi bine să existe o rubricație permanentă a revistei, stabilită chiar de la primul număr și respectată ferm pentru a se imprima un anumit profil și o anumită personalitate revistei. Cu prilejul acestei ședințe se vor citi și analiza materialele propuse, vor fi selectate cele mai bune și li se vor da viza pentru a intra în număr.

Cum trebuie să arate o revistă școlară? Problema „specificului” nu e legată atât de rubricație (care e partea cea mai convențională a revistei), ci de „aerul” ei tineresc, de calitatea conținutului, de autenticitatea intereselor, sentimentelor, tonului care o colorează.

În primul rând, revista trebuie să fie scrisă numai de elevi. Consider că trebuie evitate două aspecte care pot compromite o revistă școlară. E vorba de „îmbătrânirea” revistei și de oficializarea până la răcire a tonului ei, prin îmbrăcarea unui caracter festivist, lozincard, strident, nefiresc. O revistă școlară trebuie să fie tinerească, scrisă cald, spontan și sincer, în care nu lozinca, stereotipul formulei ziaristice să țină loc de sentiment, ci, dimpotrivă, sentimentul să capete forța de convingere a cuvântului de ordine. Să-i lăsăm pe copii să scrie cum sunt și gândesc la vârsta lor, să nu le impunem personalitatea noastră, ci doar să-i deprindem să se autoanalizeze și să-și controleze expresia, ajutându-i din umbră.

Iată cine dă cu adevărat viață conținutului unei reviste școlare:

titluri originale;

revărsări de fantezie;

aspect bătăios;

sinceritatea dezbaterii etice;

indiscrețiile aparatului fotografic;

indiscrețiile flerului reportericesc;

mese rotunde foarte gustate când „meniul” lor este o problemă care interesează cu adevărat pe elevi;

interviuri fulger, luate pe nepregătite;

caricature – în acțiune;

aspect grafic vioi.

Revistele școlare se pot prezenta în mai multe feluri (depinde de posibilitățile locale):

manuscrise;

dactilografiate;

tipărite.

Primele două variante se pot realiza în școală. Indiferent de tipul ei, revista trebuie să treacă prin așa-zisa operație de tehnoredactare, care începe cu machetarea. „Macheta” revistei, copia ei „albă”, trebuie să indice dimensiunile exacte, numărul de pagini, distribuirea rubricilor și materialelor pe pagină, cu precizarea locului pentru ilustrații și a altor detalii tehnice, cum ar fi caracterul literelor pentru titluri și text. Este bine ca elevii, chiar dacă nu participă direct la tipărirea revistei lor, să se familiarizeze măcar cu termenii și cu operațiile muncii de imprimare.

O problemă destul de spinoasă este problema tirajului revistei. O revistă școlară trebuie să circule în școală și dincolo de școală pentru asigurarea unui schimb cât mai activ de idei și experiență publicistică. O altă problemă importantă, legată de editarea revistei, este asigurarea periodicității. De aceea unul din primele obiective ale colegiului de redacție, sprijinit de conducerea școlii, este analiza liniei de perspectivă a existenței și dezvoltării revistei ce ia naștere în raport cu posibilitățile materiale ale școlii, cu forța colectivului redacțional, cu asigurarea înjghebării unei tradiții.

Legătura colegiului de redacție cu cititorii se poate realiza prin discuții publice asupra revistei, întâlniri între redactori și cititori, sondaje etc., cu care prilej se vor culege numeroase sugestii care vor contribui la ameliorarea conținutului revistei.

Schimbul activ de experiență cu colegiul redacțional al altor reviste școlare din localitate sau din alte localități, deschiderea unor „pagini pentru oaspeți” vor contribui atât la îmbunătățirea profilului și conținutului revistei cât și la o mai bună cunoaștere a copiilor din întreaga țară.

Prin grija și dragostea cu care e redactată revista școlii, prin calitatea materialelor, prin realizarea unei imagini vii, autentice a vieții colectivului și a timpului istoric în care tinerii „ziariști” trăiesc, preluarea numelui vechilor reviste, invitarea periodică a foștilor membri ai colegiilor redacționale, înființarea unui colț al revistei școlare, elevii vor pune cărămizi de aur la temelia unei frumoase tradiții.

