Evaluarea la Matematica In Invatamantul Prescolar

În epoca actuală, când științele fundamentale joacă un rol important în dezvoltarea progresului social, matematica poate fi considerată factorul esențial al adaptării rapide a fiecărui om.

Grădinița și implicit școala au obligația să facă din studiul matematicii un instrument de acțiune eficientă, constructivă și modelatoare asupra personalității copilului.

De mult timp se constată un interes major față de educația copilului preșcolar, atât prin reorganizarea conținutului cât și prin intensificarea cercetărilor privind diferitele sale aspecte fundamentale.

Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, deoarece stimulează dezvoltarea intelectuală generală a copilului, influențând pozitiv dinamica vieții sale.

Învațarea matematicii nu se poate rezuma la simpla asimilare de cunoștințe, ci ea trebuie să vizeze formarea unui anumit mod de a gândi, printr-un permanent antrenament al gândirii.

Preșcolarul trebuie să învețe să gândească în spiritul matematicii actuale, moderne încă de la vârste foarte mici.

Eficientizarea activitaților matematice în gradiniță depinde de măsura în care familiarizarea copiilor cu noțiunile matematice se realizează în cadrul unei etape pregătitoare cuprinzând: formarea reprezentărilor despre însușirile obiectelor (forme, culori, dimensiuni); constituirea de mulțimi de obiecte pe baza recunoașterii proprietăților acestora;reprezentarea mulțimilor în desen prin imagini și simboluri; compararea mulțimilor și înțelegerea raporturilor cantitative dintre ele; clasificarea mulțimilor după însușiri diferite; ordonarea lor după criterii date. După J. Piaget drumul formării noțiunilor la vârsta preșcolară este corelat cu evoluția proceselor de gândire – cognitiv și acțional ca rezultat al acțiunii copilului asupra obiectelor. Condiția esențială a însușirii noțiunilor elementare o constituie organizarea unor experiențe de învățare care să favorizeze accesul copilului la exemple concrete care să evidențieze ansamblul de însușiri esențiale ale noțiunii. Legat de vârsta la care se poate începe formarea noțiunilor matematice psihologul american Gerome Bruner a afirmat “orice concept poate fi predat la orice vârstă dacă e prelucrat corespunzător particularităților de vârstă”. Exemplele date de M. Bejat și P. Popescu Neveanu cu privire la formarea primelor noțiuni matematice la copilul de 3-7 ani pun în evidență posibilitatea acestora de a compara mulțimile, de a stabili corespondența între mulțimi, de a sesiza modificările numerice de mărire, de a sesiza raporturile de egalitate și inegalitate. Astfel, o atenție sporită se acordă evaluării, ca etapă importantă în fixarea și consolidarea cunoștințelor acumulate de către preșcolari.

De aceea, mi-am ales de cercetat o temă a activităților matematice și sper ca prin această lucrare să pot contribui, într-o oarecare măsură, la îmbunătățirea procesului de evaluare matematică în grădiniță. Evaluarea de cunoștințe sau deprinderi este o probă complexă aplicată oral, scris sau practic cu ajutorul căreia măsurăm și evaluăm cu mai mare precizie performanțele școlare în raport cu obiectivele și conținutul.

Testele de evaluare asigură o îmbinare a muncii frontale cu munca individuală și constitue instrumentele specifice în evaluare. Probele de evaluare utilizate în activitățile cu conținut matematic pot îmbrăca mai multe forme, una dintre ele fiind fișa de evaluare matematică individuală.

Fișele de evaluare sunt probe care cuprind sarcini ale căror rezolvare necesită cunoștințele însușite într-un anumit interval de timp: mai scurt – continuă, mai îndelungat – sumativă. Preșcolarii au sarcina să rezolve unele probleme pentru ale căror rezolvare se acordă un număr de puncte în funcție de corectitudinea răspunsurilor și de gradul de dificultate a problemelor. Sarcinile sunt diferite ca formulare și orientare, ele vizează atât memoria cât și înțelegerea materialului precum și capacitatea de aplicare în practică a cunoștințelor. Fișele de evaluare individuală permit verificarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor însușite, verificarea unui număr mare de preșcolari în același timp. Rezolvarea problemelor constituie o activitate cu caracter complex în cadrul căreia se clarifică noțiuni teoretice, se consolidează aceste noțiuni, se formează deprinderi și priceperi, se accentuează caracterul practic al cunoștințelor și se dezvoltă diferite operații ale gândirii. Efortul intelectual este mai mare dar și satisfacția reușitei este mare, de multe ori manifestându-se exploziv.

Ținând cont că evaluarea are implicatii atât în activitatea educatoarei cât si cea a educatului ajutând la prevenirea unor distorsiuni în învățare voi prezenta câteva fișe de evaluare utilizate în activitățile matematice.

Fișele prezentate sunt probe individuale și colective, bazate pe instructiuni verbale urmărind activitatea și maturitatea proceselor cognitive. Valoarea predictivă a probelor este cu atât mai mare cu cât funcțiile psihice implicate în executarea lor se suprapun cu cele necesare realizării cu succes a activității școlare.

Aceste fișe au în componența lor sarcini complexe. Fiecare sarcină dată are un timp de lucru afectat în funcție de dificultatea sarcinii și un punctaj acordat.

