Functia Educativa In Randul Emisiunilor de Televiziune

Pedagogie

Functia Educativa In Randul Emisiunilor de Televiziune

Byadmin ianuarie 1, 2024

Funcția educativă în rândul emisiunilor de televiziune

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I :ROLUL TELEVIZIUNII ÎN EDUCAREA MASELOR

1.1: Rolul Mass-Media În Educarea Maselor

1.2: Caracteristicile de bază ale mass-media

1.3: Generalitățile presei. Avantaje și dezavantaje

CAPITOLUL II: TELEVIZIUNEA ȘI IMPACTUL EI ASUPRA TELESPECTATORILOR

2.1: Televiziunea, o schimbare de mentalitate. Clasificarea posturilor TV

2.1: Importanța emisiunilor educative

2.3: Clasificarea emisiunilor

2.4: Audiențe Tv

CAPITOLUL III: FUNCȚIA EDUCATIVĂ ÎN RÂNDUL EMISIUNILOR TV

Obiective

Considerații generale

Descrierea emisiunilor

Analiza de discurs

Analiza de conținut

Audiențe

Bibliografie Mihai Ghiță

Bibliografie Cristian Leonte

Compararea emisiunilor

Concluzii

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

În prezenta lucrare voi vorbi despre cât de mult sau cât de puțin ne educă emisiunile difuzate la televizor. În ultimii ani în România televizorul ne influențează mai mult în mod negativ decât în mod pozitiv. Ca drept dovadă specialiștii susțin că minorii cu vârsta sub doi ani nu trebuie expuși la televizor.

Accesul la informație se face în zilele noastre “cu viteza luminii”, datorită mijloacelor de comunicare în masă care au accentuat mult dezvoltarea industriei cunoscută sub numele de presă. Presa scrisă, televiziunea, culminând cu mediul online au dus la un cu totul alt nivel informarea, “alimentând” în flux continuu cu toate noutățile generale sau de nișă, lăsând la îndemâna receptorului, fie el cititor, telespectator sau utilizator web, posibilitatea de a alege să “consume” ceea ce consideră că este mai aproape de preocupările sale.

Lucrarea de licență este structurată în trei capitole. Primele doua capitole sunt împărțite în 3 subcapitole, respective 4 subcapitole.

La începutul lucrării voi define cuvântul ”educație„ ce înțelegem prin acest cuvânt când vine vorba despre televiziune. În momentul actual sunt puține emisiuni educative difuzate la televizor, dintre acestea fac parte și cele doua emisiuni concurente ”Asta-i România!” de pe Kanal D și ”România, te iubesc!” difuzată pe postul ProTv.

În primul capitol al lucrării o să vorbesc despre ”Rolul televiziunii în educarea maselor” care cuprinde alte trei subcapitole și anume : ””Rolul mass-media în educarea maselor” unde am voi vorbi la modul general despre educație și televiziune în viața oamenilor. În următorul subcapitol intitulat ”Caracteristicile de bază ale mass-media” am amintit despre mass-media în general, despre clasificarea acesteia, unde provine cuvântul ”mass-media” și nu în ultimul rând am vorbit despre funcțiile mass-media și ce efecte are aceasta. În ultimul subcapitol voi vorbi despre ”Generalitățile presei. Avantaje și dezavantaje.” Putem aminti că presa este formată din totalitatea elementelor care se ocupă cu furnizarea informațiilor din mass-media. Presa mai este numită și ”câine de pază” a societății. Aceasta se împarte în mai multe categorii și anume: presă scrisă și presă online. Putem spune că este vorba despre cel mai puternic mijloc de informare, deoarece este cel mai rapid, ușor de folosit și datorită presei online avem acces la cantitate nelimitată de informații. Ca și mass-media și presa are funcții despre care o să amintim ceva mai târziu în primul capitol al lucrării. Presa este a patra putere în stat după putea legislative, puterea executivă și puterea administrativă. Presă reprezintă o putere în stat în urmă rolurilor sale de formare , influențare și manipulare a opiniei publice.

În capitolul II este prezentată ”Televiziunea și impactul ei asupra telespectatorilor.” Acest capitol este împărțit în patru subcapitole și anume: ”Televiziunea, o schimbare de mentalitate. Clasificarea posturilor Tv.” Televiziunea poate fi definite ca un ansamblu de principia, metode, tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.

Deși televiziunea este ultima venită în ordine cronologică, ea a reușit să revolutionize comunicarea de masă în doar câteva decenii. Televiziunea apare în România încă din perioada în care era într-un stadiu incipient, iar prima apariție a emisiunii televizată a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București. La fel de importante sunt și subcapitolele 2.2 ”Importanța emisiunilor educative” și 2.3 ”Clasificarea emisiunilor”.

Vom discuta pe baza studiului P.I.R.L.S (Progress in International Readin Literacy Study) care s-a axat pe abilitatea de înțelegere și interpretarea unui text citit a elevilor din clasele primare. Rezultatul fiind unul îngrijorător având în vedere că ne clasăm pe locul 36 din cele 45 de state participante. La rândul lor emisiunile se clasifică în emisiuni de informare, de divertisment, de ficțiune, educative și culturale. În ultimul subcapitol vom vorbi despre audințe și despre importanța indicatorilor de audiență șicum se calculează fiecare: rating, share sau (cota de piață), reach sau adhesion. De asemenea vom aminti și despre structura și clasificarea sistemelor de televiziune. Clasificarea posturilor sau caracteristicile canalului privat fac și ele parte din acest capitol.

În capitolul III vom discuta despre studiul de caz, unde vom analiza din mai multe puncte de vedere cele doua emisini ”Asta-i România! ” și ”România, te iubesc!”.

Cele doua emisiuni se axează pe fapte reale, încearcă să găsească soluții la orice problemă, au demarat anchete, campanii, au schimbat legi și nu în ultimul rând au ajuntat mii de sufletele, bătrâni părăsiți în azile și copii uitați de părinții plecați la muncă în Italia.

CAPITOLUL 1

ROLUL TELEVIZIUNII ÎN EDUCAREA MASELOR

1.1 ROLUL MASS-MEDIA ÎN EDUCAREA MASELOR

Educația este în primul rând suma deprinderilor pe care un individ le acumulează de-a lungul timpului, exercitată în principiu coercitiv, pentru ca mai apoi să le folosească în viață de zi cu zi înradacinandu-le în bagajul propriu de cunoștințe.

Conform Dicționarului Explicatic al Limbii Române aflăm că substantivul „educație” înseamnă cunoașterea „bunelor maniere, comportamentul în societate sau experiențe de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii sau tineri”. Cuvântul “educație” derivă de la cuvântul “educatio” care înseamnă “cultivare” , “creștere”. Educația o primim de la naștere, este specific umană și ajută la dezvoltarea omului ca ființă socială, ca forță de muncă.

Educația o primim în mai multe moduri: de la familie, de la școală, mass-media, internet, biserica, experiență de viață și nu în ultimul rând autoeducație.

Educația prin televiziune, prin televizor este bună sau creează dependență? Cu toții ar trebui sa ne întrebam acest lucru. Specialiștii susțin că minorii cu vârstă sub doi ani nu trebuie expuși televizorului. Educația este cea mai mare responsabilitate pe care o are un om în viață, mai ales când vine vorba despre cum ne educăm copiii. Niciodată jocurile fizice, (alergatul, înotul etc.) sau alte activități să nu fie înlocuite cu statul în fața televizorului. Educația are capacitatea de a ne modela comportamentul.

Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicare a imaginilor în mișcare. Televizorul are două funcții: cea de a recepționa informații electrice codificate care sunt selectate, amplificate și tratate corespunzător, iar cea de a două funcție constă în transformarea lor după ce acestea au fost selectate și modulate, în imagini care să captiveze ochiul și auzul telespectatorului. La 31 decembrie 1956 a fost inaugurată , în România, televiziunea de stat,denumită și Televiziunea Română.

1.2 CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MASS-MEDIA

Presa scrisă, televiziunea, radioul și mai nou internetul alcătuiesc ceea ce numim sistemul mass-media. Astfel toate aceste mijloace de comunicare construiesc un sistem care se interesectează cu sistemul în care trăim și care ne influențează din ce in ce mai mult.

Mass-media poate fi clasificată după:

Suport – tipărite;

audiovizuale.

Orientare – comerciale;

– publice;

Conținut – informații generale, politice, economice, sportive, divertisment;

Menirea publicului;

Funcție – informare;

de opinie.

Profesorul Claude- Jean Bertrand susține în cartea sa “O introducere în presa scrisă și vorbită” că mass-media are trei funcții: să informeze, să educe și să distreze. Este puțin prea sumar având în vedere faptul că la sfârșitul secolului XX, mass-media ocupa în lumea noastră un loc tot mai important.

Mass-media provine din limba latină „medium”, la plural „media” care înseamnă „mijloace”. Termenul „mass” provine din limba engleză și înseamna „masa”. Prin alăturarea celor două cuvinte, noțiunea de mass-media este folosită în literatura de specialitate pentru a transmite mesaje. Mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor și modalităților tehnice de informare și influențarea maselor (ziare, reviste, tv ). De câțiva ani, mass-media, se adresează unui public-țintă. Noțiunea de mass-media sau de mijloace de comunicare în masă pare tot mai puțin potrivită pentru a înțelege diversitatea suporturilor. De obicei, prin această expresie se înțeleg instrumentele tehnice care servesc la transmiterea mesajelor între o serie de profesioniști ai comunicării și o audiență largă.

O parere generală este că mijloacele de comunicare de masă se constituie în special din cărți, reviste, ziare, afișe, cinema, radio si televiziune prin antenă, cablu sau satelit.

Mass-media va fi analizată ca suport de transmitere care fie că servește la selectarea și medierea mesajelor de actualitate imediată, fie legate de o anumită periodicitate, precum ziarul, radioul și televizorul, fie că furnizează stocuri sau fluxuri de informare care facilitează interactivitatea între emițător și receptor.

Funcțiile mass-media

Una din definițiile pe care ni le oferă dicționarul limbii române când aducem vorba despre funcțiile mass-media este: sarcina, rol, destinație.

Așadar, funcția este egală cu: funcție = rol = sarcină = responsabilitate = statut = destinație = manipulare = informare = divertisment = actualitate= educație

Mass-media are cinci funcții: de informare, interpretare, culturalizare, socializare, divertisment. Când vine vorba despre funcții, definițiile acceptate sunt acelea de rol = sarcină= destinație. Toate acestea sunt menite să aducă informație noua în beneficiul cetățeanului. Așadar, cel mai important, cel mai la îndemână, cel mai ușor rol de criticat este acela de a informa.

“ Commission on Freedom of Press a precizat cinci criterii (standarde)”. Condițiile pe care instituțiile media trebuie să le primească pentru a putea fi evaluate corect în misiunea lor de a informa sunt:

Relatarea veridică, inteligența și coerența informațiilor transmise;

Crearea și menținerea unui forum pentru comantarii și discuții critice;

Instituțiile media trebuie să reflecte proporțional diversele persoane sau opinii implicate în evenimente;

Instituțiile media trebuie să respecte cerințele și valorile societății;

Presa trebuie să asigure pe deplin accesul la informațiile curente.

În anul 1978 se publică “Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea modernă” alcătuit de Comisia internațională UNESCO de studiere a comunicării contemporane, condusă de Kofi Annan Atta, al șaptelea Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite din ianuarie 1997 până în decembrie 2006. La nivel individual, social și internațional ea definește cinci funcții ale mass-media.

Funcția de informare – este o funcție a procesului democratic care se ocupă cu colectarea și tratarea informațiilor și care asigură transparența raporturilor sociale și difuzarea elementelor de cunoaștere, de judecată și de opinie necesară înțelegerii mediului social.

Funcția de persuasiune – vizează dezvoltarea economică și socială. Organizarea activităților colective, asigurarea coerenței acțiunilor publice și efortul de convingere și conducerea pit de Comisia internațională UNESCO de studiere a comunicării contemporane, condusă de Kofi Annan Atta, al șaptelea Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite din ianuarie 1997 până în decembrie 2006. La nivel individual, social și internațional ea definește cinci funcții ale mass-media.

Funcția de informare – este o funcție a procesului democratic care se ocupă cu colectarea și tratarea informațiilor și care asigură transparența raporturilor sociale și difuzarea elementelor de cunoaștere, de judecată și de opinie necesară înțelegerii mediului social.

