Evidentierea Eficientei Activitatii de Lectura Dupa Imagini In Dezvoltarea Vocabularului la Deficientul Mintal

CAPITOLUL V. METODOLOGIA CERCETĂRII.

5.1 Cercetarea pedagogică

Cercetarea pedagogică are ca obiect o problemă sau un fapt pedagogic pe care cercetătorul o depistează și delimitează din ansamblul structural din care face parte. Rezultatele obținute în urma cercetării sunt explicații ale acestor întrebări precum și sugestii pentru îmbunătățirea și ameliorarea procesului instructiv-educativ.

Vorbim de un tip special de cercetare științifică ce are drept scop explicarea științifică, înțelegerea și optimizarea activității de instruire și educare presupunând investigarea teoretică și / sau practic-aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional.

S. Cristea, (2000) sublinia faptul că „metodologia cercetării pedagogice presupune cunoasterea și valorificarea unui ansamblu de tehnici, procedee și mijloace pentru investigarea științifică a realității educaționale”. Prin însăși definiția ei cercetarea pedagogică are ca obiect de investigație fenomenul educativ în toată complexitatea sa având din acest punct de vedere atât un caracter prospectiv (vizând dezvoltarea personalității elevului) cât și ameliorativ (cercetarea pedagogică-prin intervențiile sale modelatoare trebuie să determine optimizarea actului pedagogic).

Având în vedere că există mai multe criterii de clasificare a cercetării pedagogice identificăm cercetări teoretico–fundamentale (care deschid noi orizonturi de cercetare asupra fenomenului educațional) și cercetări practic–aplicative (abordează o problematică restrânsă și vizează îmbunătățirea domeniului explorat) în funcție de scopul și complexitatea subiectului de cercetat, precum și cercetări observaționale (neexperimentale) în care concluziile sunt mai mult teoretice, fiind cercetări descriptive și cercetări experimentale (care conduc la descoperirea unor relații cauzale între elementele acțiunii educaționale) în funcție de criteriul privind metodologia de lucru adoptată. În funcție de aceste criterii putem evidenția faptul că în cadrul acestei lucrări am realizat o cercetare pedagogică practic-aplicativă (urmărește ameliorarea și îmbunătățirea vocabularului la deficientul mintal), precum și una experimentală (prin introducerea unor factori experimentali și măsurarea efectelor acestora). Aceste două tipuri de cercetare pedagogică nu sunt izolate una de cealaltă ci se interferează și se completează reciproc.

5.2 – Scopul lucrării

Vocabularul la elevii cu deficiență mintală se formează aproximativ în întregime și la nivelul posibilităților lor în cadrul școlii și într-o proporție mai mică prin lectură individuală sau în mediul familial – social.

Prin urmare, unul dintre aspectele importante ale procesului formativ-educativ-recuperativ desfășurat în învățământul special îl constituie activizarea și îmbogățirea vocabularului.

Lucrarea de față are drept scop evidențierea eficienței activității de lectură după imagini în dezvoltarea vocabularului la deficientul mintal.

Limbajul deficientului mintal se caracterizează prin rigiditate, imobilitate, privind exprimarea, structura ideilor, succesiunea cuvintelor, latura semantică și articularea.

Doru V. Popovici (2000) consideră că “obiectivele principale ale terapiei limbajului, în ceea ce privește vocabularul școlarilor cu deficiență mintală, constă în îmbogățirea treptată a acestuia și în activizarea sa permanentă, în strânsă corelație cu măsurile de îmbogățire și precizare a bagajului de reprezentări și noțiuni”. De asemenea el subliniază faptul că “ în lipsa unui bagaj notional dezvoltat la școlarii respectiv, vocabularul va rămâne lacunar, pasiv și confuz, ceea ce va împiedica desfășurarea unui proces de învățământ de calitate” (80, p.295). La toți copiii deficienți mintal reprezentările ce se formează sunt lacunare în dublu sens, atât sub aspectul conținutului senzorial-perceptiv, cât și al operativității specifice. De aceea, o condiție de bază a formării unor reprezentări trainice și utile la elevii cu deficiență mintală o constituie asigurarea contactului lor direct și activ cu obiectele și fenomenele studiate sau cu “înlocuitorii” acestora – modele, imagini, schițe. Este necesară, prin urmare, o permanentă orientare intuitiv-practică și activă a procesului didactic și legarea sa de interesele și preocupările elevilor.

Lectura după imagini este o activitate în care copiii sunt învățați și stimulați să vorbească cu ajutorul imaginilor. Pentru copilul care nu a învățat încă să citească, imaginile îndeplinesc valoarea unui textului scris. Acestea au avantajul că apropie copilul, în mod selectiv, de o anumită idee sau secvență din realitatea înconjurătoare. Lectura după imagini trebuie strâns corelată cu convorbirea, iar în cadrul unui sistem de activități aceasta alternează, se combină cu audierea, povestirea, jocul didactic, etc. spre a putea solicita copilul în totalitatea funcțiilor limbajului. Imaginile, ca modele ale realității sunt prezentate în raport cu anumite cerințe de ordin didactic, într-un cadru mai simplu sau mai bogat în detalii.

Lectura după imagini este o activitate ce contribuie atât la formarea și exersarea limbajului pe toate nivelurile sale, cât și la antrenarea în același timp a altor laturi ale personalității ca interesul cognitiv, latura afectiv – motivațională, estetică.

5.3 – Obiectivele cercetării:

Evaluarea gradului în care utilizarea activității de lectură după imagini în activitatea terapeutică logopedică influențează dezvoltarea vocabularului deficientului mintal.

Evidențierea modului în care activitatea de lectură după imagini contribuie la îmbunătățirea deprinderilor de exprimare corectă a deficientului mintal.

Elaborarea unui program de dezvoltarea a vocabularului deficientului mintal prin activități de lectură după imagini.

5.4 – Ipoteza generală și ipotezele de cercetare/ ipoteza nulă:

Ipoteza generală:

Utilizarea lecturii după imagini în activitatea didactico-terapeutică influențează dezvoltarea vocabularului deficientului mintal.