“Aurora talentului are ceva naiv și în același timp îndrăzneț care amintește de grațiile copilăriei.” (E. Delacroix)

O revistă este acel “ceva” pe care îl așteptăm din când în când, pentru bucuria sufletelor noastre.

“Poveștile copilăriei”, inițial revista clasei mele, acum revista claselor I – IV ale Școlii Gimnaziale Nr. 84, se naște din dorința copiilor de afirmare și exprimare a gândurilor și sentimentelor, care până acum au fost ascunse într-un “colțișor” al sufletului.

Revista completează nevoia de joc și lectură, îi ajută pe elevi să-și descopere și să-și dezvolte talentele, să-și îmbunătățească performanțele școlare, spiritul creativ și dezvoltarea lucrului în echipă și, nu în ultimul rând, să-și dezvolte abilitățile de lucru cu calculatorul.

Este o scriere pentru toți copiii din învățământul primar, care să aibă ocazia să arate preocupări, talente, pasiuni, înclinații, descoperite în cadrul școlii și în afara ei.

Aplecându-ne tot mai adânc spre înțelegerea sufletului copilului și încurajându-l, vom scoate la lumină “nestemate“ nebănuite ce vor da rod bogat. Toate acestea s-au realizat cu ajutorul aplicațiilor la materiile studiate, prin propunerea elevilor de a-și folosi cunoștințele în exprimarea liberă, dar și desenată. Mediul natural înconjurător a constituit mijlocul de aplicare și dezvoltare a metodelor exersate în orele de științe sau abilități practice. Astfel, am provocat imaginația și bunul gust, am creat contextul de a da frâu liber creativității.

Elevii au pornit de la premisa că o revistă a clasei, a școlii este o CARTE DE VIZITĂ. Experiența căpătată prin apariția trimestrială a revistei timp de 2 ani a dus la concluzia că s-a făcut o vizibilitate mai bună a școlii în cadrul comunității locale urmată de o vizibilitate mai bună a activității elevilor în cadrul școlii. Pe lângă acestea, elevii au considerat ca necesar existența unui mecanism prin care să poată exersa exprimarea opiniilor, argumentarea lor și să poată contribui la informarea colegilor, a părinților și a locuitorilor. De asemenea, prin apariția revistei, elevii doresc să se implice în rezolvarea problemelor școlii și ale comunității, să valorifice tradițiile și obiceiurile românești.

Formarea și dezvoltarea comportamentului liberei exprimări, crearea unui spațiu de exprimare și de exersare a înclinațiilor elevilor specifice unei reviste școlare, contribuie la dezvoltarea unei culturi democratice în școală.

S-a urmărit realizarea unor obiective precum:

crearea unui mecanism de informare a elevilor și comunității cu privire la evenimente și aspecte generale legate de școală și comunitate;

dezvoltarea capacităților de comunicare publică la nivelul elevilor;

identificarea și dezvoltarea unor aptitudini jurnalistice și literare ale elevilor;

dezvoltarea capacității de a lucra în echipă;

dezvoltarea spiritului de inițiativă la nivelul elevilor și cadrelor didactice;

dezvoltarea capacităților de prelucrare a informației, de exprimare scrisă și de argumentare a opiniilor;

dezvoltarea unei culturi democratice în școală prin participarea elevilor la luarea deciziilor, prin informare și responsabilizare;

asumarea de responsabilități în organizarea unor activități extrașcolare.

Munca învățătorului are efect asupra eternității și nu se poate spune niciodată unde se oprește influența sa. El are menirea de a identifica și de a stimula creativitatea elevilor. Pentru aceasta străbatem drumul lung și nu lipsit de obstacole al formării și stimulării creativității elevilor noștri.

Prin inventivitatea sa, învățătorul este în măsură să-i pregătească pe copii pentru o învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneității și formare a aptitudinilor creative propriu-zise. Cheia creativității este găsită atunci când elevul este dispus să întrebe, să descopere probleme acolo unde alții găsesc răspunsuri satisfăsătoare devenind apți să emită judecăți independente. Aceste calități îi pot ajuta să-și exprime gândurile într-o formă elegantă.

