Flora Si Vegetatia Padurilor de Stejar Pufos

BIBLIOGRAFIE

1. Boșcaiu, N., Coldea G., Horeanu C., 1994: Lista roșie a plantelor vasculare dispărute, periclitate, vulnerabile și rare din România, Ocrot. Nat. Med. Înconj., București, 38 (1) : 4556.

2. Borza A., Boșcaiu N., 1968: Introducere în studiul covorului vegetal, [NUME_REDACTAT] R.P.R. București.

3. Burescu P., Toma I., 2005: Manual de lucrări practice de botanică. [NUME_REDACTAT] din Oradea, pp. 551-570.

4. Ciocârlan V., 2009: Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, Ed. Ceres, București, 1138 p.

5. Cristea V., 1993: Fitocenologie și vegetația României, Îndrumător de lucrări practice, Univ. Babeș-Bolyai, , 149 p.

6. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F., 2004: Fitosociologie, Ed. [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj-Napoca, 233 p.

7. Dihoru G., Negrean G., 2009: Cartea roșie a plantelor vasculare din România, [NUME_REDACTAT] Române, București.

8. Doniță N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriș I.A., 2005: Habitatele din România, [NUME_REDACTAT] Silvică, București, 496 p.

9. Ellenberg H., 1974: Zeigerwerte der [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], , 9:1-97.

10. , 1960: Relații cenologice și date noi asupra răspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.) în regiunea Cluj. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 221-229.

11. Love A., Love D., 1974: [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT], Verlag von J. Cramer, Leutershausen.

12. Majovsky J., Murin A., 1987: Karyotaxonomicky prehl΄ad flory Slovenska. Veda vydavatel΄stvo, [NUME_REDACTAT] Vied, .

13. Olteanu M., Negrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V., Mihăilescu S., 1994: Lista roșie a plantelor superioare din România, Studii, sinteze, documentații de ecologie 1., Acad. Română, Instit. [NUME_REDACTAT]., București, 1:1-52.

14. Pignatti S., 1966: Polyploide-Verhaltnisse der antropogen Pflanzengesellschaften, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]: 108-120.

15. Pignatti S., 1995a: Flora. [NUME_REDACTAT] S. (red), Ecologia vegetale, UTET, : 47-61.

16. Pignatti S., 1995b: Vegetazione. [NUME_REDACTAT] S. (red), Ecologia vegetale, UTET, : 69-95.

17. Pop I., 1977: Biogeografie ecologică, Editura , , vol I.

18. Pop I., 1982: Plante spontane și subspontane cu valoare economică din flora R.S.R. România, Contrib. Bot., : 131-142.

19. Sanda V., 2002: Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, [NUME_REDACTAT], București, 331 p.

20. Sanda V., Biță N. C., Barabaș N., 2003: Flora cormofitelor spontane și cultivate din România. [NUME_REDACTAT] Borcea, .

21. Sanda V., Popescu A., , Doniță N., 1983: Caracterizarea ecologică și fitocenologică a speciilor din flora României, Stud. [NUME_REDACTAT]., Muz. Brukenthal, , supliment, 25:1-126.

22. Sanda V., Öllerer K., Burescu P., 2008: Fitocenozele din România. Sintaxonomie, structură, dinamică și evoluție. Solit ARS DOCENDI, Univ, din București, 570 p.

23. Soo R., 1964-1980: A Magyar flora es vegetacio rendszertani, novenyfoldrajyi kezikonyve, Akad. Kiado, : 1-6.

24. Tarnavschi I.T., 1948: [NUME_REDACTAT] der Autophyten-Flora von rumenien mit einem ausblick auf das Polyploidie-Problem, Bul. Grăd. Bot., Cluj, XXVII, supl. 1, 1-130.

25. *** Code of [NUME_REDACTAT] (, 1993). Boissiera, 49, Geneve, 1995: 1-85.

26. *** 1952-1976: Flora R.P. România, I-XIII. Edit. Acad. Române, București.

27. *** 1964-1980: [NUME_REDACTAT]. Press, I-V.

28. *** Amenajamentul U.P. VI Mirăslău, O.S. Aiud.

29. *** Asociația "Biounivers" .

CUPRINS

PARTEA I – STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR

CAP. I CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ GENERALĂ

Delimitarea teritoriului, întindere și suprafață

Structura geologică

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] climatice

CAP. II ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE EFECTUATE ÎN ZONĂ

PARTEA II –A REZULTATELE CERCETĂRII

CAP. III FLORA VASCULARĂ A REZERVAȚIEI NATURALE DIN U.P. VI MIRĂSLĂU

3.1 Considerații privind metoda de lucru și de prezentare a florei

3.2 Analiza cormoflorei

3.2.1 Analiza taxonomică și considerații asupra florei

3.2.2. Plante rare și ocrotite

3.2.3. Analiza bioformelor

3.2.4. Analiza elementelor floristice

3.2.5. Analiza indicilor ecologic

3.2.6. Analiza citotaxonomica

3.2.7. Lista speciilor identificate în teritoriul cercetat

CAP. IV VEGETAȚIA REZERVAȚIEI NATURALE DIN U.P. VI MIRĂSLĂU

4.1. Considerații privind metoda de cercetare, analiză și de prezentare a grupărilor vegetale

4.2 Aspectul actual și distribuția spațială a vegetației

4.3. Conspectul și caracterizarea asociațiilor vegetale

CAP. V CONCLUZII PRIVIND REZULTATELE CERCETĂRILOR FLORISTICE ȘI FITOCENOLOGICE

BIBLIOGRAFIE

DISERTAȚIE

FLORA ȘI VEGETAȚIA PĂDURILOR DE STEJAR PUFOS,

DIN U.P. VI MIRĂSLĂU, O.S. AIUD

CUPRINS

PARTEA I – STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR

CAP. I CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ GENERALĂ

Delimitarea teritoriului, întindere și suprafață

Structura geologică

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] climatice

CAP. II ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE EFECTUATE ÎN ZONĂ

PARTEA II –A REZULTATELE CERCETĂRII

CAP. III FLORA VASCULARĂ A REZERVAȚIEI NATURALE DIN U.P. VI MIRĂSLĂU

3.1 Considerații privind metoda de lucru și de prezentare a florei

3.2 Analiza cormoflorei

3.2.1 Analiza taxonomică și considerații asupra florei

3.2.2. Plante rare și ocrotite

3.2.3. Analiza bioformelor

3.2.4. Analiza elementelor floristice

3.2.5. Analiza indicilor ecologic

3.2.6. Analiza citotaxonomica

3.2.7. Lista speciilor identificate în teritoriul cercetat

CAP. IV VEGETAȚIA REZERVAȚIEI NATURALE DIN U.P. VI MIRĂSLĂU

4.1. Considerații privind metoda de cercetare, analiză și de prezentare a grupărilor vegetale

4.2 Aspectul actual și distribuția spațială a vegetației

4.3. Conspectul și caracterizarea asociațiilor vegetale

CAP. V CONCLUZII PRIVIND REZULTATELE CERCETĂRILOR FLORISTICE ȘI FITOCENOLOGICE

BIBLIOGRAFIE

PARTEA I – SATDIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR

CAP. I CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ GENERALĂ

1.1. Delimitarea teritoriului, întindere și suprafață

Obiectul prezentului studiu îl constituie U.P. VI Mirăslău, din [NUME_REDACTAT] Aiud, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], care are o suprafață de 4174.0 ha.

Unitatea de producție este situată pe versantul stâng al pârâului Aiud, de la Vălișoara până la râul Mureș, precum și în bazinele pâraielor Lopezii, Cicăului, Ormenișului, Ciugudului și Măhăceni, afluenți de dreapta ai râului Mureș.

Pădurile acestei unități se întind pe teritoriul comunelor Rîmetea, Livezile, Miraslău, Unirea, Moldovenești, precum și al orașului Aiud (***, 28).

Vecinătăți, limite

Vecinătățile și limitele teritoriului studiat sunt următoarele:

la nord – [NUME_REDACTAT] Turda, având ca limită culmea Ciumarului, Pleșoara, Fânețelor, Omlașului până la șoseaua Aiud-Turda, la nord de localitatea Războieni-Cetate, iar de aici pe [NUME_REDACTAT] Feldioarei până la [NUME_REDACTAT];

la est – U.P. I [NUME_REDACTAT] și U.P. II Ciuguzel, limită fiind râul Mureș, până la Aiud;

la sud – U.P. III Aiud și U.P. IV [NUME_REDACTAT], limită fiind [NUME_REDACTAT] de la Vălișoara la Aiud;

la vest – U.P. IV Rimetea, limită fiind culmea care pornește de la Vălișoara și ajunge la Vf. Secuiului.

Trupuri de pădure sau bazinete componente

Pădurile care constituie această unitate de producție sunt formate din mai multe trupuri de pădure situate în bazinele hidrografice Aiud, Lopadea, Cicău, Ormeniș, Ciugud și Măhăceni.

În tabelul ce urmează se prezintă situația fondului forestier pe trupuri de pădure.

Trupuri de pădure componente

Tab. nr. 1.1.1

Din tabelul prezentat se observă că repartiția pădurii din această unitate, pe categorii de trupuri de pădure, este:

◄ 64%, face parte din două trupuri de pădure (unul de 1675.2 ha, iar celălalt de 1011.6 ha);

◄ 30%, din 5 trupuri cu suprafețe între 166.3 ha și 414.3 ha;

◄ 5%, din 8 trupuri cu suprafețe între 11.1-46.2 ha;

◄ 8%, din 13 trupuri cu suprafețe între 10-50 ha;

◄ 1%, din 10 trupuri cu suprafețe între 1 și 10 ha;

◄ sub 1% din 2 trupuri cu suprafețe sub 1 ha.

Pădurile sunt relativ uniform răspândite, remarcându-se totuși că cele 2 trupuri mai mari sunt situate în partea nord, nord-vestică a unității (***, 28).

Administrarea fondului forestier proprietate publică

Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului, în suprafață de 4174.0 ha, se realizează prin [NUME_REDACTAT] a Pădurilor, iar pe plan local prin [NUME_REDACTAT] Aiud, din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (***, 28).

Administrarea fondului forestier proprietatea particulară

Pe teritoriul unitatății de producție se află păduri particulare, rezultate în urma aplicării Legii 18/1991, în suprafață de 252.0 ha, care aparțin unor locuitori din comunele Livezile, Mirăslău, Unirea, Moldovenești și Rîmetea.

Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către proprietarii acestuia, individual sau în asociații. Proprietarii de păduri sau de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au obligația să le gospodărească în regim silvic, respectând regulile privind protecția mediului.

Deținătorii de păduri proprietate privată au obligația să asigure paza acestora împotriva tăierilor ilegale de arbori, distrugerilor de semințiș, incendiilor, pășunatului neautorizat, precum și a altor fapte păgubitoare (***, 28).

Terenuri acoperite cu vegetație forestieră situate în afara fondului forestier

Vegetația forestieră situată în afara fondului forestier național, potrivit prevederilor [NUME_REDACTAT], este constituită din: vegetația forestieră de pe terenuri degradate, arbori situați de-a lungul cursurilor de apă și căilor de comunicație din extravilan, precum și arborii izolați sau pâlcurile de pădure cu suprafața sub 0.25 ha de pe terenurile agricole (fânețe, pășuni etc.).

La sediul [NUME_REDACTAT] nu există o evidență privind aceste categorii de vegetație forestieră. Se impune întocmirea unui inventar.

Vegetația respectivă se administrează de către proprietarii ei și este supusă unor norme tehnice silvice și de pază, precum și de cirulație-transport pentru materialul lemnos recoltat, emise de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură (***, 28).

Organizare administrativă

Din punct de vedere administrativ, pădurile din această unitate de producție sunt arondate în 6 cantoane silvice care aparțin de Districtul nr. 1 Aiud (***, 28).

Organizarea administrativă

Tab. nr. 1.1.2

1.2. Structura geologică

Din punct de vedere geologic, teritoriul unității este constituit din depozite ce aparțin pliocen-miocenului și cretacicului inferior.

Substratul litologic este alcătuit din gresii nisipoase și marne în părțile inferioare ale unității, conglomerate și marno-calcare în zonele superioare și roci magmatice (bazalte) în pădurile Rachiș-Podeni.

În părțile inferioare ale unității, pe unele văi, substratul argilor ocupă suprafețe înguste pe malurile văilor, mărind pericolul producerii degradării solului prin eroziune în adâncime și ruperi de versant. În aceste zone s-au făcut plantații de salcâm pentru consolidarea malurilor (***, 28).

1.3. Relieful

U.P. VI Mirăslău este situată în provincia geosinclinalului carpatic, ținutul piemonturilor și subcarpaților interni ai Transilvaniei, formată din depozite cretacice inferioare în facies de fliș.

Conform raionării geomorfologice cuprinsă în [NUME_REDACTAT], unitatea de producție face parte din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Transilvaniei, [NUME_REDACTAT] Transilvaniei și depresiunile de contact, subregiunea [NUME_REDACTAT]-Olt, districtul [NUME_REDACTAT]-Arieș.

[NUME_REDACTAT] Mureș-Arieș se caracterizează printr-un piemont înalt, fragmentat în culmi prelungi ce se pierd în lunca Mureșului.

Forma de relief predominantă în cadrul unitatății de producție o constituie versantul în cele trei ipostaze: inferior, mijlociu și superior. Configurația terenului este frecvent ondulată, mai rar plană sau frământată.

Altitudine, expoziție, pantă

Altitudinal pădurile se întind între 250 m (u.a. 55 I) și 900 m (u.a. 169 F). Cea mai mare parte a pădurilor se localizează între 401-600 m (59%), media este 500 m.

Expoziția generală a teritoriului este cea sudică, sud-estică. Expozițiile de detaliu, consemnate în descrierea parcelară, arată că 1541.8 ha (37%) sunt însorite, 1886.2 ha (45%) sunt parțial însorite și 746.0 ha (18%) sunt umbrite.

Panta terenului înregistrează valori diferite. Astfel, cea ușoară (1-5g) și moderată (6 –15g), împreună însumează 34% din întinderea unității, cele repezi (16-30g), 59%, iar cele foarte repezi (31-40g),7%. Cele abrupte (peste 40g) reprezintă sub 1%, însumând 15.5 ha.

Pericolul accentuat de eroziune și alunecări ale terenurilor, în contextul unui substrat argilos, în unele zone păduroase, a impus, pentru arboretele situate în asemenea condiții, măsuri speciale de gospodărire, în sensul că ele au fost încadrate în grupa I, subgrupa 2, categoria A și H, urmând a fi supuse regimului special de conservare (***, 28).

