Efortul Fizic Specific In Lectia de Educatie Fizict Scolara

„Efortul fizic specific în lecția de educație fizică școlară ”

Motto: „Sportul dă zile vieții și viață zilelor” J.J. Rousseau

„Efortul fizic specific în lecția de educație fizică școlară”

 „Trăsătura comună a tuturor acțiunilor unui individ o reprezintă consumul energetic, care atunci când atinge un anumit nivel determină starea de oboseală. Acțiunile motrice specificeeducației fizice implică o suprasolicitare somato-funcțională și psihică a individului, care printr-o dozare și dirijare adecvată induce perfecționarea organismului la nivele diferite. În acest fel putem defini efortul sportiv, cel mai important consumator de energie al activității noastre.”

(http://ro.scribd.com/doc/110743604/Efortul-in-Lectia-de-Educatie-Fizica-p#scribd)

„Aprecierile potrivit cărora efortul în lecția de educație fizică, ar influența nefavorabil comportarea studenților la celelalte discipline (prin scăderea posibilităților de concentrare și diminuarea receptivității) sunt neîntemeiate. Organismul obișnuit să facă față efortului suportă mai ușor trecerea de la un gen de activitate la altă, și are o revenire rapidă datorită perfecționării mecanismului de refacere. În lecția de educație fizică, efortul este determinat de obiectivele instructiv educative specifice.

Dependent de valoarea consumului de energie care va determina mai devreme sau mai târziu apariția stării de oboseală, efortul depus este mic, mijlociu, mediu sau maximal. Împreună cu oboseală, refacerea și odihna reprezintă fenomene fiziologice, organic asociate de mișcare.

Studiile efectuate în domeniul activității sportive au demonstrat că nu se poate realiza perfecționarea aparatelor, organelor, sistemelor și funcțiilor organismului, fără ca acestea să fie solicitate dincolo de limitele obișnuite, dincolo de solicitare care dacă sunt utilizate în mod frecvent și constant determină anumite reflexe condiționate în structura funcțiilor organismului.

Solicitările mai ridicate sunt singurele în măsură să producă reacții de răspuns cu caracter de supraadaptare, să determine perfecționarea organismului din punct de vedere monofunctional.

Parametrii pe baza cărora se realizează reglarea efortului și orientarea influențelor lui în lecție sunt: volumul, intensitatea și complexitatea. Referindu-se în principal la latura cantitativă a efortului, volumul interesează în principal în legătură cu dezvoltarea rezistenței și forței, și cu formarea deprinderilor motrice care pentru a fi realizate necesită un volum mare de lucru.

Raportat la durata integrală a lecției el determină două tipuri de densitate:

densitatea motrică, care vizează activitatea motrică a subiecților și care au formula de calcul:

densitatea pedagogică care vizează activitatea profesorului la care trebuie să fie pe recepție și subiecții, care au următoarea formulă de calcul:”

(http://www.actrus.ro/reviste/3_2000/art31.html)

„Parametrii efortului:

Mărimea efortului este privită atât din perspectiva externă, a factorilor induși de specialist și anume volum, durată, amplitudine, densitate, intensitate, complexitate, cât și din perspectiva internă a reacției complexe a organismului la activitatea desfășurată. Discuția acestor factori este făcută în legătură cu noțiunea de stimul specific.

Orientarea efortului se apreciază în funcție de sistemul furnizor de energie aerob-anaerob, dominant în tipul de efort programat în lecție. Totodată, ea este determinată și de particularitățile aplicării și ordinea combinării caracteristicilor de durată, intensitate, caracterul exercițiilor, al pauzelor, numărul de repetări etc.

Tipul efortului este discutat sub aspectul efortului specific și nespecific. Specificitatea efortului se consideră a fi dată pe de o parte de caracteristicile externe ale mișcării (amplitudine,traiectorie etc.) și pe de altă parte de structura sa coordinativă, particularitățile funcționale ale muschiului și de reacțiile vegetative ale organismului.”