Problema formării, dezvoltării și stimulării creativității este complexă în clasele primare. Acum se pun bazele formării gustului estetic, ale aprecierii frumosului care constituie o latură esențială a vieții.

Pentru a valorifica cele mai de preț însușiri ale copilăriei: inventivitatea, fantezia, imaginația, am hotărât în urma consultării cu elevii, să promovăm redactarea revistei „Poveștile copilăriei”.

Iată câteva argumente pentru susținerea motivației redactării acestei reviste: stimularea imaginației și creativității elevilor; folosirea în mod plăcut și util a timpului liber; prin publicarea creațiilor elevilor se realizează evaluarea activității creative a copiilor, contactul cu modele de compoziție literară; socializarea și formarea personalității elevilor prin activitatea de grup.

Sociologul francez Joffre Dumazodier distinge trei funcții fundamentale ale timpului liber: de odihnă; de distracție; de dezvoltare a personalității. Prin revista școlară asigurăm toate cele trei funcții, iar activitățile educative, bine motivate și mai ales bine organizate, pot avea ecou în sufletul elevului toată viața, contribuie la formarea personalității sale. Creativitatea presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate. Creația este forma optimă de canalizare a energiilor psihice și de autoafirmare. Efectul de creație atrage după sine schimbări în structura personalității, asigurându-i dinamica. Creativitatea răspunde la trebuințele de cunoaștere care apar pregnant la copii.

Pentru ca elevii să poată elabora revista am inițiat unele discuții despre cerințele specifice acestei activități. Cunoștințele și experiența lor sunt miezul compozițiilor. Tehnica elaborării unei compoziții nu se însușește prin învățarea unor noțiuni teoretice, ci exersând continuu și sistematic. Elevii au fost îndrumați să compună în conformitate cu propria lor individualitate și originalitate. Ei au posibilitatea să-și aleagă preferențial momentul și subiectul compoziției. Colectivul de redacție vine cu idei și sugestii asupra a ceea ce se poate publica în revistă, triază și corectează materialele. Elevii sunt dornici să publice impresiile asupra activităților extracurriculare pe care le-au desfășurat. Unele compoziții sunt create în grup, fiecare venind cu idei și propuneri. Activitatea în grup stimulează creația de idei, ideile unora sunt generate sau îmbogățite de ideile celorlalți și în final se obține mai mult decât suma ideilor tuturor elevilor.

Metoda Brainstorming este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității în condițiile activității de grup. Participanții la dezbaterea unei probleme sunt solicitați să emită cât mai multe idei. Asociația liberă, spontană, de idei cât mai multe conduce la identificarea unor idei viabile și inedite. Elevii s-au autocaracterizat astfel: „ suntem doar niște muguri, începători în arta creației literare și în redactare. Suntem precum mugurii firavi, care încearcă să profite de lumina razelor solare la începutul primăverii. Dar noi, acești timizi muguri, vrem ca prin creațiile noastre să aducem o rază de lumină în sufletele noastre, ale părinților noștri și ale celor care vor citi revista noastră. Lumina ce-am simțit-o în gândurile noastre am transferat-o în creațiile noastre. Și visele noastre le veți găsi în cuvintele noastre”.

Caracterul sistematic al editării unei reviste, ca activitate extracurriculară duce la antrenarea elevilor, la dorința lor de a continua elaborarea și redactarea unei reviste. Primul număr al revistei „ Poveștile copilăriei ” a apărut în mai 2013, având parte de două lansări: în prezența cadrelor didactice participante la cercul pedagogic al învățătorilor și una în prezența părinților. Succesul obținut la lansare i-a determinat pe elevi să–și manifeste dorința de a continua și în următorii ani școlari. Astfel activitatea de creație a continuat și în anii următori .

Coperta este cartea de vizita a unei reviste. Conceperea ei arată adesea că nu întotdeauna o temă centrală poate fi o bună ilustrație pentru titlu. În astfel de cazuri se recomandă ca tema să nu fie prezentată prin intermediul ilustrație, ci ca text. Dacă pe copertă se pune o imagine, aceasta trebuie să fie sugestivă. Scrisul trebuie să fie lizibil. Scrierea cursivă trebuie evitată. Aspectul copertei dezvăluie cititorului caracterul revistei.