Ipotezele cercetării:

Se vor înregistra diferențe din punct de vedere al progreselor înregistrate în ceea ce privește volumul vocabularului pre-test și post-test la grupul care a beneficiat de un program de dezvoltarea a vocabularului prin activități de lectură după imagini.

Se vor înregistra diferențe din punct de vedere al progreselor înregistrate în ceea ce privește volumul vocabularului între grupul care a beneficiat de un program de dezvoltarea a vocabularului prin activități de lectură după imagini și grupul de control.

Ipoteza nulă:

Aplicarea unui program de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini nu va conduce la progrese în ceea ce privește vocabularul la deficientul mintal.

5.5 – Variabile:

Variabila independentă: tipul de intervenție – programul de dezvoltarea a vocabularului prin activități de lectură după imagini

Cu dezvoltarea vocabularului prin activități de lectură după imagini

Fără dezvoltarea vocabularului prin activități de lectură după imagini

Variabila dependentă:

Performanțele inregistrate în ceea ce privește vocabularul deficientului mintal

5.6 – Participanți:

Lotul de subiecți -elevi cu deficiență mintală moderată și ușoară.

Au fost cuprinși în studiu 12 elevi din clasa a VII-a și 8 elevi din clasa a VIII-a, dintre care Criterii de includere în eșantion:

Elevi ai Școlii Gimnaziale Speciale “Maria Montessori” Bacău

Elevi din clasele a VII-a și a VIII-a;

Elevi cu deficiență mintală moderată și ușoară (coeficientul de inteligență a fost extras din fișele psihopedagogice ale copiilor);

Elevi înscriși în terapie logopedică.

Criterii de excludere din eșantion:

Elevi care nu sunt înscriși în activitățile de terapie logopedică;

Elevi care prezintă deficiențe asociate celor mintale (autism, sdr.Down, hiperkinetism).

Elevi cu deficiență mintală severă.

Eșantionul cuprinde un număr de 11 băieți și 9 fete .

Fig.1: Distribuția subiecților în funcție de sex

Elevii vor fi împărțiți în mod aleatoriu în două grupe: grupul experimental și grupul de control. Grupele vor fi omogene din punct de vedere al nivelului de școlaritate-ciclul gimnazial dar eterogene din punct de vedere al vârstei cronologice, vârstei mintale, sexului, al mediului din care provin (familie, asistent maternal, centru de plasament), mediul rural/urban, și al tulburărilor de limbaj.

G1- grupul experimental- va fi supus unui program de dezvoltare a vocabularului prin

activități de lectură după imagini.

G2- grupul de control- va fi testat în cele două etape preexperimentală și postexperimentală dar nu va fi supus programului de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini.

Grupul experimental a fost format din 4 băieți și 6 fete, iar grupul de control a cuprins 7 băieți și 3 fete. Cele două loturi de subiecți sunt relativ omogene din punctul de vedere al vârstei cronologice.

Tabelul 1 : Eșantionul de participanți

5.7 – Metode de cercetare

Metode de cercetare:

În cadrul cercetării am folosit metode de culegere și metode de prelucrare a datelor, după cum urmează: observația, studiu de caz, metoda analizei produselor activității, experimentul.

Metoda observației

Dicționarul explicativ al limbii române (1998) definește observația ca pe un “procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și internționată a unui obiect sau a unui proces” iar N. Sillamy explică acest termen în Dicționar de psihologie (1996, p.213) ca fiind o “metodă care are drept scop relevarea unui număr oarecare de fapte naturale, pe baza cărora va fi posibilă formularea unei ipoteze care va fi supusă verificării experimentale”.

Utilizarea observației ca metodă de cercetare presupune examinarea acțiunile indivizilor sau ale grupurilor prin urmărirea lor atentă, adesea în mod intens, fără însă a li se pune întrebări sau a încerca să li se influențeze în vreun fel comportamentul. “Observația are ca scop final înțelegerea și atribuirea de semnificații celor observate” (D.M. Vîrgă, 2004, p. 46) .

Scopul principal al utilizării acestei metode constă în surprinderea unor elemente ale limbajului și al comunicării atât în activitățile liber-alese, în care copilul se manifestă spontan și liber, mai aproape de ceea ce este mai puțin controlat, cât și în cadrul activităților terapeutice desfășurate în cadrul cabinetului logopedic

S-a utilizat metoda observației directe, pentru fiecare oră de terapie realizându-se câte o fișă de observație/monitorizare a progresului (anexa ) completată pe parcursul aplicării programului de intervenție (programul de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini) la grupul experimental cu scopul de a inregistra progresul, regresul sau stagnarea în ceea ce privește variabila studiată.

Metoda biografică (anamneza)

Această metodă a vizat culegerea de informații despre datele personale, situația familială, atmosfera și climatul educativ în familie, condiții de locuit, date medicale, personalitatea, stilul de muncă, conduita la lecții, limbajul copiilor incluși în cercetare. Contribuie alături de alte metode la stabilirea profilului personalității subiectului, dar și la explicarea comportamentului actual al acestuia.

Metoda analizei produselor activității

Această metodă are menirea de a completa și de a oferi o imagine asupra profilului psihopedagogic al elevului accesiblă, complexă și completă. Pot fi astfel evidențiate aspecte ce privesc gradul de inteligență, creativitate, echilibrul emoțional, sensibilitatea, sociabilitatea, temperamentul, autonomia, gradul de maturitate afectivă și atitudinală. 

Metoda studiului de caz:

''Un studiu de caz este o examinare intensivă a unui fenomen, într-un grup sau o situație particulară sau la un individ anume. Studiul de caz este folositor atunci când un fenomen este foarte complex sau relativ rar'' (Bernestein, Roy, Vickens, Srull,1988).

Studiul de caz poate fi definit drept “ o strategie de cercetare focalizată pe un caz concret care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizații, cu luarea în considerare a tuturor particularităților sale contextuale. Acestea necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și calitative” după cum considera C.Robson (Real World Research, U.K.Blackwell Publisher, Oxford, 2002, p.180-186).

