Dimensiunea Educativă a Tainelor Unirii cu Hristos
LUCRARE METODICO-STIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA
GRADULUI DIDACTIC I
Dimensiunea educativă a tainelor unirii
cu Hristos
CUPRINS
ARGUMENT
Capitolul I – SFINTELE TAINE
1. Noțiuni și importanță
2. Baza hristologică și eclesiologică a Sfintelor Taine
3. Necesitatea Sfintelor Taine
Capitolul II – TAINELE UNIRII CU HRISTOS, PORȚI CĂTRE CER
1. Sfânta Taină a Botezului
2. Sfânta Taină a Mirungerii
3. Sfânta Taină a Euharistiei
Capitolul III – VALENȚE EDUCATIVE ALE TAINELOR UNIRII CU HRISTOS
1. Rolul Tainelor unirii cu Hristos în viața credincioșilor
2. Sfintele Taine – expresia marii iubiri a Mântuitorului
3. Principiile didactice aplicate la lecțiile despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos
Capitolul IV – MODALITĂȚI DE EDUCARE A ELEVILOR ÎN SPIRITUL CREDINȚEI CREȘTINE – ORTODOXE. CERCETARE APLICATIVĂ
1. Dimensiunea informativ – formativă a educației religioase
2. Obiectivele și ipoteza cercetării
3. Metodologia cercetării
4. Evaluarea inițială a elevilor. Analiza și interpretarea rezultatelor
5. Strategii și metode interactive utilizate în predarea lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos
Capitolul V – PREZENTAREA, ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII APLICATIVE
1. Rezultatele obținute la testarea finală. Analiza și interpretarea lor
2. Prezentarea rezultatelor și compararea lor
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
„Puține popoare au avut privilegiul de a se forma în istorie, așa cum s-a născut în cristelința creștină poporul român. Practic, a fi român, a fost sinonim de la începuturile acestui popor cu a fi creștin.”
„Când vorbim despre credința creștină, înțelegem că aceasta este virtutea, adică puterea prin care primim ca adevăr neîndoielnic tot ce ne-a descoperit Dumnezeu și ne învață Sfânta Biserică Ortodoxă pentru mântuirea noastră.”
Religia a fost dintotdeauna o necesitate a firii umane,nu numai o poruncă a lui Dumnezeu, întrucât numai El și prin El omul poate ajunge la desăvârșire.Legătura dintre educație și planul Lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră este plastic exprimată de Sfinții Părinți: ,,Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”
Nu există investiție spirituală mai mare decât transmiterea credinței ca valoare veșnică.Credința e cea mai mare comoară pe care părinții o pot transmite copiilor lor. Una din îndatoririle de căpetenie ale fiecărui creștin ortodox este de a ști ce crede și cum crede.
„Credem și mărturisim că Întemeietorul Sfintei Biserici este Iisus Hristos Domnul. După pogorârea Duhului Sfânt, acest așezământ duce până la sfârșitul veacurilor propovăduirea dumnezeieștii învățături transmisă de Mântuitorul și împărtășește credincioșilor harul sfințitor prin Sfintele Taine îndrumându-i necontenit pe calea adevăratei vieți creștine.”
„ Împlinind această lucrare sfântă, creștinul îl simte pe Hristos în sufletul și inima sa, Sfintele Taine ale Bisericii Sale întărindu-i fiinta și voința ce rodește în lume faptele cele bune.”
„Oamenii se altoiesc în Hristos prin Taina Sfântului Botez și prin celelalte Sfinte Taine, devenind membre vii ale Trupului Său care este Biserica. Din acel moment, viața lui Hristos se răspândește și se dăruiește tuturor membrelor Trupului Său. Iar prin Hristos care este nedespărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt, toți cei ce se unesc cu El prin Botez și prin celelalte Sfinte Taine se împărtășesc din viața întregii Sfinte Treimi.”
Biserica lui Hristos se îngrijește de toți creștinii. Ii întărește sufletește în această viață și îi pregătește pentru viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu trimițând asupra lor putere de la Duhul Sfânt. Astfel, îi naște spre viața veșnică din apă și din duh, pe cei ce împărtășesc deplin adevărul credinței prin Botez. Pe cei botezați îi întărește în credința creștină ungându-i cu Sfântul și Marele Mir. Îi împărtășește pe creștini cu Trupul și Sângele lui Hristos „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci” prin Euharistie.
Instituite de Hristos pentru Biserică și mântuirea oamenilor, Sfintele Taine sunt tot atâtea „mâini ale dragostei dumnezeiești întinse nouă pentru a putea birui obstacolele ce stau în fața urcușului nostru duhovnicesc, a creșterii noastre în viața în Hristos”.
Denumirile pe care le poartă Sfintele Taine indică tot atâtea lucrări pe care harul le săvârșrște asupra ființei noastre sufletești. Valoarea și importanța lor deosebită pentru mântuire reiese din caracterul lor mai mult decât simbolic, cu totul real, al actului care se săvârșește asupra credinciosului.
Importanța și valoarea lor nu ni se poate dezvălui deplin prin mijlocirea cuvintelor, ci numai prin trăirea lor nemijlocită. Prin practicarea permanentă a Sfintelor Taine și prin împărtășirea cu puterea transfiguratoare a harului divin, ele ne conduc către dobândirea scopului suprem al vieții noastre – mântuirea.
Deoarece tema „Botezul, Mirungerea și Euharistia – Tainele Inițierii în creștinism”ocupă în învățătura ortodoxă un loc de frunte, am ales să prezint în această lucrare rolul important al acestora din punct de vedere al educației religioase în școală, impactul pe care aceste teme îl au în consolidare învățăturii de credință a elevilor, precum și punerea în practică a acestora de către copii.
I. SFINTELE TAINE
Noțiuni și importanță
„În urma pogorârii Sfântului Duh, cerul ne-a rămas deschis și, astfel, harul și darurile Lui se revarsă neîncetat asupra și spre sfințirea celor ce fac parte din Trupul Mântuitorului Hristos, din Biserică.”
În înțeles larg și religios, taine sau mistere sunt lucrurile și actele sfinte care reprezintă sau simbolizează idei și sensuri nepătrunse în esența lor de mintea noastră.
Pentru creștini, taine sunt numai acele lucrări sau acte sfinte vizibile, întemeiate de Hristos și săvârșite de Biserică prin episcopii și preoții Săi. Prin ele se comunică celor ce se împărtășesc harul dumnezeiesc, nevăzut, mântuitor. Semnificația cuvântului se păstrează și aici, căci esența Tainei, care este harul dumnezeiesc, care se împărtășește, rămâne ascunsă, nevăzută și necuprinsă cu mintea. Ea se comunică prin forme văzute, act și materie.
Conform învățăturii de credință ortodoxă, Sfintele Taine sunt slujbe bisericești prin care puterea cea nevăzută și harul Lui Dumnezeu se revarsă în sufletele credincioșilor și prin care Hristos lucrează în lume, spală de păcate și sfințește pe cei ce cred și fac voia Lui.
Duhul Sfânt se împărtășește oamenilor prin Sfintele Taine numai în Biserică.Și din partea oamenilor este necesară conlucrarea cu harul, deoarece, fără această conlucrare a omului cu harul divin, acesta nu poate cunoaște tainele înțelepciunii dumnezeiești și nu poate fi creștin cu adevărat.
Prin Sfintele Taine se face îndreptarea și sfințirea omului dobândite numai în Biserică, unde creștinii sunt adunați și devin mădulare ale Trupului Tainic al lui Hristos. „Toate Tainele Bisericii și Taina Bisericii însăși își au baza lor divino-umană în Taina Tainelor, Hristos, Dumnezeu – Omul.”
Sfintele Taine sunt lucrări ce s-au instituit de Mântuitorul Hristos pentru împărtășirea harului divin, ceea ce înseamnă că împărtășirea harului este un element esențial al Tainei. Harul vine de la Hristos (Ioan 1, 17), iar Apostolii și urmașii lor, episcopii și preoții – slujitori ai Bisericii, sunt „iconomi ai Tainelor Lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1), săvârșind toate din încredințarea lui Hristos.
Dacă Sfânta Scriptură nu indică direct instituirea nemijlocită de către Hristos a tuturor Tainelor, cu excepția Botezului și a Euharistiei, nu rezultă că n-ar fi toate instituite de Mântuitorul.
Sfânta Scriptură cuprinde suficiente indicații că toate Tainele au fost instituite de Hristos, iar Apostolii n-au făcut nimic în acest sens din propria inițiativă.
Tainele sunt o continuă deschidere de putere, de har a lui Hristos către noi și de comunicare a Lui cu noi în Biserică.
„Biserica, chiar din prima zi a nașterii ei istorice, și-a început lucrarea ei prin propovăduire, prin transmiterea cunoașterii lui Dumnezeu, a Fiului Său Iisus Hristos, Cel răstignit, mort și înviat prin Taine, prin cea dintâi din acestea: Botezul.”
Biserica și-a concentrat dintotdeauna activitatea în Taine, în învățătură și rugăciune, care dădeau putere pentru un nou mod de viață, o viață frățească, de unitate în Hristos și în Duhul Sfânt.
Pe scurt viața Bisericii constă în „cuvânt, rugăciune și Taine, chemarea Duhului și a harurilor Duhului care să înduhovnicească pe credincioși.”
Sfânta Biserică este obștea celor care s-au botezat, au crezut, cred și mărturisesc pe Iisus Hristos că Fiu al Lui Dumnezeu și Mântuitor. Ea îi cuprinde și pe cei dinaintea venirii lui Mesia, care au așteptat neîncetat venirea Lui. Din Biserică fac parte toți cei uniți prin aceeași credință în Hristos, care se împărtășesc din aceleași Sfinte Taine.
Prin Sfântul Botez devenim membrii ai Bisericii, murind și înviind în chip tainic cu Hristos. Prin Sfânta Taină a Mirungerii dobândim harul creșterii în Hristos prin Duhul Sfânt. Prin Sfânta Împărtășanie ne unim cu Hristos și devenim purtători de Hristos, mâncând Trupul și Sângele Său. Mântuitorul însuși zice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, întru Mine petrece și Eu întru el (Ioan 6, 56).
„Pregătind-o prin alegerea Apostolilor (Fapte 20, 28) și punându-i bazele prin Cruce și Înviere, Mântuitorul Hristos a întemeiat în chip văzut Biserica Sa în ziua Cincizecimii. Atunci S-a pogorât Sfântul Duh în chip de limbi de foc asupra Sfinților Apostoli, peste fiecare în parte, îmbrăcându-i cu putere, pe ei și pe cei botezați după predica lor, devenind astfel lăcașuri ale Duhului Sfânt. Între Hristos și Biserică este o legătura organică, El fiind capul ei, iar Duhul Sfânt este sufletul ei care o sfințește prin harul și darurile Sale.”
Biserica este lăcașul prin care Mântuitorul Hristos desfășoară lucrarea Sa mântuitoare în lume. El a lăsat Bisericii Sale o întreită putere și misiune: de a transmite neschimbat adevărul dumnezeiesc cuprins în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, de a curăți și sfinți pe credincioși prin Tainele și de a-i conduce pe calea mântuirii spre viața veșnică. Acest lucru se vede clar din porunca dată după Înviere Sfinților Apostoli, de către Mântuitorul: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 19-20). Întreita putere a fost dată Apostolilor și prin ei urmașilor lor, episcopii și preoții.
Puterea și dreptul de a transmite Cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși Sfintele Taine și de a păstori pe credincioși aparține episcopilor și preoților. Credincioșii Sfintei Biserici trebuie să știe că numai în sânul ei, și nu în afara ei, Mântuitorul Iisus Hristos împărtășește prin Sfântul Duh harul Său mântuitor.
Toate Tainele sunt ale Bisericii și aduc pe cei ce le primesc la viața Bisericii. Aici, Hristos, încorporând în Sine pe cei ce primesc Botezul, Mirungerea și Euharistia, îi încorporează în Biserica Sa. Firește este vorba despre o încorporare treptată: Botezul este începutul acestei încorporări, iar Euharistia, adică împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos desăvârșește această încorporare în Hristos și în Biserică.Fiecare Taină, în forma sa specifică pune pe primitorul ei în legătură cu Biserica. Dacă Botezul îl pune pe om într-o relație generală cu Biserica, facându-1 mădular al ei și făptură nouă, celelalte Taine adâncesc această relație și o concretizează în viața omului.
Cele șapte Sfinte Taine sunt:
Sfânta Taină a Botezului;
2. Sfânta Taină a Mirungerii;
3. Sfânta Taină a Euharistiei;
4. Sfânta Taină a Pocăinței;
5. Sfânta Taină a Preoției;
6. Sfânta Taină a Cununi19-20). Întreita putere a fost dată Apostolilor și prin ei urmașilor lor, episcopii și preoții.
Puterea și dreptul de a transmite Cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși Sfintele Taine și de a păstori pe credincioși aparține episcopilor și preoților. Credincioșii Sfintei Biserici trebuie să știe că numai în sânul ei, și nu în afara ei, Mântuitorul Iisus Hristos împărtășește prin Sfântul Duh harul Său mântuitor.
Toate Tainele sunt ale Bisericii și aduc pe cei ce le primesc la viața Bisericii. Aici, Hristos, încorporând în Sine pe cei ce primesc Botezul, Mirungerea și Euharistia, îi încorporează în Biserica Sa. Firește este vorba despre o încorporare treptată: Botezul este începutul acestei încorporări, iar Euharistia, adică împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos desăvârșește această încorporare în Hristos și în Biserică.Fiecare Taină, în forma sa specifică pune pe primitorul ei în legătură cu Biserica. Dacă Botezul îl pune pe om într-o relație generală cu Biserica, facându-1 mădular al ei și făptură nouă, celelalte Taine adâncesc această relație și o concretizează în viața omului.
Cele șapte Sfinte Taine sunt:
Sfânta Taină a Botezului;
2. Sfânta Taină a Mirungerii;
3. Sfânta Taină a Euharistiei;
4. Sfânta Taină a Pocăinței;
5. Sfânta Taină a Preoției;
6. Sfânta Taină a Cununiei;
7. Sfânta Taină a Maslului
„Toate aceste Sfinte Taine sunt în strânsă legătură formând o unitate vitală pentru viața duhovnicească a întregii Biserici, centrul acestui întreg fiind Sfânta Euharistie.”
Toate cele șapte Taine au importanță deosebită în viața Bisericii și a credincioșilor și pentru dimensiunea lor educativă.
Elevii învața la orele de religie că Sfintele Taine au o destinație individuală și de efectele ei se bucură doar anumite persoane – primitorii Tainei respective. Cu toate că la slujbele săvârșite pot participa și alte persoane, de efectele Tainelor nu se pot bucura decât primitorii.
Sfintele Taine au un caracter eclesiologic, se săvârșesc în Biserică, iar efectele lor se răsfrâng asupra primitorilor și asupra Bisericii întregi. Cu fiecare om botezat trupul Bisericii crește.În Biserică, prin Sfintele Taine, Hristos ni se împărtășește în mod continuu. Biserica este cea care îi adună pe credincioși, le împărtășește harul divin și îi face mădulare vii ale ei.
În lecțiile predate la clasa copiii învață că Sfintele Taine au fost date Bisericii de Hristos. Ea este cea care le administrează credincioșilor și stabilește timpul și locul săvârșirii.
Săvârșirea Sfintelor Taine se face de către Biserică prin slujitorii ei și în Biserică, pentru că Biserica este Trupul Tainic al Lui Hristos.Viața spirituală a acesteia se întreține prin Sfintele Taine. Acestea sunt calea împărătească pe care Mântuitorul ne-a arătat-o, ușile pe care El ni le-a deschis și prin care El revine la oameni.
„Sfintele Taine sunt acțiuni sensibile, instituite de Hristos prin care se împărtășește harul lui Hristos și se unește Hristos cu persoanele care cred ” . „ Sfintele Taine sunt lucrări tainice, săvârșite de episcop sau preot, prin care ni se comunică în chip nevăzut, dar prin forme sau acte exterioare, harul divin necesar mântuirii noastre ” .
Biserica își îndeplinește rolul său sfințitor datorită Sfintelor Taine prin care se acordă credincioșilor harul dumnezeiesc.
Sfinții Părinți leagă lucrarea Sfintelor Taine de Întruparea, Patimă și Învierea Domnului Hristos, El fiind prezent în toată lucrarea harică de ridicare a omului pe urcușul mântuirii. Pe unele Îisus le-a instituit pe unele în mod direct iar pe altele în mod indirect, prin Sfinții Apostoli.
Sfintele Taine aparțin inițial Bisericii și ele se săvârșesc asupra credincioșilor pentru ea. „Prin acestea, este permanent prezent viu și activ Hristos-Domnul în Biserică și în viața credincioșilor. Prin Sfintele Taine viața Bisericii, în Duhul cel Sfânt, și viața credincioșilor ei se unește cu viața Capului ei nevăzut, cu Hristos și astfel înaintează în viața duhovnicească ”.
Deși lecțiile despre Sfintele Taine se studiază abia în clasa a V-a elevii sunt familiarizați încă din clasa I cu noțiuni ca: Sfântul Botez, Sfânta Împărtășanie știind totodată că prin Botez omul devine crestin iar Biserica (Casa lui Dumnezeu) se îngrijește de toți creștinii și îi pregătește pentru Împărăția lui Dumnezeu.
2. Baza hristologică și eclesiologică a Sfintelor Taine
Biserica Ortodoxă, în învățătura ei de credință se fundamentează pe Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. De-a lungul timpului, în toate luptele pe care le-a dus cu ereticii pentru apărarea dreptei credințe, Biserica Ortodoxă a adus pentru a-și argumenta mărturisirile de credință, atât mărturii din Sfânta Scriptură cât și din Sfânta Tradiție. Prin acestea, ea a dovedit că a păstrat în mod permanent și fără a schimba sau adăuga ceva, Cuvântul Lui Dumnezeu, transmis mai întâi de Mântuitorul Hristos, apoi de Sfinții Apostoli și urmașii acestora.
Sfânta Scriptură este ca un „izvor de apă vie” din care, dacă va bea cineva nu va mai înseta niciodată. Începând cu proorocii Vechiului Testament care au profețit nenumărate fapte ce s-au întâmplat cu mii de ani după ei și continuând cu învățătura desăvârșită a Noului Testament, Sfânta Scriptură este cea care stă la baza învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe, împreună cu Sfânta Tradiție.Pentru a explica Sfintele Taine, instituirea lor de către Mântuitorul Hristos și săvârșirea lor încă de la începuturile creștinismului, Biserica a adus argumente atât scripturistice, cât și patristice.
Vechiul Testament, ocupă un loc important deoarece foarte multe întâmplări din perioada aceea reprezintă prefigurări ale Sfintelor Taine săvârșite în Biserica creștină.
„Prin Sfintele Taine, omul credincios se mântuiește întrucât se unește cu Hristos și repetă drumul Lui. Această trăire a lui Hristos și cu Hristos în Duhul Sfânt și trecere prin toate câte a trecut El cu ajutorul Sfintelor Taine se realizează numai în Biserică, căci aici lucrează Hristos prin Duhul Său, revărsând viața dumnezeiască asupra Bisericii și asupra credincioșilor ei care participă la viața Capului ei, care este Hristos.
„Mântuirea omului nu se finalizează în moartea lui Hristos pe Cruce, ci în unirea Lui Hristos cel răstignit și înviat cu oamenii ce cred în El, pentru ca și ei să poată muri păcatului și învia. Drept urmare, Sfintele Taine ocupă un loc de mare importanță în iconomia mântuirii ca mijloace prin care se înfăptuiește această unire a oamenilor cu Hristos.”
Mântuitorul Iisus Hristos este „Taina originară” și darul culminant al lui Dumnezeu oferite oamenilor, prin care s-a realizat răscumpărarea neamului omenesc și îndumnezeirea oamenilor care participă prin Biserică la Taina Supremă, Hristos.
În Hristos, Fiul Lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu Însuși se pogoară și ia formă de dar. Acesta se dăruiește credincioșilor cu infinitatea iubirii Sale în chip uman. Dăruitorul suprem s-a făcut pe Sine însuși dar, și se dăruiește oamenilor prin Sfintele Taine. Dacă oamenii nu pot privi în continuu această plenitudine, aceasta se datorează neputinței firii umane care este mărginită.
„Dacă Hristos ar fi rămas pe pământ și ar fi comunicat în mod personal cu oamenii, atunci Sfintele Taine ca mijloace de împărtășire ale harului dumnezeiesc nu ar fi fost necesare.” Dar, pentru că prin Înălțarea la cer a lui Hristos acest lucru nu mai era posibil, Mântuitorul a lăsat Sfintele Taine. Acestea sunt prelungiri și dăruiri permanente ale lui Hristos Bisericii. Prin Sfintele Taine, omul, ca primitor al harului îl cunoaște mai bine pe Hristos. Prin Taine, Hristos se dăruiește în mod vizibil oamenilor sub forma pâinii și a vinului care sunt Trupul și Sângele Său, după cum El însuși a mărturisit: „ Luați mâncați acesta este Trupul Meu.” Și luând paharul și mulțumind le-a dat zicând: „Beți dintru acesta toți, căci acesta este Sângele Meu…” (Matei 26, 26-27; Luca 22, 19-20).
Biserica fiind următoare și păstrătoare fidelă a învățăturii Sfinților Apostoli, este cea căreia Hristos i-a încredințat puterea de a săvârși Sfintele Taine și de a-L face prezent pe Hristos în viața oamenilor,după cum se spune în rugăciunea de Taină a Sfintei Liturghii: „Iar pe noi pe toți care ne împărtășim dintr-o pâine și dintr-un Potir să ne unești unul cu altul prin împărtășirea aceluiași Sfânt Duh și pe nici unul dintre noi să nu ne faci a ne împărtăși cu Sfântul Trup și Sânge al Hristosului Tău spre judecată sau osândă.”
Orice săvârșire a unei Taine înseamnă o nouă unire a omului cu Dumnezeu. Această legătură sau comuniune a omului cu Dumnezeu trebuie să fie mereu întreținută, sau mai exact să fie reaprinsă și să fie mereu nouă, unică. La aceasta se referea și Sfântul Apostol Pavel când îl îndemna pe Timotei” să reaprindă harul lui Dumnezeu care este în el (I Timotei 1, 16). Actele de împărtășire ale lui Hristos sunt Tainele Bisericii. Biserica fiind ea însăși o Taină, și anume o Taină sursă generală și principală a altor taine ca una care participă direct la Taina originară care este Hristos, fiind extensiunea și prelungirea în timp sau mediul de iradiere a lui Hristos.”
Sfintele Taine sunt dovezi reale că Hristos este prezent în Biserică, și prin Biserică în viața oamenilor. Copiii știu că Sfintele Taine, sunt foarte importante în viața Bisericii și a oamenilor, deoarece fără Ele omul nu ar putea să-L cunoască pe Hristos, nu ar intra în comuniune cu El, nu s-ar putea împărtăși cu El, nu ar putea primi harul divin atât de necesar în urcușul duhovnicesc spre desăvârșire.
„Actele mântuitoare se prelungesc în noi prin Sfintele Taine și odată cu ele se prelungește Hristos însuși, fiindcă sunt acte personale ale Celui ce este și Dumnezeu și Om în același timp. Prelungirea aceasta a lui Hristos în Taine, în Biserică și în credincioși își are explicația în faptul că umanitatea îndumnezeită și slăvită a lui Hristos este o realitate durabilă: Hristos întru slavă de-a dreapta Tatălui rămâne mereu unul dintre noi în Treime, fapt în care este prezentă și exprimată atât iubirea Tatălui față de Fiul cât și a Fiului, acum Dumnezeu-Omul înviat și slăvit, față de El, dar și a Fiului și a Tatălui față de noi prin Duhul Sfânt care revarsă prin Fiul, Dumnezeu-Omul slăvit, plenitudinea vieții dumnezeiești în Biserică prin Sfintele Taine, fiindcă toată viața pământească a lui Hristos n-a fost decât expresia raportului Său intradivin cu Tatăl.” Prezența Mântuitorului Hristos în Sfintele Taine este împlinirea făgăduinței făcută de El Apostolilor Săi „…Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28, 20).