Pentru o revistă este importantă ilustrația de pe copertă. Evitați o grafică sau un desen. De regulă se pune o fotografie. Dacă aceasta reprezintă o persoană, aceasta trebuie să privească în față. Astfel se stabilește un contact vizual cu cititorul.

Figura 19. Coperta revistei

Din punct de vedere al implicării personale, cei mai mulți elevi sunt activi, participând direct cu materiale pentru revistă. În urma aplicării testului inteligențelor multiple am stabilit tipul de inteligență al fiecărui elev, pentru a putea forma grupele de lucru. Grupele de elevi astfel formate au constituit o,,editură”, în cadrul căreia au fost stabilite funcții, cu responsabilitățile lor, astfel :

– redactorul șef – coordonator al întregii activități ;

– redactorii – grupați pe domenii, având sarcina de a aduna și crea diverse texte, în funcție de tema stabilită ;

– corectorii – având sarcina de a corecta textele pentru a le aduce la o formă adecvată ;

– tehnoredactorii – responsabili cu tipărirea textelor pe calculator, copertă și ilustrație.

Figura 20. Cuprinsul și colectivul de redacție al revistei

Paginile standard conțin teme care apar regulat în revistă. Ele pot fi: pagini de tip magazin, de tip publicitar, de opinii, de comentarii, etc. Pentru a se evita monotonia, se impune o variație prin imagini sau articole de diferite dimensiuni. Alcătuirea unei astfel de pagini trebuie să țină cont de tema articolului principal din pagina respectivă. Titlul articolului va fi scris cu alte caractere. Articolul va atrage astfel atenția cititorului. La fel se întâmplă și cu fotografiile mari. După articolul cap de pagină, celelalte articole vor fi de mărime medie. Se mai pot adăuga și scurte informații.

Alegerea textelor s-a făcut în funcție de nevoile concrete ale clasei, de conținutul prevăzut și de programa școlară pentru disciplinele abordate. În cuprinsul revistei se regăsesc teme de limbă și literatură română, științe și educație civică. Subiectele abordate sunt prezentate sub un generic, precum : „Suntem copiii Europei”, „ Școala mea”, „Natura, prietena mea”, „ Anotimpul preferat”, „ Suntem creștini”, „ Din lumea basmelor”etc.

O revistă poate să atragă prin subiectele abordate și prin ilustrații. Există reviste specializate pe anumite domenii sau teme (literatură, geografie, istorie, etc.) care sunt destinate unui public special.

Figura 21. Pagină din revistă

Numerele următoare au fost și mai apreciate datorită ilustrațiilor. Îmbinarea textului cu imaginea stârnește interesul . Exprimarea cu ajutorul culorilor reprezintă o bucurie pentru copii, de aceea am folosit-o ca o metodă creativă, care a dat un plus valoric textului și implicit revistei. Ilustrarea colorată a mesajului ajută la receptarea comunicării ce se face prin intermediul cuvintelor. Umbrele și luminile, culorile reci și cele calde creează o anumită stare sufletească. Un peisaj de natură cu o nuanță coloristică de marouri, galben, griuri, violet, verde, va da o stare de oarecare răceală, tristețe, ducând la melancolia toamnei. Acel peisaj de zile întunecate de toamnă își găsește foarte bine corespondent în enunțurile plastice ale textelor ce descriu natura în anotimpul respectiv.

Unele pagini au un conținut variat și includ rubrici de divertisment, informații, rebus, eseuri etc.

O revistă scolară poate fi de mai multe tipuri. E indicat ca înainte de a realiza o revistă să se facă un sondaj de opinie pentru a afla ce-și doresc elevii. Apoi se compune colectivul de redacție și se dau sarcini în funcție de informațiile obținute în urma interviului. Unii elevi sunt talentați la grafică, alții sunt atrași de sport, muzică, geografie etc.