1.4. [NUME_REDACTAT] solului este o necesitate de bază în scopul identificării staționale și a definirii măsurilor silvotehnice ce urmează a se aplica în arboretele din teritoriu.

Așa cum s-a arătat, descrierea stațiunii s-a făcut pe bază de cartări staționale la scară mijlocie, folosindu-se și documentația similară realizată la amenajarea precedentă.

S-au identificat 4 tipuri de sol (10 subtipuri), a căror răspândire pe suprafață este redată în tabelul ce urmează.

Repartiția fondului forestier pe tipuri de sol

Tab. nr. 1.4.1

Se observă că ponderea solului brun luvic este de 73 %, iar a celui brun eumezobazic de 25 % (***, 28).

1.5. [NUME_REDACTAT] hidrografică se compune din următorii afluenți de dreapta ai râului Mureș: [NUME_REDACTAT], ce colectează [NUME_REDACTAT] și Fântânelor, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Rețeaua hidrografică a unității de producție este bine dezvoltată. Regimul hidrologic al acestor cursuri de apă este, în general, echilibrat, cu fluctuațiile obișnuite din perioada topirii zăpezilor sau din perioadele cu ploi îndelungate, când devine torențial, sau de secetă îndelungată, când devine deficitar.

Efectul apelor mari sau ale viiturilor sunt mai puțin simțite de fondul forestier. Excepție fac unele zone ale câtorva văi, unde malurile laterale sunt erodate din cauza substratului erodabil (nisipuri, argile) și lipsei vegetației forestiere.

Densitatea rețelei hidrografice din raza unității de producție este cuprinsă între 0.5 și 0.7 km/km2, ușor peste media pe țară, care este de 0.5km/km2 (***, 28).

1.6 Caracteristici climatice

După raionarea climatică din Monografia geografică, regiunea se încadrează în sectorul de climă continental-moderată, ținutul climei de dealuri, districtul climei de pădure.

După criteriile de clasificare Köppen, teritoriul acestei unități se încadrează în provincia climatică Df, subprovincia Dfbk, cu temperatura celei mai calde luni între 18-20 °C,cu ierni reci și cu mai mult de 4 luni pe an cu temperatura medie sub 0 °C, cu indicele de ariditate cuprins între 30-38.

Deoarece în zonă nu există stație meteorologică care să furnizeze date corespunzătoare, s-a apelat la stația meteorologică [NUME_REDACTAT], stație situată în exteriorul teritoriului [NUME_REDACTAT]. Astfel, temperatura aerului, medie anuală, este 9.5 °C, iar pe anotimpuri: iarna -1.5 °C, primăvara 2.0 °C, vara 19.6 °C, toamna 9.8 °C, iar în perioada de vegetație 17 °C.

Iernile sunt scurte și blânde, cu precipitații slabe sub formă de zăpadă, cu o perioadă de acoperire a solului sub 100 zile.

Precipitațiile anuale, bogate, atât sub formă de zăpadă, cât și sub formă de ploaie, ating 550 mm. Mai mult de jumătate, 358 mm cad în sezonul de vegetație. Umiditatea relativă a aerului are o valore medie de 78 %.

Indicii de ariditate de Martonne pe anotimpuri sunt: iarna 33.8, primăvara 27.5, vara 30.6, toamna 22.2, anual 27.6, iar în perioada de vegetație 31.8.

Regimul eolian este caracterizat de o circulație a aeruui la nivelul culmilor deluroase din direcția estică.. Pe culmile înalte viteza medie a vânturilor este de 7-8m/s, iar în interiorul depresiunilor, viteza medie anuală a vânturilor este mult mai redusă (2-3m/s).

Viteza vânturilor este relativ redusă, prejudiciile pe care la aduce fiind minime.

Din datele prezentate mai sus concluzionăm că în cadrul unității de producție sunt condiții favorabile dezvoltării gorunetelor, goruneto-făgetelor, șleaurilor de deal cu sau fără fag.

Indicii de ariditate de Martonne sunt caracteristici etajului deluros de cvercinee și șleauri de deal cu sau fără prezența fagului, având valori de 31.8 în perioada de vegetație, ceea ce indică un oarecare excedent de apă din precipitații.

Vânturile nu sunt periculoase, nesemnalându-se rupturi și doborâturi de arbori din această cauză (***, 28).

CAP. II ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE EFECTUATE ÎN ZONĂ

Cunoștiințe privind flora și vegetația habitatelor analizate se găsesc în lucrările I. Gergely (1956-1959) cu privire la aria răspândirii stejarului pufos în regiunea Cluj.

În lucrarea autorului s-a găsit un singur releveu cuprinzând 58 de specii, efectuat în pădurea de stejar pufos de la Mirăslău.

Între comunele Mirăslău și Decea (fig. 1), pe versanții ondulați ale dealurilor din zonă stejarul pufos este frecvent dispersat pe marginea pădurilor sau alcătuiește cenoze bine închegate ce corespund asociației: Querceto (pubescentis)-Lithospermetum dacicum, din alianța Aceri tatarici-Quercion (Gergely I).

Fig. 1 – Răspândirea stejarului pufos în [NUME_REDACTAT] (Gergely)

Spre comuna Mirăslău, pe o pantă sudică, stejărișul are caracter de silvostepă. Stejărișul provenit din lăstăriș, cu subarboret bine dezvoltat, apare în petice, între care găsim pajiști înțelenite cu plante xerofite de Carex humilis și Stipa. Elementele acestor pajiști chiar și Carex humilis intră și în peticele de pădure. Solul în acest loc fiind erodat, iar în unele locuri se observă și urmele eroziunii de profunzime.

PARTEA II – A REZULTATELE CERCETĂRII

CAP. III FLORA VASCULARĂ A REZERVAȚIEI NATURALE DIN U.P. VI MIRĂSLĂU

3.1 Considerații privind metoda de lucru și de prezentare a florei

Pentru studiul habitatelor, al populațiilor țintă și al florei din prezentul studiu s-a trecut la efectuarea deplasărilor în teren, ocazie cu care s-a efectuat conspectul și analiza florei, cu accent pe identificarea speciilor endemice, relictare, monumente ale naturii, rare, periclitate și sau vulnerabile. Informațiile obținute în teren au fost valorificate prin includerea lor într-un fișier sistematic în care fișele de specii s-au grupat ulterior pe genuri și familii. Pentru fiecare specie, se precizează stațiunea, localitatea de răspândire, tipul de element floristic, statutul atribuit pe lista roșie privind conservarea și ocrotirea naturii.

În studiul covorului vegetației pădurilor de stejar pufos, tufărișurilor, stâncăriilor și pajiștilor, s-a utilizat drept unitate cenotaxonomică de bază "asociația vegetală" în sensul definirii ei de Școala fitocenologică central-europeană.

Identificarea asociațiilor s-a făcut pe baza criteriului floristic cu ajutorul speciilor caracteristice, fără a neglija speciile edificatoare, dominante și diferențiale.

În efectuarea releveelor pe teren s-a avut în vedere parcurgerea tuturor fitocenozelor caracteristice habitatelor studiate.

Fitocenoza definită ca o porțiune concretă delimitată în spațiu a vegetației cu o compoziție floristică și structură omogenă, cu condiții ecologice de viață unitare, reprezintă porțiunea concretă a ecosistemului forestier, ecosistemului stâncăriilor, ecosistemului pajiștilor, respectiv unitate elementară constitutivă a covorului vegetal și individul de asociație.

Releveul este suprafața de probă ce reprezintă pâlcul de vegetație (a cărui contur trebuie identificat pe teren), fitocenoza sau individul de asociație în care se va face inventarierea tuturor speciilor de plante pe strate de vegetație, notând în dreptul fiecărei specii abundența-dominanța cu coeficientul corespunzător (+, 1, 2, 3, 4, 5), după scara Braun-Blanquet (1964), completat de Tuxen și Ellemberg (1937), (tabel 3.1.1).

[NUME_REDACTAT]-Blanquet, completat de Tuxen și Ellemberg (1937)

Tabel nr. 3.1.1

Tehnica efectuării releveelor și a notațiilor s-a făcut în conformitate cu criteriile cantitative și calitative din lucrările Al. Borza și N. Boșcaiu (1968). Criteriile cantitative au urmărit abundența și dominanța speciilor potrivit sistemului combinat a lui Braun-Blanquet, completat de Tuxen și Ellemberg. Criteriile calitative au vizat preponderența comunităților de stejar pufos, cu care ocazie s-a analizat stratificarea vegetației acestui tip de păduri. Suprafețele de probă omogene floristic și fizionomic caracteristice pădurilor de stejar pufos au avut o mărime cuprinsă între 400-800 m2, suprefețele tufărișurilor între 200-400 m2, suprafețele stâncăriilor între 40-50 m2, iar cele ale pajiștilor între 50-100 m2.

Pentru clasificarea și realizarea aspectului asociațiilor vegetale s-a folosit lucrarea de sinteză asupra vegetației României; Sanda, Öllerer, Burescu (2008).

Informații privind compoziția floristică a sitului ne-au fost furnizate de Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT].

Compoziția fitocenozei în categorii de bioforme

Criteriul care stă la baza clasificării acestora are în vedere poziția mugurilor regeneratori pe organelle vegetative ale plantei în raport cu suprafașa solului, respective cu felul în care acestea reușesc să-și protejeze părțile regenerative (muguri, formațiuni generative), pe timpul perioadelor nefavorabile de vegetație (ierni geroase, perioade secetoase).

Principalele categorii de bioforme posibile a fi identificate sunt:

Helohidatofitele (Hh), cuprind specii ierbacee palustre care depășesc perioadele critice dezvoltării vegetației sub forma mugurilor regenerator ice se găsesc pe turioni, rizomi, protejate de nămolul de pe fundul apei. Helohidatofitele sunt caracteristice fitocenozelor din bazinele acvatice, lacuri, bălți, mlaștini, turbării, puțin probabile a fi identificate în teritoriul studiat de noi.

Terofite (T), sunt plante ierbacee anuale (Th) și bianuale (TH) care trec perioada nefavorabilă de iarnă sub formă de semințe, fructe, spori. Acestea ilustrează un climat mai mult sau mai pușin arid în care flora și vegetația prezintă un grad ridicat de antropizare, posibil a fi identificate în teritoriu cu ocazie studiului ce îl vom efectua.

Hemicriptofitele (H), cuprind specii ierbacee perene cu mugurii regeneratori formați pe organelle vegetative subterane în imediata apropiere sau chiar la suprafața solului, protejați de rozetele frunzelor bazale, de părțile uscate ale plantelor și de stratul de zăpadă. Aceasta sugerează un climat moderat până la temperat, în care abundă vegetația ierboasă din stepe, pajiști colinare, pajiști montane, pajiști alpine și mai puțin prezente în păduri.

Geofitele (G), grupează specii ierbacee perene care depășesc perioadele critice de ger, secetă sub forma organelor de rezistență, rizomi, bulbi, tuberculi, rădăcini drajonante, purtând muguri regeneratori adânc ascunși în sol. Acestea trăiesc în păduri unde pe intervalul unei perioade scurte de vegetație le sunt asigurate condiții de viață din cele mai bune, un optim ecologic în timp limitat. În mod sigur acestea sunt prezente și vor fi inventariate în habitatele forestiere studiate de noi, cum ar fi: Anemone nemorosa, Cardamine bulbifera, Cardamine glanduligera, Convallaria majalis, Polygonatum odoratum, Cephalantera damassonium, Allium ursinum, Lilium martagon, Galanthus nivalis, Leucojum vernum, Scilla bifolia, Corydalis solida, Platanthera bifolia, Crocus heuffelianus etc.

Camefitele (Ch), sunt plante ierbacee scunde cu tulpini repente, suculente, cu port în perinițe sau subfrutescente lemnoase pitice cu muguri regeneratori situați la suprafața solului sau până la 20-30 cm înălțime, protejați de propria tufă și de stratul de zăpadă. Dintre bioformele de acest tip posibile a fi identificate în teren amintim: Helianthemum nummularium ssp. numularia, Genista tinctoria, Genista ovata, Vinca minor etc.

Fanerofitele (Ph), sunt plante lemnoase, arbori, arbustoizi, arbuști cu muguri regeneratori protejați de catafile sizuați la o înălțime de 15-40 m de la suprafașa solului pe arbori, denumite megafanerofite (MPh), pe arbustoizi și arbuști cu mugurii la înălțimi de 2-15 m denumite mezofanerofite (mPh), cu muguri regeneratori la înălțimile de 0.25-2m pe subarbuști denumite nanofanerofite (nPh).

Categoriile de fanerofite amintite mai sus le vom întâlni în toate habitatele forestiere.

Liane (lnPh), sunt plante lemnoase cățărătoare cum sunt: Clematis vitalba, Hedera helix.

Epifite (Ep), sunt plante semiparazite cum sunt: Viscum album, Loranthus europaeus, pe megafanerofitele din genurile Quercus, Fagus, Populus, Malus.

Se va calcula spectrul bioformelor (life forms) pentru fiecare habitat după formula:

X=n/N x 100

unde: X- ponderea procentuală pentru fiecare categorie de bioformă

n – numărul de specii aparținând categoriei de bioformă

N – numărul total de specii cuprinzând toate categoriile de bioforme.

Rezultatele obținute vor fi analizate și reprezentate graphic sub forma histogramelor pentru fiecare tip de habitat.

Compoziția fitocenozei în categorii de elemente floristice (geoelemente) și semnificația lor istorico-fitogeografică

Elementele floristice sau geoelementele grupează plantele după proveniența lor geografică și istorică în categorii de specii numite elemente fitogeografice ce caracterizează anumite regiuni sau provincii denumite areale, respective arii de distribuție geografică în care a avut loc procesul de speciație și care exprimă originea lor genetică și istorică.

Circumpolarele (Cp), grupează specii cu originea geografică dincolo de cercul polar de nord. Acestea se clasifică în circumpolar propriu-zise (Cp), circumpolar-boreale (Cp-Bo), circumpolar arcto-alpine (Cp-A-a). Dintre elementele fitogeografice aparținând acestei categorii posibile a fi întâlnite pe teren sunt: Vaccinium myrtillus, Phyllitis scolopendrium, Hepatica nobilis, Anemone nemorosa, Geum urbanum, Oxalis acetosella etc.

Eurasiatice (Eua), grupează plante cu originea și arealul geographic actual într-o proporție foarte mare în continentele Europa și . Datorită întinderii vaste a ariei de distribuție geografică ele se subîmpart în euroasiatice propriu-zise (Eua) și eurasiatice continentale (Eua-c). Dintre elementele floristice posibile de a fi identificate în teren amintim: Prunus tenella, Crataegus monogyna, Brachypodium sylvaticum, Gallium odoratum, Gallium molugo, Cruciata glabra, Cruciata laevipes, Asarum europaeum, Sanicula europaea, Stellaria holostea, Polygonatum odoratum, Platanthera bifolia, Veronica officinalis, Veronica chamaedrys, Sedum acre, Festuca rupicola ssp. rupicola, Coeleria glauca etc.

