Educatia Ecologica2

Educația Ecologică

CUPRINS

ARGUMENT

Cap. 1. Educația ecologică

1.1 Definirea si aparitia conceptului de educație ecologică

1.2. Importanța educației ecologice în școală

1.3. Educația ecologică în viziune interdisciplinară

1.4. Modalități de realizare a educației ecologice la ciclul primar

1.4.1. Calendarul ecologic

1.4.2. Proiectul educativ

Cap. 2. Metode, tehnici și activități de învățare moderne, aplicabile în ecologie

2.1. Metoda mozaicului (jigsaw

2.2. Gândiți / lucrați în perechi / comunicați

2.3. Metoda cubului

2.4. Tehnica 6/3/5

2.5 Metoda Starburst

2.6. Brainstorming-ul (metoda “asaltului de idei

2.7. Ciorchinele

2.8. Turul galeriei

Cap.3. Cercetare experimentală privind imbogatirea si consolidarea cunostintelor de educatie ecologica la elevii din ciclul primar

3.1.Organizarea cercetării

3.2. Obiectivele cercetarii

3.3. Desfășurarea cercetării experimentale

3.3.1. Etapa prerexperimentală

3.3.2. Etapa experimentală

3.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor

CONCLUZII

Bibliografie

Anexe

ARGUMENT

Această lucrare evidențiaza importanța activităților practice pentru dobândirea unei educații ecologice temeinice, în cadrul învățământului primar.

Coordonatele actuale ale vieții cotidiene impun abordarea în școală, alături de alte elemente de educație și probleme legate de educația pentru calitatea mediului înconjurător. Astfel se evidențiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaște, proteja și conserva mediul de viața, conservarea naturii devenind eficientă și reală numai atunci când aceasta va face parte integrantă din filozofia și comportamentul nostru.

Aprofundând cunoștințele elevilor și acționând cu mai multă înțelepciune, putem asigura pentru noi înșine și pentru posteritate condiții de viață mai bune într-un mediu înconjurător mai bine adaptat la nevoile și aspirațiile umanității. Apărarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, pentru generațiile prezente și viitoare au devenit un obiectiv primordial al oamenilor, o sarcină a cărei realizare va trebui să fie coordonată și armonizată cu realizarea obiectivelor fundamentale, stabilite deja, de pace și dezvoltare economică și socială în întreaga lume.

Educația timpurie este baza educației și  autoeducației continue ale viitorului cetǎțean, cǎruia ne pregǎtim sǎ-i asigurǎm compatibilitatea cu valorile europene. Ceea ce învațǎ copiii în  primii ani reprezintǎ mai mult de jumǎtate decât vor învǎța în tot restul vieții. Așadar, educarea omului trebuie începutǎ din copilǎrie, componentele dezvoltǎrii sale fizice și psihice mergând în paralel cu componentele personalitǎții.

Educația ecologicǎ urmǎrește formarea unui om cu un comportament adecvat în ceea ce privește mediul înconjurǎtor, comportament care sǎ se manifeste prin acțiuni concrete nu numai prin informare teoreticǎ. Cunoștințele ecologice se asimileazǎ în mod treptat și trebuie sǎ porneascǎ  de la observarea și înțelegerea  fenomenelor dupǎ care se dezvoltǎ viața, deci trebuie sǎ aibǎ la bazǎ cunoașterea relației cauzǎ-efect. Educația de mediu sporește conștientizarea problemelor și înțelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii și înțelegerii, ajutându-i pe elevi să-și evalueze și să-și clarifice sentimentele în ceea ce privește mediul și cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să înțeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni și rezolva, în final, problemele de mediu. Educația de mediu este și practică, în sensul învățării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului.

Am pornit de la premiza că activitățile practice, care implică mișcarea facilitează asimilarea de cunoștințe și deprinderi în cadrul educației ecologice. După trecerea în revistă a câtorva informații teoretice privitoare la educația ecologică și ecologie, am prezentat câteva metode, activități și tehnici aplicabile în educația ecologică.

În capitolul III am prezentat demersul cercetării experimentale, în care am folosit două eșantioane de elevi. Am elaborat un test inițial și un test final, după care am sistematizat și interpretat rezultatele elevilor la cele două teste. În urma calculării abaterii standard și a dispersiei, am concluzionat că intervenția pedagogică prin activitățile practice de ecologie a dat roade, confirmând ipoteza noastră.

Capitolul 1. Educația ecologică

Definirea și apariția conceptului de educație ecologică

Educația este un transfer interpersonal de idei, abordări și date considerate a fi fundamental relevante pentru o viață umană armonioasă; aceste informații sunt prezentate și preluate într-un cadru formal (școala, facultate) sau non-formal (discuții personale etc).

Educația ecologică cunoaște trei abordări principale:

    Educația despre mediu – care asigură înțelegerea modului de funcționare a sistemelor naturale, a impactului activităților umane asupra sistemelor naturale ; dezvoltă capacitățile investigative și gândirea critică. Stă la baza formării unui suport cognitiv care să permită apoi, participarea la luarea deciziilor de mediu.

   Educația în mediu – asigură experiența practică a învățării, prin contactul direct cu componentele mediului, dezvoltă abilități de culegere a datelor și de investigație pe teren, stimulează preocuparea față de mediu.

   Educația pentru mediu – finalizează educația în și despre mediu, dezvoltă sensul responsabilității față de mediu, motivația și abilitățile de a participa la îmbunătățirea stării mediului. Promovează dorința și capacitatea de a aborda un stil de viață compatibil cu conceptele dezvoltării durabile. Oferă profesorilor posibilitatea de a contribui împreună cu elevii la buna gospodărire a resurselor naturale abordând astfel componente ale educației morale, estetice, politice .

Prin educație, în concepția reputatului viitorolog și om de cultură Mircea Malița, trebuie să întelegem, în sens restrâns, într-o forma sintetică, dobândirea caracterului și însușirilor intelectuale, morale și fizice, necesare unui comportament civilizat, iar învațământul este procesul de baza în transmiterea și însușirea cunoștințelor și educația individului.

Scopul educației ecologice, ca parte componentă a educației morale, trebuie sa fie acela de a pregăti tineretul pentru viață de mâine în spiritul respectului absolut, pentru valorile naturii, ale culturii naționale și universale și nu numai de a transmite cunoștințe .

De-a lungul timpului, educația ecologică a primit mai multe accepțiuni: studiul naturii, educația în afara școlii, educația pentru conservarea naturii, educația pentru mediu, despre mediu, în mediu, prin mediu. Multi autori consideră educația ecologică mai mult decât o disciplină scolară (chiar dacă în unele țări apare ca o materie școlară obligatorie), cât și o pregatire pentru viață și un aspect al vieții în care tinerii să poată interveni prin acțiune directă pentru a asigura o evoluție a societății umane în compatibilitate cu mediul natural
Cât privește ecologia, actualmente, ea este știința interrelațiilor ecosistemice dintre organismele vii și mediul abiotic, o știință sintetică focalizată pe înțelegerea integrată a proceselor din mediul natural.

Educația ecologică devine astfel încercarea transferării unor moduri de gândire pragmatică privitor la ecosisteme, specii, populații inclusiv umane, înțelese în contextul lor evolutiv, în transformările petrecute în plan spațial și temporal.

Totodată, pe langă partea științifică / eminamente pragmatică, educația ecologică are și aspecte filosofice, legate de etică, moralitate, axiologie etc.; toate acestea contribuind la poziționarea individului uman în cadrul societății, în cadrul larg al civilizației și al ecosferei.
Educația ecologică este o simbioză între:

1. abordări științifice hiper-raționale, de genul biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei, paleontologiei, demografiei etc.

2. abordări legate de societatea umană în aspectele sale istorice, sociale, economice etc.

3. moduri de abordare filosofică și artistică.

Prin educația ecologică se contribuie la o înțelegere mai profundă a conexiunii dintre acțiunile noastre (individuale sau de grup, la nivel social), și schimbările mediului nostru de viață (actual și în viitor).

În cadrul activităților de educație ecologică, pe lângă înțelegerea fenomenelor derulate în ecosisteme, a interrelațiilor dintre om și mediul de viață, este necesar a se insista asupra dezvoltării capacității analitice și sintetice, a gândirii critice raționale, a utilizării argumentației logice, a capacității de analiză a datelor și de rezolvare de probleme, a creativității și independenței în gândire, a dezvoltării capacității de comunicare, a muncii în echipă, a simțului artistic/estetic și a fundamentului etic/moral etc. Se întărește astfel capacitatea de analiză, sinteză, conștientizare a problemelor și încercarea găsirii de soluții la problemele de mediu.

Trebuie să existe o întrepătrundere între activitățile teoretice și cele practice, care să se susțină reciproc, pentru a putea progresa rapid în înțelegerea naturii și în regândirea abordării noastre față de natură și societate. Educația ecologică formală și nonformală trebuie să fie fundamentată în sistemul de învățământ obligatoriu, dar ea trebuie să continue de-a lungul existenței individuale. Diversitatea modurilor de realizare este extraordinar de mare, de la orele din învățământul obligatoriu la transferul informației prin mass-media, cursuri/traininguri, activități artistice, ecoturism etc.

Actualitatea ecologiei este dată de problemele majore cu care civilizația umană globalizată se confruntă în ultima perioadă, mai cu seamă cele legate de creșterea exponențială a populației umane și creșterea impactului de mediu produs de o economie din ce în ce mai mare.

Problema resurselor finite, atât a materiilor prime, cât a energiei fosile accesibile, problema poluării de diferite tipuri, a schimbărilor climatice, a declinului biodiversității globale, a deșertificării, a scăderii suprafețelor acoperite de pădure, șamd., toate sunt chestiuni fundamentale în dezbaterea privind viitorul civilizației noastre.

Ar fi bine să ne amintim de spusele lui Albert Einstein: “Avem nevoie de o modalitate de gândire substanțial diferită, pentru ca omenirea să supraviețuiască.”

Educația ecologică are o serie de funcții informative și formative, cum ar fi cele privind transmiterea cunoștințelor științifice în scopul asigurării unor atitudini individuale și colective bazate pe motivații, pe concepții și teorii, opinii menite să modifice comportamentul ecologic precar, deficitar și chiar reprobabil, favorizând, în același timp, hotărâri și acțiuni, care, să determine în perspectivă, o conduită ecologică optimă, responsabilă cel puțin a majorității membrilor societății.

În cadrul educației ecologice, ca și a celei generale, clementele formative, comportamentele ocupă o pondere prevalentă, deoarece, după cum se subliniază și-n Concluziile Simpozionului de la Montreal, consacrat educației adulților, ''educația nu constă în a învăța pe cineva ce anume trebuie să gândească, ci a-i forma modul în care trebuie să învețe a gândi".

Educația ecologică nu este doar o formă de educație, un instrument în rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este vorba de o dimensiune esențiala a educatiei fundamentale care implică dezvoltarea personală și socială. Acest tip de educație urmarește inducerea unei dinamici sociale, stimulând abordarea colaborativă și critică a realităților socio-economice și de mediu, dar și căutarea autonomă și creativă a soluțiilor pertinente.

Termenul de ecologie s-a impus în occident mai ales după 1970 iar în Europa centrală și de est cu precădere în ultimul deceniu. Evenimente cu un pmajorității membrilor societății.

În cadrul educației ecologice, ca și a celei generale, clementele formative, comportamentele ocupă o pondere prevalentă, deoarece, după cum se subliniază și-n Concluziile Simpozionului de la Montreal, consacrat educației adulților, ''educația nu constă în a învăța pe cineva ce anume trebuie să gândească, ci a-i forma modul în care trebuie să învețe a gândi".

Educația ecologică nu este doar o formă de educație, un instrument în rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este vorba de o dimensiune esențiala a educatiei fundamentale care implică dezvoltarea personală și socială. Acest tip de educație urmarește inducerea unei dinamici sociale, stimulând abordarea colaborativă și critică a realităților socio-economice și de mediu, dar și căutarea autonomă și creativă a soluțiilor pertinente.

Termenul de ecologie s-a impus în occident mai ales după 1970 iar în Europa centrală și de est cu precădere în ultimul deceniu. Evenimente cu un puternic impact social precum mareele negre ori accidentele nucleare, în frunte cu cel de la Cernobîl (26 aprilie 1986) au zguduit din inerție opinia publică și au introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului și comunităților. Se redescopereau astfel un concept și un nume vechi de peste un secol .

Ecologia derivă din cuvitele elene “oikos” = casă, interior, prin extrapolare mediu și ”logos“ = cuvânt, discurs, lucrare, în accepțiune modernă –știință.

Crearea termenului este atribuită biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de naștere 1866, pe când acesta funcționa ca profesor la Universitatea din Sena. O bună definiție trebuie să permită recunoașterea sigură a obiectului definit. Și din acest punct de vedere Haeckel rămâne un clasic. De altfel, prima sa mențiune cu valoare de certificat de naștere se găsește într-o notă de la pagina 8 a lucrării “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “…sekologie… știința economiei, modului de viață, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.” Renumitu1 biolog a considerat ecologia drept știința generală a relațiilor dintre organisme și mediul lor înconjurător. Definiția sa, cuprinsă în aceeași lucrare care a lansat termenul conform căruia “Prin ecologie înțelegem totalitatea științei relațiilor organismului cu mediul, în sens larg toate condițiile de existență”, constituie și în prezent fundamentul definițiilor acestei ramuri ale biologiei .

O altă definiție elaborată de Haeckel în 1869 este următoarea:

“Prin ecologie înțelegem știința economică a organizării organismelor animale .Ea studiază relațiile generale ale animalelor atât cu mediul lor anorganic, cât și cu cel organic, relațiile lor cu alte animale și plante cu care ele intră în contact direct sau indirect, toate acele interrelații foarte complicate pe care Darwin le-a denumit prin expresia lupta pentru existență”.

Definiția actuală, e aproximativ aceeași, după un secol și jumătate de la prima definire: ECOLOGÍE = s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. * (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen-iei / < fr. écologie, cf. gr. oikos -casă, logos-știintă].

Ecologia cuprinde mulțimea de interacțiuni ale viețuitoarelor, în particular a animalelor, cu întregul mediu înconjurător, atât organic, cât și anorganic. Relațiile biotice, conform opiniei lui Haeckel, pot fi de tolerare (amicale) sau de excludere (neamicale) ori de câte ori specii diferite ajung în contact direct sau indirect.

În 1868 Haeckel sublinia că ecologia nu este altceva decât o economie a naturii. Ecologia (aikolagikan) semnifică gospodărirea rațională, conform legilor vieții, a tuturor resurselor prin care sistemele vii de ce1e mai felurite complexități pot să-și perpetueze existența în condițiile planetei noastre.

Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivă, în parte, din rădăcina indo-europeană weik, care desemnează o unitate socială imediat superioară casei, șefului de familie. Această rădăcină a dat sanskritul veah (casă), latinul vicus (cartierul unui oraș, burg) și grecul oikos (habitat, acasă). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a două cuvinte grecești: oikos și logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezintă știința habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interacțiunile dintre ființele vii și mediul lor. Dar, evident, semnificațiile sale au fost mult amplificate și diversificate de-a lungul timpului.

A fost lansat si s-a dezvoltat apoi conceptul dezvoltarii durabile, s-au semnat numeroase tratate internationale privind protectia mediului și a resurselor naturale, legislația a beneficiat de fundamentarea unei noi discipline, dreptul mediului.

Totul s-a facut și se face sub umbrela ecologiei, mediul și ecologia formând o pereche inseparabilă. Cuvântul ecologie apare astăzi cam în toate domeniile activității umane: ecologie industrială, ecologie economică și economie ecologică, ecologie culturală, ecologie urbană, ecologia resurselor…Nici un alt domeniu al științei n-a "suferit" atâtea intervenții, adăugiri, redirecționări, reinterpretări, ca să nu mai vorbim despre utilizările cele mai variate – în politica – partidele ecologiste, în inginerie – ingineria sistemelor ecologice, în educație – educația ecologică, chiar în viața casnică – spalatoria ecologică .

Dacă omul de știință german este nașul de nume al ecologiei, fondatorul său de conținut rămâne, mai degrabă, Charles Darwin, al cărui discipol a fost. Cele două lucrări ale acestuia “Originea speciilor” (1859) și “Descendența omului” (1871), formulau două idei fundamentale ale ecologiei moderne: influența mediului asupra speciilor vii și apartenența speciei umane la lumea naturală. Celebrul naturalist englez a relevat dependențele strânse și o stare de echilibru optim între diferitele specii de plante și animale. Cu o asemenea moștenire, ecologia este astăzi definită, de regulă, ca fiind studiul relațiilor organismelor ori grupurilor de organisme cu mediul lor ori știința interrelațiilor organismelor vii cu mediul lor.

1.2. Importanța educației ecologice în școală

Degradarea mediului înconjurător se petrece de multe ori sub ochii noștrii și aceasta se datorează tocmai intervenției omului în natură. Pericolul este foarte mare și de aceea trebuie constientizată necesitatea protecției mediului în care trăim, a ocrotirii vieții pe pământ în cele mai variate forme ale sale. În acest context școala este cea careia îi revine rolul de a educa tânăra generație în spiritul mediului ambiant. Educatorilor le revine deci obligația de a-i învăța pe copii să înțeleagă și să iubească natura, să-i patrundă tainele și să o protejeze, să urmăreasca formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice a copiilor.

Copiii trebuie învățați să ocrotească natura și să o respecte , să iubească pământul și să participe direct, în limita posibilităților lor, la anumite activități în cadrul cărora pot să înțeleagă ce înseamnă să lucreze corect pământul care ne hranește cu tot ce intră în componența lui (ape, vietuitoare, plante ).

Trebuie să-i educăm pe copii încă din preșcolaritate, în sensul păstrării mediului natural în care trăiesc, să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea și îngrijirea unui pom , a spațiilor verzi, a florilor ce înfloresc și înfrumusețează locul în care trăiesc, prin acțiuni practice de protejare a vegetației, toate acestea constituind principalul factor de regenerare al atmosferei. Pentru aceasta trebuie să se organizeze cu copiii acțiuni care să-i pună în situația de a cunoaște ființe și fenomene din lumea înconjuratoare, caracteristicile acestora, favorizarea însușirii unor cunoștinte ecologice prin activități cu caracter experimental și demonstrativ, antrenarea copiilor în desfășurarea acestora.

Educația cu privire la mediu trebuie sa dezvolte la nivelul intregii umanități o atitudine de responsabilitate in folosirea si conservarea resurselor naturale. În acest scop învățământului îi revine un rol tot mai important în educarea tineretului, căruia trebuie să i se imprime o gândire ecologică despre lume. Educarea în acest sens trebuie să înceapă din copilarie și să fie continuată pe tot timpul școlii și în afara ei. Adevărata educație în materie de mediu înconjurător începe în anii de școală. Cadrele didactice trebuie sa-i învețe și să-i sensibilizeze pe elevi cu privire la frumusețile naturii, dezvoltându-le gustul de a descoperi adevărurile care se petrec în jurul lor. În gimnaziu și liceu elevii vin în contact cu biologia în mod continuu, deci educația despre mediu trebuie să se facă sistematic. Deși ecologia nu se predă decât în clasa a VIII-a, sarcina educatorilor și învățătorilor este de a le da noțiuni de ecologie elevilor la lecții și de ai educa în vederea ocrotirii mediului. Astfel din studiul biologiei vegetale, trebuie arătat elevilor că datorită plantelor este posibilă existența celorlalte organisme, inclusiv a omului, că fără plante viața pe pământ nu ar fi posibilă. Tot din studiul botanicii elevii vor afla că datorită unor acțiuni ale omului unele plante și-au redus simțitor numărul, altele au dispărut, iar locurile ocupate altădată de păduri și pășuni au devenit lipsite de viață.

La lecțiile de cunoașterea mediului, odată cu cunoașterea animalelor, profesorul va arăta rolul lor în natură și în viața omului. Astfel unele insecte contribuie la polenizarea plantelor, unele moluște, crustacei, pești, păsări și mamifere sunt surse de hrana și de materie primă pentru om. Dar, prin vânătoare, pescuit și exploatare excesivă, unele specii și-au redus considerabil efectivele (dropia, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacan, capra neagră ), altele au dispărut definitiv din fauna țării (bourul, castorul, zimbrul, etc.). De aceea numeroase specii sunt declarate monumente ale naturii și sunt protejate prin lege. În urma parcurgerii orelor de cunoașterea mediului elevii vor înțelege că orice organism are un rol bine definit în natură, rol ce s-a consolidat în cursul evoluției sale multimilenare și orice specie dispărută va conduce la dereglări ireversibile în ecosistem.

De asemenea trebuie să le vorbim despre pericolul în care se află insectele în urma poluării apelor și aerului, despre cantitățile însemnate de pești care au murit datorită reziduurilor din apă ajunse aici prin neglijența oamenilor, fiind pusă în pericol chiar viața acestora consumând deseori pește care a crescut în astfel de ape. Unele acțiuni ale omului, cum ar fi: defrișarea pădurilor, distrugerea vegetației, transformarea unor trasee turistice, a popasurilor în imense lăzi de gunoi, parcarea autoturismelor în locuri nepermise (spații verzi), infectarea apelor prin spălarea autoturismelor cu detergenți, duc la degradarea mediului, lucru care se răsfrânge în mod direct asupra omului, asupra sănătății lui.

Odată cu dezvăluirea pericolului ecologic înfățișăm copiilor și pasionata lume a păsărilor, viața lor în colectivitate, ingenioasele lor mijloace de comunicare, taina migrațiilor, importanța pădurilor care constituie sistemul ecologic de cea mai mare însemnătate, precum și contribuția plantelor la menținerea și existența vieții pe pământ. Intervine astfel necesitatea de a-i învăța pe copii să păstreze curățenia în parcuri și grădini, în păduri, în zonele de agrement, să mențină integritatea arborilor, să cunoască exemplarele unicat și arborii cu valoare monumentală.

Copiii trebuie învățați să întrețină spațiile verzi, să planteze pomi, flori, contribuind astfel la înfrumusețarea peisajului citadin și implicit la reducerea poluării din natură deoarece copacii elimină oxigenul de care noi avem atâta nevoie. Ca o componentă majoră a mediului înconjurător, pădurea are un rol important în evoluția societății umane, deoarece ea este cea care furnizează atât surse de hrană cât și materii prime.

Cu prilejul unor drumeții și excursii organizate prin împrejurimi se poate atrage atenția copiilor asupra fenomenului de defrișare a pădurilor, dar și preocuparea oamenilor de a planta în pepiniere diferiți arbori care vor reâmpăduri zonele defrișate. Copiii noștri înțeleg foarte bine acest lucru deoarece trăiesc și cresc într-o astfel de zonă, unde părinții lor se ocupă cu munci de acest gen și anume plantarea puieților pentru reâmpădurire.

Pentru ca ei să înțeleagă mai bine problema poluării apei, se poate recurge la experiențe de decantare a apei în mai multe vase sau udarea florile cu apă amestecată cu ulei sau petrol putându-se observa cum acele flori se ofilesc. Vom putea explica copiilor că așa cum s-au ofilit aceste flori, tot așa plantele acvatice au de suferit acolo unde este poluată apa în care trăiesc ele .

Cu ajutorul excursiilor făcute cu grădinița sau cu părinții, copiii au ocazia să cunoască și cauzele poluării atmosferei, prin contactul direct cu realitatea înconjurătoare, valorificând cunoștințele obținute prin experiența anterioară.

Copiii trebuie să cunoască despre aspectul nociv pe care îl are fumul de la combinatele chimice sau termocentrale, cum poluează aerul pe care noi îl respirăm și în felul acesta ei au înțeles mai bine relația strânsă dintre om și natură.

Se observă că ponderea achizițiilor realizate în afara școlii este foarte mare, bogată în conținut, prin participarea activă a copiilor, întrebările pe care aceștia le pun în legătura cu aceste probleme pe care ei vor să le dezlege înca de la această vârstă, ca de exemplu "ce se întâmplă cu un avion care trece printr-un nor de fum", sau păsările care zboară la înalțime și este un nor de fum în dreptul lor.

Prin toate activitățile pe care noi le desfășurăm îi facem pe copii să înțeleagă că mediul înconjurător este spațiul vital al unei omeniri care împarte o locuință comună și că protejând propriul nostru mediu îl protejam și pe cel al vecinului, iar poluarea nu are granițe, ea este dăunătoare atât pentru oameni cât și pentru natură.

1.3. Educația ecologică în viziune interdisciplinară

Educația ecologică face parte din “noile tipuri de educație“ care figurează în programele UNESCO adoptate de toate cele 160 de state membre. Problema mediului înconjurător este una globală și ar trebui să fie conștientizată nu numai de către agențiile de monitorizare a calității mediului, ci și de oamenii de rând care nu au neapărat cunoștințe de specialitate în domeniu. Astfel, educația ecologică este un proces menit să sensibilizeze oamenii, să-i facă mai conștienți și preocupați de problemele mediului înconjurător. Scopul final al educației ecologice este același în întreaga lume: de a forma o mentalitate sănătoasa vis-à-vis de calitatea mediului în care trăim. Acest deziderat poate fi îndeplinit cu succes dacă acest tip de educație este inițiat încă din primii ani de școală.

Cel mai evident efect al educației ecologice poate fi regăsit în acțiuni de protecție a mediului. Aceste acțiuni pot fi coordonate și de către agențiile de protecție a mediului care au competenta necesară în acest domeniu.

Prin educație ecologică, copiii trebuie să dobândească cunoștințe, atitudini si motivații pentru a acționa individual și în echipă la soluționarea problemelor care țin de protecția mediului.

Prin educație ecologică se cultivă dragostea și respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare față de cei care încalcă normele de protecție a mediului și se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

Educația ecologică ajută la cunoașterea efectelor poluării apelor, aerului si solului, a poluării estetice și fonice, precum și la găsirea soluțiilor de rezolvare pentru diferite situații de distrugere a mediului natural. Elevul este ajutat să înțeleagă că omul depinde în foarte mare măsură de mediul natural în care trăiește și că este înțelept să-l protejeze cât mai bine cu putință.

Pentru realizarea unei educații ecologice consistente o importanță deosebită o poate avea sistemul educațional global (de exemplu prin mass media) care are în vedere întreaga populație. Fiecare cetățean al țării trebuie să fie conștient de locul și rolul său în mediul natural, să aibă o atitudine de respect si de responsabilitate fată de natură și resursele ei, în vederea ocrotirii lor.

În învățământul primar, pentru educația ecologică nu sunt alocate ore speciale, aceasta realizându-se prin orele de științe ale naturii și prin tratarea interdisciplinara a temelor legate de protecția mediului sau prin alegerea unui opțional care să aibă în studiu o temă de ecologie.

La disciplina Abilități practice, lucrările realizate cu materiale din natură și cu materiale reciclabile pot rezulta în adevărate opere de artă și pot constitui și premizele realizării educației ecologice. Colajele din fructe și semințe, frunze, coajă de copac, diferite pene colorate, pot genera discuții pe teme de ecologie cum ar fi:

protecția plantelor si animalelor din zona în care trăim;

pădurea, aurul verde al planetei.

Lucrările din diferite sortimente de hârtie sunt foarte îndrăgite de copii și putem apela la cunoștințele din cadrul celorlalte discipline de învățământ, pentru formarea unor atitudini corecte față de mediul natural. Elevii vor fi conștienți de necesitatea reciclării hârtiei care a fost o practica eficienta înainte de 1989, dar care s-a pierdut treptat, pe măsura ce am avut acces la civilizație. Reciclarea hârtiei înseamnă nu numai reducerea poluării estetice și chimice a spațiilor naturale, ci și evitarea folosirii materialului lemnos pentru fabricarea tuturor sortimentelor de hârtie. Elevii trebuie să fie stimulați să folosească hârtia de scris reciclată în locul uneia foarte albe care e fabricată din material lemnos proaspăt recoltat (care ar fi putut fi folosit la fabricarea jucăriilor, de exemplu) sau care este alba pentru că este tratată cu cloruri (componente chimice poluante). Constrângerea ar putea fi aici o pârghie eficientă pentru atingerea acestui obiectiv. De exemplu, unele universități germane sunt obligate prin lege ca cel puțin 50% din toată hârtia folosita în activitățile educative și administrative să fie fabricată din hârtie reciclată. O astfel de măsură ar forța (prin pârghiile economiei de piața în care legea concurenței este una vitală) și agenții economici care fabrică hârtie să se reorienteze spre colectarea și reciclarea deșeurilor de hârtie cât și spre evitarea tratamentelor chimice poluante necesare pentru obținerea unei hârtii foarte albe. Astfel masa lemnoasă poate fi folosită in sectoare mult mai importante sau pădurea va fi protejata. Aducând în discuție astfel de subiecte, elevii vor conștientiza importanta reciclării hârtiei.

Folosirea materialelor textile poate fi de asemenea ușor corelată cu educația ecologică. Cusăturile pot avea ca model elemente florale, plante și animale stilizate, diferite elemente din natură și pot oferi ocazii de realizare a educației ecologice. Materia primă folosită pentru realizarea pânzei pe care se lucrează și a firului folosit pentru cusut aduc în discuție cunoștințele însușite la Științe, legate de creșterea animalelor și plantelor precum și măsurile de protecție a unor specii de plante și animale amenințate cu dispariția.

