Impactul Structurii Familiei Asupra Absenteismului Scolar In Localitatile Rurale

Pedagogie

Impactul Structurii Familiei Asupra Absenteismului Scolar In Localitatile Rurale

Byadmin ianuarie 1, 2024

IMPACTUL STRUCTURII FAMILIEI ASUPRA ABSENTEISMULUI ȘCOLAR ÎN LOCALITĂȚILE RURALE

CUPRINS

ÎNTRODUCERE

I. FAMILIA ÎN CONTEXT SOCIO-CULTURAL

1.1 Definiri, tipologie și funcțiile familiei

1.2 Funcțiile și rolul familial

1.3. Tipologii ale familiei

1.4. Structura Familiei

II. ABSETEISMUL ȘCOLAR – FENOMEN CU O DINAMICĂ SPECTACULOASĂ ÎN SOCIETATE

2.1 Conceptualizarea fenomenului de absenteism școlar

2.2 Cauzele și efectele absenteismului școlar

2.3 Absenteismul școlar în mediul rural

III. BAZA EXPERIMENTALĂ A CERCETĂRII

3.1. Descrierea cercetării și caracteristica eșantionului

3.2. Analiza și interpretarea datelor a chestionarului adresat elevilor

3.3. Analiza datelor interviului realizat cu părinții elevilor

CONCLUZII ȘI SUGESTII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ÎNTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Pe fondul permanetelor schimbări în societatea contemporană, familia a cunoscut numeroase schimbări la nivel structural și funcțional. Acest fapt a generat implicații directe și imediate asupra situației sociale , psihologice și educativă a copilului. Viața de familie, atmosfera familială și relațiile dintre membrii familiei au o influență hotărâtoare asupra evoluției școlare a copilului. Astfel problemele și dezechilibrul la nivelul familiei sunt sursa principală a problemelor școlare cum ar fi: insuccesul școlar, tulburările de comportament, absenteismul și abandonul școlar.

Fenomenul absenteismului școlar a cunoscut o dinamică spectaculoasă în ultima perioada. Deși nu există date statistice foarte clare din care să rezulte numărul real al copiilor care absentează de la ore, este clar ca acest fenomen există și este actual și pentru Republica Moldova.

Deși, studiile realizate în 2011-2012, detonă faptul că numărul de absențe, în general, este mai mare în mediul urban, cota absențelor nemotivate este mai înaltă în mediul rural, cu accent sporit în perioada muncilor agricole. Astfel, absenteismul rămîne a fi o problemă în localitățile rurale.

Studiind sursele bibliografice am încercat să fac o analiză a situației actuale a fenomenului absenteismului școlar și să identific care sunt cauzele, efectele și impactul structurii familiei din care provine elevul, asupra absenteismului școlar.

În literatura de specialitate se evidențiază doi factori majori ce favorizează rata absenteismului școlar – familia și școala. Deseori părinții neglijează copii și situația școlară a acestora, din cauza acestei atituni nu controlează și nu reacționează la absențele copiilor. Alteori copii lipsesc de la ore la indicația părinților pentru efectuarea unor activități casnice sau aducătoare de venit. Dacă ne referim la școală ca factor al absenteismului școlar, atunci evidențiem faptul că deseori aceasta promovează relații bazate pe autoritatea profesorului, suprasolicită competiția în defavoarea cooperării, promovează constituirea unei elite și marginalizarea celor ce nu se includ în aceasta categorie, astfel crescînd riscul absenteismului școlar.

Frecvent între școală și familie nu există un parteneriat eficient, acest fapt generînd discrepanțe între valorile ce structurează mediul școlar și valorile specifice instituției școlare.

Absenteismul școlar este în corelație cu alte forme de devianță școlară cu ar fi : fuga de la școala, toxicomania și abandonul școlar. Toate acestea sunt conduite de tip evazionist și marchează principale etape în stabilizarea și cronicizarea reacției de evaziune.[19, p.195]

Astfel, dacă ne raportăm la ansamblul consecințelor negative a absenteismului școlar, putem afirma cu certitudine că această problemă socială necesită acțiuni imediate pentru a fi soluționată.

Problema cercetării este impactul structurii familiei asupra absenteismului școlar în mediul rural.

Motivul pentru care am ales să cercetez această temă este numărul în continuă creștere a copiilor din mediul rural, care absentează. Experiența profesională atestă acest fapt și mi-a insuflat dorința de a cerceta amplu problema absenteismului școlar , în special în localitățile rurale .

Scopul cercetării constă în stabilirea impactului structurii familiei asupra absenteismului școlar în localitățile rurale.

Obiectivele cercetării:

1. Documentarea și analiza literaturii de specialitate.

2. Identificarea cauzelor și consecințelor generate de fenomenul absenteismului școlar în mediul rural;

3. Determinarea impactului structurii familiei asupra absenteismului școlar în mediul rural;

În elaborarea tezei am folosit următoarele metode și tehnici de cercetare : documentarea științifică, metoda bibliografică, chestionarul, observația și interviul.

Baza experimentală a cercetării a fost efectuată în cadrul Liceul teoretic din satul Zubrești, raionul Strășeni. Astfel au fost selectați, 25 de elevi cu cele mai multe absențe pe parcursul anului de studii 2014-2015, cu vîrstă cuprinsă între 11-16 ani.

Problema absenteismului școlar, deși este una actuală, rămîne a fi puțin cercetată. Astfel analizînd literatura de specialitate și alte surse bibliografice am identificat că încă nu s-a căzut de acord asupra unei definiții comune pentru termenul de absenteism școlar. Problema absenteismului școlar a fost abordată de Cristina Neamțu în lucrarea sa ”Devianța școlară” și Ursula Șchiopu în dicționar de psihologie. Concepții proprii asupra fenomenului absenteismului au avut Sommer, Tyerman, Reynolds și Murgatroid și alții.

Valoarea teoretico-aplicativă. Întrucît tema abordată reprezintă un domeniu puțin cercetat, aceasta ar putea prezenta interes pentru autorii studiilor despre fenomenul absenteismului școlar în mediul rural în Republica Moldova, care a cunoscut o evoluție rapidă în ultimii ani.

Sumarul compartimentelor tezei

Introducerea precizează tema, actualitatea și importanța problemei abordate; scopul și obiectivele tezei, importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării, precum și sumarul compartimentelor tezei.

Capitolul 1. ” Familia în context socio-cultural” analizează conceptul de familie, prezintă funcții și tipologii ale familiei.

În capitolul 2 „Absenteismul școlar – fenomen cu o dinamică spectaculoasă în societate” conține studiul teoretic al problemei și scoate în evidență precizarea conceptului de absenteism școlar, a factorilor care îl generează, afectelor acestuia.

Capitolul 3 „ Baza experimentală a cercetării”. Prin intermediul chestionarului la care au răspuns 25 de elevi cu cele mai multe absențe și a interviului realizat cu părinții acestora am încercat în ce măsură familia influiențează absenteismul școlar. În acest experiment am încercat să determinăm care sunt principalii factori de influență asupra absenteismului școlar și în ce măsură influiențează structura familiei frecvența școlară a copiilor.

CAPITOLUL I. FAMILIA ÎN CONTEXT SOCIO-CULTURAL

1.1 Definiri, tipologie și funcțiile familiei

Familia reprezintă elementul esențial al organizării sociale, fiecare civilizație avînd un tip dominant, specific, de familie. Societatea tradițională era bazată în mod esențial pe legături de rudenie. Familia avea un rol privilegiat în toate domeniile societății: producție, comunicare, distribuție, protecție, socializare, control social. [18, p.18]

Termenul “ familie” provine din latinescul “famulus” (servitor), ceea ce, potrivit Dicționarului etimologic al limbii latine, desemnează “ansamblul sclavilor și al servitorilor ce trăiau sub același acoperiș”, iar mai apoi casa în întregime: stăpânul – pe de o parte, soția, copiii și servitorii – pe de alta. [6, p.80]

Fiind obiect de cercetare a mai multor științe, noțiunea de familie poate avea multiple diversități, fiind definită sub cîteva aspecte: biologic, juridic și sociologic.

Dicționarul explicativ al limbii române definește familia ca fiind o formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). [2, p.258]

Articolul 48 din Constituția Republicii Moldova stipulează că familia constituie elementul natural și fundamental al societății, fiind întemeiată pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea lor în drepturi și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. [10, p.19]

Din perspectiva sociologiei, G. Murdock (1949) definea conceptul de ”familie” ca pe un „grup social al cărui membrii sunt legați prin raporturi de vîrstă, căsătorie sau adopțiune și care trăiesc împreună, cooperează sub raport și au grijă de copii”

În dicționarul de filosofie, familia e definită ca fiind „forma primară de comunitate umană care cuprinde un grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire”. [25, p.6]

O părere similară întîlnim la Ursula Șchiopu, care consideră că familia reprezintă un nucleu social primar reunit prin căsătorie, legătura de sânge sau adopție.