Europene (E), specii cu centrul genetic în regiunile cu climat temperat moderat al Europei al căror areal geographic nu depășește lanțul muntos al [NUME_REDACTAT]. Dintre geoelementele aparținând acestei categorii posibile a fi identificate în teren amintim: Quercus robur, Tilia cordata, Fraxinus excelsior, Acer campestre, Pyrus pyraster, Corylus avellana, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Mercurialis perennis, Cephalantera damassonium, Cephalantera longifolia, Galium album, Melica ciliata ets.

European central (Ec), specii cu centrul genetic în regiunile cu climat temperat umed și blând din Europa de unde sau infiltrate și în regiunile cu climat temperat continental de pe cuprinsul țării noastre. Specii central-europene posibile a fi întâlnite în habitatele studiate sunt: Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Sorbus torminalis, Abies alba, Clematis vitalba, Vinca minor, Allium ursinum, Arum maculatum, Galanthus nivalis, Leucojum vernum, Scilla bifolia, Cardamine bulbifera, Lamium galeobdolon, Aposeris foetida, Luzula luzuloides, Festuca drymeia, Viola reichenbachiana, Melica uniflora, Centaurea stoebe etc.

Submediteraneene (sM), specii cu geneza pe țărmul European al [NUME_REDACTAT] de unde au migrat în postglaciar spre interiorul continentului European și al țării noastre prin coridoare cum este cel al Mureșului prin care se face resimțită influența maselor de aer cald până în stațiunile și adăposturile însorite cum sunt habitatele forestiere SCI Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău. Din această categorie fac parte geoelementele posibile a fi identificate în teren cum sunt Quercus cerris, Cornus mas, Prunus avium, Fraxinus ornus, Lithospermum purpureocoruleum, Sedum hispanicum, etc.

Mediteraneene (M), specii cu geneza pe țărmurile European și nord African ale [NUME_REDACTAT], dar care au migrat în sudul, vestul țării și până în podișul Transilvaniei în stațiuni cu microclimat bland cum este și în cazul nostru – pădurile de stejar pufos de la Mirăslău. Specii posibile a identificate în teren din această categorie amintim – Quercus pubescens, Parietaria officinalis, Asperula cynanchica etc.

Mediteraneano-pontice (Mp), specii a căror geneză s-a derulat în condițiile unui climat temperat cald și uscat cum este cel al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Din această categorie fac parte geoelementele Eryngium campestre, Stachy recta, Stachys germanica, Glechoma hirsute, gallica etc.

Pontice (P), plante a căror speciație s-a desfășurat în steeple [NUME_REDACTAT] de unde au migrat în aproape toate câmpiile, colinele inclusive în [NUME_REDACTAT]. Geoelementele aparținătoare acestei categorii sunt Thymus glabrescens, Vicia grandiflora, Seseli peucedanoides etc.

Panonice (Pn), specii care au ajuns și în flora țării noastre (Câmpia de Vest, [NUME_REDACTAT]) în urma migrării din [NUME_REDACTAT]. Dintre geoelementele aparținând acestei categorii amintim Seseli oseum, Jurinea glycacantha, Jurinea mollis ssp. mollis etc.

Ponto-panonice (Ppn), specii a căror geneză s-a derulat în condițiile climatului oferit de țărmurile lacurilor pliocenice Pontic și Panonic. Dintre geoelementele aparținând acestei categorii amintim Inula ensifolia, Centaurea bieberstinii, Polygonatum latifolium, Cirsium panonicum, Doronycum hungaricum etc.

Balcanice (B), specii cu centrul genetic în regiunea balcanilor pe coastele [NUME_REDACTAT], balcano-ilirice (Bi) și înspre Dunăre, balcano-moesiace (Bm). Dintre geoelementele aparținând acestei categorii posibile a fi identificate amintim Fagus sylvatica ssp. moesiaca, Tilia tomentosa, Carduus candicans, Centaurea spinulosa, Chamaecitysus hirsutus ssp. leucotrichus etc.

Dacice (D), specii a căror geneză este legată de condițiile pedoclimatice ale podișurilor și munților din vechea Dacie. La această categorie aparțin Melampyrum bihariense, Centaurea indurata, Centaurea jacea ssp. banatica, Thymus dacicus etc.

Daco-balcanice (DB), specii cu centrul genetic în lungul lanțului carpatic de unde au migrat spre sud iar altele sau format în Balcani de unde au migrat în ținuturile dacice. Din această categorie fac parte geoelementele Allium flavescens, Viola declinata, Hieracium transsilvanicum, Pulmonaria rubra, Campanula abietina, Crocus heufelianus, Sesleria rigida, Sempervivum marmoreum, Jovibarba (Sempervivum heufelii), Telekia speciosa etc.

Carpatice (Carp), specii caracteristice lanțului carpatic. Din această categorie fac parte Crocus banaticus, Aruncus dioicus, Soldanella etc.

Endemice (End), specii a căror geneză este legată de anumite regiuni ale țării noastre și nu se regăsesc în alte regiuni ale planetei. Acestea pot fi clasificate în endemite generale (carpatice sau românești) și endemite regionale (locale). Elementele fitogeografice aparținând acestei categorii, posibile a fi identificate sunt: Symphytum cordatum, Cardamine glanduligera, Syringa josikaea, Festuca rupicola ssp. saxatilis, Koeleria macrantha ssp. transsilvanica, Sorbus dacica, Campanula rotundifolia ssp. polimorfa, Thymus comosus, Scabiosa lucida ssp. barbata etc.

Atlantice (Atl), specii a căror geneză s-a derulat într-un climat temperat oceanic cu temperature ceva mai ridicate, atlanto-mediteraneene, fie mai scăzute, atlanto-boreale și care s-au infiltrate și pe teritoriul țării noastre, inclusive [NUME_REDACTAT]. Geoelementele posibile a fi identificate pe teren din această categorie sunt: Hedera helix, Tammus comunis, Ceterach officinarum, Viola odorata etc.

Alpine (Alp), specii originare din [NUME_REDACTAT] de unde au migrat în [NUME_REDACTAT] sau Balcani. Acestea se clasifică în alpino-carpatice, alpino-carpato-balcanice, alpino-europene, alpino-euroasiatice. Elementele fitogeografice aparținând acestei categorii este puțin probabil a fi întâlnite în habitatele investigate de noi.

Cosmopolite (cosm) sau ubicviste (Ub), specii răspândite și întâlnite aproape pe toate continentele îndeosebi în zonele umede, locuri ruderale și segetale și mai puțin răspândite în pajiști, păduri, stâncării.

Adventive (Adv.), specii cu originea în alte continente dar care au ajuns la noi prin intermediul omului și al păsărilor migratoare intrând în alcătuirea fitocenozelor agricole, puțin interesante pentru habitatele care fac obiectul studiului nostrum.

Se va calcula spectrul elementelor floristice pentru fiecare habitat după formula:

X=n/N x 100

unde: X- ponderea procentuală pentru fiecare geoelement (element fitogeografic)

n – numărul de specii aparținând categoriei de element fitogeografic

N – numărul total de specii cuprinzând toate categoriile de elemente fitogeografice.

Rezultatele obținute vor fi analizate și reprezentate graphic sub forma histogramelor pentru fiecare tip de habitat.

Stabilira valorilor indicilor ecologici, bioformelor, elementelor floristice, cariotipului, s-a făcut după lucrările de sinteză elaborate de Ellenberg (1974), Soo (1964-1980), Majovsky, Murin (1987), Sanda și colab. (1983, 2003, 2008), Pop (1977, 1982), Cristea (1993), Ciocârlan (2009), Sanda (2002), Cristea și colab. (2004), Doniță și colab. (2005), Burescu, Toma (2005).

Indicii ecologici – în funcție de comportamentul speciilor față de umiditate (U), temperatură (T) și reacția chimică a solului (R):

Scara pentru umiditate (U):

1-1.5 – xerofile, =60-80 atm;

2-2.5 – xero-mezofile, =30-55 atm;

3-3.5 – mezofile, =15-25 atm;

4-4.5 – mezo-higrofile, =12-14 atm;

5-5.5 – higrofile, =8-11 atm;

6- hidrofile, =5-8 atm;

0-amfitolerante (eurihidre), specii adaptate la oscilații mari ale regimului de umiditate

Po-presiunea osmotică a citoplasmei celulelor.

Scara pentru temperature aerului (T):

1-1.5 – criofile (hekistoterme), T<0°C;

2-2.5 – microterme, T=0-6°C;

3-3.5 – micro-mezoterme, T=6-10°C;

4-4.5 – moderat termofile, T=10-15°C;

5-5.5 – termofile, T=15-20°C;

0 – amfitolerante (euriterme), specii adaptate la o amplitudine mare de variabilitate termică.

Scara pentru reacția chimică a solului (R):

1 – puternic acidofile (R=1), cu pH-ul cuprins între 3.5 și 5.0;

2 – acidofile (R=2), cu pH-ul cuprins între 5.0 și 5.8;

3 – acid-neutrofile (R=3), cu pH-ul cuprins între 5.8 și 6.5;

4 – slab acid-neutrofile (R=4), cu pH-ul cuprins între 6.5 și 7.0;

5 – neutro-bazifile (R=5), cu pH-ul cuprins între 7.0 și 8.0;

0 – amfitolerante (euriionice), cu amplitudine ecologică de largă toleranță față de reacția chimică a solului.

Cariotipuri (2n):

D – diploid;

P – poliploid;

D,P – diplo-poliploid;

CN – cariotip necunoscut;

Studiul floristic al habitatelor din pădurea de stejar pufos de la [NUME_REDACTAT] determinarea tuturor taxonilor din teritoriul cercetat, s-a trecut la întocmirea listei floristice (lista speciilor), în cadrul căreia taxonii sunt clasificați în unități taxonomice corespunzătoare – Încrengătură, Clasă, Familie, Gen, Specie. În cadrul fiecărei familii speciile se grupează în ordinea alfabetică. Studiul floristic modern nu se rezumă numai la o simplă inventariere a speciilor ci va implica o analiză și o interpretare statistică a acestora, astfel pe fișa fiecărei specii s-a notat tipul de bioformă, tipul de element fitogeografic, valoarea economică, corologia răspândirii în teren, frecvența cu care apar în suprafețele de probă (comună, sporadic, rar), tipul de habitat, particularități adaptive, mărimea populației care reprezintă specia, starea optimă de dezvoltare, dinamica evoluției populației, măsuri de management.

3.2 Analiza cormoflorei

3.2.1 Analiza taxonomică și considerații asupra florei

Cercetările efectuate pe teritoriul studiat evidențiază prezența a 176 fitotaxoni, dintre care 163 specii și 13 subspecii, care aparțin la 114 genuri și 45 de familii, conform tabelului 3.2.1.1.

Familiile și numarul fitotaxonilor identificați în U.P. VI [NUME_REDACTAT] nr. 3.2.1.1

După cum se poate observa și din tabelul de mai sus, familiile cu pondere mare sunt: Asteraceae, Poaceae și Lamiaceae cu 17 de specii, Rosaceae cu 14 specii, Fabaceae cu 13 specii, Liliacea cu 8 specii, familiile Boranginaceae și Rubiaceae fiind reprezentate de 6 specii fiecare.

3.2.2. Plante rare și ocrotite

În urma cercetărilor efectuate în teren, coraborate cu listele roșii elaborate de Boșcaiu și colab. (1994), Dihoru, Negrean (2009), Olteanu și colab. (1994), [NUME_REDACTAT] (vol. XIII), au fost identificate următoarele specii:

Quercus pubescens, sporadică în zona de silvostepă, apare sporadic în zona de stepă. Rară, submediteraneană.

Quercus virgiliana, apare împreună cu specia anterioară, însă mai rar. Rară, mediteraneană.

Iris aphylla ssp. dacica, apare sporadic în zona pădurilor de stejar, respectic pe pajiștile însorite. Element dacic, rară.

Astragalus monspessulanus, sporadică în zona de stepă, prin pajiști și tufărișuri. Rară, pontic mediteranean.

Salvia austriaca, sporadică în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, locuri ruderale. Rară, pontic-panonic.

Allium flavum, sporadică în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști, tufărișuri, locuri aride, stâncoase. Rară.

Pulsatilla montana ssp. dacica, apare sporadic în zona de silvostepă-etajul fagului; prin pajiști. Element dacic, rară, periclitată.

Scorzonera hispanica, specie sporadică în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști, tufărișuri, margini de pădure. Rară, pontic mediteranean.

Salvia transsilvanica, sporadică în zona de silvostepă-subetajul gorunului; prin pajiști însorite, pe soluri erodate. Endemit românesc.

Jurinea mollis ssp. transilvanica, apare sporadic în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri, locuri uscate și însorite. Endemit românesc.

Silene nutans ssp. dubia, frecventă în etajul fagului-etajul alpin; prin pajiști, pe stâncării. Endemit carpatic.

Iris pumila, sporadică în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști însorite. Rară, pontic-panonic-balcanic.

Salvia nutans, apare sporadic în zona de stepă-etajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri. Rară, pontic-panonic.

Echium maculatum (E. russicum), apare sporadic în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri. Rară, vulnerabilă.

Cephalantera damasonium, apare sporadic în zona pădurilor de stejar-etajul boreal; prin rariști de pădure. Rară.

Neottia nidus-avis, sporadică în zona pădurilor de stejar-etajul fagului; prin păduri umbroase, pe soluri bogate în humus. Rară.

Symphytum cordatum, frecventă în etajul fagului-etajul boreal ; prin păduri. Endemit carpatic.

Prunus tenella, apare sporadic zona de stepă-subetajul gorunului; prin tufărișuri, margini de pădure. Rară.

Silene nutans ssp. dubia, sporadică în etajul fagului-etajul alpin; prin pajiști, pe stâncării. Endemit carpatic.

Allium flavescens, apare sporadic în zona de silvostepă-subetajul gorunului; prin locuri aride, nisipuri, tufărișuri. Rară, pontic-dacic-balcanic.

Stipa lessingiana, apare sporadic în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști însorite, uscate. Pontica, rară.

Centaurea biebersteinii, apare sporadic în zone stepei-etajul fagului; prin pajiști aride. Pontic-panonic-balcanic.

Thymus comosus, apare sporadic în etajul făgetelor-etajul boreal; prin pajiști însorite, pe stâncării. Endemit carpatic românesc.

