Evaluarea Randamentului Scolar

Capitolul III

III.1. Problema de cercetare

Explozia informațională pe care o trăim in conditiile revolutiei tehnico – științifice actuale, precum și noile cercetări în domeniul lingvisticii, supun atenției noastre două probleme importante:

a) necesitatea extinderii studiului privind îmbogățirea vocabularului elevilor;

b) organizarea predării cunoștințelor de limba română în cadrul unui sistem , având ca centru de greutate noțiunea de cuvânt, pentru că nivelul lexical este nucleul inventatorului în sistemul limbii române, deoarece, aici sunt angajate: sistemul fonetico-fonologic, structura morfologică din unitățile lui, fiind formate combinațiile sintagmatice fixe, lor li se aplică ansamblul regulilor gramaticale, fiind baza funcției comunicative a limbii.

În lucrarea mea voi porni de la ideea că în ciclul primar, prin studierea concentrica a limbii române, elevii trebuie să stăpânească vocabularul limbii române, să aibă o exprimare nuanțată, corectă, frumoasă.

Prin aplicarea noțiunilor gramaticale și de vocabular la interpretarea textelor literare, ce se studiază în lecțiile de citire, elevii au posibilitatea să-și însușească un anumit “bagaj” de cuvinte pe care apoi le pot folosi sub diverse forme , prin activitate creatoare.

Pornind de la cele expuse mai sus, între obiectivele principale ale lucrarii imi propun să realizez o perspectiva mai sistematică în vederea precizării și îmbogățirii vocabularului elevilor, prezentând metode și mijloace folosite în acest sens în activitatea desfășurată de mine cu elevii, în scopul cercetării tipurilor de evaluare aplicate la clasă, și anume, evaluarea inițială, formativă și sumativă.

În ansamblu voi încerca să demonstrez prin exemple sugestive, importanța dezvoltării vocabularului elevilor, atât prin lecțiile de citire, cât și prin cele de comunicare (gramatică, compunere și dezvoltarea vorbirii).

Ținând cont de rolul deosebit pe care îl are activismul verbal în dezvoltarea capacității verbale de comunicare a elevilor, a vocabularului acestora, voi exemplifica in lucrare cateva modalitati de imbogatire si activizare a vocabularului- jocuri didactice, dialoguri, s.a.

Utilizând jocul didactic, cale și mijloc eficace de sporire a capacitățiilor de comunicare ale elevilor, cât și exercițiile- joc, elevii devin mai receptivi la inovația lingvistică.

Jocul didactic si exercițiile- joc facilitează insușirea cunoștințelor lexicale de către elevi, contribuie la optimizarea activității instructive – educative.

Însușirea corectă a limbii materne de catre elevi are repercursiuni în întregul proces al formării și dezvoltării lor intelectuale. La vârsta scolară mică, limba se învață cu o mare ușurință, curiozitatea elevilor față de latura sonoră a acesteia fiind, probabil, impulsul interior care determină asemenea rezultate în însușirea limbii.

În aceste condiții, soluția menită să asigure creșterea randamentului activității de învățare o constituie folosirea unor tehnologii ale instruirii care să angajeze integral capacitățile intelectuale ale tuturor elevilor.

Ipoteza de cercetare

Dacă utilizarea evaluării inițiale, formative și sumative sunt esențiale pentru dezvoltarea capapcităților cognitive ale elevului de învățământul primar, atunc aplicarea acestor metode de evaluare este esențială pentru progresul elevului din învățământul primar, în dezvoltarea cognitivă și lingvistică.

III.2. Metodologia de cercetare

Corectarea pedagogică menită să contribuie la dezvoltarea și perfecționarea învățământului este o strategie intreprinsă în vederea surprinderii unor relații inedite între componentele acțiunii educaționale, pentru desprinderea unor manifestări și interacțiuni proprii.

Chemată să raspundă unor întrebări ridicate de practica educativă, cercetarea pedagogică contribuie la îmbunătățirea și ameliorarea procesului instructive, prin creșterea randamentului școlar al elevilor.

Cadrul didactic implementează cercetarea în activitatea pedagogică concretă din clasă sau din școală chiar în momentul cercetării.

Prin intervențiile modelatoare ale cercetării pedagogice se optimizează activitatea instructiv – educativă, sporind eficiența actului pedagogic concret.

Obiectul cercetării pedagogice este un fapt pedagogic, o problemă pe care cadrul didactic cercetător o depistează, o delimitează din ansamblul structural căruia îi aparține, dându-i o explicație plauzibilă. Dobândim certitudini asupra funcționalității cercetarii întreprinse cu ajutorul unor strategii investigatoare concrete.

Cercetarea pedagogică, demers național, organizat, surprinde relațiile funcționale și cauzale surprinzând relațiile pe care le incubă procesul real de educație.