Funcția de persuasiune – vizează dezvoltarea economică și socială. Organizarea activităților colective, asigurarea coerenței acțiunilor publice și efortul de convingere și conducerea pentru atingerea unor obiective comune.

Funcția de educație și de transmitere a moștenirii sociale și culturale – este exercitată în vederea finalității informării și educației, informațiile procurând datele și trezind curiozități față de probleme a căror înțelegere, conștientizate și soluționare sunt favorizate de educație.

Funcția de socializare – această funcție este solidară cu democratizarea vieții publice. Ea este menită să faciliteze participarea indivizilor la viață publică, la elaborarea și luarea deciziilor, schimbul și difuzarea informațiilor facilitează interacțiunea socială și permit oamenilor să ia parte la soluționarea problemelor.

Funcția de divertisment – se exercită în modalități diverse, depinzând de varietatea contextelor culturale și a gradelor de evoluție, fiind legată de îmbunătățirea calității vieții.

De-a lungul timpului s-a evidențiat o serie de funcții în ceea ce privește rolul presei în societate. Părerile sunt în general împărțite, însă clasificarea cea mai des întâlnită este:

1. Funcția de informare;

2. Funcția de interpretare;

3. Funcția culturalizatoare;

4. Funcția de divertisment;

5. Funcția de legătură.

Funcția de informare – are rolul de a ne informa. Ea este cea mai importantă deoarece ea se referă la nevoia indivizilor și grupurilor de a controla mediul înconjurător. Pe baza informațiilor primite oamenii evaluează importanța evenimentelor, anticipează unele tendințe ale vieții economice, sociale sau politice.

Funcția de interpretare – se ocupă cu interpretarea anumitor evenimente, informații. Prin articole (comentarii, editorial, pamflet ) sau emisiuni (talk-show) presa poate comenta evenimentele momentului.

Funcția de legătură – realizează conexiuni invizibile între oameni. Ea se ocupă cu conexiunea atât între oameni cât și între om și informații. Astfel ea reușește să transmită informații simultan către mai mulți destinatari indiferent de locul în care se află.

Funcția culturalizatoare – această funcție are rolul de a ne aduce acel strop de cultură de care avem nevoie la scară largă. Din păcate, această funcție este neglijată. Prin publicarea unor articole de cultură, prin difuzarea de emisiuni culturale sau chiar prin promovarea culturii în general, presa ar trebui să ajute.

Funcția de divertisment- este funcția cel mai des întâlnită în ultima perioada, dar este și cea mai lejeră. Această funcție are rolul de a mai distra și relaxa oamenii prin diferite emisiuni distractive, articole dar și reviste de pamflet precum“Academia Cațavencu”.

Efectele mass-media au iscat în jurul lor trei categorii aproximativ distincte:

1) Efecte Puternice;

2) Efecte Limitate;

3) Efecte Slabe.

Când se apreciază în evaluarile pe care specialiștii le efectuează la nivelul audienței că influența mesajelor nu face parte din nici una din categoriile amintite, am putea considera că ne aflăm în fata unor efecte nule sau, dimpotrivă , ca revers al tuturor medaliilor, contra-efecte .

În acest spațiu enunțiativ al cadrului mass-media trasat de stiințele comunicarii nu facem decât sa ne înarmăm cu modul de a pune problema sub aspect teoretic în fiecare din compartimentele jurnalismului contemporan, urmând ca în celelalte secțiuni ale lucrarii noastre să confruntăm zestrea teoretică, principială, preponderentă națională cu foarte complexa realitate din lumea jurnalisticii

Sistemul comunicării de masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societății: nici politicul, nici economicul, nici cultura, nici viața cotidiană nu au putut scăpa de presiunea exercitată de mesajele presei.

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Așa cum spunea teoreticianul de comunicare Denis McQuali, mass-media poate acționa asupra: indivizilor, grupurilor, instituțiilor și a întregii societăți.

Diferitele niveluri la care se exercită efectele presei nu pot fi izolate și nici nu trebuie gândite astfel; deoarece efectele adevărate, profunde sunt de ordin cumulativ. Influența mass-media poate să conducă la nivelul receptorilor individuali, la realizarea acordului, indentificarii sau internalizării valorilor ori a sunsurilor transmise prin presă.

Acordul definește acceptarea conștientă a influenței unui mesaj; publicul receptor acceptă în mod conștient mesajele transmise de mass-media.

Identificarea reprezintă valoarea și posibilitatea imitării comportamentului promovat de mass-media. Procese de identificare sunt evidente în sfera consumului de divertisment: nenumărate grupuri de tineri se îmbracă și se comportă asemenea vedei preferate, nenumărate familii își aranjează mobila conform modelelor distribuite de reviste specializate. Pentru a facilita acest produs, creatorii de show-uri ori seriale TV construiesc personaje cât mai asemănătoare cu cele ”comune”, familiare publicului-țintă.

Internalizarea înseamnă asimilarea valorilor și topirea lor în valori care constituie concepția proprie despre lume. Prin acest fenomen se atinge maximul de eficacitate în acțiunea de influențare.

În viața socială reală, efectele exervitate de mesajele mass-media asupra receptorilor se concretizează într-o mare varietate de forme. De-a lungul anilor, cercetătorii, au propus diferite modele teoretice și diferite pe care le-au detectat. În general au variat de la idea de efecte puternice la cea de efecte slabe și viceversa.

Modelul „stimul – răspuns”- transmite un mesaj direct fară intermediari.

Emițător Receptor

Idea ca mesajele ajung direct la receptor, nefiltrate de vreun factor social (individual, grup, organizație etc ) sau cultural (tradiție, sisteme, simbolice concept despre lume) a sugerat denumirea acestei teorii prin sintagma ”flux într-un singur pas ”(one step flow). Conform acestei interpretări de îndată ce mesajul ”atinge” receptorul declanșează o reactie uniform, la fel cum un system extern declanșează în corpul omenesc reacții senzoriale spontane, motiv pentru care, în unele lucrări de specialitate, această concepție este numită teoria acului hipodermic.

Modelul dependenței – oamenii depend în mod diferit de mijloacele mass-media pentru că trăim și suntem angrenați în sisteme diferite, apelăm la mass-media și avem nevoie de ele pentru a ajunge la un numitor comun.

Modelul hegemonic – exercitarea unei influențe a claselor conducătoare/ superioare prin impunerea concepțiilor prin intermediul presei. Puterea hegemonică este reversal pasivității audienței.

Modelul spiralei tăcerii – oamenii se tem de izolare, iar societatea are tendința de a-i marginaliza pe cei care nu împărtășesc idei acceptate de majoritatea. Frica de izolare, omul este totuși ”un animal sociabil” îi îndeamnă pe oameni să evalueze în mod constant societatea în care trăiesc și opiniile general valabile. Cei care nu-și regăsesc punctul de vedere în conținuturile transmise de presă vor avea tendința să se retragă din dezbaterea publică (creând o spiral a tacerii). Acestea pot da astfel naștere unei minorități tăcute sau unei majorități tăcute.

1.3 GENERALITĂȚILE PRESEI. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE.

Presa se raportează la realitatea înconjurătoare prin faptul că se dedică profesional comunicării mediatice, că le sunt recunoscute drepturile de a informa, comenta și critică.

Presa este formată din totalitatea elementelor care se ocupă cu difuzarea și furnizarea informațiilor din mass-media. Ea cuprinde totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste). Presa poate fi un mijloc de informare (ziare, reviste, radioul, televiziunea și internetul ) sau dispozitiv tehnic. În altă ordine de idei presa este un element de propagandă și mai poate fi numită și ”câine de apărare” a societății. Presa a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție continuă ca orice alt aspect al vieții cotidiene. Din 1829 de la primele apariții și până în prezent, presa a luat diverse forme pentru a suplini nevoia de informație a publicului.

În perioada comunistă România a fost dominată de câteva publicații, un post de radio și unul de televiziune, toate cenzurate și profund manipulatoare. Perioada de după comunism a fost una grea pentru jurnalismul românesc, jurnaliștii au trebuit să se adapteze cerințelor pieții, să găsească soluții la diversele probleme economice cu care s-a confruntat România. Dacă analizăm acum piața mass-media vom observa cum aceasta s-a dezvoltat haotic din cauza necunoașterii și neprofesionalizării meseriei de jurnalist.

În primii trei ani de la revoluție, presa scrisă, s-a dezvoltat cel mai repede, peste o mie de publicații noi, atât la nivel național, cât și local. Acest fapt a fost benefic, oferindu-ne ocazia să ne informăm din domenii cât mai diverse.

Presa scrisă cunoaște o permanentă emulație pentru captarea atenției cititorilor și, în cosecință, sporirea audienței. Adaptarea unei concepții grafice moderne care să permită o mai bună vizualizare, care să creeze o mai atractivă față a ziarului are nevoie de o concurență permanent cu audiovizualului și de o întrecere cu multitudinea de publicații.

Tipologia presei scrise este grupată în funcție de:

Periodicitate (cotidian, săptămânal, bisăptămânale, bilunare, lunar );

Profit (ziare și reviste de informații generale, social-politice, economice );

Arie georgrafică: naționale, regionale sau locale.

Tipologia presei scrise se schimbă, este fluctuală în raport cu o serie de factori conjuncturali. Se adaugă noi tipuri de presă, inclusiv presa online, blogurile, presa profesională, presa pentru publicul feminin, pentru copii și adolescenți, presa mondenă, presa de divertisment.

Publicațiile pot fi diferentiate după mai multe criterii. Unul dintre aceste criterii este timpul de producție. El se referă la timpul necesar culegerii și prelucrării informațiilor, pregătirii materialelor pentru tipărit, tipăririi propriu-zise, trasportul și difuzării. Periodicitatea de apariție devine un criteriu major de clasificare a interprinderilor din presa scrisă. Publicațiile se împart în mai multe categorii: săptămânale, bilunare, sau apar de doua sau trei ori pe an.

Mai pot fi diferențiate și după formatul în care sunt tipărite. Ele pot avea format de ziar (pagină mare), săptămânal (așa numitul tabloid, cu o mărime intermediară), revistă (format A4) sau chiar mai mic. După aria de difuzare, publicațiile pot fi locale, regionale, naționale și internationale.

Majoritatea cotidienelor sunt generaliste datorită faptului că răspund așteptărilor și intereselor publicului numeros și eterogen. Dar există și excepții semnificative, cotidiene specializate (sportive).

Un ultim criteriu de clasificare, din ce în ce mai puțin relevant în epoca modernă este momentul apariției. Există publicații de dimineață, prânz sau de seară.

Apariția audiovizualului a pus la dispoziție audiențelor un mijloc rapid și personalizat de obținere a informațiilor. Ca și publicațiile și instituțiile de presă din audiovizual se clasifică după mai multe tipuri de criterii. În primul rând ele pot fi clasificate după zona de acoperire. Acestea se împart în locale, regionale, naționale și internationale. După modul de transmitere, posturile pot emite prin unde hertziene (lungi, medii, scurte, ultrascurte) sau prin cablu.

Instituțiile de presă a audiovizualului mai pot fi clasificate și după conținut. Acestea pot fi generaliste sau specializate.

Presa a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție continuă ca orice alt aspect al vieții cotidiene. Din 1829 de la primele apariții și până în prezent, presa a luat diverse forme pentru a suplini nevoia de informație a publicului.

În perioada comunistă România a fost dominată de câteva publicații, un post de radio și unul de televiziune, toate cenzurate și profund manipulatoare. Perioada de după comunism a fost una grea pentru jurnalismul românesc, au trebuit să se adapteze cerințelor pieții, să găsească soluții la diversele problem economice cu care s-a confruntat România. Dacă analizăm acum piață mass-media vom observa cum aceasta s-a dezvoltat haotic din cauza necunoașterii și neprofesionalizării meseriei de jurnalist.

În primii trei ani de la revoluție, presa scrisă, s-a dezvoltat cel mai repede, peste o mie de publicații noi, atât la nivel național, cât și local. Acest fapt a fost benefic, oferindu-ne ocazia să ne informăm din domenii cât mai diverse.

Unul din cei mai importanți pași care a dus la evoluția presei este apariția presei online. Această trecere de la mass-media “tradițională” la cea publicată pe internet a dus la depășirea barierelor impuse, dar și la un flux mult mai mare al informațiilor transmise.

Odată cu dezvoltarea mass-media necesită selectarea de informații utile, credibile, ba mai mult se impune creșterea exponențială a cantității de informative disponibilă.

