Impactul Utilizarii Sistemului Educational Advanced E Learning

Pedagogie

Impactul Utilizarii Sistemului Educational Advanced E Learning

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Lucrarea de față dorește să creeze o viziune de ansamblu asupra sistemului educațional românesc din prisma evoluției acestuia ca urmare a utilizării unui nou sistem educațional folosit la nivelul Uniunii Europene și anume, Sistemul Educațional Informatizat. La acest nivel, discuția de bază a lucrării are în vedere sublinierea câtorva aspecte importante astfel:

În primă fază, am deschis lucrarea prin evidențierea principalelor aspecte în ceea ce privește instruirea didactică și strategiile care sunt utilizate pentru a obține rezultate cât mai reprezentative și mai utile din partea elevilor. Astfel, au fost transpuse câteva metode și tehnici interactive intra și inter-grupale, utilizate frecvent la clasă de către cadrele didactice.

Cea de-a doua parte a lucrării se axează pe importanța instruirii asistate de calculator, ce impune pe de o parte folosirea tehnicilor și tehnologiilor interactive, precum și restructurarea metodologiei instruirii în funcție de cerințele europene actuale dar și în funcție de posibilitățile oferite de noul sistem educațional, actualizat și informatizat. În ceea ce privește aceste sisteme de instruire asistată de calculator, apariția „e-learning-ului” a revoluționat educația de pretutindeni și a adus atât elevilor cât și profesorilor, posibilitatea învățării-predării-evaluării prin virtualizarea informației.

În ultima parte a lucrării am dorit să realizez o analiză a utilizării aplicației AeL (Advanced E-Learning) de-a lungul timpului, subliniind impactul pozitiv și cel negativ, pe care aceasta l-a avut asupra sistemului de educație din România. Analiza SWOT efectuată, are în vedere obținerea unor rezultate de natură practică privind modul de imbunătățire a utilizării aplicației AeL, precum și evidențierea anumitor riscuri ce pot apărea odată cu implementarea Sistemului de Educație Informatizat și, implicit, a aplicației de instruire informatizată avută în vedere în studiul de față.

1. Instruirea didactică și strategiile didactice

1.1. Strategii de predare-învățare-evaluare

Strategiile didactice reprezintă acel tip de strategie aplicat la nivelul micro aferent activității didactice, proceselor de predare, învățare și evaluare de care este interesată teoria și practica instruirii.

Strategiile în sens larg, numite și strategii de activitate pedagogică, se referă la felul în care decide profesorul să conducă activitățile instructiv-educative în situațiile formale. Acestea includ norme de comportament didactic și relații socio-afective cu elevii.

O clasificare a strategiilor didactice a fost citată de către Crenguța Oprea, într-o lucrare adresată acestui subiect:

După natura activității:

strategii cognitive (de prelucrare a informațiilor)

strategii acționale sau psihomotorii

strategii afectiv-emoționale (învățare prin trăire emoțională)

După implicarea creatoare/noncreratoare a profesorului în activitatea didactică:

strategii bazate pe obișnuință, pe automatism

strategii bazate pe complexe de deprindeeri

strategii novatoare, ce dau frâu liber imaginației

strategii imitative

După logica gândirii propusă elevilor:

strategii inductive

strategii deductive (axiomatice)

strategii transductive (divergente), care conduc la elaborarea de soluții alternative, originale stimulând gandirea laterală

strategii dialectice

strategii ipotetice, rezolutive

strategii analogice (învățare prin construire și prin învășare de modele)

strategii analitice

strategii integrative sau de sinteză, interpretative, ludice sau mixte

După gradul de dirijare al învățării elevului:

strategii algoritmice

strategii euristice

strategii mixte

strategii creative

După originea motivației învățării:

strategii externe (susținute de cptre profesor)

strategii interne, de autoconstruire a cunoașterii

După modul de grupare al elevilor:

strategii frontale

strategii de grup

strategii de microgrup

strategii de lucru în perechi (duale)

strategii individuale, etc

1.2. Metode și tehnici interactive intra și inter-grupale, componente esențiale ale strategiilor interactive

Restructurarea de-a lungul timpului a strategiilor didactice s-a realizat pe calea sporirii caracterului activ al metodelor și tehnicilor de învățămînt, prin aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea nooilor tehnologii instrucționale (e-learning), în problematizarea ficecărei metode și tenici de învățare, aducând aastfel o contribuție semnificativă la dezzvoltarea potențialului elevului.

După funcția didactică principală, s-a propus următoarea clasificare a metodelor și tehnicilor interactive de grup:

Metode și tehnici de predare-învățare interactivă în grup:

metoda predării-învățării reciproce

mozaicul

citirea cuprinzătoare

cascada

metoda învățării pe grupe mici

metoda turnirurilor între echipe

problematizarea pe grup, etc.

Metode și tehnici de fixare și sistematizare aa cunoștințelor și de verificare/evaluare alternativă interactivă:

harta cognitivă sau conceptuală

matricele

diagrama cauzelor și a efectului

studiul de caz

investigația, etc.

Metode și tehnici de rezolvare de probleme:

brainstorming

metoda pălăriilor gânditoare

interviul de grup

controversa creativă

sinectica (metoda analogiilor sau asociațiilor de idei)

tehnica focus grup, etc.

Metode de cercetare în grup:

tema sau proiectul de cercetare în grup

experimentul pe echipe

portofoliul de grup, etc.

Necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a căutării de noi variante pentru a spori eficicența activității instructiv-educative în școală, prin directa implicare a elevului și mobilizarea efortului său cognitiv, a fost subliniată de profesorul Ioan Cerghit prin afirmația: „Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fizitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența, etc, aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte. […] În fond, creația în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.”