Fără a face abstracție de la personalitatea agentului, cadrul didactic cercetător și personalitatea elevului, cercetarea pedagogică urmarește modificările continue în conținutul și structura personalității școlarului, insistând asupra tehnicii de intervenție și de acțiune, în direcția perfecționării activității de predare – învățare.

Cercetarea pedagogică include două coordonate fundamentale:

– cunoașterea generală a domeniului în care se produc faptele pedagogice cercetate;

– cercetarea și adoptarea strategiei de investigare.

Cercetarea întreprinsă pe tema menționată urmarește nu numai descrierea amănunțită a faptului investigat, a constatării corelațiilor ce se pot face între lecțiile de citire și cele de comunicare la clasele primare.

Metodologia cercetării pedagogice prezintă trei dimensiuni principale, strâns legate între ele: dimensiunea teoretică, cea tehnico-metodică si dimensiunea empirică.

Dimensiunea teoretică desemnează ansamblul principiilor fundamentale de abordare și explicare a realității educaționale în care se integrează și rezultatele pozitive ale cercetărilor pedagogice.

Dimensiunea teoretico-metodică a cercetării pedagogice constă în sistemul metodelor și tehnicilor de investigare precum și ansamblul normelor concrete care îndrumă utilizarea lor în activitatea de cercetare empirică.

Dimensiunea empirică a cercetării constă în experiența propriu-zisă de cercetare, desemnând modul de cuprindere a realității educaționale supusă investigației.

Organizarea unei cercetari pedagogice presupune un proces secvențial pe mai multe etape și operații.

Dintr-un context mai larg de fenomene sau direct din practica educațională se face delimitarea problemei de cercetat, care poate apărea spontan din observarea faptelor, fie aleasă intenționat.

Prelucrarea și interpretarea rezultatelor în urma semnării imediate a datelor observate, e realizată cu ajutorul grilelor, fie folosind protocoale de observație. Este etapa finală a observației sistematice.

Protocoalele de observație pot fii utilizate cu cea mai mare ușurință de investigator. Această tehnică specială de consemnare a datelor observației cuprinde:

dimensionarea domeniului supus observării;

planul de desfașurare a activității de observare;

evenimentele pedagogice considerate;

categoriile de încadrare a comportamentelor manifestate de cei observați;

modul de notare a datelor.

Utilizând observația sistematică pe tema dezvoltării vocabularului elevilor la ciclul primar prin orele de citire și de comunicare, am surprins și urmărit pentru inceput exprimarea scolarului mic, fapt care m-a condus la rezultate prin intermediul utilizării tipurilor de evaluare specifice.

Astfel am observat că la șapte ani, copilul stăpânește intuitiv regulile gramaticale, socio-culturale, având posibilitatea de comunicare, de a întelege și de a se face înțeles cu ajutorul limbajului.

Chestionarul constă într-o suită de intrebări sau itemi ordonați după criterii metodologice, logice și psihologice.

Obiectivul general al acesteia va fi formulat explicit, rezultând din setul de întrebări formulate. Întrebările chestionarului vor fi formulate clar, se vor referi la aspectele concrete ale realității investigate, vor fi adecvate situației.

Acord o atenție deosebită întocmirii chestionarului și modului de formulare a întrebarilor, pentru a obține efectele scontate.

În cercetarea randamentului școlar se surprinde imaginea actuală a elevului sub toate aspectele personalității sale: cognitiv, afectiv și psihomotor.

Învățătorul – cercetator va putea emite predicții asupra dezvoltării ulterioare a elevului, cunoscând volumul de cunoștințe, abilități, deprinderi, aptitudini și atitudini, motivații și interese ale elevilor.

Analiza diferitelor produse ale activității elevilor în diferite perioade de școlarizare îmbracă forme și contururi specifice, de la temele pentru acasă, lucrări scrise, desene, până la rezultatele activității educaționale oglindite în documentele școlare.

Lista metodelor și a tehnicilor de culegere a datelor în cercetarea pedagogică include testele, probe elaborate în vederea înregistrării unui comportament, a unei reacții la un stimul dat.

Standardizarea în cadrul testelor constă în precizarea regulilor și cerințelor privitoare la administrarea testului, înregistrarea și evaluarea rezultatelor.

Trei operații distinctive sunt necesare în vederea standardizării probelor:

– instructajul necesar înainte de administrarea probelor;

– stabilirea modalităților de răspuns;

– felul realizării evaluării rezultatelor.

III.3. Tipuri de exercitii aplicate in descrierea cercetarii

În învățământul preuniversitar, reforma se manifestă la nivelul structurilor, dar și la nivelul procesului de predare – învățare fără de care reforma conținuturilor ar rămâne fără valoare.

Manualele alternative de citire, epurate de arhaisme, se remarcă prin coerența și marea diversitate a textelor conținute.

Desfășurând activitatea didactică la clasa a IV-a , am considerat oportun a întreprinde demersul investigației pe Manualul de citire pentru clasa a IV-a Editura Aramis, autori Marcela Peneș și Vasile Molan.