Conținutul unei reviste trebuie să fie gradat, deoarece niciun cititor nu o abordează ca pe o carte. El citește doar ce îl interesează. Prima privire asupra revistei creează o impresie asupra conținutului. Cititorul așteaptă să vadă un articol sau o informație care să-i sară în ochi. Apoi citește, discută cu prietenii și recomandă sau nu publicația. E bine ca o rubrică să aibă un loc bine stabilit într-o revistă pentru că cititorul o va căuta din start, dacă este obișnuit cu formatul publicației. Acest lucru este foarte important pentru revistă. O dată stabilită o structură a revistei e bine ca aceasta să fie păstrată mai mult timp. O structură stabilă a revistei este un instrument elementar pentru crearea legăturii dintre cititor și revistă.

Figura 22. Pagină din revistă

Produsul de bază în educarea creativității este activitatea independentă care se poate pune în practică la toate obiectele de studiu și se poate finaliza prin activitatea extracurriculară de redactare și editare a unei reviste școlare. Angajarea sistematică a elevilor în operații de analiză, sinteză, generalizare asigură o gândire flexibilă și creativă.

Eficiența educării creativității la elevi este dependentă de pregătirea științifică și pedagogică a educatorului, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse.

Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile individuale deopotrivă. Printr-o comunicare generoasă între învățător și elev, prin oferta cu care învățătorul îi iese în întâmpinare copilului, se pot realiza punți trainice care să conducă la rezultate inedite. Trebuie să se realizeze, cu simț de răspundere și tact, transferul setului de valori propice creativității de la învățător la elevi. Întreaga activitate trebuie să țină seama de flexibilitate, activismul și pasiunile școlare, încrederea în sine, de prezența unor disponibilități ale fiecărui copil, de spontanieitatea lor.

Figura 23. Pagină din revistă

Cu un format atractiv și ingenios (tip A4, 26-30 de pagini color cu poze și cu un aspect lucios), revista Școlii Gimnaziale Nr. 84 București, își atrage cititorii în cadrul numerelor corespunzătoare celor două semestre, printr-o adecvare a problematicii la interesele, preocupările și nevoile grupului receptor. În acest sens își găsesc loc în paginile ei articole creative în proză și în versuri, creații originale ale elevilor, articole de opinie pe marginea unor subiecte de interes școlar, interviuri, reportaje, jurnale de călătorie, etc.

Rubrici consacrate prin tradiție unor anumite domenii tratează: evenimente din viața clasei, a școlii (serbarea de Crăciun, de 1 Martie), evenimente susținute din plin de poze corespunzătoare, implicarea elevilor școlii în diferite parteneriate și proiecte cu caracter național și internațional.

Fiind o revistă de tip caleidoscop, între paginile ei se regăsesc și articole ce stimulează imaginația și creativitatea elevilor prin titluri și conținuturi interesante: „Dialogul rechizitelor”, „Simfonia umbrelor din noapte”, „Actul creației – act de magie”, etc. Pentru încurajarea și stimularea lecturii elevilor în fiecare număr se înscriu prezentări de carte însoțite de coperțile acestora.

Figura 24. Pagină din revistă

Figura 25. Pagină din revistă

Activitățile extrașcolare la care participă diferite clase ale școlii apar și ele în scopul cunoașterii inițiativelor și acțiunilor care definesc specificul și personalitatea instituției („Terorismul de lângă noi”, „Hallowen Day”, „Spring Day”), precum și statistica olimpicilor cu care școala se mândrește.

Jurnalele de călătorii ( „Un popas la Mănăstirea Argeșului”, „Vacanță în Bucovina”), rebusurile incitante, problemele de perspicacitate precum și rubricile de tip „Știați că…” atrag pe cititor și-l determină să găsească în revistă nu numai o sursă de amuzament, dar și de informare și formare a sufletului și a caracterului. La toate acestea contribuie și estetica și ingeniozitatea prezentării grafice, inventivitatea și originalitatea tehnoredactării precum și caracterul atractiv al pozelor.

Pentru un rezultat favorabil în evaluarea unei reviste trebuie să se țină seama de următoarele criterii:

– cunoașterea subiectului;

– stilul redactării;

– condiții gramaticale;

– tehnoredactare;

– grafică;

– condiții suplimentare.

Indiscutabil, cultivarea spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice procesului de învățământ. El este coordonatorul principal dintre copil și lumea înconjurătoare, deschide posibilități de dobândire a unei experiențe proprii, sprijinindu-l în ordonarea și sistematizarea cunoștințelor.