Caracteristicile presei online:

cel mai puternic mijloc de informare;

dezvoltarea mijloacelor de comunicare;

eclipsează cinematograful, teatrul, radio.

Avantajele presei online:

rapiditate;

ușurință în folosire;

cantitatea nelimitată de informații;

feed-back-ul din partea publicului.

Funcțiile presei:

Funcția de educație – se realizează prin acțiuni de popularizare a științei și culturii:

Exemple:

emisiuni transmise de Radio România Cultural,Muzical;

emisiuni de pe diverse canale TV – Atlas, TVR 1, TVR 2 ;

emisiuni transmise de pe canale – informative: Discovery;

– istorice: Național Geografic;

De asemenea presa scrisă mai conține și informații care contribuie la educarea populației:

Reviste culturale – România literară, Magazin istoric;

Reviste cu caracter științific – Arborele lumii, Terra;

Reviste cu informații economice ( Revista economică, Ziarul financiar );

Funcția de divertisment – se realizează prin crearea unor publicații în presă cu un astfel de coținut.

Exemple: Revista Rebus, diverse ziare și reviste cu teme sportive, de divertisment

Funcția de formare, influențare și manipulare a opiniei publice – conținutul informativ de interes general transmis în mod asemănător la mai multe mijloace de comunicare (ziare, reviste, tv, radio, internet ) indiferent de domeniul politic, economic sau social. Acest lucru poate influența și forma opinii celor care recepționează informația. Putem vorbi și de manipularea opiniei publice atunci când o informație este eronată sau deformată.

Presa a apărut și s-a dezvoltat în timp, din ce în ce mai repede, pe măsură dezvoltării societății omenești, ca urmare a nevoii oamenilor de a comunica și de a se informa.

Presa are în primul rând un rol de formator de opinie, are un rol educativ, de instruire a celor care o urmăresc și mai are rolul de manipulare a opiniei publice atunci când este folosită cu rea intenție. Pentru a-și putea îndeplini toate aceste roluri presa trebuie să fie liberă.

Presa, a patra putere în stat

Presă reprezintă o putere în stat în urmă rolurilor sale de formare , influențare și manipulare a opiniei publice. În urmă publicațiilor în presă anumite decizii politice sau juridice au fost influențate. Presa trebuie să fie independența pentru a fi eficientă în acțiunile ei, iar acest lucru este relevant atât pe plan național cât și internațional. Ea nu este în totalitate obiectivă deoarece este reprezentată de oameni care sunt mai mult sau mai puțin obiectivi în funcție de subiectul tratat.

În funcție de diverși factori: cultură, educație, situații sociale, ziarele, revistele, emisiunile sunt urmărite.

La început spatial tipografic a fost monopolizat de produsele culturii elevate și de reprezentații acesteia. Pe măsură ce publicul alfabetizat se lărgea, pe măsură ce apăreau noi domenii de interese și noi câmpuri de curiozități, pe măsură ce presa scrisă devenea mai familiar decât cărțile, în lumea textelor tipărite au apărut noi genuri: dezbaterile, știrile, interviurile, anchetele si interviurile.

La sfârșitul secolului XIX- lea, câmpul presei își câștigă autonomia râvnită și îi impinge spre margine pe cei care doreau să-și mențină clubul statut de creatori de artă și jurnaliști. Acestora le rămâne spatial articolului de opinie (tabletă, comentariu, pamflet, cronică), în timp ce jurnalistul profesionist controlează ansablu articolelor de informatie. În felul acesta, la aproape doua secole de la configurarea proiectului politic illuminist, presa dobândește stabilitatea instituțională și identitatea profesională care îi permit să îndeplinească funcția de informare și să participle, prin aceasta, la construirea spațiului public.

Intrarea triumfală a presei în spatiul public și apoi ”fixarea” spațiului public în universal mass-media a condus la crearea unui actor specializat în formarea opiniei publice.

.

CAPITOLUL 2

TELEVIZIUNEA ȘI IMPACTUL EI ASUPRA TELESPECTATORILOR

2.1 TELEVIZIUNEA, O SCHIMBARE DE MENTALITATE. CLASIFICAREA POSTURILOR TV.

Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare. Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masă și a avut efecte majore asupra unor modalități de transmitere a informației cât și implicit asupra telespectatorilor.

La fel că celelalte mijloace de informare ziare, reviste, radioul, internetul și televiziunea este un canal care difuzează informații pentru o nevoie fundamental a omului. Televiziunea comunica cu oamenii prin sunet și imagini așa cum radioul comunica prin mesaje sonore.

Ion Bucheru în cartea “Fenomenul televiziunii” ne spune că în 1956 România marchează începuturile transmisiilor de televiziune ,dintr-un studio improvizat amplasat pe stradă Moliere din București . La acea vreme nu existau mijloace tehnice de înregistrare și montaj, așadar , toate piesele de teatru, spectacolele marathon din noaptea de Revelion erau transmise în direct.

Deși este ultima venită în ordine cronologică televiziunea a reușit să revolutionize comunicarea de masă în doar câteva decenii. Circulația informației s-a transformat într-un fenomen exploziv, iar apariția și dezvoltarea televiziunii au grăbit lucrurile

Informația ajunge instant la public datorită complexității mesajului transmis. De când a apărut televiziunea a pus în umbră presă scrisă și radioul.

Apariția televiziunii este un fenomen rezultat al unei întregi serii de procese tehnice. La baza sistemului de televiziune a stat “ paradigma „ electromecanică. Persistența imaginii este trăsătura specifică sistemului de percepție uman, datorită acestui fapt televiziunea este posibilă. Pentru a putea fi transmise sunetele si imaginile televiziunea apelează la un ansamblu de trei tehnici:

Fotoelectricitatea;

Analiza imaginii punct cu punct și linie cu linie;

Undele herțziene.

Istoria televiziunii este mai scută și mai puțin agitată. Experimentele de transmitere a unor imagini la distanță au început în data după 1920. Dezvoltarea reală a televiziunii, după cum afirmă unul dintre istoricii ei, se poate spune că pornește de la crearea de către Vladimir Zvorikin a iconoscopului.Eforturile continua cu perseverență șă în 1938, David Sarnoff declară în Asociația Fabricanților din SUA că televiziunea în locuințe este acum tehnicește realizabilă.

În România, înainte de a fi devenit o realitate, televiziunea a fost un concept. Informațiile asupra acestei tehnici aproape utopice au căpătat o circulaație mai largă începând cu anul 1925, prin intermediul revistelor Radio Român și Radio-fonia. De altfel, peste puțin timp, în anul 1930, una dintre reviste avea să capete titlul: Radio-fonie – Televiziune – Știință pentru toți.

Modul diferit de transmitere a unui text, în formă scrisă (carte, ziar, afis etc.) sau vorbită (radio, televiziune, conferințe etc.), influențează receptarea sa. În conformitate cu particularitățile concrete ale canalului de comunicare ales, jurnalismul trebuie să își adapteze stilul și organizarea informației.

Avantajul unei pagini tipărite este că un cititor își poate stabili singur ritmul lecturii. El poate relua o frază sau un pasaj dacă aceasta nu a înțeles un articol. Mesajul audiovizual rămâne o informativ pierdută deoarece telespectatorul nu mai are posibilitatea reluării. Televiziunea este un mediu al momentului, un mediu instantaneu.

Posturile de televiziune se adresează unor categorii foarte largi de spectator. Ziarele si revistele au un public mai restrâns, mai uniform, oarecum specializat, în timp ce posturile de televiziune se adrează unui public mai larg, cu un bagaj de cultură eterogen, dispunând de capacitați de înțelegere diferite.

Jurnalismul de televizune se bazează anumite criteria în redactarea materialelor:

Să se scrie simplu, clar, concis și direct;

Să se scrie în limbajul usual, așa cum se vorbește în mod obișnuit, ocolindu-se însă cuvintele familiar și jargonul. Dacă informația cuprinsă într-un document oficial urmează să fie inclusă într-o știre sau comentariu, ea să fie transpusă în limbaj colovial;

Să se folosească fraze scurte, evitând construcțiile greoaie;

Să se renunțe la detalii și să armonizeze relația dintre cuvânt și imagine.

Primele prototipuri ale sistemelor de televiziune apar în jurul anilor ‘20. Statele Unite ale Americii, Anglia, Franța și Germania își vor intensifica eforturile pentru a pune la punct televiziunea ca nou sistem de difuzare.

În anul 1925 Ch. Jinkins și J Bird realizează prototipurile televiziunii mecanice. Prima societate de televiziune a fost înființată în același an de Bird. Claritatea imaginii fiind una rudimentară , Vladimir Yvorzkin și Philo Fransworth dezvoltă ideea unei variante electronice a televiziunii. Tubul catodic a fost inventat primul pentru RCA în 1927 , urmând ca in 1931 să inventeze tubul analizator al camerelor. Tot in 1927 este inventată prima telecameră de Fransworth , dar îmbunătățește și sistemul video de la 60 de linii la 400.

Din anul 1934 producătorii audiovizualului vor acționa într-un cadru determinat legislativ. Guvernul va impune ca standard o definiție minimă de 240 de linii și 25 de imagini pe secundă.

În 1936 a fost inaugurat postul oficial BBC în Marea Britanie. Programul era de 12 ore pe saăptămână , iar după trei ani televiziunea a fost introdusă și în Statele Unite.

După cel de al doilea Război Mondial situația s-a schimbat în bine. Un pas important în istoria televiziunii l-a constituit încoronarea Reginei Elisabeta a 2 a Marii Britanii. Evenimentul a fost difuzat în direct în mai multe tări europene și retransmis în Statele Unite. Televiziunea a concurat cu cinematograful și teatru care erau genurile traditionale de divertisment.

Televiziunea apare în România încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient. Prima emisiune de televiziune din România a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București în cadru unor demonstrații publice. Un an important în televiziune a fost 1953 atunci când a fost constituit primul emițător de televiziune românesc alb-negru , realizat de Alexandru Spătaru. Doi ani mai târziu la 21 august încep să aibă loc difuzarea regulată a emisiunilor.Câțiva ani mai târziu în 1964 a apărut experimente de televiziuni în culori.

Televiziunea română a fost inaugurată la 31 decembrie 1956 , iar la 23 august 1983 Televiziunea Română face prima transmisie color oficial a paradei militare și manifestărilor cu ocazia Zilei Naționale de atunci (23 august ). Un alt moment important a fost 1989 când s+a transmis în direct „ Revoliția Română din 1989 „ .

După anul 1989 audiovizualul suferă schimbări , iar la începutul anului 1992 , anul apariției Legii audiovizualului și până în 2000 , CNA a acordat 235 de licențe TV pentru emisie terestră ,2523 licențe pentru transmisia programelor prin cablu și 18 licențe pentru emisia prin satelit.

În anul 2004 în România erau 99 de canale TV cu emisie terestră , 600 societăți de cablu și 9 canale cu emisie prin satelit.

Cuvântul „televiziune” a fost inventat de inginerul rus Konstantin Perski. În cadrul discursului susținut de specialistul rus la Congresul Internațional de Electronică de la Paris în data de 18 august 1900 a fost folosită pentru prima dată termenul de „televiziune ”.Termenul a intrat rapid în vocabularul oamenilor, astfel astazi putând fi recunoscut aproape în orice țară. Profesorul Konstantin Perski a preyentat în limba engleză un material despre transmiterea imaginilor electronice de la distanță.

Comparativ cu presa scrisă, mediul audio-vizual în România a fost afectat de apariția unor posturi private de radio și televiziune. Multe din fostele publicații au fost privatizate după 1989. În prezent pe piață se află câteva zeci de posturi private. Cele mai bine cotate sunt ProTv și Antena 1 . Ele transmit prin satelit și pot fi receptate prin cablu în toata țara.

2.2 IMPORTANȚA EMISIUNILOR EDUCATIVE

De la fiecare emisiune învățăm cate ceva, de la unele mai mult , de la altele mai puțin. Totul depinde de cum sunt folosite mijloacele TV.

Pentru ca această discuție să fie una clară începem prin a spune că programele efective contribuie la dezvoltarea culturii generale și ajută modul de gândire a publicului într-un mod benefic. Potrivit legii numărului 41/1994 în prezent televiziunea publică are responsabilități educaționale față de public. Postul privat este deținut și finanțat de o persoană provată.

Educația trebuie promovată folosind toate resursele disponibile. Ca acest lucru să fie posibil avem nevoie și de o societate sănătoasă, compusă din oameni cu cel puțin un minim de educație, care sa înțeleagă fenomenele la care sunt subiecte.