Contribuția acestui manual la stârnirea curiozității și la susținerea interesului elevilor este incontestabilă, prin studiul textelor accesibile, cu grijă alese.

Cizelarea limbajului scolarului mic cat si gasirea explicatieipotrivite in actul comunicarii vizeaza:

Polisemia – caracteristică unor cuvinte de a avea mai multe înțeresuri:

a) “Povestea asta… este scrisă de Ion Creangă , cel care a făcut și cartea…”

(“Cheia” , după Mihail Sadoveanu)

– a făcut – a scris

– alte exemple date , de elevi, în care “a făcut” are alte sensuri:

– Florin a făcut o morișcă. (a realizat)

– Mama a făcut mâncare. (a gătit)

– Bunicul a făcut focul în sobă. (a aprins)

– Deși era vinovat, Paul a făcut pe nevinovatul. (s-a prefăcut)

b)”În anul 1957 s-a stins din viață, la Paris, unul dintre cei mai mari sculptori … Constantin Brâncuși”

(“ Constantin Brâncuși” , după Alexandru Drăgoi)

– s-a stins din viață – a murit

Alte exemple:

– Focul din vatră s-a stins. (nu mai arde)

– Odată cu venirea serii ciripitul paăsărelelor s-a stins. (s-a oprit)

Sinonimia cuvinte care au forme diferite si inteles aproape identic.

– colb : praf

– sihastru : singur, izolat

– alai : mulțime

(“Rapsodii de primavera,” de G.Toparceanu)

– tainic : ascuns, misterios

– suav : gingaș, delicat, fin ,grațios

– comoara : avere, avuție

(“Solul Golgotei”, Mihai Codreanu)

La majoritatea lecțiilor, pentru ca elevii să înțeleagă conținutul acestora le-am cerut să găsească sinonime pentru anumite cuvinte din text. Unele cuvinte cărora elevii nu le puteau găsi imediat sinonime, deoarece, nu le înțelegeau pe deplin înțelesul, erau cautate în “Dicționarul școlarului” sub îndrumarea învățătorului. Cuvintele găsite în dicționar sunt apoi analizate cu multă atenție , la nivelul de înțelegere al copilului și folosite în noi texte. Exercițiile, de aflare a sinonimelor îmbogățesc lexicul elevilor.

Antonimia – grupuri de cuvinte cu inteles opus:

La lecția “ Constantin Brâncuși” s-a cerut elevilor să găsească cuvinte opuse ca înțeles pentru:

– batrânească – tinerească;

– neadevărată – adevărată;

– multă – puțină;

– sărac – bogat;

– tovarăși – dușmani;

– ziua – noaptea;

– ațipiră – se treziră;

(“Norocul si Mintea”de Ion Luca C aragiale)

Pentru a înțelege sensul fiecărui termen al perechii antonimice le-am cerut elevilor să alcătuiască enunțuri cu acestea.

Omonimia – caracteristică a unor cuvinte cu aceeași formă dar înțelesuri diferite, relevate în context:

– găsiți mai multe înțelesuri pentru cuvintele: vin, car, lin, mare.

(“Doua poloboace”dupa Alexandru Donici)

Elevii găsesc exemple în care cuvintele date au înțelesuri diferite. De exemplu:

– Eu vin la scoală. (merg)

– Din struguri se face vin. (băutură)

– Tata a cumpărat un car nou. (căruță)

– Eu car lemne pentru sobă. (aduc)

– Mașina merge lin pe șosea. (ușor, domol)

– Noi stoarcem strugurii în lin. (vas în formă de jghiab)

– Ce lin gustos mi-a adus unchiul Gigi care e pescar! (pește)

De fiecare dată când elevii dau exemple, le solicit să precizeze și ce fel de părți de vorbire sunt cuvintele omonime găsite. În acest mod realizez corelații între cunoștințele de morfologie ale elevilor cu cele de vocabular . Exercițiile cu omonime evidențiază rolul contextului situațional și lingvistic în afara sensului fiecărui termen utilizat de elevi.

Imbogatirea vocabularului prin mijloace interne

Derivarea– procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor și prefixelor lexicale.

Formati cuvinte după modelul:

– soare – însorit

– floare –

– mugure –

– lemn –

După găsirea cuvintelor noi, solicit elevilor să formuleze câte un enunț cu fiecare cuvânt nou obținut.

Revenind la cuvintele date și cele obținute se cer elevilor să precizeze ce sunt ca parți de vorbire fiecare din acestea (primele – substantivele , cele găsite – adjectivele).