Prin lucrările care au ca suport masele plastice, cum ar fi: vaza cu flori, suportul pentru creioane, etc. se dă posibilitatea prezentării efectelor negative care se ivesc în urma depozitării necorespunzătoare a ambalajelor din plastic și remedii pentru prevenirea și combaterea acestor neajunsuri. In ultimii 15 ani, România s-a aliniat la standarde comerciale civilizate, destul de diferite de perioada dinainte de 1989. Una din schimbările extrem de vizibile a fost marea diversificare a ambalajelor pentru multe din produsele de larg consum. Dacă în trecut ambalajele din sticlă (sticle, borcane, etc.) ocupau o pondere uriașa pe piață, astăzi suveran este plasticul. Ambalajele de plastic sunt folosite în proporție de aproape 100% în industria băuturilor răcoritoare, în cea a apelor minerale, câștigând in ultima vreme teren și în industria băuturilor alcoolice, industria alimentară. Popularitatea acestor ambalaje este dată în special de prețul scăzut de producție și stabilitatea ridicată. În rândul consumatorilor ele se bucură de o largă apreciere pentru că sunt mai ușoare decât ambalajele similare fabricate din sticla și pentru că, după epuizarea conținutului nu mai au nici o valoare comerciala (sunt de unica folosință). Aceasta ultimă calitate a încurajat depozitarea acestor ambalaje pur și simplu la întâmplare. Lipsa unui sistem de reciclare a acestora, dar mai ales lipsa unei educații adecvate în rândul consumatorilor, a făcut ca multe din spatiile naturale sa fie poluate cu astfel de materiale. Fiecare din noi a observat peisajul dezolant din apropierea liniilor de cale ferata, transformând o călătorie cu trenul dintr-o plăcere într-o experiența neplăcuta. Elevii vor fi forțați să identifice toate aceste minusuri și să dezvolte idei care să susțină combaterea unui astfel de fenomen.

Datorită stabilității foarte ridicate și a nepăsării oamenilor, aceste elemente poluatoare vor fi prezente în mediul natural pentru o foarte lungă perioada de timp. Această poluare nu este neapărat de natură să afecteze direct ecosistemele naturale (pentru că prin natura sa, plasticul este un material inert), dar are cu certitudine calitatea de afecta grav aspectul estetic al zonelor. Soluțiile există si sunt diverse. In primul rând o educație corectă începând de la cele mai fragede vârste, astfel încât să se schimbe mentalitatea oamenilor. Această soluție necesită efort și timp îndelungat fiind adecvată pentru rezultate pe termen mediu și lung. O altă soluție ar fi implicarea autorităților locale în proiecte de reciclare, prin introducerea unei garanții pentru ambalajele din plastic, acțiune coroborată cu colectarea acestora de către comercianți. De exemplu, în țări civilizate ca Germania, garanția pentru un flacon de plastic de unica folosință este între 25 si 50 euro cenți. Ar fi interesant de calculat câte milioane de euro zac pe câmpurile patriei noastre.

În cadrul orelor de Tehnologie, prin confecționarea de jucării, ornamente și obiecte diverse, elevii vor fi îndemnați să folosească materiale refolosibile în vederea evitării poluării mediului și vor găsi soluții pentru conservarea și protecția mediului.

Elevii trebuie să cunoască faptul că foarte multe materiale pot conține substanțe chimice dăunătoare și se atrage atenția asupra evitării contactului acestora cu ochii, cavitatea bucală (hârtia , lipici vopsele etc.).

În lecțiile dedicate activităților de gospodărie, elevii sunt învățați să folosească corect aparatele electrocasnice, modul de funcționare, aflând astfel despre pericolele care pot apărea datorită folosirii necorespunzătoare a acestora (explozii, curentări , arsuri , poluare).

Creșterea nivelului de trai implică și creșterea semnificativă a produselor destinate igienei casnice și personale. Printre acestea, detergenții de spălat rufe ocupă un loc deosebit. În mod normal, apele uzate care conțin (și) detergenți sunt colectate împreună cu celelalte categorii de ape uzate, și apoi transportate la stațiile de tratare a apelor reziduale. Din nefericire, în mediul rural din România aceste stații de tratare sunt extrem de rare sau chiar inexistente. Ca urmare, aproape toate apele uzate ajung, mai devreme sau mai târziu, în cursurile de apa sau în pânza freatică, poluând semnificativ ecosistemele naturale. Soluțiile sunt complexe și costisitoare. Oricum, până la dezvoltarea unui sistem de colectare și tratare a apelor uzate se pot implementa câteva măsuri relativ simple:

evitarea pe cât posibil a deversării apelor cu detergenți în cursurile de apă sau direct pe sol.

reducerea consumului de detergenți prin folosirea mașinilor automate de spălat rufe sau vase. Prin aceasta măsura se reduce drastic și consumul de apa.

folosirea detergenților performanți care au calitatea de a fi ușor biodegradabili.

evitarea spălării diverselor articole textile direct in apele râurilor și pâraielor, practică ce este foarte răspândita la ora actuala în satele românești riverane unor cursuri de apă.

Pentru educația ecologică putem apela la conținutul unor texte literare sau texte cu conținut științific care pot constitui punctul de plecare pentru discutarea unor probleme de mediu.

Rebusurile, curiozitățile din lumea plantelor si animalelor, realizarea unor fotografii, colectarea de materiale din natura contribuie la realizarea unor conexiuni între cunoștințele însușite la diferite discipline.

Prin analiza textelor anumitor cântece, la orele de muzică avem posibilitatea realizării unor conexiuni intre cunoștințele însușite la științe și conținutul cântecului.

Educația ecologică se poate realiza și în cadrul orelor de educație plastică prin alegerea unor subiecte legate de mediu (În excursie, Primăvara în livadă, Incendiul)

Unele teme prevăzute de programa de istorie ne dau posibilitatea realizării tangențiale a educației ecologice. Astfel prin lecția ”Omul si mediul geografic de-a lungul istoriei“ se realizează corelarea cu lecțiile de geografie și științele naturii, elevii aflând că viața oamenilor este strâns legata de mediul în care trăiesc și că trebuie să aibă o atitudine corespunzătoare față de natură. Clima, relieful și bogățiile naturale au influiențat mult viața oamenilor care au produs schimbări importante în natură, nu întotdeauna dintre cele mai bune, cum ar fi :

poluarea aerului, apei și a solului;

dispariția unor plante și animale;

defrișarea abuzivă;

distrugerea unor ecosisteme.

Prin prezentarea unor imagini care redau influența negativă a omului asupra mediului, elevii vor înțelege că pământul trebuie respectat și ocrotit.

Vorbind despre ocupațiile poporului român de–a lungul istoriei, elevii se vor convinge de grija pe care au avut-o strămoșii noștri față de natură.

În lecția “Retragerea aureliană și urmările ei”, elevii află despre cauzele care au determinat retragerea romanilor de pe teritoriul Daciei, printre care se număra și năvălirea popoarelor migratoare. Practicile unor popoare migratoare de incendiere a culturilor, a așezărilor omenești, otrăvirea fântânilor au dus la distrugerea și poluarea mediului. Din lecțiile de istorie aflăm că natura a fost de partea românilor când aceștia se aflau în mare cumpăna și a contribuit la obținerea victoriilor împotriva dușmanilor. Domnitorii români alegeau locul potrivit pentru luptă bazându-se pe ajutorul dat de natură: văi înguste, locuri mlăștinoase, ceață deasă, păduri întunecoase. Codrii de odinioară nu mai ocupă astăzi aceleași suprafețe; au suferit mult din cauza defrișărilor nesupravegheate care au dus la dezechilibre ecologice.

În lecțiile despre Ștefan cel Mare, despre luptele de la Codrii Cosminului putem vorbi și despre prima lucrare de împădurire din tara noastră care s-a făcut în anul 1497 de către marele voievod Ștefan cel Mare ( la Codrii Cosminului) .

Problemele de matematică de aflare a unor suprafețe de teren ocupate de diferite culturi sau păduri, de aflare a unor cantitati de diferite materiale din natura pot conduce la convingerea elevilor ca mediul trebuie protejat, că pot colecta materiale refolosibile în vederea păstrării resurselor naturale.

Lecțiile despre om și despre mediile de viață îi fac pe copii să înțeleagă că dezvoltarea armonioasă fizică și intelectuală este posibilă numai într-un mediu sănătos, curat, lipsit de probleme. Cele mai multe probleme de mediu le găsim în lecturile ce vin în completarea lecțiilor de Științe ale naturii.

Prin tratarea interdisciplinară a problemelor privind protecția mediului, contribuim la formarea unui comportament ecologic față de mediul înconjurător.

Protecția naturii necesită mijloace materiale destul de costisitoare, dar și creșterea gradului de responsabilitate al oamenilor din întreaga lume față de mediul înconjurător, scolii revenindu-i un rol important în acest sens prin educația ecologică.

1.4. Modalități de realizare a educației ecologice la ciclul primar

Educația ecologică are un caracter interdisciplinar și pluridisciplinar. Ea nu trebuie să se mărginească în cadrul orelor de Științele naturii sau Cunoașterea mediului ci, dimpotrivă trebuie inserată în cadrul tuturor obiectelor, cât și în cadrul activităților extrașcolare de genul sărbătoririi zilelor dedicate mediului, excursiilor etc.

Natura este foarte dinamică, iar starea diferitelor sisteme ecologice este determinată de accidente ale istoriei, inclusiv influențele umane, modificările climatului șa. Natura are limite de rezistență și o capacitate mică de revenire după o perturbare majoră. Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii trebuie menținută și transformată într-o puternică dorință de a o cunoaște și înțelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării și schimbării în timp a plantelor, a creșterii și îngrijirii animalelor, educă atenția, spiritul de observație, deprinderea de a sesiza schimbările din natură și dorința de a cunoaște cauzele acestora. Noile cunoștințe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii, sunt înțelese și memorate cu ușurință.

Răspunzând la întrebările elevilor, învățătorul trebuie să le explice fenomenele respective în raport cu capacitatatea lor de înțelegere. Astfel, orizontul de cunoaștere al copiilor se îmbogățește treptat ceea ce permite să înțelegă că plantele și animalele au nevoie de anumite condiții de dezvoltare.

Prin participarea sistematică la orele de cunoașterea mediului, copii au prilejul de a percepe procesele și fenomenele din realitatea înconjurătoare. Astfel ei intră în contact cu lumea viețuitoarelor și a corpurilor lipsite de viață (apă, aer, sol), cu procesele și fenomenele din mediul înconjurător. Prin intermediul acestor activități, elevii își formează capacitatea de a sesiza transformările din natură, relațiile dintre viețuitoare, unitatea dintre organism și mediu.

O desebită însemnătate o reprezintă fenomenele naturii, care oferă copiilor prilejul de a comunica în cadrul clasei descoperirile lor și de a interpreta date și simboluri din care ei extrag informații. Aici este vorba de calendarul naturii, tabelul responsabilităților, jurnalul clasei cu care copii operează zilnic. De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere. Este vorba de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii,a rezultatelor activității umane în diferite domenii. Prin însușirea de noi cunoștințe despre aceste aspecte ale vieții sociale, copii își lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea activității omului, li se educă dragostea și respectul față de om și de rezultatele muncii lui. În contact cu obiectele și fenomenele naturii și societății, se dezvoltă și se perfecționează sensibilitatea unor analizatori, se adâncește și se îmbogățește conținutul senzațiilor și percepțiilor, se formează reprezentările corespunzătoare și se lărgește sfera lor.

În școala primară elevii sunt foarte receptivi la ceea ce li se arată și li se pune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens. Menirea școlii este să ofere în mod gradat și în acord cu particularitățile de vîrstă, cunostințele științifice care motivează conduitele și normele eco-civice, să creeze și să organizeze activități educative privind protejarea mediului înconjurător: întreținerea și curățarea parcului, a mediului de joacă, ocrotirea unor animale, amenajarea „colțului naturii” în clasă, desfășurarea de activități care să ofere elevilor posibilitatea de a intra în contact direct cu ceea ce ne înconjoară. În aceste cadre se pot face diverse activități sau experimente, pot urmări evoluția plantelor sau chiar a unor păsări (papagali) sau a peștilor de acvariu.

Astfel se impune crearea condițiilor favorabile elevilor de a-și forma și dezvolta competențele într-un ritm individual, de a putea să-și transfere cunoștințele acumulate dintr-un domeniu de studiu într-altul. Gândirea elevilor poate fii antrenată în moduri variate de prelucrare a informațiilor realizându-se corelații intra- și interdisciplinare, dar și formarea deprinderilor de a utiliza independent diverse surse de informare în afara manualului (reviste, diapozitive, enciclopedii, internetul etc.).

Este benefic să se realizeze activitățile și în echipă, fiecare membru având anumite sarcini pe care trebuie să le respecte și să le ducă la bun sfârșit. De aici rezultă respectul pentru munca depusă de fiecare, atingerea scopului propus, colaborarea între membrii fiecărei echipe, exprimarea liberă și puterea de a lua cea mai bună decizie și a o aplica în cadrul activității. Orice activitate ce se desfășoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Așa cum îi învățăm pe copii să vorbească, să respecte normele de igienă, tot la fel trebuie să-i învățăm să se poarte cu mediul în care trăim.

Abordarea ecologică prezintă anumite particularități metodologice. Având în vedere că scopul final al acestui demers educativ este adoptarea unui comportament adecvat precum și acțiuni concrete de protecția mediului. Se pot surprinde câteva modalități de trecere de la informarea teoretică, prin implicarea individuală, spre activitatea concretă. Sub îndrumarea învățătorului elevii vor percepe vizual, auditiv, olfactiv, tactil, mediul înconjurător. Acest lucru se realizează în timpul excursiilor sau ieșirilor în natură. Elevii vor completa fișe de observație, care vor cuprinde denumirea locului unde se fac observațiile, plantele și animalele din zonă gradul de poluare și sursele acesteia. Prin documentatrea din diverse surse de informare se pot realiza proiecte pe teme date sau portofolii care pot cuprinde sarcini de lucru, fotografii, compuneri literare, afișe, postere, desene etc.

1.4.1. Calendarul ecologic

Diferite organizații mondiale pentru protecția mediului (FAO, OMS, WWF, WMO etc.) au propus de-alungul timpului anumite zile dedicate mediului, alese după un fir logic care i-a în calcul o multitudine de factori. Ele pot avea o dată fixă, cum ar fi „Ziua Pământului – 22 aprilie” uneori putându-se întinde pe durata unei săptămâni sau chiar a unei luni – „Luna Pădurii”.

În cadrul învățământului primar, calendarul ecologic reprezintă un suport ideal pentru inserarea noțiunilor de ecologie prin elaborarea unor proiecte de mediu sau prin desfășurarea unor activități ecologice pe tema zilei sărbătorite.