Thymus glabrescens ssp. pilosus, frecventă în zona stepei-etajul boreal; prin pajiști, tufărișuri. Pontic european mediteranean.

Koeleria macrantha ssp. transsilvanica, apare sporadic în zona stepei-etajul boreal. Endemit carpatic.

Campanula sibirica, spopradică în zona de silvostepă-etajul fagului (boreal); prin pajiști, tufărișuri, stâncării, locuri aride. Element dacic-balcanic-panonic, rară.

Astragallus onobrychis, sporadică în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști însorite, erodate. Rară.

3.2.3. Analiza bioformelor

Analiza bioformelor reprezintă un element fundamental în caracterizarea florei, pentru că pune în evidență unele caracteristici ale habitatelor și influențele exercitate asupra lor de către factorii de mediu.

În situatia de fată, analiza bioformelor (tabelul 3.2.3.1, figura 2) evidențiază ponderea ridicată a speciilor hemicriptofite (H=55.11%), geofitele și mezofanerofitele fiind reprezentate în proporții apropiate (11.36%, respectiv 11.93%). Heliohidatofitele care preferă terenurile mlăștinoase și ochiurile de apă nu sunt prezente.

Bioformele și ponderea lor de reprezentare în U.P. VI [NUME_REDACTAT] nr. 3.2.3.1

Fig. 2 – Spectrul bioformelor din U.P. VI Mirăslău

3.2.4. Analiza elementelor floristice

Fondul elementelor floristice din U.P. VI Mirăslău este dominat de speciile eurasiatice (Eua=35.80%) (conform tabelului 3.2.4.1, figura 3), cu geneza în timpuri fitoistorice vechi, pe fondul cărora s-au interpus în diferite perioade fitoistorice elementele europene (E=18.18%), central-europene (Ec=11.93%) și ponto-panonice (Ppn=8.52%).

Elementele floristice și ponderea lor de participare în U.P. VI [NUME_REDACTAT] nr. 3.2.4.1

(continuare)

Fig. 3 – Spectrul elementelor floristice din U.P. VI Miraslau

3.2.5. Analiza indicilor ecologici

După cerințele față de umiditate (tabelul 3.2.5.1, figura 4) se observă dominanța speciilor xero-mezofile (U2-2,5= 59.10%), care au tendința de a ocupa terenurile aride de pe versanții însoriți cu expoziție sudică, urmate de speciile mezofile (U3-3,5= 22.72 %). Din punct de vedere al preferințelor față de temperatură, este evidentă predominanța speciilor micro-mezoterme (T3-3,5= 53.98 %) dar și un procent ridicat de specii moderat termofile (T4-4,5= 27.84 %). Un număr de 13 specii sunt euriterme (termoindiferente) (T0= 7.39 %).

Repartiția speciilor din U.P. VI Mirăslău, pe categorii ecologice în funcție de comportamentul față de umiditate (U), temperatură (T) și reacția chimică a solului (R)

Tabel nr. 3.2.5.1

Preferințele edafice ale speciilor din U.P. VI Mirăslău, evidențiază un procent crescut a speciilor slab acid-neutrofile (R4= 42.61 %), urmate de cele acid-neutrofile (R3= 23.86 %).

Fig. 4 – Diagrama indicilor ecologici pentru flora U.P. VI Mirăslău

3.2.6 Analiza citotaxonomică

În spectrul cariologic al cormoflorei din U.P. VI Mirăslău (tabelul 3.2.6.1, figura 5), cea mai mare pondere o au speciile diploide (47.16%), urmate îndeaproape de cele poliploide (39.77%). Speciile cu cariotip necunoscut precum și cele diplo-poliploide sunt reprezentate în procente apropiate (6.82%, respectiv 6.25%).

Indicele de diploidie (I.D.) a fost determinat folosind formula de calcul, care reprezintă raportul dintre numărul speciilor diploide (∑D) și cel al speciilor poliploide (∑P), astfel:

I.D.=

Valoarea indicelui de poliploidie calculate pentru cormoflora din U.P. VI Mirăslău este de 1.19.

Structura cariologică a cormoflorei din U.P. VI [NUME_REDACTAT] nr. 3.2.6.1

Fig. 5 – Spectrul cariologic a florei din U.P. VI Mirăslău

3.2.7. Lista speciilor identificate în teritoriul cercetat

[NUME_REDACTAT]

Încreng. [NUME_REDACTAT]. Filicatae (Filicopsida)

Ord. [NUME_REDACTAT]. Athyriaceae

1. Athyrium filix-femina (L.) Roth – Prin păduri de gorun cu carpen umbroase și umede. Frecventă. H; Cosm; U4T2,5R0; P; De.

Încreng. Magnoliophyta (Angiospermatophyta)

Cls. Magnoliatae (Dicotyledonatae)

Ord. [NUME_REDACTAT]. Aristolochiaceae

2. Asarum europaeum L. – Prin păduri de gorun cu carpen umbrite cu soluri bogate în humus de tip mull. Frecventă. H-G; Eua; U3,5T3R4; D; Md., Tx.

Ord. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. Anemonoideae

3. Hepatica nobilis Schreber – Prin păduri de stejar cu carpen cu soluri bogate în humus de tip mull. Frecventă. G; E; U3T3R4; D; De.

4. Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb.

– ssp. dacica Rummelsp. (ssp. jankae (F.W. Schultz) Zamels) – Prin pajiști însorite, versant [NUME_REDACTAT]. Sporadică. H; Alp; U1T4R4; D; Tx., In. tc., Md., De.

Subfam. Ranunculoideae

5. Adonis vernalis L. – Frecventă în zona de stepă – subetajul gorunului, prin pajiști. Frecventă. H; Eua; U2T3,5R4; D, (fig. 6).

6. Ranunculus auricomus L. – Prin păduri de gorun cu carpen cu soluri jilav-umede, bogate în humus. Frecventă. H; Eua; U3,5T3R3; P.

7. Ranunculus nemorosus (DC.) – Frecventă în etajul făgetelor-etajul subalpin; prin pajiști, rariști de pădure. Sporadică. H; E; U3T0R5; D.

8. Thalictrum minus L. – Frecventă în zona de silvostepă-etajul boreal, prin pajiști, tufărișuri. Frecventă. H; Eua; U2T4R4; P.

Fig. 6 – Adonis vernalis (Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT])

Fam. Berberidaceae

9. Berberis vulgaris L. – Prin tufărișuri însorite situate la marginea pădurilor. Sporadică. mPh; E, U2T3R4; P; Al.cu., Me.2, Md, Tx., In. tc., De.; (Paucă, 1935).

Ord. [NUME_REDACTAT]. Ulmaceae

10. Ulmus minor Miller (Ulmus foliacea Gilib.; Ulmus campestris auct non L.; Ulmus carpinifolia Gled.) – Prin păduri de cvercinee cu soluri eutrofe. Frecventă. MPh; Eua; U3T3R4; P; In. lm.

Fam. Urticaceae

11. Urtica dioica L. – Prin buruienișuri, locurile târlite bogate în nitrați, existente pe toate majoritatea văilor din teritoriul studiat. Frecventă. H-G; Cosm; U3T3R4; P; Al. cu., Md., Tx., In. tc.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Fagaceae

12. Quercus frainetto Ten. – Prin păduri mezofile, termofile, euritrofe aflate în stațiuni adăpostite. Sporadică. MPh; B; U2T4R3; D; In. lm., De.

13. Quercus petraea (Mattuschka) Liebl. – Prin păduri mezofile, mezoterme cu soluri ușoare, reavene-jilave, pe toate văile și vârfurile din teritoriul studiat. Frecventă. MPh; E; U2,5T3R0; D; Me.2, Md., In. lm., In. tc., De.

14. Quercus polycarpa Schur – Prin păduri xero-mezofile situate pe stâncării, culmi însorite. Frecventă. MPh; Carp; U2,5T2,5R0; D; In. lm.

15. Quercus virgiliana L. – frecventă în zona de silvostepă, apare sporadic în zona de stepă. Frecventă. MPh; M; U2T4R5; D.

16. Quercus pubescens L. – frecventă în zona de silvostepă, apare sporadic în zona de stepă. Frecventă. MPh; M; U1,5T4R4; CN.

17. Quercus cerris L. – Prin păduri de cer în amestec cu gorunul, amplasate pe versanții sudici, puternic însoriți. Frecventă. MPh; M; U2T3,5R3; D; In. lm., De.

Fam. Betulaceae

18. Carpinus betulus L. – Prin păduri de amestec cu gorunul (goruneto-cărpinete), cu fagul (carpino-făgete), în stațiuni cu soluri fertile suficient de umede, situate pe toate văile din teritoriul studiat. Frecventă. MPh; E; U3T3R3; D; In. lm, De.

19. Corylus avellana L. – La marginea pădurilor și tufărișurilor situate în stațiuni cu climat umed, pe soluri bogate în substanțe nutritive. Frecventă. mPh; E; U3T3R3; D; Al. cu., Me.2, In ca., De.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Crassulaceae

20. Sedum maximum (L.) Hoffm. – Pe terenuri aride, pe soluri sărace în humus. Frecventă. H; Eua; U2T3R0; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. Spiraeoideae

21. Fragaria viridis Weston (Fragaria collina Ehrh.) – Prin pajiști xero-mezofile, locuri pietroase. Frecventă. H; E; U2T4R3; D; Al. cu., Me.2.

22. Filipendula vulgaris Moench (Filipendula hexapetala Gilib.) – Prin pajiști xero-mezofile pe soluri oligo-mezotrofe. Frecventă. H; Eua; U2,5T3R0; D; Me.1, Tx.

23. Potentilla alba L. – Frecventă în zona pădurilor de stejar-subetajul gorunului, prin pajiști, tufărișuri. Frecventă. H; E; U2,5T3,5R3; P.

24. Rosa gallica L. – Prin pajiști însorite, margini și rariști de pădure. Sporadică. nPh; M; U2T4R4; P.

25. Rosa canina L. – Prin tufărișuri, margini de păduri, locuri uscate, însorite, aflate pe principalele văi și dealuri din teritoriul studiat. Frecventă. nPh; E; U2T3R3; P; Al. cu., Me.2, Md.

26. Rosa dumetorum (Thuill.) – Frecventă în zona de stepă-etajul boreal; tufărișuri, margini de pădure. Frecventă. nPh; E; U2,5T3R3; P.

Subfam. Maloideae (Pomoideae)

27. Crataegus laevigata (Poiret) DC (Crataegus oxyacantha auct. non L.) – Margini de păduri. Frecventă. mPh, Ec; U3T3R3; D; Al. cu., Me.2, Md.; (Paucă, 1940).

28. Crataegus monogyna Jacq. – Rariști și margini de pădure, pajiști îmbătrânite, poieni aflate pe principalele văi, dealuri și vârfuri din teritoriul studiat. Frecventă. mPh; E; U2,5T3R3; D; Al. cu., Me.2, Md.

29. Malus sylvestris (L.) Miller – Prin păduri, rariști și margini de pădure, pe soluri eutrofe-mezotrofe. Frecventă. mPh; E; U3,5T3R4; D; Al. cu., Me.2, In. lm.

30. Pyrus pyraster (L.) Burgsd. – Prin păduri, margini de păduri, tufărișuri, pajiști. Frecventă. mPh; E; U2T3R3; D; Al. cu., Me.2, In. lm.

Subfam. Prunoidaeae

31. Cerasus avium (L.) Moench (Prunus avium L.)

– var. avium (var. sylvestris Ser.) – În cereto-gorunete, carpino-făgete. Frecventă. MPh; E; U3T3R3; D,P; Al. cu., Me.2, Md., In. lm.

32. Prunus tenella, Apare sporadic zona de stepă-subetajul gorunului; prin tufărișuri, margini de pădure. Rară. mPh; Eua; U2T4R4,5;D-P.

33. Prunus serotina (Ehrh.) – Culturi ornamentale și forestiere, mPh; Adv; U3T3R3; P.

34. Prunus spinosa L. – Prin păduri de gorun în amestec cu cerul (cereto-gorunete), margini de păduri, tufărișuri, pajiști îmbătrânite, pe soluri mezotrofe. Frecventă. mPh; Eua; U2T3R3; P; Al. cu., Me.2, Md., In. tc.

Ord. Fabales (Leguminosales)

Fam. Fabaceae (Papilionaceae)

35. Astragalus glycyphyllos L. – Prin păduri și tufărișuri, pe soluri oligo-mezotrofe. Frecventă. H; Eua; U3T3R4; D; Fr.2.

36. Astragalus monspessulanus L. – Apare sporadic în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri. Sporadică. H; M; U1,5T4R4; D.

37. Astragallus onobrychis-Frecventă în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști însorite, erodate. Frecventă. H; Eua; U1,5T3,5R4,5; D.

38. Citysus albus Rohm. – Frecventă în zona de silvostepă-etajul fagului; prin pajiști, tufărișuri, margini de pădure. Frecventă. Ch; Ppn-B; U1,5T4R3; P.

39. Citysus austriacus L. – Frecventă în zona de stepă-etajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri, margini de pădure. Frecventă. Ch; Ppn-B; U2T3,5R4; P.

40. Dorycnium pentaphyllum Scop.

– ssp. herbaceum (Vill.) Bonnier et Layens (Dorycnium herbaceum Vill.) – Prin pajiști însorite pe substrat calcaros, terenuri erodate, tufărișuri. Frecventă. Ch-H; Ec; U2T5R4; D.

41. Lathyrus niger (L.) Bernh. – Prin păduri de gorun, cereto-gorunete, cu soluri oligotrofe. Sporadică. H; Ec; U2,5T3R3; D.

42. Medicago falcata L. (Medicago sativa L. ssp. falcata (L.) Arcangeli) – Prin pajiști xero-mezofile. Frecventă. H; Eua; U2T3R5; D,P; Fr.4, Me.2; Tx.

43. Medicago minima (L.) L. – Prin pajiști aride, uscate. Sporadică. Th; Eua; U1,5T4R4; D; Fr.2.

44. Trifolium montanum L. – Prin păduri, margini de pădure, pe soluri mezotrofe, pajiști. Frecventă. H; Eua-C; U2,5T2R4; D; Fr.2, Me.2.

45. Lathyrus venetus (Miller) Wohlf. – Prin păduri de gorun, cereto-gorunete. Sporadică. H; Mp; U3T4 R3; D.

46. Trifolium alpestre L. – Prin pajiști și tufărișuri întâlnite. Frecventă. H; E; U2,5T3R4; D,P; Fr.2, Tx.

47. Genista tinctoria L.

– ssp. tinctoria – Prin pajiști, coaste abrupte însorite, margini și tăieturi de pădure. Frecventă. nPh; Eua; U2,5T3R2, P; , Tx., In. tc.