John Locke definește familia făcînd referire la relațiile interpersonale și rolurile din cadrul familiei. Astfel, în viziunea sa, familia reprezintă: „unitatea de interacțiuni și intercomunicări personale, cuprinzând rolurile sociale de soț și soție, mamă și tată, fiu și fiică, frate și soră”. [17, p.5]

1.2 Funcțiile și rolul familial

Familia a îndeplinit o varietate de funcții, care reprezintă „totalitatea responsabilităților ce revin acesteia”. [17,p.12]

A considera familia drept unitate funcțională înseamnă a o raporta în sens subordonat unei unități superioare. Cu alte cuvinte, înseamnă a-i nega o finalitate proprie pentru a o supune unei finalități externe. Această entitate superioară față de care familia se poate dovedi funcțională sau disfuncțională nu poate fi decât societatea. Față de societate, familia poate manifesta anumite funcții, slujind unor finalități globale, cum ar fi cea de reproducere biologică, culturală, normativă sau materială a societății. [20, p.16]

Funcțiile familiei au fost descrise de mai mulți cercetători, sociologi și antropologi. Consultînd literatura de specialitate vom găsi o multitudine de taxonomii ale funcțiilor familiei. O caracterizare complexa a funcțiilor pe care le poate îndeplini o familie, a fost realizată de sociologul român Henry H.Stahl. Acesta clasifică funcțiile familiei în două mari categorii :

Funcții interne – care contribuie la crearea unui regim de viața intima, menit să asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protecție, afecțiune.

Funcții externe – asigură dezvoltarea firească a fiecărui membru al grupului, socializarea și integrarea corespunzătoare în viața socială.[29, p.17]

Din categoria funcțiilor interne fac parte funcțiile:

Funcția biologică – vizează satisfacerea necesităților sexuale ale partenerilor cuplului conjugal, asigurarea descendenței

Funcția economică – se referă la asigurarea resursele materiale, financiare necesare existenței întregului colectiv familial, la baza gospodăriei fiind un buget comun. Funcția economică cuprinde trei dimensiuni importante : componenta productivă, componenta privind pregătirea profesională a descendenților și componenta ce vizează administrarea unui buget de venituri și cheltuieli care să asigure acoperirea nevoilor familiei.[29, p.28]

Funcția de coeziune și solidaritate conjugală – vizează asigurarea ajutorului bazat pe sentimentele de afecțiune, dragoste și respect între copii și părinți, între surori și frați, față de bătrîniii din familie. Ea implică manifestarea încrederii membrilor unii în alții, a ajutorării și a susținerii reciproce

Funcția pedagogică – educativă și morală – presupune asigurarea educației și învățământului copiilor, socializarea primară a acestora prin transmiterea valorilor, principiilor, modelelor de comportament.

Familia reprezintă un ansamblu de relații sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze. Relațiile din cadrul familiei pot fi reduse la câteva categorii principale:

• relații între soți (parteneri) reglementate prin căsătorie sau prin consens;

• relații între părinți și copii (între ascendenți și descendențți, între surori și frați, față de bătrîniii din familie. Ea implică manifestarea încrederii membrilor unii în alții, a ajutorării și a susținerii reciproce

Funcția pedagogică – educativă și morală – presupune asigurarea educației și învățământului copiilor, socializarea primară a acestora prin transmiterea valorilor, principiilor, modelelor de comportament.

Familia reprezintă un ansamblu de relații sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze. Relațiile din cadrul familiei pot fi reduse la câteva categorii principale:

• relații între soți (parteneri) reglementate prin căsătorie sau prin consens;

• relații între părinți și copii (între ascendenți și descendenți);

• relații între descendenți (între copiii aceluiași cuplu);

• relații de rudenie între membrii cuplului familial și alte persoane (părinții din familia de origine, socri, cumnați etc.). [6, p.74]

1.3. Tipologii ale familiei

Structura familiei variază atât inter cât și intra societal. Variația este una de substanță atunci când diferențele sunt relativ la criterii menținute constante, sau una când diversitatea taxonomiilor este rezultatul utilizării unor criterii variate și contextuale la interogații sau interese de cunoaștere particular specificate. [8,p.41]
Analiza sociologică evidențiază mai multe tipuri de familii avînd la bază criterii bine definite.

1. După criteriul numărul de generații, există :

• familia nucleară, restrânsă sau conjugală, alcătuită din soț, soție și, dacă este cazul, urmașiilor. Familia nucleară completă presupune ocuparea celor trei poziții – tip (tată, mamă, copil) și, prin urmare, existența a cel puțin trei diade nucleare: soț -soție, tată -copil, mamă -copil (precum și, eventual, un număr variabil de diade copil-copil). Familia nucleară incompletă implică ocuparea doar a uneia sau a două poziții din cele trei posibile în familia nucleară ;

• familia extinsă sau lărgită, formată din mai multe familii nucleare, aparținând unor generații succesive. Sociologul american N. Smelser aprecia că familia extinsă reprezintă o anumită continuitate, înțelegându-se prin aceasta că în aceeași casă bătrânească trăiesc mai multe generații, continuându-se tradițiile, preocupările și obiceiurile familiei respective. În acest caz, indivizii pot să dispară, sunt trecători, dar familia ca grup se menține peste generații.[6, p.78]

2. După criteriul numărului de parteneri care formează familia distingem:

familii poligame, sunt de două tipuri:

familii poliandrice – unde există mai mulți parteneri bărbați, femeia având dreptul să se căsătorească cu mai mulți bărbați;

Familii poliginice – unde există mai multe partenere femei, adică bărbații au dreptul de a-și alege mai multe soții.

Familii monogame, în care un bărbat sau o femeie are dreptul să se căsătorească doar cu un singur partener.

3. După criteriul numărului de părinți care formează familia:

familii biparentale, în care există ambii părinți; la rândul lor, acestea pot fi formate din părinții naturali ai copilului (copiilor) sau pot fi familii mixte sau reconstituite,

familii monoparentale – în care unul dintre părinți nu există, copilul sau copiii fiind crescuți doar de un singur părinte

4.În funcție de numărului de copii deosebim:

Familia fără copii, adică un cuplu căsătorit care nu are încă sau nu va avea niciodată copii.

Familia cu copii – cuplu căsătorit cu un singur copil, cu doi copii și cu trei sau mai mulți copii

5. În dependentă de criteriul normalității, familiile se clasifică în :

Familia normală : este familia care își asumă sarcina îndeplinirii tuturor funcțiilor și se caracterizează prin „coeziunea și adaptabilitatea membrilor săi”.[24, p.121-122]

Familia anormală – este cunoscută sub denumirea de familie dezorganizată, vulnerabilă sau disfuncțională și se caracterizată de faptul că una sau mai multe funcții nu sunt îndeplinite în mod corespunzător

6. După criteriul locuinței evidențiem :

Familia de rezidență – este familia în care „toate persoanele locuiesc în aceeași casă, au locuință comună”.

Familia de interacțiune este „grupul de persoane între care există relații de rudenie, dar și alte relații cum ar fi cele de întrajutorare, schimburi reciproce de vizite, produse”. [25, p. 13]

În funcție de exercitarea autorității în cadrul familiei, acestea pot fi divizate în:

patriarhale – autoritatea în familie este deținută de bărbat

matriarhale (autoritatea este deținută de femeia cea mai în vârstă, sau de soție);

egalitare – întâlnite în societatea modernă, unde puterea și autoritatea fiind sensibil egal distribuite între soț și soție

În concluzie, observăm că evoluția familiei în Republica Moldova se înscrie, în linii mari, într-un proces de modernizare, dar prezintă o serie de particularități determinate de condițiile sale istorice, geografice, economice și culturale. Comparată cu cea a anilor ‘90, familia contemporană este una afectată direct de consecințele migrației Influența migrației rezidă și în cunoașterea și interiorizarea de către membrii familiei a unui tip de comportament familial diferit de cel din Republica Moldova. Astfel, constatăm că în societatea contemporana tipul dominant,funcțiile și structura familiei au cunoscut schimbări relativ importante.[18, p.51-56]

1.4. Structura Familiei

Structura familiei a cunoscut de-a lungul timpului numeroase transformări, acestea din urmă fiind generate de modul de organizare a societății proprii perioadei respective. Avînd în vedere că țara noastră trece printr-o perioadă de tranziție, familia este supusă unor procese care influiențează negativ relațiile dintre membrii acesteia. Cercetările au demonstrat faptul că procentul familiilor monoparentale în totalul familiilor este foarte mare.

Ca grup social primar, familia are o anumită structură ce poate fi caracterizată în raport cu două criterii: calitativ și cantitativ. Criteriul calitativ al structurii familiei se refera la diviziunea rolurilor în cadru familiei și modul de exercitare a autorității

Criteriul cantitativ vizează componența numerică a familiei, numărul de generații în cadrul familiei. O familie poate include între 3-4 persoane și 30 – 40 de persoane, uneori mai. Numărul membrilor depinde de tipul societății, de profilul populației, de ocupațiile dominante, de regimul proprietății etc. Un tip special, denaturat al familiei restrânse este astăzi, cu o incidentă tot mai mare, familia monoparentală. De asemenea, alte forme actuale ale familiei restrânse sunt cuplurile fără copii sau copiii instituționalizați sau care trăiesc singuri, în grija bunicilor sau a altor rude .