1.3. Mijloacele de învățământ

Mijloacele de învățământ reprezintă un element component al strategiilor didactice ce asigură un fundament intuitiv sau sugestiv pentru actul predării. Aceste instrumente de lucru ale cadrului didactic contribuie astfel la atingerea finalităților informative și formative și îl sprijină în respectarea normativelor impuse de teoria didactică. Mijloacele de învățământ dețin atât valențe formative, cât mai ales informative.

Elementele care conferă valențe formative și informative oricărui mijloc de învățământ, adaptate după R. Glaser (1972), sunt:

gradul de motivare a elevilor și configurația sistemului lor cognitiv, respectiv ansamblul de cunoștințe, competențe, abilități intelectuale și practice necesare asimilării noului

inteligența generală a elevilor, modul de abordare al învățării, tipul de învățare adoptat și capacitatea lor de învățare

modalitatea concretă de proiectare a curriculumului școlar, de structurare și sistematizare a programelor de învățare, natura, logica, relevanța și structurarea cunoștințelor, competențelor și abilităților intelectuale li practice care vor fi însușite, măsura în care ele satisfac interesele și nevoile elevilor

măsura în care se reușește îmbinarea organică a activității de predare a profesorului cu activitatea de învățare a elevilor, respectiv asigurarea caracterului activ și complementar al activității de predare-învățare (de exemplu antrenarea elevilor în construirea de modele și în deducerea/descoperirea noului cu ajutorul acestora, oprirea temporară a unei demonstrații didactice pentru realizarea de comentarii, aprecieri, evaluări, pentru identificarea și notarea de către elevi a aspectelor esențiale ș.a.)

măsura în care se reușește verificarea/controlarea activității intelectuale și practice a elevilor, a repetiției și a exersării noilor achiziții intelectuale și practice, asigurarea feed-back-ului formativ și sumativ

Sugestiile oferite de o recentă lucrare de pedagogie editată la Cluj-Napoca, pentru alegerea mijloacelor de învățământ, se circumscrie criteriului tipologiei stimulilor prezentați:

Sursa: Mușata Bocoș (lucr. cit. pp.179-180)

2. Instruirea asistată de calculator

Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învățământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem , în termenii de politică a educației . Instructorul proiectează o acțiune bazată pe patru operații concrete :

definirea obiectivelor pedagogice

stabilirea conținutului

aplicarea metodologiei

asigurarea evaluării activității didactice / educative respective

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de învățământ , care valorifică principiile de modelare și analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații, caracteristice societății contemporane .

Proiectarea instruirii implică organizarea și ordonarea materialului care urmează să fie predat->învățat->evaluat la nivelul corelației funcțional–structurale dintre profesor și student.

Profesorul sau instructorul proiectează o acțiune bazată pe patru operații concrete :

definirea obiectivelor pedagogice

stabilirea conținutului

aplicarea metodologiei

asigurarea evaluării activității didactice – educative respective

Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi definită ca fiind dezvoltarea sistematică a specificațiilor procesului de instruire utilizând teoriile învățării și instruirii pentru a asigura realizarea unui proces de instruire superior din punct de vedere calitativ.

În accepțiunea lui Adrian Adăscăliței, instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învățământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în termenii de politică a educației. Instruirea asistată de calculator (IAC), a fost tradusă de Adăscăliței ca fiind o metodă didactică, sau o metodă de învățământ, care valorifică principiile de modelare și analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații, caracteristice societății contemporane .

Implicarea calculatoarelor personale în asistarea procesului educațional este cunoscută în literatura de specialitate sub denumiri precum: IAC (Instruire Asistată de Calculator) / CAI (Computer Assisted Instruction), CAL (Computer Assisted Learning), CBT (Computer Based Training), ILT (Instructor-Led Training). Începând cu anii ’90, s-au dezvoltat sistemele multimedia și instrumentele software de proiectare pedagogică. Au apărut astfel, sistemele Learningware și Authorware.

Folosirea instrumentelor de tehnologie a informației într-un cadru educațional a avut în vedere următoarele caracteristici:

accesibilitatea la informație: formarea unei mase de oameni diversificate temporal si din punctul de vedere al localizării dar totuși disponibile pentru receptare

ușurința instruirii de tip tehnic: o activitate de formare poate fi distribuită la agenți care lucrează împreună, în același grup sau în ierarhie de tip șef-executant, ori într-o relație de parteneriat.

adaptarea instrumentului informatic la modurile de percepție și reacție ale omului

facilitarea personalizării mesajului și a interacțiunii, însoțită de asigurarea fixării conceptelor prin utilizarea simultană a mai multor medii

comercializarea și totodată constituirea unui sector economic denumit „industrie a cunoașterii”

2.1. Tehnologia in procesul de învățământ

Într-o lume în care fiecare aspect al vieții este din ce în ce mai dependent de progresul științific și tehnologic, promovarea capacității de construire și educație în știință și tehnologie este indispensabilă pentru toate națiunile, nu numai pentru a realiza o dezvoltare durabilă, ci și pentru a crea un punct de vedere științific și tehnologic cetățenilor cu știință de carte, în interesele asigurării democrației adevărate.

Atunci când se vorbește despre tehnologie în contextul educației, apare termenul de tehnologie didactică. În încercarea de a găsi o definiție a acestui termen voi expune următoarele: tehnologia didactică a fost văzută încă de la început ca "ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă", un ansamblu "structural al metodelor, mijloacelor de învățământ, al strategiilor de organizare a predării-învățării, puse în aplicație în interacțiunea dintre educator și educat, printr-o strânsă corelare a lor cu obiectivele pedagogice, conținuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalitățile de evaluare" (apud, C. Cucoș, 1996)

2.2. De la tehnologii tradiționale la Noile Tehnologii

Tehnologiile tradiționale ale procesului de învățământ nu mai sunt în mod necesar
singurele disponibile pentru predare și învățare. Astfel spune Jose Joachin, un controversat scriitor, ale cărui lucrări scrise pentru publicațiile UNESCO au adus un punct de vedere demn de luat în considerare: „Până în prezent, educația a fost practic o afacere "low tech", făcând uz de vorbire, din partea profesorului – la o rată de 125-200 de cuvinte pe minut pentru mai multe ore pe zi – și folosind totodată creionul, creta, tabla, cuvântul tipărit și, destul utilizatul pe scară largă în întreaga lume, retroproiectorul.”