48. Vicia tenuifolia Roth. – Frecventă în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști, tufărișuri și margini de pădure. Frecventă. H; Eua; U2T0R4,5; P.

Ord. Sapindales (Acerales)

Fam. Aceraceae

49. Acer campestre L. – Prin gorunete, cereto-gorunete, carpino-făgete, soluri mezotrofe bogate în azotați. Frecventă. MPh; E; U2,5T3R3; D; Me.2, In. lm., De.

50. Acer tataricum L. – Prin păduri de cvercinee. Sporadică. MPh; E; U2,5T3,5R4; Me.3, Tx., In. lm., De.; (Paucă, 1940).

Fam. Staphylaeaceae

51. Staphylea pinnata L. – Margini de pădure, soluri mezotrofe jilav-umede. Sporadică. mPh; E; U2,5T3,5R4; D.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Linaceae

52. Linum flavum L. – Prin pajiști însorite cu soluri oligotrofe. Sporadică. H; P; U2T4R4; D; Me.2.; (Paucă, 1935).

Fam. Geraniaceae

53. Echium maculatum (E. russicum), apare sporadic în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri. Sporadică. TH; Ppn; U2T4R4; D.

54. Geranium robertianum L. – Prin păduri umbroase, făgete, carpino-făgete, soluri jilav-umede bogate în azotați aflate pe văile și vârfurile din teritoriul studiat. Frecventă. Th; Cosm; U3,5T3R3; P; Tx., Md.

55. Geranium sanguineum L. – Apare sporadic în zona de silvotepă-etajul fagului; prin tufărișuri, locuri pietroase și ruderale. Sporadic. H; E; U2T3R4; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Cornaceae

56. Cornus sanguinea L. – Prin păduri de cvercinee, luncile văilor, pe soluri mezotrofe, umede. Frecventă. mPh; Ec; U3T3R4; D; Al. ol., Me.2, De.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Apiaceae (Umbelliferae)

57. Bupleurum falcatum L. – Frecventă în zona pădurilor de stejar-etajul subalpin; prin pajiști, pe versanți abrupți, însoriți, tufărișuri, bureienișuri de coastă, stâncării înierbate. H ; Eua; U2T3,5R4; D.

58. Seseli gracile Waldst. – Apare sporadic prin zona pădurilor de stejar-etajul fagului, pe stâncării, calcare. Sporadic. H; D; U2T4R4,5; CN.

59. Seseli libanotis (L.) Koch (Libanotis montana Crantz) – Prin pajiști xero-mezofile pe versanți stâncoși, tufărișuri. Sporadică. H; Eua-C; U3T0R4; D.

60. Seseli osseum Crantz em. Simonkai (Seseli devenyénse Simonkai; Seseli elatum L. ssp. osseum (Crantz) P.W.Ball) – Prin pajiști uscate pe substrat pietros. Frecventă. H; P; U1,5T4R4; D.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Celastraceae

61. Euonymus europaeus L. – Prin păduri de cvercinee, făgete, carpino-făgete, pe soluri mezotrofe. Frecventă. mPh; E; U3T3R3; P; Me.2, Tx., In. ch., In. tc., De.

62. Euonymus verrucosus Scop. – Prin păduri de cvercinee, carpino-făgete, cu soluri mezotrofe. Sporadică. mPh; E; U2,5T3R4; Tx., In. ch.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Rhamnaceae

63. Rhamnus cathartica L. – Margini de pădure, tufărișuri pe soluri scheletice, stâncării calcaroase. Frecventă. nPh; Eua; U2T3R4; P; Me.2,

64. Rhamnus tinctoria Waldst. – Apare sporadic în zona pădurilor de stejar-etajul fagului; margini de pădure, tufărișuri, stâncării. Sporadic. mPh; Eua; U2T3R4; P.

Ord. Euphorbiales (Tricoccae)

Fam. Euphorbiaceae

65. Euphorbia amygdaloides L. (figura 43) – Prin păduri de cvercinee, carpino-făgete, făgete, pe soluri mezobazice-eubazice, bogate în humus, tufărișuri. Frecventă. Ch; E; U3T3,5R4; D.

66. Euphorbia epithymoides L. (Euphorbia polychroma A. Kerner) – Margini și rariști de pădure. Sporadică. H; P; U2,5T4R3; D.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Hypericaceae (Guttiferae)

67. Hypericum perforatum L. – Prin pajiști, tufărișuri, pe soluri oligotrofe. Frecventă. H; Eua; U3T3R0; P; Md., Tx.

Ord. Violales (Parietales)

Fam. Violaceae

68. Viola reichenbachiana ex Boreau (Viola sylvestris Lam.) – Prin păduri de cvercinee, făgete, pe soluri eutrofe. Frecventă. H; Eua; U3T3R3,5; P.

Fam. Cistaceae

69. Helianthemum nummularium (L.) Miller

– ssp. obscurum (Čelak.) Holub (Helianthemum hirsutum (Thuill.) Mérat; Helianthemum nummularium ssp. ovatum (Viv.) Schinz et Thell.) – Prin pajiști, stâncării, rariști de cereto-gorunete, făgete. Frecventă. Ch-H; Ec; U2T3R4; D.

Ord. Capparales (Rhoeadales)

Fam. Brassicaceae (Cruciferae)

70. Arabis recta Vill. – Apare sporadic în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști aride. Sporadică. Th; M; U2T4R4; D.

71. Arabis turrita L. – Prin margini și rariști de pădure, coaste stâncoase. Frecventă. TH-H; M; U2T4,5R4,5; D.

72. Alyssum murale Waldst. et Kit. – Pe soluri pietroase, înierbate întâlnite. Sporadică. Ch; B; U2T4R3; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Primulaceae

73. Primula veris L. (Primula officinalis Hill) – Prin pajiști mezofile, margini și luminișuri de pădure, pe soluri mezotrofe. Frecventă. H; Eua; U3T2R5; D; Me.2, Md., De.

Ord. Caryophyllales (Centrospermae)

Fam. [NUME_REDACTAT]. Alisnoideae

74. Stellaria holostea L. – Prin gorunete, carpino-făgete, făgete. Frecventă. H-Ch; Eua; U3T3R0; D; Tx.

Subfam. Silenoideae

75. Silene nutans L.

– ssp. dubia (Herbich) Zapal. (Silene dubia Herbich) – Prin pajiști, pe stâncării. Rară. H; Eua; U2T3R4; D.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Apocynaceae

76. Vinca herbacea Waldst. – Apare frecvent în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști și tufărișuri însorite. Frecventă. H; Ppn; U3T5R4; D.

Fam. Asclepiadaceae

77. Vincetoxicum hirundinaria Medikus (Vincetoxicum officinale Moench; Cynanchum vincetoxicum (L.) Pers.) – Prin păduri termofile luminoase, margini de păduri, poieni, locuri pietroase, stâncării, pajiști însorite. Frecventă. H; E; U2T4R4; D; Me.2; Md., Tx.

Fam. Rubiaceae

78. Asperula cynanchica L. – Prin pajiști uscate, termofile, pe stâncării. Frecventă. H; Mp; U2T3,5R4,5; D,P.

79. Galium erectum Huds. – Sporadică în subetajul gorunului-etajul subalpin; prin pajiști și buruieni, pe soluri scheletice. H; Eua; U2,5T2,5R3; P

80. Galium mollugo L. – Prin pajiști, fânețe, margini de pădure, tufărișuri, plantații tinere. Frecventă. H; Eua; U3T0R3; D; Md.

81. Galium schultesii Vest – Prin păduri, tăieturi și margini de păduri, în gorunete, făgete, carpino-făgete, buruienișuri. Frecventă. G; Ec; U2,5T3R3; P.

82. Galium odoratum (L.) Scop. (Asperula odorata L.) (figura 54) – Prin păduri umbroase, gorunete, făgete pe soluri reavăn-jilave aflate pe toate văile și vârfurile din teritoriul studiat. Frecventă. G; Eua; U3T3R3; P; Md., Tx., In. tc.

83. Galium verum L. – Prin pajiști, rariști și margini de pădure. Frecventă. H; Eua; U2,5T2,5R0; P; Me.1; Md.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Caprifoliaceae

84. Lonicera xylosteum L. – Frecventă în subetajul gorunului-etajul boreal; prin păduri, margini și rariști de pădure, tufărișuri. mPh; Eua; U3T3R4; D;

85. Viburnum lantana L. – Prin păduri, cereto-gorunete, carpino-făgete pe soluri scheletice eutrofe, revene de pe versanți însoriți. Frecventă. mPh; Ec; U2,5T3R4,5; D; Me.2, In. ca., De.

Fam. Dipsacaceae

86. Scabiosa ochroleuca L. – Prin pajiști uscate, coaste însorite. Frecventă. H; Eua-C; U2T4R4; D; Me.2.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Oleaceae

87. Fraxinus ornus L. – Sporadică în zona de silvostepă-etajul fagului; prin rariști și margini de pădure, tufărișuri, mai ales pe substrat pietros, calcaros. Sporadic. mPh; M; U1,5T3,5R5; D.

88. Ligustrum vulgare L. – Prin păduri, cereto-gorunete, carpino-făgete, tufărișuri. Frecventă. mPh; E; U2,5T3R3; D; Me.2, Tx., In. tc., In. ca., De.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Boraginaceae

89. Pulmonaria officinalis L. (Pulmonaria officinalis ssp. maculosa (Hayne) Gams) – Prin păduri, carpino-făgete, făgete. Frecventă. H; E; U3,5T3R3; D; Me.2, In. tc.

90. Pulmonaria molissima Nyman – Frecventă în zona pădurilor de stejar-subetajul gorunetelor; prin păduri și tufărișuri. Frecventă. H; Eua; U2,5T3R4; D.

91. Lithospermum purpureocaeruleum L. (Buglossoides purpurocaerulea (L.) ) – Prin tufărișuri, marginea pădurilor de cvercinee. Sporadică. H-G; Ec; U2,5T4R4,5; D.

92. Nonea pulla DC – Sporadică în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri, locuri ruderale și cultivate. Sporadică. TH-H; Eua; U2T4R4; D.

93. Echium russicum J.F. – Sporadică în zona stepei-subetajul gorunului; prin pajiști și tufărișuri. Sporadică. Th; Ppn; U2T4R4; P.

Fam. Solanaceae

94. Physalis alkekengi L. – Prin rariști de făgete, locuri stâncoase calcaroase. Sporadică. H; Ec; U3T3R4; P; Tx., De.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Scrophulariaceae

95. Linaria genistifolia L. – Frecventă în zona stepei-subetajul fagului; prin pajiști, tufărișuri, locuri pietroase, însorite. Frecventă. H ; Eua; U1T3,5R5; D.

96. Verbascum lychnitis L. – Frecventă în zona stepei-etajul boreal ; locuri însorite pietroase, pajiști, margini de pădure. Frecventă. TH; E; U1T3R4; D-P.

97. Verbascum phlomoides L. – Prin pajiști uscate, locuri însorite pietroase, marginea drumurilor, tăieturi de păduri. Frecventă. TH; E; U2,5T3,5R4; P; Me.2, Md., Tx.

98. Verbascum phoeniceum L. – Prin pajiști, poieni, margini de păduri, tufărișuri. Frecventă. H; Eua-C; U2T4R4; P; Me.2, Tx.

99. Scrophularia nodosa L. – Prin făgete, tăieturi de făgete, marginea pâraielor, pe soluri umede, afânate, bogate în humus. Frecventă. H; Eua; U3,5T3R0; P; Me.2, , Tx.

100. Veronica teucrium L. – Prin pajiști xerofile. Frecventă. H; Ec; U1,5T4R4,5; P; Me.1.

101. Veronica orchidaea Crantz – Frecventă în zona stepei-subetajul gorunului ; prin pajiști, tufărișuri, locuri uscate. Frecventă. H; P-M; U1,5T5R4; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Lamiaceae (Labiatae)

102. Ajuga reptans L. – Prin păduri rărite, margini de păduri, tufărișuri, fânețe. Frecventă. H-Ch; E; U3,5T0R0; P;

103. Salvia transsilvanica – Sporadică în zona de silvostepă-subetajul gorunului; prin pajiști însorite, pe soluri erodate. Sporadică. H; D; U1,5T3,5R4; CN.

104. Calamintha menthifolia Host (Calamintha sylvatica Bromf.) – Prin păduri, margini și rariști de păduri, tufărișuri, pajiști. Frecventă. H; Ec; U2,5T3,5R5; P.

105. Calamintha acinos L – Frecventă în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști aride, pe sol nisipos su pietros. Frecventă. TH; E; U1,5T3,5R4; D.

106. Lamium galeobdolon (L.) L. (Galeobdolon luteum Hudson; Lamiastrum galeobdolon (L.) Ehrend. et Polatschek) – Prin păduri umbrite, pe soluri jilav-umede, eutrofe cu humus de tip mull. Frecventă. H; Ec; U3T0R4; D; De.

107. Melittis melissophyllum L. – Prin făgete, carpino-făgete, tufărișuri. Frecventă. H; Ec; U2,5T3R5; D; Me.2.

108. Nepeta nuda L. (Nepeta pannonica L.) – Prin pajiști, fânețe, poieni, tufărișuri, margini de păduri. Sporadică. H-Ch; Eua-C; U2T3R0; D. Me.2; (Paucă, 1935).

109. Origanum vulgare L. – Prin rariști și margini de păduri, tufărișuri, poieni, pe soluri mezotrofe, mezobazice-eubazice. Frecventă. H; Eua; U2,5T3R3; D; Al. ar., Me.2, Md., In. tc.

110. Phlomis pungens Willd. – Sporadică în zona stepei-zona pădurilor de stejar, prin pajiști aride. Sporadică. H; P; U2T4R4,5;

111. Salvia glutinosa L. – Prin păduri umbroase, făgete, carpino-făgete, pe lângă pâraie, pe soluri jilav-umede eubazice, pe depozite humifere. Frecventă. H; Eua; U3,5T3R4; D; Md.

112. Stachys sylvatica L. – Prin păduri de fag, carpino-făgete, tufărișuri, pe soluri jilav-umede, eubazice, bogate în humus. Frecventă. H; Eua; U3,5T0R0; P; Me.2.

113. Stachys recta L. – Prin pajiști uscate, în locuri aride, nisipoase, pietroase. Frecventă. H; Mp; U2T4R4,5; D; Me.2, Tx.

114. Salvia austriaca Jacq. – Sporadică în zona stepei-subetajul gorunului; prin pajiști, locuri ruderale, tufărișuri. Sporadică. H; Ppn; U2T3,5R4; D.