El lucrează prin Taine în viața omului încă de la naștere, prin Taina Sfântului Botez, a Mirungerii și a Euharistiei și continuă pe parcursul întregii vieți prin celelalte Taine (Pocăinței, Cununiei, Sfântul Maslu), ajutându-1 pe om în parcursul duhovnicesc și împărtășindu-i din darurile Sale cele sfinte.
Mântuitorul Hristos, unindu-i pe oameni întru Sine prin Sfintele Taine, sau încorporându-i în Sine constituie Biserica, Trupul Său Tainic.
Datorită lui Hristos cel înviat „Biserica se constituie prin Taine, se hrănește prin ele și se extinde prin ele. Odată constituită, Biserica este purtătoarea Tainelor. Tainele reprezintă dinamica Bisericii. Biserica este Hristos prelungit și în curs de prelungire prin Taine. E Hristos comunicat și în curs de comunicare prin Taine.”
,,Cu fiecare Taină, sau în fiecare Taină are loc un act de chenoză a lui Dumnezeu care vine la noi, prin harul său împărtășit într-o formă vizibilă, omenească și a omului care trebuie să se micșoreze pe sine ca să vină în întâmpinarea harului care i se împărtășește”.
Această împărtășire continuă de har trebuie însă să găsească la om o inimă deschisă pentru a putea să rodească, pentru că numai o inimă curată, dornică să-L cunoască pe Dumnezeu îl poate primi pe Hristos în inima sa. În această conlucrare a omului cu harul există libertatea celui dintâi. Omul poate hotărî dacă Îl primește pe Hristos în inima sa: „Iată Eu stau la ușă și bat, de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
Hristos se dăruiește în mod permanent prin Sfintele Taine. Ele sunt cele care ne încorporează în Hristos, ne fac mădulare vii, active. Toate Tainele au un rol foarte important în viața omului pentru că împărtășirea cu o Taină înseamnă de fapt împărtășirea cu Hristos care lucrează prin Duhul Sfânt în fiecare din noi.
În calitatea Sa de Cap al Bisericii, Mântuitorul nu se poate despărți de Ea, ci o conduce în mod nemijlocit și este mereu prezent în Ea. Această comuniune a lui Hristos cu Biserica se realizează prin Sfintele Taine. Prin ele Hristos revarsă asupra oamenilor darurile Sale nesfârșite și va continua să facă acest lucru „atâta timp cât ei rămân în comuniunea trupului lui Hristos, ca mădulare vii.”
Sfintele Taine sunt o „scară către cer”, asemenea celei din visul patriahului Iacov (Facere cap. 28), care face legătura între cer și pământ, între Hristos și Biserică. Ele sunt dăruiri neîncetate ale lui Hristos Bisericii și implicit oamenilor. Prin ele se coboară nu numai îngerii ca în vedenia patriarhului Iacov, ci Însuși Domnul îngerilor, curățindu-i pe oameni de întinăciunea păcatului prin spălarea cu apă (Sfântul Botez), pecetluindu-i cu „pecetea darului Sfântului Duh” (Mirungerea) și împărtășindu-i cu însuși Trupul și Sângele Său (Sfânta Euharistie).
Săvârșirea Sfintelor Taine a fost încredințată de Mântuitorul Bisericii, și de aceea „săvârșirea celor sfinte, adică a Tainelor este o parte constitutivă a puterii date Bisericii de Hristos, misiune și obligație totodată.”
Ele sunt o obligație a Bisericii, pentru că numai prin ele Hristos ne încorporează în Sine și în Trupul Său – Biserica. Prin ele se extinde în oameni împărtășindu-le harul Său cel de viață dătător. „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul Sfânt pe care avea să-l primească aceia care cred în El” (Ioan 7, 38-39).
Sfintele Taine aparțin Bisericii și numai în interiorul ei se pot săvârși. În afara ei, adică rupte de adevărata credință, Tainele nu au validitate. Actele săvârșite nici nu mai sunt cunoscute drept Taine, ele sunt niște ritualuri formale din care lipsește Hristos. Aici vorbim despre grupările sectare care s-au rupt de adevărata credință, căzând în erezie. Ele nu mai fac parte din Trupul tainic al lui Hristos, în ele Mântuitorul nu mai este prezent prin Sfintele Taine, deoarece s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii Universale.
La ora de religie elevii devin conștienți ca primele Taine pe care le primește omul în viață (Botezul, Mirungerea și Euharistia), numite și Taine ale inițierii în creștinism sau Taine ale unirii cu Hristos, sunt cele care îl unesc în mod deplin pe om cu Biserica și implicit cu Hristos. De acum, el are toate darurile și puterea să ducă o viață conformă preceptelor morale creștine, plină de virtuți și înțelepciune.
3. Necesitatea Sfintelor Taine
Necesitatea Sfintelor Taine este strâns legată de necesitatea harului pentru mântuire. Întrucât Tainele au fost instituite de Mântuitorul Hristos ca mijloace speciale de comunicare a harului dumnezeiesc în Biserică, sunt absolut necesare pentru mântuire. Poate exista, însă, și posibilitatea ca, Dumnezeu să mântuiască pe unii și în afara Bisericii și, implicit, a Sfintelor Taine, „în cazul în care aceștia n-au cunoștință sau nu pot beneficia de ele, dar nu în cazul că le resping. Oricum, acestea sunt excepții care confirmă regula și nu infirmă caracterul necesar al Sfintelor Taine.”
„Fără botez nu există mântuire” – această formulă rezidă în cuvintele Mântuitorului: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Și tot așa de clar: „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16). Rezultă limpede de aici necesitatea Botezului și a Mirungerii pentru toate neamurile.
La predica Sf. Apostol Petru s-au botezat ca la trei mii de oameni; iar Sf. Apostol Pavel spune că „ Domnul ne-a mântuit după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Țiț 3, 5).
„Baia renașterii este atât de necesară pentru starea vieții spirituale, după cum rouă este necesară pentru fructul care se produce din pământul uscat” și „Din cauza stricăciunii naturii omenești prin păcat, întru Adam, botezul este necesar pentru toți deopotrivă”.
Nimeni nu poate intra în Împărăția cerurilor fără a fi botezat. Deci Taina Botezului e necesară și pentru iertarea păcatelor (pentru că păcatul originar se transmite de la Adam), dar mai e necesară și pentru primirea celorlalte Taine, deoarece fără Botez nu poți primi nici Mirungere, nici Împărtășanie, nici Pocăință, nici orice altă Taină.
Dar necesitatea botezului decurge și din efectele acestuia, care sunt formulate în Mărturisirea ortodoxă astfel: „Iar rodul și folosul acestei Taine ușor îl poate înțelege fiecine. Căci întâi, Taina aceasta șterge toate păcatele, la prunci pe cel strămoșesc, iar la cei mari atât pe cel strămoșesc, cât și pe cele de voie. Al doilea, omul se înnoiește și se așează în dreptatea aceea pe care o avea când era nevinovat și fără de păcat, după cum mărturisește și Apostolul, zicând: „Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru” (I Corinteni 6, 11). Apoi, cei botezați se fac membre ale trupului lui Hristos și se îmbracă cu Domnul nostru, precum zice Apostolul: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Gălăteni 3, 27).
Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Botezul harului îi curăță pe toți, fie închinător la idoli, fie desfrânat sau adulter sau vinovat de orice alt păcat. De ar avea cineva în sine tot răul din lume, dacă se cufundă în apele botezului, iese din aceste dumnezeiești ape mai curat ca razele soarelui. Cel ce iese din baia aceasta nu numai că e curat, ci și sfânt și drept, căci Apostolul n-a zis numai „V-ați spălat”, ci și „V-ați sfințit, v-ați îndreptat”. Botezul nu numai că ne iartă păcatele, ci ne curăță și fărădelegile. După botez suntem oarecum născuți din nou, căci el ne creează și ne formează din nou”.
„După botez mai rămân urmările păcatului originar: moartea, bolile, suferințele, foamea, înclinarea către păcat. Dar acestea sunt ca un simbol spre virtute, pentru că aici se vede voința celui care prin luptă vrea să se încununeze. Botezul este unul, pentru că și Hristos o dată a murit.”
Necesitatea botezului ne mai arată și efectele sociale ale acestuia. Deoarece el este mijlocul de a intra în societatea creștină în numele Prea Sfintei Treimi, înseamnă, pentru societate, că noi, cei botezați, suntem fii ai aceluiași Tată – Dumnezeu – și deci între noi suntem frați.
Copilul încă de la naștere este primit la Sfântul Botez, pentru că viața lui nu trebuie lipsită de harul Sfântului Duh care se dobândește prin acesta. Botezul, dă omului cinste și înălțare, insuflă respect, venerație și dragoste, toate acestea fiind bazele de armonie ale societății.
Botezul fiind necesar pentru toți, înseamnă că și pentru copii e necesar, căci și aceștia au păcatul originar. Iar dacă ei nu pot mărturisi credința, îi au pe părinți și nași ca martori, datori să-i învețe mai târziu predania Bisericii. Apostolii au botezat case întregi. Nu erau deci excluși copiii. Mântuitorul a zis: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor” (Matei 19, 14). Împărăția cerurilor se dobândește prin botez; prin urmare, copiii trebuie și ei botezați, chiar dacă nu au păcate personale și nu sunt conștienți de actul tainic săvârșit. Așa au învățat Părinții și Scriitorii bisericești. Să-1 amintim numai pe Fericitul Augustin: „Botezul pruncilor 1-a avut totdeauna Biserica și 1-a menținut. Ea 1-a primit din credința strămoșilor, ține statornic la el, și va ține până la sfârșit”.
Având în vedere efectele lor ecleziale, precum și paralelismul dintre cele șapte Taine și cele șapte daruri ale Sfântului Duh (I Corinteni XII, 8-11), care a trecut din teologia scolastică în Mărturisirile de credință mai recente, „ mulți teologi găsesc acest număr că potrivit cu trebuințele vieții spirituale ale creștinului.” Botezul naște pe om prin Duhul Sfânt la o viață nouă în Hristos; Mirungerea întărește și dezvoltă viața cea nouă duhovnicească, iar Euharistia o hrănește și o înviorează, unind în mod deplin și ființial pe cel botezat cu Hristos. Boala sufletului, păcatul și bolile trupului sunt vindecate, prima prin Pocăință, ultimele, în special, prin Maslu.
Cu fiecare Sfânta Taină pe care elevii o învață, ei conștientizează cât de importantă este cunoașterea și primirea acestora de către credincioși. Fiecare Taina în parte realizează nașterea, creșterea și desăvârșirea noastră duhovnicească.
Astfel, Sfintele Taine sunt asemenea unor izvoare curate prin care curge puterea sfințitoare a harului dumnezeiesc. Sfintele Taine sunt asemenea unor stâlpi de neclintit pe care se sprijină viața noastră creștină.
După Sfinții Părinți ai Bisericii, Sfintele Taine sunt focul care încălzește inimile, arde patimile și luminează sufletele, rodind spre folos; altoiul care înnobilează viața; apa care spală întinăciunea patimilor și păcatelor; pâine duhovnicească ce hrănește sufletele noastre și doctoriile care ni se dau spre întărirea trupească și sufletească, spre viața veșnică.
Sfntele Taine ne împărtășesc și întăresc în noi darurile Sfântului Duh (Isaia 11,2),
adică dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Gal. 5, 22-23).
Aceste daruri sunt izvoare de sfințenie și de mântuire celor ce vin la Hristos și rămân ai lui Hristos (Efes. 2, 5).
„Sfintele Taine ne unesc cu Dumnezeu, făcând din noi locașuri ale Părintelui Ceresc. Ele ne unesc și ne înfrățesc pe unii cu alții, nasc în noi viață nouă și bucurie curată”.
În practica Bisericii apostolice păstrată în tradiția ortodoxă, Botezul, Mirungerea și Împărtășania formează un singur și inseparabil ritual de inițiere creștină. După Botez și Mirungere, copilul primește Sfânta Taină a Euharistiei. Cu aceasta intrarea sa în Biserca văzută este completă.
Deoarece Sfintele Taine sunt teme frumoase și interesante prin care profesorul poate ajunge ușor la sufletul copilului, majoritatea elevilor manifestă o atitudine pozitivă față de disciplina „Religie” și o mare disponibilitate pentru activitățile didactice propuse de profesor.
II. TAINELE UNIRII CU HRISTOS – PORTI CATRE CER
Sfânta Taină a Botezului
„Mijlocul de păstrare a harului Sfintelor Taine fiind dragostea, ea reprezintă puterea dumnezeiască revărsată prin Sfânta Taină a Botezului în sufletul creștinului prin care acesta are năzuința adâncă și curată de a se uni cu Hristos.”
Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici: ușa prin care se intra în Sfânta Biserică. Și numai ajungând membrii ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici și de primirea celorlalte Sfinte Taine.
Taina Sfântului Botez a fost așezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: „ Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). Aceste le-a grăit după Învierea Sa din morți .
Botezul este o acțiune sau un rit de purificare, în numele unei religii; numai în creștinism a devenit o Taină și a rămas ca atare numai în Biserica Ortodoxă și în cea Romano-Catolică. Noul Testament vorbește de trei feluri de botez: «Botezul lui Ioan», «Botezul lui Hristos» și «Botezul sângelui»
Botezul gr. baptisma, lat. baptiso-baptismum – afundare: «Baia nașterii celei de a doua» (Țiț, 3,5), este actul nașterii în Dumnezeu (Theognesia, Ioan, 3, 3-5), semnul iluminării spirituale și îmbrăcării în Hristos (Gal. 3, 27).
După Sfântul Apostol Pavel, „Botezul este începutul unirii noastre cu Hristos: prin El suntem scoși din sfera existenței adamice, robită păcatului, și ridicați în sfera existenței lui Hristos.”
Prin Botez, prin afundarea omului în apă, în numele Sfintei Treimi, are loc moartea omului vechi și renașterea lui la viața adevărată. Odată cu aceasta, omul se spală de păcatul strămoșesc și de toate păcatele săvârșite mai înainte și se imprimă chipul lui Hristos în el. Prin Botez, omul iese cu o existență cu totul nouă. El este ca un nou născut, dar în alt plan: în planul vieții comune cu Hristos. Dar, paradoxal, este că cel botezat rămâne totodată același subiect. Botezul nu produce nașterea unui om care n-a mai fost, ci nașterea din nou a aceluiași: “El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârșite de noi, ci după a Lui îndurări, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt.” (Țiț, 3, 5).
„Dar, pentru că omul născut a doua oară să nu se adauge celui dinainte, trebuie ca omul cel vechi să moară. Prin moartea noastră la Botez înțelegem moartea noastră ca moarte față de păcat și ca o predare deplină a noastră lui Dumnezeu, ca să nu mai trăim nouă, ci exclusiv lui Dumnezeu.”
Dincolo de orice înțelegere greșită, Sfânta Taină a Botezului, ca și Sfânta Taină a Euharistiei, coboară din adâncurile de Har adunate de Dumnezeu-Fiul în zestrea Bisericii – Trup tainic al Lui, spre împreună-viețuire cu El a fiecărui purtător de chip dumnezeiesc. „Nimeni nu va veni la Tatăl, decât prin Mine” (Ioan 14, 6). „Nimeni nu va intra în împărăția lui Dumnezeu, dacă nu se va naște din apă și din Duh” (Ioan 3, 5). Garanție a reînfierii noastre, Taina Botezului este începutul viețuirii creștine, ușa prin care se pătrunde în comuniunea de iubire lăsată de Hristos în Biserica Sa, pentru a cărei desăvârșire El a realizat întreaga operă de răscumpărare: întruparea, răstignirea spre moarte, învierea și înălțarea. La toate aceste mari acțiuni participă fiecare ființă umană, conștientă sau nu, în momentul prelungit al administrării botezului. Căci nu numai sufletul, dar chiar însuși trupul său, adică partea văzută a existenței sale, este preluat în „arvuna înfierii” și curățit în efluviile energiei divine, spre o existență angajată în Hristos.
Ajuns sau nu la desăvârșirea vieții sale, fiecare om – născut fiind cu păcatul strămoșesc – se cuvine a primi acces la iertarea dăruită de Dumnezeu-Tatăl, în Fiul Său.
Copiii înțeleg consecințele păcatului știind că numai prin primirea Sfintelor Taine, oamenii primesc iertare de la Dumnezeu și pot dobândi viața veșnică.
De importanță majoră, alături de Euharistie și provenind din aceasta – ca încorporare a credinciosului în operă hristică, – Botezul este Taină „evanghelică” fiind instituită de Mântuitorul la sfârșitul ciclului Răscumpărării, atunci când afirmă: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).
Această putere o transmite Iisus Hristos după Învierea Sa, ucenicilor – celor unsprezece (care încă stăteau înfricoșați după plecarea dintre ei a Învățătorului) prin cuvintele: „Luați Duh Sfânt” (Ioan 20, 22), îndemnându-și ucenicii la propovăduire și la pescuirea de oameni, despre care le vorbise câtva timp în urmă.
Moartea care a domnit în urma greșelii unui singur om a fost nimicită de moartea nemeritată a Celuilalt unul singur în Care și cei următori Lui mor față de păcat. Iar aceasta se face în primul rând la, în și prin botez, actul de sfințire în care urmăm real drumul parcurs de Hristos, prin intermediul apei sfințite în care ne afundăm în moartea Lui și ne ridicăm cu învierea Lui. Căci „toți câți am fost botezați în Iisus Hristos, am fost botezați în moartea Lui… deci dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și pentru o înviere asemănătoare cu a Lui" (Romani 6, 3-6).
În același sens dezvoltă teologia botezului Sfântul Chiril al Ierusalimului, în catehezele sale, botezul este „preț de răscumpărare pentru cei robiți, iertare păcatelor, moarte păcatului, renaștere sufletului”, „libera renaștere a înfierii, renașterea duhovnicească a sufletelor”, căci Dumnezeu „șterge zapisul contra morții, iartă păcatele de până acum și ne sădește în Biserică”.
Prin Botez primitorul este curățit atât de păcatul lui Adam, de care nu are cunoștință cât și de tot păcatul personal săvârșit de la nașterea sa după trup. Sfânta Taină a Botezului are deplin efectul Sfintei Euharistii, fiind primul contact al omului care posedă firea mântuită – cu jertfa Mântuitorului.
Baza generală a Tainelor Bisericii este credința că Dumnezeu poate lucra asupra creaturii în realitatea ei vizibilă. „Spiritul dumnezeiesc poate nu numai să producă modificări cu mult mai mari asupra energiei din care se alcătuiesc formele lumii, ci și să producă această energie, ca un efect al energiei Lui spirituale, imprimând în ea potențial formele ce se vor actualiza la vremea lor, sau așa-zisele « rațiuni » ale lucrurilor, de care vorbesc Sfinții Părinți”.
La baza concepției despre Sfintele Taine a Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putința lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor și a materiei dintre ele, în Biserică, ca Trup tainic al lui Hristos. Prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om.Puterea ce o transmite omul prin trupul său nu e numai a spiritului ci și a trupului său. E o putere cu mult mai mare ce străbate prin ele. Este puterea Duhului dumnezeiesc, cu care omul se pune de acord și căruia i se deschide prin credință, în Biserică.
„În Taină nu se poate trasa o frontieră între mișcarea omului care lucrează și puterea Duhului Sfânt”, dar mișcarea și lucrarea sunt rodul conlucrării între voința umană deliberativă și har.
Odată ce a primit harul în ea, voința umană nu mai este singură, ci e pătrunsă și modelată de har. Astfel ea este în comuniune cu Hristos cel lucrător în om. Voința umană soarbe din iubirea lui Hristos, pentru a se umple ea însăși de iubire. Dialogul dintre voința lui Hristos și voința noastră este un dialog al iubirii; al iubirii desăvârșite a lui Hristos data nouă prin Sfintele Taine, și al iubirii sau voinței noastre în creștere.
Sf. Nicolae Cabasila spunea: „…iubirea este virtutea voinței. Când, deci, după toată călăuzirea și purtarea de grijă a voinței, Dumnezeu cere roade, este vădit că El rămâne în voința noastră și că depune în ea puterea și dispoziția spre bine. Deci și Botezul de aceea ni l-a dat și de aceea l-a instituit între celelalte Taine, ca să facă în noi voința bună…Și toată puterea Tainelor și viața cea nouă e pentru voință.”
Sfintele Taine revarsă în om viața divină, adică energiile dumnezeiești ale Sfintei Treimi, sălășluite în umanitatea Fiului și coborâte în noi prin Duhul Sfânt. Ele au rostul de a preface, treptat, existența credincioșilor după chipul Omului-Hristos. În acest proces, fiecare taină își are rolul ei deosebit de al celorlalte, dar toate stau în legătură internă unele cu altele.
Deși școlarii percep de cele mai multe ori Botezul ca pe un eveniment fericit la care participă și de care se bucură împreună cu familia și prietenii,ei conștientizează totodată că numai prin apa sfințită a Botezului devin creștini,sufletul lor se curăță de păcate și se pot apropia de Dumnezeu.
Botezul pune început vieții creștine. Îl unește pe om cu Hristos și cu Biserica și îl renaște pentru o viață nouă:viață în Hristos sau viața veșnică.
Dar pentru a dobândi viața veșnică, copiii știu că omul botezat trebuie să-l iubescă pe Mântuitorul Hristos. Ei trebuie să se roage Lui și să lucreze în lume potrivit învățăturilor Evangheliei și Bisericii Sale. Creștinii botezați care nu rămân întotdeauna aproape de Hristos și nu îndeplinesc voia Lui, nu aduc rod de viață sfântă.
2. Sfânta Taină a Mirungerii
„Așa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a crește și a se întări în cele trupești, cel născut prin Taina Sfântului Botez are nevoie de creștere și întărire duhovnicească în viața cea nouă, viața în Hristos Domnul. Acestă întărire care vine de la Duhul Sfânt i se dă celui botezat prin Sfânta Taină a Mirungerii.”
Strâns legată de Taină Botezului și integrată ei este Taina Mirungerii, care adaugă și ea celui botezat harul și darurile sale. „Botezul naște din nou, înfiază și dă harul mântuitor și înnoitor, virtual, dar el trebuie stimulat, activat sau pus în lucrare; și aceasta o fac darurile acordate prin Taina Sfântului Mir care au scopul de a duce la desăvârșire și la viața de veci. Această taină, fiind nedespărțită de Botez, urmează îndată după scoaterea celui botezat din Sfânta apă a Botezului, pe care-l completează și-l continuă.”
Taina Sfântului Mir este instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care făgăduiește Sfinților Apostoli că le va trimite Sfântul Duh: „Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă, ședeți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus”(Luca, 24, 49). În chip mai lămurit, pentru înțelegerea noastră, mai vădit și mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile sale.
După botez primim Taina Ungerii cu Sfântul Mir, drept pecete a vieții celei veșnice. Asemenea harului duhovnicesc prin ungerea cu Sfântul Mir suntem unși pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Mirungerea, a doua Taină a unirii cu Hristos întărește iluminarea baptismală, „cu pecetea darului Duhului Sfânt”. Sfântul Dionisie, descriind ceremonia sfințirii mirului, vede în el pe Iisus Hristos care ne-a uns întru sfințenie. Parfumul mirului simbolizează suavitățile cerești descoperite prin Hristos. Mulțimea ingredientelor care-l compun simbolizează mulțimea darurilor Duhului Sfânt. Căci mirungerea e „revărsarea Duhului Sfânt” prin mijlocirea Mântuitorului.