Fișele 1 și 2 se pot utiliza în primul semestru și cuprind sarcini de rezolvare prevăzute în programa instructiv-educativă din această perioadă a anului școlar și verifică nivelul cunoștințelor asimilate în grupa precedentă.

Fișa 1 conține operații cu mulțimi(clasificare, formă, mărime, culoare). Această fișă se aplică ca un test inițial pentru a stabili nivelul de cunoștințe de la care pornește grupa, precum și felul în care este posibilă prognozarea într-un mod gradat de complexitate a noilor cunoștințe. Ținând seama de obligativitatea frecventării grupei pregătitoare, colectivele de copii sunt de regulă eterogene, de aceea sarcinile propuse dau șansa de rezolvare și copiilor care nu au frecventat anterior grădinița și care ar trebui să aibă un nivel mediu de dezvoltare a gândirii logice.

Fișa 1

1.Formează mulțimea figurilor verzi ;

2.Formează mulțimea pătratelor;

3.Desenează figura geometrică comună celor două mulțimi formate…………………….

Fișa 2 se poate aplica la sfârșitul semestrului I și cuprinde spre rezolvare pe lângă operații cu mulțimi, compararea cantității prin punere în corespondență și egalare de mulțimi prin adaos si diferență. De asemenea am introdus formarea șirului crescător și descrescător după mărime.

Fișa 2

Fă să fie tot atâtea obiecte, câte sunt în grupa mingilor, prin adăugare!

Fișele 3 și 4 conțin sarcini referitoare la număr și numerație, compunerea și descompunerea numerelor naturale. Fișa 3 se aplică la începutul semestrului II și se bazează în mare parte pe cunoștințele legate de numerație însușite în grupa anterioară. Copilul va trebui să realizeze șirul numeric, apoi să raporteze corect cantitatea la cifră.

Fișa 3

Completează șirul crescător cu mulțimile care lipsesc:

Fișa 4 debutează cu efectuarea operațiilor cu mulțimi pentru a realiza intersecția și a distinge mulțimea nou formată. Se compară un număr de trei mulțimi prin punere în corespondență după criterii date, se verifică ordinalul numerelor naturale și apoi se lucrează în tabel după semnele marcate.

Fișa 4

Scrie atâtea buline câte obții dacă efectuezi operația arătată de semn:

Fișele prezentate pot fi utilizate pe tot parcursul grupei pregătitoare atât la început de semestru cât și ca teste constatative sau finale pentru a măsura gradul de înțelegere și însușire a noțiunilor cuprinse în obiectivele de referință ale acestei grupe.

Punctajul pentru fiecare sarcină se stabilește în funcție de nivelul de pregătire al fiecărei grupe , de particularitățile individuale ale fiecărui copil.

La grupa mijlocie pentru a verifica formarea deprinderii de a alcătui mulțimi după formă, mărime,culoare, poziții spațiale se pot folosi fișe matematice cu diferite sarcini.

Exemple de jocuri didactice matematice ce folosesc instrumente de evaluare la matematică

În condițiile în care toate activitățile didactice din grădinițe sunt dependente de stadiile de maturizare a gândirii și limbajului preșcolarului, copilul trebuie lăsat să acționeze, să aibă o trăire afectivă deplină și să beneficieze de toate intervențiile formative ale educatoarei. De aceea jocul este cel care satisface dorința de manifestare și care dezvoltă emoțiile și sentimentele copilului.

Prin intermediul jocului are loc adaptarea la viața de colectiv, se stabilesc relații între copii și sunt conștientizate anumite norme de comportament. Iată de ce jocul didactic trebuie folosit ca pe o activitate pe care o acceptă și cu ajutorul căreia copilul poate fi pregătit să primească o serie de informații despre fenomenele matematice și se pot forma o serie de deprinderi de muncă intelectuală necesare pregătirii pentru școală.

Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația sistematizării, consolidării și verificării cunoștințelor.

Verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric (,,A câta jucărie lipsește?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și scădere (,,Să adăugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă. În didactică,evaluarea poate fi definită ca activitate a cadrului didactic grație căreia se realizează prelucrarea informațiilor obținute prin verificarea sensului întăririi, aprecierii și corectării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor preșcolarilor.

Evaluarea reprezintă un proces sistematic prin care educatoarea încearcă să determine gradul în care obiectivele educaționale sunt atinse de către preșcolari. Ea reprezintă un act absolut necesar în procesul conducerii unei activități în general și a luării deciziilor, în special.

Bibliografie

1.Ausubel, David; Robinson, Floyd, “Învățarea în școală. O introducere în psihologia pedagogică”, Editura Didactică și Pedagogicăț, București, 1981

2. Cerghit, I., Radu‚T., I., Vlăsceanu, L., Didactica, E.D.P., București 1993,

3.Ciurea Sanda,Folosirea fișelor matematice în mod individual și în grupuri mici de copii, Revista ”Învățământul preșcolar Nr.3-4/1995”, București, 1995

4. Ciucă E., ”Folosirea fișelor matematice în diferite etapa ale activității”, Revista ”Învățământul preșcolar”, Nr.2-3/1991, Institutul de Științe ale Educației, București 1991

5.Dumitrana, M., ”Activități matematice în grădiniță”, Editura Compania, București, 2002