Calendarul ecologic (http://www.ecomagazin.ro/calendar/) Tabel 1.1.

Spre exemplu,de Ziua Păsărilor se pot organiza:

– expoziții de fotografii, postere și publicații despre păsări;

– concursuri cu tematică legată de viața păsărilor, concursuri cu desene ale elevilor despre păsări sau chiar cu alte artefacte reprezentând păsări;

– tombolă cu obiecte, desene, picturi etc. făcute de elevi sau părinți pentru acest eveniment;

– editarea de către reprezentanți ai elevilor sub îndrumarea profesorului a unor mici și simple pliante/fluturași în alb negru care să cuprindă informații despre păsări și care să fie distribuite cu ocazia evenimentului;

– construirea și montarea unor căsuțe pentru păsări, sub îndrumarea și atenta supraveghere a cadrului/cadrelor didactice;

– întâlniri cu dezbateri publice pe probleme de mediu și biodiversitate urmate de prezentări video (filme și slide show-uri din viața păsărilor), este recomandabil să se facă legătura între Ziua Păsărilor și Luna Pădurii.

1.4.2. Proiectul educativ

Proiect educativ reprezintă orice proiect/activitate în domeniul nonformal (extracurricular, extrașcolar), inițiat și desfășurat de către unitatea de învățământ, care vizeză una sau mai multe componente educaționale (de exemplu, educația pentru sănătate, pentru viața de familie, pentru valori, ecologică, culturală, antreprenorială, etc.). Aceste proiecte nu se suprapun cu proiectele cu finanțare din fondurile structurale sau cu cele internaționale, de tip Comenius.

  În cele ce urmează, voi prezenta un proiect educativ la care am participat în mod voluntar, cu elevii de la C.C. din Brasov.

Denumirea proiectului – “Lăstunul, oaspetele nostru.’’

Coordonatorii proiectului:

profesori ai cercului de Protectia Mediului din cadrul C.C. Brasov

Colaboratori:

Șc. Gen. “ N. G. “ Brasov

C. C. Brasov

Argument: Fiindcă omul, ființă expansionistă și risipitoare a pus amprenta pe cele mai multe microhabitate, inhibând astfel dezvoltarea speciilor dependente de acestea. De asemenea, am constatat că, omul modern se gândeste mai mult la sine, neglijând celelalte vietăți cu care ar trebui să conviețuiască în armonie.

Scop : monitorizarea populației de lăstun de casă (Delichon urbica) din orașul pentru crearea condițiilor de cuibărit prin conștientizarea populației orașului și montarea unor suporturi igienice sub cuiburile de lăstun.

Obiective:

Construirea de cuiburi artificiale pentru păsările din parcul orasului

Monitorizarea populației de lăsun de casă (Delichon urbica)

Conceperea și montarea unor suporturi igienice sub cuiburile lăstunului de casă

Formarea unui spirit de convingere și educare a oamenilor în favoarea protecției mediului

Grup țintă: Populația orașului Brasov, elevii din clasele II-VIII de la Școala Generală “N. G “ Brasov, inclusiv copiii de la C. C. Brasov.

Locul și perioada de desfășurare: proiectul se va desfășura în orașul Brasov în care se află locația noastră pentru studiul și potecția lăstunilor.

Perioada de desfășurare este de aproximativ un an și 5 luni, din data de 11.01.2015 până în data de 07.06.2016.

Rezultatele așteptate:

Creșterea populației de lăstun de casă datorită creării noilor condiții de cuibărit

Schimbarea atitudinii oamenilor referitor la protecția acestei specii prin menținerea intactă a cuiburilor construite pe casele lor

Organizarea resurselor umane:în cele mai multe activități vor fii implicați copii cercului de Protecția Mediului din C.C. Brasov

Se vor forma 4 grupe a câte 8 elevi, după cum urmează:

– o grupă se va ocupa cu diseminarea proiectului (grupă de începători+avansați) cu ajutorul unor postere, pliante și chiar dialog cu cetățenii care posedă cuiburi de lăstun pe casa lor

– a doua grupă (grupa de avansați) va construi și monta căsuțe pentru păsări, amplasându-le apoi în parcul orasului Campulung și verificând ulterior procentul de ocupare a acestora

– a treia grupă va număra cuiburi de lăstun din oraș, va nota diferite observații despre cuiburi ți va distribui 10 suporturi igienice cetășenilor orașului

– a patra grupă va prelucra datele referitoare la cuibăritul lăstunului identificând punctele vulnerabile care amenință în prezent această specie.Tot această grupă va analiza rezultatele finale, după aplicarea strategiilor de remediere a situației lăstunului de casă

De asemenea, elevii de la Școala Generală “ N. G. “ din Brasov vor participa la o conferință pe tema proiectului unde vor fi redate rezultatele concrete ale proiectului.

Organizarea proiectului

Calendarul activităților proiectului (original). Tabel 1.2.

Materiale necesare:

Binocluri…………………………..5 buc. x 100 lei = 500 lei.

Profile metalice……………….………………..15kg = 75 lei

Vopsea………………………………………………1 l. = 13 lei

Scândură……………………………………..0,1 mc = 30 lei

Hârtie………………………………………… ……….10 lei

Imprimare hârtie……………………………………….20 lei

Implementarea proiectului

În prima fază se vor populariza acțiunile cuprinse în proiect prin anunțuri la școală și lipirea unor postere in oraș. Sarcinile de lucru vor fi împărțite echitabil între grupele selectate pe bază de voluntariat. În cadrul activității „Casa vedetelor”, elevii vor participa la un concurs de desen in care fiecare participant va putea să aducă 1-3 desene reprezentând cuiburi de păsări. După această activitate, o grupă de avansați din cadrul cercului de Agrobiologie vor construi 7 căsuțe pentru păsări. Cu ocazia zilei păsărilor (1.IV.), se vor monta căsuțele in parcul orasului Brasov. Luând cîteva puncte din oraș, se vor număra cuiburile de lăstun din acele zone precum si alte date, după cum urmează:

Fișă de monitorizare a cuiburilor de lăstun Tabel 1.3.

La sfârșitul activității de teren se vor prelucra pe calculator datele înregistrate. Folosind aceste date, vom putea influența și mai eficient opinia publică, convingându-i pe oameni să nu distrugă cuiburile de lăstun și oferindu-le alternativa suporturilor igienice, deoarece motivul igienei pereților determină pe oameni să distrugă cuiburile lăstunului.În primăvara anului 2016 vom număra din nou cuiburi de lăstun în aceleasi puncte și vom compara cu datele din 2015 pentru a vedea eficiența proiectului nostru.Vom folosi rezultatele și pentru a vedea dacă noile construcții moderne favorizează sau nu cuibăritul lăstunului de casă.

Diseminare:

Pliante

Postere

Anunțuri la școală

Reviste

Radio

Finalizarea proiectului

În această fază se va anunța o conferință cu titlul proiectului („Lăstunul-oaspetele nostru”) la care vor putea participa în special elevii de la Școala Generală “N. G.” din Brasov precum și alți elevi sau persoane interesate de această temă. Se vor împărți pliante cu o scurtă descriere a proiectului și se vor înmâna diplome de participare pentru grupele de copii care sau implicat active în majoritatea activităților proiectului.

Dacă tuturor activităților le vom găsi o formă de organizare atractivă, în care elevii să fie realizatorii acțiunii, atunci, cu siguranță, micii ecologiști de astăzi vor fi cetățenii responsabili de mâine ai Terrei. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când se va reuși ca elevii de azi să fie absolut convinși de necesitatea ocrotirii naturii, implicându-se activ în procesul de „consiliere” a omului cu natura.

Capitolul 2. Metode, tehnici și activități de învățare moderne, aplicabile în educația ecologică

În acest capitol am prezentat câteva din cele mai cunoscute metode, tehnici sau activități de învățare, toate fiind bazate pe gândirea critică și centrate pe elev. În dreptul fiecărei metode sau tehnici am pus câte un exemplu concret prin care acea metodă/tehnică poate fi aplicată în cadrul activităților de educație ecologică

2.1. Metoda mozaicului (jigsaw)

Este bazată pe conceptual de team learning, deci pe învățarea în echipă – deloc întâmplător, este denumită și metoda grupurilor independente. Presupune împărțirea clasei de elevi în grupe de lucru, în cadrul cărora fiecare membru primește o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert, în așa fel încât, ulterior să își inițieze și colegii cu privire la subiectul respectiv.

Etapele acestei metode sunt: pregătirea materialului de lucru, organizarea colectivului în echipe de învățare de câte 4-5 elevi, constituirea grupurilor de experți, reîntoarcerea în echipa inițială de învățare și evaluarea.

2.2. Gândiți / lucrați în perechi / comunicați

Este o metodă propusă de F. Lyman în ultimul deceniu al secolului trecut și mizează pe participarea activă a elevilor la propria lor instruire. Procedura de lucru este foarte simplă: profesorul lansează o întrebare legată de conținutu lecției respective, elevii reflectă asupra ei într-un timp dat, apoi se grupează în diade pentru a discuta, în perechi, răspunsurile. În final fiecare diadă ia pe rând cuvântul și își împărtășește concluziile cu privire la subiectul abordat. Metoda se utilizează cu precădere în faza de evocare, pentru a fixa într-o manieră plăcută conținutul predate anterior, a cărui sistematizare este necesară pentru lecția în curs, dar și în alte faze ale demersului didactic, pentru a dirija atența elevilor spre un detaliu semnificativ.

2.3. Metoda cubului

Presupune analiza unui concept, a unei noțiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele șase fațete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv. În cele șase fațete ale cubului elevii trebuie să răspundă la următoarele instrucțiuni:

Descrie – Cum arată?

Compară – Cu ce seamănă și prin ce se diferențiază?

Asociază – La ce te face să te gândești?

Analizează – Din ce e făcut?

Aplică – Cum poate fi folosit?

Argumentează pro sau contra – E bun sau rău? De ce?

Ex. Pentru realizarea acestei metode, se poate construi cu ajutorul elevilor un cub din cutiile de carton în care erau ambalate pachețelele de lapte de la gustarea acestora. Astfel, în cadrul lecției “La munte”, elevii pot fi împărțiți în grupe de câte trei, atribuindu-se câte un rol fiecărui copil:sportivul va mânui cubul și-l va transporta de la grupa precedentă la grupa lui, iar apoi la grupa următoare; secretarul va ține la curent membrii grupului cu sarcina care îi revine acestuia; purtătorul de cuvânt va comunica clasei concluziile la care s-a ajuns în urma discuțiilor în grupul respective. Pe fețele cubului se vor lipi sarcini specifice acestei tehnici (vezi Tabel 1.4. )

Cerințe pentru metoda cubului, în cadrul lecției “La munte” (original). Tabel 1.4

2.4. Tehnica 6/3/5

Presupune împărțirea clasei în grupe de câte 6 membri însă, spre deosebire de brainstorming, participanții notează pe o foaie de hârtie câte trei soluții la o problemă dată, timp de 5 minute. Totalul obținut însumează, așadar, 18 răspunsuri în 30 de minute, pentru fiecare grup.Ex. Se dă următoarea cerință: “Precizați trei măsuri prin care oamenii ar putea reduce tăierea pădurilor în România.” În timpul celor trei minute acordate, elevii vor nota în total 18 soluții în acest sens. Vor fi apreciate soluțiile originale.

2.5 Metoda Starburst

Este similară celei prezentate mai sus, cu care totuși nu se confundă, deși presupune organizarea clasei de elevi într-un grup și stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum storming-ul dezvoltă construcția de idei pe idei.

Fig. 2.1. Exemplu de aplicare a metodei starburst, într-o recapitulare a unității de învăța“Animalele”, la disciplina”Cunoașterea mediului”(original).

Metoda stimulează atât creativitatea individuală, cât și cea de grup, spiritul de cooperare și cel de competiție. Se alege o problemă de dezbătut apoi se înșiră, în jurul conceptului respectiv, mai multe întrebări care au legătură cu el. Întrebările de început sunt: cine?, ce?, unde?, când?, cum? și pot da naștere la alte întrebări .

Ex. În cadrul unei lecții recapitulative la finele unității de învățare “Animalele”, se alege un animal preferat de elevi, de exemplu, ursul brun. Elevii se așează în semicerc și analizează mai multe planșe sespre mamiferele din țara noastră. Numele animalului ales va fi notat pe steaua cea mare din centru. Cinci elevi vor extrage câte o steluță pe care scrie întrebarea: cine?, ce?, unde?, când?, cum?. Se formează apoi echipele de elevi. Fiecare grupă citește întrebarea extrasă, analizează imaginile, formulează întrebări în concordanță cu situațiile problemă descoperite de grup. Întrebărilese scriu pe câte o steluță care se fixează pe poster.

2.6. Brainstorming-ul (metoda “asaltului de idei”)

Este o metodă interactivă inițiată de Alex Osborne. Acesta i-a descoperit și valorizat funcția distinctă, aceea de a înlesni căutarea și găsirea celei mai adecvate soluții a unei probleme de rezolvat, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanților la discuție. Metoda “asaltului de idei” are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții privind modul de rezolvare a unei probleme, într-un grup coordonat de un moderator ce îndeplinește rolul de animator și de mediator al discuției. O sesiune de brainstorming bine dirijată dă fiecăruia ocazia de a participa la dezbateri și se poate dovedi o acțiune foarte constructivă.

Etapele unui brainstorming eficient sunt următoarele: deschiderea sesiunii de brainstorming, o perioadă de acomodare de 5-10 minute, partea creativă a brainstormingului, prelucrarea ideilor și stabilirea unui acord.

În deschiderea sesiunii de brainstorming se prezintă scopul acesteia și se discută tehnicile și regulile de bază care vor fi utilizate .

Perioada de acomodare durează 5-10 minute și are ca obiectiv introducerea grupului în atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participanții sunt stimulați să discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.

Partea creativă a brainstormingului are o durată de 25-30 de minute. Este recomandabil ca în timpul derulării acestei etape, coordonatorul (profesorul) să amintească timpul care a trecut și cât timp a mai rămas. El va trebui să “preseze” participanții și în finalul părții creative să mai acorde câte 3-4 minute în plus. În acest interval de timp grupul participant trebuie să fie stimulați să-și spună părerile fără ocolișuri.

Ex. Se poate aplica brainstorming-ul (vezi fig. 3.) în cadrul lecției “La munte”, folosindu-se următorea sarcină de lucru:”Spuneți ce cuvinte vă vin în minte când vă gândiți la munte”

Fig. 2.2. Braintorming pe tema “Muntele” (original).