Sfântul Nicolae Cabasila afirmă că tainele stabilesc o afinitate între sângele Lui (Hristos) și sângele nostru și ne fac părtași la suferințele și la harurile pe care le-a avut în virtutea întrupării. Orice lucrare supranaturală, tot ce intră în categoria darurilor Duhului Sfânt, trebuie pus în legătură cu Mirungerea. Sau și mai direct „împărăția Duhului Sfânt și a darurilor ei aparțin Mirungerii”.El spune că se poate întâmpla că efectele acestor daruri să nu se manifeste imediat fiindcă taina se administrează pruncilor. Când mai târziu se vor manifesta însă mulțumită „muncilor, sudorilor și dragostei de Hristos”, producând iluminarea dată de Botez, nu trebuie să se uite că adevărata cauză rămâne tot Mirungerea.
Afară de împărtășirea darurilor Duhului Sfânt, Taina Mirungerii transmitea odinioară celor botezați harismele vindecărilor, ale profeției, ale limbilor și altele care arătau tuturor puterea supranaturală a lui Hristos.Aceste semne extraordinare erau necesare la vremea întemeierii Bisericii și a întăririi creștinismului.Și după aceea, creștinii au fost favorizați de ele.Ei au prezis viitorul, au alungat demonii, au vindecat bolnavii prin rugăciunea lor, nu numai în viață fiind, dar și din adâncul mormântului, căci puterea supranaturală nu părăsește trupul fericiților nici după moarte.
„Cu ajutorul Duhului primit prin Taina Mirungerii începem să activăm totodată calitatea noastră de învățători-prooroci ai Împărăției lui Dumnezeu, de preoți ce ne aducem pe noi și natura ca jertfă lui Dumnezeu și de împărați peste natura noastră și natura lumii, ca să nu mai fim stăpâniți de ea.”
Taina Mirungerii, fiind Taina împlinirii, a imprimării chipului lui Hristos (Galateni 4, 19), a mântuirii și a desăvârșirii oricărui creștin, este o continuă și necurmată conlucrare a omului cu harul Domnului și cu darurile Duhului Sfânt primite prin această Taină. Și orice faptă de evlavie, orice spor în credință și în fapte bune, orice înflorire a virtuților nu este decât un sinergism în care harul și darurile Mirungerii sporesc eforturile noastre spre desăvârșire.
Era lucru firesc ca înnoirea în Duh și reînvierea prin Botez să pună în lucrare puteri și lucrări lăuntrice înrudite. Dar cel care le trezește la viață este Sfântul Mir. El este cel ce pune în lucrare una sau alta din puterile duhovnicești, sau chiar mai multe deodată, după cât este de simțitor sufletul la lucrarea Tainei. Ungerea cu Sfântul Mir aduce aceleași roade în cei botezați de dânșii, căci prin punerea mâinilor Apostolilor, spune Sfânta Scriptură (Fapte 8, 38), Duhul Sfânt se pogora peste cei de curând botezați. Tot așa coboară și astăzi Mângâietorul peste cei ce se ung cu Mir Sfânt.
Zidul care ne despărțea pe noi de Dumnezeu era dublu.Unul era din pricina ființei noastre, iar celălalt din cauza cugetului nostru mânat de fărădelegi, Mântuitorul a stricataceste ziduri.Pe unul când s-a întrupat, iar pe celălalt când s-a răstignit. „Pentru că de fapt crucea a fost aceea care a nimicit păcatul, îndată după Botezul cel care închipuie și crucea și moartea Domnului, trecem la Sfântul Mir, care însemnează tocmai împărtășirea cu Duhul Sfânt pentru că din clipa în care s-au înlăturat cele două piedici, nimic nu mai putea împiedica revărsarea Duhului celui Sfânt peste tot trupul.”
Mirul acesta este un dar al lui Hristos și al Sfântului Duh și lucrează prin prezența dumnezeirii Lui. În chip simbolic se unge cu el fruntea și celelalte simțuri. Trupul se unge cu mir material, dar se sfințește sufletul prin Sfântul și de viață făcătorul Duh.
Prin ungerea exterioară se întăresc mădularele trupului, dar se sfințesc și puterile sufletești, imprimându-se în suflet trupul (chipul) lui Hristos. „Căci prin Mirungere, Duhul Sfânt pătrunde și se imprimă în aceste mădulare și organe și în puterile sufletești care stau la temelia lor și persistă în ele ca o bună mireasmă ca și Mirul. El se întipărește ca o pecete nu numai pe exteriorul acestor mădulare, ci și în interiorul lor, dând omului un chip unitar duhovnicesc Astfel, cuvântul “pecete” are pe lângă sensul de întărire și pe acela de întipărire. Duhul întărește, întrucât se întipărește și accentuează în om un chip personal caracteristic care este în același timp un chip duhovnicesc.”
Sigur că la înnoirea oamenilor lucrează întreaga Sfânta Treime, însă urzitorul nemijlocit este Singur Cuvântul, nu numai în vremea cât a trăit pe pământ și “s-a Jertfit ca să ridice păcatele lumii” (Evrei 9, 14; 28), ci de atunci și până va fi lumea. El este Acela care prin sine însuși curățește “cugetul nostru de faptele cele moarte” (Evrei 9, 14) și tot prin El ni se dă și Duhul Sfânt.
Taina Sfântului Mir își aduce roadele sale în toți cei ce-L privesc, dar nu toți simt darurile ce se pogoară peste ei și nici ne se grăbesc toți să tragă folos din această comoară ce li se dă. Aceasta se întâmpla deoarece fiind prea tineri, n-au încă puterea de a judeca, sau atunci când primesc Taina nu dovedesc toată pregătirea și dragostea de a o primi. Cu toate acestea unii dintre ei mărturisesc mai târziu cu părere de rău, cu lacrimi și printr-o viață mai bine orânduită că primiseră harul Tainei acesteia.
De aceea și Sfântul Pavel spune: „Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine” (I Timotei 4, 14), vrând parcă să ne arate că nici harul nu slujește la nimic dacă nu ne străduim să lucrăm cu el, iar nouă ni se cere strădanie neîntreruptă și priveghere, dacă vrem să scoatem pentru suflet un folos duhovnicesc din această Taină. Dacă întâlnim, câte un om care se distinge prin dragostea sa, prin curățenia vieții, ori printr-o minunată pildă de smerenie, înseamnă că trebuie să vedem aici o lucrare a Sfântului Mir și să credem că darul acesta s-a dat cu prilejul împărtășirii Mirului.Astfel lucrarea lui s-a făcut simțită numai după aceea.
Mirul pecetluiește darul Botezului, face vizibil ca orice semn sau pecete chipul lui Dumnezeu și continuă creșterea chipului întru asemănare. Se însemnează în chipul crucii toate simțurile și încheieturile trupului cu Sfântul Mir prin “Pecetea darului Sfântului Duh” și Duhul Sfânt deșteaptă în cel Botezat puterea sensibilității spirituale, trecerea de la trupesc la duhovnicesc.
3.Sfânta Taină a Euharistiei
Născut la viața cea nouă,viața în Iisus Hristos,întărit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh,de acum fiu al Sfintei Biserici,credinciosul se poate învrednici și de primirea Sfintei Taine a Împărtășaniei.
Sfânta Euharistie sau Împărtășania este Taina în care, „sub chipul pâinii și al vinului, se împărtășește credincioșilor Însuși Trupul și Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se real și nesângeros jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, prin prefacerea pâinii și a vinului în însuși Trupul și Sângele Mântuitorului, cu puterea Duhului Sfânt invocată de episcop sau preot.
Numele de Euharistie înseamnă în limba greacă mulțumire, fiindcă la instituirea ei, la Cina de Taină, Mântuitorul a mulțumit lui Dumnezeu Tatăl, înainte de a frânge pâinea și de a o da Apostolilor și pentru că este jertfă de mulțumire adusă de Biserică, mai precis de Hristos însuși împreună cu Biserica, pentru Biserică și pentru credincioșii acesteia;
Sfânta Euharistie este cea mai mare și cea mai însemnată Taină a Bisericii. Ea îi unește pe credincioși cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar îi unește și între ei prin aceeași credință și prin dragoste creștinească. Ei sunt una și aceeași obște creștinească în fața aceluiași Sfânt Altar, împărtășindu-se de toate darurile dumnezeiești din unul și același potir.
Sfânta Împărtășanie nu este numai o Taină ci și o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, jertfa Trupului și a Sângelui lui Iisus Hristos. Același Hristos S-a jertfit pe cruce și se jertfește în Sfânta Euharistie. Deosebirea este că jertfă de pe cruce este sângeroasă, pe când cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă însă strâns unită cu cea de pe cruce, pe care o actualizează până la sfârșitul veacurilor.
Despre prefacerea lor în mod real în timpul Sfintei Liturghii în însuși Trupul și Sângele Său, ne asigură Hristos însuși când zice Apostolilor la Cina cea de Taină: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu” și „Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).
Sfânta Euharistie actualizează, până la sfârșitul veacurilor, Jertfa mântuitoare a lui Hristos, unind tot mai strâns pe oameni cu Hristos, Dumnezeu-întrupat și îndumnezeindu-i.
Dacă prin celelalte Taine ni se împărtășește harul dumnezeiesc, în Sfânta Euharistie ni se dă Însuși izvorul harului, adică Hristos Însuși prin Trupul și Sângele Său pline de Duhul Sfânt. Sfânta Euharistie nu este numai Taină, ci și Jertfă reală. Este Jertfa Trupului și Sângelui lui Hristos în Biserică, prin mâna și gura episcopului sau a preotului, cu puterea Duhului Sfânt.
Euharistia a fost săvârșită în Biserică de către Apostoli și, prin ei, de către urmașii lor, episcopii și preoții, investiți spre aceasta cu puterea Duhului Sfânt de către Hristos Însuși, prin Taina Hirotoniei.
Partea văzută a Sfintei Euharistii este pâinea și vinul curat. Pâinea trebuie să fie din grâu curat și dospită, iar vinul, din struguri, curat și amestecat la timpul potrivit cu puțină apă.
Sfânta Euharistie a fost rânduită pentru toți oamenii pentru a se împărtăși.
Darurile de pâine și vin care vor servi ca materie sau parte văzută pentru Sfânta Euharistie se pregătesc de către preot în cadrul unei slujbe speciale, numită Proscomidia. Sfânta Euharistie se săvârșește exclusiv în cadrul Sfintei Liturghii, constituind momentul cel mai înalt al întregii Liturghii. Momentul culminant este cel al sfințirii, adică al prefacerii cinstitelor Daruri de pâine și de vin în însuși Trupul și Sângele lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt care coboară asupra lor.
Prin Taine, Dumnezeu ne împărtășește lucrarea Sa ca dar care trebuie să întâlnească în om o anumită stare de deschidere și acceptare.
„Caracterul de jertfă al Euharistiei arată mai întâi modul și cuvintele instituirii Euharistiei la Cina cea de Taină. Jertfa euharistică se aduce cu scopul însușirii personale a roadelor răscumpărării, adică ale Crucii și Învierii din morți a lui Hristos.”
Împărtășirea cu Sfânta Euharistie este necesară pentru „unirea tot mai deplină cu Hristos, creșterea în Hristos și dobândirea vieții veșnice”(Ioan 6, 53-54).
Copiii primesc Sfânta Împărtășanie chiar la Botez, după ce au fost unși cu Sfântul Mir (Taina Mirungerii). Și ei trebuie împărtășiți cât mai des până la vârsta de 7 ani, urmând ca, de la această vârstă, să se spovedească la preotul duhovnic, adică să-și mărturisească păcatele și să primească iertare pentru ele.
Euharistia este hrana sufletului. Există o legătură strânsă între Botez și Euharistie, dar și între Botez, Mirungere și Euharistie.
Referitor la legătura dintre Botez și Euharistie, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „prin amândouă se comunică omului dinamismul sau puterea transformatoare a morții lui Hristos, dar în măsuri diferite, prin Botez dobândim puterea omorârii voinței noastre pentru păcat. Prin Euharistie dobândim viața, căci chiar ființa noastră moare tainic pentru Dumnezeu, ca să ne umplem de viața Lui în viața aceasta pământească.
Legătura dintre Botez și Euharistie este, însă, de continuitate, adică de adâncire și desăvârșire a încorporării noastre în Hristos, sau de creștere a lui Hristos în noi și a comuniunii noastre cu El”.
Euharistia este a Bisericii și numai a Bisericii, căci aici, în Biserică, Hristos Se aduce pe Sine jertfă Tatălui împreună cu noi oamenii.
Într-un înțeles mai restrâns, taine sunt actele sfinte ale religiei creștine prin care se împărtășește credincioșilor harul dumnezeiesc. Prin această împărtășire din harul dumnezeiesc, Sfintele Taine se deosebesc de toate celelalte simboluri. „Se numește taină, pentru că credem nu ceea ce vedem, ci unele vedem și altele credem”, zice Sf. Ioan Gură de Aur, astfel observăm că, în înțeles restrâns sau special, taina este o lucrare sfântă, care a fost instituită de Însuși Dumnezeu întrupat și prin care se împărtășește credincioșilor în mod văzut, harul dumnezeiesc.
Sfânta Euharistie susține această viață, sufletul trăind din această Pâine a vieții, după ce și-a primit ființa în baia Botezului și întărirea cu Sfântul Mir. Nicolae Cabasila vorbește despre aceste trei Taine în special, pentru a fi conform principiului ciclic al nașterii și unirii sufletului cu Dumnezeu. El afirmă că, de fapt, nu noi suntem cei care ne-am mișcat sau ne-am ridicat mai aproape de Dumnezeu, ci Domnul însuși este cel ce s-a coborât și a venit la noi: „nu tu ești cel ce ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu cu bunătatea lui este cel ce te-a cunoscut pe tine”.
Mântuitorul este „Întâiul născut” dintre morți (Col. 1.18) și dacă El nu ar fi înviat dintre morți, nici un om n-ar fi ajuns să guste din viață. El a fost începătorul sfințirii și îndreptării noastre, cum spune Sfântul Apostol Pavel când scrie Evreilor: „Domnul Hristos a pătruns dincolo de catapeteasmă până în Sfânta Sfintelor, ca un înainte mergător al nostru” (Evrei 6.20). Când a intrat în aceste Sfinte ale Sfintelor și S-a dus pe Sine, necerându-le să moară în chip firesc ca și El, ci doar să mărturisească moartea Domnului prin Botez și să-1 vestească prin Ungerea cu Sfântul Mir și prin împărtășirea cu Sfânta Taină ce se săvârșește pe Altarul Bisericii, unde, în chip neânțeles, oamenii mănâncă Trupul Celui ce a murit și a înviat. Așa că, după ce i-a făcut să intre pe porțile împărăției Sale, Domnul îi și încoronează pe cei ce îi urmează. Fără a ne fi botezat cu apă și cu Duhul Sfânt nu putem intra în viață (In. 3,5), iar fără a mânca Trupul Fiului Omului și a bea Sângele Lui nu putem avea viață întru noi (In. 6,53).
În mod concret, în Biserică, prin Sfintele Taine în general și prin Euharistie în special se reface comuniunea omului cu Dumnezeu. Ele împărtășesc harul sfințitor și realizează îndumnezeirea omului. Iar „această îndumnezeire sau transfigurare a naturii umane prin energia necreată a Duhului Sfânt, de la Cincizecime se poate realiza doar în măsura în care Hristos, ca expresie a Revelației Divine, coboară pe firul de foc al energiilor necreate în adâncul ființei umane, pentru a o înălța spre noblețea cea de sus, adică spre asemănarea cu Dumnezeu, prin rugăciune, prin asceză și prin înfăptuirea sau acțiunea credinciosului”.
Omul, prin Sfintele Taine, se unește cu Hristos și repetă drumul pe care El 1-a făcut. Prin Sfintele Taine, creștinul crește și se hrănește în Biserică, unindu-se cu Hristos. Această trăire a lui Hristos și cu Hristos în Duhul Sfânt, și trecerea prin toate câte a trecut El, cu ajutorul Sfintelor Taine, se reactualizează numai în Biserică. În ele lucrează Hristos prin Duhul Său, revărsând viață dumnezeiască asupra Bisericii și asupra mădularelor ei care participă la viața Capului, Hristos.
Întrucât în persoana Sa Hristos a tămăduit firea omenească de orice neputință, nu putem beneficia de această binefacere pe care El a realizat-o pe seama firii omenești recapitulată în El, decât unindu-se cu El. Prin Taine omul intră în legătură ontologică cu Hristos și devine mădular al Trupului Său (Efes. 3,6).
Primind harul Duhului Sfânt ne curățim, ne purificăm, ne însănătoșim și ne îndumnezeim. Dacă această lucrare tămăduitoare iese mai pregnant în evidență în cazul Spovedaniei și Maslului, nu lipsește nici din alte Taine, în special din Botez, unde omul se spală de păcatul strămoșesc și din Euharistie, care este atât hrană cerească, cât și doctorie a sufletului. Duhul ni-1 trimite Tatăl prin Fiul, iar Fiul ni-1 împărtășește în Biserică prin Sfintele Taine, realizându-se întru Acesta comuniunea noastră cu Tatăl și cu Fiul. Dacă Taina Mirungerii ne oferă, în mod special, harul Sfântului Duh, după ce am primit Taina Botezului, lucrul acesta îl fac și celelalte Taine, în mod deosebit Botezul și Euharistia.
Unindu-Se cu trupurile și sufletele noastre, El se face stăpân nu numai peste trupuri, ci și peste suflete și peste dorințe și prin aceasta conduce ca un adevărat Stăpân o mare și frumoasă împărăție, poruncind așa cum sufletul poruncește trupului, iar capul, mădularelor. Pentru că în Adam cel vechi trupul a fost făcut din pământ, omul „cel nou” este făcut după chipul lui Dumnezeu (Col. 3.10). Pentru fiecare din aceste vieți există și hrană potrivită: omului vechi i-o dă pământul; pe omul cel nou îl hrănește Stăpânul Cerurilor din însuși Trupul Său.
Ceea ce se cere de la toți cei care poartă numele de creștin e datoria ce trebuie fiecare să și-o împlinească. Numai cei care-și leagă viața de Dumnezeu și trăiesc creștinește, se împărtășesc pururea din roadele Sfintelor Taine. Căci, trebuie să avem părtășie prin cuget și voința cu Acela cu care ne împărtășim din același sânge. În consecință, pe cât ne stă omenește în putință, să silim mintea să asculte de voia lui Dumnezeu, să nu dorim pe altcineva decât pe El și să ne bucurăm de aceleași bucurii de care se bucură El.
Din partea lui Dumnezeu dobândim în această viață Duhul înfierii (Rom. 8.25), care rodește în noi dragostea desăvârșită, singura în stare să ne dea viața cea cu adevărat fericită. Pentru că, prin mijlocirea Tainelor, ajungem să dobândim pe Hristos, iar celor care odată L-au dobândit „le-a dat puterea de a se face fii ai lui Dumnezeu” (În. 1,12). Oricine iubește pe Dumnezeu nu se teme că va fi lipsit de răsplată și nici că va fi dat spre bătăi. Numai dacă ești fiu poți dovedi dragoste de Tatăl și numai dacă ești frate o poți arăta față de semen. Puterea Sfintelor Taine sădește în sufletele luminate dragostea cea adevărată. Lucrarea, lumânarea și Harul, însă, nu le putem cunoaște decât prin trăire duhovnicească. Harul dumnezeiesc sădește în noi un simț și un dor după bunurile dumnezeiești. Din partea noastră se cere, așadar, să hrănim această dragoste, să fie statornică, s-o păstrăm și s-o alimentăm ca să aibă din ce arde. Dragostea Duhului se dobândește și ajunge cu adevărat stăpână pe voința noastră atunci când ascultăm poruncile și păzim rânduielile întru dragostea Mea, dacă veți păzi poruncile Mele (Ioan 15, 10).
Viața fericită este, așadar, rodul acestei iubiri izvorâte dintr-o voință dreaptă, întoarsă pururea spre Dumnezeu. Pentru că atât contribuția Sfintelor Taine, cât și cea a strădaniei omenești duc tot acolo să facă vrerea noastră una cu a Aceluia, care singur e cu adevărat bun. Întreaga purtare de grijă pe care o arată Dumnezeu neamului omenesc, precum și făgăduințele și amenințările trimise de El au un singur rost: ca omul să se întoarcă spre Dumnezeu și să se hotărască să nu iubească pe altcineva decât pe El. Spre aceasta stau mărturie toate poruncile și toate îndemnurile Lui, care duc spre una și aceeași țintă; spre binele și folosul nostru.
Doar și Domnul spune că legea a izvorât din dragoste (Matei 22, 36-40), iar dragostea pornește din puterea voinței noastre. În această voință își revarsă El toate binefacerile, toată puterea și toată purtarea de grijă spre săvârșirea binelui. Așadar, atât Botezul cât și celelalte Taine ne-au fost date pentru ca, prin ele, vrerea noastră să se facă mai curată, urmând, de aici, ca și trăirea și săvârșirea Tainelor au fost lăsate în scopul îmbunătățirii voinței noastre și în ultimă instanță, ne pregătesc pentru viața viitoare. Dacă tot ce e mai însemnat în om stă în cugetarea și voința lui, urmează ca cel ce caută o viață cu adevărat fericită, trebuie ca prin amândouă aceste puteri, prin minte și voință, să se apropie de Dumnezeu și să se unească cu El; cu mintea să-1 poată vedea cât mai lămurit, iar prin voință să-1 iubească în chip desăvârșit.
Roadă cea mai de preț este, deci, unirea cu Dumnezeu, care este o bogăție de daruri, este un rezultat al dragostei. Această unire este o întâlnire între om și Dumnezeu prin har, întâlnire ce are ca rezultat îndumnezeirea omului. Dar această îndumnezeire a ființei omenești nu înseamnă câtuși de puțin că omul devine Dumnezeu, ajunge Dumnezeu nu prin identitate, ci numai prin participare, el nu devine Dumnezeu după esența, ci numai după har, participând doar la natură divină.
Sfintele Taine au nu numai un caracter de Taină, ci și de jertfă. Căci, în toate Hristos Se dă pentru noi și ne dă împreună cu Sine Tatălui, dar ni se dă și nouă. În Botez, El ne sădește o viață nouă, capabilă să se jertfească lui Dumnezeu cu El, în Mirungere ne dă puterea înaintării în virtuți. Pocăința e Taina iertării, care cere din partea omului renunțarea la plăcerile egoiste. Preoția e o consacrare totală lui Dumnezeu a celui hirotonit, pentru a se dedica cu toată ființa Bisericii. Căsătoria e un dar al iubirii și dăruirii adevărate, îmbinată cu o înfrângere a egoismului. Astfel, Tainele stau într-o legătură strânsă cu jertfă lui Hristos.
În toate tainele primim puterea de a ne jertfi, din starea de jertfa a lui Hristos. Nu din amintirea jertfei Lui de pe Golgota, căci, în acest caz, puterea și-ar da-o omul, și deci, Tainele n-ar mai fi Taine, ci dintr-o stare actuală de jertfa a Lui care e o prelungire a predării Sale ca om Tatălui, predare care, aflându-Se El în trup capabil să moară, a dus-o până la capăt, acceptând moartea sângeroasă, dar, după moartea trupească, o menține că predare spirituală totală a umanității Sale Tatălui, pentru a fi umplută desăvârșit de dumnezeire, care o ține ridicată la starea de înviere, înălțare și pnevmatizare.
De foarte multe ori când le vorbesc elevilor despre Sfânta Taină a Împărtășaniei și prefacerea Darurilor de pâine și vin în Însuși Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, observ din întrebările pe care mi le adresează ca acest subiect depășește mult puterea lor de înțelegere, dar se străduiesc să pună în practica cele învățate conștientizând măcar cât de importantă este împărtășirea cu Sfintele Taine.
Mă bucura să văd cu cât entuziasm se pregătesc pentru a primi cum se cuvine Sfânta Euharistie. Ei știu că sufletul lor este asemeni unei hăinuțe. Trebuie păstrată curată pentru a se simți confortabil în ea. La fel și sufletul trebuie ferit de păcate pentru a nu se murdări. Iar dacă uneori se întâmpla ca micile greșeli specifice vârstei să îi facă să-și simtă sufletul încărcat de păcate nu ezita să meargă și să le mărturisească cu părere de rău și cu dorința de îndreptare în fața lui Dumnezeu, simțind astfel că numai așa vor fi vrednici să primească Trupul și Sângele Mântuitorului.