Utilizare studiului de caz în această cercetare a avut drept scop identificarea posibilelor cauze, factori determinanți, procese, experiențe care pot oferi informații detaliate asupra tuburărilor de limbaj și de comunicare ale elevilor incluși în cercetare.

Metoda experimentului:

Experimentul reprezintă un “procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează” (DEX, 1998). În Dicționarul de psihologie (1999, p.308) R. Doron și F. Parot subliniază faptul că “a face un experiment constă în a plasa un fenomen care se dorește a fi studiat sub control riguros, în așa fel încât să se pună în evidență condițiile de apariție (cauzele) sau de modificare”.

În această lucrare utilizarea metodei experimentului a avut drept scop schimbarea realității educaționale prin introducerea unei modificări în desfășurarea procesului didactico-terapeutic și constatarea efectelor acestora. Altfel spus, experimentul a constat în introducerea factorilor experimentali- programul de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini- în desfășurarea activităților didactico-terapeutice logopedice și măsurarea efectului produs de acesta.

5.8 – Instrumente:

Probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului:

Proba de vocabular Rey (adaptată): este o probă în care se citește copilului

fiecare cuvânt în parte și se cer două cuvinte din categoria respectivă. Conține 60 de itemi. De exemplu: îmbrăcăminte, încălțăminte, legume, părți ale corpului, organe de simț, etc.

Probe pentru examinarea limbajului oral: este vorba de un set de probe care

evaluează nivelul limbajului și evidențiază dizabilități ale limbajului. Conținut:

Proba Alice Descoeudres pentru cunoașterea vârstei psihologice

a limbajului;

Proba de definiții (adaptată după R. Zazzo);

Proba de flexibilitate asociativă ( U. Șchiopu, M.Gârboveanu, A.

Turcu);

Proba vorbirii independente;

Proba vorbirii reflectate;

Proba logatomi (Borel-Maisonny);

Povestire după imagini;

Proba de completare a lacunelor.

Fișă de evaluare a vocabularului (anexa)- elaborată și folosită în evaluarea inițială

(pretest) și finală (postest) a elevilor incluși în cercetare, aplicată atât grupului experimental cât și grupului de control. Domeniile vizate vor fi legate de:

productivitatea verbală;

gradul de înțelegere a semnificației semantice a cuvintelor;

gradul de operaționalitate a cuvintelor.

Program de dezvoltare a vocabularului deficientului mintal prin activitatea de

lectură după imagini- program de intervenție bazat pe activități de lectură după imagini care va fi aplicat grupului experimental în vederea dezvoltării vocabularului acestora. Este un instrument de planificare și coordonare, un instrument de lucru permanent în direcția realizării obiectivelor propuse- în acest caz dezvoltarea vocabularului deficientului mintal prin activități de lectură după imagini. El va fi conceput astfel încâ să:

plaseze informația lingvistică în contexte variate pentru a-i defini încărcătura

semantică și a-i imprima operaționalitate;

să promoveze o învățare situațională, adecvată organizării mintale a elevilor;

să permită însușirea cu pași mici a informației “lingvistice”;

să intensifice relațiile interactive de muncă între profesor și elev.

Fișa de observație/monitorizarea a progresului(anexa)- – instrument construit care

va fi completat pe parcursul aplicării programului de intervenție la grupul experimental în vederea înregistrării performanțelor elevilor încluși în cercetare. Fișa va cuprinde itemi de tipul:

5.9 – Procedura:

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2014-2015 pornind de la următorul design experimental:

Tabelul 2. Designul experimental

5.9.1- Etapa preexperimentală/constatativă/pretest

Are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantionul experimental cât și la cel de control. În această etapă vor fi aplicate probele pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului precum și fișa de evaluare a vocabularului atât grupului experimental cât și grupului de control cu scopul de a evalua nivelul inițial în ceea ce privește limbajul și vocabularul elevilor cu deficiență mintală.

Această etapă s-a derulat la începutul anului școlar 2014-2015, în lunile octombrie-noiembrie. Am lucrat individual cu fiecare elev.

Au fost incluși în cercetare doar elevi înscriși în terapie. Informațiile obținute în urma aplicării probelor pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului vor fi consemnate-pentru fiecare elev în parte- în fișa logopedică.(anexa). De asemenea, în anexe am atașat și fișele psihopedagogice precum și studiile de caz a elevilor incluși în cercetare (grup experimental). .(anexa).

Fișa de evaluare a vocabularului am întocmit-o având în vedere următoarele aspecte:

productivitatea verbală;

gradul de înțelegere a semnificației semantice a cuvintelor;

gradul de operaționalitate a cuvintelor

Fișă de evaluare a vocabularului

Productivitate verbală

Dă exemple de cuvinte care fac parte din următoarele categorii:

Scrie cuvinte cu sens opus (antonime):

Scrie cuvinte cu același sens (sinonime):

Nervos––––– Bucuros–––––

Inteligent––––

Manual–––––-

Rai–––––– Copac––––––

Automobil–––-

Dar–––––––

Trist––––––– Geam––––––

Mâță––––––- Melodie–––––-

Gradul de înțelegere a semnificației semantice a cuvintelor

Care este semnificația următoarelor cuvinte:

Ce este un scaun? …………………………………………………

Ce este o păpușă?………………………………………………….

Ce este un cal?……………………………………………………..

Ce este o furculiță?……………………………………………….

Ce este ploaia?……………………………………………………..

Ce este șoferul?……………………………………………………

Ce este pălăria?……………………………………………………

Ce este tractorul?…………………………………………………

Ce este dreptunghiul?…………………………………………..

Ce este primăvara?……………………………………………….

Ce este bradul?……………………………………………………

Ce este înghețata?………………………………………………..

Ce este un vapor?…………………………………………………

Ce este o lalea?…………………………………………………….

Din ce sunt făcute?

Zidurile:____________________________________

Mesele:_____________________________________

Cămașa:____________________________________

Paharele:____________________________________

Pantofii:____________________________________

Cărțile:_____________________________________

Pantalonii:__________________________________

Ușile:______________________________________

Lumânările:_________________________________

Băncile:____________________________________

Gradul de operaționalitate a cuvintelor

Care cuvânt lipsește?