Figura 26. Pagină din revistă

Publicarea creațiilor elevilor în revistele școlare contribuie la dezvoltarea personalității acestora. Activitatea de creație stimulează valorificarea aptitudinilor, a vocației, a talentului, încurajând competiția, asumarea de responsabilități, comunicarea, abordările bazate pe inițiativă și imaginație, dându-le elevilor sentimentul realizărilor împlinite. Formarea caracterului și desăvârșirea personalității morale se face prin educație. Pentru a fi siguri de succes, este necesar să promovăm noile relații învățător – elev bazate pe cooperare în procesul de predare – învățare – evaluare, elevii fiind astfel stimulați să formuleze întrebări pentru clarificarea propriilor idei, să-și expună mereu punctul de vedere.

Să nu uităm, că există adesea, în prima copilărie, o prospețime a imaginației, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate . Să valorificăm acestea din perspectiva relației învățător – elev, ca agenți direcți care contribuie la educarea creativității și formării personalității. Să respectăm dreptul copiilor de a se exprima liber, tratându-i ca pe niște egali !

2.4. Site – ul clasei

”Integrarea tehnologiilor în procesul educațional, atrage după sine mai mult decât utilizarea softurilor educaționale și nu înseamnă numai utilizare exclusivă în scop de informare. Internetul a revoluționat societatea modernă ca nici o tehnologie până la acest moment. Web-ul (World Wide Web sau WWW – pânza de păianjen mondială) este unul dintre cele mai interesante servicii oferite de rețeaua Internet, fiind instrumentul care a revoluționat accesul la Internet. Tim Berners-Lee, este considerat și astăzi “părintele Internetului”. (Costel Neicu-TIC în educație)

Cu avansarea tehnologiei și utilizarea pe scară largă a Internetului, devine crucial pentru noi, profesorii, de a le utiliza pe ambele într-o varietate de moduri .”De aceea, se impune pe toate căile acțiunea de a îmbunătăți în mod constant performanțele elevilor, concomitent cu încercarea de a atrage tot mai mulți părinți să se implice în activitatea educațională a copiilor lor și cu asigurarea unei transparențe cât mai mare a activităților desfășurate la clasă. Astfel, profesorul se află în situația de a gestiona și comunica o multitudine de informații către părinți și elevi.”( http://azilascoala.ro/public/prezentare_pdf)

Dar, cu tot efortul educatorului de a menține o legătură neîntreruptă cu părinții, ”contactul pe care părinții îl au cu școala se rezumă la ședințele cu părinții și întâlnirile informale cu profesorii (consultațiile cu părinții), pe holurile instituției. Însă acest contact este insuficient și are efecte negative asupra motivației elevilor și părinților de a se interesa de procesul educațional, precum și asupra modului cum are loc comunicarea. Iar aceasta se întâmplă fiindcă avem de-a face cu un contact minimal, mai degrabă de control a activității elevilor decât de implicare în educația acestora.”( Program de formare continuă: „Utilizarea calculatorului personal: aplicarea TIC în școală și afaceri”, Suport de curs pentru Modulul: „Aplicarea TIC în școală”, pag. 53)

După cum se știe, părintele și profesorul sunt doi dintre cei mai importanți colaboratori ce contribuie la succesul educațional al elevului. Când părinții și profesorii comunică bine unii cu ceilalți, ei sunt capabili să susțină împreună procesul de învățare, care va avea consecințe pozitive directe asupra evoluției individuale a elevilor. Acest fapt necesită găsirea unor răspunsuri la întrebări ca următoarele:

”Cum se poate comunica în mod constant cu părinții fără a-i întrerupe din activitățile lor zilnice?

Cum se poate mări accesul la informațiile disponibile pentru părinți fără a genera mai mult efort din partea profesorilor, învățătorilor și educatorilor?

Cum putem face să le fie mai ușor părinților să se implice și să rămână preocupați de educația copiilor lor?