În orice caz, noile tehnologii informaționale și de comunicații, în special tehnologiile de rețea, au schimbat una din axiomele de bază ale ordinii școlii- izolarea școlii în același mod în care unul dintre instrumentele formative de învățare, textul obișnuit sau liniar, începe să fie înlocuit de hipertext. Astfel, are o loc o tranziție către educația de tip „high-tech”, după cum spune Brunner, citându-l pe Tapscott, în ilustrarea tehnologiilor de învățare continuă care l-au facut faimos pe acesta din urmă. În această ilustrare, se observă cum tranziția de la tehnologia analogă la cea digitală denotă gradul crescut de control asupra învățării, pe care acele tehnologii îl acordă studentului.

Tabel 1. Tehnologiile de învățare continuă conform lui Tapscott

Sursa: Prelucrările autorului, după reprezentarea din UNESCO Journals

Tehnologiile de învățare au arătat trecerea de la analogic la digital, de la difuzare la interactiv și de la controlul exogen asupra procesului (în exteriorul studentului) la controlul autonom (al studentului). „Transmisiunea televizată”, este un exemplu în care toată inteligența se află la punctul de origine – în acest caz profesorul. Înregistrările video sunt cu un pas mai jos de linia în care acestea permit utilizatorului mai mult control ( când și unde să le redea). Cărțile pot fi mutate din loc în loc și se citesc în ordinea preferințelor.

Lecțiile față-în-față pot avea o componentă de interactivitate mai mare. Dar, conform Tapscott, saltul cantitativ are loc odată cu apariția mass-mediei digitale, începând cu cele mai de bază instrucțiuni asistate de calculator: tutoriale pre-programate și jocuri educative, toate cele ce pot permite studentului un grad mai mare de control asupra procesului precum și o varietate de forme interactive. Acestea au impact mai mare dacă sunt folosite alături de cursurile hipermedia, ducând la apariția de forumuri on-line, domenii multi-user sau MUDS (nămoluri) – "locuri" de pe internet unde utilizatorii creează situații virtuale și iau parte la ele în termeni reali de timp.

Următorul pas în medii de învățare sunt simulatoarele de realitate virtuală și, în cele din urmă, Internetul ca un întreg.

2.3. Predarea și învățarea sub asistența calculatorului

In ultimii ani a devenit evident că tindem spre o instrucție asistată de mijloace tehnice și în special de calculatorul electronic. Dezvoltarea explozivă a tehnologiei informaționale, a calculatoarelor și microcalculatoarelor, a oferit variate posibilități de ameliorare și modernizare a activității din toate sectoarele și a făcut să se constituie, treptat, un mediu informatizat, determinat de știința prelucrării automate a informațiilor.

Instruirea Asistată de Calculator (IAC), necesită un program de instruire, care este un produs pedagogic, respectiv rezultatul programării pedagogice; acesta urmează să fie transpus într-un program-computer, care reprezintă un produs informatic. Cele două tipuri de programe, respectiv programul de instruire și programul-computer, constituie ceea ce informatica numește „software”. Echipamentele electronice propriu-zise, care asigură valorificarea în practică a celor două tipuri de programe, sunt cunoscute sub denumirea de „hardware”.

Instruirea asistată de calculator nu presupune introducerea empirică a calculatorului electronic în procesul de învățământ, fără o linie didactică bine precizată, fără orientări pedagogice, psihologice și metodice și fără cadre didactice cu pregătirea psihopedagogică necesară. Astfel, difuziunea instruirii asistate de calculator în practica școlară implică adoptarea unei strategii, care presupune cu necesitate munca de echipă, precum și asigurarea anumitor condiții, cum sunt:

adaptarea educației la necesitățile actuale și de perspectivă ale societății, în așa fel încât educația să constituie într-adevăr un factor activ al dezvoltării.

îmbogățirea și modernizarea permanentă a sistemului metodelor de învățământ, eliminarea „întârzierii cronice a școlii în raport cu viața", pentru a se putea realiza progrese în toate sectoarele de activitate.

Informatizarea progresivă și accelerată a diferitelor sectoare ale vieții economico-sociale – un proces ireversibil, care se înfăptuiește, cu ritmuri diferite, în toate țările.

Realizarea de progrese în domeniul informaticii, al calculatoarelor și al tehnologiilor de comunicare.

Calculatorul electronic simulează procese și fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență. Astfel, prin intermediul lui, se oferă elevilor modelări, justificări și ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor și fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive și, în același timp, calculatorul „construiește” contexte pentru aplicații ale conceptelor, oferind celor ce studiază și limbajul cu ajutorul căruia ei își pot descrie propria activitate.

Astfel, utilizarea calculatorului electronic se impune în secvențele de instruire pe care profesorul nu le poate organiza și realiza cu rezultate mulțumitoare în activități didactice obișnuite, tradiționale:

simularea unor procese și fenomene în mișcare prin imagini animate și suplinirea, în felul acesta, a unor demonstrații experimentale

crearea de situații problemă cu valoare stimulativă și motivațională pentru elevi sau cu statut de instrument de testare a nivelului cunoștințelor și abilităților însușite de către elevi

îmbunătățirea procesului de conexiune inversă, grație posibilităților de menținere sub control a activității elevilor

desfășurarea de activități diferențiate pe grupe de nivel

desfășurarea de activități de autoinstruire, de autotestare, recapitulative

organizarea de jocuri didactice în scopul aprofundării cunoștințelor și abilităților sau în scopul îmbogățirii acestora

În cadrul unei lucrări de specialitate, profesorul Daniela Iovan pune problema dacă noile tehnologii de instruire sunt o soluție pentru reconsiderarea didacticii tradiționale. Era informației în care trăim în prezent, ne îndeamnă să fim de acord cu această soluție, în măsura în care timpul nu ne mai oferă libertatea completă de a citi în tihnă o carte, un manual, ci ne forțează mai degrabă către o informare rapidă, prin folosirea mijloacelor cele mai la indemână pentru aceasta. Daniela Iovan spune însă, că dialogul profesor-student oferă posibilitatea celui dintâi să își dea seama de cunoștințele studentului, modul său de gândire, de exprimare și modul în care face față diferitelor situații din procesul instruirii.