Pentru îmbogățirea vocabularului la voi da mai multe serii de cuvinte și la voi cere să formeze cuvinte noi cu sufixe și prefixe date:

– om – neom vine – revine

– somn – ales –

– tuns – lua –

– călcat – trăia –

– dulce – dulceață român – românește

– verde – bătrân –

– fan – fizic –

Formați cuvinte noi după modelul dat (cuvinte mângâiate);

– brad – brăduț

– copii –

– lumină –

Evident, procedeul derivării contribuie la îmbogățirea receptorului lexical al elevilor ciclului primar, acestea , prilej cu care aceștia conștientizează treptat necesitatea însușirii corecte a limbii române literare.

Compunerea – procedeu lexical prin care două sau mai multe cuvinte se unesc , alcătuind un cuvânt nou:

Din cuvinte

– “bună”: componenta dată (adjectiv)

cuvinte noi formate:

– bună-voie: bunăvoie

– bună-vointa: bunăvointa

– bună-stare: bunăstare

Solicit elevilor să explice cuvintele noi formate și să alcătuiască cuvinte noi cu acestea.

Analizând enunțurile formulate cer elevilor să precizeze ce este cuvântul nou format ca parte de vorbire.

– “bine”: componenta data

cuvinte formate cu acestea:

– bine+crescut: binecrescut

– bine+facator: binefacator

– bine+înteles: bineînteles

Din abrevieri

Deși în manualul de citire se întalnesc rar abrevieri, totuși acestea nu trebuie scapate din vedere.

Elevii trebuie îndrumați pentru a înțelege unele abrevieri cum ar fi:

– C.E.C – Casa de Economii si Consemnațiuni

– B.R.D.- Banca Română de Dezvoltare

– O.Z.N. – Obiecte Zburătoare Neidentificate

– TAROM – Transporturile Aeriene Române

Familia lexicală – cuvinte formate cu ajutorul aceleiași rădăcini prin derivare și compunere.

Exemple:

– român: româncă, româncuță, românește, românesc;

– prieten: prietenie, prietenos, prietenește, împrietenit;

– poftă: pofticios, pofticioasă, poftit, nepoftit;

Schimbarea valorii gramaticale – trecerea unor cuvinte dintr-o clasa în alta.

Formati adjective pornind de la urmatoarele substantive:

– buruieni – burienoasă

– flori – înfloritoare

– mireasmă – înmiresmată

(“Dimineata”de Vasile Alecsandri)

Formați substantive pornind de la adjectivele: leneș, bătrân, frumos.

– leneș – leneșul

– bătrân – bătrânul

– frumos – frumosul

– Mihai este un copil leneș.(adjectiv)

– Leneșul nu are nimic de câștigat.(substantiv)

– Azi am ajutat un om bătrân la bagaj.(adjectiv)

– Bătrânul mergea agale.(substantiv)

– Mama mi-a dat un cadou frumos.(adjectiv)

– Frumosul nu este întotdeauna și bun.(substantiv)

Îmbogățirea vocabularului prin mijloace externe

Împrumutul lexical – pătrunderea în limba română a cuvintelor din alte limbi.

Neologismele – cuvinte împrumutate de dată recentă pot fi și numai o creație internă prin derivare și compunere.

– termeni tehnici : detector, computer, laser și atom;

– termeni sportivi: corner, ring și polo.

După explicarea acestora elevii pot forma cu usurință enunțuri noi. Unele neologisme pătrund în vocabularul elevilor cu prioritate cele din limba engleză, din viața de zi cu zi.

– Cumpărați haine de la second hand?

– Ionuț are jeanși noi.

– În weekend mergem la munte.

Valorificarea elementelor artistice ale unui text contribuie în mod remarcabil la îmbogățirea și nuanțarea vocabularului elevilor la creșterea puterii de exprimare a acestora.

Deși în ciclul primar elevii nu învață noțiunea de “epitet”, ci pot recunoaște cu ușurință însușirile neobișnuite atribuite unor substantive, în textul literar.

Iată câteva exemple:

– vesela natură;

– soare dulce;

– orizontul aurit;

– mândra seară;

– raze vii;

– june flori.

Pentru a înțelege mai bine valoarea și semnificația epitetelor se poate face legătură și cu noțiunea de adjectiv învățată la gramatică. Pe această cale elevii vor înțelege mai bine înșiși noțiunea gramaticală respectivă, precum și rolul ei în vorbire. Învățătorul trebuie să aibă grijă ca elevii să nu confunde epitetele cu adjectivele, pentru că epitetul nu este întotdeauna adjectiv. Acest lucru se poate demonstra cu exemple date de învățător și analizate de elevi, la început.

– vase de aramă – nu este epitet;

– codrii de aramă – epitet fără a fi adjectiv;

– inel de argint – adjectiv;

– pădure de argint – epitet.

După analiza acestor exemple elevii pot înțelege diferențele dintre însușirile neobișnuite și adjective. Sunt capabili să găsească și ei exemple. Comparațiile sunt accesibile elevilor și de aceea termenul va fi insușit de ei și nu ocolit ca în cazul celorlalte figuri de stil.

“Ies gospodinele/Iuți ca albinele…

Cerul e albastru/ Ca o petală/ De miozot.