Fratele meu este băiat, sora mea este…………………………….

O masă este făcută din lemn, o fereastră din…………………..

Lămâia este acră, mierea este ………………………………………

O pasăre zboară, un pește……………………………………………

Căinele mușcă, pisica…………………………………………………

Vara plouă, iarna……………………………………………………….

Ziua este lumină, noaptea este…………………………………….

Mergi cu picioarele scrii cu ………………………………………..

Completați propozițiile cu început dat:

Primăvara este…………………………………………….

Copii se joacă……………………………………………..

Soarele încălzește…………………………………………

La școală………………………………………………….

Se aude……………………………………………………

Sunt respectuos…………………………………………………

Alcătuiți propoziții cu următoarele cuvinte: dentist, oaspete, întunecat,

bosumflat, înverzit, curiozitate, culege, premiant.

Descriptori de performanță

Pentru o mai bună evidențiere a rezultatelor obținute la evaluarea inițială, am codificat itemii fișei de evaluare a vocabularului în funcție de aspectele pe care dorim să le cercetăm, astfel:

Productivitate verbală – PV, cu cei trei itemi:

PV1- enumeră cuvinte care fac parte din anumite categorii; se acordă

câte 1 punct pentru fiecare cuvânt corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

5 puncte/categorie= FB (foarte bine)

3 puncte/categorie= B (bine)

puncte/categorie= S (suficient)

PV2- identifică cuvinte cu sens opus; se acordă câte 1 punct pentru

fiecare cuvânt corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 9 puncte-17 puncte = B (bine)

între 3 puncte-8 puncte = S (suficient)

PV3- găsește cuvinte cu același sens; se acordă câte 1 punct pentru

fiecare cuvânt corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 6 puncte-11 puncte = B (bine)

între 3 puncte- 5 puncte = S (suficient)

Semnificația semantică a cuvintelor – SSC, cu cei doi itemi:

SSC1 – cunoaște semnificația cuvintelor; se acordă câte 1 punct pentru

fiecare cuvânt corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 7 puncte- 13 puncte = B (bine)

între 3 puncte- 6 puncte = S (suficient)

SSC2 – precizează corect din ce sunt făcute obiectele conform cerințelor

exercițiului; se acordă câte 1 punct pentru fiecare rspuns corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 5 puncte- 9 puncte = B (bine)

3 puncte- 4 puncte = S (suficient)

Operaționalitatea cuvintelor – OP, cu cei trei itemi:

OP1- completează corect toate spațiile libere cu cuvintele

corespunzătoare; se acordă câte 1 punct pentru fiecare rspuns corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 4 puncte – 7 puncte= B (bine)

2 puncte- 3 puncte = S (suficient)

OP2- formulează corect propoziții cu început dat, corecte din punct de

vedere gramatical; se acordă câte 1 punct pentru fiecare rspuns corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 3 puncte- 5 puncte = B (bine)

2 puncte= S (suficient)

OP3- alcătuiește propoziții cu cuvintele date, corecte din punct de

vedere gramatical; se acordă câte 1 punct pentru fiecare propoziție formulată corect; convertirea punctajului în calificative se face astfel:

puncte= FB (foarte bine)

între 4 puncte- 7 puncte = B (bine)

2 -3 puncte= S (suficient)

Elevii incluși în cercetare îi voi nota generic cu S1-S10 (atât la grupul de control cât și la cel experimental).

Astfel, în etapa preexperimentală/constatativă/ de pretest, în urma aplicării fișei de evaluare a vocabularului atât grupului experimental cât și celui de control, am obținut următoarele rezultate:

Rezultate evaluare inițială- grupul experimental, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea productivitate verbală- PV, grup experimental, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea semnificația semantică a cuvintelor – SSC, grup experimental, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea operaționalitatea cuvintelor – OP, grup experimental, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru toate cele trei dimensiuni productivitate verbală- PV, semnificația semantică a cuvintelor-SSC, operaționalitatea cuvintelor- OP, grup experimental, etapa pre-test

Rezultate evaluare inițială- grup de control, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea productivitate verbală- PV, grup de control, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea semnificația semantică a cuvintelor – SSC, grup de control, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea operaționalitatea cuvintelor – OP, grup de control, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru toate cele trei dimensiuni productivitate verbală- PV, semnificația semantică a cuvintelor-SSC, operaționalitatea cuvintelor- OP, grup experimental, etapa pre-test

5.9.2 – Etapa experimentală / experimentului formativ

În această etapă elevii din grupul experimental vor beneficia de un program de

dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini. La eșantionul de control maniera de lucru a fost una obișnuită, neinfluențată de variabila independentă, manipulată la eșantionul experimental.

Programul de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini

are ca obiectiv final activizarea și îmbunătățirea vocabularului elevilor cu deficiență mintală. El a fost structurat pe o serie de conținuturi/ teme și aplicat elevilor din grupul experimental.

Ședințele experimentale s-au desfășurat pe parcursul a 5 activități de terapie logopedică, cu durata de 45 de minute în flux discontinuu, cu scopul evitării zilelor de început și sfârșit de săptămână, care presupun un ritm mai scăzut de asimilare și o capacitate de efort diminuată. S-a lucrat individual cu toți elevii incluși în cercetare.

Pe parcursul etapei experimentale s-au completat fișe de observație a activităților desfășurate cu elevii din grupul experimental.

Tipuri de activități incluse în programul de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini

Activitatea 1: Cuvinte cu sens opus-antonime

PROIECT DE ACTIVITATE LOGOPEDICĂ

PROPUNĂTOR: Profesor psihopedagog Alistar Mihaela

ARIA CURRICULARĂ: Terapii specifice și de compensare

DISCIPLINA: Terapia Tulburărilor de Limbaj

DURATA: 45 min.