Așadar, vom încerca să arătam de ce există o problemă la nivel educațional , care sunt efectele televiziunii asupra publicului și de ce și televiziunea privată trebuie să-și asume responsabilități.

În România, în momentul de față , nivelul educațional lasă de dorit. În anul 2007 a fost realizat de IEA un studiu P.I.R.L.S ( Progress in International Readin Literacy Study ) axat pe abilitatea de înțelegere și interpretare a unui text citit a elevilor din clasele primare. Rezultatul este unul îngrijorător având în vedere faptul că ne clasăm pe locul 36 din cele 45 de state participante. Doar 4 % au atins nivelul avansat, în scăderea față de procentul din 2001 de doar 9 % și el unul mic.În acest moment România se află sub nivelul mediocrității internaționale.

Efectele la nivelul cognitiv sunt destul de puternice asupra oamenilor, în special a copiilor în vizionarea emisiunilor televizate. În momentul vizionării, telespectatorul intră într-o stare de transă hipnotică și activitatea cerebrală din emisfera stângă (cea responsabilă cu analiza informațiilor și filtrarea critică a acestora) este una mult redusă. În urma acestui fapt informațiile recepționate ajung direct în subconștient. Tot ce vedem la televizor în mare parte ne influențează gândirea și perspectiva asupra realității înconjurătoare. La nivelul educației , vor exista inevitabil repercusiuni. În urma studiilor realizate relevă că elevii care petrec prea mult timp în fața televizorului prezintă anumite simtome

Slăbirea capacității de a asculta și de a se concentra;

Abilitatea scăzută de a se exprima în scris sau oral;

Scăderea cunoștințelor de vocabularul sub nivelul clasei a patra;

Dificultatea de a înțelege frazele mai lungi.

Vizionarea excesivă a emisiunilor are un impact puternic asupra psihicului, astfel, rezultatele variază evident în funcție de informația recepționată. În România, în momentul de față posturile tv private nu au nici un fel de obligație în ceea ce privește caracterul educational al materialului transmis. În ultimii ani programele promovează anumite principii și non-valori care deformează caracterul privitorilor, violența și lipsa culturii. Prin responsabilitatea posturilor tv cu privire la materialul difuzat și difuzarea materialelor educative la televizor , raul poate fi transformat în bine, mai ales că s-a constatat că nicio altă alternative nu captivează atât de rapid și de efficient atenția.

Pentru a nu fi sancționate de CNA (Consiliul Național al Audiovizualului ), această responsabilizare va consta în alocarea unui număr de minim trei ore pe săptămână de emisiuni cu conținut educational.

Pentru ca televiziunea să aibă un rol activ în educarea oamenilor nu este sufientă doar contribuția posturilor publice, fiind necsară și cooptarea celor private. Pentru rezultate concrete în primul rând avem nevoie de un mesaj unitar din partea tuturor posturilor, inclusiv a celor private. In al doilea rând posturile fiind private dispun de mai multe fonduri și resurse pentru a încorpora în programa lor material educaționale de calitate. Ele sunt mai capabile să țină pasul cu modernizarea emisiunilor tv și aducând idei inovatoare care să atragă publicul.

.

2.3 CLASIFICAREA EMISIUNILOR

Emisiunile tv sunt împartițe în mai multe categorii

1.de informare;
2. de divertisment;
3. de fictiune: foiletoane, seriale, sitcomuri;
4. educative și culturale.

Emisiuni de informare – în ultimul timp emisiunile informative înregistrează din ce in ce mai multă audiență la nivelul publicului commercial. În urma unui studiu realizat de cei de la Radar de Media vă prezintă TOP 25 emisiuni informative din perioada 1 ianuarie 2014 – 24 iunie 2014 pentru publicul cu vârstă de peste 18 ani. (vezi anexa nr 1 )

Prezentă în top cu 7 emisiuni se află si România Tv

Conform cifrelor prezentate în tabelul mai jos, primele 14 emisiuni aparțin Antenei 3

Conform cifrelor prezentate în graficul de mai jos, Sinteza Zilei este cea mai urmarită emisiune cu 5,1% rating si 10,6%, in total peste 461.000 telespectatori (publicul comercial, din mediul urban cu vârste de peste 18 ani)

Emisiuni de divertisment – Pe primul loc în luna martie in rândul audiențelor se află emisiunea “Românii au talent” care este urmărită în medie de 2.1 milioane de telespectatori, urmată de emisiunea “Sunt celebru, scoate-mă de aici! “ Nici emisiunea “Te cunosc de undeva” nu se lasă mai prejos si se clasează pe locul 3 cu peste 900.000 de orăseni. Urmeaza "Next Star", tot de la Antena 1, iar pe cinci "Ferma vedetelor", cu 763.000 telespectatori, in medie. Și în luna aprilie emisiunea Românii au talent a rămas pe primul loc, ea fii urmată de această data de emisiunea Te cunosc de undeva clasată pe locul 2 . Ferma vedetelor, emisiune de pe Pro Tv care a debutat la începutul lunii martie , s-a clasat cu o audiență de peste 750.000 de orășeni, pe locul trei.

În primele zece locuri ale topului, Antena 1 mai are trei emisiuni de divertisment: Next Star, Acces Direct și Hell’s Kitchen. Locul șapte în topul celor mai urmărite emisiuni de divertisment ale lunii aprilie, îi revine Kanal D cu emisiunea Ochii din umbră. Programul prezentat de Ernest a avut o audiență de aproape 430.000 de telespectatori.

Cea mai vizionată emisiune de divertisment din grila canalului Prima TV a fost Schimb de mame, reality-show urmărit de puțin peste 280.000 de telespectatori. Emisiuni-tabloid. Emisiune prezentată de Simona Gherghe la Antena 1, Acces direct a fost liderul programelor de tip tabloid, cu o audiență de 614.000 de persoane din mediul urban. Emisiunea La Măruță de pe Pro TV a fost vizionată de aproape 400.000 de telespectatori, ea fiind principalul său competitor. Pe segmentul de noapte, emisiunea Wow Biz (Kanal D), a fost urmărită de aproape 350.000 de persoane, în timp ce Un show păcătos, de la Antena 1, a adunat în fața micilor ecrane doar 270.000 de telespectatori din mediul urban. (vezi anexa nr. 2)

Emisiuni de ficțiune (foiletoane, seriale, sitcomuri ) –după 1945 începe istoria sitcomului, el fiind unul dintre cele mai populate și longevive genuri de televiziune. În ciuda abordărilor demodate și uneori strânjenitoare ale stereotipurilor legate de rasă sau sex sitcomurile clasice detin o poziție importantă în grilele de programe. Unele seriale încă mai pot strânge o audiență de ordinul milioanelor la o redifuzare după foarte mult timp. În 2001 un episode din Dad`s Army (1968-1977) a strâns 6,6 milioane de telespectatori. Unele trăsături ale serialului de comedie sunt elemente cheie ale genului. Acțiunea sitconului are loc în același spațiu, cum ar fi casa sau locul de muncă, unde personajele captive impreună. Fondul sonor de râsete ale publicului din platou oferă indicii audienței despre ceea ce se asteaptă să fie hilar :glume și comicul de situație.

Sitcomul este așadar, o combinație specială între narațiunea ficțională a actorilor de comedie, glume, bufoni și hohote de râs ale publicului din platou. Cele mai bune seriale de comedie exploatează constrângerile genului atrăgând atenția asupra caracterului circular al narațiunii. Prin definitie mediul sitcomului-decorul și personajele principale-rămân neschimbat indiferent de situațiile limită care apar într-un anumit episod. În 2005 Barry Longford remarcă că unele sitcomuri precum Steptoe and Son (BBC, 1962-1965 și 1970 -1974 ), Porridge (BBC 1974-1977) și The Office (BBC, 2001+2003) au introdus o oarecare evoluție a firului narativ care se reflectă și în premisa serialelor de acest gen.

Emisiuni informative și culturale – în anul 2010 durata emisiunilor educative, culturale și științifice transmise de televiziunea și radioul public au fost de 17.000 de ore . Durata emisiunilor axate pe educație, cultură și știința emisă de Societatea Națională de Televiziune a însumat 10.221 de ore in anul 2010. De remarcat că aici sunt incluse emisiunile difuzate de toate canalele TVR, respective TVR1, TVR2, TVR3,TVR CULTURAL , TVR Internațional și TVR Info. În ceea ce privește ponderea acestor emisiuni educaționale și culturale, totalul orelor de emisie a ajuns la 4,6 în ceea ce privește radioul public și 20,3 în ce privește televiziunea publică. În anii 2000 procentul era de 5%, respective 15,6%. Durata tuturor emisiunilor difuzate de televiziunea publică a fost de 50,400 de ore în urmă cu un an. Televiziunile private funcționează după alte reguli, ele fiind interesate mai mult de audiențe. În acest caz și structura programelor difuzate este diferită. Ponderea emisiunilor educative în anul 2010 în televiziunile private a fost de doar 8,8 % în scădere de la 21.1 % în anul 2006.

2.4 AUDIENȚE TV

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române audiența este definită ca o întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere.

În jurul anilor 1920 când publicitatea începe să ia avânt in SUA se fac primele încercări de măsură a audienței pentru emisiunile de radio. Câțiva ani mai târziu în 1950 , compania Nielsen din SUA a început să introducă în televizoare un mechanism de înregistrare, deschizând calea masurării electronice a distanței.

De-a lungul timpului, evoluția măsurări audienței a urmărit doua obiective:

Creșterea acurateței informațiilor și îmbunătățirea tehnologiei de colectare a acestora

Creșterea vitezei de colectare a informației

Indicatori de audiență:

Există mai mulți indicatori de audiență care exprimă sintetic, aprecierea telespectatorilor pentru programe de televiziune, gradul de perceptive a reclamelor difuzate, relațiile dintre costul reclamelor, precum și alte aspect care prezintă interes fie pentru agenșiile de publicitate, fie pentru difuzorii de publicitate.

Indicatorii de audiență menționați sunt cei mai importanți

Rating-ul exprimă gradul de popularitate al postului sau al emisiunii. Numărul telespectatorilor care privesc la TV la un moment dat și numărul telespectatorilor potențiali care au acces la un televizor se numește rating total.

Exemplu :dacă numărul telespectatorilor potențiali din România este de 18 milioane ,iar numărul telespectatorilor care privesc la televizor, la un moment dat, este de 4 milioane, rezultă ca rating-ul este : 4×106:18×106=0,22 adica 22 %

Rating-ul unui anumit post de televiziune este raportul dintre numărul telespectatorilor care privesc postul respectiv la un moment dat, și numărul telespectatorilor potențiali care au acces la un televizor.

Exemplu: dacă un post este privit de un milion de telespectatori, dintr-un univers de 18 milioane rezultă rating-ul postului este de 1×106:18×106=0,05 adică 5%

Rating-ul se poate calcula în funcție de perioade de timp, pentru anumite categorii de telespectatori și pentru anumite programe incluse pentru programele de publicitate.

Share (SHR) –resprezintă o împărțire sau o distribuție între mai multe posturi și se exprimă prin raportul între numărul de telespectatori care se uită la un anumit post de televiziune și numărul total de telespectatori care privesc la televizor în aces moment. În locul cuvântului „share” se folosește expresia “cotă de audiență”.

Exemplu :dacă din cei 4 milioane de privitori menționați mai sus 1 milion se uită la un anumit post de televiziune, rezultă pentru postul respectiv o cotă de audiență egală cu 1×106: 4×106=0,25 adică 25 %

Reach (RCH) – este un indicator care pune în evidență puterea de penetrare a postului de televiziune. În România puterea de penetrare cea mai mare o are canalul public TVR1, care dispune de cea mai vastă rețea de emițătoare terestre. În orașele cu peste 200.000 de locuitori, în care audiența este cercetată cu prioritate , acest indicator fiind unul mai bun pentru Pro Tv și Antena 1 decat pentru TVR 1. RCH se poate calcula , făcând suma indivizilor care au văzut cel puțin un spot din campanie, deci care fac parte din audiența postului.

RCH=(A) +(C)+(D)+(E)=4 indivizi,deci 80 % din populație

Individul (B) este exclus nevăzând niciun spot.

Adhesion- este un indicator care exprimă, procentual, preferințele telespectatorilor pentru un anumit post de televiziune, pe grupe de vârstă, sex, sau după criterii care reprezintă interes.