(“Rapsodii de primăvară”de G. Topârceanu)

“ mușchiul moale ca perna de puf ,

izvoarele albe ca spuma laptelui”

“răsare… ca în juvaier mîndra biserică a Curtii de Argeș”

(“Pe Argeși în jos…”după Al.Vlahuta)

“păsări înotătoare cu labele picioarelor late ca niște lopeți”

“paseri cu picioare lungi, subțiri, ca niște rigle de un metru”

“pești subțiri si argintii ca lamele de cuțit”

(“Vara cea luminoasă”)

În unele texte, animalele, plantele lucrurile realizează acțiuni specifice numai oamenilor. Prin acest procedeu (personificare) ele sunt însuflețite, pot fi chiar personajele.

“S-au coscovit pereții îmbătrâniți … “

“Sunt mai tăcute … scările de piatră”

(“Întâlnire cu mama”, de Nicolae Labiș)

“(Soarele)apare … sorbind roua dimineții…”

“(Soarele)cu raze vii sarută june flori…”

(“Dimineața”, de Vasile Alecsandri)

Capitolul IV

Evaluarea randamentului scolar

IV.1 Evaluarea – delimitari conceptuale

Evaluarea este o componentă necesară a activității instructiv – educative , reprezentând punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatoarele demersuri:

– stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor;

– proiectarea și desfășurarea programului pentru realizarea obiectivelor vizate;

– evaluarea rezultatelor aplicării programului;

– evaluarea procesului realizat și adoptarea deciziilor de ameliorare a activității în secvențele următoare.

Interacțiunea între procesele componente (perdare, învățare, evaluare) și între elementele structurale ale actului didactic (conținuturi, obiective, metodologii aplicate) constituie o coordonată de abordare și înțelegere a locului acțiunilor evaluative în contextul procesului didactic.

Evaluarea conferă procesului de învățământ un caracter cât mai riguros și rațional. Încorporarea acțiunilor de evaluare în actul didactic și abordarea lor ca procese componente ale acestuia, relevă rolul evaluării în creșterea efectelor ei stimulative asupra învățării , deschizând posibilități largi, reale, de ameliorare continuă a activității.

Evaluarea presupune masurarea fenomenelor vizate, cunoasterea lor sub raportul insusirilor, a efectelor produse:

– utilizarea unei metodologii specifice pentru înregistrarea datelor;

– prelucrarea și interpretarea datelor;

– aprecierea situațiilor constatate și adoptarea unor decizii aplicate în scopul ameliorării activității evaluate.

Actul evaluativ se obiectivează pe două coordonate principale: “randamentul școlar” și “procesul” care a produs rezultatele costatate. Cel dintâi se realizează în cadrul procesului didactic interferându-se cu predarea și învățarea, generând un tip specific de interacțiune învățător – elev.

Evaluarea procesului este efectuată oarecum independent de procesul didactic, printr-o analiză întreprinsă asupra activității desfasurate, menită să identifice “aspectele izbutite” și “puntele critice”, zonele în care se impun măsuri ameliorative.

Actul evaluativ nu este un scop în sine, ci un exercițiu cu puternice incidente asupra predării și învățării, realizat permanent, operativ, creând condiții favorabile ameliorării continue a activității în ansamblu.

Evaluarea cumulativă (sumativă) e realizată prin verificări punctuale pe parcursul programului și o evaluare globală, de bilanț, la sfârșitul semestrelor școlare. Pentru a conferi evaluării de bilanț precizie, asupra performanțelor elevilor, și pentru a cunoaște evoluția lor pe parcursul perioadei, apare necesară o mai mare frecvență a verificărilor, asigurând ritmicitatea notării.

Evaluarea formativă (continuă) verifică performanțele tuturor elevilor prin secvențe mici de activitate școlara. Identifică neajunsurile după fiecare secvență de învățare, și în consecință, adoptarea măsurilor utile pentru ameliorarea randamentului elevilor și a procesului.

Evaluarea continuă se face printr-un sistem metodologic care cuprinde atât forme de verificare cât și metode și procedee de evidențiere a performanțelor elevilor:

– observarea curentă a comportamentului elevilor în timpul lecțiilor;

– verificări orale;

– examinarea prin probe scrise:

a) de control curent (extemporal la lecția curentă)

b) lucrari de control (teste) la sfârșitul unor capitole sau la sfârșitul semestrelor.

– verificarea prin probe practice releva capacitatile si abilitatile formate scolarilor folosind cunostintele acumulate.

Elaborarea probei de evaluare necesită urmatoarele operații:

a) Stabilirea conținuturilor supuse verificării și a obiectivelor pedagogice corespunzătoare;

b) Formularea cerințelor (intrebărilor) astfel încât să acopere conținutul a cărui însușire urmează să fie verificată și să evalueze învățarea lor la nivel prevăzut de obiectivele pedagogice;

c) Alcătuirea baremului (grilei) de corectare, constând în stabilirea elementelor importante ale răspunsurilor așteptate;

d) Alcătuirea baremului de notare (punctajul) și stabilirea criteriului de reușită.