TEMA : Cuvinte cu înțeles opus

TIPUL LECȚIEI: mixtă

OBIECTIV GENERAL:

Îmbogățirea, activarea și nuanțarea vocabularului.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

OC1: să identifice perechile de cuvinte cu înțeles opus ilustrate în imagini;

OC2: să găsească cuvântul cu sens opus prin selectarea imaginii corespunzătoare;

OC3: să formuleze propoziții cu cuvintele cu înțeles opus identificate în imaginile prezentate;

OC4: să se exprime corect în propoziții din punct de vedere gramatical;

OC5: să utilizeze cuvintele noi în contexte adecvate;

OC6: să răspundă la întrebari pe baza imaginilor;

AFECTIV-MOTIVAȚIONALE:

OA1: să prezinte o atitudine pozitivă față de exprimarea orală;

OA2: să fie receptiv și responsiv la activitățile propuse.

PSIHO-MOTORII:

OP1: să mânuiască adecvat instrumentele de lucru;

OP2: să adopte o poziție corespunzătoare activității desfășurate

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:

Exercițiul, conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire,

demonstrația articulatorie, imitația. jocul, descoperirea dirijată;

MIJLOACE ȘI MATERIALE DIDACTICE:

Imagini, jetoane cu imagini, oglinda logopedică, instrumente de suflat.

FORMA DE ORGANIZARE: individuală

MODALITATE DE REALIZARE: lectură după imagini

BIBLIOGRAFIE:

Stănică, C., Vrăjmaș, E(1994) -Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H., București

Tobolcea,I.-(2004)-Curs de Logopedie-modul II,Iasi

Iolanda Mititiuc-Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj,- 1996, ed. Ankarom, Iași

Constantin Cucoș-Pedagogie- 2003, Iași

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Activitatea 2: Cuvinte cu același sens-sinonime

PROIECT DE ACTIVITATE LOGOPEDICĂ

PROPUNĂTOR: Profesor psihopedagog Alistar Mihaela

ARIA CURRICULARĂ: Terapii specifice și de compensare

DISCIPLINA: Terapia Tulburărilor de Limbaj

DURATA: 45 min.

TEMA : Cuvinte cu același sens-sinonime

TIPUL LECȚIEI: mixtă

OBIECTIV GENERAL:

Îmbogățirea, activarea și nuanțarea vocabularului.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

OC1: să identifice cuvinte cu același sens în imagini;

OC2: să folosească corect în enunțuri proprii cuvinte cu înțeles asemănător;

OC3. să înlocuiască anumite cuvinte dintr-o propoziție, fără ca înțelesul acesteia să se schimbe;

OC4: să se exprime corect în propoziții din punct de vedere gramatical;

OC5: să răspundă la întrebari pe baza imaginilor;

OC6: să recunoască cuvinte cu același sens într-un text scris;

AFECTIV-MOTIVAȚIONALE:

OA1: să dezvolte o atitudine corectă și o motivație favorabilă însușirii exprimarii orale;

OA2: să fie receptiv și responsiv la activitățile propuse.

PSIHO-MOTORII:

OP1: să mânuiască adecvat instrumentele de lucru;

OP2: să adopte o poziție corespunzătoare activității desfășurate.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:

Exercițiul, conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire,

demonstrația articulatorie, imitația. jocul, descoperirea dirijată;

MIJLOACE ȘI MATERIALE DIDACTICE:

Imagini, fișă de lucru, jetoane cu imagini, oglinda logopedică, instrumente de

suflat.

FORMA DE ORGANIZARE: individuală

MODALITATE DE REALIZARE: lectură după imagini

BIBLIOGRAFIE:

Stănică, C., Vrăjmaș, E(1994) -Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H., București

Tobolcea,I.-(2004)-Curs de Logopedie-modul II,Iasi

Iolanda Mititiuc-Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj,- 1996, ed. Ankarom, Iași

Constantin Cucoș-Pedagogie- 2003, Iași

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Activitatea 3: Propoziția

PROIECT DE ACTIVITATE LOGOPEDICĂ

PROPUNĂTOR: Profesor psihopedagog Alistar Mihaela

ARIA CURRICULARĂ: Terapii specifice și de compensare

DISCIPLINA: Terapia Tulburărilor de Limbaj

DURATA: 45 min.

TEMA : Propoziții simple și dezvoltate

TIPUL LECȚIEI: mixtă

OBIECTIV GENERAL:

Îmbogățirea, activarea și nuanțarea vocabularului.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

OC1: să alcătuiască propoziții simple după imagini date;

OC2: să transforme propozițiile simple în propoziții dezvoltate prin adăugarea unei părți secundare de propoziție;

OC3: să ordoneze o serie de imagini în ordine logică din punct de vedere cronologic;

OC4: să compună o poveste după imagini date;

OC5: să răspundă la întrebari pe baza imaginilor;

OC6: să se exprime corect în propoziții din punct de vedere gramatical;

OC7: să formeze propoziții din 6 cuvinte după imagini date;

AFECTIV-MOTIVAȚIONALE:

OA1: să dezvolte o atitudine corectă și o motivație favorabilă însușirii exprimarii orale;

OA2: să participe cu interes la activitate;.

PSIHO-MOTORII:

OP1: să utilizeze adecvat materialele didactice;

OP2: să adopte o poziție corespunzătoare activității desfășurate.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:

Exercițiul, conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire,

demonstrația articulatorie, imitația. jocul, descoperirea dirijată;

MIJLOACE ȘI MATERIALE DIDACTICE:

Imagini, fișă de lucru, jetoane cu imagini, oglinda logopedică, instrumente de

suflat.

FORMA DE ORGANIZARE: individuală

MODALITATE DE REALIZARE: lectură după imagini

BIBLIOGRAFIE:

Stănică, C., Vrăjmaș, E(1994) -Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H., București

Tobolcea,I.-(2004)-Curs de Logopedie-modul II,Iasi

Iolanda Mititiuc-Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj,- 1996, ed. Ankarom, Iași

Constantin Cucoș-Pedagogie- 2003, Iași

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Activitatea 4: Dezvoltarea abilităților de comunicare (narative și

conversaționale)

PROIECT DE ACTIVITATE LOGOPEDICĂ

PROPUNĂTOR: Profesor psihopedagog Alistar Mihaela

ARIA CURRICULARĂ: Terapii specifice și de compensare

DISCIPLINA: Terapia Tulburărilor de Limbaj

DURATA: 45 min.