115. Salvia nutans L. – Sporadică în zona stepei-subetajul gorunului; prin pajiști tufărișuri. Sporadică. H ; Ppn ; U1T5R5; D, (fig. 7).

116. Teucrium chamaedrys L. – Prin pajiști xero-mezofile, coaste aride pietroase, margini de păduri, tufărișuri. Frecventă. Ch; Ec; U2T3,5R4; P; Me.2.

117. Thymus comosus Heuffel ex Griseb. – Pajiști xero-mezofile, pe stâncării calcaroase. Ch; [NUME_REDACTAT]; U2T3,5R4,5; P; Me.2,

Fig. 7 – Salvia nutans (Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT])

118. Thymus glabrescens Willd. – Prin pajiști, rariști de pădure, stâncării înierbate, locuri ruderale. Frecventă. Ch; Ppn; U2T4R0; P; Me.2,

Ord. [NUME_REDACTAT]. Campanulaceae

119. Campanula sibirica – Frecventă în zona de silvostepă-etajul fagului (boreal); prin pajiști, tufărișuri, stâncării, locuri aride. Frecventă. H; Eua-C; U2,5T4R4.P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Asteraceae (Compositae)

Subfam. Asteroideae (Tubuliflorae)

120. Achillea setacea Waldst. et Kit. – Prin pajiști uscate. Sporadică. H; Eua-C; U2T3R5; D; Fr.2, Md.

121. Aster amellus L. – Frecventă în zona stepei-subetajul gorunului; prin locuri însorite, pajști, margini de pădure, tufărișuri. H; Eua; U2T3R4; D-P.

122. Carlina vulgaris L. – Prin pajiști xero-mezofile, coline însorite, locuri aride, poieni însorite. Frecventă. TH-H; Eua; U2,5T3,5R0; D.

123. Centaurea biebersteinii DC. (Centaurea micranthos S.G.Gmelin ex Hayek) – Prin pajiști însorite. Frecventă. TH-H; E; U3T3R3; P.

124. Centaurea rutifolia ssp. jurineifolia Nyman – Sporadică în zona de stepă-zona pădurilor de stejar ; prin pajiști aride, tufărișuri. Sporadică. TH; B; U1,5T4R4.CN.

125. Leucanthemum corymbosum – Rară, etajul fagului-etajul boreal; H; Eua; U2,5T2,5R3, CN.

126. Serratula tinctoria L. – Frecventă în zona pădurilor de stejar-etajul fagului ; prin pajiști, tufărișuri, margini de pădure. Frecventă. H; Eua; U3,5T3R0, CN.

Fig. 8 – Jurinea mollis ssp. transsilvanica

(Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT])

127. Bombycilaena erecta L. – Rară, zona stepei-subetajul gorunului ; prin pajiști aride, erodate, pe substrat nisipo-pietros. Th ; P-M ; U2T4,5R0, CN.

128. Centaurea apiculata Ledeb.

– ssp. spinulosa (Rochel) Dostál (Centaurea spinulosa Rochel) – Prin pajiști. Sporadică. H; P; U2,5T0R3; D.

129. Centaurea arenaria – Sporadică, zona stepei-zona silvostepei; pe nisipuri litorale și continentale. Sporadică. H ; Ppn-B ; U2T4R4,5 CN.

130. Solidago virgaurea L. – Margini de pădure, tufărișuri, poieni, coaste, stâncării înierbate. Frecventă. H; Cp-Bo; U2,5T3R3; D; Me.2, Md.

131. Scorzonera hispanica, Specie sporadică în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști, tufărișuri, margini de pădure. Sporadică. H; Eua-M; U2T5R4; D.

132. Taraxacum serotinum (Waldst.) – Sporadică în zona stepei-subetajul gorunului; prin pajiști uscate. Sporadică. H; Ppn; U2T4R4,5; D.

133. Tanacetum corymbosum (L.) [NUME_REDACTAT]. (Chrysanthemum corymbosum L.) – Prin pajiști ruderalizate aflate. Sporadică. H; Eua; U2,5T2,5R3; D.

134. Inula hirta L. – Prin pajiști. Sporadică. H; Eua-C; U2T4R5; D.

135. Inula ensifolia L. – Prin pajiști însorite, coaste stâncoase înierbate, margini de păduri. Sporadică. H; Ppn; U1,5T3,5R4; D.

136. Jurinea mollis ssp. transilvanica, Apare sporadic în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști, tufărișuri, locuri uscate și însorite. Sporadic. H; Pn-B; U2T3R4; P, (fig. 8).

Subfam. Cichorioideae (Liguliflorae)

137. Tragopogon pratensis L.

– ssp. orientalis (L.) Čelak. (Tragopogon orientalis L.) – Prin pajiști mezofile, pe soluri grase. Frecventă. TH-H; Eua; U3T3R4; D; Fr.1, Me.1.

138. Hieracium umbellatum L. – Prin păduri și margini de păduri. Frecventă. H; Cp-Bo; U2,5T3R2,5; D,P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Liliaceae

139. Anthericum ramosum L.- Frecventă în zona silvostepei-etajul fagului; prin pajiști, pe coaste cu soluri subțiri; Frecventă; G, Ec-M; U2,5T3,5R4 P.

140. Allium flavescens Besser – Frecventă în zona de silvostepă-subetajul gorunului; prin pajiști, pe locuri stâncoase. Frecventă. G; Pn; U1,5T4R4,5 D.

141. Allium flavum L. – Sporadică în zona stepei-etajul fagului; prin pajiști, tufărișuri, locuri aride, stâncoase. G; P-M; U1,5T4R4 D.

142. Allium montanum Holub. – Frecventă în etajul fagului-etajul subalpin; prin pajiști, pe locuri stâncoase. Frecventă. G; Eua; U1,5T3,5R4 D-P.

143. Polygonatum odoratum (Miller) Druce (Polygonatum officinale All.) – Prin păduri de cvercinee, făgete, pe soluri mezotrofe cu substrat calcaros. Frecventă. G; Eua; U2T3R4; D; Md., Tx., In. tc.

144. Polygonatum multiflorum (L.) All. – Prin făgete umbroase, pe soluri reavăn-jilave, mezotrofe. Sporadică. G; E; U3T3R3; D; Tx.

145. Asparagus officinalis L. – Sporadică în zona stepei-subetajul gorunului ; prin tufărișuri, pajiști nisipoase. Sporadică. G ; Eua-M ; U1,5T4,5R3 D.

146. Convalaria majalis L. – Frecventă în zona pădurilor de stejar-etajul făgetelor ; prin păduri, tufărișuri, pajiști montane. Frecventă. G ; E; U2,5T3R3 D.

Fam. Hyacinthaceae

147. Muscari comosum – Frecventă în zona de silvostepă-subetajul gorunului; prin margin de pădure, tufărișuri, locuri cultivate. Frecventă. G ; M-Ec ; U1,5T3,5R0 D-P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Iridaceae

148. Iris ruthenica Ker.-Gaw. – Frecventă în subetajul gorunului-etajul subalpin ; prin pajiști, rariști de pădure. Frecventă. G ; Eua ; U2T2,5R0 CN.

149. Iris pumila- Frecventă în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști însorite. Frecventă. G; Ppn; U2T4R4 P, (fig. 9).

Fig. 9 – Iris pumila

(Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT])

150. Iris hungarica – Sporadică în zona pădurilor de stejar-etajul fagului; prin pajiști însorite. Sporadică. G; Ppn; U2T0R0, P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Juncaceae

151. Luzula luzuloides (Lam.) Dandy et Wilmott (Luzula nemorosa (Poll) E.Meyer; Luzula albida (Hoffm.) DC.) – Prin gorunete, făgete, carpino-făgete, pe soluri puternic acide până la moderat acide, uscat-revene, cu humus de tip mull-moder aflate pe toate văile și vârfurile din teritoriul studiat. Frecventă. H; E; U2,5T2,5R2; D; Fr.1, In. tc.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Cyperaceae

152. Carex michelii Host. – Frecventă în zona de stepă-subetajul gorunului ; rariști de păduri, tufărișuri, pajiști. Frecventă. H ; Ec-P; U2T3R4 P.

153. Carex pilosa Scop. – Prin carpino-făgete, făgete, pe soluri reavăn-jilave până la jilav-umede, pseudogleizate. Frecventă. H; Eua; U2,5T3R3; P.

154. Carex humilis Leysser – Prin rariști de pădure, tufărișuri, coaste însorite, pe soluri cu substrat calcaros. Sporadică. H; Eua-C; U2T3R1,5; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Poaceae (Gramineae)

155. Agrostis capillaris L. (Agrostis tenuis Sibth.) – Prin pajiști mezofile, marginile și tăieturi de pădure, pe soluri oligotrofe-mezotrofe, sărace în calcar. Frecventă. H; Cp-Bo; U0T0R0; P; Fr.3.

156. Agropyron intermedium – Frecventă în zona stepei-subetajul gorunului; prin pajiști, margini de pădure, locuri însorite, uscate. Frecventă. G; Eua; U2T4,5R4; P.

157. Koeleria macrantha ssp. transsilvanica – Apare frecvent în zona stepei-etajul boreal ; Frecventă. H ; Circ.; U2T4R5; D.

158. Dactylis polygama Horvátovszky (Dactylis aschersoniana Graebner; Dactylis glomerata ssp. lobata (Drejer) Lindb. Fil.) – Prin păduri, margini de pădure, pe soluri trofice revene, jilav-umede, slab acide până la moderat acide. Frecventă. H-G; Ec; U2,5T3R3; D; Fr.2.

159. Dactylis glomerata L. – Pajiști, tufărișuri, marginea șanțurilor și drumurilor, pe soluri eutrofice, bogate în azot. Frecventă. H; Eua; U3T0R4; P; Fr.4.

160. Brachypodium sylvaticum (Hudson) Beauv. – Prin cereto-gorunete, gorunete, carpino-făgete, făgete, tăieturi de pădure, pe soluri lutoase reavăn-jilave, moderat acide sărace în humus. Frecventă. H; Eua; U3T3R4; D,P; Fr.1.

161. Brachypodium pinnatum (L.) Beauv. – Pajiști, poieni, stâncării calcaroase înierbate. Frecventă. H; Eua; U2,5T4R4; P; Fr.1.

162. Botrichloa ischaemum L- Frecventă în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști uscate, însorite, erodate. Frecventă. H; Eua; U1,5T5R3; P.

163. Bromus benekeni Lange – Frecventă în zona pădurilor de stejar-subetajul gorunului; prin păduri, tufărișuri. Frecventă. H; Eua; U3,5T3R3; P.

164. Bromus inermis Leysser – Frecventă în zona de stepă-subetajul gorunului, prin pajiști, pe coaste însorite și uscate, tufărișuri, locuri ruderalizate. Frecventă. H; Eua; U2,5T4R4; P.

165. Festuca valesiaca Schleicher ex Gaudin – Prin pajiștile uscate însorite, pe soluri scheletice. Frecventă. H; Eua-C; U1,5T4R4; D; Fr.1.

166. Elymus hispidus Opiz – Frecventă în zona stepei-subetajul gorunului ; prin pajiști, margini de pădure, locuri însorite, uscate. Frecventă. G; Eua; U2T4,5R4; D.

167. Elymus repens L – Frecventă în zona de stepă-etajul fagului; prin pajiști, locuri cultivate și ruderalizate, tufărișuri. Frecventă. G; Eua; U0T0R0; D.

168. Festuca rupicola Heuffel

– ssp. sulcata – Prin pajiști pe stâncării uscate. Frecventă. H; Eua-C; U1,5T4R4; P; Fr.2.

169. Poa angustifolia L. (Poa pratensis ssp. angustifolia (L.) Gaudin) – Prin păduri, tufărișuri. Sporadică. H; Eua; U2T3R0; P.

170. Poa nemoralis L. – Prin păduri, tăieturi și margini de păduri, stâncării, grohotișuri, buruienișuri, pajiști. Frecventă. H; Eua; U3T3R0; P; Fr.3.

171. Stipa capillata L. – Frecventă în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști aride, adesea pe substrat pietros. Frecventă. H; Eua; U1T5R4; P.

172. Stipa lessingiana – Sporadică în zona de stepă-subetajul gorunului; prin pajiști însorite, uscate. Sporadică. H ; P-M ; U1T4,5R4,5; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Rutaceae

173. Dictamnus albus – Sporadică în zona de stepă-etajul fagului; prin margini de pădure, stâncării înierbate. Sporadică. H; Eua; U1,5T4,5R4,5; P.

Ord. [NUME_REDACTAT]. Santalaceae

174. Thesium linophyllon L. – Sporadică în zona pădurilor de stejar-etajul fagului ; prin pajiști însorite. Sporadică. G-H ; Ec; U2T4R2; P.

CAP. IV VEGETAȚIA REZERVAȚIEI NATURALE DIN U.P. VI MIRĂSLĂU

4.1. Considerații privind metoda de cercetare, analiză și de prezentare a grupărilor vegetale

Metodologia de lucru privind studiul habitatelor, al populațiilor țintă și al florei din locația noastră, a început obligatoriu cu consultarea bibliografiei cuprinzând lucrări științifice de la biblioteca grădinii botanice Cluj-Napoca, consultarea amenajamentelor silvice și al studiului general (SG) de la O.S. Aiud, pentru a stabili stadiul cunoștințelor privind zona studiată cu referire în mod special la Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău.

Cu ocazia deplasărilor la ocolul silvic din zonă s-au procurat hărțile cu suprafețele de pădure pe ocol, hărțile cu suprafețele de pădure pe Unitate de Producție (U.P.) cuprinzând unitățile amenajistice (u.a) în care sunt localizate fitocenozele ce conțin habitatele și speciile de floră ce urmează a fi studiate în teren.

Pe baza hărților întocmite și a datelor preluate din studiul general (S.G.) din parcelarul U.P.-urilor cu referire la : suprafața unității amenajistice, grupa funcțională, tipul de stațiune, tipul de pădure, tipul de ecosistem, tipul de rocă, tipul de sol, expoziția versantului, gradul de înclinare a pantei, altitudinea, s-a trecut la identificarea în teren a tipurilor de habitate și al populațiilor de floră țintă.

S-au prelevat relevee de cel puțin trei ori pe lună, pentru a surprinde toate fenofazele de vegetație a fitocenozelor, pădurilor, tufărișurilor și stâncăriilor investigate.

Evidențierea distribuției în spațiu a diverselor tipuri de fitocenoze întâlnite și studiate s-a făcut prin metoda transectelor de vegetație (secțiunilor de vegetație) cu marcarea pe harta topografică a fiecărui tip de fitocenoză de-a lungul transectului urmat.