Tehnicile de prelucrare matematică – statistică a datelor verificării realizate, media aritmetică a notelor, exprimă valori de distribuție și variație a datelor în tabele.

IV.2. Aplicarea probelor de evaluare in cadrul investigatiei

Actul didactic se desfășoară eficient și dobândește caracter rațional, riguros, dacă se iau în considerare informațiile deținute de elevi la începutul programului de instruire și noile achiziții formate pe parcursul desfășurării sale ori la sfărșitul unei perioade de activizare școlară corespunzatoare semestrului sau anului școlar.

Se aplică subiecților investigați probe de sondaj inițial, formativ și sumativ, înainte și după introducerea inovației prin utilizarea jocurilor didactice și a exercițiilor – jocuri lexicale atât în lecțiile de citire cât și în cele de gramatică, realizând mereu relații între acestea.

Se aplică proba de evaluare initială pe durata și în condițiile unei lucrări scrise spre a cunoaște potențialul de învățare al elevilor investigați.

Prelucrarea datelor obținute în urma aplicării probelor de evaluare a impus un ansamblu de operații:

Corectările lucrărilor conform fiecărui item stabilit;

Stabilirea cotei fiecărei probe (nr. total de puncte acumulate)

Alcatuirea “ Tabelului colectiv de rezultate”;

Prelucrarea și interpretarea datelor obținute.

Pe verticala tabelului se înscriu toți elevii incluși în experiment, iar pe orizontală numărul de ordine al temelor stabilite în probă.

Itemii care au solicitat elevilor două sau mai multe raspunsuri (a, b, c,…) au rezervat, pentru fiecare răspuns o coloană aparte.

Tabelul cuprinde 21 de rânduri, conform numărului de elevi participant la proba de evaluare și atâtea coloane câte răspunsuri sunt posibile.

Rezultatele fiecărui elev sunt marcate în tabel în modul următor:

cu semnul “+”- rezolvările corecte;

cu semnul “-”- rezolvările greșite;

cu semnul “0”- temele fără soluții.

Se însumează pe orizontală pentru fiecare elev, în coloanele de la sfârșitul rândului, numărul temelor rezolvate corecte ,greșite și nerezolvate. Pentru fiecare temă se înregistrează totalul rezolvărilor corecte, greșite și al rezolvării fiecăruia pe coloanele respective. Acest tabel colectiv de rezultate completat este un centralizator al datelor obținute, având funcții de organizare și sistematizare. Totalul punctelor obținute de fiecare elev exprimă randamentul la această probă.

Rezultatele probei de evaluare inițială au relevant faptul că nivelul ei de dificultate nu a fost mai mare decât posibilitățile elevilor. Proba de evaluare furnizează cu precizie condițiile cognitive inițiale, necesare asimilării noilor sarcini.

Conținutul probei de evaluare finală

Scopul propus:

imbogatirea lexicului elevilor investigate prin aplicarea inovatiei: exercitiile-joc, jocul didactic;

precizarea sensului unor cuvinte din vocabularul fundamental al elevilor;

îmbogățirea vocabularului prin exerciții – joc cu sinonime, antonime, omonime;

îmbogățirea și nuanțarea vocabularului prin valorificarea elementelor artistice ale unui text.

Intervenind în demersurile didactice la citire, realizând anumite relații cu noțiunile gramaticale prin intermediul exercițiilor – joc și a jocurilor organizate, elevii sunt antrenați la exersarea actului vorbirii, la conștientizarea exprimării corecte. Participând cu interes nemijlocit, elevii întrebuintează limba maternă în situații diferite, contribuind la îmbogățirea și nuanțarea limbajului, la cultivarea simțului lor lingvistic.

Proba de evaluare inițială

Scrieți după dictare urmatorul fragment (pag.53 din manual)

“- Baieți, zise odată învățătorul nostru … anume pentru voi.”

Stabiliți titlul textului din care face parte fragmentul dictat.

Formulați o propoziție în care să arătați ce este cartea.

Alcatuiti cu expresiile urmatoare propozitiile:

“infiorare caldă”

“vâjâit mânios”

“munții trufaș”

Găsiți cuvintele cu sens opus pentru:

“tace”

“tristete”

Alcătuiți propoziții ca substantivul “cheie” să aibă , pe rând, urmatoarele înțelesuri:

a) obiect folosit la închiderea și deschiderea ușilor;

b) procedeu de rezolvare a unor probleme, a unor situații;

c) cheia sol, folosită la începutul portativelor muzicale;

d) obiect folosit pentru a strânge sau desface un șurub;

Găsiți cuvintele cu sens asemănător celor de mai jos:

“bălănel”

“întortochiate”

Încercați să redați într-o formă mai scurtă , dar clară, următorul enunț:

“Omul care are bunul obicei de a întreba atunci cand nu știe ceva , nu va greși în ceea ce va întreprinde”.