TEMA : Dezvoltarea abilităților de comunicare (narative și conversaționale)

TIPUL LECȚIEI: mixtă

OBIECTIV GENERAL:

Îmbogățirea, activarea și nuanțarea vocabularului.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

OC1: să recunoască povestea din imaginile prezentate;

OC2: să identifice personajele din poveste;

OC3: să urmărească firul cronologic al evenimentelor, concomitent cu imaginile de pe planșe;

OC4: să raspundă la intrebările formulate cu ajutorul pronumelor interogative „CE”, „CINE”, „UNDE”, „CÂND”; „DE CE”;

OC5: să demonstreze înțelegerea textului, prezentând repovestirea ei;

OC6: să răspundă la întrebari pe baza imaginilor;

OC7: să se exprime corect în propoziții din punct de vedere gramatical;

OC8: să povestească corect, fluent și expresiv;

OC9: să alcătuiască propoziții după imagini date;

AFECTIV-MOTIVAȚIONALE:

OA1: să dezvolte o atitudine corectă și o motivație favorabilă însușirii exprimarii orale;

OA2: să participe cu interes la activitate;.

PSIHO-MOTORII:

OP1: să utilizeze adecvat materialele didactice;

OP2: să adopte o poziție corespunzătoare activității desfășurate.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:

Exercițiul, conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire,

demonstrația articulatorie, imitația. jocul, descoperirea dirijată, lectură după imagini;

MIJLOACE ȘI MATERIALE DIDACTICE:

Imagini, fișă de lucru, jetoane cu imagini, oglinda logopedică, instrumente de

suflat.

FORMA DE ORGANIZARE: individuală

BIBLIOGRAFIE:

Stănică, C., Vrăjmaș, E(1994) -Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H., București

Tobolcea,I.-(2004)-Curs de Logopedie-modul II,Iasi

Iolanda Mititiuc-Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj,- 1996, ed. Ankarom, Iași

Constantin Cucoș-Pedagogie- 2003, Iași

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Activitatea 5: Dezvoltarea abilităților de comunicare (narative și

conversaționale)

PROIECT DE ACTIVITATE LOGOPEDICĂ

PROPUNĂTOR: Profesor psihopedagog Alistar Mihaela

ARIA CURRICULARĂ: Terapii specifice și de compensare

DISCIPLINA: Terapia Tulburărilor de Limbaj

DURATA: 45 min.

TEMA : Dezvoltarea abilităților de comunicare

TIPUL LECȚIEI: mixtă

OBIECTIV GENERAL:

Îmbogățirea, activarea și nuanțarea vocabularului.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

OC1: să formuleze întrebări pe baza imaginilor date ;

OC2: să ofere răspunsuri la întrebările din imagini;

OC3: să realizeze o conversație pe baza imaginilor;

OC4: să compună o scurtă poveste după imagini date;

OC5: să se exprime corect în propoziții din punct de vedere gramatical;

OC6: să realizeze un dialog în diferite contexte;

AFECTIV-MOTIVAȚIONALE:

OA1: să dezvolte o atitudine corectă și o motivație favorabilă însușirii exprimarii orale;

OA2: să participe cu interes la activitate;.

PSIHO-MOTORII:

OP1: să utilizeze adecvat materialele didactice;

OP2: să adopte o poziție corespunzătoare activității desfășurate.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:

Exercițiul, conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire,

demonstrația articulatorie, imitația. jocul, descoperirea dirijată;

MIJLOACE ȘI MATERIALE DIDACTICE:

Imagini, fișă de lucru, jetoane cu imagini, oglinda logopedică, instrumente de

suflat.

FORMA DE ORGANIZARE: individuală

MODALITATE DE REALIZARE: lectură după imagini

BIBLIOGRAFIE:

Stănică, C., Vrăjmaș, E(1994) -Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H., București

Tobolcea,I.-(2004)-Curs de Logopedie-modul II,Iasi

Iolanda Mititiuc- Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj,- 1996, ed. Ankarom, Iași

Constantin Cucoș-Pedagogie- 2003, Iași

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Etapa postexperimentală- post-test

Etapa postexperimentală a cercetării constă în readministrarea probelor folosite la evaluarea inițială atât grupului experimental cât și grupului de control. Se va face o comparație între nivelul inițial și cel final al evaluării la ambele grupuri.

Rezultate evaluare finală- grup experimental, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru dimensiunea productivitate verbală- PV, grup experimental, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru dimensiunea semnificația semantică a cuvintelor – SSC, grup experimental, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru dimensiunea operaționalitatea cuvintelor – OP, grup experimental, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru toate cele trei dimensiuni productivitate verbală- PV, semnificația semantică a cuvintelor-SSC, operaționalitatea cuvintelor- OP, grup experimental, etapa post-test

Rezultate evaluare finală- grup de control, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale pentru dimensiunea productivitate verbală- PV, grup de control, pre-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru dimensiunea semnificația semantică a cuvintelor – SSC, grup de control, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru dimensiunea operaționalitatea cuvintelor – OP, grup experimental, post-test

Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării finale pentru toate cele trei dimensiuni productivitate verbală- PV, semnificația semantică a cuvintelor-SSC, operaționalitatea cuvintelor- OP, grup experimental, etapa post-test

5.10 Analiza datelor și interpretarea rezultatelor

Într-o primă etapă, am făcut o prelucrare sumativă, respectiv am analizat, ordonat, grupat, clasificat, și sistematizat datele obținute după aplicarea fiecărui test. Am recurs la condensarea acestor date în tabele și calcule de procentaje.