Tendințele de modernizare afectează în egală măsură și populația din mediul rural. Deși tradițional prin definiție, în mediul rural sunt mai pronunțate asemenea fenomene precum concubinajul sau nașterea copiilor extraconjugali.

Dincolo de cazurile în care migrația conduce la disoluția familiei, plecarea unuia sau ambilor părinți este de așteptat să aibă un efect de diminuare a capacității de control, de supraveghere exercitate asupra copilului. Evident acest fapt depinde foarte multe de contextul familial, de membri familiei extinse în grija cărora rămân acești copii, însă interviurile cu asistenții sociali, profesorii sau preoții din comunitățile investigate confirmă existența acestui efect. Lipsa controlului poate determina asupra copilului efecte în planul rezultatelor școlare sau a adoptării de comportamente deviante. De asemenea lipsa afectivității parentale ca și consecință implicită a plecării părinților în străinătate este în măsură să producă efecte de natură psihologică sau comportamentală asupra copiilor. [27, p.7]

Fenomenul migrație, ce ia amploare în ultima perioadă, a generat apariția unui nou termen care vizează structura familiei – conceptul de ”orfan social ”. Acesta se referă la o persoană cuprinsă în categoria de vîrstă 0-18 ani, care nu locuiește din motive social- economice cu unul sau ambii părinți. [7, p.2]

Conceptul de copil orfan social este utilizat pentru a descrie statutul copilului care are cel puțin unul dintre părinți în viată, dar din anumite motive este lipsit de grija lor: părinții au fost lipsiți de drepturi părintești, părinții au fost declarați incapabili, părinții au fost dați dispăruți, sau copilul este abandonat de părinți.[1, p.12]

Astfel, analizînd datele statistice privitor situația copiilor din familiile din Republica Moldova, constatăm că fiecare al cincilea copil (21%) are părinți plecați peste hotare la lucru sau în căutare de lucru. Din rândul celor din urmă, la circa 2/3 este plecat peste hotare tatăl (13,5% din numărul total de copii), la fiecare al patrulea – mama (5% din total copii), iar la fiecare al zecelea copil sunt plecați peste hotare ambii părinți (2% din total copii).[4]

Imigranți după țara de emigrare și scopul sosirii

Sursa:www.statistica.md

Deși este estimativă, aceasta nu reflectă totuși realitatea. Specialiștii în domeniul drepturilor copilului spun că în realitate numărul acestor copii este cu mult mai mare. Observăm că numărul copiilor orfani sociali crește de la an la an, acest fapt avînd influiențe directe asupra comportamentului și situației școlare a copilului.

În concluzie menționăm că structura familiei poate avea influente asupra comportamentului copilului, asupra rezultatelor școlare și nu în ultimul rind asupra stării psihoafective a copilului. Experienta morții unui părinte, a divorțului,a separării în familie pot avea consecințe pentru bunăstarea psihologică atît a copilului cît și a părintelui în grija căruia rămîne copilul ,afecînd negativ performanțele școlare21 și poate servi drept motiv în abordarea unui comportament deviant precum fuga de la școală, absenteism școlar sau unele comportamente delicvente.

CAPITOLUL II. ABSETEISMUL ȘCOLAR – FENOMEN CU O DINAMICĂ SPECTACULOASĂ ÎN SOCIETATE

2.1 Conceptualizarea fenomenului de absenteism școlar

Absenteismul școlar este un fenomen ce ia amploare pe fondul permanentelor schimbări și al declinului înregistrate în ultimul timp la nivelul societății contemporane. Astăzi, absenteismul școlar rămâne o problemă gravă, care continuă să afecteze această țară și are un impact negativ asupra elevilor și a viitorul lor.

Fenomenul are o dinamică spectaculoasă în ultimele decenii. Este definit ca o problemă socială, fiind explicată mai mult prin caracteristicile socio-culturale ale mediului de proveniență. Desemnează un tip de conduită evazionistă stabilă, permanentizată, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes, motivație, încredere în educația școlară.

Din punct de vedere pedagogic, încă nu s-a căzut de acord asupra unei definiții unanim acceptate. Dacă Reynolds și Murgatroyd considerau că absenteismul ar însemna absențele motivate ale unui elev, Tyerman considera că cei care lipsesc de la școală din propria lor inițiativă, fără știrea părinților, se încadrează în definiția de absenteism. [23]

Conform dicționarului de psihologie absenteismul desemnează fuga de la școală sau de la lucru. Absenteismul este una din cauzele eșecului școlar Motivele invocate privesc îndeosebi sănătatea școlarului sau aceea a mamei, dar în unele regiuni rurale se observă și faptul că proporția absenteismului crește în perioada muncilor agricole.[16, p.118]

În literatura de specialitate se face diferență între absențele motivate sau nemotivate. Absenteismul școlar se refera la absența nejustificată sau inexplicabilă de la școală cu încercări de a ascunde de către student a fenomenului.[15,p.5]

Conceptul este pus frecvent în legătură cu fuga de la școală. Fuga de la școala stabilește raporturi de inter-determinare cu alte doua conduite de devianță școlară de tip evazionist : absenteismul și abandonul școlar. Însă în mod curent între fuga de școală, și absenteismul școlar se operează următoarea distincție: fuga de la școală, asimilînd fobia școlară , este interpretată ca o problemă emoțională, pe cînd absenteismul școlar este definit ca o problemă socială.[19, p.193]

Sommer (1985) descrie două tipuri de absenteism: persistent și ocazionale. Primul tip se manifestă prin absențe frecvente, în timp ce ultimul include cazuri în care elevii a absentează numai pentru o parte a zilei ,pentru a lipsi de la ore aceștia fie pleacă devreme sau vin prea tîrziu la școală[9, p 4-8].

Absenteismul școlar poate avea mai multe forme printre care:

absenteism selectiv – fuga de la școală este frecventă la o singură disciplină sau doar la câteva discipline;

absenteism generalizat – fuga de la școală este frecventă și generalizată, prefigurează abandonul școlar;

căutarea singurătății – reacție la tensiunea puternică intra- sau interpersonală;

dorința de a fi cu partenerul – frecvent întîlnită la adolescenți;

dorința de apartenență la grup -, ritualuri de inițiere’’;

atitudine defensivă față de autoritatea unui sistem.

Absenteiștii nu mai apreciază școala ca pe o instituție ce oferă beneficii importante pentru viitorul lor, ei fiind interesați mai mult de obținerea rapidă a unor avantaje materiale. Atunci cînd elevii încep să lipsească sistematic, acesta reprezintă un semnal tardiv al existenței problemelor.

În concluzie, putem afirma că absenteismul rezultă din repetarea absenței și se caracterizează prin frecvența absențelor și prin durata lor într-un interval de referință Absenteismul desemnează etapa de tranziție și de stabilizare a conduitelor de tip evazionist. Frecvent absenteismul este însoțit de alte comportamente deviante precum fuga de la școală, vagabondajul, fuga de acasă etc.

2.2 Cauzele și efectele absenteismului școlar

Absenteismul se constituie într-un fenomen ce nu mai poate fi ignorat. Consecințele acestuia nu țin numai de sfera învățământului, ci afectează atât elevul, cât și familia și comunitatea. Elevii care absentează la scoală se confrunta cu mai multe probleme decât colegii lor care frecventează în mod regulat școala. În primul rând ei vor fi primele victime ale abandonului școlar și ca o consecință a acestuia, vor avea probleme în găsirea unui loc de munca sau în integrarea sociala.

Impactul absenței unuia sau ambilor părinți, ca urmare a migrației de muncă, asupra nucleului afectiv, valoric și moral al copiilor rămași acasă se resimte astăzi prin amplificarea diverselor manifestări comportamentale deviante și riscuri printre care și absenteismul școlar. Absenteismul școlar este explicat de către 1/3 din adolescenți prin lipsa controlului parental ca urmare a migrației de muncă.[14,p.27]

Fenomenul de absenteism școlar este generat de cauze complexe, precum:

Factori socio-economici: mediul de rezidentă, nivelul de dezvoltare socio-economică a zonei de rezidentă, stadiul de dezvoltare a regiunii, rata sărăciei.

Factori de mediu familial: nivelul de educație, ocupația și gradul de ocupare al părinților, situația financiară a familiei, condițiile de locuit, tipul familiei, sprijinul/indiferenta părinților cu privire la educația și activitatea școlară a copiilor, modelul educațional oferit de alți membri ai familiei, gradul de comunicare în familie, migrația părinților în străinătate.