Metoda profilelor de vegetație sau a proiecțiilor verticale permite delimitarea transectelor lineare 20-50 m în păduri, 1-5 m în pajiști și stâncării, notându-se prezența și înălțimea fiecărui fitoindivid. Datele obținute se vor transpune grafic prin schițarea habitusului fiecărui fitoindivid la o scară redusă atât pe orizontală cât și pe verticală.

Pentru aprecierea abundenței-dominanței speciilor în fitocenozele habitatelor cercetate ne vom folosi de scara din tabelul nr. 3.1.1.

În habitatele forestiere reprezentând Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău (cazul nostru), inventarierea speciilor din fitocenoze cu ocazia efectuării releveelor s-a făcut pe strate de vegetație.

Exemplificăm în acest sens releveul efectuat în pădurea de stejar pufos de la Mirăslău:

Stratul arborilor, acoperire 60-70%, consistența coronamentului 0.6-0.7

S-a enumerat în continuare toate speciile arborescente inventariate notându-se cu coeficienții corespunzători după cum urmează :

Ex – Quercus pubescens 4, înălțime 12 m; diametru 15 cm

Pentru fiecare specie arborescentă s-a măsurat diametrul mediu al trunchiului cu ajutorul unei clupe și înălțimea medie cu ajutorul dendrometrului.

Gradul de acoperire al solului de către stratul arborilor sau închegarea coronamentului sunt exprimate în zecimi sau procente utilizând scara :

1.0 (100%), coroanele arborilor se întrepătrund puternic nelăsând spații libere prin care să se vadă bolta cerească ;

0.9 (90%), coroanele arborilor se întrepătrund destul de mult iar bolta cerească este vizibilă pe cel mult 10% din câmpul vizual;

0.8 (80%), are loc o întrepătrundere moderată a coroanelor, iar bolta cerească se observă pe circa 20% din câmpul vizual ;

0.7 (70%), coroanele arborilor se ating lăsând un spațiu liber al bolții cerești de circa 30% ;

0.6 (60%), coroanele arborilor nu se întrepătrund, iar spațiul prin care se vede bolta cerească este de 40% ;

0.5 (50%), coroanele arborilor nu se ating, cerul este vizibil pe un spațiu de circa 50% ;

Sub 0.5 (50%) nu mai avem de-a face cu o suprafață împădurită, ci cu o rariște de pădure sau o pajiște împădurită.

Stratul arbuștilor acoperire 25%

S-au enumerat toate speciile arbustive inventariate notându-se abundența-dominanța cu coefiecienții corespunzători după cum urmează.

Ex – Viburnum lantana 1,

Stratul ierbaceu acoperire 50%

S-au enumerat toate speciile arbustive inventariate notându-se abundența-dominanța cu coefiecienții corespunzători după cum urmează.

Ex – Dictamnus albus +

Stratul mușchilor, acoperire 1%

S-au enumerat toate speciile inventariate notându-se abundența-dominanța cu coefiecienții corespunzători după cum urmează.

Ex – Dicranum scoperium +

După terminarea efectuării ridicărilor fitocenologice în teren cuprinzând: habitate, păduri, tufărișuri, stâncării, releveele au fost grupate în tabele fitocenologice sintetice de asociație pentru fiecare tip de fitocenoză, respectiv pentru fiecare tip de habitat.

Tabelul fitocenologic de asociație cuprinde următoarea rubrică : denumirea asociației vegetale, nr releveului, altitudinea (m.s.m), suprafața de probă (m2), acoperirea generală a solului (%), expoziția versantului, înclinaea pantei (grade), înălțimea arborilor (m), diametrul trunchiului arborilor (cm), consistența (închegarea coronamentului), tipul de bioformă, tipul de element floristic (geoelement), constanța (K), abundența-dominanța medie (ADm) exprimată în procente.

Constanța speciilor (K) se referă la prezența fiecărei specii în releveele efectuate.

Constanța se calculează aplicând formula:

K = n/N x 100

unde : K – constanța

n – numărul de relevee în care este prezentă specia;

N – numărul total de relevee.

4.2. Aspectul actual și distribuția spațială a vegetației

Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău cuprinzând habitatele (Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT]):

1. Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, cod 9170

R4123 – Păduri dacice cu gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa subordonate asociației Carici pilosae-Quercetum petraeae

2. Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens, cod 91HO* (fig. 10)

R4160-Păduri rariști dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpureocoeruleum, subordonate asociației Corno-Quercetum pubescentis

Fig. 10 – Habitatul 91H0 -Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens

(Asociația "Biounivers" )

3. Tufărișuri subcontinentale peripanonice, cod 40AO*

R3131-Tufărișuri ponto-panonice de migdal pitic (Prunus tenella syn. Amygdalus nana), subordonate asociației Prunetum tenellae (syn. Prunetum nanae)

Specii de floră : populație țintă Echium russicum, cod 4067

Alte specii rare : Allium flavum, Jurinea molis ssp. transilvanica

4.3. Conspectul și caracterizarea asociațiilor vegetale

1. Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, cod 9170 (fig. 11)

R4123 – Păduri dacice cu gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa (Doniță și colab., 2005)

Corespondențe:

Asociația vegetală: Carici pilosae-Quercetum petraeae (Sanada, Popescu, 1999)

Tipul de ecosistem : Goruneto-făget cu Carex pilosa (4625)

Fig. 11 Pădure de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

(Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT])

Releveul nr. 1: Pădure de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum pe versant ;

Localitatea: [NUME_REDACTAT] de coordonate: Lat. 46° 22΄ 29", Long. 23° 43΄ 34"

Altitudine: 428m ; Expoziție : Est ; Înclinarea pantei : 8-10°

Stratul arborilor, acoperire 70-80%

Quercus petraea ssp. petraea 4-5 î=24 m d=34-36 cm

Carpinus betulus +-1 î=20 m d=26 cm

Acer campestre + î=18 m d=22 cm

Prunus avium + î=24 m d=40 cm

Tilia cordata+ (juvenil)

Prunus pyraster+ î= 5 m d=18 cm

Acer tataricum+ (juvenil)

Semințiș, tineret, acoperire 40-50%

Acer campestre 2-3

Carpinus betulus 1-2

Quercus petraea ssp. petraea 2

Prunus avium +

Tilia cordata +

Acer tataricum +

Stratul arbuștilor, acoperire 5%

Ligustrum vulgare +-1

Crataegus monogyna +

Viburnum lantana +

Euonymus europaeus +

Rosa canina +

Stratul erbaceu, acoperire 15-20%

Galium schultesi 1-2

Carex pilosa +

Convallaria majalis +-1 (în pâlcuri)

Brachypodium sylvaticum 1

Festuca altissima +

Clematis vitalba +

Asarum europaeum 1

Astragalus glycyphyllos +

Melittis melissophyllum +

Lithospermum purpurocaeruleum +

Lathyrus vernus +

Viola hirta +

Fagopyron convolvulus +

Physalis alkengi +

Calamintha mentifolia +

Poa nemoralis +

Vincetoxicum hirundinaria +

Stachy sylvatica +

Prunella vulgaris +

Lathyrus venetus +

Galeopsis speciosa +

Dactylis polygama +

Arctium lappa +

Salvia glutinosa +

Lapsana communis +

Geranium robertianum +

Solidago virgaurea +

Releveul nr. 2: Pădure de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum pe vâlcea;

Localitatea : [NUME_REDACTAT] : 390 m ; [NUME_REDACTAT] ; Înclinarea pantei : 2-5°

Stratul arborilor, acoperire 70%

Carpinus betulus 3 î=18 m d=30 cm

Quercus petraea ssp. petraea 2 î=24 m d=36 cm

Prunus avium + î=24 m d=38 cm

Stratul arbuștilor, acoperire 2%

Ligustrum vulgare +

Berberis vulgaris +

Viburnum lantana +

Lonicera xylosteum +

Stratul erbaceu, acoperire 30-40%

Galium odoratum +

Cruciata glabra +

Galium aparine +-1

Alliaria petiolata +

Polygonatum multiflorum 2-3

Brachypodium sylvaticum 1

Campanula rapunculoides +

Carex pilosa +

Carex hirta +

Lithospermum purpurocaeruleum +

Symphytum tuberosum +

Melica nutans +

Vincetoxicum hirundinaria +

Lathyyrus niger +

Dictamnus albus +

Clematis vitalba +

Releveul nr. 3 : Pădure de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum pe pârâu ;

Localitatea : [NUME_REDACTAT] : 380 m ; [NUME_REDACTAT] ; Înclinarea pantei : 4-6°

Stratul arborilor, acoperire 80%

Carpinus betulus 4-5 î=18 m d=30 cm

Quercus petraea ssp. petraea 1 î=20 m d=30 cm

Acer campestre + î=12 m d=12 cm

Prunus avium + î=22 m d=42 cm

Stratul erbaceu, acoperire 30-40%

Asarum europaeum 1-2

Symphytum tuberosum +

Cephalantera damasonium + (rară)

Neottia nidus-avis + (rară)

Symphytum cordatum 2-3 (endemit carpatic)

Convallaria majalis +

Hepatica nobilis +

Brachypodium sylvaticum +

Stachy sylvatica +

Lathyrus venetus +

Mycelis muralis +

Viola reichenbachiana +

Anthriscus sylvestris +

Ranunculus auricomus +

Stellaria media +

Fragaria vesca +

Scrophularia nodosa +

Melica nutans +

Geum urbanum +

Geranium robertianum +

Silene dioica +

Sedum maximum +

Athyrium filix-femina +

Solidago virgaurea +

Urtica dioica +

2. Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens, cod 91HO*

R4160-Păduri rariști dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpureocoeruleum, (Doniță și colab., 2005)

Corespondențe:

Asociația vegetală: Corno-Quercetum pubescentis Jakucs et Zolyomi ex Mathe et Kovacs 1962

Tipul de ecosistem : Ecosistem forestier relict (B2) ; (Stanciu E., Mihul M., Dinicu G., 2004)

Releveul nr. 1 : Pădure de stejar pufos pe versant : Localitatea : [NUME_REDACTAT] de coordonate: Lat. 46° 22΄ 26", Long. 23° 43΄ 48"

Altitudine: 374m ; Expoziție : Sud ; Înclinarea pantei : 18-20°

Stratul arborilor, acoperire 60%

Quercus pubescens 3 î=5 m d=24 cm (rară, submed.)

Quercus virgiliana + î= 4 m d=28 cm (rară, med.)

Ulmus minor + (juvenil)

Acer campestre + î= 7 m d=20 cm

Acer tataricum + î= 4 m d=12 cm

Pyrus pyraster + î= 4 m d=10 cm

Stratul arbuștilor, acoperire 60%

Ligustrum vulgare 3

Crataegus monogyna 2

Fraxinus ornus 1

Viburnum lantana 1

Berberis vulgaris +

Rhamnus catharticus +

Prunus tenella (Amygdalus nana) +

Prunus spinoasa +

Stratul erbaceu, acoperire 40%

Carex humilis 2-3

Iris aphylla ssp. dacica + (element dacic, rară)

Inula ensifolia +

Lithospermum purpurocaeruleum +

Astragalus monspessulanum + (rară, pontic medit.)

Salvia austriaca + (rară, pontic medit.)

Teucryum chamaedrys +

Scutellaria altissima +

Hypericum perforatum +

Asparagus officinalis +

Veronica orchidea (V. spicata) +

Vincetoxicum hirundinaria +

Allium flavum + (rară)

Arabis turrita +

Arabis recta +

Dorycnium pentaphyllum +

Pulsatilla montana ssp. dacica + (elem. dacic., rară, periclitată)

Fragaria viridis +

Festuca valesiaca +

Asperula cynanchica +

Achilea setacea +

Elymus intermedium +

Scorzonera hyspanica + (rară, pontic medit.)

Salvia transsilvanica + (endemit românesc)

Astragalus onobrychis +

Jurinea mollis ssp. transsilvanica + (endemit românesc)

Stipa capillata +

Bupleurum falcatum +

Astragalus glycophyllos +

Silene nutans ssp. dubia + (endemit carpatic)

Thalictrum aquilegifolium +

Poa nemoralis +

Releveul nr. 2 : Pădure de stejar pufos pe vâlcea : Localitatea : [NUME_REDACTAT] de coordonate: Lat. 46° 22΄ 28", Long. 23° 43΄ 48"

Altitudine: 388m ; Expoziție : Sud ; Înclinarea pantei : 18-20°

Stratul arborilor, acoperire 70-80%

Quercus pubescens 4-5 î=12 m d=18-20 cm (rară, submed.)

Quercus virgiliana + î= 19 m d=24 cm (rară, med.)

Acer campestre + î= 6 m d=20 cm

Acer tataricum + (juvenil) d=12 cm

Stratul arbuștilor, acoperire 30-40%

Ligustrum vulgare 2-3

Crataegus monogyna +

Viburnum lantana +

Berberis vulgaris +

Rhamnus catharticus +

Prunus tenella (Amygdalus nana) +

Prunus galica +

Stratul erbaceu, acoperire 15-20%

Carex pilosa 1-2

Poa nemoralis +

Lithospermum purpurocaeruleum +

Dictamnus albus +

Astragalus glycophyllos +

Salvia glutinosa +

Fragaria vesca +

Euphorbia cyparissias +

Brachypodium sylvaticum +

Fagopyron convolvulus +

Galium schultesii +

Releveul nr. 3 : Pădure de stejar pufos pe versant ; Localitatea : [NUME_REDACTAT]: 395m ; Expoziție : Sud-est ; Înclinarea pantei : 10-15°

Stratul arborilor, acoperire 60%

Quercus pubescens 3-4 î=8-10 m d=24 cm (rară, submed.)

Quercus virgiliana + î= 10 m d=14 cm (rară, med.)