Cast per thousand (costul la mie-CPM) – este un indicator folosit pentru măsurarea eficienței publicității și se exprimă prin costul atingerii a 1000 de subiecți a audienței.

Exemplu: dacă un clip de 30 de secunde, transmis într-o emisiune de știri costă 500 de dolari, iar programul are audiență de 100,000 de telespectatori rezultă că :

CPM= (500:100,000) x1000=5 dolari

Măsurarea audienței in România se face de către Serviciul Național de Măsurare a Audinței Tv realizat de către compania TNS-AGB International.

SNMTV culege ,prelucrează și prelucrează date zilnice de consum TV, ale persoanele cu vârstă de peste 4 ani .

Modul de măsurare a audienței în prezent

Date de audiență minut cu minut;

Date de monitorizare a emisiei posturilor TV (programe și spoturi publicitare).

Structura sistemului de televiziune

Televiziunea se bazează pe trei procese esențiale

Transformarea imaginii primare a obiectului în semnal electric;

Transmisia semnalului electric recepționat în imaginea de televiziune;

Transmisia semnalului electric prin canalul de televiziune.

Prin intermediul unui sistem optic, asemănator cu cel folosit în aparatele foro, care ia naștere pe o suprafață a dispozitivului analizator de imagine – componenta principală a camerei de televiziune.

În televiziune, sursa de informație este de natură vizuală, ceea ce ne îndreptățește să o numim sursă vizuală a informației.

Clasificarea sistemelor de televiziune

Folosirea televiziunii în cele mai diverse domenii de activitate a avut ca implicație crearea unei game foarte largi de aparate și dispozitive de televiziune. Pentru orientarea corectă este necesară să se facă o clasificare a sistemelor de televiziune. Dacă luam în considerație deosebirile calitative fundamentale privind transmisia informației vizuale, sistemele de televiziune se împart in:

Sisteme de televiziune alb-negru;

Sisteme de televiziune în culori;

Sisteme de televiziune în spațiu.

Din punct de vedere al captării, prelucrării, transmisiei și reproducerii imaginilor, sistemele de televiziune se împart în trei categorii:

Sisteme de televiziune analogică;

Sisteme de televiziune digitală;

Sisteme de televiziune analog-digitală.

Clasificarea posturilor

Postul public – TVR, TVR2, TVR INFO;

Posturile comerciale – de informare generală (PROTV,PRIMA,ANTENA 1);

de știri (Realitatea, Antena 3, CNN );

de divertisment (Euphoria, Acasă, MTV );

specializate (Animal Planet, Discovery ).

Educația prin televiziunea preia multiple sarcini de stocare și transfer a informațiilor din cărți și presă aflate într-o adevărată explozie. Așadar, apariția televiziunii nu trebuie privită că un fenomen izolat, ci că un rezultat al unei întregi serii de procese tehnice.

Criteriile televiziunii sunt împărțite în : – statutul și apartenența;

– răspândirea semnalului în teritoriu;

– profilul thematic;

– modul de transportare a semnalului din punct de vedere tehnic

Statutul și apartenența posturilor – posturi guvernamentale (oficio

– posturi publice;

– posturi private.

Televiziunea guvernamentală – este purtătorul de cuvânt al puterii politice care conduce puterea executivă. Tezele , principiile, interesele, și indicațiile comanditarului sunt aceleași cu a oricărui purtător de cuvânt față de instituția pr care o reprezintă : infimă, iar în anumite domenii, practic –nulă.Speță cea mai apropiată e experiență românilor este aceea a televiziunii din vechile regiuri comuniste.

Televiziunea publică – a apărut și a menținut importanța pe continentul nostru ca urmare a faptului că , în acest spațiu, investițiile statului au finanțat cercetările inițiale și dezvoltarea ulterioară a televiziunii.

Televiziunea publica în planul finanțării – primește fonduri mai mici și mai importante de la bugetul statului, astfel își poate permite materializarea unor proiecte culturale-educative și susținerea unor spectacole proprii. Fondurile televiziunii publice sunt completate prin abonamente și prin venituri prin publicitate.

Televiziunea publica din punct de vedere politic – este neutră. Ea se comportă la fel față de toate partidele parlamentare, acordând diferitelor platforme politice spații de emisie egale, oferind dreptul la replică.Pentru a înțelege mai bine mecanismul relațiilor postului public cu factorii de putere în stat,să arătăm că Parlamentul, Executivul sau instituția prezidențială pot solicita difuzarea unui mesaj care le reflectă activitatea, dar nu pot împiedica difuzarea unui mesaj considerat oportun și necesar de către conducerea televiziunii respective.

Televiziunea privată – a devenit actualmente, peste tot, în lume, realitatea dominantă a ofertei de program.Televiziunea privată a apărut ca replică și ca alternativă a televiziunii publice.

Pentru apariția unui post privat sunt necesare cel puțin doua elemente.

existența în țara respectivă a cadrului juridic adecvat

existența capitalului de investit

Investiția privată în domeniul televiziuniie se supune regulii universal și etern-valabile a oricărei afaceri,anume suma investită trebuie să se amortizeze și apoi să aducă profit.

Caracteristicile canalului privat

Modalitatea principală de a antrena resursele postului o reprezintă publicitatea

Audiența la public este prioritatea absolută și rațiunea de a exista a canalului privat.

Canalele TV se împart în – generaliste

– profilate

– semiprofilate

Canalul generalist – acest canal cuprinde toate tipurile de mesaj :

emisiuni de actualități ,publicistică ( reportaje ,anchete, documentare, dezbateri ) exercitate pe toate domeniile vieții sociale;

emisiuni de tip artistic ( filme, seriale, teatru, animație, concurs ).

Canalul semiprofilat – acest canal este axat pe doua-trei coordonate.Pe fiecare canal informațiile se combină cu sportul, filmul cu muzica.Evident sunt preferabile combinațiile între domenii atractive.

Canalul profilat – este specializat pe un singur domeniu.

CNN – transmite numai știri;

MTV –difuzează numai muzică;

NET YORK CARTOON – difuzează numai desene animate.

Criteriile modalității de transportare a semnalului de la emițător la receptor:

Televiziunea prin releu instalat la sol – își difuzează semnalul printr-o rețea de relee “plantate” în teritoriul care preiau și retransmit mesajul, răspândindu-l intr-un spațiu geografic dat (local, regional, național ).

Televiziunea prin satelit – răspândește semnalul în eter cu ajutorul satelitului de telecomunicații. Posturile private au început să utilizeze și ele procedeul pe plan intern, ca urmare a dificultăților insurmontabile în construirea și întreținerea releelor de sol.

Televiziunea prin cablu – transmite mesajul prin conectarea directă a tuturor abonaților la sursa de emisie.În lume televiziunea prin cablu este un serviciu suplimentar oferit populației și se plătește aparte. În țările în care nu exista taxă de abonament la televiziune ,televiziunea prin cablu percepe taxă de la abonați.

CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ

FUNCȚIA EDUCATIVĂ ÎN RÂNDUL EMISIUNILOR TV

Una din cele mai importante surse de informare disponibile în societatea noastră o reprezintă televiziunea. Ore în șir, un flux continuu de vorbe și de imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor.

OBIECTIVE

Prezentul studiu de caz își propune să compare două emisiuni TV.

“Asta-i România!”(vezi anexa 3) și “România ,te iubesc!”(vezi anexa 4) sunt două emisiuni cu profil asemănător. Diferențele dintre cele doua emisiuni o constituie posturile TV pe care sunt difuzate, abordările subiectelor care sunt transmise telespectatorilor, dar și chestiuni ce țin de organizarea programelor. Voi încerca să compar emisiunile din punct de vedere educațional și nu numai, axându-mă pe analiza de conținut și analiza de discurs.

CONSIDERAȚII GENERALE

“România, te iubesc !” difuzată pe Pro TV este o emisiune cu profil serios comparativ cu emisiunea “Asta-i Romania!” difuzată pe Kanal D datorită faptului că sunt difuzate pe canale diferite. “România,te iubesc!” se axează strict pe anchete sociale, reportaje tumultoase, interviuri în premieră, analize jurnalistice. De partea cealaltă Mihai Ghiță încearcă sa facă auzită gura poporului prin rubrica “Gura satului” din cadrul emisiunii.

Comparativ cu restul emisiunilor indiferent de domeniul lor de acoperire, cele doua emisiuni încearcă să schimbe ,cu ajutorul autorităților, a anchetelor, a interviurilor, reportaje, mentalitatea oamenilor.

Educația constituie o activitate specific umană, de natură psihologică, proiectată pentru formarea și dezvoltarea personalității umane în vedere integrării sale în societate. Educația ne însoțește de la naștere până la sfârșitul vieții.

Fiecare individ are o anumită educație, ea diferă de la unul la altul în funcție de diferiți factori: mediu social, familia în care trăiește cât și de personalitatea fiecăruia.

Un rol important în educație îl are școală și familia în concurență cu mass-media și internetul. Cel mai mare impact asupra oamenilor îl are televizorul. Ca aparat televizorul este o investiție a minții omenești care în sine este nociv, însă modul în care este folosit poate avea efect devastator asupra personalității.

Conținutul programelor TV are un rol important. În prezent în România avem două emisiuni educaționale și anume “Asta-i România!” prezentată de Mihai Ghiță pe Kanal D în fiecare seară de sâmbătă începând cu ora 20.00, iar pe ProTv avem “România,te iubesc!” prezentată de Cristian Leonte în fiecare duminică de la ora 18.00 .

DESCRIEREA EMISIUNILOR

“Asta-i România!”

Emisiunea “Asta-i România!” este prezentată de Mihai Ghiță (vezi anexa 5) difuzată pe Kanal D. Moderatorul încearcă prin diferite metode să arate lumii o Românie nefardată, cu locuri fascinante, nedescoperită până acum, povești triste dar și întâmplări amuzante.

În urmă cu 4 ani a luat naștere această emisiune în urmă unui proiect care a fost gândit pe platoul de știri care astăzi a general într-o emisiune de sine stătătoare.

Producătorii emisiunii s-au gândit că ar fi bine dacă “gură satului” s-ar face auzită, astfel vom putea vedea și auzi prin intermediul unor serii de reportaje spumoase oameni din mediul rural ce analizează cele mai importante știri ale momentului.

În fiecare zi în România și nu numai se întâmplă ceva nou, o nouă bârfă, o nouă fapta care ne fac să fim mândrii că suntem români sau care ne șochează.

Asta-i România ne oferă reportaje interesante despre Starea Națiunii în care aflăm ce s-a petrecut în ultima săptămâna, urmată de rubrica “Gură satului”, amintită mai sus unde oamenii în vârstă din vatra satului își spun părerea cu privire la vedete, întâmplați neprevăzute din țară noastră.

Într-un interviu acordat de Mihai Ghiță, prezentatorul emisiunii ”Asta-i România ” el poveste cum a luat naștere această emisiune. Inițial nu a existat conceptual “Asta-i România!”. Pe vremea aceea el era încă reporter la “Știri”, dar totodată și-a exprimat și dorința de a face ceva diferit, o retrospectivă a săptămânii, care să cuprindă diferite știri din toate domeniile, care să fie difuzată la sfârșitul săptămânii. Ajungând în biroul domnului Fatih Salis cu proiectul scris, în timp ce vorbeau despre “retrospective săptămânii” le-au ieșit un alt proiect și anume “Asta-I România!”.

Cum bine știm cu toții reporterii filmează mult mai mult decât 2-3 minute difuzate pe post, așa și-au pus întrebarea “de ce oamenii nu au acces la restul materialului?” “ce se întâmplă cu restul materialelor brute?” Astfel a luat naștere această emisiune în urmă cu 4 ani care își dorește să aibă o abordare diferită și oamenii să poată recunoaște cu ușurință materialele că fiind marca “Asta-i România !”.

La gala APTR (Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România) “Asta-i România!” a impresionat juriul cu un reportaj despre povestea unui cioban cu două facultăți și un doctorat, ea fiind premiată pentru al doilea an consecutiv.

“România,te iubesc!”

“România ,te iubesc !” este prezentată pe ProTv de Cristian Leonte.(vezi anexa 6) Emisiunea a devenit rapid cunoscută prin anchete zguduitoare despre sistemul medicat din România, tăierea ilegală a pădurilor sau despre turismul românesc. Acestea sunt doar câteva exemple de anchete din cadrul emisiunilor.