Factori socio-psiho-individuali: genul, etnia, starea de sănătate fizică și psihică, statutul marital, folosirea copiilor la muncă în gospodărie, anturajul, implicarea în activități aflate la limita legii, participarea la educația timpurie, capacitatea de utilizare a computerului și accesul la internet, gradul de încredere în educație, nivelul de informare cu privire la accesul la sistemul educațional, intrarea timpurie pe piața muncii;

Factori școlari: rezultatele școlare, integrarea în colectivul clasei de elevi, calitatea relațiilor cu profesorii și cu colegii, absenteismul, experiența repetenției, cultura calității educației. [22]

În etiologia conduitelor evazioniste, a absenteismului școlar în particular, regăsim doi factori majori, care acționează interdependent: școala și familia. Școala poate contrbui la creșterea ratei de absenteism, atunci când:

– oferta educațională este incompatibilă cu aspirațiile și interesele elevilor sau școala nu facilitează accesul pe piața muncii, metodele de predare-învățare sunt neatractive, exigențele școlare sunt nerezonabile;

– promovează relații pedagogice bazate exclusiv pe autoritatea profesorilor;

– folosește un sistem inechitabil al întăririlor pozitive și negative;

– supralicitează competiția în dauna cooperării, caz în care vizibilitatea socială a eșecului este mai mare;

– stil aversiv de evaluare;

– se urmărește constituirea unei elite, ceilalți find marginalizați;

– disciplina școlară este, fie excesiv de permisivă, fie excesiv de rigidă;

– nu există un parteneriat eficient școală-familie. [5]

Referitor la rolul etiologic al familiei în absenteismul școlar, el devine vizibil mai ales în situații precum:

părinții sunt indiferenți sau devalorizează educația școlară;

părinții îi pretind copilului să lipsească de la școală, obligându-l să presteze diverse activități casnice sau aducătoare de venit;

părinții sunt bolnavi cronici, dependenți de droguri, alcoolici, se află în detenție etc., și nu-l supraveghează pe copil.

Părinți sunt hiperanxioși sau inmaturi, și din diferite motive, reale sau imaginare (referitoare la sănătatea copilului, randamentul activității educative, competența profesorului etc.), și copilul acasă pentru a-l proteja.

Efectele absenteismului sunt de natură complexă, conducînd pe lîngă pierderi din sistemul de cunoștințe, la tentații de comportamente delicvente, conflicte cu părinții și chiar grupul de prieteni, insuccese repetate sau eșecuri școlare pînă la abandonul școlar, ca ultimă instanță a absenteismului. Însă efectul pe termen lung este inadaptarea socio-profesională generată de insuficienta pregătire, sau nefinalizarea studiilor, cu repercusiuni asupra imaginii de sine și implicit a stimei de sine, care într-un final pot fi generatoare de boli psihice, deci de randament social scăzut.

O analiză amănunțită a efectelor absenteismului școlar presupune studierea acestora din multiple perspective asupra cărora poate avea influențe. Astfel absenteismul poate deveni la rândul lui cauză a unor efecte negative atât pentru persoana în cauză (pe termen scurt, mediu și lung), cât și pentru mediul copilului care recurge la acest comportament. Familia poate fi grav afectată de decizia copilului de a absenta (cu referire specifică la absenteismul voluntar, fără știrea părinților), deteriorându-se relațiile cu copilul în primul rând, apoi apărând tensiuni între părinți, iar ca efect final poate determina chiar dezorganizarea familiei. Nici școala nu este lipsită de efecte negative datorită hotărârii unor elevi de a recurge la acest comportament. Efectele s-ar regăsi de la evaluări negative ale instituției, la periclitarea procesului instructiv-educativ și până la deteriorarea relațiilor sau imaginii de ansamblu a colectivului clasei. Însă efectele absenteismului se repercutează cel mai dramatic asupra persoanei (elevului) care adoptă un astfel de comportament. Deși sunt subliniate efectele directe asupra persoanei în cauză, a celui care absentează, nu trebuie neglijate efectele indirecte care survin din partea celorlalte surse afectate.

Receptivitatea cadrelor didactice la dificultățile de învățare ale copilului, evident asociate absenteismului, se manifestă de multe ori prin moralizare excesivă, în pedepse, atitudine de dispreț față de copil și alte reacții de acest gen. Atmosfera pdihologică tensionată în jurul elevului, atitudinile profesorului preluate de colegii insuccesele la învățare nu favorizează dragostea lui față de studii, școală, profesori și colegi.[5]

Absenteismul școlar, care în Republica Moldova are un caracter specific, vine ca o prima reflectare ale copiilor. E bine cunoscut faptul că absenteismul școlar este frecvent însoțit de delicvența juvenilă. Astfel conform unui studiu realizat în Republica Moldova, din totalul de minori care au săvîrșit infracțiuni în 2010, 85,7 % erau persoane neîncadrate în sistemul de educație.[11, p.68]

Absenteismul conduce la abandonul școlar, dar este, concomitent, cel mai important factor catalizator pentru consumul de droguri, violentă și infracționalitate. Elevul care lipsește de la școală de obicei pleacă de acasă echipat corespunzător, la ora potrivită pentru a respecta orarul școlar și se întoarce acasă la ora potrivită, în funcție de programul zilei. El se refugiază în baruri, internet-café-uri, săli de jocuri, gări, parcuri. Când aceste activități devin o rutină, elevul poate face transferul spre altele, mai plăcute sau mai profitabile: consumul de alcool sau de droguri, traficul de droguri, furtul, prostituția. Generalizarea obiceiului de a lipsi de la școală se asociază cu debutul în activitatea infracțională și cu blocarea oportunităților de integrare legitimă pe piața muncii.[5]

2.3 Abseteismul școlar în mediul rural

Deși nu exista un studiu comparativ actualizat asupra absenteismului școlar, este clar ca acesta este o problemă actuală și pentru Republica Moldova. O cercetare recentă, realizată în cadrul Institutului de Științe ale Educației, la care au participat

Învățători, profesori și directori din 128 localități rurale ale Republicii Moldova demonstrează faptul că fenomenul neșcolarizării persistă, situându-se în raporturi complexe cu calitatea studiilor. [3, p.34]

Datele oficiale ale Ministerului Educației raportează că circa 143 de copii lipseau de la școală în anii 2011-2012. Absenteismul rămîne a fi un motiv de îngrijorare sporită. Studiile efectuate de către Banca Mondială și UNICEF atestă că există o corelație între treapta educațională și numărul de absențe. Astfel, în anul de studii 2011-2012, elevii din ciclul primar au absentat în medie 24 de ore, în cel gimnazial, numărul de ore absentate a fost de 65. Semnificativ este faptul că numărul de absențe, în general, este mai mare în mediul urban, pe cînd cota absențelor nemotivate este mai înaltă în mediul rural. Băieții absentează mai frecvent decît fetele, remarcîndu-se și printr-un număr important de absențe nemotivate.[12, p.11]

Există o variantă ascunsă a neșcolarizării, când sub presiunea școlii și autorităților copilul este trimis de părinți din când în când la lecții, pentru ca apoi să continue a absenta. Cele mai elocvente sunt rezultatele sondajului ce se referă la cauzele nefrecventării școlii. [3, p.26]

Tabelul 2.3.1.Cauzele neșcolarizării în zonele rurale ale Republicii Moldova

Sursa: Institutul de Științe ale Educației, 2007

Analizând datele din Tabelul 2.1, remarcăm că în ultimii ani a avut loc o deplasare a accentelor referitor la cauzele absenteismului: alături de lipsa clară a unor mijloace de ordin material, apar cauze dependente de atitudinea părinților și a comunității. Se impune tot mai insistent atitudinea părinților, preluată de copii: fie că sunt prezenți alături de copii, fie că sunt plecați la muncă, educația fiicelor și fiilor este neglijată.[3, p.26]

Vom constata că situația diferă mult de la o localitate la alta. Dacă unii dintre respondenți au indicat cota neșcolarizării 0 sau 1 copil pe școală, alții indică 6, 10, până la 15 copii care nu frecventează deloc școala. Numărul lor este redus în localitățile unde școala interacționează intens cu comunitatea, cu organele administrației publice locale, în special primăria. Implicarea comunității în cele mai diverse forme, inclusiv promovarea valorii studiilor, intransigenței față de părinții care nu au grijă de copii și susținerea eforturilor celor care se găsesc în situație materială dificilă, reprezintă una din cele mai efective căi de reducere a abandonului școlar

În concluzie, putem afirma că fenomenul absenteismului școlar în localitățile rurale, are în etiologia factorilor variate cauze determinate de situația socio-economică a localității, aspecte legate de calitatea educației în instituțiile de învățămînt din satele Republicii Moldova, de atitudinea și cultura familiei din care provin copii absenteiști.

Capitolul III. BAZA EXPERIMENTALĂ A CERCETĂRII

3.1. Descrierea cercetării și caracteristica eșantionului

Cercetarea de față are un scop investigativ. În principal m-au interesat: identificarea cauzelor care generează absenteismul școlar în mediul rural și în ce măsură influențează structura familiei asupra abseteismului școlar. Partea experimentală a fost efectuată în cadrul Liceului Teoretic din satul Zubrești, raionul Strășeni.

În cadrul cercetării experimentale au fost chestionați 25 de elevi care au înregistrat cele mai multe absențe nemotivate pe parcursul anului de studiu 2014-2015.