Pierderea șansei de a profita de harul uman, este susținută și de Constantin Cucoș care aduce în discuție sintagma „modul de organizare a școlii contemporane pune în umbră statutul vechi al profesorului artizan, cu har, animat de scopuri nobile”. Acesta evidențiază cerințele actuale conforme cu ideea că profesorul de astăzi trebuie să respecte legile eficienței și ale randamentului impuse de organizația de care aparține.

Cucoș aduce în discuție apariția unor așa zise obiecte pedagogice ce apar ca urmare a implementării noilor forme de realizare a educației. Aceste obiecte pedagogice apar în forme precum: cărți programate, situri Web, secvențe audio sau video, bănci de date sau programe de coordonare și instruire la distanță. Cucoș acordă credite acestor obiecte pedagogice în măsura în care acestea respectă 4 condiții:

granularitatea- acuratețea definirii și descrierii la nivelul textului, al imaginii sau al secvenței audio.

modularitatea- capacitatea de reconfigurare a conținutului în module de învățare pentru beneficiari diferiți și cu domenii de interes diferite.

interoperabilitatea- posibilitatea transferării resurselor dintr-un sistem de predare în altul, fără a modifica vreo nuanță a informației.

personalizarea- capacitatea de adecvare la diversitatea așteptărilor indivizilor implicați în educație.

Acesta, face totodată o analiză a noilor tehnologii de informare și comunicare, și impactul pe care acestea îl au asupra educației, vorbind despre mutațiile pe care le provoacă în sistemul de invățământ introducerea unor noi tehnologii: „Noile tehnologii informaționale sunt leviere, pentru profesor și pentru elev, ale unei noi perspective asupra acțiunilor structurante, atât ale actului de invățare cât și de predare.”

O definiție lămuritoare ar fi însă urmatoarea: noile tehnologii de informare și comunicare se referă la marile ansambluri informatice, precum calculatoarele personale și elemente periferice corespunzătoare, programale configurate cu care acestea sunt dotate, rețelele de telecomunicații și teleinformatice, sisteme și instrumente multimedia, sisteme de tip internet și intranet, alte echipamente și dispozitive nou produse și existente pe piață.

Constantin Cucoș vorbește despre educație în contextul unei piețe educative, puternic industrializată ca urmare a introducerii în folosință a noilor tehnologii informaționale și de comunicare. Cursantul, respectiv persoana care se dorește a fi educată prin intermediul acestui sistem tehnologic, devine astfel un consumator de bunuri si servicii tehnologic-educaționale. În susținerea afirmației sale, acesta aduce argumentul unui sociolog canadian: „În numele imperativelor tehnice și economice, s-a ajuns să se uite că modernitatea școlii este intim legată de angajamentul ei pe termen lung, și nu de o adaptare sistemică de efecte la modă”

2.4. Sisteme de instruire asistată de calculator

O clasificare realizată de UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation) împarte sistemele software de instruire în 5 categorii și anume:

Sisteme pentru antrenare (Drill&Practice)- care oferă spre soluționare diverse probleme generate aleator, fără a oferi un răspuns corect ci, obligând la rezolvarea corectă a problemei în cauză pentru a putea trece la o altă problemă; cu alte cuvinte, obligă cursantul să încerce diferite metode de rezolvare până ajunge la răspunsul corect.

Sisteme tutoriale- presupune participarea activă a cursanților care, pot lua inițiativa

Sisteme pentru simulare- presupune simularea unor situații din lumea reală sau imaginară; astfel, cursantul își formează o experiență pe baza deciziilor luate în diferite momente critice prin care a trecut.

Sisteme utilitare- fac referire la instrumentele folosite și anume: procesoarele de texte, spreadsheet-urile sau sisteme de gesiune a bazelor de date.

Sisteme destinate rezolvării problemelor- sunt specializate pe domenii diverse

Există mai multe moduri specifice de învățare care au în vedere relația dintre părțile actului educațional, părți care sunt în număr de trei: cursantul, formatorul și cunoștințele. În aceste condiții, sistemul de instruire asistată de calculator trebuie să respecte câteva principii. Primul dintre acestea face referire la faptul că informația trebuie să fie prezentată în modul cel mai variat și cel mai accesibil cu putință. Un al doilea principiu spune că instruitul are obligativitatea de a exercita un control asupra propriului proces de învățare, mai exact, să fie stăpânul propriului său parcurs. Cel de-al treilea principiu face referire la faptul că anumite activități oferă posibilitatea de a prelucra informații numeroase și netriate pentru a-și lăsa instruitul să-și dezvolte propriile capacități de sinteză și să folosească propriile strategii (găsirea propriilor soluții). Ultimul principiu subliniază necesitatea disponibilității feed-back-ului pentru evaluarea progresului realizat.

Noile tehnologii din domeniul informației și comunicațiilor au condus la posibilitatea lărgirii plajei de instrumente pentru desfășurarea IAC. Astfel, pentru a avea acces la un suport informațional al instruirii din ce in ce mai bogat și diversificat, există 3 categorii de soluții pentru IAC: on-line, off-line și mixte. Cele on-line sunt accesibile pe un server în cadrul unei rețele. Cele off-line funcționează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului informațiile fiind stocate pe discul fix al calculatorului, pe memory-stick, pe CD/DVD-ROM, sau pot fi transmise către o altă entitate de memorie cu ajutorul unui cablu USB, acest tip de acces fiind desigur mult mai rapid decât cel prin rețea. Soluțiile mixte se bazează pe ambele componente, încercând să îmbine avantajele acestora și să estompeze din dezavantajele lor.