Copiii știu că pentru creștinul ortodox împătrășirea cu Trupul și Sângele Domnului nu poate fi concepută fără o pregătire specială atât trupească dar mai ales sufletească.Această pregătire presupune post,rugăciune,fapte de milostenie,etc de aceea împărtășania trebuie să aibă loc la sfârșitul perioadei de post,după ce noi toți petrecem acest timp de renunțare și jertfă,care ne aduce în starea de smerenie și pocăință necesare transformării noastre sufletești.
Astfel Sfânta Taină a Împărtășaniei ar veni ca o bucurie și recompensă sufletească,primită de fiecare în parte după spovedania curată,pocăința pentru păcatele săvârșite și viața trăită în Hristos,căci scopul predării religiei în școală nu constă doar în transmiterea și asimilarea de cunoștințe ci vizează mai ales formarea de atitudini și comportamente religios-morale.
III. VALENȚE EDUCATIVE ALE TAINELOR UNIRII CU HRISTOS
1. Rolul Tainelor unirii cu Hristos în viața credincioșilor
Temeiul biblic al Tainelor este cuvântul lui Hristos: “Eu am venit pentru ca oamenii să aibă viață și belșug” (Ioan 10, 10).
Sfintele Taine sunt dimensiunea obiectivă a Bisericii, dimensiune care nu depinde de noi ca persoane, ci de Dumnezeu însuși, viu, prezent și lucrător în Biserică. Sunt lucrări sfinte în care, sub forma văzută, harul nevăzut al lui Dumnezeu este împărtășit credincioșilor. Și noi trebuie să-L primim pe Dumnezeu în Biserică prin Sfintele Taine, căci viața creștină izvorăște din Sfintele Taine.
Tainele transmit harul divin, care inițiază, menține și desăvârșește viața omului Hristos, Care însuși Se oferă și se împărtășește de Tainele Sale, incluzându-ne în faptul Său răscumpărător. Este planul teandric al Tainelor, în care are loc o restituire a lui Hristos în viața noastră “Căci Cuvântul făcându-mi-Se mie om, îmi luminează mie toată mântuirea, dându-mi prin ale mele, cele proprii Lui după fire, mie celui prin care s-a făcut om. Și, așezându-se în situația celui ce primește pentru mine, scoate la arătare ale Sale proprii”. În acest sens, Tainele corespund cu etapele vieții lui Hristos și în Hristos. Tainele nu există fără evenimentele istorice care formează istoria mântuirii. Biserica dăruiește Învierea istorică a lui Hristos în mod sacramental și liturgic, în și prin Sfintele Taine.
Taina este o acțiune a Sfântului Duh, deoarece Hristos se manifestă în și prin Sfântul Duh. Pe plan ontologic, Tainele respectă, confirmă și transformă umanul, având și un plan eclezial, deoarece, prin ele, credinciosul devine membru al Bisericii; și, tot prin ele, se dă posibilitatea creștinului să ajungă la cea mai înaltă formă de desăvârșire morală. În general, numărul Tainelor este pus în legătură cu cele șapte daruri ale Duhului: “Și se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei, duhul cunoștinței și al bunei-credințe. Și-L va umple pe El duhul temerii lui Dumnezeu. Și va judeca nu după înfățișarea Sa, după cele ce se zvonesc” (Isaia XI, 2-3).
Biserica Ortodoxă socotește că mântuirea omului nu se finalizează în moartea lui Hristos pe cruce, ca echivalent juridic al jignirii ce i-a adus omenirea lui Dumnezeu, ci în unirea lui Hristos cel răstignit și înviat cu oamenii ce cred în El. Consecvent cu aceasta, ea acordă Tainelor un loc de mare importanță în iconomia mântuirii ca mijloace prin care se înfăptuiește această unire a oamenilor cu Hristos. La baza concepției despre Taine a Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putința lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor și a materiei dintre ele, în ambianța Bisericii ca trup tainic al lui Hristos.
Taina se săvârșește la întâlnirea a două subiecte umane, deschise prin credința Duhului Sfânt lucrător în Biserică, întâlnire care se prelungește și în atingerea trupească directă între ele sau prin mijlocirea unei materii. Nu materia și nici cuvintele rostite sau gesturile săvârșite, luate în ele însele, constituie Taina.
Baza generală a Tainelor Bisericii este credința că Dumnezeu poate lucra asupra creaturii în realitatea ei vizibilă. În acest sens, înțelesul general al Tainei este unirea lui Dumnezeu cu creatura. ,,Cea mai cuprinzătoare Taină, în acest înțeles, este unirea lui Dumnezeu cu întreaga creație. Aceasta este o Taină care cuprinde totul. Nu e nici o parte a realității care să nu se cuprindă în această taină.”
Unirea aceasta începe odată cu actul creației și a fost menită să se desăvârșească prin micșorarea creației spre starea în care “Dumnezeul va fi totul în toate” (I Cor. 15, 28).
În Taina aceasta atotcuprinzătoare, fiecare component are caracter de taină, căci e legat cu toate celelalte componente și toate împreună, cu Dumnezeu. Niciuna nu e confundată cu celelalte, dar e ținută în legătură cu toate, prin Logosul dumnezeiesc. O poziție deosebită în această mare taină are omul. El e chipul și organul principal al tainei celei mari și dinamice a unirii Logosului cu întreaga creație, întrucât, pe de o parte chiar ființa lui e unirea spiritului cu materia, iar prin aceasta unește în sine toată creația și pe aceasta cu Dumnezeu.
Într-un înțeles mai special, Tainele sunt lucrările invizibile ale lui Hristos, săvârșite prin acte vizibile, prin care se constituie Biserica și care se săvârșesc în Biserică. Hristos și Sfânta Treime nu se cunosc decât prin Biserică în eficiența Lor, dar, pe de altă parte, sunt cunoscuți prin Taine, pentru că sunt în realitatea sensibilă a Bisericii.
Astfel, în sensul cel mai special, caracterul și numele de Taină îl au câteva lucrări vizibile ale Bisericii, instituite de Hristos, prin care Hristos unește cu Sine, și deci cu Biserica, persoanele care cred în El și prin care dezvoltă unirea aceasta cu ele. Căci, Fiul lui Dumnezeu luând firea omenească, a împăcat-o și a unit-o cu Tatăl și a îndumnezeit-o prin ascultare, prin răstignire și prin înviere, pentru ca, unindu-se cu noi, să devenim asemenea Lui.
Tainele fiind acțiuni sensibile, instituite de Hristos.
În sensul lor restrâns, baza Tainelor este întruparea Cuvântului și faptele lui mântuitoare, adică faptul că El a asumat și menține pentru totdeauna în Ipostasul Său nu numai sufletul ci și trupul omenesc, și le-a ridicat pe acestea prin actele Sale mântuitoare la starea de îndumnezeire.
Tainele pun în relief, ca și întruparea Domnului, marea însemnătate a trupului omenesc și valoarea lui eternă ca mediu transparent al bogățiilor și adâncimilor dumnezeiești. În trup e sufletul întreg și sufletul poate deveni în el tot mai copleșitor, pe măsură ce se umple de dumnezeire, și aceasta însăși își descoperă prin el tot mai mult dimensiunile și bogățiile infinite. Iar în Hristos, „locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii” (Col. 2,9). A sfinți trupul înseamnă a sfinți și sufletul său a-l face mediu tot mai străveziu și organ tot mai adecvat al prezenței dumnezeirii. Sufletul poate conduce astfel trupul spre starea unui organ de împlinire a celor mai curate și mai nobile năzuințe ale sufletului.
Tainele țin seama de legătura între suflet și trup și de faptul că sufletul e deschis lui Dumnezeu, iar în Hristos această deschidere a umanității spre Dumnezeu și-a atins nivelul maxim. Hristos atinge prin lucrarea Lui, trupul nostru, dar aceste atingeri se adâncesc în sufletul nostru. Prin trupul Său ne comunică nu numai sensibilitatea Lui curată omenească, ci și sensibilitatea curată a sufletului Lui și puterea dumnezeirii aflată în El. Hristos pătrunde, astfel, cu trupul Său, sau cu energia trupului Său curat, în trupul nostru, prin materiile folosite în Taine, sau prin gesturile preotului, ca să pună și în trupul nostru începuturile sfințirii. Aceasta nu se produce dacă nu are loc și un efort din partea primitorului Tainei.
Tainele sunt săvârșite de către Biserică sau de către Hristos prin Biserică pe seama unor persoane care vor să intre în ea și să rămână în ea, unindu-se prin aceasta cu Hristos însuși, Care le-a instituit. Sfintele Taine se acordă unor persoane, și nu comunității întregi a Bisericii sau unor grupuri de persoane. Aceasta nu înseamnă că Tainele se dau acelor persoane izolat de Biserică.
În fiecare Taină, primitorul este numit pe nume și face o mărturisire de credință sau de angajare. Prin Taine, Biserica sau, mai precis, Hristos lucrător în Biserică, efectuează acțiunea Lui de unire a acelor persoane cu Sine și cu ceilalți membri ai Bisericii uniți cu Sine. „Tainele sunt actele prin care Hristos recapitulează în Sine ca Biserică pe oamenii despărțiți de Dumnezeu și întreolaltă, dacă ei cred în El, tainele având astfel o funcție unificatoare.
Prin Taine sporește în unitatea cu Hristos și în ea însăși atât Biserica în întregimea ei, cât și fiecare mădular în parte”.
„Întru El toată clădirea bine alcătuită crește, ca să ajungă un locaș sfanț desăvârșit în Domnul” (Efes. 2,21).
„Iar în Biserică Domnul a dat pe unii binevestitori, pe alții păstori, pe alții învățători spre desăvârșirea sfinților, la lucrul slujbei spre zidirea trupului lui Hristos, până ce toți vom ajunge la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la statura bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efes. 4,11-13).
Biserica săvârșește toate cel șapte Taine, pentru că Hristos le-a săvârșit vizibil cât a fost pe pământ și le săvârșește și după Înălțarea Sa la ceruri. Prezența și lucrarea lui Hristos însuși în Taine e implicată în faptul că harul Tainelor e energia necreată a lui Hristos, sau lucrarea Lui; prin fiecare Taină El își retrăiește și iradiază în credincios trăirea și puterea unei alte stări prin care a ridicat El umanitatea Sa până la înălțimea și îndumnezeirea ei deplină.
Învățătura Bisericii Ortodoxe despre Sfintele Taine este strâns legată de cea a prezenței Mântuitorului și a lucrării Duhului Sfânt în Biserica Sa, înzestrată de Domnul cu putere și cu mijloacele necesare în scopul mântuirii și sfințirii credincioșilor. Biserica este domeniul de manifestare a energiei și lucrării Duhului Sfânt, energie care izvorăște din jertfă de pe cruce a Mântuitorului și care se împărtășește credincioșilor prin Sfintele Taine. După expresia unor Sfinți Părinți, Biserica și Tainele ei au izvorât din coasta împunsă a Domnului, iar puterea ei în omenire își are izvorul în Învierea Domnului. „Mântuitorul Hristos a pus în Sfintele Taine puterea harului pe care acestea o comunică acolo unde « celebratul și primitorul nu ridica obstacole.”
Așadar, Biserica este vistieria puterii răscumpărătoare a jertfei de pe cruce, iar prin Tainele cu care a înzestrat-o dumnezeiescul ei Întemeietor, ea împărtășește credincioșilor harul divin până la sfârșitul veacurilor. Ea e vistieria nesecată și neîmpuținată a harului divin, pe care îl împărtășește fiilor ei duhovnicești prin Sfintele Taine, lucrări văzute, prin care fiecărui creștin în parte i se conferă harul care-l renaște și-l ridică la viața suprafirească în Hristos. Prin Sfintele Taine, Mântuitorul Hristos este prezent și activ, prin Duhul Sfânt, în trupul Sau tainic, Biserica, al cărei Întemeietor și Cap este, prin ele ea lucrând mântuirea și sfințirea credincioșilor, susținând, întărind și făcând ca aceștia să progreseze în viața cea nouă în Hristos. De aceea, Biserica nu poate fi concepută fără Taine, după cum nici Tainele fără sau în afară de Biserică. Biserica și Tainele ei se condiționează reciproc, datorită legăturii ființiale și personale dintre Fiul și Duhul Sfânt și împreună-lucrării Lor în iconomia mântuirii și în Biserică. Biserica împărtășește credincioșilor săi ajutor dumnezeiesc, folositor progresului duhovnicesc și ușurării dobândirii mântuirii de către aceștia.
Sfânta Biserică, stâlp și temelie a adevărului (I Timotei 3, 15), este așezământul dumnezeiesc în care creștinul renaște, crește, se îmbogățește și se desăvârșește în noua viață în Hristos, principalele ei mijloace de care se folosește în acest scop fiind Tainele și ierurgiile ei. Astfel, „creștinul renaște la noua viață în Hristos prin Botez, se întărește și sporește în aceasta prin Sfântul Mir, dobândește și arvuna vieții veșnice prin unirea cu Hristos în Euharistie, se curățește de păcate și se reînnoiește sufletește prin Pocăință, devine preot al lui Hristos prin Hirotonie, se unește pentru conviețuire prin Nuntă, dobândește vindecare de bolile sufletești și trupești, precum și iertare de păcate prin Sfântul Maslu. ”
De asemenea, prin ierurgiile Bisericii, creștinul dobândește ajutor pentru desăvârșirea sa morală în vederea mântuirii.
Dar, dacă Biserica este cea care condiționează Tainele, la rândul ei, ea însăși este rezultatul acestora. Prin Botez, Mirungere și Euharistie se realizează incorporarea continuă a credincioșilor în Hristos și în Biserica Sa, prin Pocăința și Maslu credincioșii își redobândesc sănătatea sufletească și trupească, spre a fi vrednici fii ai ei, prin Hirotonie se nasc slujitorii ei care continuă întreita slujire a Mântuitorului până la sfârșitul veacurilor, iar prin Nuntă se perpetuează și înmulțește neamul omenesc, din care o mare parte formează trupul tainic al lui Hristos.
Tainele sunt lucrări ale Bisericii sau lucrări ale lui Hristos prin Duhul Sfânt în Biserică; ele sunt săvârșite în mod nevăzut de Hristos, iar în mod văzut de preoți, care posedă un har special în acest scop, prin Taina Hirotoniei.
„Biserică – ierarhie – Taine este “sfânta triadă” în și prin care se realizează mântuirea și sfințirea credincioșilor, după rânduiala înțelepciunii celei negrăite a lui Dumnezeu, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoștința adevărului”(1 Timotei 2, 4)”.
Odată studiate, elevii sunt conștienți ca fără Sfintele Taine nu exista nici har nici mântuire pe pământ căci ele sunt cele care ne sfințesc și ne unesc cu Dumnezeu.
2. Sfintele Taine – expresia marii iubiri a Mântuitorului
„De la naștere și până la mormânt , viața credinciosului ortodox se desfășoară sub binecuvântarea revărsării de har , mijlocita prin Sfânta Liturghie și în mod deosebit prin Sfintele Taine.” 87
Biserica Ortodoxă acordă Sfintelor Taine un loc de mare importanță în iconomia mântuirii, considerându-le mijloace prin care se înfăptuiește unirea lui Hristos cel Răstignit și înviat cu oamenii ce cred în El, pentru ca și ei să poată muri și învia.
O poziție deosebită în această mare taină o are omul. El e chipul și organul principal al tainei celei mari și dinamice a unirii Logosului cu întreaga creație, ființa lui fiind unirea spiritului cu materia. În taina omului, toate părțile și funcțiile lui sunt taine. Taină e ochiul material care vede, taină e cuvântul rostit de om, ca îmbinare de sunet și de sens. Taină e fața omului, materie luminată de gândire și de simțire. Omul are în sine elementele întregii creații, dar și unește în sine, în mod deosebit, întreaga creație.
Însă, Omul, care a devenit mediul prin excelență al puterii lui Dumnezeu asupra materiei și a celorlalți oameni, este Hristos. Din Hristos se extinde prin fiecare Taină puterea lui Dumnezeu asupra tuturor oamenilor prin gesturi și materiale.
Baza Sfintelor Taine, în sensul lor restrâns, este întruparea Cuvântului și faptelor Lui mântuitoare, adică faptul că El a asumat și menține, pentru totdeauna, în Ipostasul Său, nu numai sufletul, ci și trupul omenesc, și le-a ridicat pe acestea prin actele Sale mântuitoare la starea de îndumnezeire. Cuvântul dumnezeiesc, prin întruparea Sa, a adus Duhul Sfânt din nou în comuniune cu creația. De acum, omul care se deschide prin credință lui Hristos, se poate naște din nou prin lucrarea Duhului Sfânt.
Dar, posibilitatea concretă a unirii lui Hristos cu noi prin Sfinte Taine, pentru ridicarea noastră la starea umanității Lui, a fost pusă de Învierea și Înălțarea Trupului Său, stare la care s-a ridicat Trupul Său în urma jertfei Lui de pe cruce. Lucrarea lui Hristos însuși în Taine este strâns legată de faptul că El Însuși le-a instituit, le-a practicat cel dintâi, rămânând în continuare săvârșitorul lor invizibil. Hristos s-a botezat și, de aceea, a poruncit ca toți să se boteze, declarând totodată că El Însuși va fi prezent în practicarea acestei Taine: “Iată, Eu cu voi sunt până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20). Hristos a primit pe Duhul Sfânt, ca om, după Botez urmând ca toți să-L primească de la El, în Taina Mirului. Hristos a iertat păcatele și a rămas să le ierte mai departe prin preoți, împuternicind pe apostoli prin suflarea Duhului Sfânt: “Cărora veți ierta păcatele, iertate vor fi și cărora le veți ține, ținute vor fi.” (Ioan, 20, 23).
Hristos a pus baza Euharistiei prin moartea Sa pe cruce.Prin Înviere se săvârșește prima Euharistie, poruncind Apostolilor și urmașilor lor să o săvârșească,find El însuși permanent în ea ca jertfă și jertfitor..
Prin căderea în păcat, omul a pierdut comunicarea harică cu Dumnezeu și a intrat în moarte sufletească și osândă veșnică, ajungând într-o stare în care mântuirea realizabilă prin propriile noastre puteri era imposibilă. Dumnezeu, însă, în nemărginita Sa bunătate și înțelepciune, a găsit cel mai potrivit mijloc al izbăvirii omului de rău, hotărând Întruparea Fiului Său pentru mântuirea lumii (Efeseni 2, 4-5).
Sfintele Taine sunt expresia marii iubiri a Mântuitorului, care ne-a lăsat, după Înălțarea Sa, pe Mângâietorul, ca să ne ajute în lupta noastră cu cel rău.Acesta, profitând de slăbiciunea noastră, ne periclitează nu numai mântuirea, ci chiar și condiția de ființe spirituale.
Tainele sunt „actele prin care Hristos recapitulează în Sine ca Biserica pe oameni, despărțiți de Dumnezeu și întreolaltă, dacă ei cred în El. Tainele au, deci, o funcție unificatoare”.
Ele sunt simboluri în sensul în care simbolul este domeniul în care „văzutul este o parte a nevăzutului și, ca atare, îl cuprinde, căci o parte poate reprezenta întregul, pe baza participării: de pildă, capul este trupul întreg”.
Așa se face că Tainele ne îmbracă nu numai în Hristos (Gal. 3,27), ci și în Duhul, iar prin Acesta ne unesc cu Tatăl. Prin Taine, harul comun Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, ni se împărtășește nouă și ne face părtași la viața comunitară a Sfintei Treimi. De aceea, Biserica Ortodoxă nici nu separă tranșant Tainele, oprindu-se cu insistență asupra harului specific primit prin fiecare, ci se referă la Taina unică, în virtutea căreia Dumnezeu cel din treime ne împărtășește harul mântuirii.
Mântuitorul a suferit pentru noi, murind ca noi să biruim.Prin mijlocirea Sfintelor Taine, putem câștiga cununa biruinței.Ne botezăm ca să ne îngropăm și să înviem împreună cu Hristos.Ne ungem cu Sfântul Mir că să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a îndumnezeirii și mâncăm hrană cea preasfântă a împărtășaniei și ne adăpăm din dumnezeiescul potir, pentru ca să se cuminecăm cu însuși trupul și sângele pe care Hristos Le-a luat asupră-Și. Botezul împacă pe om cu Dumnezeu, Sfântul Mir îi împărtășește multe daruri minunate, iar puterea Mesei Euharistice îi aduce sufletului însuși Trupul și Sângele lui Hristos.
Din cele arătate mai sus se poate desprinde, într-o oarecare măsură, importanța și valoarea Sfintelor Taine, comparabile în viața organică cu sângele ce pulsează în venele fiecăruia dintre noi, sânge care ne face vii și capabili de rod.
Prin urmare, prin Sfintele Taine se transmite harul divin necesar întăririi sufletelor și trupurilor credincioșilor pentru dobândirea scopului suprem al vieții noastre, mântuirea sufletelor.
3.Principiile didactice aplicate la lectiile despre Sfintele Taine
Educația creștină urmărește realizarea comunicării omului cu Dumnezeu ceea ce presupune din partea omului o permanentă purificare de patimi și creștere în virtute.
Educația religioasă creștină este o acțiune specific umană care se desfășoară conștient de către educator conform unui plan și unei metode bine precizate.Ea este susținută de iubire,de încredere,de libertate și de Harul lui Dumnezeu și are drept scop realizarea caracterului religios moral cu desăvârșirea lui în persoana creștină.Prin educația creștină se urmărește formarea și perfectarea a două componente de bază:sufletul și trupul.
„Procesul de învățământ este un ansamblu de acțiuni exercitate în mod conștient și sistematic de către educatori asupra elevilor,într-un cadru instituțional organizat,în vederea formării personalității acestora conform obiectivelor educației.Realizarea educației religioase de către profesori,în școală presupune respectarea principiilor didactice și folosirea metodologiei corespunzătoare.
Principiile didactice sunt normele generale pe care se întemeiază procesul de învățământ,asigurând condițiile necesare îndeplinirii scopurilor și obiectivelor pe care le urmărește în desfășurarea sa.” Între aceste principii există o strânsă interdependență.
Principiile didactice și catehetice aplicate studiului religiei sunt următoarele:
Principiul intuiției
Principiul accesibilității
Principiul învățării active și conștiente
Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor
Principiul îmbinării teoriei cu practica
Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor
Principiul asigurării feed-back-ului
Principiul motivației
Principiul eclesiocentric
Principiul hristocentric
3.1. Principiul intuiției
Este un principiu ce se bazează pe ideea că învățarea este un proces de cunoaștere concretă care presupune o bază senzorială intuitivă.
Aceasta urmărește influența directă a obiectelor din lumea înconjurătoare asupra simțurilor noastre.
Însuși Mântuitorul vorbea adeseori în parabole(Matei 13,34) pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine învățătura Sa.
Adevărurile de credință transmise în cadrul orelor de religie sunt uneori suprasensibile și pentru a fi înțelese mai ușor de copii trebuie făcute accesibile cu ajutorul materialului intuitiv. În lecțiile despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos am folosit întotdeauna planșe,fotografii,imagini video,obiecte și materii de cult precum și schițe realizate la tablă cu momentele mai importante.
3.2. Principiul accesibilizării conținuturilor
Acest principiu este impus de respectarea particularităților de vârstă și individuale ale elevilor, de dezvoltarea psiho-fizică a acestora.
Predarea cunoștințelor trebuie făcută într-un mod accesibil pentru elevi ținându-se cont de capacitățile reale ale acestora. Astfel, pentru a se realiza accesibilitatea cunoștințelor predarea se va face gradat, de la simplu la complex, de la particular la general, de la concret la abstract, de la cunoscut la necunoscut.