2.7. Ciorchinele

Deși este o variantă mai simplă a brainstorming-ului, ciorchinele este o metodă care presupune identificarea unor conexiuni logice între idei, poate fi folosită cu succes atât la începutul unei lecții pentru reactualizarea cunoștințelor predate anterior, cât și în cazul lecțiilor de sinteză, de recapitulare, de sistematizare a cunoștințelor.

Ciorchinele reprezintă o tehnică eficientă de predare și învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis. Metoda ciorchinelui funcționează după următoarele etape: Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a unei foi de hârtie. Elevii vor fi solicitați să-și noteze toate ideile, sintagmele sau cunoștințele pecare le au în minte în legătură cu tema respectivă, în jurul cuvântului din centru, trăgându-se linii între acestea și cuvântul inițial.În timp ce le vin în minte idei noi și le notează prin cuvintele respective, elevii vor trage linii între toate ideile care par a fi conectate. Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată .

Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui:

– Scrieți tot ce vă trece prin minte referitor la tema / problema pusă în discuție.

– Nu judecați / evaluați ideile produse, ci doar notațiile.

– Nu vă opriți până nu epuizați toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră timpul alocat

Mai jos, se poate observa un ciorchine realizat în cadrul lecției “ Activități care dăunează mediului înconjurător”.

Fig. 2.3. Reprezentare a metodei ciorchinelui în cadrul lecției “Activități care dăunează mediului înconjurător” (original)

2.8. Turul galeriei

Turul galeriei este o metodă interactivă de învățare bazată pe colaborarea între elevi, care sunt puși în ipostaza de a găsi soluții de rezolvare a unor probleme. Această metodă presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.

Astfel, turul galeriei constă în următoarele:

Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o sarcină de învățare) susceptibilă de a avea mai multe soluții (mai multe perspective de abordare). Produsele muncii grupului se materializează într-o schemă, diagramă, inventar de idei etc.

Posterele se expun pe pereții clasei, transformați într-o veritabilă galerie. La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare poster pentru a examina soluțiile propuse de colegi. Comentariile și observațiile vizitatorilor sunt scrise pe posterul analizat.

După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziția inițială, înainte de plecare) fiecare echipă își reexaminează produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalți și discută observațiile și comentariile notate de colegi pe propriul poster.

Ex. Într-o secvență de lecție numită „flori de primăvară”, elevii vor desena, pe grupe câte o floare de primăvară. Tot pe aceste desene vor nota denumirea florii precum și componentele acesteia. În final, fiecare grupă va evalua desenele celorlalte grupe, desemnându-se astfel grupa câștigătoare.

Capitolul 3. Cercetare experimentală privind îmbogățirea și consolidarea cunoștințelor de educație ecologică la elevii din ciclul primar

Cercetarea experimentală prezentată mai jos a evidentiat ca utilizarea metodelor interactive favorizează dezvoltarea cunoștințelor despre educație ecologică a elevilor din ciclul primar.

3.1 Organizarea cercetării

Locul de desfășurare a cercetării:

Cercetarea s-a desfășurat la Școala Generală „ N. G „ din Brașov

Perioada cercetării:

În primul semestru al anului școlar 2014-2015 am aplicat anumite jocuri și activități la C. C. din Brasov, pentru verificarea fezabilității acestora. În semestrul al II-lea, anul școlar 2014-2015 am ales eșantioanele, aplicând pretestul și posttestul.

Eșantionul de subiecți:

În vederea urmăririi obiectivelor și verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins în cercetare un număr de 48 de copii cu vârstele cuprinse între 8 și 9 ani, care au frecventat în anul școlar 2014-2015 școala.Cei 48 de copii supuși investigării noastre provin din clasa a III-a.

Prima grupă, numită grupa A (grupa de control), este formată din 24 de copii cu vârstele cuprinse între 8 și 9 ani, iar grupa B (grupa experimentală) este formată din 23 de copii.

Cele două eșantioane au fost alese conform mediilor obținute la disciplina „Științe ale naturii”, în primul semestru, la nivelul claselor a III-a. S-a urmărit pe de o parte variația variabilei dependente în funcție de variabila independentă (la eșantionul experimental), iar pe de altă parte, variația variabilei dependente în condițiile în care nu intervine variabila independentă (la eșantionul de control).

3.2 Obiectivele cercetării

Obiectivul general al cercetării îl constituie utilizarea unor metode interactive în scopul îmbogățirii și consolidării cunoștințelor despre educația ecologică a elevilor din ciclul primar.

Ipoteza cercetării:

Activitățile practice, recreative constituie un mijloc mai eficace de asimilare a cunoștințelor despre mediul înconjurător, îndeosebi acelea care îl pun pe elev față în față cu realitatea ( îngrijirea unor animale, plimbarea printr-o pădure, reciclarea deșeurilor etc.), acest fapt putând fi înregistrat printr-o performanță școlară superioară în cadrul disciplinei „Științe ale naturii”.

Variabilele independente:

Aplicarea unor jocuri de mișcare cu mesaj ecologic, proiectul și excursia tematică, învățarea prin descoperire, jocul de mișcare.

Variabilele dependente:

Performanțele școlare și comportamentale ale elevilor/comunicarea orală și scrisă.

Tehnica utilizată:

Am folosit tehnica eșantioanelor paralele/echivalente în cadrul designului experimental intersubiecți, pentru a observa în ce măsură variabilele independente va influența variabilele dependente.

Vom avea două eșantioane: un eșantion de control și un eșantion experimental. La eșantionul de control, maniera de lucru va fi cea obișnuită, neinfluențată de variabila independentă, manipulată la eșantionul experimental.

Întrucât cele două tipuri de eșantioane nu diferă semnificativ la începutul experimentului, fiind echivalente, diferențele constatate la sfârșitul experimentului sunt foarte probabil datorate acțiunii variabilelor dependente.

Metodele utilizate

În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: studiul documentelor personale, observația, experimentul. În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor, pe care le voi prezenta succint în continuare:

Observația – este foarte potrivită pentru studiul unor comportamente nonverbale sau spațiale. Ea ne cere să construim un sistem de clasificare explicită, exhaustivă și mutual exclusivă a comportamentelor precum și o metoda de eșantionare a perioadelor de timp în care s-a desfășurat studiul.

Experimentul – a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu elaborarea colțului viu al clasei. Experimentul s-a desfășurat folosind mai multe tehnici: tehnica grupului pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având aproximativ același nivel de cunoștințe, același număr de subiecți și fiind aproximativ egale din punct de vedere al vârstei.

Studiul documentelor personale – a fost menit să completeze datele obținute prin primele două metode și să ofere o imagine mai completă asupra subiecților investigați. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor, s-au obținut date despre proveniența socială a acestora, starea de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al părinților.

Instrumentele cercetării:

Evaluarea initiala – este cerută la începutul unei acțiuni de instruire pentru că nu toți elevii au același nivel de pregatire. Acest gen de evaluare se realizează în doua forme:

– functia diagnostică, are în vedere cunoașterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoștințele și posedă capacitățile necesare pentru a putea face față unui nou program. Interesează ceea ce știu, ce lacune au, ce sunt capabili să învețe, ce deprinderi de muncă independentă au. Pe baza acestei diagnoze, institutorul cunoaște potențialul de învățare al elevilor, lacunele ce trebuie remediate.

– functia prognostică, pornind de la obiectivele programului următor, se poate anticipa măsura în care subiecții pot face față unui program viitor.

Evaluarea finala – are două funcții: de verificare și de comunicare. Funcția de verificare este îndeplinită, mai ales, pe parcursul activității și se manifestă în final, într-un ansamblu de cunoștințe acumulate, capacități formate.

În cazul în care prin rezultatele obținute se consideră că s-a atins nivelul minim de competență cerut și necesar continuării studiilor – aceste performanțe sunt apreciate ca fiind satisfăcătoare. În cadrul evaluării sumative interesează, în mod deosebit rezultatele de la sfârșitul unui curs (a unei perioade de activitate) și mai puțin efectele produse pe secvențele de activitate. Pe baza acestor valori se realizează și clasificarea subiecților în cadrul grupului din care fac parte.

3.3. Desfășurarea cercetării experimentale

3.3.1. Etapa preexperimentală

În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza și am alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele, tehnicile și instrumentele de cercetare. Tot în această etapă am aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare, am înregistrat datele și am stabilit strategia desfășurării experimentului. Această etapă s-a derulat pe parcursul semestrului I al anului școlar 2014-2015, precum și în primele trei săptămâni ale semestrului II. În data de 17.01.2015, am aplicat elevilor din cele două clase testul de evaluare inițială. Menționez că acest test inițial a conținut 5 itemi, testul urmărind capacitatea elevilor de a observa corect fenomenele din natură, precum și de a sesiza influența factorilor de mediu pentru plante, animale și om. Prin acest test am verificat capacitățile și performanțele elevilor, înainte de începerea experimentului.

Evaluarea inițială a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice pentru clasa de elevi. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări, s-a putut face o analiză privind saltul înregistrat de copii până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării noastre. Voi prezenta în cele ce urmează structura și forma testului inițial:

Test inițial (pretest)

1. Transcrie propozițiile și scrie în dreptul fiecăreia DA, dacă propoziția FB B S

este adevărată, și NU, dacă propoziția este falsă.

a) Sursa de lumină și căldură a Pământului este Luna. ( )

b) O zi durează 24 de ore. ( )

c) Pământul se învărte în jurul unei axe imaginare, luând astfel nașterea

ziua și noaptea. ( )

d) Anotimpurile se formează datorită deplasării Pământului în jurul

Soarelui. ( )

e) Dacă intrăm de la frig într-o cameră încălzită, ochelarii se aburesc. Se

produce fenomenul de condensare. ( )

f) Dacă punem o bucată de gheață la soare, aceasta se topește,

transformăndu-se în apă. ( ) 6 4 2

Completează propozițiile folosind cuvintele corespunzătoare.

a) Când este cald, apa de la suprafața lacului se………. …..

b) Dacă pun o oală cu apă pe flacăra aragazului, după un timp apa

începe să……………. .

c) Rufele umede scoase iarna în ger se întăresc pentru că apa din ele 3 2 1

se……………. .

3. Răspundeți la întrebări :

a) De unde vine lumina și căldura ziua?

_______________________________________________________________

_______________________________________________________________

b) Cum se comportă floarea-soarelui ziua? Dar noaptea?

_______________________________________________________________

_______________________________________________________________

c) Care sunt cele trei stări de agregare?

_______________________________________________________________

_______________________________________________________________ 3 2 1

4. Privește desenele și scrie ce fel de energie este folosită pentru ca

obiectele să funcționeze. Ce folosește omul pentru a avea energie?

3 2 1

Descrie circuitul apei în natură.

_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________ 6 4 2
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

_______________________________________________________________

3.3.2. Etapa experimentală

Această etapă s-a desfășurat în perioada ianuarie-mai cu elevii clasei a III-a C, de la Școala Generală “N. G.” din Brasov , pe eșantionul experimental, în cadrul orelor de Științe ale naturii.

Pe întreg parcursul acestei etape am organizat activități interactive, bazate pe învățarea motrică. Acestea au fost aplicate pe parcursul unităților de învățare “Lumea vie”, “Transformări ale corpurilor și materialelor”, “Omul și mediul înconjurător”. Elevii s-au implicat activ în toate activitățile, chiar dacă o mare parte dintre ele au fost extrașcolare, nefiind evaluate prin calificative. Voi enumera metodele și activitățile de bază care au constituit variabilele independente ale acestui experiment:

Jocul “Crap și rac”

Acest joc l-am conceput în manieră originală, testându-l de-a lungul anului școlar 2013-2014, la Școala Generală “N. G. “ din Brasov la clasele a-III a și a-IV a. Scopul acestui joc este acela de a schimba monotonia orelor de cunoașterea mediului, precum și de însușire de noi denumiri de animale sau plante

Învățătorul ia o foaie de hârtie, o împăturește și scrie cu litere mari, pe o parte cuvântul “crap” iar pe cealaltă, cuvântul “rac”. Foaia o așează în fața lui, îndoindu-i capetele pentru a fi vizibile cuvintele pentru toți elevii clasei, care vor sta în semicerc. Dacă foaia e poziționată cu însemnul “crap” spre elevi, învățătorul va pronunța trei litere, de exemplu “ZEB” iar elevii vor trebui să pronunțe numele animalului sau animalelor care încep cu aceste litere și să facă un pas în față. Dacă foaia este poziționată cu însemnul “rac”, din nou vor fi pronunțate trei litere, însă de data aceasta elevii vor pronunța numele animalului sau animalelor care se termină cu acesle litere (ex. “CER”- rinocer) și va face un pas în spate. Se poate lucra frontal, individual sau pe grupe și se pot adăuga și alte reguli de joc:

De exemplu atunci când elevii pronunță numele animalului la partea cu “crap”, profesorul va întoarce foaia la “rac”, în caz contrar, se va spune un alt cuvânt pentru “crap” până când elevii vor găsi răspunsul potrivit.

Jocul “Albina și florile”

Scopul acestui joc este de a face pe copii să înțeleagă ce este o plantă meliferă și să sesizeze interrelația strînsă dintre insecte și flori. Este o activitate frontală, în care se verifică atât cunoștințele dobândite cât și perspicacitatea sau viteza de reacție a elevilor.

Pentru început se explică termenul de plantă meliferă. Apoi se vor scrie pe o planșă un număr de flori egal cu numărul elevilor din clasa respectivă (crin, bujor, trandafir, mentă etc.), notându-se în dreptul fiecărei flori dacă este sau nu meliferă. Fiecare elev își va alege ce floare vrea să fie, trebuind să țină minte denumirea pe tot parcursul jocului. Învățătorul va spune: “Albina se așează pe floarea de…- denumirea florii-…”, iar elevul care și-a ales acea floare va trebui să ridice o singură mână sus dacă este o floare nemeliferă sau va ridica ambele mâini dacă este o plantă meliferă. Cei care nu ridică mâna la timp sau ridică o mână când e vorba de plantă meliferă sau două mâini când e vorba de o plantă nemeliferă vor fi scoși din joc.

Proiect de excursie tematică cu scop didactic și recreativ

Itinerariul excursiei : Rezervația naturala P.C.

Data/perioada de desfășurare – 20 octombrie 2014

Participanți: elevii claselor a III-a, a IV-a ai Scolii Gimnaziale N.G. Brasov

Organizatori : invățătorii claselor a III –A și a IV-a ai Scolii Gimnaziale N.G. Brasov

Scop :Observarea diferitelor specii de plante sau animale, atât naturalizate cât și vii, precum și contemplarea minunatelor forme naturale ale rezervației P.C.