În cele ce urmează voi realiza o scurtă prezentare a noțiunilor ce aparțin conceptului de instruire asistată de calculator, asumându-mi repetarea unora dintre noțiuni, cu simplul scop de a le trece în revistă.

Printre abordările referitoare la instruirea în utilizarea calculatoarelor pot fi menționate următoarele:

Computer-Assisted Instruction (CAI)

Computer-aided Instruction (CaI)

Computer-Managed Instruction (CMI)

Internet-Based Instruction (IBI)/ Web-Based Instruction (WBI)

Pentru a desemna domeniul cu ajutorul unei singure denumiri, au fost propuse și acceptate următoarele:

Computer Based Training (CBT)-având ca și componente CAI și CMI.

Computer Based Instruction (CBI)

Computer Based Education (CBE)

Computer Based Learning (CBL)

Denumirile sunt considerate ca fiind sinonime, iar utilizarea unora sau a altora depinde de aspectul urmărit de sistem. Astfel, se folosește CBT și CBI pentru instruire, CBE pentru educație, CBL pentru învățare. Instruirea Asistată de Calculator (IAC) folosește astfel mai multe tehnologii, încorporate sub denumirea de Technology Based Learning (TBL).

Computer Assisted Instruction (CAI)

Are la bază următoarele moduri de lucru pentru instruire:

Tutorial

Exersare (Drill&Practice)

Jocuri pentru instruire (Instructional Game)

Modelare (Modeling)

Simulare (Simulation)

Rezolvarea problemelor (Problem Solving)

Computer Managed Instruction (CMI)

CMI corespunde folosirii calculatorului pentru conducerea instruirii și are următoarele moduri de lucru:

Testare (Testing)

Generare prescripții (Prescription Generation)

Gestiune înregistrări (Record Keeping)

CMI are la bază două funcții care ajută la asistarea și urmărirea planului de instruire individuală a cursanților. Prima dintre aceste funcții oferă o individualizare a fiecărui cursant în funcție de obiectivele pe care le are și de procentul îndeplinirii acestora. Astfel, se creează un model de performanță individual, ca urmare a diagnosticului obținut în urma acestui tip de instruire. Pe de altă parte, cea de-a doua funcție are caracter prescriptiv întrucât, în funcție de diagnosticul obținut, fiecare cursant primește o prescripție generată de calculator, sub forma unui curs personalizat ce îl va ajuta să-și atingă obiectivele.

Alături de cele două componente menționate anterior, CMI și CAI, apare și Computer Supported Learning Resources (CSLR), ce are la bază utilizarea calculatorului cu scopul primordial de a accesa informații ce urmează a fi folosite în procesul de instruire. Astfel, avem în vedere următoarele:

Baze de date

Telecomunicații

Sisteme expert

Hipermedia

2.5. E-Learning

O definiție a e-learningului ne este oferită de Mihaela Brut, în ghidul său informatic al profesorului modern:

E-learning reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare/învățare și tehnologiile informaționale – ICT (Information and Communication Technology)-, acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul asistat de calculator (o combinație între practicile tradiționale și cele on-line de învățare) până la învățământul desfășurat în intregime în manieră on-line.

În susținerea acestui tip de învățământ vin o mulțime de propuneri și decizii luate de instituții naționale și internaționale, care au demarat diverse programe și studii ce au la bază utilizarea unora dintre cele mai noi tehnologii de învățare. Printre acestea se numără Grupul francez INSEEC, care intenționează să se sprijine pe expertiza americană a Career Education Corporation (CEC) pentru a crea o platformă europeană dedicată educației online. Din 2012, studenții programului Executive MBA de la International University of Monaco (IUM face parte din grupul INSEEC) vor beneficia de aceste noi tehnologii. (Sursa: Elearning Romania)

În ceea ce privește România, peste jumătate din universități (58%) utilizează soluții de E-Learning în activitatea didactică și nondidactică. Majoritatea celor care nu folosesc aceste soluții (38%) declară că ar dori să le dezvolte în viitorul apropiat – se arată într-un studiu realizat la inițiativa SIVECO Romania. (Sursa : Elearning Romania)

Unul din proiectele care oferă acces studenților și profesorilor la resurse de tip E-Learning este PAELIS, realizat în cadrul unui parteneriat între SIVECO Romania și Universitatea Politehnica București, și co-finanțat din Planul Național, Programul 5 – INOVARE, în baza contractului nr. 67/2007 încheiat cu AMCSIT.

Proiectul, lansat în 2007 și finalizat în 2010, a venit în sprijinul universităților oferindu-le un portal e-Learning modular, care asigura pe de o parte flexibilitatea administrării electronice a procesului educațional prin facilități de administrare specifice unei universități și, pe de altă parte, asigura eficientizarea procesului de învățare, prin punerea la dispoziția studenților și a profesorilor a unor module de evaluare online și de lucru la distanță.

„Prin intermediul portalului de eLearning realizat în proiectul PAELIS, instituțiile de învațământ își pot adapta oferta educațională la cerințele pieței muncii. Utilizarea celor mai noi tehnologii” (cursuri "în imagini", videoconferințe, animații, simulări) „reprezintă un diferențiator important luat în calcul de mulți tineri în momentul înscrierii la universitate”, a declarat Cătălin Ștefan, responsabil tehnic al proiectului, în cadrul SIVECO Romania.