Experimentul nostru este compus din două etape. La prima etapă a părții experimentale, ca metodă de colectare a datelor, a fost aplicat chestionarul (anexa 1) adresat elevilor. Chestionarul conține 14 întrebări, atît deschise cît și închise. Întrebările sunt cu variante de răspuns. La unele întrebări erau posibile mai multe variante de răspuns. Chestionarul are drept scop identificarea cauzelor absenteismului școlar în mediul rural.

Cea de-a doua etapă va fi realizată prin intermediul interviului adresat părinților copiilor. Interviul conține șapte întrebări de tip deschis și închis. Scopul interviului este de determina dacă părinții cunosc despre situația absentelor copiilor săi și care este atitudinea acestora vis-a-vis de lipsa nemotivată de la ore a fiilor / fiicelor lor.

3.2. Analiza datelor asupra chestionarului adresat elevilor

Caracteristica pe vîrste și gen a elevilor chestionați. Ținând cont că pentru a răspunde la chestionar au fost selectați elevii cu cele multe absențe, menționăm că în rîndul absenteiștilor prevalează băieții în detrimentul fetelor. Dacă ne referim la vîrstă, evidențiem faptul că majoritatea elevilor absenteiști sunt preadolescenți. Astfel analizînd datele observăm că prevalează elevii cu vîrsta de 14 ani, cea mai mică pondere au înregistrat-o elevii cu vîrsta cuprinsă între 11-12 ani.

În figura 3.2.1.1. avem prezentarea grafica a eșantionului pe vîrste și gen.

Figura 3.2.1.1.Vîrsta pe genuri a elevilor chestionați

(%). Majoritatea elevilor cu cele mai multe absențe – 92 % provin din familii social-vulnerabile.

Dacă ne referim la structura familiei din care provin elevii chestionați, și anume ne referim la numărul părinților în familiile în care cresc și se educă copii cu grad înalt al absenteismului școlar, atunci observăm că 40 % dintre elevi provin din familii monoparentale, iar 60 % din familii biparentale (figura 3.2.1.2). De menționat faptul că 8 % din copii ce provin din familiile biparentale au un părinte plecat peste hotare. Tot în familiile biparentale s-au întâlnit cazuri unde deși oficial părinții formează un cuplu, 16% dintre tați nu participă la educarea și creșterea copiilor, ducând o de viață separată de familie. Doar 8 % din chestionați provin din familii extinse.

Figura 3.2.1.2.Tipul de familie a elevilor.

Dacă ne referim la ocupația părinților elevilor absenteiști atunci evidențiem faptul că rata celor încadrați în câmpul muncii este aceiași atît la mame cît și la tați – 28 %. Cota celor neangajați în câmpul muncii prevalează la mame – 24% și 8 % la tați. În rândurile ocupațiilor părinților prevalează muncile ocazionale, cu un accent mai pronunțat la bărbați – 32 % și 24 % la femei. Circa 24 % dintre mamele elevilor cu absenteism școlar sporit sunt plecate la muncă peste hotare, aceștia rămînînd în grija taților sau a rudelor. Reprezentarea grafică a statutului ocupațional a părinților o avem în figura 3.2.1.3.

Figura 3.2.1.3.Încadrarea în cîmpul muncii a părinților.

În ceea ce privește numărul copiilor în familiile din care provin absenteiștii atunci observăm că prevalează familiile cu mulți copii. Astfel, analizînd datele prezentate în diagrama de mai jos (figura 3.2.1.4), putem distinge următorul raport : familii cu 5 copii – 16 %, familii cu 4 copii – 28%, familii cu 3 copii – 32 % și familii cu 2 copii – 24%.

Analizînd aceste date observă majoritatea elevilor cu multe absențe nemotivate, provin din familii cu trei și mai mulți copii, cifra acestora este de 76 % din numărul total al elevilor. Astfel putem concluziona că copiii din familiile cu mulți copii, au riscul de a absenta nemotvat de la școala mai mult decît copiii din familii cu doi sau mai puțini copii.

Figura 3.2.1.4. Numărul de copii în familiile elevilor absenteiști.

La întrebarea ”Din punct de vedere al vârstei, al cîtelea ești între frați și surori (primul fiind cel mai mare în vârstă)?”, 48 % dintre respondenți au declarat că sunt primii după vîrsta copiilor în familie, 32% – sunt al doilea după vîrsta, 12 % – sunt al treilea iar 8 % – sunt al patrulea copil după vîrstă în familie. Analizînd datele diagramei (figura 3.2.1.5) putem concluziona ca cel mai frecvent absentează copii cei mai mari după vîrstă din familie.

Figura 3.2.1.5.Caracterizarea elevilor chestionați după vîrsta copiilor în familie.

Dacă ne referim la frecvența absențelor nemotivate în rândurile respondenților Observăm că marea majoritate a elevilor cu cele mai multe absențe nemotivate, afirmă că lipsesc lunar de la ore uneori 1-2 zile – 8 %, deseori 3-5 zile – 44 %, frecvent 6 – 10 zile – 36 %, mai mult de 10 zile – 12 %. Reprezentarea grafică a răspunsurilor elevilor primite la întrebarea ”Cît de frecvent absentez nemotivat de la ore?” este prezentată în figura 3.2.1.6. Corectitudinea răspunsurilor primite de chestionați, a fost verificată prin analiza datelor din registrul școlar, astfel sa constat că majoritate elevilor au declarat corect informațiile privitor la numărul de absențe nemotivate.

Figura 3.2.1.6.Cît de frecvent absentează elevii chestionați.

Motivele pentru care elevii din localitățile rurale absentează cel mai frecvent sunt variate (figura 3.2.1.7.). Cea mai frecventă cauză fiind faptul că copii din mediul rural deseori absentează pentru își ajuta părinții la treburile casnice sau la muncile în cîmp, acești sunt în proporție de 40 %. Un număr mare de elevi au absentat pentru că au fugit de la ore fie pentru că nu le plăcea lecția sau profesorul, fie că materia era prea grea etc. 16% dintre cei chestionați au declarat că au lipsit de la școală fiindcă nu erau pregătiți de ore, astfel au încercat să evite o notă rea. Alte 12 %, au declarat că lipsit de la ore pentru a munci să cîștige bani, deoarece situația financiară a familiei este precară și nu le poate acoperi necesitățile. Cei care nu au mers la școală, dar au rămas acasă pentru a avea grijă de frații și surorile mai mici sunt în proporție de 8 %.

Figura 3.2.1.7. Din ce cauză ai absentat cel mai frecvent ?

Este important de remarcat faptul cel mai frecvent au motivat că au absentat de la ore ca să ajute părinții la treburile casnice sau să îngrijească de frații mai mici, elevii care după vîrstă sunt cei mai mari copii în familie și provin din familii cu 3 și mai mulți copii. Cei care au lipsit nemotivat deoarece a fost nevoiți sa muncească pentru a cîștiga bani, provin din familii monoparentale. În rîndul elevilor care au lipsit nemotivat de la ore pentru că au fugit de la ore sau nu erau pregătiți de lecție, majoritatea elevilor provin din familii biparentale cu părinți angajați în cîmpul muncii. Deci aici putem vorbi despre o neglijență educațională din partea părinților pe fondul preocupării activităților de serviciu.

O formă de manifestare a conduitei de tip evazionist este fuga de la ore care se află în legătură directă cu absenteismul școlar. Aceasta este frecvent abordată de către elevii cu număr mare de absențe. La întrebarea ”Ai fugit vreo dată de la ore?”, mare majoritate a elevilor chestionați au menționat ca au fugit de la ore. Analizînd diagrama din figura 3.2.1.8. observăm că – 92 % dintre elevi au declarat că au fugit de la lecții și doar 8% ca nu au fugit niciodată de la ore.

Observăm că devianța școlară în rîndurile elevilor absenteiști are mai multe forme, inclusiv fuga de la lecții. Acest fapt reprezintă un semnal că abordarea acestui comportament poate avea drept etapă finală un alt comportament deviant cum ar fi abandonul școlar.

Figura 3.2.1.8. Numărul elevilor care au fugit de ore.

Dacă analizăm cauzele care i-a determinat pe elevi să fugă de la ore atunci cea mai mare pondere a înregistrat răspunsul ce denotă faptul că cel mai frecvent elevii aleg să nu meargă la ore deoarece nu sunt pregătiți de ore. Circa 40 % dintre acești au declarat acest fapt. Alte cauze enumerate au fost faptul că nu le place lecția – 24%, materia predată este prea grea și nu o înțeleg – 16 %, iar alți 20 % fac referire la relațiile tensionate cu profesorul.

Figura 3.2.1.9. Motivele pentru care elevii au fugit de la ore.

Pornind de la faptul 98 % dintre elevii chestionați au declarat că au fugit de la ore este important de identifica unde își petrec timpul elevii atunci cînd nu frecventează orele. Răspunsurile acestora au fost înregistrate în figura 3.2.1.10. Astfel 44 % au declarat că merg acasă atunci cînd fug de la ore, alți 20 % merg pe terenul sportiv din prejma școlii, 16 % pleacă cu prietenii,12 % merg să muncească, fără ca părinții să știe alți 8% merg în bar.