Cunoștințele despre Sfintele Taine transmise elevilor,trebuie să fie pe înțelesul lor,acordându-se atenție explicării conținutului fiecărei teme în parte precum și noțiunilor noi, avându-se în vedere că despre Tainele unirii cu Hristos copiii învață încă din clasele mici.
3.3. Principiul învățării active și conștiente
Este un principiu impus de natura psihică a elevilor,cerând ca toate cunoștințele transmise să fie înțelese de copii prin efort propriu de gândire, pentru a se forma raționamente, dar și deprinderi. Pentru ca elevii să fie activi trebuie să li se provoace interesul.
Astfel, fiecare lecție de religie ar trebui să fie pentru ei o adevărată sărbătoare, bucurându-se de fiecare dată de întâlnirea cu Dumnezeu.
La lecțiile despre Sfintele Taine sunt utilizate cât mai multe metode și mijloace care să îi conducă pe elevi la o învățare proprie, activă la bucuria de a afla cât mai multe lucruri necesare pentru mântuire. Să nu uităm că o povestire prezentată cu transpunere sufletească și cu variația tonului, descrierea clară a unei scene religioase sau a unui act de cult, chiar și ochii umezi de credință, ar fi de ajuns să trezescă lumina evlaviei chiar și în cele mai reci temperamente.
3.4. Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor
Pentru a putea fi aplicat, acest principiu trebuie să aibă un caracter practic, logic, și în conformitate cu structura conceptuală de gândire a elevilor astfel încât cunoștințele să fie integrate într-un sistem.
Pentru a putea fi predate sistematic și logic, cunoștințele despre Sfintele Taine ale Bisericii vor fi integrate în cunoștințele generale despre Sfânta Biserică, pe care elevii deja și le-au însușit anterior.Materia de studiu trebuie divizată în secvențe logice și accesibile,asigurând o învățare coerentă,practică.
3.5. Principiul îmbinării teoriei cu practica
Cunoștințele care sunt transmise elevilor trebuie să aibă și o latură practică,să fie transpuse în viață.Utilizând diferite metode(studiul de caz, povestirea dezbaterea, conversația,etc), profesorul va prezenta copiilor modalități practice de aplicabilitate a cunoștințelor dobândite. Creștinismul presupune viață în Hristos, credința actualizată, practică. Profesorul este el însuși exemplu pentru împlinirea în viață a Cuvântului Evangheliei. El trebuie să urmărească la elevi dezvoltarea sentimentelor religioase și morale, modul cum aceștia aplică în viața zilnică tot ce au învățat pentru a deveni creștini adevărați. Elevii sunt îndrumați să participe la evenimentele speciale din viața lor(familie,prieteni)precum Sfânta Taină a Botezului și Sfânta Taină a Mirungerii, pentru a vedea practic în ce constă săvârșirea acestora. De asemenea însoțiți de profesor, de părinți sau bunici, în posturile mari din cursul anului bisericesc ei primesc Sfânta Taină a Împărtășaniei după ce mai întâi și-au mărturisit cu părere de rău păcatele săvârșite de fiecare în parte, conștientizând cât de importantă este îndreptarea lor în vederea împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.
3.6. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor
Toate cunoștințele religioase care se transmit elevilor trebuie să fie complete, durabile, bine aprofundate și adânc întipărite în sufletele lor. Ele trebuie să nu se șteargă niciodată și să poată să le fie utile în timp. Cunoștințele trebuie să fie explicate, analizate, sintetizate și integrate într-un ansamblu, făcând întotdeauna corelații practice. Astfel, deprinderile trebuie să asigure elevilor o bună adaptabilitate la condițiile concrete ale vieții. Elevii trebuie să înțeleagă importanța pentru mântuire a primirii Sfintelor Taine, a participării la Sfânta Liturghie, a rugăciunii în comun, a săvârșirii faptelor bune etc. Astfel ei vor cunoaște în mod direct esența învățăturii creștine și vor deveni buni creștini.
3.7. Principiul feed-back-ului(conexiunii inverse)
Acest principiu este folosit în orice activitate umană.[…]Acest principiu prezintă avantajele că stimulează învățarea, ajută la depășirea dificultăților de înțelegere ivite pe parcursul predării-însușirii de noi cunoștințe, evită suprasolicitarea elevilor.
3.8. Principiul motivației
Motivația învățării reprezintă totalitatea intereselor și idealurilor care îndeamnă,susțin și direcționează desfășurarea activității de învățare,punând în mișcare rațiunea ,voința și sentimentele elevilor,menținând atenția voluntară. Motivația este extrinsecă (competiția, încurajarea, lauda, recompensă sau teamă, mustrarea, pedeapsa, etc.) și intrinsecă (curiozitatea de a ști cât mai multe, dorința de a fi cât mai bun, etc.) și este variabilă de la un elev la altul.
Profesorul trebuie să mențină trează curiozitatea elevilor, prezentând cunoștințele religioase cât mai interesant. În lecțiile despre Tainele unirii cu Hristos este bine să se prezinte exemple dar și citate din Biblie, pentru a susține importanța primirii acestora. Pentru ca învățătura să fie interesantă trebuie să stârnescă curiozitatea copilului, spontaneitatea, imaginația, pornirea spre activitate entuziastă. Cuvintele profesorului trebuie să fie cuvintele lui Hristos, pentru a fi simțite ca apă vie,stimulatoare spre credință.
3.9.Principiul eclesiocentric
Din punct de vedere al principiului eclesiocentric profesorul de religie trebuie să transmită cunoștințele conform învățăturii Bisericii și în legătură cu viața Bisericii. Profesorul îi va face pe elevi să înțeleagă că adevărata corabie care îi duce la mântuirea sufletului este Biserica.
De aceea, în lecțiile despre Sfintele Taine, profesorul trebuie să dezvolte elevilor sentimentele de dragoste,respect și evlavie față de Biserică-instituție teandrică întemeiată de Hristos-și față de învățăturile Sale mântuitoare.
3.10.Principiul hristocentric
Conform acestui principiu, Mântuitorul Hristos este inima întregului învățământ al Bisericii. Toată educația religioasă se orientează în jurul persoanei divino-umane a Mântuitorului. Prezența Lui în lume este ,,de la început ”(In 1,1)și ,,prin El toate s-au făcut”(Ioan 1,3).Profesorul de religie va preciza și explică prezența reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie.
Iisus Hristos este piatra de temelie ,,cea din capul unghiului!”(I Petru 2,6). Este Piatra pe care se construiește lecția de viață. El ne trimite harul care ne ajută la mântuire. Copilul se naște la o nouă viață în Hristos prin Sfântul Botez și trebuie să-L cunoască și să-L iubească în mod personal. Elevul devine ucenic al lui Hristos, purtător de Hristos, rămânând în același timp în societate și în familie să dea mărturie acolo despre credința, nădejdea și dragostea să față de Dumnezeu.Iisus Hristos este pedagogul desăvârșit care conduce oamenii spre mântuire.
Educația creștină urmărește permanent realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu și creșterea continuă a omului în această comuniune.Puterea educației creștine își are izvorul în comuniunea omului cu Hristos. Dezvoltarea credinței în Dumnezeu se realizează prin participarea creștinilor la viața Bisericii și la activitatea Bisericii în lume. Copiii sunt în centrul atenției Mântuitorului ,,Lăsații copiii să vină la mine…,că unora ca acestora este Împărăția cerurilor!”(Matei 19,14;18,3). Copiii au deschidere și disponibilitate față de Cuvântul lui Dumnezeu, au curăție morală, spirituală și trupească. Acestea sunt arătate de Mântuitorul ca prime condiții de intrare în Împărăția Sa.
IV. MODALITĂȚI DE EDUCARE A ELEVILOR ÎN SPIRITUL CREDINȚEI CREȘTINE ORTODOXE.
CERCETARE APLICATIVĂ
1. Dimensiunea informativ-formativa a educatiei religioase
,,A trăi ca ființă umană-afirmă Mircea Eliade – este în sine un act religios”.Valorile religioase sunt ,,valori prin excelență”,deoarece toate valorile autentice sunt valori ale credinței. Principiul transcendenței este poate „singura instanță pe care omul o acceptă fără rezerve atunci când este judecat”, consideră I.Nicola .
Valorile creștine au în vedere lupta interioară a fiecăruia pentru dobândirea mântuirii sufletului, desăvârșirea ființei umane,înțelegerea,egalitatea între oameni și iubirea.
Mântuitorul Hristos apreciază sufletul curat al copilului ca fiind exemplu de perfecțiune (Matei 19,24).
Din punctul de vedere al psiho-pedagogiei, asimilarea valorilor creștin-religioase se realizează prin interiorizare, iar cerințele exterioare (ca și concretizări ale valorilor și normelor religioase) se transformă în reprezentări, trebuințe, sentimente, convingeri personale. Acestea, la rândul lor vor orienta comportamentul copilului în spiritul valorilor religioase.Religia se unește cu etica și morala, evidențiind cele mai nobile sentimente ale omului: sensibilitatea și imaginația. Tot ele modelează și comportamentul acestuia.
Prin urmare, putem desprinde două dimensiuni importante ale educației religioase în procesul de învățământ: una informativă și alta formativ-educativă.
Dimensiunea informativă vizează asimilarea unei culturi religioase, incluzând concepte, idei, pilde, ritualuri. Constă în transmiterea de către profesor a adevărurilor de credință și morale, prin care elevii, însușindu-le și aplicându-le, ajung să dobândească mântuirea sufletului[…].
Dimensiunea formativă constă în dezvoltarea facultăților sufletești ale omului în vederea desăvârșirii[…] iar cea educativă este ținta supremă a educației religioase și urmărește realizarea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii Săi.
Din transpunerea acestor afirmații psihopedagogice în domeniul supus aprofundării – Dimensiunea educativă a Tainelor unirii cu Hristos – putem desprinde două finalități majore ale demersului nostru metodologic și practic:
Formarea conștiinței de bun credincios, prin participarea autentică, primirea și trăirea de către elevi a Sfintelor Taine;
Construirea și dezvoltarea treptată, progresivă, la elevi, a unui comportament în spiritul valorilor religioase;
Obiectivele si ipoteza cercetării
Pornind de la argumentele de natură teoretică,expuse în capitolele anterioare și valorificând experiența educațională bogată dobândită de-a lungul anilor în predarea religiei în învățământul primar și gimnazial, mi-am propus proiectarea și implementarea (aplicarea) unui model de educație religioasă a elevilor.
Obiective generale:
1.Selecția,structurarea și accesibilizarea conținuturilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos în concordanță cu obiectivele programei școlare.
2.Utilizarea unor strategii didactice activ-participative în predarea lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos.
3.Formarea și dezvolarea conștiinței de bun credincios și a unui comportament în spiritul valorilor religioase la elevi.
4.Evaluarea (inițială și finală) a cunoștințelor și atitudinilor elevilor raportate la Sfintele Taine ale unirii cu Hristos precum și a deprinderilor de a participa la săvârșirea lor și de a primi aceste Sfinte Taine.
Ipoteza lucrării vizează rolul și contribuția metodelor,procedeelor și mijloacele de învățământ utilizate de către profesor în predarea lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos pentru valorificarea optimă a dimensiunii sale educative.
Dacă vom utiliza strategii didactice adecvate de predare-învățare a conținuturilor privind Sfintele Taine,vom contribui la înțelegerea corectă a dimensiunii simbolice, dogmatice, liturgice și educative a acestora, cu implicare în formarea conștiinței și conduitei religioase la elevi.
Strategia didactică desemnează o combinare optimă a metodelor didactice, a mijloacelor de învățământ și a formelor de organizare a activității didactice.
În concordanță cu ipoteza și obiectivele cercetării, voi încerca să exemplific modul în care am utilizat metodele activ–participative (conversația catehetică și euristică, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, dezbaterea, descoperirea,etc.) în predarea – învățarea lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos.
Menționez, de asemenea, că metodele și procedeele didactice au fost utilizate optim cu unele mijloace de învățământ, adecvate particularităților psihice ale elevilor, precum: planșe ,ilustrații, casete video și audio, icoane, c.d-uri, d.v.d.-uri, obiecte de cult, cărți religioase, etc.
Ca forme de organizare a activității elevilor în cadrul lecțiilor am folosit: activitatea frontală (cu întreaga clasă), activități pe grupe și activități individuale. Aceste forme au fost corelate cu specificul obiectivelor urmărite, cu conținuturile predate și strategiile didactice utilizate.
Referitor la cele două deziderate ale educației religioase, respectiv formarea conștiinței și a conduitei religioase, facem următoarele precizări terminologice. Conștiința religioasă vizează asimilarea și interiorizarea treptată de către elevi a credinței creștine, respectiv a conceptelor, ideilor, judecăților sacre și a valorilor privind apartenența la Biserica lui Hristos. Aceasta reprezintă dimensiunea cognitivă pin care se ajunge la construirea sacră asupra lumii și a vieții.
Dar, cunoștințele religioase nu se reflectă nemijlocit în conduită, nu determină prin ele însele un comportament în spiritul valorilor religioase, întrucât nu dispun de energia interioară necesară care să le propulseze în acțiuni și fapte morale. Pentru aceasta este nevoie de trăire afectivă în spiritul sacrului, de emoții și sentimente religioase care îl mobilizează pe copil pentru a merge pe această cale.
Dezvoltarea trăirilor și sentimentelor religioase este posibilă prin participarea elevilor la Sfintele Taine și Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, de intensitatea trăirii subiective a momentelor acestora, de contextul situațional în care aceștia sunt implicați.
Dar nici cunoașterea, nici trăirea afectivă nu sunt suficiente pentru declanșarea comportamentului religios. Realizarea lui întâmpină adesea multe obstacole interne și externe pentru înlăturarea cărora este nevoie de acordul voinței. Dintre obstacolele interne putem menționa anumite interese, trebuințe, dorințe de ordin intim, personal sau anumite sentimente negative, cum ar fi egoismul, invidia, individualismul, lăcomia, comoditatea, ce opun rezistență ce deviază conduita umană de la cerințele religioase.
Dintre obstacolele externe putem enumera anumite atracții, ,,provocări”, bogate în satisfacții momentane, care contravin domeniului sacrului, comportamentului moral-religios. Iată de ce, efortul de voință concretizat în perseverență, consecvență, tenacitate, independență și inițiativă este absolut necesar. Din fuziunea acestor trei componente – cognitivă, afectivă și volitivă- rezultă convingerile religioase ce acționează că adevărate ,,motive intrinseci ale conduitei”.
Asemenea convingerilor morale, prin conținutul și rolul lor în structura religioasă a personalității, convingerile religioase se află la „intersecția” dintre conștiință și conduită în spiritul valorilor sacre. Odată stabilizate în structura personalității elevului, se trece de la determinare la autodeterminare, de la o conduită impusă din exterior la una impusă predominant din interior.
Conduita religioasă se referă la fapte și comportament în spiritul valorilor religioase în fapte și acțiuni. Din perspectiva psihopedagogică, formarea conduitei religioase vizează deprinderi, obișnuințe de comportare moral-religioasă, precum și unele trăsături pozitive de caracter, precum: modestia, hărnicia, evlavia, milostenia, generozitatea, sinceritatea, puterea de a ierta.
Prin urmare, formarea elevilor în spiritul moralei creștine presupune multă competență și răbdare din partea profesorului, vocație și tact pedagogic, perseverență și dăruire. Procesul construcției personalității în spiritul valorilor creștine trebuie să se realizeze diferențiat, luând în considerare particularitățile de vârstă și individuale ale fiecărui elev. Obiectivele, conținuturile, strategiile de predare-învățare-evaluare vor fi de asemenea adecvate acestor profiluri psihologice.
3. Metodolgia cercetarii
Cercetarea aplicată s-a realizat în anul școlar 2010-2011, pe un eșantion de elevi din clasa a V-a A de la Școala cu clasele I-VIII ,,Grigore Moisil” Ploiești. Eșantionul a cuprins 25 de elevi (fete și băieți). Menționez că nu am operat nici o selecție la nivelul clasei, preluând-o în totalitatea ei și considerând-o ca eșantion natural reprezentativ pentru scopurile cercetării. Elevii provin din familii de intelectuali dar și cu părinți cu studii medii, beneficiind de condițiile materiale bune și foarte bune și cu situația bună și foarte bună la învățătură și disciplină.
Cercetarea a cuprins mai multe etape:
1.Etapa constatativă, desfășurată în intervalul 15.10 – 15.12.2010, a constat în cunoașterea elevilor clasei de către profesor din perspectiva obiectivelor stabilite. În acest scop,am realizat și o evaluare inițială a cunoștințelor elevilor privind Sfintele Taine prin aplicarea unui test docimologic, structurat pe mai mulți itemi. În vederea surprinderii comportamentului individual și de grup al elevilor, în condițiile firești, obișuite, ale activității în clasă și în afara ei, am proiectat și aplicat o grilă de observație, structurată pe câțiva indicatori relevanți în raport cu obiectivele vizate și un chestionar. Datele înregistrate și reprezentate grafic sunt prezentate în subcapitolul 4 al lucrării.
2.Etapa formativă/ameliorativă a cuprins cele 2 semestre școlare (I și ÎI), respectiv intervalul 15.10.2010-15.05.2011. Pornind de la datele evidențiate de evaluarea inițială, în etapa formativă am procedat la proiectarea și aplicarea unui model de educație religioasă a elevilor, prin valorificarea dimensiunii educative a Sfintelor Taine ale unirii cu Hristos. Prin studierea atentă a programei, am procedat la selectarea, preluarea și accesibilizarea conținuturilor cuprinse în acest capitol destinat Sfintelor Taine în conformitate cu particularitățile de vârstă ale elevilor din clasa a V-a (vârsta 11-12 ani). Am selectat apoi cele mai adecvate metode și procedee didactice de predare- învățare, concentrându-mă pe cele activ participative care-l implică cognitiv, afectiv și volitiv pe elev, stimulându-i motivația, interesul, curiozitatea și trăirile afectiv-pozitive.
Am considerat strategiile interactive (dezbaterea, problematizarea, conservația, exemplul și exercițiul moral etc.) ca reprezentând un factor de progres ce facilitează procesul formării la elevi a comportamentelor conștiinței și conduitei religioase.
În următorul subcapitol (IV. 5 ) voi prezenta concret secvențe de la lecții realizate prin aplicarea acestor strategii.
3.Etapa evaluării finale s-a desfășurat la începutul lunii mai 2011 și a constat în retestarea elevilor cu aceleași probe că în faza inițială pentru a înregistra evoluția acestora din perspectiva obiectivelor cercetării. Rezultatele și prelucrarea lor sunt cuprinse în capitolul V al prezenței lucrări.
Ca metode și tehnici de cercetare am utilizat:observația psiho-pedagogică, convorbirea, analiza produselor activității, chestionarul, teste de cunoștințe.
Metoda observației psiho-pedagogice are o mare pondere prin posibilitatea de a fi realizată frecvent, concomitent cu desfășurarea activităților de predare-invatare– evaluare. Astfel, prin intermediul observației mi-am propus să urmăresc:
integrarea socio-afectivă a elevului în colectivul clasei și în activitățile ce au conținut și mesaj religios (lecții, participarea la săvârșirea Sfintelor Taine în Biserică și primirea acestora de către credincioși);
relațiile cu ceilalți elevi în cadrul activităților realizate frontal, pe gupe, în pauze, în timpul slujbelor;
relația profesor de religie-elev;
integrarea elevilor în grupul clasei;
gradul de participare la lecțiile de religie (cu interes, curiozitate, bucurie, sinceritate);
conduita la biserică (în cadrul săvârșirii Sfintei Liturghii și a Sfintelor Taine): bucurie, interes, comuniune, smerenie, evlavie, modestie;
sensibilitatea și bunătatea în relațiile cu semenii;
implicarea și responsibilitatea în realizarea unor fapte creștine;
capacitatea de a se adapta la normele vieții și practicii creștinești, capacitatea de a lua decizii, de a depune efort voluntar;
relații interpersonale pozitive: de comunicare, de cooperare, de ajutorare a celor aflați în momente dificile, în suferință;
particularități ale proceselor psihice
capacitatea de a percepe, spiritul de observație, volumul reprezentărilor;
dezvoltarea operativității gândirii (analiza, sinteză, abstractizarea, generalizarea, rapiditatea, flexibilitatea);
volumul limbajului, expresivitatea orală și scrisă;
capacitatea de memorare, de păstrare a informațiilor și de reactualizare a acestora;
motivația conduitei, calitățile atenției și voinței etc.
caracteristici temperamentale
rezistența la solicitările permanente;
viteza vorbirii, a mișcărilor, a acțiunilor desfășurate;
stările emotive, echilibrul emoțional;
trăirile de caracter
atitudinea elevului față de muncă, față de semeni, față de Biserică și față de valorile religioase, morale (respect, admirație, cinste, altruism etc.);
disciplină, perseverența, voința, manifestate în corectarea propriului comportament prin raportarea la normele, valorile și exemplele creștine;
atitudinea față de sine (modestie, încredere, suspiciune, îngâmfare);
volumul și calitatea cunoștințelor,priceperilor,deprinderilor,capacităților
observația s-a desfășurat după un plan bine stabilit;
observația a avut un caracter selectiv;
datele au fost consemnate imediat pentru a preveni uitarea;
am procedat la separarea observațiilor curente de interpretarea lor psiho-pedagogică;
am repetat observația pentru a surprinde momente diferite din activitatea elevilor;
Convorbirea a fost desfășurată sub forma unor discuții individuale libere sau dirijate cu elevii eșantionului supus cercetării. Astfel, am obținut date relevante, subtile și spontane privind atitudinea elevului față de școală, Biserică, Sfintele Taine, familie, societate; interesele, trebuințele, preferințele, motivele unor conduite, opiniile și „convingerile”, nivelul și calitatea performanțelor, gradul de satisfacție spiritual, influențele mediului social asupra elevului ș.a.
Având în vedere ,,unicitatea” fiecăruia, această metodă s-a particularizat în funcție de profilul psihologic individual al subiectului abordat, obținând date despre anumite aspecte profunde ale personalităților.
Prin utilizarea analizei produselor activității am colectat informații importante despre:
lumea interioară, spirituală a elevului;
bogăția de idei, imaginația ș.a.
interesele, aptitudinile, priceperile, deprinderile;
progresul înregistrat de elevi de la o etapă la alta a cercetării;
stilul realizării sarcinilor date (simplu, personal, comun) elemente de originalitate ș.a
Cele mai frecvente criterii după care au fost analizate temele despre Sfintele Taine și lucrările realizate în manieră independentă de către elevi ,au vizat:
nivelul realizării (foarte bine, bine, suficient);
originalitatea-banalitatea;
complexitatea-simplitatea;
expresivitatea-sărăcia mijloacelor de realizare;
Am aplicat de asemenea un chestionar structurat pe 10 întrebări pentru a cunoaște opinia,atitudinile elevilor față de Biserica Ortodoxă și fața de rolul și valențele Sfintelor Taine ale unirii cu Hristos.
Testul docimologic a fost utilizat pentru măsurarea și aprecierea nivelului de cunoștințe, deprinderi, capacități ale elevilor atât la începutul cercetării, cât și la finele acesteia.
În elaborarea testelor docimologice, a fișelor de evaluare, am avut în vedere parcurgerea mai multor faze:
stabilirea obiectivelor;
selecția conținuturilor relevante și elaborarea itemilor;
stabilirea baremului de notare și a descriptorilor de performanță;
prelucrarea și interpretarea datelor colectate;
În vederea înregistrării, analizei și prelucrării corecte a informațiilor obținute, am apelat la câteva tehnici statistic-matematice.