Unul din cele mai mari proiecte derulate de SIVECO Romania și unul din cele mai importante programe europene de informatizare a școlilor din învățământul preuniversitar, a fost lansat în anul 2001 – Sistemul Educațional Informatizat. SEI este un program complex implementat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susținerea procesului de predare/învățare în învățământul preuniversitar, cu ajutorul sistemelor informatice. În cadrul acestui program, SIVECO Romania furnizează aplicații software, conținut educațional multimedia și servicii precum instalarea și configurarea software, instruirea și suportul tehnic. În continuare, vom dezvolta acest subiect într-un capitol separat.

3. STUDIU DE CAZ

Impactul utilizării sistemului educațional Advanced E-Learning (AeL)

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a inițiat în 2001 SEI – Sistemul Educațional Informatizat, ce este un program integrat ca și componentă în cadrul reformei educaționale din România.

Obiectivul principal al programului a fost acela de a oferi acces egal tuturor elevilor și profesorilor din învățământul pre-universitar la instrumente moderne de predare/învățare. În prezent, școlile românești pun la dispoziția beneficiarilor laboratoare computerizate, dotate cu tehnologie de vârf, crescând astfel calitatea procesului educațional (vezi Tabelul 1).

Ca program strategic, SEI acoperă toate activitățile majore din sectorul educațional:

Pedagogie – predare și învățare, testare și evaluare, management de conținut educațional, de formare și de perfecționare pentru profesori;

Gestionare a resurselor școlare

Gestionare a educației naționale – Suportul tehnologiei informației pentru examenele naționale, baza de date națională a educației, harta școlară

Comunicare și colaborare – inclusiv cel mai important portal educațional național, www.portal.edu.ro

♠

Tabelul 1. Sistemul educațional înainte și după anul 2001

Sursa: www.advancedelearning.com

Cel mai important program din cadrul SEI îl constituie AeL, care este un sistem de predare/învățare și management al conținutului (LMS/LCMS) dezvoltat de SIVECO România, destinat utilizării de către toate categoriile de participanți în procesul educațional: profesori, elevi, studenți, management și personal administrativ.

Conținutul digital educațional AeL eContent este special dezvoltat pentru a sprijini procesul de predare/învățare, fiind proiectat și prezentat într-o manieră atractivă, modernă și motivantă. Lecțiile multimedia interactive (vezi Anexa 1) oferă noi metode de învățare care îmbunătățesc performanța școlară, și contribuie, prin atingerea obiectivelor operaționale propuse, la formarea de aptitudini, abilități și competențe.

AeL eContent este una dintre cele mai bogate și atractive biblioteci virtuale din lume, cuprinzând peste 16.000 de obiecte individuale de învățare, la 21 de materii. Conținutul educațional oferit de SIVECO România poate fi tradus în orice limbă și localizat pentru a respecta curricula și specificul cultural al oricărei țări/regiuni. AeL eContent este implementat în prezent în mai mult de 15.000 de școli și utilizat de peste 7 milioane de beneficiari la nivel mondial. (Sursa: advancedelearning.com)

În cele ce urmează, voi prezenta câteva caracteristici ale programului AeL, a căror sursă o constituie site-ul www.advancedelearning.com, ce a pus la dispoziția cititorilor un material aparținând SIVECO România SA din anul 2010.

3.1. Caracteristici și funcționalități

Caracteristici generale

Interfață prietenoasă, flexibilă, diferențiată pe roluri, grupuri, drepturi de acces

Rolurile, grupurile, utilizatorii și privilegiile de acces asociate acestora sunt foarte ușor de administrat

Bazat pe standarde: AeL este compatibil cu MathMl, SCORM și IMS

Ușor de instalat și de administrat

Suport multi-lingvistic și regional

Caracteristici tehnice

În proiectarea și construirea platformei AeL, SIVECO România a optat pentru portabilitate și ușurință în întreținere. Platforma este proiectată în sistem multi-strat, folosind o aplicație client standard, de tip browser web, și un server de aplicații bazat pe platforma Java. Sunt folosite tehnologii de ultimă oră ca Enterprise Java Beans, JDBC, Jackrabbit, JBOSS, servlets, JSP-s, applets și este utilizat intensiv XML.

Funcționalități

AeL permite vizualizarea și administrarea a numeroase tipuri de conținut educațional, precum: materiale interactive, simulări, experimente, tutoriale, exerciții, jocuri educative. Biblioteca de materiale educaționale acționează ca un gestionar de materiale: este adaptabilă, configurabilă, indexabilă și permite o căutare facilă.

Beneficii obținute prin utilizarea AeL

AeL este o soluție modernă de eLearning oferind facilități de gestionare și prezentare de diverse tipuri de conținut educațional, precum materiale interactive tip multimedia, ghiduri interactive, exerciții, simulări și teste.

AeL permite următoarele:

Învățare sincronă – împreună cu profesorul, care controlează în întregime lecția, coordonează și monitorizează procesul educațional

Învățare asincronă/studiu individual – în ritmul fiecărui cursant

Proiecte colaborative și învățare la distanță

Testare și evaluare; testele sunt integrate cu fișele de studiu ale elevilor, sistemul păstrând evidența evoluției fiecărui elev

AeL este construit pe baza unor principii educaționale moderne, conformându-se celor trei faze succesive care definesc în general procesul de cunoaștere:

Obținerea unui bagaj de cunoștințe de bază

Dezvoltarea gândirii tactice

Dezvoltarea gândirii strategice

3.2. Recunoaștere la nivel internațional

Peste 7 milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc în prezent cu succes soluția de eLearning AeL. Datorită calității și rezultatelor excepționale obținute în îmbunătățirea procesului educațional, de-a lungul timpului AeL a primit premii prestigioase la nivel internațional:

2010 – E-Learning Awards 2010 – Proiectul SEI (Sistemul Educațional Informatizat) a fost recent nominalizat ca finalist în cadrul compeției e-Learning Awards 2010, la categoria “The best e-Learning project securing widespread adoption”.