Obiective urmărite :

-stimularea interesului elevilor pentru cunoașterea de locuri noi și pentru studiul naturii (cunoașterea vegetației și a faunei );

-creșterea coeziunii colectivului de elevi și consolidarea spiritului de echipă, a relatiilor de prietenie: stabilirea unui climat de încredere și căldură sufletescă, favorabil comunicării deschise și unei bune socializări;

-crearea unor reguli de comportament responsabil și împărțirea echitabilă a sarcinilor intre membrii grupului;

-inițierea și desfășurarea de activități cu caracter recreativ, relaxant (jocuri).

1.Pregătirea excursiei (etapa tehnico-organizatorică)

Stabilirea (împreună cu elevii participanți) a itinerariului excursiei , a obiectivelor urmărite și a datei de desfășurare;

Colaborarea cu părinții elevilor: acord pentru participare , sprijin în asigurarea transportului;

Colaborarea cu conducerea unității de învățământ pentru avizarea excursiei și obținerea aprobării de efectuare a excursiei;

Calcularea cheltuielilor de deplasare și stabilirea costului excursiei /elev; comunicarea costului și acceptarea benevol către toți participanții ;

Documentarea asupra traseului, obiectivelor turistice de vizitat și asupra tuturor caracteristicilor locurilor ce urmează a fi străbătute;

Stabilirea programului de desfășurare a excursiei, ora și locul de plecare/sosire, traficul activităților pe intervale de timp locul de cazare;

Întocmirea unui regulament de desfășurare a excursiei și prelucrarea lui elevilor participanți(pe bază de proces verbal).

2 . Desfășurarea propriu -zisă a excursiei :

– Organizarea elevilor, împărtirea responsabilităților în grup;

– Vizitarea obiectivelor turistice;colectarea de material didactic/informativ;

– Observarea diferitelor specii de plante și animale

– Organizarea de activități distractive

3. Valorificarea achizițiilor rezultate în urma desfășurării excursiei:

– întocmirea unui album documentar cu fotografii

– inițierea unor discuții dezbateri, formularea unor impresii legate de excursia desfășurată, propuneri pentru excursia viitoare .

În afara acestei excursii tematice, am mai efectuat una , pe alt traseu turistic . Cu această ocazie am experimentat un tip de test imaginat de mine pe care l-am numit “Test descriptiv”. Acest tip de text se prezintă sub forma a nouă dreptunghiuri care conțin cîteva fraze scurte ce descriu o specie de animal sau plantă. Ele sunt așezate într-o ordine anumită (fiind și numerotate de la 1-9), care ia forma unei compuneri sau povestiri. Elevii au sarcina de a scrie în spațiul gol al fiecărui dreptunghi specia de animal sau plantă care reiese din descriere. Frazele trebuie să conducă pe elev la găsirea răspunsului, evitându-se cuvintele cu înțelesuri multiple sau expresiile ambigue. Astfel, elevii sunt purtați într-o excursie imaginară pentru identificarea viețuitoarelor din cadrul diverselor habitate.

Crearea colțului viu al clasei

Am propus elevilor din clasa a IV-a C, să amenajăm împreunăun “colț viu” al clasei. La îndeplinirea acestui obiectiv au contribuit toți elevii. Cu ajutorul materialelor deja existente (ghivece cu flori, acvarii goale, suporturi etc.) precum și a materialului viu adus de elevi, am realizat cu adevărat un crâmpei de natură. La sugestia elevilor, am numit acest colț viu “Amazonia”, deoarece anumite specii de pești sau de plante aduse de copii sunt originare din delta fluviului Amazon. În total, s-au adunat 6 specii de plante și patru specii de animale, pe care le-au așezat după anumite criterii ecologice.

Speciile de plante sădite:

– mușcată (Pelargonium zonale) – 2 ex.

– crinul păcii (Spathiphyllum wallisii) – 1 ex.

– trandafir japonez (Camellia japonica) – 1 ex.

– begonie pătată (Begonia sp.) – 2 ex

– papirus (Cyperus papirus) -1 ex.

– planta de apă (Elodea densa) – 6 ex.

Specii de animale îngrijite:

– caras auriu (Carassius auratus) – 3 ex.

– guppy (Poecilia reticulata) – 25-30 ex

– xifo (Xiphophorus helleri) – 5 ex.

– tritonul crestat (Triturus cristatus)- 2 ex.

Am împărțit elevii în patru grupe, dându-le sarcini specifice fiecăruia:

Grupa I – va uda de trei ori pe săptămână florile (luni, miercuri și vineri);

Grupa II – va curăța plantele de frunze uscate, va șterge frunzele prăfuite și va aplica fertilizator plantelor;

Grupa III – va hrăni și îngriji peștii de acvariu;

Grupa IV – va hrăni tritonii crestați și va menține curățenia în colțul viu.

Participare la concurs ecologic

Concursurile ecologice contribuie în mod substanțial la educarea copiilor în favoarea cunoașterii și protejării mediului ambiant. Prin competiție, se dezvoltă noi atitudini și viziuni cu privire la rolul și importanța factorilor de mediu.

În data de 18.11. 2014, C. C. din orașul Brasov a organizat a treia ediție a Concursului Zonal de Ecologie “Zoopet”, la care au participat peste 150 de elevi de la școlile comunelor limitrofe ale orașului precum și din orașul Brasov.

Titlul proiectului: ZooPET

Argument:

Știu copii din ziua de azi să recicleze? Noi credem că da. De aceea am hotărât că este necesar crearea unui cadru în care cunoștințele și deprinderile lor să fie etalate cât mai bine. Organizarea unui concurs pe teme de reciclare, credem noi, oferă tocmai acest cadru. Prin realizarea unor  „animale” din materiale reciclabile, copiii vor conștientiza mai ușor faptul că reciclarea nu este o corvoadă, ci poate fi distractivă.

Obiective:

– dezvoltarea capacității de a recicla la copii între 7-14 ani;

– dezvoltarea spiritului „eco”;

– conștientizarea de către copii a rolului reciclării;

Grupul țintă:

Elevii școlii generale „ N.G. „ din Rucar

Conceperea lucrărilor:

Lucrările prezentate de elevi vor reprezenta animale realizate obligatoriu din materiale reciclate (material plastic, sticlă, lemn, metal, materiale textile, etc), elevii având voie să folosească diverși lianți (lipici, scotch, sfoară,etc) și vopsele.

Lucrarea reprezentând un animal nu trebuie să depășească 1,5 m înălțime. Odată cu prezentarea lucrării în sine elevii vor trebui să prezinte câteva date generale despre animalul prezentat.

La acest concurs, am obținut premiul III cu clasa a IV-a, numele lucrării noastre fiind „Girafa” iar denumirea echipajului a fost „Dinotopia”. Am construit din sticle pet o girafă de 1,2 m înălțime pe care am decorat-o cu ziare și cu o salbă din dopuri de plastic.

Activități desfășurate cu ocazia Zilei Mediului (5 iunie)

Ziua Mondială a Mediului a fost stabilită de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1972 pentru a marca deschiderea Conferinței asupra mediului înconjurător, care a avut loc la Stockholm și care a recunoscut eșecul omenirii în gestionarea biosferei și a chemat la minimizarea decalajului dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. De la această conferință numeroase țări au introdus problemele de mediu în agendele lor și multe organizații de mediu guvernamentale și neguvernamentale au fost create. În fiecare an există un slogan sub care se desfășoară acest eveniment și care poate fi marcat pe mai multe căi: parade ale voluntarilor ecologiști, simpozioane, concursuri școlare de eseuri și postere, igienizarea spațiilor verzi și plantare de arbori, expoziții cu obiecte din materiale reciclabile, campanii de colectare a deșeurilor, jocuri de rol etc.

Jocul de rol: „Păstrați mediul curat!”

Colectivul de elevi va fi împărțit în patru grupe și câte un reprezentant al fiecărui grup va extrage câte un bilet, cu una din următoarele notații:

– obiecte vechi (refolosite)

– obiecte confecționate din materiale reciclate

– obiecte noi

– gunoaie

Fiecare persoană din grupul căruia îi aparține a fost un astfel de obiect. De exemplu, din primul grup de obiecte ar putea fi : un covoraș, o piesă de mobilier, un vechi ursuleț de pluș, o bijuterie, un vas de poțelan etc. În grupul materialelor reciclate ar putea fi : un pahar, un ziar, o cutie metalică, o haină etc. Ca lucruri noi ar putea fi : o farfurie, o casetă, un televizor, o ceașcă etc. În grupul gunoaielor ar putea fi: resturi alimentare, o pungă de plastic, o cutie de detergent, o cutie de conservă etc. Când fiecare elev și-a ales obiectul pe care să-l reprezinte, am început povestea astfel:

„Într-un apartament locuiesc patru persoane: tatăl, mama, fiul și fiica. Se făcea că diferite obiecte casnice își povesteau viața și se întrebau care le va fi destinația viitoare. Dimineață membrii familiei s-au trezit foarte tulburați și au început să-și spună ce au visat…”

În continuare am explicat că fiecare grup va trebui să completeze povestirea. Am oferit următoarele elemente ajutătoare :

– vocile sunt ale diferitelor obiecte casnice care își povestesc viața;

– fiecare grup trebuie să decidă care le va fi destinația;

– obiectele vechi pot avea amintiri și pot împărtăși din experiența lor;

– lucrurile confecționate din materiale reciclate pot explica faptul că pot fi obținute obiecte noi din materiale vechi: din lemn și resturi textile se obține hârtie și de asemenea din hârtia veche se poate obține hârtie nouă;

– obiectele noi pot spune cum sunt ele utilizate și cum au fost obținute: de exemplu minereul a fost extras din zăcământ, a fost topit și prelucrat, a fost transportat, apoi finisat și vândut, pot explica modul în care mediul a avut de suferit în timpul procesului de producție;

– gunoaiele sunt înspăimântate de a fi aruncate la groapa cu gunoi sau de a fi incinerate; ele știu că gropile de depozitare sunt surse de poluare și nu doresc să ia parte la așa ceva; dacă gunoaiele sunt reciclate pot fi transformate în noi resurse disponibile.

Am asistat fiecare grup în timp ce elevii își pregătesc rolurile și am acordat explicațiile necesare. Am ansamblat rolurile într-o piesă de teatru scrisă de ei. Ea a fost prezentată însoțită de costume adecvate, pe 5 iunie, de Ziua mondială a mediului.

Toate aceste activități descrise până acum au impresionat pe elevii care au contribuit la realizarea lor, plin de entuziasm. Ei au dat dovadă de multă inventivitate, chiar și cei mai puțin sociabili au fost antrenați în diferite acțiuni. În urma recapitulării finale, care s-a desfășurat pe parcursul a 6 ore, am aplicat testul final pentru fiecare eșantion.

Test final (Posttest)

1. Completează textul cu cuvintele potrivite:

Rădăcina are rolul de……………..planta în pământ și de ………………..apa cu substanțele hrănitoare necesare pentru ……………plantei.

Tulpina are rolul de a …………….frunzele ,florile și fructele plantei. Prin tulpină ………….apa împreună cu substanțele hrănitoare,de la rădăcină către frunze.

2. Recunoaște tipurile de rădăcini din imaginile de mai jos:

3. Enumerați trei substanțe care poluează aerul: a)…………………

b)…………………

c)…………………

4. Subliniază plantele care au tulpini subterane:

usturoi, brad, lalea, trandafir, cartof, grâu, crin, mazăre, ceapă, ghiocelul.

5.Trasează câte o săgeată de la fiecare obiect spre tomberonul potrivit.

Sticlă PET

foaie de hîrtie

cutie de conserve

jucărie de plastic

cotor de măr

bucată de lemn

frunză de varsă

cui

6.Scrie trei exemple de plante care sunt protejate de lege în țara noastră :

……………………….. ………………………….. ……………………………

3.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor

Adesea, datele obținute prin aplicarea diferitelor metode de cercetare se prezintă sub formă cantitativă, numerică, pentru ulterioarele prelucrări statistice. În prima etapă am făcut o prelucrare sumativă, respectiv am analizat, ordonat, grupat, clasificat datele obținute după aplicarea fiecărui test.

Rezultatele eșantionului de control după testul inițial Tabel 3.1.

Am recurs la condensarea acestor date în tabele, am calculat procentaje, am întocmit diagrame de structură precum și diagrame de comparație.

Rezultatele obținute în urma prelucrării datelor cu ajutorul modalităților inventariate mai sus, le-am interpretat, în direcția găsirii unor explicații și a unor soluții de optimizare a activității educaționale.

În tabelul paginii anterioare remarcăm faptul că nu există nici un elev care a obținut calificativul maxim, cei mai mulți elevi situându-se la mijlocul clasamentului. Doi elevi din acest eșantion au obținut calificativul minim, iar rezultatul produselor a fost 1023.

Rezultatele eșantionului experimental după testul inițial Tabel 3.2.

În tabelul de mai sus observăm că doar un elev a obținut calificativ minim, iar calificativul maxim a fost înregistrat tot de către un singur elev din acest eșantion. Judecând după rezultatul produselor, putem observa că nu există o diferență semnificativă între cele două eșantioane, la testul inițial.

Rezultatele obținute susțin echivalența eșantioanelor alese și prin mediile obținute, respectiv media 6,33 pentru eșantionul de control și 6,30 pentru eșantionul experimental. Eșantionul de control conține un număr de 24 de subiecți, iar cel experimental un număr de 23 de subiecți.

Fig.3.1. Rezultatele comparative ale celor două eșantioane după testul inițial.

După cum se observă în graficul de mai sus, rezultatele după testul inițial sunt aproximativ egale, neexistând diferențe majore în ceea ce privește notele elevilor. E important de reținut că nici un elev din grupul de control nu a obținut calificativ maxim, însă acest calificativ a fost obținut de către un elev din grupul experimental.

Într-o perioadă de patru luni și jumătate, în lunile ianuarie-mai 2014, în cadrul grupului experimental am organizat diverse activități practice, concursuri, excursii, jocuri, care solicitau pe elevi din punct de vedere motric. În grupul de control s-a lucrat normal, fiind întreprinse activități obișnuite, bazate pe metode tradiționale. Rezultatele care au apărut după această perioadă au fost remarcabile, putându-se observa faptul că activitățile motrice prin care elevii veneau în contact direct cu realitatea (prin experimente, jocuri, teatru, confecționarea de obiecte eco) au înregistrat o performanță mai bună decât grupul de control, în cadrul căruia transmiterea informațiilor pe cale obișnuită a activizat mult mai puțin elevii, determinându-le o creștere lentă a performanțelor școlare. Voi prezenta și analiza în continuare datele obținute de elevi după perioada în care s-a desfășurat experimentul.

Rezultatele eșantionului de control după testul final Tabel 3.3.