Quercus frainetto + î= 6 m d=16 cm

Quercus petraea ssp. polycarpa + î= 12 m d=14 cm

Acer campestre + î= 4 m d=12 cm

Acer tataricum + î= 6 m d= 8 cm

Fraxinus ornus + î= 4 m d= 12 cm

Ulmus minor + î= 4 m d= 8 cm

Stratul arbuștilor, acoperire 30-40%

Viburnum lantana 2-3

Ligustrum vulgare 1

Prunus tenella (Amygdalus nana) +

Berberis vulgaris +

Lonicera xylosteum +

Staphylea pinnata +

Euonymus verrucosus +

Rosa galica +

Stratul erbaceu, acoperire 50-60%

Lithospermum purpurocaeruleum 2-3

Vincetoxicum hirundinaria +

Alliria petiolata +

Carex pilosa +

Polygonatum odoratum +

Inula ensifolia +-1

Achillea setacea +

Adonis vernalis +

Iris pumila + (rară, pontic-panonic-balcanic)

Jurinea mollis ssp. transsilvanica + (endemit românesc)

Salvia nutans +

Salvia transsilvanica +

Thalictrum aquilegifolium +

Iris aphylla ssp. dacica + (element dacic, rară)

Bupleurum falcatum +

Anthericum ramosum +

Melittis melissophyllum +

Sedum maximum +

Astragalus glycyphyllos +

Veronica teucrium +

Melica nutans +

Brachypodium sylvaticum +

Galium schultesi +

Polygonatum multiflorum +

Stipa capillata +

Hieracium umbellatum +

Seseli libanotis +

Seseli osseum +

Echium maculatum (E. russicum) + (rară, vulnerabilă)

Lathyrus niger +

Festuca heterophylla +

Poa nemoralis +

Agrostis capillaris +

Inula hirta +

Potentilla alba +

Artemisia asinthium +

3. Tufărirșuri subcontinentale peripanonice, cod 40AO*

R3131-Tufărișuri ponto-panonice de migdal pitic (Prunus tenella syn. Amygdalus nana), (Doniță și colab., 2005)

[NUME_REDACTAT] vegetală: Prunetum tenellae Soo 1946 (syn. Prunetum nanae Borza 1931, Amygdalum nanae Soo (1927) 1959)

Tipul de ecosistem : Ecosistem forestier rar (B1) ;

Releveul nr. 1 : Tufărișuri ponto-panonic de migdal pitic (Prunus tenella) pe versant în ochiuri stepice de stejar pufos ; Localitatea : Mirăslău (fig. 12)

Altitudine: 400m ; Expoziție : Sud-est ; Înclinarea pantei : 10-12°

Stratul arbuștilor, acoperire 80%

Prunus tenella 5

Crataegus laevigata +

Prunus spinosa +

Ligustrum vulgare 1

Acer tataricum + (juvenil)

Pyrus pyraster + (juvenil)

Stratul erbaceu, acoperire 20%

Dictamus albus +

Filipendula hexapetala +

Teucrium chamaedrys 1

Vincetoxicum hirundinaria +

Nonea pulla +

Muscari comosum +

Iris aphylla ssp. dacica + (element dacic, rară)

Euphorbia cyparissias +

Dorycnium pentaphyllum +

Salvia pratens +

Galium album +

Veronica teucrium +

Jurinea mollis ssp. transsilvanica + (endemit românesc)

Astragalus glycyphyllos +

Adonis vernalis +

Agrimonia eupatoria +

Fragaria viridis +

Lepidium campestre +

Fig. 12-Habitat cu Amygdalus nana (Asociația "Biounivers" [NUME_REDACTAT])

4. Pajiști stepice subpanonice, cod 6240*

R3414 – Pajiști ponto-panonice de Festuca valesiaca (Doniță și colab., 2005)

Corespondențe :

Asociația vegetală : Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941

Releveul nr. 1 : Pajiști ponto-panonice de Festuca valesiaca cu Medicago minima pe versant sub pădurea de stejar pufos ; Localitatea : [NUME_REDACTAT] de coordonate: Lat. 46° 22΄ 23", Long. 23° 43΄ 53"

Altitudine: 320m ; Expoziție : Sud; Înclinarea pantei : 35-40°

Stratul erbaceu, acoperire 100%

Festuca valesiaca 2-3

Teucrium chamaedrys 1-2

Medicago minima +

Allium flavescens + (rară, pontic-dacic-balcanic)

Festuca rupicola ssp. sulcata +

Botriochloa ischaemum +

Astragalus monspessulanum + (rară, pontic medit.)

Stipa lessingiana + (pontică, rară)

Artemisia santonica +

Eryngium campestre +

Scabiosa ochroleuca +

Centaurea biebersteinii + (pontic-panonic-balcanic)

Euphorbia epithymoides +

Verbascum phoeniceum +

Silene nutans ssp. dubia + (endemit carpatic)

Thymus comosus + (endemit carpatic românesc)

Salvia nutans + (rară, pontic-panonic)

Carex humilis 3-4

Pulsatilla montana ssp. dacica + (elem. dacic, rară, periclitată)

Linaria genistifolia +

Muscari comosum +

Euphorbia cyparissias +

Salvia austriaca + (rară, pontic-panonic)

Iris aphylla ssp. dacica (elem dacic, rară)

Iris pumila +

Astragalus onobrychis +

Achillea setacea +

Asperula cynanchica +

Nonea pulla +

Thymus glabrescens ssp. pilosus + (pontic-european-medit.)

Brachypodium pinnatum +

Primula verris ssp. columnae +

Elymus intermedius +

Veronica orchidea (V. spicata) +

Centaurea apiculata +

Asparagus officinalis +

Thesium linophyllon +

Adonis vernalis +

Arbori și arbuști diseminați în pajiște, acoperire 15%

Quercus pubescens 1-2

Quercus virgiliana +

Fraxinus ornus +

Malus sylvestris +

Pyrus pyraster +

Crataegus monogyna +

Ligustrum vulgare +

Berberis vukgaris +

Prunus spinosa +

Rosa galica +

Releveul nr. 2 : Pajiști ponto-panonice de Festuca valesiaca cu Medicago minima pe versant, la baza pădurii de stejar pufos ; Localitatea : [NUME_REDACTAT]: 340m ; Expoziție : Sud-est; Înclinarea pantei : 28-30°

Stratul erbaceu, acoperire 100%

Festuca valesiaca 1-2

Festuca rupicola ssp. sulcata +

Medicago falcata +

Dorycnium pentaphyllum +

Agrimonia eupatoria +

Adonis vernalis +

Carex humilis +-1

Verbascum phoeniceum +

Fragaria viridis +

Teucrium chamaedrys +-1

Koeleria macrantha ssp. transsilvanica + (endemit carpatic)

Salvia nutans (rară, pontic-panonic)

Salvia transsilvanica + (endemit românesc, rară, periclitată)

Nonea pulla +

Galium verum +

Euphorbia cyparissias +

Dictamus albus +

Filipendula hexapetala +

Plantago lanceolata +

Helianthemum hirsutum +

Genista tinctoria ssp. tinctoria +

Vicia tetrasperma +

Astragalus onobrychis +

Poa pratensis +

Stachys recta +

Brachypodium pinnatum +-1

Carlina vulgaris +

Tanacetum corymbosum +

Ranunculus nemorosus +

Thesium linophyllon +

Tragopogon orientalis +

Asparagus officinalis +

Carduus acanthoides +

Scorzonera hispanica + (rară, pontic medit)

Iris pumila + (rară, pontic-panonic-balcanic)

Thymus glabrescens ssp. pilosus + (pontic-european-medit)

Vinca herbacea +

Allium flavum + (rară)

Salvia pratensis +

Salvia austriaca + (rară, pontic-panonic)

Jurinea mollis ssp. transsilvanica + (endemit românesc)

Muscari comosum +

Lepidium campestre +

Campanula sibirica + (elem. dacic-balcanic-panonic, rară)

Artemisia santonica +

Stipa lessingiana + (pontică, rară)

Arbori și arbuști diseminați în pajiște, acoperire 5%

Quercus pubescens +

Quercus frainetto +

Pyrus pyraster +

Prunus serotina +

Ligustrum vulgare +

Prunus spinosa +

Crataegus monogyna +

Viburnum lantana +

Berberis vukgaris +

Rosa canina +

Rosa galica +

CAP. V CONCLUZII PRIVIND REZULTATELE CERCETĂRILOR FLORISTICE ȘI FITOCENOLOGICE

● Cercetările efectuate pe teritoriul studiat evidențiază prezența a 176 fitotaxoni, dintre care 163 specii și 13 subspecii, care aparțin la 114 genuri și 45 de familii.

● Familiile cu pondere mare sunt: Asteraceae, Poaceae și Lamiaceae cu 17 specii, Rosaceae cu 14 specii, Fabaceae cu 13 specii, Liliacea cu 8 specii, familiile Boranginaceae și Rubiaceae fiind reprezentate fiecare de 6 specii.

● În urma cercetărilor efectuate în teren, coraborate cu listele roșii elaborate din literatura de specialitate, au fost identificate un nr. de 27 de specii rare.

● Analiza bioformelor, evidențiază ponderea ridicată a speciilor hemicriptofite (H=55.11%), urmate de geofite și mezofanerofite reprezentate în proporții apropiate (11.36%, respectiv 11.93%). Camefitele și terofitele dețin o pondere mică, respectiv 5% și 10%.

● Fondul elementelor floristice din U.P. VI Mirăslău este dominat de speciile eurasiatice (Eua=35.80%), urmate de elementele europene (E=18.18%), central-europene (Ec=11.93%) și ponto-panonice (Ppn=8.52%).

● După cerințele față de umiditate, rezultă dominanța categorică a speciilor xero-mezofile (U2-2,5=59.10%), urmate de speciile mezofile (U3-3,5= 22.72 %). Din punct de vedere al preferințelor față de temperatură, se observă predominanța speciilor micro-mezoterme (T3-3,5= 53.98 %) urmate de speciile moderat termofile (T4-4,5= 27.84 %). Un număr de 13 specii sunt euriterme (termoindiferente) (T0= 7.39 %).

● În spectrul cariologic al cormoflorei din U.P. VI Mirăslău, cea mai mare pondere o au speciile diploide (47.16%), urmate îndeaproape de cele poliploide (39.77%). Speciile cu cariotip necunoscut precum și cele diplo-poliploide sunt reprezentate în procente apropiate (6.82%, respectiv 6.25%).

● În pădurea de stejar pufos de la Mirăslău am identificat 3 habitate – rare, periclitate, vulnerabile, care sunt descrise pentru prima dată de către noi:

1. Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, cod 9170

R4123 – Păduri dacice cu gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa subordonate asociației Carici pilosae-Quercetum petraeae

2. Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens, cod 91HO*

R4160-Păduri rariști dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpureocoeruleum, subordonate asociației Corno-Quercetum pubescentis

3. Tufărirșuri subcontinentale peripanonice, cod 40AO*

R3131-Tufărișuri ponto-panonice de migdal pitic (Prunus tenella syn. Amygdalus nana), subordonate asociației Prunetum tenellae (syn. Prunetum nanae)

Specii de floră : populație țintă Echium russicum, cod 4067

Alte specii rare : Allium flavum, Jurinea molis ssp. transilvanica

● Am identificat de asemenea ca fiind noi pentru teritoriu un număr de 3 asociații având ca subiect analiza cenotaxonomică a vegetației forestiere, arbori și arbuști.

● Am întocmit în premieră "lista roșie" pentru teritoriul studiat care însumează un număr de 27 specii de plante rare, periclitate, vulnerabile, relicte, endemite.

BIBLIOGRAFIE

1. Boșcaiu, N., Coldea G., Horeanu C., 1994: Lista roșie a plantelor vasculare dispărute, periclitate, vulnerabile și rare din România, Ocrot. Nat. Med. Înconj., București, 38 (1) : 4556.

2. Borza A., Boșcaiu N., 1968: Introducere în studiul covorului vegetal, [NUME_REDACTAT] R.P.R. București.

3. Burescu P., Toma I., 2005: Manual de lucrări practice de botanică. [NUME_REDACTAT] din Oradea, pp. 551-570.

4. Ciocârlan V., 2009: Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, Ed. Ceres, București, 1138 p.

5. Cristea V., 1993: Fitocenologie și vegetația României, Îndrumător de lucrări practice, Univ. Babeș-Bolyai, , 149 p.

6. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F., 2004: Fitosociologie, Ed. [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj-Napoca, 233 p.

7. Dihoru G., Negrean G., 2009: Cartea roșie a plantelor vasculare din România, [NUME_REDACTAT] Române, București.

8. Doniță N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriș I.A., 2005: Habitatele din România, [NUME_REDACTAT] Silvică, București, 496 p.

9. Ellenberg H., 1974: Zeigerwerte der [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], , 9:1-97.

10. , 1960: Relații cenologice și date noi asupra răspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.) în regiunea Cluj. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 221-229.

11. Love A., Love D., 1974: [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT], Verlag von J. Cramer, Leutershausen.

12. Majovsky J., Murin A., 1987: Karyotaxonomicky prehl΄ad flory Slovenska. Veda vydavatel΄stvo, [NUME_REDACTAT] Vied, .

13. Olteanu M., Negrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V., Mihăilescu S., 1994: Lista roșie a plantelor superioare din România, Studii, sinteze, documentații de ecologie 1., Acad. Română, Instit. [NUME_REDACTAT]., București, 1:1-52.

14. Pignatti S., 1966: Polyploide-Verhaltnisse der antropogen Pflanzengesellschaften, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]: 108-120.

15. Pignatti S., 1995a: Flora. [NUME_REDACTAT] S. (red), Ecologia vegetale, UTET, : 47-61.

16. Pignatti S., 1995b: Vegetazione. [NUME_REDACTAT] S. (red), Ecologia vegetale, UTET, : 69-95.

17. Pop I., 1977: Biogeografie ecologică, Editura , , vol I.

18. Pop I., 1982: Plante spontane și subspontane cu valoare economică din flora R.S.R. România, Contrib. Bot., : 131-142.

19. Sanda V., 2002: Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, [NUME_REDACTAT], București, 331 p.

20. Sanda V., Biță N. C., Barabaș N., 2003: Flora cormofitelor spontane și cultivate din România. [NUME_REDACTAT] Borcea, .

21. Sanda V., Popescu A., , Doniță N., 1983: Caracterizarea ecologică și fitocenologică a speciilor din flora României, Stud. [NUME_REDACTAT]., Muz. Brukenthal, , supliment, 25:1-126.

22. Sanda V., Öllerer K., Burescu P., 2008: Fitocenozele din România. Sintaxonomie, structură, dinamică și evoluție. Solit ARS DOCENDI, Univ, din București, 570 p.

23. Soo R., 1964-1980: A Magyar flora es vegetacio rendszertani, novenyfoldrajyi kezikonyve, Akad. Kiado, : 1-6.

24. Tarnavschi I.T., 1948: [NUME_REDACTAT] der Autophyten-Flora von rumenien mit einem ausblick auf das Polyploidie-Problem, Bul. Grăd. Bot., Cluj, XXVII, supl. 1, 1-130.

25. *** Code of [NUME_REDACTAT] (, 1993). Boissiera, 49, Geneve, 1995: 1-85.

26. *** 1952-1976: Flora R.P. România, I-XIII. Edit. Acad. Române, București.

27. *** 1964-1980: [NUME_REDACTAT]. Press, I-V.

28. *** Amenajamentul U.P. VI Mirăslău, O.S. Aiud.

29. *** Asociația "Biounivers" .