2009 – Competiția internațională „eLearning in Praxis”, organizată în cadrul ediției a 7-a a conferinței internaționale ICETA (International Conference on Emerging eLearning Technologies and Applications ), Slovacia, 18-20 Noiembrie 2009 – Proiectul SEI (Sistem Educațional Informatizat), a primit distincția de “cea mai bună soluție eLearning”, pentru impactul pozitiv asupra sistemului educațional românesc.

În iunie 2005, lecțiile interactive AeL au fost desemnate drept cel mai bun conținut educațional din lume, în cadrul prestigioasei competiții de conținut digital World Summit Award (WSA), organizate de WSIS (World Summit for Information Society). Prin această recunoaștere România a devenit un nume de referință pe harta mondială a învățământului asistat de calculator.

„Lecțiile AeL reprezintă un execelent exemplu de abordare inovativă a eLearningului. Materialele digitale pot fi folosite în diverse medii de instruire și acoperă o varietate mare de materii: matematică, fizică, chimie, istorie, istorie, biologie, informatică, geografie și tehnologie.
Lecțiile AeL oferă profesorului flexibilitate și reprezintă o unealtă excepțională care promovează abordareaa centrată pe student. Au un design foarte clar, plăcut, care contribuie în mod semnificativ la înțelegerea conceptelor și fenomenelor prezentate. Bogate în funcționalități multimedia, lecțiile AeL sunt un exemplu de bună practică pentru noile tendințe din eLearning.“

Motivația juriului internațional WSA (World Summit Award)

3.3. Analiză SWOT: Impactul AeL asupra procesului de învățământ

Pentru a observa impactul pe care îl produce utilizarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale (TIC) în sistemul de învățământ, Centrul pentru Dezvoltare și Inovare în Educație – TEHNE, a inițiat o investigație sub forma unor chestionare, aplicate la nivel managerial (directori) (vezi Anexa 2), la nivel de profesor (vezi Anexa 3) și la nivel de elev (vezi Anexa 4), pe o plajă de 149 de unități școlare la nivel liceal.

Investigația a cuprins în primă fază 140 de unități școlare la nivel liceal astfel:

45 de Colegii Naționaale

51 de Grupuri Școlare

44 de Licee: 3 de informatică, 4 licee pedagogice, 1 liceu de artă și alte specializări

În cea de-a doua etapă, au fost cuprinse 9 unități școlare din 8 județe.

Ca urmare a administrării chestionarelor, a interviurilor și a asistențelor la lecții desfășurate în laboratoarele AeL, a fost obținută o serie de date relevante, pe baza cărora am încercat demararea unei analize SWOT menită să evidențieze atât importanța și necesitatea sistemelor AeL în educația românească, cât și eventualele lipsuri la nivel administrativ.

3.3.1. Metodologia Analizei SWOT

Conceptul analizei strategice SWOT provine dintr-o cercetare efectuată între anii 1960 și 1970 la Stanford Research Institute din SUA. Acronimul „SWOT” provine din limba engleză, și are la bază inițialele cuvintelor: Strenghts (Puncte tari), Weaknesses (Puncte slabe), Opportunities (Oportunități) și Threats (Amenințări/Riscuri).

Pentru alcătuirea metodologiei SWOT, au fost intervievați manageri de la 1100 de companii si organizații. Analiza SWOT a fost gândită ca un instrument managerial ce colectează și organizează informația critică, permițând managerilor decidenți să acționeze proactiv, să apere și să promoveze interesele/obiectivele organizației cu succese mai bune. Astfel, analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru înțelegerea poziției strategice a unei întreprinderi/organizații/instituții.

3.3.2. Câteva rezultate ale chestionarelor TEHNE

În cele ce urmează, am pus în evidență condiționările interne (punctele tari și cele slabe) și condiționările externe (oportunitățile și riscurile) cu care se confruntă sistemul educațional românesc, ca urmare a implementării și utilizării unui program educațional de tipul Advanced e-Learning.

Pentru a înțelege mai bine traseul urmat de investigația demarată de Centrul pentru Dezvoltare și Inovare în Educație, voi expune o serie de date obținute în urma chestionarelor, sub forma răspunsurilor cumulate la întrebări esențiale pentru analiza de față.

În Tabelul 2, se pot observa câteva caracteristici ale utilizării computerului în educație. În ceea ce privește opțiunea conform căreia computerele fac învățarea mai eficientă, se face referire la reducerea timpului de lucru, la faptul că utilizarea unui calculator acoperă o masă mai mare de elevi și nu în ultimul rând, profesorul poate astfel lucra simultan cu mai mulți elevi.

Tabel 2. În viziunea managerilor școlari, unitățile de învățământ au nevoie de sistemul AeL pentru că: (%)

Sursa: Prelucrările autorului folosind date din Raportul TEHNE, Impactul formativ al utilizării AeL în educație

O problemă frecvent întâlnită atunci când vine vorba de utilizarea sistemelor de învățământ tehnologizate este accesul la componenta fizică a unui computer, precum și la sistemele software ce sunt necesare rulării diferitelor programe sau aplicații de tipul AeL. De aceea, investigația a avut în vedere și urmărirea oportunităților de utilizare pe care elevii îl au în ceea ce privește computerul. (vezi Figura 1)

Sursa: Prelucrările autorului după date furnizate de Raportul TEHNE

Alte inconveniente sau probleme observate de elevi și care creează un cadru inadecvat pentru buna desfășurare a orelor în interiorul unui laborator tehnologizat sunt enumerate în Tabelul 2, cu procentul aferent obținut în urma răspunsurilor la chestionare.

Tabelul 2. Inconveniente/disfuncționalități în laboratorul TIC din perspectiva elevilor

(%)

Sursa: Prelucrările autorului folosind date din Raportul TEHNE, Impactul formativ al utilizării AeL în educație

În urma implementării sistemelor AeL cadrele didactice au fost rugate să sublinieze câteva efecte benefice aduse de aplicația de învățare avansată asupra sistemului educațional românesc, din perspectiva unității școlare. Procentajele de menționare acordate, ce pot fi observate în Tabelul 3 se suprapun, întrucât aceeași persoană a selectat mai multe răspunsuri la aceeași întrebare.