4. Evaluarea initiala a elevilor
Pentru măsurarea nivelului de cunoștințe pe care elevii clasei aV-a A le dețin despre Sfintele Taine în general și valoarea educativă a Tainelor unirii cu Hristos în special, după predarea acestor lecții, la începutul primului semestru al anului școlar 2010-2011 am elaborat și aplicat următorul test docimologic:
Test de evaluare la religie
Numele:
Prenumele:
Clasa aV-a A
Timp de lucru: 40 min
I.A. Citiți cu atenție afirmațiile următoare. Notați cu (A) dacă afirmația este adevărată și cu (F) dacă este falsă:
1.Instituirea Sfintelor Taine reprezintă o cale prin care Iisus Hristos a făcut posibilă oamenilor mântuirea.
2.Sfânta Taină a Botezului se poate repeta.
3.Mirungerea se săvârșește prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir.
4.Sfânta Euharistiei se mai numește și Cuminecătura.
4×0.25=1p
I.B. Alegeți răspunsul corect și încercuiți litera corespunzătoare:
1.Sfintele Taine au fost întemeiate de:
a)Sfinții Apostoli
b)Mântuitorul Iisus Hristos
c)Sfinții Părinți ai Bisericii
2.Sfânta Euharistie a fost instituită:
a)în ziua Cincizecimii
b)la Botezul Domnului
c)la Cina cea de Taină
2×0.25=0.50p
I.C. Completați spațiile libere cu termenii corespunzători din lista dată:
La orele de religie, Ioan a înțeles importanța evenimentelor trăite de fiecare creștin în biserică.
Acasă, uitându-se în albumul cu fotografii al familiei a recunoscut multe din momentele despre care învățase. Cu ajutorul mamei, imaginea surprinsă de fiecare fotografie a căpătat viața.
-Priveste ! Aici aveai doar șase săptămâni și te aflai la biserica din cartierul nostru, la primul eveniment important din viața ta… …… Aici ești în brațele …………. tale, Mihaela . Uite ce frumos râdeai când părintele te-a scos din ………………. .
Iar în fotografia aceasta, părintele Ciprian te ungea cu …………. ca să primești darurile………………în timpul Sfintei Taine a ………
Aici este momentul când ai primit de la preot Trupul și Sângele lui ……………prin Sfânta Taină a …………………. .
Atunci nu era nevoie să te ………………. ,căci , fiind foarte mic nu aveai păcate . Toate aceste fotografii sunt făcute într-o zi de ……………. după slujba………………… . Atunci tu ai devenit …………………… .
( Sfintei Liturghii, nașei, Mirungerii, Împărtășaniei, Sfântul Botez, spovedești,creștin, cristelnița, duminică, Sfântul și Marele Mir, Hristos, Sfântului Duh)
12X0.25=3P
II.1. Găsiți două sinonime pentru cuvântul ,,mântuire”.
2×0.25=0.50p
2.Explicați cuvintele:
-intinati, har, tainic, Euharistie, și alcătuiți enunțuri cu fiecare.
4×0.25=1p
III. Alcătuiți un scurt text în care să prezentați rolul Sfintelor Taine ale unirii cu Hristos în parcurgerea drumului spre mântuire:
3p
Se acorda 1 punct din oficiu.
TOTAL=10p.
În vederea înregistrării performanțelor obținute de elevii clasei a V-a A, am realizat următorul tabel analitic:
Tabelul 1
Tabel analitic cu performanțele obținute de elevii clasei a V-a A la evaluarea inițială
Datele au fost centralizate în următorul tabel ( Tabelul 2 ) și redate în diagrama de comparatie ( Fig. 3 )
Tabelul 2
Tabel centralizator cu rezultatele obținute de elevii clasei a V-a A la evaluarea inițială
Fig.3 Diagrama de comparatie a notelor obținute la evaluarea inițială
Constatăm că un număr de 2 elevi au obținut note de 6 dovedind o necunoaștere a cunoștințelor de bază privind Sfintele Taine studiate . Un număr de 3 elevi au obținut nota 7 , pentru că nu au răspuns corect la întrebările despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos și nu au cunoscut sensul unor cuvinte folosite în lecțiile studiate anterior. Majoritatea elevilor au obținut note de 8 și 9 ( 8 elevi ) respectiv ( 6 elevi ) necunoscând bine rolul Sfintelor Taine în vederea dobândirii mântuirii . Un număr de 6 alevi au obținut însă nota maximă, dovedind o bună însușire a cunoștințelor studiate dar și o temeinică pregătire.După evaluarea inițială media generală obținută de elevii clasei a V-a A a fost 8.40(opt 40%).
În vederea cunoașterii opiniei elevilor privind rolul Bisericii, al Sfintelor Taine ale inițierii în creștinism și al valorilor creștine în formarea caracterului uman am elaborat și aplicat aceleiași clase un chestionar structurat pe 10 întrebări, cu răspuns liber.
Nume și Prenume
Clasa aV-a A
Timp de lucru:15 min
Chestionar
Citește cu atenție următoarele întrebări și răspunde cu sinceritate la fiecare dintre ele . Nu există răspunsuri bune sau mai puțin bune, ci răspunsuri sincere, adevărate, sau opusul lor.
Ce rol crezi că au valorile religioase în viața ta ?
foarte important;
important;
puțin important;
deloc important;
De ce crezi că unii elevi nu participa duminică și în zilele de sărbătoare la Sfânta Liturghie ,la săvârșirea sau primirea Sfintelor Taine ?
a) au de învățat, își fac temele;
b) este zi de odihnă și de distracție pentru ei;
c) își ajută părinții la treburile casnice;
d) nu acordă importanță acestui aspect;
Obișnuiești să te spovedești și să te împărtășești ?
foarte des;
uneori;
niciodată;
Cine ți-a îndrumat pașii către Biserica, contribuind la educația ta religioasă ?
părinții;
profesorul de religie;
colegii, prietenii;
alte persoane. Care ?
Este necesară primirea Sfintelor Taine pentru a putea dobândi mântuirea ?
a) da;
b) nu;
c) nu știu;
Dacă lucrul / activitatea ta o începi cu Dumnezeu în gând, este un lucru folositor ?
da;
nu;
nu știu;
Dacă faci fapte de milostenie pentru a fi văzut și lăudat, crezi că ești pe placul lui Dumnezeu ?
da;
nu;
nu știu;
Subliniază variantă care te caracterizează :
sunt mai bucuros când dăruiesc sau când primesc ceva;
sunt mai bine dispus când ajut un om sau când mă ajută cineva;
sunt liniștit când sunt alături și îl sprijin pe prietenul meu întristat sau când mă bucur de tristețea lui;
sunt fericit când îi fac fericiți pe semenii mei sau când îi mâhnesc prin faptele mele;
Unii tineri s-au îndepărtat de Biserică, de Dumnezeu și duc o viața dezordonată. Tu ce părere ai?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Pentru orice creștin, modelul care trebuie urmat este Mântuitorul Hristos. Pe acest drum spre desăvârșire unii își aleg modele umane. Tu ce modele de viață ți-ai ales? De ce?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
În vederea centralizării datelor, am alcătuit un tabel (3) centralizator pentru întrebările chestionarului.
Tabelul 3
Analiza datelor ne releva următoarele:
19 subiecți, reprezentând 76% din eșantionul investigat, considera că valorile religioase au un rol foarte important în viața lor, iar 6 elevi (24%) le considera importante;
11 subiecți, reprezentând 44% din eșantionul investigat considera că unii elevi nu merg la Biserică duminică și nu participa la săvârșirea Sfintelor Taine pentru că își efectuează temele, alți 8 subiecți (32%) apreciază această zi ca fiind de odihnă și distracție, iar 6 dintre ei nu acorda suficientă importanță acestor momente din neglijența și nepăsare;
12 subiecți(18%) obișnuiesc să se spovedească și să se împărtășească foarte des iar 13 elevi (52%) doar ocazional : Paști, Crăciun;
10 subiecți (40%) au primit educația religioasă de la părinți, 6 dintre elevi (24%) au fost îndrumați de către bunici (deci un total de 64% au primit îndrumări privind viața religioasă și morală în familie), 6 dintre elevi (24%) apreciază că profesorul de religie i-a îndrumat, iar 3 elevi (12%) consideră că au urmat sfatul prietenilor în acest sens;
Toți elevii (100%) au apreciat că este neapărat necesară primirea Sfintelor Taine în vederea dobândirii mântuirii;
Toți elevii (100%) au apreciat că orice activitate trebuie începută cu gândul la Dumnezeu pentru a fi terminată repede și bine;
În privința faptelor bune, 19 dintre ei (76%) cred că acestea nu trebuie să fie făcute spre a primi laude, iar 6 dintre ei (24%) nu știu sigur dacă acest lucru este rău;
15 dintre elevi (60%) sunt fericiți când pot oferi ceva, iar 10 dintre elevi (40%) cred că sunt mai fericiți când primesc;
15 dintre elevi (60%) sunt fericiți când pot ajuta și se simt utili, iar 10 elevi (40%) consideră că sunt mai siguri de ei când sunt ajutați;
25 dintre elevi (100%) sunt fericiți dacă își pot încuraja prietenul;
Toți elevii (100%) sunt mai liniștiți când pot să dăruiască celor din jur doar bucurii.
La întrebarea nr. 9 răspunsurile date de elevi se ierarhizează astfel:
Elevii cred că acești tineri s-au îndepărtat de Dumnezeu și au ales o cale greșită din diferite motive:
din teribilism specific vârstei – 6 elevi (24%)
din cauza nesupravegherii părinților – 4 elevi (16%)
pentru că nu pot comunica eficient cu ceilalți – 4 elevi (16%)
din cauza anturajului – 6 elevi (24%)
din curiozitate – 5 elevi (25%)
Deși acești tineri s-au îndepărtat de Biserică, totuși elevii considera că ei nu sunt definitiv pierduți. Calea pe care aceștia trebuie să o urmeze este calea adevărului, a credinței, a iubirii, a răbdării, în acest sens un rol extrem de important având pentru ei apropierea de Dumnezeu și împărtășirea cu Sfintele Taine. De asemeni ei consideră că aceștia merită să li se ofere șansa de-a se afirma într-un domeniu, pentru a fi motivați.
În ceea ce privește alegerea modului de viață, (întrebarea nr. 10) elevii au răspuns astfel:
3 elevi afirma că și-au ales ca model de viață pe Domnul Iisus Hristos, pentru că este model desăvârșit, iar ei sunt preocupați de mântuire;
8 dintre elevi au ales ca model viața sfântului al cărui nume îl poartă, pentru că aceștia au învins greutățile că oameni și au demonstrat că mântuirea e posibilă;
6 dintre elevi afirma că modelul lor de viața sunt părinții, deoarece sunt realizați în viață, știu să se facă plăcuți și au grijă de familie;
4 dintre elevi cred că profesorul de religie este pentru ei un model, pentru că are răbdare, le explică ce este bine și ce este rău, știe să discute cu elevii, este afectuos, îi duce la Biserică;
4 dintre elevi însă, considera că au ca ideal vedete sau artiști consacrați, pentru că s-au realizat în viață, și-au împlinit visul, au bani;
În concluzie, se constată că elevii, în cei aproape cinci ani de când studiază religia în școala și-au însușit corect multe din învățăturile transmise de profesorul de religie pe parcursul acestor ani și majoritatea pot face diferența dintre bine și rău cunoscând în același timp importanța și necesitatea primirii Sfintelor Taine drept căi de dobândire a mântuirii și a vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.
Se va avea în vedere că părerile elevilor și răspunsurile acestora la întrebă rile chestionarului sunt date în funcție de particularitățile lor de vârstă.
Cunoscând avantajele dar și limitele chestionarului (lipsa de sinceritate a unora dintre elevi, dorința de a brava, răspunsuri ,,de fațadă”, etc) mi-am propus urmărirea și înregistrarea manifestărilor comportamentale ale elevilor cu ajutorul observației. Astfel, am elaborat o grilă structurata pe mai mulți indicatori observaționali cu întrebări, pe care am utilizat-o atât în lecțiile de religie desfășurate la clasa a V-a A, clasa supusă cercetării, cât și în afara clasei (excursii, vizite la biserici și mănăstiri, participarea la săvârșirea Sfintei Liturghii și a Sfintelor Taine, împărtășirea cu acestea, ajutorarea celor aflați în suferință, etc).
Grila de observație
Din analiza datelor obținute, constatăm că 80% din elevi manifesta în relațiile cu ceilalți o conduită bazată pe respect, înțelegere, întrajutorare.
Coroborând datele obținute la cele trei metode aplicate, respectiv testul docimologic, chestionarul și observația, constatăm că un număr mare de elevi nu cunosc importanta participării la slujbele bisericii sau a primirii Sfintelor Taine, fără a avea un progres duhovnicesc, ceea ce se evidențiază și în opiniile, atitudinile și conduita lor.
De aceea mi-am propus să reconsider rolul profesorului de religie în formarea moral-crestina a elevilor, accentuând cu deosebire rolul strategiilor didactice pe care acesta le folosește în predarea – învățarea lecțiilor despre Sfintele Taine pentru a forma la elevi un comportament religios – moral prin înțelegerea corectă a rolului și locului ocupat de Sfintele Taine în viața lor și a deprinderii de a participa la viața Bisericii,la săvârșirea și primirea Sfintelor Taine.
Strategii utilizate in predarea lecțiilor despre
Sfintele Taine ale unirii cu Hristos
În vederea realizării obiectivelor propuse, voi prezenta în sinteză câteva secvențe de lecție, realizate pe baza unor metode și procedee cu sporite valențe formativ – educative.
Conversația este metoda frecvent utilizată în predarea lecțiilor de religie, ea desfășurându-se ca un dialog între profesor și elevi, prin care se stimulează și dirijează activitatea de învățare a acestora.
Ea se bazează pe întrebări și răspunsuri și generează rețele de comunicare pe verticală (profesor – elevi) și pe orizontală (elev-elev).
În predarea lecțiilor despre Sfintele Taine, am apelat la cele două forme principale ale conversației, respectiv conversația euristică și cea catehetica și la mai multe tipuri / variante precum: conversația de fixare, conversația de reactualizare, de verificare, introductivă, de comunicare, etc., a cunoștințelor.
Conversația euristică este metoda bazată pe dialog și pe învățarea conștientă și se folosește atunci când noile cunoștințe pot fi desprinse împreună cu elevii din cunoștințele anterioare, din analiza unor fapte, evenimente sau în urma cercetării unui material intuitiv.
De exemplu în lecția ,,Sfânta Taină a Botezului”, verificarea cunoștințelor anterioare s-a realizat frontal prin conversația de reactualizare: ,,Ce sunt Sfintele Taine?”, ,,Care sunt Sfintele Taine?”, ,,De ce sunt necesare Sfintele Tine?” etc.
În pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoștințe, li s-au adresat următoarele întrebări: „Care este prima Sfânta Taină a unirii cu Hristos?”,sau ,,Cum poți deveni creștin?”.
Având în vedere că elevii au mai dobândit cunoștințe despre Botez și în anii anteriori, ei învățând încă din clasa I ca omul devine creștin prin Botez și i se spala păcatul strămoșesc moștenit de la Adam și Eva, am încercat să valorific această experiență cognitivă a lor chiar și în comunicarea/însușirea noilor cunoștințe dar și în fixarea acestora. Exemple: „Ați participat vreodată la un Botez?” „Ce v-a impresionat mai mult?”. Apoi îmbinând conversația cu demonstrația, am prezentat elevilor câteva secvențe DVD cu săvârșirea Sfintei Taine a Botezului. Desigur, conversația euristică s-a îmbinat și cu cea catehetica, ce are ca rol principal examinarea elevilor, reactualizarea, consolidarea și fixarea cunoștințelor. Exemple: ,,Cine poate săvârși Sfânta Taină a Botezului?”, ,,Cine poate participa la această Sfânta Taină?”, ,,Unde se săvârșește Sfânta Taină a Botezului?”, etc.
Descrierea este metoda expozitivă care prezintă caracteristici ale obiectelor, fenomenelor, locurilor, urmărind în special aspecte fizice ale acestora. Descrierea se realizează pe baza observației, motiv pentru care trebuie să îndeplinească anumite cerințe:
-sa se bazeze pe intuiție;
-sa se țină cont de nivelul de pregătire al elevilor;
-sa evidențieze detaliile semnificative ale obiectivelor și fenomenelor aflate în studiu;
-sa dezvolte spiritul de observație al elevilor
Pentru stimularea motivației învățării la elevi, în cadrul descrierii, profesorul poate utiliza diferite mijloace de învățământ: hărți, vederi, DVD-uri, planșe, icoane.
În cadrul pregătirii lecțiilor de religie, descrierea nu trebuie să se oprească la simpla observare a caracteristicilor exterioare, ci trebuie însoțită și de evidențierea legăturilor dintre aspectele fizice ale obiectelor, fenomenelor, locurilor, și semnificația acestora în plan religios.
În cadrul lecțiilor despre Sfintele Taine, de pot descrie obiectele de cult și materiile utilizate, precum și locul desfășurării acestora (sau modul cum se sfințește Sfântul și Marele Mir).
De asemenea, bazându-se pe descrierea făcută în Sfânta Scriptură, elevii vor fi dirijați spre observarea elementelor semnificative ce apar în icoana ,,Cina cea de Taină”, pentru a înțelege mai ușor modul în care Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat Sfânta Taină a Euharistiei.
Problematizarea reprezintă o metodă activă cu valente euristice, formative, recunoscute în practica educațională.
Ea constă în crearea unor dificultăți practice sau teoretice a căror rezolvare să fie consecința activității proprii de investigare efectuate de către elev.
Pe plan psihologic, situația-problemă reprezintă o stare conflictuală care rezultă din trăirea simultană a două realități: experiență anterioară (cognitiv-emotionala) și elementul de noutate și de surpriză, ,,necunoscutul” cu care se confruntă subiectul. Acest conflict imprima un sens explorator gândirii elevului îl incita la investigare, descoperire, aflarea unor noi situații.
În abordarea unor situatii-problema pot fi delimitate mai multe etape posibile:
definirea punctului de plecare a scopului urmărit;
punerea problemei prin cunoașterea profundă a situației de plecare și selectarea informației;
organizarea informației;
transformarea informației pe calea raționamentului, inducției și deducției, a intuiției și analogiei, inclusiv a utilizării unor procedee paralogice în vederea identificării soluțiilor posibile;
luarea deciziei – opțiunea pentru soluția optimă;
verificarea soluției alese și a rezultatelor;
Utilizarea acestei metode necesită respectarea câtorva condiții:
– existența la elev a unui fond aperceptiv suficient,
– dozarea progresivă a dificultăților,
– alegerea momentului potrivit de plasare a problemei în lecție,
– manifestarea unui interes în rezolvarea problemei
În predarea religiei, profesorul trebuie să dovedească mult tact și competență pentru a evita crearea unor situații problemă se declanșează o stare conflictuală intelectuală și spirituală mare și care ar duce elevii la speculații referitoare la adevărurile de credință.
Exemple de problematizări:
a) întrebări – problema
În cadrul lecției ,,Sfânta Taină a Împărtășaniei” profesorul va pune elevilor următoarea întrebare – problemă ,,- Poate fi primită Sfânta Taină a Euharistiei de orice credincios?”
b) situații – problemă
În cadrul lecției ,,Sfânta Taină a Botezului” înainte de a vorbi despre botezul de necesitate, profesorul poate crea următoarea situație-problemă: ,,Un copil nou-născut este pe moarte. În apropiere nu este un preot care să-l boteze. Va muri copilul nebotezat?!”
Dezbaterea a fost frecvent utilizată în predarea religiei, ea desfășurându-se ca un schimb de opinii, informații, propuneri, axate în jurul unui subiect sau fapt aflat în studiu, cu scopul de a consolida, clarifica și sintetiza cunoștințe, de-a analiza anumite cazuri sau texte, de a soluționa unele probleme, de-a argumenta anumite idei sau texte, de-a dezvolta capacitatea de exprimare a elevilor.
Dezbaterea este condusă de către profesor pe baza unei teme propuse sau în urma unor referate susținute în cadrul lecției sau la cercul de religie.
Valorificând și cunoștințele anterioare ale elevilor, dezbaterea se îmbină cu utilizarea unor mijloace de învățământ adecvate precum: textul biblic, mijloace audio-vizuale, etc.
Am constatat că elevii au fost motivați în mare măsură să citească cărți, povestiri, și-au format deprindere de-a citi atent și conștient, de a se exprima corect, de-a folosi termeni noi, dovedind totodată capacitatea de a-și menține și de a-și justifica propria părere .
Exemplu: „Pe baza lecturii „Spovedania și Împărtășania copiilor” argumentați pro și contra necesitatea și importanta primirii acestor Sfinte Taine în vederea dobândirii mântuirii”.
În predarea religiei în general și a lecțiilor despre Sfintele Taine în special, am utilizat și metode de comunicare scrisă precum lectura și interpretarea interpretarea textului biblic. Astfel am apelat la lectura explicativă ( manual ), luarea notițelor, studiul individual, efectuarea unor compuneri, iar pentru acasă am recomandat studiul individual și efectuarea activității suplimentare.
Studiul individual s-a desfășurat în clasa dar și acasă.
Exemple:
– citirea notițelor și completarea lor folosind textul din manual, învățarea unor rugăciuni (ex: rugăciunea înainte de primirea Sfintei Împărtășanii ), poezii, ghicitori;
-cautarea, transcrierea și învățarea unor versete din Sfânta Scriptură (ex: În.3.5; Mt. 28,19; Mt. 26, 26-28; Lc. 22,19) sau ale unor Sfinți Părinți (ex: ,,După Sfânta Împărtășanie nu mai este loc unde să pășești, de aceea trebuie să te oprești aici și să te gândești cum să faci ca să poți păstra până la sfârșit comoara pe care ai dobândit-o” – Sfântul Nicolae Cabasila – , etc), elaborarea răspunsurilor la întrebările adresate de către profesorul de religie, alcătuirea unor rezumate, etc.
În concordanță cu obiectivele cadru și obiectivele de referință din programa școlară la religie (cls. a V-a), am proiectat activități de învățare în funcție de nivelul de pregătire al elevilor și de particularitățile de vârstă ale acestora.
Exemple:
– căutarea unui text în Sfânta Scriptură și întocmirea unui scurt eseu pornind de la citatul: ,,Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”.(În. 6,54)
Pentru a contribui la aplicarea cunoștințelor dobândite de elevi în cadrul lecțiilor de religie în propria lor conduita religios-morala, am folosit și alte metode și procedee didactice.
Prin observarea directă profesorul de religie urmărește să-i conducă pe elevi spre cunoașterea lui Dumnezeu, prin contemplarea creației – observarea lumii înconjurătoare, observarea purtării de grijă a Lui față de lume – relatarea unor povestiri cu conținut religios.
Le-am precizat elevilor că omul nu trebuie să se rezume doar la contemplarea creației, ci trebuie să aibă o viată religios – morală, în care să pună pe primul plan căutarea Împărăției lui Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu prin credință și fapte bune, prin participarea la săvârșirea Sfintei Liturghii și primirea Sfintelor Taine în vederea dobândirii mântuirii.
Studiul de caz este metoda de cunoaștere a realității religioase care constă în analiza unui caz real, fiind suport al cunoașterii introductive și bază pentru cunoașterea deductivă.
În alegerea cazului studiat în predarea lecțiilor despre Sfintele Taine ale inițierii în creștinism, am urmărit:
corelarea cazurilor cu obiectivele propuse;
raportarea la cunoștințele, ideile, principiile, normele cunoscute de elevi;
corelarea gradului de dificultate a analizei cazului cu nivelul de pregătire a elevilor;
posibilitatea sintetizării concluziilor, în urma analizei cazului.
Principalele etape ale studiului de caz:
prezentarea cazului, scris sau pe suport DVD;
alcătuirea unui plan de analiza, care are în vedere identificarea cauzelor ce au determinat declanșarea evenimentului analizat și evoluția acestuia;
dirijarea de către profesor a dezbaterilor generate de caz prin: selectarea celor mai potrivite metode de analiza; examinarea cazului din mai multe perspective, fără ca prin aceasta să propună ipoteze, opinii și soluții la care ar putea ajunge elevii;
stabilirea unor concluzii.