Criterii de performanță

C1- Scrierea corectă după dictare, respectând:

Scrierea cu literă mare la începutul propoziției;

Scrierea cu linie de dialog ;

Scrierea semnelor de punctuație corespunzătoare;

C2- Să recunoască textul din care face parte fragmentul

Să alcătuiască propoziția cerută la cel de-al doilea punct;

C3- Să alcătuiască trei propoziții cu cele trei expresii date;

C4- Să completeze cel puțin câte un cuvânt cu sens opus, pentru fiecare cuvânt dat;

C5- Să alcătuiască 4 propoziții respectând cerințele date la punctl patru;

C6- Să găsească cel puțin un cuvânt cu sens asemănător celor date la punctul cinci;

C7- Să redea într-o formă scurtă , enunțul dat.

Punctaj:

1 – 1.50 puncte

2 – 1 punct (0.50 x 3)

3 – 1.50 puncte (0.50x 3)

4 – 1 punct (0.50 x 2)

5 – 2 puncte (0.50 x 4)

6 – 1 punct (0.50 x 2)

7 – 1 punct (0.50 x 2)

1 punct din oficiu

Total: 10 puncte

Proba de evaluare sumativă

Scrieți după dictare (fragmentul de la pagina 59)

“Un baietan și o fetiță, roșii și bucălai………….

…… Zboară, zise bătrânul, dar pe jos”.

Stabiliți titlul textului din care face parte fragmentul dictat și autorul;

Alcatuiți enunțuri cu ajutorul cuvintelor și expresiilor;

“tâlc”, “măiastră”, “succesiv”, “odinioară” , “ramuri pletoase”

Găsiți cuvintele:

a) cu sens apropiat sau identic pentru : “drumeți”, “ odată”

b) cu sens opus pentru însușirile: “bun”, “statornic”

c) cu aceeași formă, dar înțeles diferit pentru: “toc”

Găsiți cuvintele cu același sens , în locul expresiilor:

“s-a făcut foc”, “s-au prins tovarăși”

Completați comparațiile:

“izvoarele sunt albe ca……….”

“lacrimi limpezi ca……………”

Selectați însușiri mai puțin obișnuite , atribuite unor lucruri sau fenomene ale naturii, în versurile:

“Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură

Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură

În curând și el apare pe-orizontul aurit

Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit”

(“Dimineața”de Vasile Alecsandri)

Criterii de performanță

C1 – Scrierea corectă după dictare a fragmentului din textul dialogat:

scrierea cu litera mare la începutul propoziției;

scrierea cu linie de dialog când intervine un personaj;

scrierea semnelor de punctuație corespunzatoare , la sfârșitul și în interiorul propozițiilor;

C2 – Să precizeze titlul textului și autorul;

C3 – Să alcătuiască 5 propoziții cu cele 5 cuvinte și expresii date;

C4 –

a)Să găsească cel puțin un cuvânt sinonim pentru fiecare din cuvintele date;

b)Să găsească cuvintele cu sens opus pentru exemplele de cuvinte date;

c)Să dea exemple de cel puțin două situații de folosire a cuvintelor de la punctul 4

C5 – Să înlocuiască expresiile date cu ajutorul cuvintelor potrivite;

C6 – Să completeze comparațiile cu termenii care lipsesc;

C7– Să selecteze cel puțin trei însușiri, mai puțin obisnuite, atribuite unor lucrări sau fenomene ale naturii, în versurile date;

Punctaj:

1 – 1.50 puncte

2 – 0.50 puncte

3 – 2 puncte

4 – 1.50 puncte

5 – 1 punct

6 – 1 punct

7 – 1.50 puncte

1 punct din oficiu

Total: 10 puncte

Table colectiv de rezultate

Media clasei: 6.90

Tabel colectiv de rezultate

Media clasei:7.40

Proiect didactic

Clasa: a IV-a

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Obiectul: Limba și literatura română

Subiectul: Domnul Trandafir,

Tipul lectiei: dobândirea de noi cunoștințe

Scopul:

consolidarea deprinderilor de citire corectă, conștientă, expresivă;

îmbogățirea vocabularului cu ajutorul cuvintelor : negură, paner, caval.

Obiective de referință:

să sesizeze legătura logică dintre secvențele unui mesaj oral;

să sesizeze modificările de sens ale unui cuvânt în contexte diferite;

să-și organizeze ideile într-un plan simplu;

să utilizeze corect formele flexionare ale părtilor de vorbire;

să identifice secvențele descriptive și pe cele dialogate dintr-un text narativ;

să valorifice în texte proprii un vocabular adecvat;

să identifice caracteristici fizice și morale ale personajelor din textele citite.