Duminică de duminică, Cristian Leonte împreună cu invitații săi își propun să aducă subiecte impresionante și teme sociale copleșitoare. Dorește ca prin echipa “România,te iubesc !” să arate cu adevărat față realității.

De nouă sezoane încoace ProTv să dovadă de curaj prin această emisiune care este o declarative sinceră, directă care ne învață să vedem și să acceptăm gresesile dar să ne și valoziram calitățile și punctele forțe.

În tot acest haos a jocului de imagini, opinii, emoții create în jurul României, ea continuă să fie o poveste extreme de controversată, contradictorie, frumoasă, lăudată, nelimitată în posibilități strarneste orice, dar mai puțin indiferență.

Cei cinci jurnaliști de prestigiu ai redacției Știrilor ProTv Paula Herlo, Alex Dima, Anca Nastasi, Rareș Năstase și Cosmin Sacu ne arată prin intermediul emisiunii “România,te iubesc!” diferitele fete ale realității, contradictorii extreme ale României, unde România este pusă sub semnul întrebării, analizată, investigate, descoperită și redescoperită cu mult curaj.

Astfel bazându-se pe investigația în viață reală, cei mai buni jurnaliști din România aduc în față publicului un cocktail puternic de anchete, radiografii de fenomene, reportaje de culise, interviuri, analize jurnalistice, aptitudini, spectacol de imagini și realitate.

De asemenea “România,te iubesc !” dezbate teme precum soarta copiilor din plasamente care după ce împlinesc 18 ani pur și simplu sunt aruncați în stradă, despre desertificarea care afectează anumite zone din România, prăbușirea deliberată a monumentelor arhitecturale din București pentru a servi unei afaceri de zeci de milioane de euro și dramele trăite de cupluri care nu pot avea copii și care nu sunt ajutați cu nimic de statul român care nu consideră infertilitatea o boală.

ANALIZA DE DISCURS

Emisiunea “Asta-i România!” de pe Kanal D de cele mai multe ori are tendința de a fi dominată de “vampirismul emotional”.

“Asta-i România!” nu este doar un produs informativ, ci o adevărată incursiune în universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicați (prezentatori, corespondenți, personajele știrii, dar și telespectatorii).

Jocul de cuvinte exercită o presiune fantastică asupra publicului, de cele mai multe ori telespectatorii ajungând să se pună în locul victimelor sau a familiilor acestora sau chiar să ajungă să creadă că în orice moment ar putea să fie în locul lor. După cum spuneam telespectatorii construiesc o buclă atemporală și aspațială în care contează doar sentimentele de moment pe care o emisiune le poate stârni. Așadar, telespectatorul nu mai evaluează, și nu mai ia decizii ci doar simte.

Termenii de referință a emisiunii sunt tragedia și fatalitatea. Televiziunile încearcă să aducă argumente în favoarea unei stări de anormalitate care ar defini societatea în care trăim. Elementul fatalității poate fi regăsit în emisiuni sau știri în care sunt utilizați termenii “Urmăriți de ghinion” sau „Urmăriți de moarte”.

Limbajul jurnalistic reprezintă registre de atitudine diferențiate de la constrângere la compasiune, de la revoltă la acceptare, de la iubire la ură. Toate acestea duc la un comportament care poartă sigiliu dramei, sau a tragicului.

Materialele difuzate în cadrul emisiunii sunt susținute și de coloana sonoră a acestora. Impactul emoțional poate fi cu atât mai mare cu cat fondul sonor ales exprimă mai bine ceea ce vor producătorii să arate.O melodie mai tristă generează sensibilizarea audienței , pe când o melodie mai veselă (rubrica Gura Satului de la emisiunea Asta-i România! ) determină oamenii să intre într-un anumit ritm, mai susținut, mai alert.

Mihai Ghiță este realizatorul emisiunii „Asta-i România!” de la Kanal D. În urma unui interviu acordat pentru „Ziare.com” am aflat cât de greu este să realizezi materiale, să faci anchete sau reportaje.

Pentru un material de 3-5 minute difuzat la TV în cadrul emisiunii, jurnaliștii trec prin mai multe peripeții. În multe anchete, reportaje, interviuri am văzut defapt care este adevărata față a României, așa cum este ea cu bune și cu rele. În cadrul emisiunii putem urmări atât anchete mari despre lucruri frumoase care se întâmplă în țara noastră, cât și micile certuri între vecini.

Așa cum am amintit mai sus jurnaliștii trec prin diferite peripeții, aventuri în realizarea unui reportaj, anchete. Așadar, în urma interviul acordat , Mihai Ghiță, recunoaște că a fost amenințat, a fost alergat cu pușca,sapa, furca, a fost chiar și sechestrat pe groapa de gunoi de la Glina.

”România, te iubesc!”

Emisiunea ”România, te iubesc !” de pe ProTv încearcă să trateaze emisiunile, materialele, reportajele cu cea mai mare seriozitate.

Comunicarea verbală are un rol primordial atât din punct de vedere al segmentului de negociere pe care il ocupă, cât și din punct de vedere al conținutului, deoarece permite un joc logic al răspunsurilor într-o derulare flexibilă spontană, lucru care nu este posibil atunci când negocierile au loc în scris sau prin alte tehnici.

Așadar, motivele care m-au determinat să urmăresc și să comentez această emisiune se încadrează în categoriile de recompese definite de teoreticianul McQuail :informarea (satisfacerea curiozităților, învățarea și cunoașterea interesului general), identitatea personală (îmbunatățirea capacității de interpretare individuală a realității, a valorilor și a ordinii sociale), divertisment (relaxare). Din perspectiva structurală, am urmărit această emisiune pentru a separa timpul liber de timpul de muncă (avantajul emisiunii il constituie faptul ca se difuzează duminică seara).

Limbajul folosit de către moderatorul emisiunii, Cristian Leonte, este unul clar, simplu și pe înțelesul tuturor.

În urma unui interviu acordat pentru emisiunea”Apropo Tv” prezentată de Andi Moisescu, moderatorul emisiunii ”România, te iubesc !” ne oferă câteva amănunte din interiorul emisiunii.

În primul rând, Cristian Leonte începe prin a vorbi despre prima sa emisiune pe care o prezintă și anume ”După 20 de ani ”. Prezentatorul povestește cum acum 20 de ani în urmă credea cu tărie și naivitate în același timp că România va deveni o țară occidentală în care respectul legii și libera inițiativă va domni.

Tot în cadrul acestui interviu, povestește despre cea mai mare satisfacție, dar și despre cea mai mare dezamăgire trăită în prezentarea materialelor din cadrul emisiunii ”România, te iubesc !. Cele mai grele și emoționante momente prezentate sunt cele în care copiii se află în situații critice, copiii singuri, m-ai ales cei care trăiesc departe de familie. După o serie de reportaje marca ”România, te iubesc”, procedura adopției a fost simplificată, dar există și momente mai puțin plăcute prezentate cum ar fi ”tăierea pădurilor fară milă, instituții de stat care fură fară nici o sfială cu acte în regulă, dispreț față de pacienți, iar lista poate continua.”

ANALIZA DE CONȚINUT

Analiza de conținut este o metodă folosită pentru descrierea și analiza conținutului comunicării de masă. Ea poate fi definită drept ” o metodă de studiere și analiză a comunicării într-o modalitate sistematică, obiectivă și cuantificabilă în scopul de a masura variabile.”

Fiecare emisiune trebuie să fie cât mai obiectivă, fiecare mesaj care este analizat se alege conform cu regulile explicite și aplicate consecvent. În codificarea fiecărui material empiric și în procedeele de analiză, trebuie să existe uniformitate. Scopul unui proiect de cercetare care va utiliza caracterul cantitativ este de a indentifica și număra aparițiile unei caracteristici sau a unei dimensiuni a textelor, mesajelor analizate, pentru a realiza explicații mai generale.

”Asta-i România!” este o emisiune de tip magazin care se adresează tuturor categoriilor de vârstă, la fel este și emisiunea concurentă de pe ProTv ”România, te iubesc !”. Cele doua emisiuni sunt locurile de unde putem afla ce se întâmplă cu adevărat în țara noastra. Aici găsim sute de materiale din care aflăm despre cum este tratat sistemul medical din România, cum sute de copii sunt abandonați pe străzi sau în centre de plasament. ”Asta-i România!” este difuzată în weekend, sâmbăta seara de la ora 20.00. Emisiunea este difuzată în prim-time timp de 60 de minute. Crearea acestei emisiuni are rolul de a schimba ceva în România, de a descoperi locuri noi. În fiecare zi în România se întâmplă câte un lucru demn de știut sau de luat în seama, în fiecare zi se petrec fapte deosebite care ne uimesc, ne șochează sau lucruri cu care să ne mândrim.

Un mic ”slogan” pentru emisiunea de pe Kanal D ar fi ” îți cunoști țara sau încerci sa o descoperi în fiecare zi, urmărește emisiunea Asta-i România doar pe Kanal D”

”România, te iubesc !” este o emisiune de tip investigație care a început în anul 2008. Duminică de duminică putem urmări de la ora 18.00 emisiunea pe postul ProTv. Fiecare ediție durează 50 de minute și poate fi constituită fie dintr-un singur reportaj, fie din mai multe, numărul maxim de materiale dintr-o ediție fiind de trei.

Paula Herlo susține că această emisiune în fiecare sezon, ”în fiecare ediție, lansează provocări și aduce în atenție probleme grave, nespuse până acum. România, te iubesc ! îmi dă șansa să fac demonstrații, să aduc probe, să le arăt telespectatorilor toate fețitele subiectelor pe care le dezbat. Reportajele mele au schimbat legi, au înființat Instituții care salvează viețile bolnavilor de cancer, au rescris destine.”

„România, te iubesc!” are un impact major asupra publicului, fie el adult sau infantil, lucru confirmat de audiențe și conștientizat și de unul dintre membrii echipei, Rareș Năstase: „Când arăt cum suntem furați pe față, când pot să ajut niște oameni, și să stopez scurgeri de fonduri, de aici izvorăște satisfacția. Și am și un interes subiectiv: îmi doresc ca măcar prin emisiunea asta să pot spune că am făcut ceva pentru România copiilor mei”

Audiențele arată că „România, te iubesc!” este urmărită, în medie, în fiecare duminică, de peste jumătate de milion de oameni din toată țara, rating-ul mediu fiind de 4,9 puncte. Această medie a fost făcută prin comparația a mai multor articole, de pe diverse pagini de internet, în care emisiunea era prezentată drept lider de piață în intervalul 18:00 și 19:00, atunci când este difuzată. De asemenea, potrivit acelorași articole, în minutele de aur din acest interval orar, „România, te iubesc” era vizionată, în medie, de un milion și jumătate de români.

Recordul absolut pe care l-au atins audiențele în ceea ce privește această emisiune s-a înregistrat în anul 2012 și este de peste trei milioane de telespectatori, în minutul de aur, la un material numit „Orașul de sub oraș”, în care Rareș Năstase a arătat cum trăiesc oamenii fără adăpost din București, care sunt obiceiurile lor, unde dorm și ce vicii au aceștia.

AUDIENȚE

Emisiunea ”Asta-i România!” prezentată de Mihai Ghită, sâmbătă 23.05.2015 a fost pe primul loc în preferințele telespectatorilor. A reușit să strângă în fața micilor ecrane peste un milion de români. În intervalul 20:00-21:30 a înregistrat 4.2 puncte de rating și 12.2 % cota de piață. Minutul de aur a fost atins la 21.17, unde nu mai puțin de 1.216.000 telespectatori urmăreau cu sufletul la gură subiecte atent documentate de reporterii Kanal D. (vezi anexa 7)

În ultimii ani, aproape în fiecare duminică, ”România, te iubesc!” a fost lider de audieță. Așa a fost și în data de 17 mai 2015 când a fost lidel de audiență pe toate segmentele de public. Duminică, reportajele realizate de Anca Năstași și Paula Herlo au clasat ”România, te iubesc!” pe primul loc în topul audienșelor la toate categoriile de public datorită subiectelor impresionante, care au în spate luni de muncă din partea corespondenților speciali. Astfel, situația bătrânilor rămași singuri, autoritățile care se pare că au uitat promisiunile făcute anul trecut în timpul campaniei derulată de Știrile PRO TV – Tu știi ce mai fac părinții tăi? au fost urmărite la nivel național, pe întreaga perioadă de difuzare, 18:00 – 18:59, de aproximativ 1.1 milioane de români.