În comparație cu alte metode, studiul de caz (bazat mai mult pe descriere și date calitative, decât pe măsurători și date cantitative) poate aborda și aspecte mai greu măsurabile ale comportamentului.
Exemplu:
În lecția ,,Sfânta Taină a Mirungerii” a fost prezentat următorul studiu de caz:
,,Într-o zi doi vecini, Ioan și Theodor stăteau de vorbă. Theodor era foarte trist. Toată ziua se străduia să muncească pentru el și familia lui, dar tot degeaba. Abia își ducea traiul de pe o zi pe alta. Copiii începuseră să nu-l mai asculte și zilnic se certa cu soția sa. Seara, venea prea obosit acasă ca să mai aibă timp pentru el și familia lui, sau pentru a-și aminti de Dumnezeu spunând măcar o rugăciune. Ba de-o vreme, începuse să lucreze și în Sfânta zi a Domnului, duminică.
Când Ioan a auzit povestea vecinului său, și-a dat seama că Theodor se îngrijea mai mult de cele necesare traiului decât de sufletul lui.
Ioan i-a spus lui Theodor că fiecare om a primit de la Dumnezeu mai multe daruri: dragostea, răbdarea, blândețea, credință, s.a.
Dragostea trebuie să se arate în primul rând față de Dumnezeu și de semeni și nu în ultimul rând față de membrii familiei. De aceea timpul petrecut cu cei dragi, trebuie să fie cât mai îndelungat.
Răbdarea și blândețea sunt daruri foarte importante pentru a asigura trăirea în armonie a oamenilor. Atunci când acestea dispar, apar certurile.
Pentru a-și întări credința creștinii trebuie să se roage, să participe la slujbe, să citească din Biblie, să facă fapte bune, să primească cu vrednicie Sfintele Taine.
Theodor a înțeles că din dorința de-a oferi cât mai multe familiei în plan material, a uitat de Dumnezeu.
El a hotărât să se străduiască mai mult pentru a folosi mai bine darurile primite de la Dumnezeu.
Elevii au fost solicitați să răspundă întrebărilor legate de cazul prezentat și să tragă concluzia cu privire la acesta.
1. Care este necazul lui Theodor?
2. Care este atitudinea lui Ioan față de Theodor și cum îl ajuta?
3. Care sunt darurile despre care se vorbește în acest text?
4. Care este hotărârea luată de Theodor?
5. Ce concluzie putem extrage din această lectura?
Exemplul moral – religios acționează în mod deosebit asupra comportamentului moral al elevilor, știut fiind rolul imitației în modelarea relațiilor de comunicare și interrelaționare socială. Primul model pentru formarea morală a elevilor este întruchipat de Domnul Iisus Hristos : „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu cineva și veți găsi odihna sufletelor noastre „. ( Mt. 11,28 )
Profesorul de religie trebuie să constituie, de asemenea un model de conduită pentru elevi. El poate oferi elevilor criterii după care să-și poată alege cele mai bune exemple de conduită morală, utilizând în acest sens exemple din Sfânta Scriptură, viețile sfinților, filme și articole cu un conținut moral.
În utilizarea metodei exemplului am urmărit în primul rând crearea în clasă a unui climat favorabil care să faciliteze receptarea de către elevi a mesajelor pozitive, generate de modelele prezentate.
În al doilea rând, am prezentat modele pozitive și negative, orientându-i și determinându-i pe elevi să le adopte pe cele pozitive.
Deoarece în centrul lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos se afla Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos- Fiul lui Dumnezeu întrupat și model desăvârșit de educație, elevii au fost solicitați să alcătuiască o compunere cu titlul: „ Domnul Iisus Hristos – modelul desăvârșit pentru creștini”.
Continuați compunerea găsind un titlu potrivit. Ce părere aveți despre atitudinea personajelor din povestire?
Cu mulți ani în urmă, trăia în părțile răsăritului un păgân care avea un copil de șapte ani. Într-una din zile ( duminică ), copilul, urmând copiilor de aceiași vârstă care erau creștini, a intrat în biserica din sat. Acolo alți copii creștini primeau Sfânta Taină a Împărtășaniei…..Văzându-i…….
Rugăciunea este „convorbirea omului cu Dumnezeu” și una din modalitățile prin care creștinul poate ajunge să-L cunoască. Folosirea rugăciunii ca metoda de educație religioasă presupune respectarea anumitor cerințe, atât de către elev cât și de către profesor.
În primul rând am fost preocupată ca elevii să învețe cât mai multe rugăciuni, să rostească rugăciunea de dimineață, de seară, înainte și după masă, când pleacă și când se întorc din călătorie, când intră în biserică, ori de câte ori încep sau sfârșesc o activitate.
Totodată am reușit să le formez deprinderea de a rosti zilnic, împreună, rugăciuni pentru ei, pentru părinți și frați, pentru toți oamenii.
La lecțiile despre Sfintele Taine elevii au învățat rugăciunile ce se rostesc înainte și după primirea Sfintei Taine a Împărtășaniei.
De asemenea elevii au învățat „Crezul” pe care îl rostesc de cele mai multe ori ca rugăciune; iar unii dintre ei chiar mi-au mărtursit foarte mândri că l-au rostit cu prilejul încreștinării unor copii de către familiile lor la Sfânta Taină a Botezului.Formarea deprinderilor religios-morale începe încă din copilărie în familie.Este dezvoltată în Biserica prin preoți, și în școala prin profesori și lecțiile de religie.Ea continuă pe tot parcursul vieții.
Exemplu:
Analizați următoarea situație: „Un elev reușește după mult timp să aibă un comportament religios-moral și să frecventeze sfintele slujbe ele Bisericii. Deasemenea se spovedește și primește dezlegare de la preotul duhovnic pentru împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Colegul lui de bancă îl ironizează pentru aceasta.”
Ce părere aveți despre cei doi elevi? Cine credeți că a influențat schimbarea în bine a unuia dintre ei? Ce ar trebui făcut ca și colegul acestuia să-și schimbe comportamentul și să se apropie de Biserică și de Dumnezeu?
Exercițiul moral a constat în executarea în mod repetat și conștient a unor fapte și acțiuni sub îndrumarea profesorului de religie în scopul formarii unor deprinderi de practică liturgica și de comportament moral.(respectarea postului, participarea la sfintele slujbe, săvârșirea faptelor de milostenie, mărturisirea păcatelor prin Sfânta Taină a Spovedaniei și primirea Sfintei Taine a Împărtășaniei în cele patru mari posturi din timpul anului).
Ca forme de organizare a activității am îmbinat activitatea frontală (cu întreaga clasă de elevi) cu cea pe grupe și cea individuală.
De exemplu la lecția Sfânta Taină a Euharistiei activitatea s-a desfășurat în trei etape:
în prima etapă elevii răspund individual, în scris la următoarele întrebări:
„Când mă împărtășesc? De ce mă împărtășesc?”
„Când nu mă împărtășesc? De ce nu mă împărtășesc?”
în a doua etapă, profesorul formează grupe de către 5 elevi, fiecare având următoarele sarcini:
grupați răspunsurile la întrebări conform motivului în care se încadrează fiecare;
identificați motivul dominant;
formulați două soluții posibile pentru asigurarea suportului motivațional adecvat
în a treia etapă, fiecare grupă își va desemna un raportor care va prezenta modul în care s-a realizat activitatea de rezolvare a sarcinii și soluțiile propuse.
Activitatea se va încheia cu o discuție frontală asupra soluțiilor propuse și posibilităților lor de aplicare.
Multe exerciții aplicative s-au desfășurat pe grupe sau individual.
Există o strânsă legătură între exercițiul moral și metoda îndrumării teoretice și practice. Aceasta este metodă care însoțește desfășurarea unei activități practice, ajutând la precizarea modului de comportare al elevilor în anumite condiții, deprinzându-i cu regulile de comportament.
Exemplu:
– explicația și demonstrația modului de comportare în vederea primirii Sfintelor Taine și în săvârșirea Botezului de necesitate.
Un mare impact în desfășurarea orelor de religie au avut întotdeauna metodele interactive, metode care i-au atras permanent pe elevi, stârnindu-le interesul prin modul atractiv în care au fost prezentate.
Ca dascăli ne-am pus întotdeauna întrebarea ,,Cum să desfășurăm demersul nostru didactic pentru a ajunge la sufletul copilului, la pătrunderea adevărurilor de credință și la cunoașterea lui Dumnezeu prin Hristos?”
Deși am îmbinat întotdeauna metodele tradiționale cu cele specifice disciplinei „Religie”, am acordat permanent o atenție deosebită metodelor moderne, interactive.
De aceea fiecare metoda pe care am aplicat-o în anumite secvențe de lecție poate fi considerată activă în măsura în care pune în mișcare gândirea și trăirile afective ale elevului, dacă îl motivează pentru studiu și îi îmbogățește bagajul de cunoștințe.
Metodă în sine este eficientă dacă este adaptată obiectivelor, conținuturilor, achizițiilor în timp ale elevilor, particularităților individuale și de vârsta specifice elevilor.
Cel mai important aspect al instruirii active în predarea – învățarea religiei îl constituie faptul că elevii devin coparticipanți la propria instruire și educare.
Metoda cvintetului favorizează reflecția personală și colectivă, rapidă, esențializarea cunoștințelor, înțelegerea lor profundă, manifestarea creativității.
Cvintetul este o poezie cu cinci versuri cu ajutorul căreia se realizează și se condensează informațiile incluzându-se și reflecții ale elevilor care pot lucra individual, în perechi sau în grup[…].
Aplic această metodă pentru dezvoltarea creativității, a limbajului elevilor, mai ales la clasele V-VIII.
Mulți elevi sunt preocupați de poezie și încerc să-i obișnuiesc să caute poezia și literatura religioasă care exprimă trăiri profunde.
Structura algoritmica:
Primul vers cuprinde un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv, subiectul poeziei care va fi explicat în versurile următoare.
Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei adjective care descriu subiectul poeziei.
Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu, care exprimă acțiuni.
Al patrulea vers, din patru cuvinte exprima sentimentele autorului față de subiectul abordat
Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esența subiectului.
În lecția despre ,,Sfânta Taină a Euharistiei” am folosit următorul exemplu:
Euharistia
Sfântă, preacurata,
Iubind, iertând, jertfind,
Să ne aducă nouă
Mântuirea.
Metoda cubului – presupune explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și interogatoare a unei teme.
Etapele metodei cubului :
Realizarea unui cub pe ale cărui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara, analizează, asociază, aplica, argumentează.
Împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului.
De exemplu, la lecția Sfânta Taină a Împărtășaniei se poate aplica în etapa comunicării noilor cunoștințe:
-in această secvența de lecție vom lucra pe grupe și vom aplica metoda cubului.
Se împarte clasa în 6 grupe (4/5 elevi în fiecare grupă).
Sarcini de lucru în aplicarea metodei cubului:
1. Descrie! Cum are loc?
2. Compară! Cu cine / cu ce se aseamănă?
3. Asociază! Cu ce poate fi pus în legătură?
4. Aplică! La ce este utilă?
5. Analizează! Ce presupune?
6. Argumentează pro sau contra Este bun sau rău? Dorit sau nedorit? De ce?
Fiecare va avea de realizat o sarcină de lucru.
Grupa I Descrie! Sfânta Taină a Împărtășaniei
Grupa ÎI Compară – cu celelalte slujbe la care ai participat (Sfânta Liturghie, Botez, Nuntă)
Grupa III Asociază următoarele componente: ,,Trupul și Sângele Domnului” cu pâinea și vinul (Hristos la Cină cea de Taină) – Momentul instituirii Sfintei Taine: ,,Luați mâncați…”
Grupa IV Aplică – cum ne pregătim înainte de a primi Sfânta Împărtășanie pornind de la cunoștințele, prezentate în cadrul lecției, referitoare la această dumnezeiască Taină. Începând din clasele mici au participat în Postul Crăciunului sau în Postul Paștelui împreună cu părinții sau cu profesorul de religie, la Spovedanie și s-au pregătit sufletește pentru momentul Împărtășaniei.
Grupa V Analizează importanta Împărtășaniei și ce presupune unirea cu Hristos și viață de veci;
-pregătirea sufletească pentru acest moment;
-spovedania făcută cu părere de rău și cu dorința de îndreptare;
-împlinirea canonului.
Grupa VI Argumentează pro sau contra – afirmația: ,,La fiecare Sfânta Liturghie pâinea și vinul aduse în dar de credincioși se prefac prin puterea Duhului Sfânt în Trupul și Sângele Mântuitorului spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.”
Formă finală a scrierii este împărtășită întregului grup. Lucrarea finală poate fi desfășurată pe tablă.
Scrierea liberă este o metodă utilizată în vederea formării capacității elevilor de a reflecta și de-a învăța prin exprimarea în scris a gândurilor / ideilor pe care le au despre o anumită temă indicată de către profesor.
Etape în utilizarea metodei:
Comunicarea sarcinii de lucru: elevii notează tot ceea ce știu despre tema indicată de către profesor. Timp de lucru: 2 min
Activitate în perechi: fiecare elev îi citește colegului de bancă ceea ce a scris în etapa anterioară. Timp de lucru: 3 min
3.Activitate frontală: profesorul numește un grup de elevi care citesc integral sau parțial ceea ce au scris și evidențiază de la fiecare dintre aceștia aspectele cele mai semnificative legate de tema dată.
Metoda poate fi aplicată la oricare din lecțiile despre Sfintele Taine. A fost aplicată la lecția ,,Sfânta Taină a Botezului”
Metoda Turul galeriei este o metodă de învățare prin colaborare, în care activitatea propusă și concluziile se definitivează numai după observarea și analizarea lucrărilor realizate de colegi și a observațiilor prezentate de aceștia.
Metoda poate fi aplicată la lecția despre Tainele inițierii în creștinism: Botezul, Mirungerea, Împărtășania.
Elevii și-au desfășurat în grupuri activitatea indicată de profesor. Rezultatele au fost prezentate sub forma unui afiș, pe o coală de hârtie, având dimensiunile impuse de activitatea realizată: un desen și o schemă despre Sfintele Taine, realizată de elevi. (fiecare va cuprinde trei desene,respectiv trei scheme despre Botez, Mirungere, Împărtășanie). Elevii își vor expune lucrările în fața întregii clase.
Fiecare grup reprezentat de un lider, își va prezenta lucrarea.
La final elevii le compară cu celelalte luând aminte la observațiile care s-au făcut.
În funcție de concluziile desprinse, fiecare grup poate oferi anumite explicații lămuritoare și pot da o notă lucrărilor celorlalți.
Metoda ,,ciorchinelui” se utilizează cu scopul de a stimula gândirea liberă, creativă și de tip divergent, de a sesiza conexiunile dintre idei, de a realiza noi asociații de idei, de a descoperi noi sensuri, semnificații, conotații.
Etape în utilizarea metodei:
Scrierea unui cuvânt / unei sintagme cheie la mijlocul tablei sau al foii de hârtie, în funcție de formă de organizare a activității: frontal, pe grupe sau individual.
Identificarea și scrierea altor cuvinte / sintagme corelate cu cuvântul cheie în funcție de tema tratată, nivelul clasei, timpul disponibil, etc.
Identificarea și realizarea conexiunilor dintre cuvinte / sintagme prin linii sau săgeți.
Prezentarea și discutarea ,,ciorchinelui”. În situația în care activitatea s-a desfășurat individual, elevii au posibilitatea de a observa modul de gândire al colegilor asupra problemei aflată în studiu, de a compara propriile rezultate cu cele ale colegilor, de a-și susține punctul de vedere, de a-și îmbunătăți propriul mod de lucru.
Metoda a fost folosită cu succes în lecția introductivă ,,Sfintele Taine”, ajutându-i să înțeleagă mult mai ușor modul de clasificare al acestora.
După cum se constată din prezentarea, fie și succintă, a modului în care am desfășurat lecțiile de religie privind ,,Sfintele Taine ale unirii cu Hristos”, strategiile utilizate au fost atât algoritmice cât și euristice.
Metodele, procedeele, mijloacele de învățământ, precum și forma de activitate (frontal, pe grupe, individual) au fost selectate și utilizate în concordanță cu obiectivele vizate, cu particularitățile de vârsta ale elevilor și cu experiența lor cognitivă.
Am fost preocupată, de asemenea, de realizarea unei evaluări formative, pe tot parcursul semestrului, prin îmbinarea metodelor tradiționale de evaluare cu cele alternative (referatul, observația sistemica a conduitei elevilor, testul de cunoștințe, s.a.)
.
V. PREZENTAREA, ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII APLICATIVE
1. Rezultatele obținute la evaluarea finală
Evaluarea finală s-a desfășurat la începutul lunii mai 2011 și a constat în retestarea elevilor cu aceleași probe că în faza inițială, pentru a înregistra progresul lor din perspectiva obiectivelor cercetării.
Respectând cerințele și obiectivele Programei la Religie pentru clasa a V-a, precum și principiile educației religioase, am selectat, structurat și accesibilizat conținuturile lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos.
Am utilizat strategii didactice activ – participative în predarea – învățarea – evaluarea lecțiilor despre Sfintele Taine, îmbinându-le cu multe activități extra-curriculare pentru a da posibilitatea elevilor să aplice ceea ce au acumulat la orele de religie și pentru a-și dezvolta o conștiință și o conduită de bun creștin, în spiritual valorilor moral – creștine.
Dintre activitățile extra-curriculare menționez: activități în colaborare cu preoții Bisericilor ,,Sf. Ioan Botezătorul” din Ploiești și ,,Sfântul Nicolae” din comuna Păulești, județul Prahova unde elevii au participat la Sfânta Liturghie și sau împărtășit cu Sfintele Taine; organizarea unei excursii în zona Cheia – Muntele Roșu unde elevii au vizitat Mănăstirile ,,Cheia”, ,,Suzana” și ,,Zamfira”, dându-le acestora posibilitatea aprofundării cunoștințelor religioase, dar și a celor inter- disciplinare.
Elevii au fost orientați să urmărească aspecte legate de viața religioasă, să asculte sfaturile preoților, să rețină explicațiile acestora dar și ale ghidului, să achiziționeze material intuitiv, care poate fi folosit la lecțiile de religie.
Aproape de sărbătorile Crăciunului și ale Sfintelor Paști, am desfășurat activități caritabile oferind daruri copiilor defavorizați din școala noastră, dând elevilor posibilitatea de a-și forma și consolida deprinderea de-a dărui și de a-i ajuta pe cei aflați în nevoi. Aceste activități caritabile au contribuit la pregătirea necesară pentru împărtășirea cu Sfintele Taine.
În urma aplicării testului docimologic de evaluare finală, am obținut următoarele date, trecute în tabelul sintetic ( 5)
Tabelul 5
Datele au fost centralizate în următorul tabel sintetic ( tabelul 6 ) și redate în diagrama de comparatie – Fig. 7
Tabelul 6
Tabel centralizator cu rezultatele obtinute de elevii clasei a V-a A la evaluarea finala
Fig. 7 – Diagrama de comparatie a notelor obținute la testarea finală
În vederea centralizării datelor, am alcătuit un tabel centralizator pentru întrebările din test (fig.8).
Analiza datelor ne releva următoarele:
22 elevi reprezentând 88% din eșantionul investigat considera că valorile religioase au un rol foarte important în viața lor, iar 3 elevi12% le consideră importante;
12 elevi, reprezentând 48% din eșantionul investigat consideră că unii elevi nu merg la Sfânta Biserică duminica și nu participă la săvârșirea Sfintelor Taine pentru că își efectuează temele, alți 8 elevi 32% apreciează această zi ca fiind de odihnă și distracție, iar 5 dintre elevi 20% cred că nu se acordă suficientă importanță acestor momente din neglijență și nepăsare;
25 elevi 100% obișnuiesc să se spovedească și să se împărtășească foarte des;
10 elevi 40% au primit educația religioasă de la părinți, 6 dintre elevi 24% au fost îndrumați de bunici, 6 dintre elevi 24% apreciează că profesorul de religie i-a îndrumat, iar 3 elevi 12% consideră că au fost sfătuiți de prieteni în acest sens;
Toți elevii 100% au apreciat că este neapărat necesară primirea Sfintelor Taine în vederea dobândirii mântuirii;
Toți elevii 100% au apreciat că este bine ca orice activitate, orice lucru să fie început cu gândul la Dumnezeu;
În privința faptelor bune, 25 de elevi 100% au răspuns că este mai de folos să nu aștepți laude de la oameni pentru faptele bune pe care le faci;
25 dintre elevi 100% sunt fericiți când pot oferi ceva, 25 dintre ei 100% sunt fericiți când pot ajuta și se simt utili, iar 25 dintre elevi 100% sunt fericiți dacă își pot încuraja prietenul. Toți elevii 100% sunt fericiți când pot să dăruiască celor din jur numai bucurii.
La întrebarea nr. 9 răspunsurile date de elevii clasei a V-a A se ierarhizează astfel:
Elevii cred că unii tineri au ales o cale greșită din diferite motive:
din teribilism specific vârstei – 6 elevi (24%)
din cauza nesupravegherii părinților – 3 elevi (12%)
pentru că nu pot comunica eficient cu ceilalți – 5 elevi (25%)
din cauza anturajului – 6 elevi (24%
din curiozitate – 5 elevi (20%)
Elevii consideră că acești tineri s-au îndepărtat de Biserică, dar este nevoie de un alt mod de a comunica, mai eficient, mai deschis, mai blând, nu doar acuzator (mulți dintre ei vorbind din propria experiență).
Un rol deosebit, alături de familie, îl are și preotul duhovnic.
În ceea ce privește alegerea modelului de viață la această întrebare (nr. 10) elevii au răspuns astfel:
3 elevi afirma că și-au ales ca model de viață pe Iisus Hristos, pentru că este model desăvârșit iar ei sunt preocupați de mântuire;
11 elevi au ales ca model de viață, sfântul al cărui nume îl poartă;
5 dintre elevi afirma că au ca modele părinții, pentru că sunt realizați în viață, știu să se facă plăcuți și au grijă de familie;
5 dintre elevi cred că profesorul de religie este pentru ei un model, pentru că are răbdare, le explică ce este bine și ce este rău, știe să discute cu elevii, este blând, răbdător, îi duce la Biserică;
1 elev considera că are ca ideal vedete și artiști, pentru că s-au realizat în viață, și-au împlinit visul;
În concluzie, se constată că elevii pot face diferența dintre bine și rău, ținând cont de particularitățile lor de vârstă. Mulți dintre ei și-au schimbat opțiunea privind modelul pe care vor să-l urmeze în viață și atitudinea pe care trebuie să o aibă față de aproapele pentru a dovedi că merita împărtășirea cu Sfintele Taine.
Grila de observatie
Din analiza datelor obținute constatăm că majoritatea elevilor manifesta în relațiile cu ceilalți o conduită bazată pe cooperare, înțelegere, toleranță, sunt mai sociabili, mai receptivi la problemele celor din jur, nu mai sunt agresivi, lăudăroși, egoiști.
Coroborând datele obținute la cele trei metode aplicate, respectiv testul docimologic, chestionarul și observația, constatăm că un număr mare de elevi au înregistrat un progres duhovnicesc după evaluarea finală.
Emoționante au fost toate activitățile desfășurate cu acești elevi și consider că aceste aspecte au avut un rol determinant în schimbarea de comportament constatata.
De aceea consider că rolul profesorului de religie în formarea moral – creștină a elevilor este de o mare importanță.
Alături de familie și de Biserică, scoala poate deschide o fereastră spre universul infinit al cunosterii și unirii cu Hristos prin Sfintele Taine.
Lecția de religie să fie așteptată de elevi că o sărbătoare: ,,Fericiți cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc!” (Luca 11,28), iar pentru realizarea idealului creștin să știe că Mântuitorul a lăsat Bisericii Sale Sfintele Taine prin care se împărtășește harul sfințitor și mântuitor al lui Dumnezeu, pentru ca toți oamenii care se străduiesc să ducă o viață cu adevărat creștină să aibă această posibilitate.