Prelucrarea datelor a avut drept scop evidențierea unor diferențe semnificative între elevii din grupul experimental și cei din grupul de control în ceea ce privește vocabularul acestora. Aspectele urmărite au vizat:

Productivitatea verbală

Semnificația semantică a cuvintelor

Operaționalitatea cuvintelor

În ceea ce privește productivitatea verbală rezultatele obținute au evidențiat că elevii

din grupul experimental au obținut progrese în ceea ce privește numărul cuvintelor noi în etapa post-test comparativ cu elevii din grupul de control.

Astfel, se poate constata că numărul calificativelor FB(foarte bine) a crescut în etapa de post-test la grupul experimental (de la 13% la 37%) și numărul calificativelor de S(suficient) au scăzut (de la 37% la 10%).

Și la grupul de control se poate obseva un ușor progres în ceea ce privește rezultatele obținute dar nu sunt atât de semnificative comparativ cu grupul experimental. Astfel, numărul calificativelor FB(foarte bine) a crescut de la 10% la 17%, iar calificativele de S(suficient) au scăzut de la 30% la 23%.

După cum se poate constata din aceste grafice, se remarcă o creștere a volumului vocabularului din punct de vedere al productivității acestuia în ambele cazuri: la grupul experimental cu 24%, iar la grupul de control cu 7% ,ceea ce reprezintă o creștere semnificativă în cazul subiecților care au parcurs materialul prezentat în cadrul ședințelor experimentale. Creșterea volumului vocabularului la subiecții ce constituie grupul de control este rezultat al procesului didactico-terapeutic desfășurat în mod normal în cabinetul logopedic.

În diagramele următoare se pot observa diferențele pre-test și post-test în ceea ce privește productivitatea verbală la elevii incluși în grupul experimental și elevii din grupul de control.

Un alt aspect care vizează vocabularul deficientului mintal și pe care l-am cercetat în acestă lucrare se referă la cunoașterea semnificației semantice a cuvintelor. Acesti elevi, spre deosebire de cei normali au un vocabular caracterizat predominant prin etichete verbale fără diferențiere semantică fapt se datorează tocmai structurii nediferențiate a noțiunilor, care se depozitează mai mult ca “etichete verbale” decât ca noțiuni și concepte.

Astfel, în ceea ce privește cunoașterea semnificației semantice a cuvintelor, rezultatele experimentului psihopedagogic au indicat următoarele:

La grupul experimental se constată o diferență semnificativă în ceea ce privește progresele înregistrate, în etapa post-test comparativ cu rezultatele din etapa pre-test. Numărul calificativelor FB (foarte bine) a crescut de la 10% în etapa pre-test la 43% în etapa post-test la elevii incluși în grupul experimental.

La grupul de control se constată o creștere doar de 5% a calificativelor FB (foarte bine) în etapa post-test comparativ cu evaluarea inițială din etapa pre-test.

Rezultatele evidențiază diferențe semnificative în ceea ce privește cunoașterea semnificației semantice a cuvintelor la grupul experimental în etapa post-test față de etapa pre-test, precum și diferențe semnificative între grupul experimental și cel de control în etapa pos-test.

Vocabularul elevului deficient mintal- sub aspectul înțelegerii și cunoașterii semnificației semantice a cuvintelor- este limitat, incorect, deoarece majoritatea copiilor deficienți mintali nu cunosc sensul multor cuvinte pe care le folosesc în vorbirea independentă, fapt pentru care le utilizează adesea incorect în diferite contexte comunicaționale.

Utilizarea lecturii după imagini ca modalitate de dezvoltare , activizare și imbunătățire a vocabularului la deficientul mintal a condus la o creștere de 33% la grupul experimental și de 5% la grupul de control, a performanțelor înregistrate, fapt care evidențiază eficacitatea utilizării acestei metode în activitățile didactico-terapeutice cu elevii deficienți mintal.

De asemenea, un alt aspect care scoate în evidență eficiența acestei modalități-lectura după imagini- este numărul mic de erori/greșeli înregistrate în urma evaluării finale-post-test( după aplicarea programului de dezvoltare a vocabularului) la grupul experimental. Numărul calificativelor S (suficient) a scăzut de la 45% în etapa pre-test la 5% în etapa post-test la grupul experimental; la grupul de control s-a inregistrat o scădere de la 35% la 10% a calificativelor de S (suficient).

În diagramele următoare se pot observa diferențele pre-test și post-test în ceea ce privește cunoașterea semnificației semantice a cuvintelor la elevii incluși în grupul experimental și elevii din grupul de control.

O problemă deosebită a vocabularului deficientului mintal o reprezintă gradul de operaționalitate a acestuia. Operaționalitatea unui cuvânt, noțiuni reprezintă posibilitatea practică de a folosi aceste cuvinte/noțiuni în sintagme, contexte logice noi. La acești copii structura gramaticală incorect folosită în comunicare este un indicator important a lipsei de operaționalitate a limbajului.

Experimentul psihopedagogic pe care l-am realizat a avut ca obiectiv -printre altele- și îmbunătățirea gradului de operaționalitate a cuvintelor.

În tabelul următor sunt consemnate frecvențele și procentajele rezultatelor pre-test și post-test la grupul experimental și la cel de control:

După cum se poate constata din graficul de mai jos, elevii din grupul experimental au obținut diferențe semnificative la etapa post-test, numărul calificativelor FB(foarte bine) crescând de la 10% la 37%. De asemenea, se poate constata ca și numărul rezultatelor evaluate cu calificativ S(suficient), a cunoscut o scădere semnificativă, de la 47% la 7%.

Elevii, care au beneficiat de un program de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini, au înregistrat progrese în ceea ce privește gradul de operaționalitate a cuvinelor în sensul ca aceștia au reușit să se exprime în propoziții corecte din punct de vedere gramatical, au făcut acordul subiectului cu predicatul și au transformat propoziții simple în propoziții dezvoltate folosind adecvat cuvintele în diferite contexte comunicaționale.

La grupul de control se poate observa o creștere mai puțin semnificativă a numarului calificativelor, în special a calificativelor B(bine) de la 53% la 77%, calificativele FB(foarte bine) rămânând în același număr în etapa post-test cu cele din etapa pre-test.Se poate constata și o scădere a numărului de calificative S(suficient) de la 37% în etapa pre-test la 13% în etapa post-test.