”La nivelul publicului comercial, cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani, PRO TV a obținut un rating de 5.6 și o cotă de piață de 15.2%, spre deosebire de postul clasat pe locul secund Antena 1, care a obținut 3.6 puncte de rating și 9.8% share.

Și pe segmentul publicului din mediul urban, România, te iubesc! s-a clasat pe primul loc în preferințele publicului, înregistrând 5.2 puncte de rating și 11.6% share, în timp ce locul doi, Antena 1 a obținut un rating mediu de 4.2 puncte și 9.4% cotă de piață.

România, te iubesc! a fost lider absolut de audiență și la nivel național, obținând 6.0 puncte de rating și un share de 12.4%, față de locul doi, Antena 1 care a înregistrat un rating de 5.3 și 11.0% share.” (vezi anexa 8 )

În luna martie si aprilie 2015 oridinea pe podium este neschimbată, astfel: ProTv, Antena 1 și Kanal D. (vezi anexa 9)

BIOGRAFIA MIHAI GHITA

Când spui Mihai Ghiță, în minte îți apare promo-ul emisiunii pe care o prezintă ”Asta-i România!” Deși e cel mai mic din redacție a primit ”botezul” în breasla jurnalistilor cu mult curaj. colegii îl alintau ”Micul Hitlerist”. A fost nevoit să se integreze rapid în mașinăria de produs știri deoarece nimeni nu avea timp la dispoziție să explice cum merg lucrurile. Înainte de televiziune în viața reporterului a existat și radioul. Mihai a transmis evenimente care l-au învățat să simtă altfel emoțiile. Dupa stiri cu inundatii, cutremure, calamitati reporterul a trecut in Parlament. A fost reporter politic și corespondent al televiziunii Realitatea tv și în Parlament dar și la Partidul Social Democrat. A realizat corespondențe și relatări live de la alegerile parlamentare, prezidențiale, referendumul de demitere al președintelui, summit-ul NATO, gripa aviară și moartea patriarhului României. Atunci când a fost trimisul Realității Tv în Italia, Mihai Ghiță a experimentat și sentimentul de teamă.

Atunci când a simțit că influența politicului a devenit prea mare, atunci când a simțit că nu poate merge mai departe pentru că nu voia să mintă și să manipuleze, Miha Ghiță a făcut pasul spre un alt loc de muncă spre o altă televiziune. Așa a ajuns Mihai Ghiță să facă parte din familia Kanal D . "Kanal D este o televiziune unde poți să spui ce gândești. Am sansa să vorbesc despre lucruri simple. Am șansa să aduc în fața oamenilor spectacolul știrilor să redau oamenilor speranța. Actuala emisiune pe care o prezintă ASTA-I ROMÂNIA este proiectul său de suflet.

După atâția ani de viață de reporter a sosit vremea să fie și realizator. Mihai spune că emisiunea este un exercitiu de sinceritate. Pentru că orice om trebuie înainte de toate să fie realist și pragmatic. Nu poți închide ochii în fața realităților din țara noastră. E frumos să fii patriot, dar trebuie să vezi și cealaltă fața care nu întotdeauna este roz .

Dacă vă întrebați când mai are timp și de hobby-uri Mihai Ghiță atunci aflați că este un tânăr organizat. Muncește încă de la terminarea liceului. A învățat să se acomodeze cu un oraș nou cu oameni noi. Și-a făcut prieteni și are timp și de relaxare. Sportul lui preferat este tenisul. Ascultă muzică house și se uită cu plăcere la emisiuni ca Dr Oz, Alan Carr – Chatty Man la Bbc, Survivor la Cbs și desigur 60 minutes și Războiul Depozitelor la History.

BIOGRAFIA CRISTIAN LEONTE

Cristian susține că este mândru de anul în care s-a nascut 1975, deoarece este ușor de calculate. Este din Iași, acolo unde a absolvit și Facultatea de Litere din cadrul Universității din Copou promoția 1999. Cariera sa a început la o televiziune locală unde a fost dus de către un prieten pentru a traduce diversii chestii, el fiind pasionat de limbile străine. Șeful postului a insistat ca acesta să fie prezentator, dar Leonte a refuzat din motive personale.

A lucrat doi ani la un radio din Iași, nu pe știri cum și-ar fi dorit, ci pe partea de programe. La scurt timp a dat probă la ProTv Iași unde a și fost acceptat. Timp de trei ani la Iași a învățat să râdă, să petreacă și să facă știri, însă abia când a ajuns la ProTv București a aflat cum se fac știri cu adevărat.

La momentul actual Cristian Leonte prezintă știrile de la ora 22.30 împreună cu Amalia Enache și 2 emisiuni. Prima emisiune se numeste ”După 20 de ani ” pe care o putem urmări în fiecare duminică dimineața incepând cu ora 10.00, iar ce-a de-a doua ”România, te iubesc!” difuzată pe ProTV duminica seara de la ora 18.00. El a mărturisit ca este ”mândru și onorat” să prezinte această emisiune. ”Este greu să nu fiu impresionat de poveștile incredibile din emisiune. Subiectele sunt foarte puternice și oamenii care urmăresc emisiunea simt cp pot schimba ceva. Chiar dacă e numai de felul în care privesc un om sau o situație.” a declarant Cristian Leonte .

COMPARAREA CELOR DOUA EDIȚII: ”TU ȘTII CE MAI FACE COPILUL TĂU” ȘI ” SOARTA COPIILOR ABANDONAȚI”

În cele ce urmează am să comentez câte o ediție din fiecare emisiune. O să mă axez pe edițiile în care sunt prezentate soarta unor copii abandonați de parinți în spitale sau mai rau, părinți plecați în străinătate.

În primul rând am să fac referire la Campania difuzată de postul Pro Tv ”Tu știi ce mai face copilul tău?” din cadrul emisiunii ”România, te iubesc!”. Această ediție a fost difuzată în urmă cu 4 ani în luna octombrie 2011. Este centrată pe o revenire la un alt material, realizat în 2007, cu cazuri de copii ai căror părinți lucrează în străinătate.

În cadrul acestei ediții am văzut mai multe cazuri de copii abandonați de părinți plecați în strainătate la muncă pentru a trimite și a strânge un ban pentru a le asigura un viitor mai bun celor rămași acasă. Dar consecințele sunt greu de suportat de micuți, unii ajungând să renunțe la școală, alții au devenit infractori sau după ani de suferință au ajuns în cabinetele unor psihiatri. Acești părinți au uitat să privească în sufletul celor mici.

Peste 85.000 de copii români au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, iar 1000 dintre ei au ajuns în sistemul de protecție specială, restul fiind lăsați la rude sau alte familii. Din cei 85.000 de copii, 25.000 au rămas fără niciunul dintre părinți, din aceștea mai mulți de 23.000 sunt minori.

La patru ani de la demararea acestei campanii care i-a adus prestigiosul premiului Emmy, Paula Herlo s-a întors să vadă cum mai decurge soarta celor mici. Nu mare i-a fost mirarea când “pe unii i-am găsit căsătoriți la vârste la care ar fi trebuit încă să se joace, pe alții muncind după ce au abandonat școala sau, mai grav, făcând terapie în cabinetele unor psihiatri”, a mărturisit Paula, impresionată de durerea lor. “Unii zâmbeau, alții sperau la ceva mai bun, însă cei mai mulți fac încă parte din categoria copiilor lăsați singuri acasă. Poveștile lor puse unele lângă altele reflectă drama unei întregi generații: cea a copiilor lăsați singuri acasă”, a conchis Paula. (vezi anexa 6)

Criza economica n-a intors prea mulți români acasă. Se tem că odată ajunși în satele lor vor piede și suta de euro pe care reușesc să o pună deoparte într-o lună ca să le trimită copiilor bani.

Oficial, din datele părinților care au declarat autorităților că pleacă la muncă, 25 de mii de copii din România au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, neoficial însa numarul este mult mai mare. Un studiu UNICEF arată acum trei ani că 126.000 de copii cresc fără ambii părinti si jumatate dintre ei erau mai mici de 10 ani.

Iulian pare un copil pierdut în gandurile sale. Nimic nu-l bucură și nimeni nu-i poate șterge suferința. Și acum înca iubește fotbalul și încă mai visează că într-o zi o să devină un mare sportiv așa cum își dorea tatăl lui. În rest, își trăiește copilăria cu speranța că într-o zi mama lui se va întoarce.

Iulian știe că există copii care au ajuns în centre de plasament după ce rudele n-au putut să aibă grija de ei. Sunt aproape 4.000 de micuți care își așteptă părinții în case de copii. Ne despărțim de Iulian însă nu înainte de a ne cere să-l ajutăm să caute pe internet strada pe care a murit tatal lui. Nu știe de ce sau poate nu vrea să ne spună. Ramas în lumea lui, Iulian speră și își așteptă salvarea care nu poate veni decât de la mama lui. Pe care încă o așteaptă să se întoarca acasă și să rămână. Așa cum i-a promis.

Peste drum de casa lui o găsim pe Elena. Acum patru ani ne povestea tristă că mama a lăsat-o în fara casei plângând, spunându-i că se duce la primarie.

Ani de zile a așteptat un semn de la ea. Anul ăsta l-a primit. Mama a cautat-o și s-au întâlnit.

După câteva zile petrecute împreună, mama s-a reîntors înapoi în Italia la muncă.Mama n-a dat nici o explicație pentru absența ei, iar Elena n-a simțit să i le ceară. Fetița s-a mulțumit să se bucure pentru scurt timp de senzația că n-a uitat-o de tot. Că înca mai are mamă, că poate să le râdă în nas celor ce râdeau de ea.

Venirea mamei i-a schimbat doar imaginea în fața celorlalți copii, în sufletul ei însă nu s-a schimbat nimic.

De când a plecat mama a mai doar un telefon. În schimb, tatăl o caută mereu. Acum e în Italia, încearcă să facă rost de bani să-i trimită, ca s-o întrețină la liceu. Și fratele ei e tot acolo. Elena își amintește că după ce a apărut în campania "Tu știi ce mai face copilul tău?", tata a venit acasă. A luat-o în Italia și a încercat asa cum a putut el să o țină aproape și să meargă la un liceu acolo.

Un an a stat în Italia. Ar fi vrut să rămână, dar a înteles că nu se poate. Elena e un copil care nu cere nimic, dar care în sufletul ei ascunde traumele ce i se citesc pe chip. O fetiță mare, la care în urmă cu patru ani i-am remarcat zâmbetul, ca o grimașă, același zâmbet care astăzi ascunde o mare suferință.

Elena știe că puțin îi lipseste să fie pe deplin fericită. Ar fi suficient ca tata să fie langa, să o vadă crescând sub ochii lui. Să nu mai adoarmă cu gândul că va rămâne singură după ce bunica, bătrână și bolnavă, nu va mai fi.

În urma unor studiile realizate de mari ONG-uri dezvăluie o realitate cutremurătoare: în ultimii ani, nu mai puțin de 350.000 de copii au avut cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, în timp ce 400.000 au trăit o vreme departe de părinți. “În total, 750.000 de copii au fost afectați la un moment dat de migrația forței de muncă”.

În alt loc, la alt post de televiziune cu alt moderator, dar cu aceeași soartă micuții ne sunt prezentați de Mihai Ghită în data de 3 august 2013 in cadrul emisiunii ”Asta-i România!”. În cele ce urmeaza o să aflăm de la Mihai Ghiță încă odată cât de gravă este situația copiilor abandonați în România. Așadar, suntem țara cu cei mai mulți copiii abandonați din Europa.

Sistemul de adopție permite părinților și rudelor până la gradul IV care si-au părăsit, maltratat, refuzat categoric copilul să aibă drepturi asupra lui și să fie întrebați dacă nu cumva si-i doresc înapoi în casele unde niciodată nu au fost acceptați. Problemele cu adevărat vin însă când vorbim despre procedeele de adopție din România. Acestea pot dura si câțiva ani, timp în care atât copilul cât și potențialii părinți suferă fară ca să poată face ceva în această privință.

În momentul de față lucrurile s-au mai schimbat, iar dacă un părinte nu își caută copilul timp de un an de zile, acesta este declarant abandonat și poate fi adoptat cu ușurință. Cu toții sperăm ca miile de dosare nesoluționate în tot acest răgaz de timp să își găsească rezolvări ”peste noapte”.