Obiective operationale:

Pnă la finalul lecției, elevii vor fi capabili:

O1 – Să citească textul corect, expresiv, respectând semnele de punctuație și conținutul, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii citesc textul corect, expresiv, respectând semnele de punctuație și conținutul;

O2 – Să descopere mesajul povestirii, formulând enunțuri clare , corecte și complete, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se condideră realizat dacă toți elevii decoperă mesajul povestirii, formulând enunțuri clare , corecte și complete;

O3 – Să selecteze din text cuvinte și expresii pe care apoi să le folosească în alte contexte, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii construiesc cel puțin 2 enunțuri cu expresiile selectate din text;

O4 – Să povestească conținutul textului, folosind cuvinte și expresii din text, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii povestesc conținutul textului, folosind cuvinte și expresii din text.

Metode si procedee: conversatia, lectura explicativa, problematizarea,

exercitiul, munca independenta;

Material didactic: ilustrate de primavara, plasa cu rebus, portretele scriitorilor M.Sadoveanu si I.Creanga

Forme de organizare: frontală, individuală.

Bibliografie:

Marcela Penes, Vasile Molan – Limba Romana , manual pentru clasa a IV-a Ed. Aramis, 1998

Marcela Penes – Indrumator pentru utilizarea manualului de limba romana, clasa a IV-a, Ed. Aramis, 1999.

Metodica predarii limbii romane la clasele I-IV, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1988.

Scenariul desfasurarii lectiei

Proiect didactic

Clasa: a III-a

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Obiectul: Citire

Subiectul: Mos Miron prisecarul, dupa Cezar Petrescu

Tipul lectiei: -formare de priceperi și deprinderi

Scopul:

Consolidarea pentru citire corectă, conștientă, expresivă;

Îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte și expresii:“gânduri nastrușnice”, “ răchita”, “buciumul” “să folosească o atentă potriveală a cuvintelor” și altele;

Consolidarea deprinderilor de muncă independentă;

Îmbogățirea cunoștințelor despre marele nostru poet Mihai Eminescu.

Obiective operationale:

Până la finalul lecției, elevii vor fi capabili:

O1– să citească textul corect, expresiv, respectând semnele de punctuație și înțelesul conținutului, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii citesc textul corect, expresiv, respectând semnele de punctuație și înțelesul conținutului;

O2 – să redea conținutul textului, folosind cuvintele și expresii din temă, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii redau conținutul textului, folosind cuvintele și expresii din temă;

O3 – să scrie corect folosind cratima și semnele de punctuație corespunzătoare, în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu corect folosind cratima și semnele de punctuație corespunzătoare;

O4 – să alcătuiască planul de idei, sintetizând cunoștințele în baza cunoștințelor dobândite anterior; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii alcătuiesc planul de idei, sintetizând cunoștințele.

Metode și procedee: conversația, povestirea , lectura explicația, exercițiul;

Materialul didactic: planșa : “Albinele”, ilustrate, fișe;

Forme de organizare: frontală, individuală.

Bibliografie:

Limba română, manual pentru clasa III-a, Ed. Aramis.

Îndrumător pentru utilizarea manualului de limba română

Scenariul desfasurării lecției

Concluzii

Pornind de la relația de condiționare stabilită între limbă- limbaj – gândire – progres școlar – potențial creator – tehnologie didactică și implicarea lor în evoluția personalității școlarului mic am realizat prezenta lucrare : “Evaluarea inițială, evaluarea formativă, evaluarea sumativă. Metode complementare”.

Ciclul primar asigură o fundație solidă pentru un proces continuu de educație, privit din perspectiva educației permanente care caracterizează omul modern.

În cercetarea constativ – ameliorativă înterprinsă pe tema dezvoltării lexicului am pornit de la ideea că elevii trebuie să stăpânească vocabularul limbii române, să aibă o exprimare nuanțată, corectă, frumoasă.

Prin aplicarea noțiunilor gramaticale și de vocabular în interpretarea textelor literare ce se studiază în lecțiile de citire, elevii au posibilitatea să-și însușească un anumit “bagaj” de cuvinte, pe care le pot folosi prin activitatea creatoare. Înregistrarea rezultatalor după aplicarea probelor de evaluare predicativă , formativă și finală, urmate de compararea rezultatelor în momente diferite, evidentiază nu numai dinamica fenomenului, ci implicit eficiența intervenției învățătorului.

Decodarea sensului cuvintelor cheie, analiza simplă accesibilă a formei și mijloacelor lingvistice literare, estetice, a textelor studiate, contribuie la formarea și dezvoltarea capacităților subiecților de a opera cu achizițiile lexicale fără probleme. Îmbogățirea vocabularului nu este atât o acumulare progresivă de termini lexicali, cât o dezvoltare a competenței elevului de a utiliza eficient bagajul lexical, potrivit exigențelor literare si cuvintelor nou apărute în limbă, în conformitate cu acele cuvinte care au determinat apariția lor.