În tabelul 3.4.3. observăm că rezultatele după testul final sunt puțin mai bune, însă nici de data aceasta nu a fost înregistrată calificativul maxim. Calificativul cel mai frecvent este –B , cu un procentaj de 28%, iar cea mai mică proporție se resimte la calificativul I, exprimând 8% din totalul rezultatelor.Calificativul maxim a fost obținut de către patru elevi. Rezultatele eșantionului de experimental după testul final sunt mult mai bune, comparativ cu grupul de control .

Rezultatele eșantionului experimental după testul final Tabel 3.4.

Fig.3.2. Rezultatele comparative ale celor două eșantioane după testul final.

Este evidentă diferența între rezultatele celor două eșantioane, acest aspect putând fi observat în graficul de mai sus. Eșantionul experimental are rezultate mai bune în comparație cu eșantionul de control, acest lucru datorându-se în cea mai mare măsură activităților practice-activizatoare care s-au desfășurat cu preponderență în cadrul acestuia. Există patru calificative maxime la grupul experimental, iar la cel de control, acestea lipsesc însă se înregistrează două calificative minime.

Diferența dintre testarea inițială și testarea finală Tabel 3.5.

În tabelul 3.5. observăm diferența dintre cele două teste, precum și evoluția din cadrul celor două eșantioane. Dacă la testul inițial, grupul de control a obținut rezultate puțin mai mari decât cele ale grupului experimental, la testul final observăm o răsturnare a situației, grupul experimental obținând performanțe mult mai bune decît cel grupul de control.

Pe baza punctajelor obținute la testele aplicate, se poate calcula media aritmetică, abaterea standard și dispersia. Acești indici statistici ne ajută să studiem variabilitatea datelor față de tendința centrală a rezultatelor, pentru a forma o imagine de ansamblu și corectă asupra unui eșantion precum și pentru a identifica unele aspecte particulare ale sale, referitor la modul lor de distribuire.

Formula folosită pentru calcularea dispersiei:

unde, X-m = abaterea fiecărei valori de la media(aritmetică) calculată;

N- numărul total de rezultate

T- totalul rezultatelor pe întreg eșan

Compararea și interpretarea rezultatelor la ambele eșantioane. Tabel 3.6.

LEGENDĂ:

M.A = media aritmetică;

SP.Ab.-medie = suma pătratelor abaterilor de la medie

M.A. = T/f

SP.Ab.-medie =∑(X-M.A.)²

În tabelul 3.6. remarcăm diferența relativ mare dintre mediile aritmetice ale celor două eșantioane precum și o diferență a dispersiei sau a abaterii standard. Se va calcula în continuare dispersia colectivității(Dc):

Dc = D1+D2 = 2,51

2

Pentru a confirma ipoteza cercetării, se va calcula indicele „t”:

t = test de comparație;

M.A1 = media aritmetică pentru eșantionul experimental;

M.A.2 = media aritmetică pentru eșantionul de control;

δ² = dispersia colectivității;

N1 și N2 = numărul de subiecți din cele două eșantioane.

Astfel, t = 3,40

Fiindcă valoarea lui t = 3,40 este mai mare decât t din tabelul lui Student (vezi anexa 1) la p= 0,01 de 2,81, se va infirma ipoteza nulă și se acceptă ipoteza cercetării conform regulii „2”: „dacă valoarea calculată a lui t este mai mare decât valoarea lui t din tabel de la pragul de semnificație P = 0,01, atunci se infirmă ipoteza nulă și se acceptă ipoteza specifică, considerându-se că siferența dintre cele două medii este statistic semnificativă la pragul de semnificație P = 0,01.

CONCLUZII

Lucrarea de față și-a propus să demonstreze eficiența activităților practice concretizate prin jocuri, experimente, observații în natură, toate acestea desfășurate la clasa a III-a, în cadrul orelor de Științe ale naturii. Acest fapt a fost confirmat prin rezultatele testului final, în care grupul experimental a înregistrat rezultate mult mai bune decât grupul de control. În urma interpretării valorii abaterii standard și a dispersiei, putem aprecia că ipoteza experimentală a fost confirmată, considerîndu-se că diferența dintre cele două medii se datorează intervenției pedagogice. Din analiza rezultatelor, ne-am dat seama că:

Orice lectie sau activitate ecologică trebuie sa porneasca de la practică și să se concretizeze în aceasta;

Elevii cărora li se organizează activități practice obțin rezultate școlare mult mai bune decât cei care se limitează strict la cerințele manualului de Științe;

Interesul față de natura înconjurătoare crește semnificativ pentru elevii din învățământul primar, atunci când aceștia intră în contact direct cu diferite elemente ale acesteia;

Trebuie dezvoltate mijloace alternative de educație ecologică, cum ar fi concursurile eco, calendarul ecologic sau observațiile în teren;

Activitățile de ocrotire a naturii vin în sprijinul educației ecologice, oferind eleviilor o percepție mai bună a ceea ce înseamnă relația om-mediu;

BIBLIOGRAFIE

1. Begon, M.E., M. Mortimer . Population Ecology, A Unified Study of Animals and Plants. Blackwell Scientific Publ., , 1990.

2. Bertel Brun. Păsările din România și Europa. Determinator Ilustrat; traducere după Ghidul Hamlyn – Societatea Ornitologică Română, București, 1999.

3. Bocoș Mușata. Instruire interactivă. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;

4. Bocoș Mușata. Teoria și practica cercetării pedagogice. Editura Casa Cărții de Știință. Cluj –

Napoca, 2003

5. Botnariuc N. Evoluția Sistemelor Biologice Supraindividuale. Editura Academiei Române, București, 2003.

6. Botnariuc N., Vădineanu A. Ecologie. Editura didactică și pedagogică, București, 1982.

7. Bucovala C., Candea M. Metode moderne de educație pentru mediu- note de curs, Craiova 2003.

8. Clinciu, A. Metodologia cercetării în psihopedagogie, Editura Universității Transilvania, Brașov., 2002.

9. Cogălniceanu D. Ecologie și Protecția Mediului. Ministerul Educației și Cercetării Proiectul pentru Învățământul Rural, 2007.

10. Cucoș C. Pedagogie, Editura Polirom Iași, 2002.

11. Cupșa, D. Ecologie – note de curs. http://biologie-oradea.xhost.ro/files/Eco-NC.pdf, 12.II.2006.

12. Dottrens R. Institutori ieri, educatori mâine. Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti,1971.

13. Dulamă E. M. Modele, strategii și tehnici didactice activizante. Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2002.

14. Dulamă E. M. Științe și didactica științelor pentru învățământul primar și preșcolar. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-napoca, 2012.

15. Ehrlich Paul R. The Machinery of Nature. , 1986.

16. Halfon E. Theoretical Systems Ecology. Academic Press, New York, 1979.

17. Havarneanu C. Metodologia cercetării in științele sociale, Erota, Iași, 2000.

18. Horațiu Catalano, Mușata Bocoș – coordonatori. Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008.

19. Ionescu Al., Berca M. – Ecologie si protectia ecosistemelor. Bucuresti, 1988.

20. Manolescu Marin. Teoria si metodologia evaluarii, Editura Universitara, Bucuresti, 2010.

21. Mirela Iliescu. Păsările lumii. Ed. Aquila, 2008.

22. Munteanu Dan. Atlasul păsărilor clocitoare din România. Ed. Societatea Ornitologică Română, 1999.

23. Munteanu Dan , Munteanu Claudia, Galoș Crymhylde. Îndrumător de protecție al păsărilor. Ed. Societatea Ornitologică Română, 2000.

24. Nicolae, B. Ecologie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti, 1994.

25. Odum E. P. Ecology. The Link between the Natural and Social Sciences. 2-nd Ed., Holt, Rinehart and Winston, New York – London, 1975.

26. Primack Richard – Conservarea diversitatii biologice. Ed. Tehnica, București, 2002.

27. Puia I., Soran V. Agroecologie. Ecosistem si agroecosistem. Cluj-Napoca, 1987.

28. Puia I., Soran V., Ardelean A., Maior C., Puia C. I. Elemente de ecologie umană, Editura Vasile Goldiș University Press, Arad, 2000.

29. Rejmers, N. Ohrana prirody i okružajuščej čeloveka sredy. Izd-vo Prosveščenie, Moskva, 1992.

30. Schmidt-Nielsen K. Animal Physiology: Adaptation and Environment. Press, 5th Edition, 1997.

31. Schmithusen F., Kazemi Y., Seeland K. Perceptions et atitudes de la population envers la foret et sa prestation sociales, Schweizerische Zeitschrift fur Forstwesen 148. Jahrgang, 1997.

32. Stiling P. D. Ecology Theories and Applications. ed. a IV-a, Prentice Hall, , 2002.

33. Stugren B. Bazele ecologiei generale. Ed. St. și Enciclopedică, Bucuresti, 1982.

34. Țimiraș Daniela. Educația ecologică la ciclul primar, Ed. Cadrelor didactice, Bacău, 2012.

35. Varvara, M. Curs de Ecologie. Vol. 1, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” , Iasi, 2000.

ANEXA 1

Tabelul valorilor lui t (tabelul lui Student)

ANEXA 2

Dialogurile scenetei organizate de Ziua mediului

Resturile alimentare

Cotorul de măr (CM) : Salut, prietene !

Cotorul de roșie (CR) : Salut !

(CM) : Cine ți-a mâncat haina de pe tine?

(CR) : Haina mea mi-a mâncat-o domnul Popescu la cină. Dar pe-a ta cine a mâncat-o?

(CM) : Pe-a mea a mâncat-o Mihai, fiul domnului Popescu. Dar cum ai ajuns aici ?

(CR) : Păi, stăteam liniștită într-o farfurie cu flori albastre pe margine și o floare mai mare în mijloc, când doamna Popescu m-a aruncat la găleata cu gunoi, deoarece a vrut să spele farfuria. Dar tu ?

(CM) : Pe mine m-a aruncat Mihai după ce m-a ronțăit.

(CR) : Odată am auzit la radio că groapa de gunoi poluează solul, apa și aerul.

(CM) : Oare noi putem fi reciclate ?

(CR) : Sigur că da. Putem fi arse în crematorii, iar căldura rezultată ar fi folosită la încălzirea locuinței sau putem fi supuse unei degradări biologice și apoi folosite ca îngășământ natural.

(CM) : Ar fi foarte bine, dar cred că e valabil pentru alte țări. Plec să mă culc, poate până mâine se va schimba ceva și la noi în țară. Noapte bună !

(CR) : Noapte bună !

Cutia de detergent

Sunt o cutie din carton, frumos colorată și conțin detergent plăcut mirositor. Doamna Popescu este foarte atentă când mă cumpără la mențiunea „biodegradabil”, ce a început să apară pe unele produse, deoarece se referă la faptul că substanțele din care sunt constituiți detergenții se descompun în apă și își pierd orice agresivitate după folosire.

După ce conținutul s-a terminat, aș dori să nu mă arunce la gunoi, pentru că sunt reciclabilă.

Dialog între o ceașcă și o farfurie

Ceașca (C): Eu sunt ceșcuța Silviei.

Farfuria (F): Eu îi aparțin lui Mihai.

(C) : Pe mine m-a primit de la mama ei când a împlinit un an.

(F) : Mihai n-a fost la fel de grijuliu cu mine, m-a ciobit și întotdeauna când mă spală îmi este frică că o să mă spargă.

(C) : Și Silvia se va plictisi într-o zi de mine. Mă va uita pe un raft și își va cumpăra alte modele.

(F) : Eu dacă am să fiu spartă am să ajung la gunoi. Oare pot fi reciclată ?

Bijuteria

Eu sunt un inel cu pietricică roșie din rubin, transmis din generație în generație. Doamna Popescu l-a primit de la domnul Popescu ca inel de logodnă. Ea mă păstrează într-o cutiuță de catifea roșie și în fiecare dimineață mă pune pe degetul inelar de la mâna stângă, iar eu la rândul meu sper să-i aduc fericire și dragoste. Sunt puțin trist pentru că peste mai mulți ani Mihai, fiul familiei Popescu se va logodi și va trebui să o părăsesc pe mama lui, dar sunt fericit în același timp deoarece știu că voi fi dăruit unei fete frumoase.

Dialog între televizor și masă

Masa (M) : Cine ești tu ?

Televizorul (TV) : Eu sunt noul televizor al familiei Popescu. Chiar azi m-au cumpărat de la magazinul de produse electrocasnice.

(M) : Unde ai fost făcut ?

(TV) : Am fost confecționat în Japonia, într-o fabrică unde oamenii supravegheau operațiile pe care le executau roboții industriali.

(M) : Dar ce faci aici ?

(TV) : De acum înainte voi locui cu voi și le voi satisface nevoile și plăcerile stăpânilor ca și tine.

(M) : Dacă te vei strica și nu vei mai putea fi reparat vei putea fi reciclat ?

(TV) : Se zice că în Tokyo funcționează o întreprindere de colectare a pieselor electronice care au contacte aurite, din care se recuperează aurul în cantități însemnate. Sper să se construiască și în România o astfel de „mină de aur”.

Cutie de Coca-Cola

Eu sunt o cutie de Coca-Cola. Am fost fabricată din aluminiu, vopsită la exterior în culoarea roșie și umplută cu sucul preferat al Silviei. Ieri, după ce a băut sucul mă temeam că mă va arunca la gunoi. Îi mulțumesc că a preferat să-mi taie capacul, să-mi pilească marginea pentru a nu se tăia și m-a pus pe birou, unde m-a încărcat cu toate cariocile sale

fericită la gândul că în fiecare zi va lua cariocile, va colora, iar eu îi voi admira desenele. Știu că după un timp nu voi mai fi preferata ei, deoarece vor apărea alte recipiente mult mai frumoase ca mine, iar eu voi fi aruncată. Dar mă bucur că mă voi putea întoarce în locurile unde am fost făcută și acolo voi fi reciclată și transformată într-un exemplar nou.

Dialog între un ursuleț de pluș și un covoraș

Ursulețul de pluș (U) : Ce faci covorașule ?

Covorașul (C) : Bine, dar tu ?

(U) : Sunt trist.

(C) : De ce ?

(U) : Pentru că Silvia m-a uitat.

(C) : Tu măcar stai în camera ei, pe când pe mine mă calcă toți în picioare și se șterg de praf.

(U) : Altădată Silvia mă iubea foarte mult, se juca și adormea cu mine.

(C) : Și de mine aveau grijă să nu mă păteze, mă aspirau de praf, mă spălau.

(U) : Sper să nu ajung la gunoi. Mai bine m-ar da cadou altui copil.

(C) : Și eu îmi doresc să rămân cât mai mult, măcar la ușa de la intrare în apartament.