Soarta unor copiii nevinovați sta la mâna birocrației. Salvarea lor se pierde pe firul telefonului dintre autorități. Zi de zi câte un copil își pierde speranța și dreptul de a fi fericit, de a avea o viață normal alături de o familie care să aibă grijă de el, să il educe sis ă îi ofere dragoste de care are nevoie.

În alt sat din România, aceași soarta. Doi micuți plâng de dorul părinților plecați și ei la muncă în Italia.

Dorința cea mai mare este ca cei dragi, părinții, să nu mai plece departe și să fie alături pentru a lua sfârșit suferința micuților. Așa este și în cazul Mariei și a lui Andrei, doi pitici de 9 ani din Bicaz a căror părinți sunt plecați la mii de kilometric pentru un trai mai decent. Singura bucurie le rămâne atunci când vorbesc cu părinții la telefon sau pe internet.

Democrația i-a cernut pe oameni, i-a trimis pe cei tineri departe de casă și a lăsat la vatră pe nepoți în grija bunicilor. Cei mai mulți tineri nu au avut de ales, așa că au luat calea străinătății, muncind din greu pentru un pumn de bani. Nu sunt mai mari de ”un cot”, dar suferă cât alții într-o viață. Nici nu apuci să-i întrebi bine de părinți că ochii li se întristează. Oricât de mult s-ar strădui o bunică, oricât ar avea tot ce își doresc, nu contează atât timp cât mama e la 2000 de kilometri. Suferința i-a maturizat, au crescut printre suspine, iar depărtarea le macină sufletul.

CONCLUZII

În tot acest timp comparând cele două emisiuni am descoperit că nimeni și nimic nu poate înlocui un părinte. De aici si zicala ”mama poate lua locui oricum, dar o mama nu poate fi înlocuită de nimeni.”

Când mama sau tata e departe, nimic nu poate înlocui acest fapt, nici tablet, nici telefonul scump cumpărat pe bani munciți din greu printer străini, nici măcar îmbrățișarea bunicilor care încearcă să țină loc de mama sau tată. Această situație nu e de azi , de ieri, ea datează de mai bine de 30 de ani. Așa a fost și cazul Elenei si a lui Iulian din cadrum campaniei ”Tu știi ce mai face copilul tău?” difuzată pe Pro Tv. Acești micuți au fost lăsați în grija bunicilor de mici, părinții fiind plecați în Italia să muncească.

Comparând puțin cele doua emisiuni ”Asta-i România!” și ”România, te iubesc” putem observa cu ochiul liber calitatea emisiunii difuzate pe Protv, premiile castigate și cel mai mult contează programul pe care este difuzată o emisiune, ziua și ora. Putem spune ca ”România, te iubesc !” este avantajată fiind difuzată duminică seara când majoritatea oamenilor se așează în pat pentru a se odihni pentru o noua zi de muncă. Dezavantajul emisiunii ”Asta-i România!” este că ea poate fi urmărită sambătă seara când majoritatea oamenilor au ieșit la terase, la distracții, profitând de weekend. De aici putem susține că emisiunea este urmărită în medie de persoane de vârsta a treia. Un alt dezavantaj al acestei emisiuni este tonalitatea și poziția moderatorului.

CONCLUZII FINALE

În acest capitol voi descrie ceea ce am înțeles pe parcursul redactării acestei lucrări. de licență. Educația este în primul rând suma deprinderilor pe care un individ le acumulează de-a lungul timpului, exercitată în principiu coercitiv, pentru ca mai apoi să le folosească în viață de zi cu zi înradacinandu-le în bagajul propriu de cunoștințe. În mod conștient sau inconștient majoritatea dintre noi suntem influențați de mediu îîn care trăim, de acțiuni voite sau nevoite ale părinților, de ceea ce numim noi ”cei 7 ani de acasă”. Acestă expresie nu se referă numai la modul în care mâncăm, la răspunsurile respectuase pe care le dăm sau cum să ne comportăm civilizat în societate, este mai mult de atât.

În primul rând, trebuie să avem grijă cum vorbim când sunt minori în preajma noastră, deoarece orice vorbă poate influența o decizie. Fiecare dintre noi e diferit și prin cuvântul ”educație” putem înțelege multe, mai ales când vorbim despre educația sinelui, despre educarea propiei imagini. Ea trebuie retușată ori de câte ori este nevoie.

Așadar, o educație de calitate înseamnă mai mult decât bani.

Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicare a imaginilor în mișcare. În ceea ce privește vizionarea la televizor nu este un simplu obicei sau doar un mijloc de informare. Prin caracteristicile și intensitatea experienței, prin periodicitatea cu care intervine încă din primii ani ai vieții, privitul la televizor influențează în mod definitoriu, viața unui om. În mare parte oamenii ajung să se îmbrace, să se comporte și să gândească după cum sugerează televiziunea.

Televiziunea, televizionarea sau mass-media în general recunosc realitatea, configurează un nou mediu de existență și de conștiință pentru omul din zilele noastre, un nou mod de a fi. Ca principale mijloace ale promovării nihilismului și culturii divertismentului, ele influențează în mod decisiv orizontul religios al omului contemporan. Cu siguranță, fără televizor și publicitate lumea nu ar fi așa cum o vedem astăzi. În mod cert, nu s-ar fi înaintat atât de mult în direcția degradării valorilor tradiționale, a relațiilor personale și comunitare, a vieții de familie, a moralei sociale și individuale.

Renunțarea la televiziune nu este un lucru ușor de realizat, căci imaginea video și cea publicitară au instalat adevărata dictatură în spațiul public și privat al societății moderne, au ajuns să-l impresioneze pe omul modern din toate partile, lăsându-i o libertate tot mai mica în a ceda și înțelege lumea. De aceea efortul eliberării de tirania mediatică trebuie să fie corelată cu o bună cunoaștere a fenomenelor și cu adaptarea unui mod de viață care să asigure o minimă imunitate.

Altfel, evadarea din spațiul concentraționar al realității mediatice (televiziune, internet), al conștiinței globale, va fi imposibilă. Lipsit de cunoștințe și de credință, omul contemporan devine cea mai ușoară victimă. El este învins înainte de a afla că împotriva minții și sufletului său se duce un adevărat război sau ajunge să fie facut prizonier și să fie înrobit, deși cultura medie îl convinge că este liber.

Mulțimea extraordinară a sistemelor de semnificație implicate în lumea TV limbajul verbal, expresie vocală, limbajul trupului, decor, viteza uriașă de schimbare a cadrelor, efecte tehnice în general ce bulversează atenția telespectatorului fac ca majoritatea informațiilor transmise prin televiziune să aibă un impact subliminat, adică să nu fie complet sau deloc conștientizate de telespectator, deși ele pătrund în mintea acestuia și sunt depozitate în memorie.

Afecțiunea pe care nu numai vizionarea TV, dar și jocurile pe calculator și navigatul pe internet le produc asupra contextului se remarcă ușor la copii și tineri în dificultățile pe care aceștia le întămpină în concentratea cu atenție și în susținerea motivației pentru urmărirea unei activități oarecare, în controlul emoțiilor și al comportamentului, în planificarea și organizarea programului. Inițiativa, creativitatea, discernământul și judecata sunt aliate în mod semnificativ.

În ceea ce privește mass-media trăim zilnic un război informațional, iar mesajele la care suntem expuși pot fi de multe ori daunătoare pentru noi. Informația pe care o receptam provine din diferite medii care nu respectă întotdeauna principiul adevărului. Știrile cu caracter negativ, ziarele de scandal, si diferitele emisiuni TV care promovează violența sunt doar caracteristici negative ale mass-media. Mass-media este o denumire generala a tuturor mijloacelor de informare in masa. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, rețele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informației.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Bignell, Jonathan, Orlebar Jeremy – ”Manual practice de televiziune” , Bucuresti, Polirom, 2009

Bucheru, Ion – Fenomenul televiziunii, București, Fundația României de Mâine, 1997

Câmpeanu, Pavel – ”Radio, televiziune publică” București, Editura Științifică ,1972

Claude-Jean, Bertrand – „O introducere în presa scrisă și vorbită”, Iași, Ed. Polirom, 2001

Coman, Mihai – ”Introducerea in sistemul mass-media”,Iași, Ed.Polirom,ediția a III-a ,2004

Enescu-Mărgărit, Alexandra- Media și societatea civilă, Constanța, Editura Dobrogeană , 2012

Enescu-Mărgărit, Alexandra – „Introducerea în sistemul mass-media”, București, Ed. Victor, 2010

Ignat, Petru, Stan, Emil – Conceperea si elaborarea produsului jurnalistic, București, Ed. Victor, 2010

Ionică, Lucian – ”Jurnalism de televiziune”, Iași, Ed. Polirom, 2009

Mitrofan, Gheorghe – ”Introducere în televiziune”, București, Ed.Teora, 1993

Popa, Dorin – ”Mass-media astazi”, Iași, Ed. Institutul European, 2002

Varlam, Petre – ”Televiziunea în era digital”, Oltenița, Media Expres, 2007

Vișinescu, Victor ”Jurnalism contemporan”, București, Ed. Victor, 2002

Referințe internet

Dicționarul explicativ al Limbii Române (ediția a II a), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune

http://en.wikipedia.org/wiki/Kofi_Annan&prev=search

www.ipedia.ro/mica-istorie-a-televiziunii-televiziune-1014

Pora,Andreea HotNews.ro, 15 septembrie 2008, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-4366337-studiu-pirls-educatia-romania-sub-nivelul-mondial-mediocritatii.htm

TOP 25 AUDIENTE TV EMISIUNI INFORMATIVE. Sinteza zilei, cele mai mari cifre de audienta. Cum arata clasamentul?

http://www.paginademedia.ro/2015/05/divertisment-aprilie-romanii-au-talent-cea-mai-urmarita-emisiune-in-luna-aprilie-te-cunosc-de-undeva-pe-locul-doi/

http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/614/17.000_de_ore_este_durata_emisiunilor_educative,_culturale_si_stiintifice_transmise_de_televiziunea_si_radioul_public_in_2010

http://www.kanald.ro/emisiuni/asta-i-romania-_27110.html

http://www.kanald.ro/kanal-d-e28093-trei-premii-la-gala-aptr–cu-stirile-kanal-d-si-e2809casta-i-romaniae2809d_47654.html

http://www.protv.ro/show/romania-te-iubesc.html

http://www.ziare.com/vedete/vedete-romanesti/mihai-ghita-am-fost-alergat-cu-pusca-furca-am-fost-sechestrat-pe-groapa-de-gunoi-de-la-glina-interviu-1331814

http://en.wikipedia.org/wiki/Denis_McQuail&prev=search

http://www.apropotv.ro/interviu/cristian-leonte-ca-viitor-tata-sunt-incantat-9717486-articol

http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Analiza-de-continut-Elementele13479.php

www.romaniateiubesc.stirileprotv.ro/echipa/paula-herlo.html

www.romaniateiubesc.stirileprotv.ro/echipa/rares-nastase.html

www.masterchef.protv.ro/stiri/romania-te-iubesc-din-nou-lider-absolut-de-audienta-3-milioane-de-romani-au-urmarit-ancheta-orasul-de.html

AUDIENŢE. Emisiunea “Asta-i România” de la Kanal D, primul loc în preferinţele telespectatorilor

Emisiunea „România, te iubesc!” a fost duminică lider de audiență pe toate segmentele de public

http://www.vedeteblog.com/2013/10/biografia-mihai-ghita-cel-care-ne-spune.html

http://www.protv.ro/vedete/cristian-leonte.html

http://www.protv.ro/show/romania-te-iubesc.html

http://www.stirifeldefel.ro/dramele-copiilor-ce-cresc-departe-de-parinti-duminica-la-romania-te-iubesc/

ANEXE

AUDIENȚE

Anexa 1-Audiente Tv25 ianuarie 2015

Audiente Tv 1 ianuarie-24 iunie 2014

Anexa 2 – Emisiuni de divertisment martie-aprilie 2015

Anexa 3 – Sigla ”Asta-i România!”

Anexa 4 – Sigla ”România, te iubesc!”

Anexa 5 – Moderatorul emisiunii ”Asta-i România!”

Anexa 6 – Moderatorul emisiunii ”România, te iubesc !”

Anexa 7 –Audiențe ”Asta-i România” 23 mai 2015

Anexa 8 –Audiențe ”România, te iubesc ” 17 mai 2015

Anexa 9 – Audiențe martie-aprilie 2015

Anexa 10 – Paula Herlo și copii din Campania ”Tu știi ce mai face copilul tău?”