Figura 3.2.1.10.Unde merg elevii cînd fug de la școala.

Avînd în vedere că elevii chestionați absentează frecvent de la ore, astfel petrecându-și majoritatea timpului în afara școlii, este important să identificăm cu cine își petrec ei acest timp. Astfel, aceștia au avut de răspuns în chestionare la întrebarea: ”Cu cine îți petreci timpul cînd absentezi de la școală? ”. Analizînd răspunsurile primite (figura 3.2.1.11.), observăm că o bună parte dintre elevii chestionați atunci cînd lipsesc de la școală, rămîn singuri, cei care aleg să-și petreacă timpul cu prietenii atunci cînd lipsesc de la ore sunt în proporție de 24 %, aceeași au înregistrat și cei care absentează pentru a avea grijă de frații sau surorile mai mici. Proporții egale sau identificat și la cei care atunci cînd lipsesc nemotivat preferă să fie alături de iubit(ă) sau de colegii de lucru, cîte 4 % fiecare. După cum vedem atunci cînd lipsesc de la ore, marea majoritatea a copiilor, rămîn fără supravegherea unor persoane adulte. Aceștia își petrec timpul în cercul de prieteni sau colegi, acest fapt crește probabilitatea adoptării comportamentelor delicvente de către elevi.

Figura 3.2.1.11. Cu cine își petrec timpul copiii cînd absentează de la școală.

Dacă ne referim la faptul dacă părinții elevilor chestionați cunosc despre situația absențelor de la școală, din răspunsurile chestionaților rezultă că 80 % din părinți știu despre absențele copiilor săi, iar 20 % au declarat că părinții lor nu sunt informați despre frecvența școlară a acestora (figura 3.2.1.12.).

Marea majoritate afirmă că părinții cunosc de la ei despre situația absențelor nemotivate, o altă parte cunosc de la profesori despre situația frecvenței școlare.

Figura 3.2.1.12. Cunosc părinții situația absențelor nemotivate ale elevilor?

Ultima întrebare din chestionarul pune în sarcina elevilor generarea unor idei sau soluții care i-ar determina sa aleagă frecventarea orelor în detrimentul absenței de la ore din oricare motive.

Astfel la întrebarea : ” Ce soluții propui pentru rămîne la școală? Ce te-ar putea ajuta să nu mai pleci de la școală înainte de terminarea orelor?” au fost înregistrate variate răspunsuri și idei.

O parte din elevii chestionați – 24 %, au evidențiat în soluționarea problemei absenteismului școlar, relația dintre profesor și elev. Răspunsurile ce susțin această idee sunt :

”sa nu vie profesorul acasă”

”să fie profesorii cuminți”

”profesorii să fie mai buni”

”profesorii să lămurească mai bine și să nu strige la elevi”

”profesorii să nu fie duri cu mine

”să-mi placă profesoarele și să nu fie duri cu mine ”

Alte răspunsuri -12 %, se referă la materia și modul de predare a lecțiilor :

”sa fie lecțiile mai interesante ”

”sa fie lecțiile pe placul elevilor ”

” sa fie mai ușoare lecțiile ”

”sa nu avem așa multe teme pentru acasă”

Unele idei, în proporție de 28 %, vizează modul de organizare a procesului instructiv – educativ :

”sa ne alegem noi ce lecții sa avem”

”sa nu primim note rele”

”să înceapă lecțiile mai tîrziu”

”să dispară fizica din școală”

”să-mi placă școala”

”la școală vreau să mă uit la filme”

”vreau sa mă joc la calculator la recreație”

Un grup de elevi – 8 %, consideră că micșorarea volumului activităților casnice ar fi o soluție pentru diminuarea ratei absenteismului școlar. Aceștia au identificat următoarele soluții :

”să nu am așa mult de lucru”

”sa facă mama lucrul în locul meu iar eu să merg la școală”

Cea mai mică rată (4 %) o au cei care consideră ca pentru a frecventa școală este nevoie ca ”să se împace toți cu el /ea. Alți 12 % din elevi nu știu care ar fi soluțiile pentru ai determina să nu lipsească de la ore.

3.3. Analiza datelor interviului realizat cu părinții elevilor

Cea de-a doua etapă a cercetării experimentale o constitui realizarea interviului cu părinții elevilor care au răspuns la chestionar. Interviul are la bază șapte întrebări, elaborate într-un limbaj accesibil pentru persoanele intervievate. Pentru realizarea cu succes a interviului și colectarea calitativă a informației, pregătirea unui ghid de interviu era primordială.(Anexa 2).

Interviul a fost realizat prin convorbire directă cu fiecare respondent. Scopul aplicării acestei metode a fost colectare datelor referitor la cît de bine cunosc membrii familiei situația școlară a elevilor chestionați. Totodată s-a urmărit efectuarea unei analize ce ar viza atitudinea familiei fața de fenomenul absenteismului și față de școală în general.

La întrebarea :”Cunoașteți situația absențelor copilului dumneavoastră de la școală?” cea mai mare parte a interlocutorilor au răspuns că ” cunosc bine situația absențelor ” copiilor săi, și doar o mică parte au declarat că nu cunosc cît de frecvent absentează copiii lor.

Figura 3.2.2.1.Cum cunosc părinții situația absențelor nemotivate a copiilor.

La întrebarea :”De câte ori a lipsit nemotivat luna aceasta copilul dumneavoastră?”, 20 % dintre respondenți au declarat că copiii lor nu absentează niciodată nemotivat de la ore, 68 % au menționat faptul copii lor absentează de 1-2 ori pe lună, 16 % – afirmau că copiii lor lipsesc în medie de 3-5 ori pe lună (figura 3.2.2.2.).

Analizînd răspunsurile primite de la părinți și răspunsurile primite de la copii privitor frecvența absențelor nemotivate, observă că acestea diferă. Astfel putem concluziona Că majoritatea părinților nu cunosc despre situația absențelor nemotivate ale copiilor săi.

Figura3.2.2.2.Răspunsurile părinților referitor la cît de des absentează copiii lor.

La cea de-a treia întrebare : ”Care este motivul pentru care lipsește nemotivat copilul dumneavoastră?”, cel mai frecvent răspuns,în proporție de 48 % – au declarat că copii lor lipsesc de la școală deoarece îi ajută la treburile casnice sau la muncile în cîmp.

Alți 12 % din intervievați – consideră că copiii lor sunt influențați și încurajați de colegi /prieteni pentru a lipsi de la ore, 8 % – din respondenți afirmă copilul lor absentează deoarece nu-i place la școală, 12 % – menționează că frecvent le cer copiilor să lipsească de la școală pentru a avea grijă de frații și surorile mai mici. Absenteismul școlar a fost motivat de 12 % din părinți prin necesitatea copiilor de munci pentru a cîștiga bani, iar alți 8 % prin prezența unor relații tensionate cu profesorul ceea ce generează refuzul copilului de a merge la școală.

Figura 3.2.2.3.Motivele invocate de părinții pentru absențele copiilor săi.

Analizînd figura 3.2.2.3 și comparînd cu figura 3.2.1.7, deducem idea că părinții elevilor cu multe absențe în mare parte nu cunosc despre motivele pentru care absentează odraslele lor. Aceștia nu se implică activ în monitorizarea situației școlare a copiilor săi motivînd acest fapt fie prin lipsei de timp sau prin supraîncărcarea la serviciu ,sau prin încrederea în propriu copil. Defapt în realitate marea majoritate din ei sunt neglijați de părinți.

Un alt aspect important este să identificăm dacă părinții cunosc cu cine își petrec copii lor timpul cînd absentează de la școală. Astfel în cadrul intervievării sa constat că :

48 % din părinți consideră că copiii lor își petrec timpul împreună cu prietenii sau colegii, atunci cînd absentează de la școală;

12 % consideră că atunci cînd absentează de la școală copiii lor își petrec timpul cu frații și surorile mai mici ;

24 % afirmă că copii lor își petrec timpul singuri atunci când lipsesc de la ore

8 % sunt de părere că absentând de la școală copii lor își petrec timpul cu familia;

8% menționează nu știu cu cine își petrec timpul copii lor atunci cînd lipsesc de la ore ;

În figura 3.2.2.3 avem înregistrate ponderea răspunsurilor părinților la întrebarea : ”Cu ce se ocupă copilul dumneavoastră cînd lipsește de la ore „ răspunsurile sau împărțit în următoarele categorii :

Figura.3.2.2.3.Cu ce cred părinții că se ocupă copiii lor cînd absentează.

Dacă ne referim la atitudinea părinților din mediul rural față de absențele nemotivate ale odraslelor lor, putem evidenția faptul că 58 % dintre aceștia au o atitudine negativă asupra lipselor nemotivate de la ore, conștientizînd că acesta are efecte negative asupra dezvoltării personalității copilului. Unii părinți, 20 %, consideră că absența elevilor de la ore pentru ai ajuta la treburile casnice nu prezintă un mare pericol pentru dezvoltarea copilului, motivînd acest lucru prin faptul că copii sunt sub supravegherea lor, iar muncind alături de ei se învață a fi ”oameni gospodari”.