Implicarea părinților în procesul educațional prin intermediul Internetului este soluția care răspunde simplu acestor necesități”. ( http://azilascoala.ro/public/prezentare_pdf)

Modelul clasic de comunicare poate fi completat în beneficiul tuturor părților implicate. Cea mai la îndemână sugestie în acest sens o reprezintă comunicarea prin intermediul site-ului școlii în general sau site-ului clasei în special, site proiectat, creat pentru și utilizat ca un instrument de învățare. Cu alte cuvinte, un website care să poată fi folosit ca o adevărată platfomă educațională ce include informații de contactare a profesorului (adresa de e-mail, ore de consultații, ore de meditații etc.), resurse curriculare, activități propuse pentru extindere / activități de remediere (cum ar fi jocuri și activități de îndemânare), produse ale elevilor, instrumente de comunicare și instrumente de predare și învățare colaborativă. Un astfel de site, care încorporează tehnologiile educaționale ale secolului 21 precum și instrumente Web 2.0 are un impact pozitiv asupra elevilor, părinților și profesorilor, promovând beneficii ca:

oferă o locație pentru a publica munca elevilor, insuflând mândrie incomensurabilă elevilor a căror învățare este împărtășită cu alții;

facilitează organizarea unei bănci de resurse care să permită elevilor să acceseze cu ușurință resurse legate de unitățile de învățare și temele de studio;

promovează împărtășirea și schimbul de idei între profesori și elevi (resursele educatorilor fiind disponibile a fi partajate cu alți profesori, pentru a dezvolta oportunități de învățare profesionale);

creează o legătură între activitățile educative desfășurate la școală și cele de acasă;

dovedește profesionalism, evidențiind faptul că profesorul pregătește elevii integrand TIC în procesul de învățare.

”Un site web poate fi static, adică sub forma unei prezentări (inclusiv cu imagini care se modifică la un anumit interval) sau dinamic, folosind o bază de date cu informații, conținut care se schimbă relativ repede, formulare de contact sau alte metode de interacțiune cu vizitatorii, fișiere audio-video, forum, blog etc.. Un site static poate fi comparat cu un tablou, în timp ce un site dinamic poate fi apropiat mai degrabă unei interacțiuni cu o persoană aflată de cealaltă parte a ecranului – pui întrebări și ți se oferă răspunsurile de care ai nevoie, ceri un anumit lucru (de exemplu, structura anului pre-universitar cu datele exacte ale vacanțelor) și ți se oferă. Cele mai importante lucruri la un site, indiferent dacă e static sau dinamic sunt următoarele:

a) design-ul

design-ul trebuie să nu fie complicat fiindcă, de regulă, complicat înseamnă și mare, ceea ce duce la o încărcare greoaie a site-ului;

culorile site-ului nu trebuie să fie nici prea tari, nici în compoziții obositoare (cu multe culori) fiindcă va respinge mai degrabă decât să atragă;

să nu conțină mult text într-o singură pagină; atunci când se dorește inserarea unui raport de activitate, de exemplu, este mai bine ca acesta să apară pe pagini succesive cu un meniu de navigare pentru accesul cât mai ușor – în felul acesta se evită pe de o parte îngreunarea unui site, iar pe de altă parte obosirea vizitatorilor/lectorilor.

b) structura

site-ul trebuie să aibă o structură clară și aerisită, care să permită o navigare simplă chiar și pentru cei care nu cunosc deloc școala sau clasa;

să conțină toată informațiile despre clasă și să nu existe pagini goale.

c) interactivitatea

să conțină elemente de interactivitate: un formular de contact etc.;

să aibă înglobat și un motor de căutare limitat la site;

să ofere servicii pentru utilizatori înregistrați: forum etc.

Orice site trebuie să fie verificat la finalul dezvoltării sale astfel încât să nu conțină erori, greșeli de ortografie, erori de formatare etc. De asemenea, el trebuie să fie întreținut permanent cu informații, pe măsură ce acestea suferă vreo modificare sau apar elemente noi.”( Program de formare continuă: „Utilizarea calculatorului personal: aplicarea TIC în școală și afaceri”, Suport de curs pentru Modulul: „Aplicarea TIC în școală”, pag. 53, 54)

Pentru a exemplifica cele arătate mai sus, voi prezenta site-ul clasei mele realizat ca proiect pentru disciplina ”Tehnologii informatice în managementul educațional”, având coordonarea domnului profesor universitar doctor Bogdan Logofătu.