În diagramele următoare se pot observa diferențele pre-test și post-test în ceea ce privește operaționalitatea cuvintelor la elevii incluși în grupul experimental și elevii din grupul de control.

În concluzie, rezultatele acestui experiment a evidențiat diferențe semnificative între grupul experimental- care a beneficiat de un program de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini- și grupul de control pe toate cele trei dimensiuni ale vocabularului pe care le-am luat în considerare în acesată cercetare: productivitatea verbală, semnificația semantică a cuvintelor și operaționalitatea cuvintelor.

În graficele următoare se poate observa prezentarea comparativă a rezultatelor la grupul experimental și la grupul de control în etapa post-test pe cele trei dimensiuni ale vocabularului:

CONCLUZII

În urma analizei, prelucrării și interpretării rezultatelor putem afirma că cele două ipoteze s-au verificat. Astfel, conform primei ipoteze, elevii din grupul experimental- care au parcurs programul de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini- au înregistrat progrese în ceea ce privește vocabularul pe cele trei dimensiuni (productivitate verbală, semnificația semantică a cuvintelor, operaționalitatea cuvintelor) , elevii reușind să-și îmbunătățească și să-și activizeze vocabularul pasiv imprimându-i un anumit grad de operaționalitate. Acivitățile care au urmărit învățarea situațională a semnificației cuvintelor au fost urmate de activități care să vizeze asigurarea operaționalității acestora.

Rezultatele au confirmat și cea de-a doua ipoteză potrivit căreia în urma aplicării planului experimental elevii care au beneficiat de acest program-elevii din grupul experimental- vor înregistra progrese în ceea ce privește vocabularul pe cele trei dimensiuni(productivitate verbală, semnificația semantică a cuvintelor, operaționalitatea cuvintelor) față de elevii care nu au beneficiat de un astfel de program de dezvoltare a vocabularului prin activități de lectură după imagini – elevii incluși în grupul de control- care au desfășurat activități de terapie logopedică conform programei de terapia tulburărilor de limbaj în vigoare. Elevii din grupul de control au înregistrat și ei progrese dar mai puțin semnificative comparativ cu elevii din grupul experimental.

La elevii cu deficiență mintală gândirea are un caracter intuitiv-concret. Acest aspect l-am avut în vedere atunci când am decis să studiez acestă temă. Utilizarea materialului intuitiv sau a unor substitute-imagini în acest caz- are un efect benefic asupra rezultatelor procesului terapeutic cu astfel de elevi. Pentru ei imaginile îndeplinesc rolul unui text scris.

Utilizarea imaginilor în activitatea didactico-terapeutică atrage copilul, îl determină să participe cu interes, îl face să gândească, să se exprime, activitățile terapeutice fiind mult mai atractive pentru elevi. Prin urmare, orientarea intuitiv-practică și activă a procesului terapeutic are efecte benefice asupra recuperării, ameliorării și corectării diverselor tulburări de limbaj.

Vocabularul activ al deficienților mintali este destul de limitat, sărac în noțiuni, concepte și de cele mai multe ori incorect vehiculat din punct de vedere gramatical: lipsa de acord a subiectului cu predicatul, omiterea subiectului sau a predicatului, exprimarea în propoziții simple. Acești copii nu reușesc să povestească cursiv, să se exprime clar și concis, mulțumindu-se doar cu relatări superficial.

Printre obiectivele importante al terapiei logopedice cu elevi deficienți mintal se regăsesc- printre altele- și trecerea cuvintelor învățate, din vocabularul pasiv în vocabularul activ precum și impunerea unui anumit grad de operaționalitate a acestor cuvinte în diferite contexte comunicaționale.

Această lucrare a urmărit să evidențieze lectura după imagini ca modalitate de activizare a vocabularului și de operaționalizare a acestuia. Rezultatele evaluărilor finale confirmă și subliniază eficiența acestei metode în desfășurarea activităților terapeutice logopedice cu elevii deficienți mintal. Lectura după imagini este o activitate prin care elevii sunt stimulați și încurajați să vorbească, să se exprime, să învețe cu ajutorul imaginilor fiind un mijloc important de cunoaștere și dezvoltare a limbajului precum și o modalitate de exersare a comunicării, creativității și gândirii. Elevii trebuie să analizeze imaginile, să le descrie, să le interpreteze folosind în limbaj propriu fapt care contribuie la exersarea și îmbunătățirea deprinderilor de exprimare corectă și fluentă, la o mai trainică sedimentare a semnificației cuvintelor precum și la identificarea diversele contexte comunicaționale în care pot fi utilizate acestea.

Deși acest tip de cercetare-experiment psihopedagogic- nu permite extrapolarea rezultatelor asupra întregii populații de elevi deficienți mintal, ci doar asupra celor incluși în cercetare, experiența mea în lucrul cu elevii deficienți mintali îmi permite să concluzionez asupra eficienței acestei modalități de dezvoltare a vocabularului în terapia tulburărilor de limbaj, în dezvoltarea abilităților comunicaționale (narative și conversaționale) ale acestora. În cadrul activităților de terapie, spre deosebire de activitățile de predare de la clasă unde ești constrâns de un anumit text din manual pe care trebuie să îl predai, utilizarea unor materiale didactice atractive, diverse, interesante, folosirea suporturilor imagistce, înlocuirea fișelor de lucru cu mijloace moderne-calculatorul , utilizarea unor metode moderne activ-paricipative favorizează procesul de recuperare/ameliorare și corectare a diverselor tulburări de limbaj.

În concluzie, activitatea terapeutică logopedică cu elevi deficienți mintal necesită adaptarea materialelor didactice folosite la posibilitățile psiho-individuale și la nivelul intelectual ale acestora pentru a asigura un prognostic favorabil corectării sau ameliorării problemelor de limbaj. Utilizarea lecturii după imagini în terapia logopedică joacă un rol important în asigurarea unei terapii de calitate, contribuind alături de alte metode și modalități la atingerea obiectivului principal- corectarea tulburărilor de limbaj.