Un alt grup de părinți – 12 %, ca absenteismul școlar nu este o problemă gravă,pentru că și ei la rîndul lor au trăit această experiență. Cea mai mică rată,10 % , a fost înregistrată de părinții care știu că lipsa de la ore, generează mari lacune în dezvoltarea copiilor dar sunt nevoiți să încurajeze lipsa de la ore a copiilor ,pentru a munci ca să cîștige bani.

La întrebarea ”Care sunt avantajele școlii pentru dezvoltarea copilului dumneavoastră? ” răspunsurile părinților denotă în mare parte faptul că în viziunea lor frecventarea orelor este primordială pentru dobîndirea cunoștințelor și dezvoltarea multilaterală a elevilor. Astfel 92 % dintre părinți au confirmat această idee prin următoarele răspunsuri :

” Școală îl va face om pe fiul meu ”

”E important ca copii să frecventeze școala regulat deoarece așa învață lucruri noi”

”Mai bine ca la școală n-o să-l învețe nimeni”

”Copii trebuie să meargă în fiecare zi la școală, deoarece altfel rămîne cu materia în urmă”

” La școală elevii învață să se comporte frumos, să vorbească corect” și alte răspunsuri similare.

Cota de 8% au înregistrat-o părinții care consideră că cunoștințele dobîndite în școală nu au o mare valoare iar frecvența ritmica a orelor nu este o necesitate.

Astfel analizînd datele prezentate în acest capitol putem concluziona că absenteismul școlar în mediul rural reprezintă un fenomen frecvent care are variate motive, o mare parte din ele au legătura directă cu situația economico-socială a familiilor din care provin elevii care absentează cel mai frecvent. O altă parte a cauzelor absenteismului școlar depistate reflectă, în opinia noastră, toate problemele stringente ale școlii rurale, începând cu asigurarea bazei materiale și terminând cu devalorizarea științei de carte sau, factor și mai grav, cu degradarea personalității.

Nu trebuie omis faptul că o bună parte a elevilor cu multe absențe, au enumerat cauze legate de atitudinea profesorilor față de copil. O mare parte din acești copii vin din familii social – vulnerabile, și frecvent atitudinea pedagogilor față de acești elevi nu este tocmai una agreabilă.

CONCLUZII ȘI SUGESTII.

Deoarece lucrarea are două părți, în realizarea lucrărilor voi ține cont de această distribuție.

În partea teoretică am făcut o analiză a familiei în contextul socio-cultural, făcînd referire la procesul evolutiv în care este implicată, generînd schimbări la nivelul structurii, funcțiilor și rolurilor familiei. Mutațiile din societate și-au pus amprenta asupra familiei ca veriga de bază a sistemului social. La moment se observă o tendință de distribuire egală între soți, a atribuțiilor de educare a copiilor în cadrul familiei. Din punct de vedere a structurii familiei s-a observat o creștere a familiilor monoparentale și a familiilor nucleare.

O consecință a schimbărilor care se produc la nivelul structurii familiilor și a rolurilor în cadrul familiei este și absenteismul școlar. Întrucât problematica absenteismului școlar face obiectul lucrării de față, s-a impus, încă de la început o delimitare conceptuală. Abordarea unui fenomen presupune, pe lângă definirea și explicarea acestuia și identificarea cauzelor care-l determină. Astfel, capitolul 2 realizează o etiologiei abandonului școlar Fiind un fenomen complex, care însoțește viața școlară l-am plasat în context mai larg ținând cont de următoarele dimensiuni: socio- economică, psiho- fiziologică, pedagogică.

Un aspect important al cercetării a fost fenomenul absenteismului școlar în localitățile rurale și anume dependența acestuia de structura familiei din care provine copilul. Pentru dobândirea unei perspective cât mai realiste asupra fenomenului am realizat o analiza din perspectiva elevului și a familiei acestuia.

Astfel dimensiunea practică a lucrării, prezentată în capitolul 3, pune în evidență o multitudine de factori care generează absenteismul școlar, o mare parte din acești factori au o legătură directă cu structura familiei.

Drept argument putem analiza rezultatele cercetării, și anume:

40 % din elevii ce absentează cel mai frecvent provin din familii monoparentale ;

24 % dintre copii din familii biparentale au un părinte absent ;

76 % din absenteiști provin din familii cu 3 și mai mulți copii;

48 % din elevii cu cele mai multe absențe sunt cel mai mare copil după vîrstă în familie;

Majoritatea părinților elevilor cu cele mai multe absențe nu cunosc despre situația reală a absențelor nemotivate ale fiicei / fiului ;

42 % din părinții elevilor chestionați încurajează absenteismul din diferite motive: pentru a ajuta la trenuri casnice, pentru a avea grijă de frați sau pentru că consideră că nu e ceva grav.

Pornind de la scopul cercetării, identificarea impactului structurii familiei asupra absenteismului școlar în localitățile rurale, putem conchide că structura familiei influențează fenomenul absenteismului școlar în localitățile rurale. Rezultatele cercetării ne confirmă acest fapt. Observăm că o mare parte a elevilor cu cele mai multe absențe provin familii monoparentale, iar o bună parte din cei din familii biparentale au un părinte absent. Marea majoritate a elevilor chestionați sunt din familii cu mulți copii, de obicei sunt cei mai mari după vîrstă dintre toți copiii din familie. Cea mai mare parte a absenteiștilor provin din familii social-vulnerabile.

Astfel observăm că problema absenteismului școlar în localitățile rurale are ca factor etiologic de bază familia și structura acesteia. Acest fapt se datorează situației socio-economice ale familiilor din mediul rural afectată de lipsa locurilor de muncă,venituri mici și migrația părinților peste hotare.

Făcînd o analiză a rezultatelor cercetării și a concluziilor formulate putem veni cu următoarele sugestii, care ar putea contribui la dimnuarea fenumenului absenteismului școlar în mediul rural:

Crearea unui parteneriat eficient între școală și familie;

Menținerea de către instituțiile de învățămînt a unei atmosfere care să asigure eliminarea formelor de favoritism și de toleranțe excesive față de unii delevi.

Stimularea motivației școlare la elevii cu multe absențe astfel încât și elevii cu performanțe școlare modeste să experimenteze succesul;

Monitorizarea riguroasă de către diriginte / pedagog a absențelor elevilor, și informarea în scris a părinților despre numărul de absențe nemotivate a elevilor;

Adaptarea materiei predate astfel ca toți elevi să-și formeze competențele minime necesare.

Abordarea individuală a elevilor cu lacune în cunoștițe datorită numărului mare de absențe. Susținerea acestor categorii de elevi în recuperarea programei studiate.

Implicarea elevilor absenteiști în activități extracuriculare și comunitare, cu caracter creativ, de socializare și educație cultural-artistică;

Consiliere elevilor absenteiști și susținerea acestora în rezolvarea problemelor cu care se confruntă.

Implicarea asistentului social din comunitate pentru consilierea familiilor sărace în vederea obținerii unui suport financiar pentru aceste familii.

Implicarea activă a organelor de poliție pentru a lua măsuri de constrîngere pentru părinții care nu își îndeplinesc obligațiunile părintești, sau solicită copiilor să absenteze impunîndui să muncească pentru a cîștiga bani.

În concluzie putem menționa că toate structurile din teritoiul localității : instituțiile de învîțămînt, autoritatea publică locală, reprezentanții Direcțiilor asistenței sociale în teritoriul, comisiile multidisciplinare trebuie să conlucreze împreună pentru a se implica la mod direct în soluționarea problemei absenteismului școlar în localitățile rurale.

ANEXE

Anexa 1.

CHESTIONAR

Vă rugăm să răspundeți cu sinceritate la următoarele întrebări:

Ce vârstă ai ? _______ Genul: 1. băiat 2. fată

Cîți copii sub 18 ani sunt în familia ta (împreună cu tine)? ______

Din punct de vedere al vârstei, al cîtelea ești între frați și surori (primul fiind cel mai mare în vârstă)?

a) Primul b) Al doilea c) Al treilea d) Al patrulea e) Al cincilea f) Al șaselea

Care e situația familiei tale:

locuiesc cu amândoi părinții

locuiesc cu mama, părinții fiind despărțiți

locuiesc cu mama, tatăl meu a murit

locuiesc cu tata, părinții fiind despărțiți

locuiesc cu tata, mama mea a murit

altă situație; care ?_______________________________

Vârsta tatălui _____________ Vârsta mamei _____________

Ocupația tatălui:

angajat

neangajat

muncește ocazional

plecat peste hotare

Altă situație; care? _________________________

Ocupația mamei:

angajată

neangajată

muncește ocazional

plecată peste hotare

Altă situație; care? _________________________

Cît de des părinții îți verifică tema pentru acasă?

a)zilnic

b) deseori (4-5 ori pe săptămînă)

c) uneori (1-3 ori pe săptămînă)

d)foarte rar (cîteva ori pe lună)

e)niciodată

Cît de des absentezi de la ore ?