(http://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/Efortul-in-lectia-de-EDUCATIE-53.php)

„EXERCIȚIUL FIZIC – MIJLOC SPECIFIC

Mijloace – instrumente cu care operează cele două procese instructiv-educative(ed. fizică și sportul)

Acestea sunt: -specifice

-nespecifice

Mijloacele specifice:

1. Exercițiul fizic (asupra căruia vom reveni)

2. Aparatura de specialitate – bară inele, suliță, aparat de aruncat mingi de tenis, căști de protecțiee.t.c.).

3. Mijloace (și măsuri ) de refacere după efort, mai importante în antrenamentul sportiv. În lecția de educație fizică, refacerea se realizează prin pauzele dintre repetări, presupunând și unele măsuri de ordin igienic după terminarea lecției (schimbarea echipamentului, spălat sumar sau duș).În antrenamentul sportiv este necesar să se aplice: dușuri calde, relaxare în căzi cu apă caldă, saună, consumul unor substanțe specifice refacerii rapide, e.t.c..

Mijloacele nespecifice:

1.Condițiile (măsurile) igienice se referă la igiena individuală (echipament, alimentație, odihnă, efort) și la cea colectivă (la baze sportive, instalații, materiale,e.t.c.)

2.Factorii naturali de călire – apa, aerul, soarele – combinate cu practicarea exercițiilor fizice duc la îndeplinirea obiectivelor într-un timp mai scurt.

3.Mijloace împrumutate din celelalte laturi ale educației(muzica, literatura, studiul unor lucrări cu subiecte din viața sportivă).

Exercițiul fizic – act motric repetat sistematic și conștient în vederea îndeplinirii obiectivelor educației fizice și sportului. Intenția deliberat concepută îl deosebește de celelalte acte motrice din viața cotidiană.. Este repetat sistematic; influențează atât sfera biologicului, dar și pe cea a spiritului; presupune efort fzic prin contracții musculare ce se reflectă în activitatea marilor funcții; se află la baza formării deprinderilor și priceperilor motrice(fără a se confunda cu acestea)

Conținutul exercițiilor fizice se referă la:mișcarea corpului, efortul fizic, efortul psihic.Se poate aprecia conținutul exercițiilor după parametii efortului (volum, intensitate, complexitate).

Forma exercițiilor fizice este dată de concretizarea elementelor de conținut: poziția, direcția, amplitudinea,raportul dintre segmentale corpului, tempoul,ritmul,e.t.c…

Clasificarea exercițiilor fizice:

-după grupele musculare ale corpului – pentru brațe, abdomen, spate,e.t.c..

-după poziția față de aparate – la aparate, cu aparate, pe aparate, e.t.c.

-după calitatea motrică vizată – pentru viteză, forță, rezistență, îndemânare.

-după componenta antrenamentului sportiv – de pregătire fizică, tehnică, tatică, e.t.c.

-după caracterul succesiunii mișcărilor componente – ciclice, aciclice, combinate.

-după natura efortului – statice, dinamice, mixte.

-după intensitatea efortului – maximale, submaximale, medii, e.t.c.”

„Tipuri de efort:

efort de intensitate maximală, cu o durată de 10-15 secunde și se caracterizează prin cel mai mare debit energetic (cantitatea de energie eliberată pe unitatea de timp). Durata acestui efort fiind discutabilă, unii dau un interval mai mic, 3-8 secunde (Zatiorschi). Energia se eliberează pe cale anaerobă din ATP-ul care se resintetizează din fosfocreatină.

efort de intensitate submaximală, cu o durată de până la un minut. Eliberarea de energie se face tot pe cale anaerobă, dar substratul energetic este mai complex; pe lângă ATP și CP se degradează și substratul glucidic în cadrul glicolizei anaerobe din care rezultă acid lactic.

efort de intensitate mare, cu o durată de până la 6 minute, cu eliberare de energie atât pe cale anaerobă cât și aerobă.

efort de intensitate moderată, cu o durată de până la 60 de minute. Formarea de energie se realizează pe cale aerobă în condiții de stare stabilă relativă, denumită și ergostaza. Apare un oarecare echilibru între consumul de oxigen și necesarul de oxigen. Se înregistrează totuși un mic deficit de oxigen, care va fi acoperit după efort, printr-un consum mărit de oxigen. Substratul energetic este reprezentat de glucide.

efort de intensitate mică, cu durata între 60 de minute și câteva ore, în care formarea de energie are loc pe cale aerobă. Întregul necesar de oxigen este acoperit de consum, deci apare starea stabilă adevărată (steady-state). Substratul energetic este reprezentat de glucide și lipide.”

(http://www.scritub.com/timp-liber/sport/Efortul-sportiv-efortul-fizic-65895.php)