Tabelul 3. Efecte benefice ale implementării la nivelul unității școlare

(%)

Sursa: Prelucrările autorului folosinf date din Raportul TEHNE, Impactul formativ al utilizării AeL în educație

ANALIZĂ SWOT

A sistemului educațional Advanced E-Learning (AeL)

CONCLUZII

Sistemul educațional românesc a suferit numeroase schimbări de-a lungul timpului, dar, cea mai drastică dintre ele a venit odată cu sfărșitul anului 1989 și intrarea în secolul al XX-lea. Efectele părăsirii metodelor educaționale tradiționale se resimt astăzi când, numeroși dascăli și instructori nu pot apela la sisteme avansate de instruire datorită lipsurilor mari cumulate în perioada comunistă: lipsa computerului în învățământ, incapacitatea de adaptare rapidă la noi metode și mijloace educaționale datorită implantării adânci a unui sistem fixist de educație și, nu în ultimul rând, reticența la nou care ține pur și simplu de factori subiectivi aferenți modului de gândire al unor cadre didactice, dar care, în ultimul timp par să se fi acomodat și adaptat cerințelor actuale.

Pe de altă parte, societatea cunoașterii a impus utilizarea Tehnologiei Informației și Comunicării ca punct de referință al schimbărilor de fond în sistemele de învățământ, iar provocările s-au conturat, la inceput, pe trei direcții majore (conform Comisiei Europene): dotarea școlilor, pregătirea cadrelor didactice și asigurarea resurselor necesare. Ulterior, priorități precum asigurarea calității în educație, învățarea pe parcursul întregii vieți, profesionalizarea meseriei didactice, au fost detaliate și completate. Astăzi, se vorbește tot mai mult de o accelerare a procesului, însă necesitatea de fundamentare teoretică și pedagogică spre formarea de competențe transferabile și construirea unor mentalități operatorii (regândirea strategiilor) este încă primordială.

Aplicația virtuală AeL, deși constituie un mare impuls adus sistemului românesc de învățământ, a apărut într-un moment nu prea propice pentru o bună dezvoltare educațională. Mai exact, situația financiară precară a stimulat negativ evoluția educației ca urmare a utilizării acestei aplicații, întrucât fondurile necesare pentru a asigura un număr adecvat de calculatoare în instituțiile de învățământ nu au fost suficiente, sau chiar prost alocate. Astfel, am ajuns într-un stadiu în care avem „ce face” dar nu avem „cu ce”. Incapacitatea proiectelor educaționale românești de a absorbi fondurile europene puse la dispoziție de UE, este o dovadă în acest sens. În România, se pregătește terenul/traseul (asigurarea școlilor cu mijloacele tehnice necesare unei bune funcționări a programului AeL și nu numai) odată cu implementarea noului sistem educațional (instruirea profesorilor). Prin urmare, este normal să existe o întârziere a evoluției pozitive la nivelul educației românești.

În acest context, mențin însă părerea că introducerea în învățământul românesc a sistemelor AeL, din cadrul programului Sistem Educațional Informatizat al Ministerului Educației și Cercetării, a constituit și încă mai constituie, un pas important în racordarea învățământului românesc la dinamica socială și educațională existentă în cadrul Uniunii Europene.

Bibliografie

Brut, Mihaela (2006), Instrumente pentru E-Learning. Ghidul indormatic al profesorului modern, Iași, Ed. Polirom, pp.9-13.

Cucoș, Constantin (2006), Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării, Iași, Ed. Polirom, pp. 60-74.

Cerghit, Ioan (1997) Metode de învățământ, București, Ed. Didactică și Pedagogică

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, (2000), Impactul noilor tehnologii ale comunicării și informării asupra didacticii disciplinelor economice, București, Ed. ASE, pp. 7-11;65-81.

Oprea, Crenguța-Lăcrămioara (2006), Strategii didactice interactive, București, Ed. Didactică și Pedagogică

Roșca, Ion Gh.(coord.) (2002), Informatica instruirii, București, Ed. Economică, pp.16-33.

Adăscăliței, Adrian, Instruire Asistată de Calculator, IAC. Proiectarea Instruirii utilizând Sisteme Informatice Multimedia, material de tip curs, sursa http://www.ee.tuiasi.ro/~aadascal/curs_iac/IAC_manl_idd2k5.pdf

Brunner , Jose Joaquin, Globalization, Education, and the Technological Revolution. PROSPECTS – quarterly review of comparative education, International Bureau of Education, UNESCO Journals, VOL XXXI, No.2, June, 2001, p.140

SIVECO Romania, Programul național de informatizare a învățământului preuniversitar românesc, 2010

CENTRUL PENTRU DEZVOLTARE ȘI INOVARE ÎN EDUCAȚIE, Impactul formativ al utilizării AeL în educație, București, 2004

Elearning.Romania, (2010-08-30), 58% dintre Universitătile din România utilizează soluții de eLearning http://www.elearning.ro/articol.php?id_categ=2&id_articol=687 (26.04.2011)

Siveco România, Evenimente AeL Educațional, http://www.advancedelearning.com/index.php/articles/c3 (27.04.2011)(10.05.2011)

UNESCO Institute for Lifelong Learning (UIL): annual report 2010 http://www.unesco.org/new/en/unesco/resources/onlinematerials/publications/unesdoc-database/ (27.04.2011)

ANEXE

ANEXA 1

Demonstrație lecție interactivă de psihologie-Tip Evaluare

Sursa: http://advancedelearning.com

Demonstrație lecție interactivă de economie

Sursa: http://advancedelearning.com

ANEXA 2

Chestionar pentru directori

ANEXA 3

Chestionar pentru profesori

ANEXA 4

Chestionar pentru elevi