Uneori (1- 2 ore / luna)

deseori (3-5 ore /lună)

frecvent (6 -10 ore / lună)

foarte des (mai mult de 10 ore / lună)

Care a fost motivul care v-a determinat să absentați cel mai frecvent de la școală? (încercuiți o singură variantă)

materia este prea grea, nu o înțeleg

nu-mi plăcea lecția

nu mi-am făcut tema de casă

conflicte cu profesorul

pentru a avea grija de frații /surorile mai mici

pentru a-mi ajuta părinții la treburile casnice

să muncesc pentru a câștiga bani

am fugit de la lecție

Alt motiv. Care? _______________________________

Ai fugit vreodată de la ore ?

a) da

b) nu

11. Сare au fost motivele ce v-au determinat să fugi de la ore ? (sunt posibile mai multe variante):

materia este prea grea, nu o înțeleg

nu-mi plăcea lecția

nu mi-am făcut tema de acasă

conflicte cu profesorul

pentru a avea grija de frații /surorile mai mici

pentru a-mi ajuta părinții la treburile casnice

să muncesc pentru a câștiga bani

Alt motiv. Care? _______________________________

Unde mergi cînd fugi de la școală?

Merg acasă

merg pe terenul sportiv

merg în bar

merg să muncesc ca să câștig bani

Altele. Care? _______________________________

Cu cine îți petreci timpul cînd absentezi de la școală?

Cu prietenii

cu prietenul / cu prietena

cu colegii

cu nimeni, rămîn singur

Cu altcineva. Cu cine?_______________________________

Părinții știu că ai lipsit de la școală?

Da

nu

Ce soluții propui pentru rămîne la școală? Ce te-ar putea ajuta să nu mai pleci de la școală înainte de terminarea orelor? …………………………………………………………..

Vă mulțumim pentru colaborare!

Anexa 2.

Ghid de interviu cu părinții elevilor chestionați

Părinții au fost intervievați pentru a primi răspunsuri la următoarele întrebări. La necesitate pentru a clarifica unele răspunsuri au fost adresate întrebări adăugătoare.

Cunoașteți situația absențelor copilului dumneavoastră de la școală?

De câte ori a lipsit nemotivat luna aceasta copilul dumneavoastră?

Care este motivul pentru care lipsește nemotivat copilul dumneavoastră?

Care sunt persoanele cu care copilul dumneavoastră petrece timpul când lipsește de la școală?

Cu ce se ocupă copilul dumneavoastră cînd lipsește de la ore?

Ce părere aveți despre absențele nemotivate de la ore a fiicei /fiului ?

Care sunt avantajele școlii pentru dezvoltarea copilului dumneavoastră?

BIBLIOGRAFIE

Abandonul copiilor în Republica Moldova.Guvernul Republicii Moldova. Unicef. Chișinău: 2005. 143 p. [accesat: 28 februarie 2015]. Disponibil pe Internet: <http://www.unicef.org/moldova/ro/rom_Abandonment_of_young_child.pdf>

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”. Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Univers Enciclopedic, 2009. 1192 P.

Barbăroșie A., Gremalschi A., Jigău I. [et al.] Educația de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului: Studiu / ; Inst. De Politici Publice. Chișinău :2009 .128 p.

Biroul național de statistică al Republicii Moldova [online]. [accesat 25 ianuarie 2015];Available from: URL:http://www.statistica.md/index.php?l=ro

Boca M. , Zamfir A. , Marian R. [et al.]Centrul județean de resurse și asistență educațională abandon/ absenteism școlar mapă de intervenție rămâi la școală! Școala este șansa ta! Galați : 2011-2012. 74p.

Bulgaru M. , Onicov V. , Isac O. , [et al.], Sociologie.Vol.II. Chișinău: Centrul Editorial al USM,2003. 284 p.

Chestionar Proiectul „Implicarea orfanilor sociali în dezvoltarea societății”. Fundația Soros Moldova. [accesat: 28 februarie 2015]. Disponibil pe Internet:<http://www.debate.md/chestionar.doc>

Chiribucă D. Sociologie-Suport de curs pentru învățământ la distanță. Cluj-Napoca: 2013-2014 .51 p.[accesat: 13 februarie 2015]. Disponibil pe Internet:<https://ru.scribd.com/doc/264354196/Sociologie-1-pdf>

Clark M., Borg S., Calleja G. School Attendance Improvement Taskforce. Floriana: 2005. [accesat: 13 martie 2015]. Disponibil pe Internet: <http://education.gov.mt/en/resources/documents/policy%20documents/school_attendance_improvement.pdf>

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. Chișinău: Moldpres, 1996. 46p

Dolea I. , Zharia V. , Prițcan V. Fenomenul delicventei în republica moldova. Chișinău: Ed.Cartea Juridică, 2013. 116p.

Educația 2020, strategia sectorială de dezvoltare pentru anii 2014 – 2020 Ministerul Educației 2013.[accesat: 23 ianuarie 2015].41 p. Disponibil pe Internet: <http://particip.gov.md/public/documente/137/ro_1112_STRATEGIA-EDUCATIA-2020.pdf>

Eliade S. , Sălăgean D. , Plosca M. Managementul prezenței elevilor la școală Program inițiat de Inspectoratul Școlar Județean Cluj. Cluj: 2006 [accesat: 3 ianuarie 2015]. 28 p. Disponibil pe Internet: <https://ru.scribd.com/doc/176540118/Managementul-Prezentei-La-Scoala-2>

Gagauz O., Buciuceanu-Vrabie M.Institutul pentru dezvoltare și inițiative sociale.Monitorul social calitatea vieții copiilor – un factor de impact în dezvoltarea durabilă a republicii moldova nr.17.Chișinău :2013. 36p.

Heyne, D., King, N., Tonge, B., Rollings, S., Pritchard, M., & Young, D. . School Refusal:Interventions with students, families and school personnel. A Stitch in Time: Issues in Child andAdolescent Mental Health. 195 p. Newcastle: 1999.

Leonard Gavriliu .Larousse Dicționar de psihologie. Norbert Sillamy Membru al societății franceze de psihologii traducere, avanprefață și completări privind psihologia românească de dr. Leonard Gavriliu. București:Ed Univers Enciclopedic, 1998. 350 p.

Mitrofan I., Mitrofan N. Familia de la A la Z. București : Ed. Științifică, 1991. 359 p.

Modelul familiei în tranziție și răspunsul politicilor publice la schimbări de valori și structuri sociale în Republica Moldova.Unicef.Moldova: 2008 [accesat: 13 februarie 2015]. 58 pag. Disponibil pe Internet: <http://www.unicef.org/moldova/2007_005_Rom_Family_in_transition.pdf>

Neamțu, C. Devianța școlară. Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Polirom: Iași, 2003. 424 p.

Pantelimon C. Sociologia familiei. 23p. [accesat: 13 februarie 2015]. Disponibil pe Internet:< http://www.scribd.com/doc/6810816/SOCIOLOGIA-FAMILIEI>,

Petrenco L., Vacarciuc M.,Lapoșina E. [et al.] ; coord.: Alexandra Barbăneagră .Ghid pentru elaborarea și susținerea tezelor de licență .Univ. Ped. de Stat „Ion Creangă” Chișinău: 2014 .Tipogr. UPS „I. Creangă”. 35 p.

Plan de măsuri apentru prevenirea absenteismului și a abandonului școlar.2014-2015 . 19 p. [accesat: 23 ianuarie 2015]. Disponibil pe Internet: <http://isj.mh.edu.ro/fisiere/absenteism_abandon/Plan_de_masuri_pentru_prevenirea_absenteismului_si_abandonului__opt.pdf>

Rață N. Relația dintre absenteism și nivelul stimei de sine la adolescenți . [accesat: 3 ianuarie 2015]. Disponibil pe Internet: <http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/psiho/psiho6.pdf >

Stănciulescu E. Sociologia educației familiale, Iași: Ed. Polirom, 1997. 280 p.

Stănoiu A., Voinea M., Sociologia familiei. București : Ed. Didactică și Pedagogică, 1993. 291 p.

Șchiopu U. Dicționar de psihologie, București: Ed. Babel, 1997.

Toth G. ,Toth A. Voicu O. Efectele migrației: copiii rămași acasă. București: Fundația Soros România 2007. 65 p.

Vasile Diana-L.Întroducere în psihologia familiei și psihosexologie. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2007. 113 p. [accesat: 3 ianuarie 2015]. Disponibil pe Internet:<https://ru.scribd.com/doc/50468618/Vasile-Diana-Lucia-Introducere-in-psihologia-familiei-si-psihosexologie>

Voinea M. Familia contemporană, mică enciclopedie. București: Ed. Focus, 2013. 242 p.

Zamfir C. , Vlăsceanu L. (coord.) Dicționar de sociologie. București: Ed. Babel, 1993. 769 p.