Ziarul

Eu sunt ziarul preferat al domnului Popescu. Mă citește cu mare interes în fiecare zi deoarece vrea să fie informat despre toate câte se petrec în țară și în lume. După ce își satisface curiozitatea mă adaugă la colecția pe care o are de ani de zile. Eu cred că nu procedează bine, deoarece materia primă din care sunt făcut, adică hârtia este reciclabilă. Hârtia colectată separat de restul deșeurilor poate fi recirculată după decolorare și recolorare, reducându-se astfel consumul de lemn necesar fabricării hârtiei. Reciclarea hârtiei are un efect benefic atât asupra protecției mediului înconjurător, cât și asupra economiei. Din hârtie reciclată se poate obține o gamă variată de produse, de la coli de scris și cartoane până la hârtie igienică.

Dialog între un pahar și o piuă

Paharul (Ph) : Ce păcat că stăpâna nu mă mai folosește de când m-a ciobit !

Piua (P) : Da, ai dreptate, acum îi plac lucrurile noi și moderne.

(Ph) : Vezi ce îngâmfat stă paharul de cristal în vitrină ?

(P) : Da. Și eu am devenit obiect de muzeu de când și-au cumpărat robot de bucătărie.

(Ph) : Dacă nu mă mai utilizează era bine să mă ducă la un centru de colectat sticlă, pentru ca apoi să ajung a fi retopită și să mă transform într-un obiect nou.

(P) : Este adevărat că economisesc timp folosind râșnița electrică, dar dacă m-ar fi folosit pe mine ar fi făcut economie la energia electrică

Sacoșa din plastic

Sunt o sacoșă din plastic și am trecut prin multe procese de prelucrare. Am fost confecționată, apoi imprimată cu modele a diferitelor produse pentru a atrage atenția cumpărătorului. Doamna Popescu a trimis-o pe Silvia să cumpere pâine, suc și apă minerală, iar ea a rămas să pregătească cele necesare pentru excursia la pădure. La brutărie, Silvia și-a dat seama că a uitat acasă sacoșa, făcută dintr-o haină mai veche uzată și a trebuit să mă cumpere. Inițial m-am bucurat deoarece am crezut că mă va folosi mai mult timp. Însă în excursie m-a târâit prin toată pădurea, mi-a rupt bretelele, m-a umplut cu farfurii și pahare de unică folosință murdare, sticle de plastic goale și m-a abandonat lângă un pom. Problema mea și de fapt a noastră, a materialelor plastice este că noi nu suntem biodegradabile, rezistăm în mediu perioade foarte lungi de timp, mii de ani. Nu era mai bine să mă arunce într-un container, poate că într-o zi eram și eu reciclată?

BIBLIOGRAFIE

1. Begon, M.E., M. Mortimer . Population Ecology, A Unified Study of Animals and Plants. Blackwell Scientific Publ., , 1990.

2. Bertel Brun. Păsările din România și Europa. Determinator Ilustrat; traducere după Ghidul Hamlyn – Societatea Ornitologică Română, București, 1999.

3. Bocoș Mușata. Instruire interactivă. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;

4. Bocoș Mușata. Teoria și practica cercetării pedagogice. Editura Casa Cărții de Știință. Cluj –

Napoca, 2003

5. Botnariuc N. Evoluția Sistemelor Biologice Supraindividuale. Editura Academiei Române, București, 2003.

6. Botnariuc N., Vădineanu A. Ecologie. Editura didactică și pedagogică, București, 1982.

7. Bucovala C., Candea M. Metode moderne de educație pentru mediu- note de curs, Craiova 2003.

8. Clinciu, A. Metodologia cercetării în psihopedagogie, Editura Universității Transilvania, Brașov., 2002.

9. Cogălniceanu D. Ecologie și Protecția Mediului. Ministerul Educației și Cercetării Proiectul pentru Învățământul Rural, 2007.

10. Cucoș C. Pedagogie, Editura Polirom Iași, 2002.

11. Cupșa, D. Ecologie – note de curs. http://biologie-oradea.xhost.ro/files/Eco-NC.pdf, 12.II.2006.

12. Dottrens R. Institutori ieri, educatori mâine. Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti,1971.

13. Dulamă E. M. Modele, strategii și tehnici didactice activizante. Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2002.

14. Dulamă E. M. Științe și didactica științelor pentru învățământul primar și preșcolar. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-napoca, 2012.

15. Ehrlich Paul R. The Machinery of Nature. , 1986.

16. Halfon E. Theoretical Systems Ecology. Academic Press, New York, 1979.

17. Havarneanu C. Metodologia cercetării in științele sociale, Erota, Iași, 2000.

18. Horațiu Catalano, Mușata Bocoș – coordonatori. Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008.

19. Ionescu Al., Berca M. – Ecologie si protectia ecosistemelor. Bucuresti, 1988.

20. Manolescu Marin. Teoria si metodologia evaluarii, Editura Universitara, Bucuresti, 2010.

21. Mirela Iliescu. Păsările lumii. Ed. Aquila, 2008.

22. Munteanu Dan. Atlasul păsărilor clocitoare din România. Ed. Societatea Ornitologică Română, 1999.

23. Munteanu Dan , Munteanu Claudia, Galoș Crymhylde. Îndrumător de protecție al păsărilor. Ed. Societatea Ornitologică Română, 2000.

24. Nicolae, B. Ecologie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti, 1994.

25. Odum E. P. Ecology. The Link between the Natural and Social Sciences. 2-nd Ed., Holt, Rinehart and Winston, New York – London, 1975.

26. Primack Richard – Conservarea diversitatii biologice. Ed. Tehnica, București, 2002.

27. Puia I., Soran V. Agroecologie. Ecosistem si agroecosistem. Cluj-Napoca, 1987.

28. Puia I., Soran V., Ardelean A., Maior C., Puia C. I. Elemente de ecologie umană, Editura Vasile Goldiș University Press, Arad, 2000.

29. Rejmers, N. Ohrana prirody i okružajuščej čeloveka sredy. Izd-vo Prosveščenie, Moskva, 1992.

30. Schmidt-Nielsen K. Animal Physiology: Adaptation and Environment. Press, 5th Edition, 1997.

31. Schmithusen F., Kazemi Y., Seeland K. Perceptions et atitudes de la population envers la foret et sa prestation sociales, Schweizerische Zeitschrift fur Forstwesen 148. Jahrgang, 1997.

32. Stiling P. D. Ecology Theories and Applications. ed. a IV-a, Prentice Hall, , 2002.

33. Stugren B. Bazele ecologiei generale. Ed. St. și Enciclopedică, Bucuresti, 1982.

34. Țimiraș Daniela. Educația ecologică la ciclul primar, Ed. Cadrelor didactice, Bacău, 2012.

35. Varvara, M. Curs de Ecologie. Vol. 1, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” , Iasi, 2000.

ANEXA 1

Tabelul valorilor lui t (tabelul lui Student)

ANEXA 2

Dialogurile scenetei organizate de Ziua mediului

Resturile alimentare

Cotorul de măr (CM) : Salut, prietene !

Cotorul de roșie (CR) : Salut !

(CM) : Cine ți-a mâncat haina de pe tine?

(CR) : Haina mea mi-a mâncat-o domnul Popescu la cină. Dar pe-a ta cine a mâncat-o?

(CM) : Pe-a mea a mâncat-o Mihai, fiul domnului Popescu. Dar cum ai ajuns aici ?

(CR) : Păi, stăteam liniștită într-o farfurie cu flori albastre pe margine și o floare mai mare în mijloc, când doamna Popescu m-a aruncat la găleata cu gunoi, deoarece a vrut să spele farfuria. Dar tu ?

(CM) : Pe mine m-a aruncat Mihai după ce m-a ronțăit.

(CR) : Odată am auzit la radio că groapa de gunoi poluează solul, apa și aerul.

(CM) : Oare noi putem fi reciclate ?

(CR) : Sigur că da. Putem fi arse în crematorii, iar căldura rezultată ar fi folosită la încălzirea locuinței sau putem fi supuse unei degradări biologice și apoi folosite ca îngășământ natural.

(CM) : Ar fi foarte bine, dar cred că e valabil pentru alte țări. Plec să mă culc, poate până mâine se va schimba ceva și la noi în țară. Noapte bună !

(CR) : Noapte bună !

Cutia de detergent

Sunt o cutie din carton, frumos colorată și conțin detergent plăcut mirositor. Doamna Popescu este foarte atentă când mă cumpără la mențiunea „biodegradabil”, ce a început să apară pe unele produse, deoarece se referă la faptul că substanțele din care sunt constituiți detergenții se descompun în apă și își pierd orice agresivitate după folosire.

După ce conținutul s-a terminat, aș dori să nu mă arunce la gunoi, pentru că sunt reciclabilă.

Dialog între o ceașcă și o farfurie

Ceașca (C): Eu sunt ceșcuța Silviei.

Farfuria (F): Eu îi aparțin lui Mihai.

(C) : Pe mine m-a primit de la mama ei când a împlinit un an.

(F) : Mihai n-a fost la fel de grijuliu cu mine, m-a ciobit și întotdeauna când mă spală îmi este frică că o să mă spargă.

(C) : Și Silvia se va plictisi într-o zi de mine. Mă va uita pe un raft și își va cumpăra alte modele.

(F) : Eu dacă am să fiu spartă am să ajung la gunoi. Oare pot fi reciclată ?

Bijuteria

Eu sunt un inel cu pietricică roșie din rubin, transmis din generație în generație. Doamna Popescu l-a primit de la domnul Popescu ca inel de logodnă. Ea mă păstrează într-o cutiuță de catifea roșie și în fiecare dimineață mă pune pe degetul inelar de la mâna stângă, iar eu la rândul meu sper să-i aduc fericire și dragoste. Sunt puțin trist pentru că peste mai mulți ani Mihai, fiul familiei Popescu se va logodi și va trebui să o părăsesc pe mama lui, dar sunt fericit în același timp deoarece știu că voi fi dăruit unei fete frumoase.

Dialog între televizor și masă

Masa (M) : Cine ești tu ?

Televizorul (TV) : Eu sunt noul televizor al familiei Popescu. Chiar azi m-au cumpărat de la magazinul de produse electrocasnice.

(M) : Unde ai fost făcut ?

(TV) : Am fost confecționat în Japonia, într-o fabrică unde oamenii supravegheau operațiile pe care le executau roboții industriali.

(M) : Dar ce faci aici ?

(TV) : De acum înainte voi locui cu voi și le voi satisface nevoile și plăcerile stăpânilor ca și tine.

(M) : Dacă te vei strica și nu vei mai putea fi reparat vei putea fi reciclat ?

(TV) : Se zice că în Tokyo funcționează o întreprindere de colectare a pieselor electronice care au contacte aurite, din care se recuperează aurul în cantități însemnate. Sper să se construiască și în România o astfel de „mină de aur”.

Cutie de Coca-Cola

Eu sunt o cutie de Coca-Cola. Am fost fabricată din aluminiu, vopsită la exterior în culoarea roșie și umplută cu sucul preferat al Silviei. Ieri, după ce a băut sucul mă temeam că mă va arunca la gunoi. Îi mulțumesc că a preferat să-mi taie capacul, să-mi pilească marginea pentru a nu se tăia și m-a pus pe birou, unde m-a încărcat cu toate cariocile sale

fericită la gândul că în fiecare zi va lua cariocile, va colora, iar eu îi voi admira desenele. Știu că după un timp nu voi mai fi preferata ei, deoarece vor apărea alte recipiente mult mai frumoase ca mine, iar eu voi fi aruncată. Dar mă bucur că mă voi putea întoarce în locurile unde am fost făcută și acolo voi fi reciclată și transformată într-un exemplar nou.

Dialog între un ursuleț de pluș și un covoraș

Ursulețul de pluș (U) : Ce faci covorașule ?

Covorașul (C) : Bine, dar tu ?

(U) : Sunt trist.

(C) : De ce ?

(U) : Pentru că Silvia m-a uitat.

(C) : Tu măcar stai în camera ei, pe când pe mine mă calcă toți în picioare și se șterg de praf.

(U) : Altădată Silvia mă iubea foarte mult, se juca și adormea cu mine.

(C) : Și de mine aveau grijă să nu mă păteze, mă aspirau de praf, mă spălau.

(U) : Sper să nu ajung la gunoi. Mai bine m-ar da cadou altui copil.

(C) : Și eu îmi doresc să rămân cât mai mult, măcar la ușa de la intrare în apartament.

Ziarul

Eu sunt ziarul preferat al domnului Popescu. Mă citește cu mare interes în fiecare zi deoarece vrea să fie informat despre toate câte se petrec în țară și în lume. După ce își satisface curiozitatea mă adaugă la colecția pe care o are de ani de zile. Eu cred că nu procedează bine, deoarece materia primă din care sunt făcut, adică hârtia este reciclabilă. Hârtia colectată separat de restul deșeurilor poate fi recirculată după decolorare și recolorare, reducându-se astfel consumul de lemn necesar fabricării hârtiei. Reciclarea hârtiei are un efect benefic atât asupra protecției mediului înconjurător, cât și asupra economiei. Din hârtie reciclată se poate obține o gamă variată de produse, de la coli de scris și cartoane până la hârtie igienică.

Dialog între un pahar și o piuă

Paharul (Ph) : Ce păcat că stăpâna nu mă mai folosește de când m-a ciobit !

Piua (P) : Da, ai dreptate, acum îi plac lucrurile noi și moderne.

(Ph) : Vezi ce îngâmfat stă paharul de cristal în vitrină ?

(P) : Da. Și eu am devenit obiect de muzeu de când și-au cumpărat robot de bucătărie.

(Ph) : Dacă nu mă mai utilizează era bine să mă ducă la un centru de colectat sticlă, pentru ca apoi să ajung a fi retopită și să mă transform într-un obiect nou.

(P) : Este adevărat că economisesc timp folosind râșnița electrică, dar dacă m-ar fi folosit pe mine ar fi făcut economie la energia electrică

Sacoșa din plastic

Sunt o sacoșă din plastic și am trecut prin multe procese de prelucrare. Am fost confecționată, apoi imprimată cu modele a diferitelor produse pentru a atrage atenția cumpărătorului. Doamna Popescu a trimis-o pe Silvia să cumpere pâine, suc și apă minerală, iar ea a rămas să pregătească cele necesare pentru excursia la pădure. La brutărie, Silvia și-a dat seama că a uitat acasă sacoșa, făcută dintr-o haină mai veche uzată și a trebuit să mă cumpere. Inițial m-am bucurat deoarece am crezut că mă va folosi mai mult timp. Însă în excursie m-a târâit prin toată pădurea, mi-a rupt bretelele, m-a umplut cu farfurii și pahare de unică folosință murdare, sticle de plastic goale și m-a abandonat lângă un pom. Problema mea și de fapt a noastră, a materialelor plastice este că noi nu suntem biodegradabile, rezistăm în mediu perioade foarte lungi de timp, mii de ani. Nu era mai bine să mă arunce într-un container, poate că într-o zi eram și eu reciclată?