Astfel Sfintele Taine în general și Tainele unirii cu Hristos în special sunt foarte importante atât pentru dezvoltarea vieții religioase prin funcția lor educativa dar și prin darurile curățitoare și mântuitoare pe care le revărsă asupra credincioșilor.
2. Prezentarea rezultatelor si compararea lor
In diagrama de comparatie (fig. 9) sunt coroborate rezultatele obtinute de elevii clasei a V-a A la testul docimologic initial si final din anul scolar 2010 – 2011.
Fig.9 Diagrama de comparatie a notelor la testarea inițială și finală
CONCLUZII
Auzim de cele mai multe ori că vremurile pe care le trăim nu sunt propice pentru credință.
Într-adevăr sunt multe griji și lipsuri, frustrări, e multă nedreptate, mult desfrâu și multe ispite.Dar nu cred că vreodată a fost mai ușor.Mântuitorul Însuși i-a încurajat pe Apostoli(prin ei și pe noi cei de azi) spunându-le: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți.Eu am biruit lumea”(In.16,33).
Nici în vremea persecuțiilor nu era ușor să fii creștin.Mulți și-ar fi dorit poate să trăiască vremurile noastre.Dar acestea sunt vremurile și oricum or fi ele sunt vremurile în care noi trebuie să ne câștigăm mântuirea printr-o relație vie cu Hristos în Biserică.
„Mântuirea vine de la Dumnezeu și nu de la vremuri sau de la societate.Vremurile, oricum ar fi ele, sunt vremurile mântuirii noastre.”
În copilărie, mici fiind, ori de câte ori ne doare sau ne supără ceva, alergăm în brațele grijulii ale mamei.Întotdeauna blândele ei mângâieri ne alină toată suferința.
Mare este taina acestor mângâieri calde și iubitoare, ce într-o clipă ne pot face să uităm toată durerea.
Tatăl nostru ceresc, Cel care ne-a creat din marea Sa dragoste și ne poartă de grijă neîncetat, știind câtă nevoie avem noi de astfel de mângâieri, „ne-a dăruit prin Fiul Său, în Duhul Sfânt, șapte mângâieri tainice, numite Sfinte Taine.
Acestea au darul de-a ne uni cu Hristos, de-a ne întări, crește, hrăni și sfinți în Biserica Sa, care este mama noastră Sfântă.”
Asemeni mângâierilor părintești, cele șapte Sfinte Taine sunt dătătoare de iubire și iertare prin puterea lor mântuitoare, deoarece sunt lucrări sfinte în care în chip nevăzut și tainic primim harul lui Dumnezeu.
Ele constituie o adevărată școală de educație, un izvor de „apă vie”, realizând nașterea, creșterea și desăvârșirea noastră duhovnicească.
În acest context, rolul profesorului de religie este foarte important pentru că lui i-au fost date în grijă sufletele pure ale copiilor spre educație.Am încercat întotdeauna să-i apropii pe copii de Biserică, să le sădesc în suflet dragostea față de învățăturile lui Hristos și în mod special să le formez deprinderea de-a se pregăti permanent pentru Împărăția cerească prin participarea la săvârșirea Sfintelor Taine și împărtășirea cu acestea.
Ca dascăli ne-am pus mereu întrebarea:Cum să desfășurăm demersul nostru didactic pentru a ajunge la sufletul copilului,la pătrunderea adevărurilor de credință și la cunoașterea lui Dumnezeu.
Prin prezenta lucrare am aprofundat împreună cu elevii mei adevărul că Sfintele Taine ale unirii cu Hristos sunt „cheile”care deschid porțile Raiului în acest urcuș al nostru către Împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Nicolae Cabasila, vorbind despre marea lor însemnătate le numea chiar „porți” spunând însă că: „Sunt mult mai însemnate și mai de folos pentru sufletul nostru decât chiar porțile Raiului, căci acestea din urmă nu se deschid nimănui dacă nu a trecut mai întâi prin cele dintâi.”
Rezultatele obținute în urma evaluării finale a cunoștințelo, priceperilor, deprinderilor, capacităților și competențelor elevilor clasei a V-a A, au pus în evidență faptul că utilizarea unor strategii didactice activ-participative în predarea lecțiilor despre Sfintele Taine ale unirii cu Hristos, participarea autentică la săvârșirea acestora au contribuit la formarea conștiinței elevilor de buni creștini.De asemenea am constatat progrese deosebite în conduita majorității elevilor din clasa a V-a în sensul dezvoltării progresive a unor trăsături moral-religioase ce caracterizează comportamentul lor interpersonal.Astfel, am constatat o mai mare disponibilitate către comunicarea cu ceilalți, cooperare în realizarea unor sarcini de școală, mai multă înțelegere, toleranță, conștientizarea faptelor rele săvârșite, părerea de rău pentru acestea, dorința de îndreptare și stăruința în fapte bune.
Datele la testul docimologic coroborate cu cele furnizate de chestionar și de observația curentă, confirmă pe deplin ipoteza cercetării.Acești copii au nevoie de educație religioasă nu pentru a se forma ca teologi ci pentru a deveni buni creștini.
Tainele unirii cu Hristos sunt cele care au puterea să ne lumineze, să ne sfințească, să ne dăruiască puterea de a trăi ca adevărați fii ai lui Dumnezeu, unindu-ne sufletește cu Hristos și cu ceilalți membrii ai Bisericii Sale.
De aceea suntem datori să-L urmăm pe Hristos, să ne asemănăm cu el și să ne unim în mod tainic cu Acesta, pentru a putea deveni și noi prin har, credință și fapte bune adevărați creștini.
Fișa de lucru
Numele:
Prenumele:
Timp de lucru: 25 min
Completează tabelul de mai jos:
Scrie denumirile obiectelor de mai jos și Sfânta Taină la care se folosesc:
Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească orice credincios care dorește să se împărtășească.
Fișa de lucru
Numele:
Prenumele:
Timp de lucru: 10 min
Completând rebusul veți obține pe verticală A-B numele unor lucrări sfinte ce împărtășesc credincioșilor în chip văzut harul lui Dumnezeu.
Rezolvare:
A-B – Sfintele Taine
1.Biserica
2.Sfinți
3.Hristos
4.Rugăciune
5.Preoți
6.Creștini
7.Suflet
8.Credință
9.Botez
10.Păcat
11.Potir
12.Mântuirea
13.Cruce
Sfânta Taină a Botezului
Test
Numele:
Prenumele:
Clasa a V- a A
Timp de lucru:45 min
1.Cine și când a întemeiat Sfânta Taină a Botezului?
2.Completați spațiile libere:
Prin Taina Sfântului ……………………. omul primește iertare de ………………………… și de păcatele persoanele devenind …………………. și membru al ……………………
Fără Botez nimeni nu se poate …………………..
3.Vasul în care se cufundă copilul se numește:
a)candelă
b)cristelnița
c)tetrapod
4.Scrieți ce simbolizează:
Lumânarea aprinsă la botez……………………………………………………………………………
Pânza albă………………………………………………………………………………………………….
5.Explicați citatul:
"De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu"(In.3,5)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
6.Alcătuiește , într-un scurt text, portretul nasului (nașei,nașilor) tău.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..I……………………………………………………
Sfânta Taină a Mirungerii
Test
Numele:
Prenumele:
Clasa a V a A
Timp de lucru:45min
1. a) Completează spațiile libere cu informația corectă:
Mirungerea
Sfântul și Marele Mir este un ulei sfințit în Joia………………. de către …………………………….. Bisericii.
Se săvârșește prin ungere cu…………………………………..
Se săvârșește …………………………………………….. în viață.
Ungerea cu untdelemn sfințit
Untdelemnul folosit la această ungere este sfințit de către …………………………… Bisericii în cadrul unor ……………………………
Se săvârșește prin ungere cu …………………………………….
Se săvârșește ………………………………………………….în viață.
b) Precizează care sunt deosebirile existente între Mirungere și ungerea cu untdelemn sfințit.
2.Dați exemple de sinonime ale cuvântului "pecete" și alcătuiți enunțuri cu acestea .
3. Sfânta Taină a Mirungerii ara loc imediat după:
a) Sfânta Taină a Spovedaniei
b) Taina Sfântului Maslu
c) Sfânta Taină a Botezului
4. Care sunt efectele Sfintei Taine a Mirungerii asupra creștinului?
5. Ce este Sfântul și Marele Mir?
6. Când a fost instituită Sfânta Taină a Mirungerii?
Sfânta Taină a Împărtășaniei
Test
Numele:
Prenumele:
Clasa: a V a A
Timp de lucru: 45 min
1. Explicați citatul:
,,După Sfânta Împărtășanie nu mai este loc unde să pășești, de aceea trebuie să te oprești aici și să te gândești cum să faci ca să poți păstra până la sfârșit comoara pe care ai dobândit-o.” (Sf. Nicolae Cabasila)
Sfânta Taină a Împărtășaniei se mai numește și:
Cuminecătura
Cina Domnului
Euharistie
Completați spațiile libere:
,,Luați, mâncați acesta este …………………”
,,Beți dintru aceste toți, că acesta este ……………………… al Legii celei noi care pentru mulți se varsă spre ………………….”
,, Aceasta să faceți intru ……………………..Mea.”
Enumeră efectele Sfintei Taine a Împărtășaniei.
Cum crezi că trebuie să petreacă un creștin în ziua când s-a împărtășit cu Hristos?
Explicați importanta primirii Sfintei Euharistii de către creștini.
Sfintele Taine
Test de evaluare la Religie
Numele:
Prenumele:
Clasa a V-a A
Timp de lucru: 20 min
Ghicitori despre Sfintele Taine aplicate
în lecțiile studiate la clasa a V-a
Șapte sunt la număr toate
Și ne scapă de păcate
Sau de boală sau de rele,
Mântuindu-ne prin ele.
(Sfintele Taine)
De trei ori ne afundăm
Păcatul vechi ni-l spălăm
Prima taina o primim
Știi tu cum noi o numim?
(Botezul)
După ce ne-am botezat
Altă taină a urmat
Unși cu mir toți am primit
Darul de la Duhul Sfânt.
(Mirungerea)
Trup și Sange-al lui Hristos
Ne sunt nouă de folos
Însă ca să le primim
Postim și ne spovedim.
(Împărtășania)
Taina – n care omul spune
Câte a făcut pe lume.
(Spovedania)
PROIECT DE LECȚIE
Profesor:Tatu Claudia
Unitatea de învățământ:Școala cu clasele I-VIII ,,Grigore Moisil” Ploiești
Clasa: a V-a
Disciplina:Religie
Subiectul lecției:Sfintele Taine – lucrări sfințitoare ale Bisericii
Tipul lecției:comunicare/însușire de noi cunoștințe
Scopul lecției:dobândirea unor cunoștințe despre lucrările sfințitoare ale lui Dumnezeu în Biserică;dezvoltarea receptivității elevilor pentru primirea Sfintelor Taine.
Obiective operaționale:
La sfârșitul lecției,toți elevii vor fi capabili:
O1-să-i identifice în imagini pe săvârșitorii și pe primitorii Sfintelor Taine;
O2-să precizeze cine a întemeiat Sfintele Taine;
O3-să precizeze scopul săvârșirii Sfintelor Taine în Biserică;
O4-să explice rolul Sfintelor Taine în viața credincioșilor;
O5-să definească noțiunea de ,,Sfântă Taină”;
Strategia didactică:
1.Metode și procedee:conversația,demonstrația cu substitute,exercițiul,explicația;
2.Mijloace de învățământ:planșa Sfintele Taine,fișă de lucru,D.V.D.
3.Forme de oreganizare a activității elevilor:activitate frontal și activitate individuală.
Resurse:
1.Oficiale: Programa școlară pentru disciplina religie,clasa a V-a;
Planificarea calendaristică orientativă;
Proiectarea unității de învățare;
2.Temporale: numărul de lecții:1
durata :50’
3.Bibliografice:1.Biblia sau Sfânta Scriptură,Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1982.
2.***Credința otodoxă,Editura Trinitas,Iași,1996.
3.Muha Camelia,Caiet de religie creștin-ortodoxă pentru clasa a V-a,Editura ,,Sfânta Mina”,Iași,2008.
4.Răducă,Pr.Vasile,Ghidul creștinului ortodox de azi,Editura ,,Humanitas”,București,1998.
5.Șebu,Pr.Prof.Univ.Dr.Sebastian,Metodica predării religiei,Editura ,,Reîntregirea”,Alba Iulia,2000.
6.Cucoș,Constantin,Educația religioasă,Editura Polirom,Iași,1999.
SCENARIUL DIDACTIC
PROIECT DE LECȚIE
Profesor:Tatu Claudia
Unitatea de învățământ:Scoala cu clasele I-VIII ,,Grigore Moisil”
Clasa:a V-a
Disciplina:Religie
Subiectul lecției:Sfânta Taină a Botezului
Tipul lecției:mixtă
Scopul lecției:dobândirea unor cunoștințe despre Sfânta Taină a Botezului și importanța ei în viața creștină
Obiective operaționale:
La sfârșitul lecției,elevii vor fi capabili:
O1 – să precizeze primitorii acestei Sfinte Taine;
O2 – să precizeze participanții la această Sfântă Taină;
O3 – să precizeze materia folosită la săvârșirea acestei Sfinte Taine;
O4 – să definească Sfânta Taină a Botezului;
O5 – să explice importanța acesteia în viața credincioșilor;
O6 – să explice efectele acestei Sf.Taine asupra credincioșilor.
Strategia didactică:
1.Metode și procedee:conversația,explicația,povestirea,descoperirea,exercițiul,observarea dirijată,demonstrația cu substitute.
2.Mijloace de învățământ:planșa Sfânta Taină a Botezului, casetă video,fișă de lucru,casetă audio.
3.Forme de organizare a activităților elevilor:activitatea frontală și activitate individuală.
Resurse:
1.Oficiale:Programa școlară pentru disciplina religie clasa a V-a;
Planificarea calendaristică orientativă;
Proiectarea unității de învățare;
2.Temporale:numărul de lecții:1
durata:50’
3.Bibliografice: 1.Biblia sau Sfânta Scriptură,Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1982.
2. ***Credința ortodoxă,Editura Trinitas,Iași,1996.
3.Muha,Camelia,Caiet de religie creștin-ortodoxă pentru clasa a III-a,Edtura ,,Sfânta Mina”,Iași 2001.
4.***Pilde și povestiri pentru copii,Editura ,,Credința Străbună”,Argeș.1998.
5.Răducă,Pr,Vasile,Ghidul creștinului ortodox de azi,Editura ,,Humanitas”,București,1998.
6.Șebu, Pr.Prof.Univ.Dr.Sebastian,Metodica predării religiei,Editura ,,Reîntregirea”Alba Iulia,2000.
7.Todoran,Pr.Prof.Isidor,Zăgreanu,Arhid.Prof.Dr.Ioan,Teologia dogmatică,manual pentru seminariile teologice,Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1991.
8.Zăgeanu,Arhid.Prof.Dr.Ioan,Morală creștină,manual pentru seminariile teologice,Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române,București,1985.
SCENARIUL DIDACTIC
PROIECT DE LECȚIE
Profesor:Tatu Claudia
Unitatea de învățământ:Scoala cu clasele I-VIII ,,Grigore Moisil”
Clasa:a V-a
Disciplina:Religie
Subiectul lecției: Sfânta Taină a Mirungerii
Tipul lecției:mixtă
Scopul lecției:dobândirea unor cunoștințe despre Sfânta Taină a Mirungerii și importanța ei în viața creștină
Obiective operaționale:
La sfârșitul lecției,elevii vor fi capabili:
O1 – să precizeze primitorii acestei Sfinte Taine;
O2 – să enumere participanții la această Sfântă Taină;
O3 – să precizeze materia folosită la săvârșirea acestei Sfinte Taine;
O4 – să definească Sfânta Taină a Mirungerii;
O5 – să explice deosebirea dintre mir și Sfântul și Marele Mir;
O6 – să explice importanța primirii acestei Sfinte Taine de către creștini.
Strategia didactică:
1.Metode și procedee:conversația,explicația,povestirea,descoperirea,exercițiul,observarea dirijată,demonstrația cu substitute,studiu de caz,lectura.
2.Mijloace de învățământ: planșa Sfânta Taină a Mirungerii,casetă video,fișă de lucru.
3.Forme de organizare a activităților elevilor:activitatea frontală și activitate individuală.
Resurse:
1.Oficiale:Programa școlară pentru disciplina religie clasa a V-a;
Planificarea calendaristică orientativă;
Proiectarea unității de învățare;
2.Temporale:numărul de lecții:1
durata:50’
3.Bibliografice: 1.Biblia sau Sfânta Scriptură,Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1982.
2. ***Credința ortodoxă,Editura Trinitas,Iași,1996.
3.Muha,Camelia,Caiet de religie creștin-ortodoxă pentru clasa a III-a,Edtura ,,Sfânta Mina”,Iași 2001.
4.***Pilde și povestiri pentru copii,Editura ,,Credința Străbună”,Argeș.1998.
5.Răducă,Pr,Vasile,Ghidul creștinului ortodox de azi,Editura ,,Humanitas”,București,1998.
6.Șebu, Pr.Prof.Univ.Dr.Sebastian,Metodica predării religiei,Editura ,,Reîntregirea”Alba Iulia,2000.
7.Todoran,Pr.Prof.Isidor,Zăgreanu,Arhid.Prof.Dr.Ioan,Teologia dogmatică,manual pentru seminariile teologice,Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1991.
8.Zăgeanu,Arhid.Prof.Dr.Ioan,Morală creștină,manual pentru seminariile teologice,Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române,București,1985.
Scenariul didactic
PROIECT DE LECȚIE
Profesor:Tatu Claudia
Unitatea de învățământ:Școala cu clasele I-VIII ,,Grigore Moisil” Ploiești
Clasa: a V-a
Disciplina:Religie
Subiectul lecției:Sfânta Taină a Împărtășaniei
Tipul lecției:mixtă
Scopul lecției:dobândirea unor cunoștințe despre importanța Sfintei Taine a Împărtășaniei în viața spiritual a creștinului
Obiective operaționale:
La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să :
O1 – să descrie instituirea Sfitei Taine a Împărtășaniei;
O2 – să numească slujba religioasă în timpul căreia are loc Sfânta Taină a Împărtășaniei;
O3 – să definească Sfânta Taină a Împărtășaniei;
O4 – să prezinte modalități de pregătire a creștinului pentru Sfânta Taină a Împărtășaniei;
O5 – să explice efectele primirii Sfintei Taine a Împărtășaniei pentru viața creștinului;
O6 – să precizeze când poate fi primită Sfânta Taină a Împărtășaniei;
Strategia didactică:
1.Metode și procedee:coversația,explicația,lectura,demonstrația cu substitute,exercițiul,cântarea religioasă.
2.Mijloace de învățământ:planșa Sfânta Taină a Împărtășaniei,icoana Cina cea de Taină,casetă audio,fișa de lucru.
3.Forme de organizare a activității elevilor:activitate individuală și activitate frontal.
Resurse:
1.Oficiale:Programa școlară pentru disciplina religie,clasa a V-a;
Planificarea calendaristică orientativă;
Proiectarea unității de învățare;
2.Temporale:numărul de lecții:1
durata:50’
3.Bibliografice:1.Biblia sau Sfânta Scriptură,Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1982.
2.***Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii,Editura ,,Bunavestire”,Bacău,2001.
3.Muha,Camelia,Caiet de religie creștin-ortodox pentru clasa a V-a,Editura ,,Sf.Mina”,Iași,2008.
4.Răducă,Pr.Vasile,Ghidul creștinului ortodox de azi,Editura ,,Humanitas”,București,1998.
Scenariul didactic
Bibliografie
*** „Biblia sau Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001
Andreicuț, P.S. Andrei, Spovedanie și comuniune, Editura Episcopiei, Alba Iulia, 1998.
Andrutsos, Hr., Simbolică, traducere din limba greacă de Iustin Moisescu, Ed. Centrului Mitropolitan al Olteniei, Craiova, 1955.
Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgica Generală, ediția a II-a, Ed. IBM al BOR, București, 1993.
Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Explicarea Sfintelor Taine de inițiere, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 1990;
Braniște, Diac. Ene, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Teză de doctorat, Editura I.B.M. al B.O.R. București, 1997.
Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, “Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică”, Editura România Creștină, București, 1999.
Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
Bulugea, Hrisanti, Spovedania și Împărtășania copiilor, Editura Mateiaș, București, 2007.
Buzescu, Preot Profesor Nicolae C., Lucrarea Duhului Sfânt în Sfintele Taine. în Ortodoxia, 1979, nr. 3-4.
Cabasila, Nicolae, Despre viața în Hristos, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946.
Carrez, Maurice, și Morel, Francois, Dicționar grec-român al Noului Testament, trad. de Gheorghe Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1999.
Călugăr, Pr. Prof. D., Catehetica, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984.
Chițescu, Prof. N.; Todoran, Pr. Prof. Isidor; Petreuță, Pr. Prof. I., Teologia Dogmatică și Simbolică, volumul II, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2004.
Clement, Oliver, Nicodème, în “Contacts”, nr. 87, 1974.
Crainic, Nichifor, Curs de Teologie mistică, Editura Buzea R. Neagu, București, 1941.
Danciu, prof. Ana, Metodica predării religiei în școlile primare, gimnazii și licee, Editura Anastasia, București, 1999.
Dumitru, Laurențiu, Hristos și tinerii, Editura Bunavestire, Galați, 2003
Dură, Nicolae, Pr. Dr. Propovăduirea și Sfintele Taine, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, București, 1996.
Fărcaș I., Nicola D., Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
Felmy, Karl Christian, Dogmatica experienței ecleziale, traducere și introducere Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1999.
Galeriu, Pr. Prof. Jertfă și răscumpărare, Editura Harisma, București, 1991.
Guțu, G., Dicționar Latin-român, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
Ieromonahul Teognost, Botezul și Mirungerea, Taine ale nașterii și devenirii întru Hristos, Editura Credința Strămoșească, Iași, 2004.
Lossky, Vladimir, Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit, Editura Anastasia, București, 1996.
Manolache, Drd. Anca, Sfânta Taină a Botezului, în Glasul Bisericii, XXXVII (1978), nr. 5-6.
Meyendorff, John, Teologia bizantină, trad. în limba română de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, București, 1996.
Mircea, Pr. Dr. Ioan, Dicționar al Noului Testament, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984.
Mircea, Pr. Ioan, Taina Mirungerii în Ortodoxia, nr. 3-4, 1979.
Mladin, Mitropolit Nicolae, Studii de Teologie Morală, Ed. și Tipografia Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969.
Muha, Camelia, Religie creștin-ortodoxă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009.
Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Biserică și cult pe înțelesul tuturor, Ed. Europartener, București, 1996.
Idem, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol II, Editura Episcopia Dunării de Jos, Galați, 2001.
Opriș, Prof. Dorin, Opriș, Prof. Monica, Metode active de predare învățare. Modele și aplicații la religie, Ed. Sf. Mina, Iași, 2006.
Popescu, Pr. Prof. dr. Dumitru, Ortodoxie și contemporaneitate, Editura IBM al BOR București, 1996.
Popovici, Arh. Iustin, Omul și Dumnezeul-om. Abisurile și culmile „filozofiei”, Editura Deisis, Sibiu, 1997.
Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh., Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Sfintele Taine ale Bisericii după Tradiția apostolică din punct de vedere ortodox, în „Biserica Ortodoxă Română”, anul LXLVII (1980), nr. 11-12.
Răducă, Preot Dr. Vasile, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.
Remete, Pr. Conf. Dr. George, Dogmatica Ortodoxă, Ediția III, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000.
Sauca, Pr. Dr. Ioan , Religie, cls. a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
Schillebeeck, E. H., Hristos – Taina întâlnirii noastre cu Dumnezeu, în „Ortodoxia”, XVIII (1966), nr. 1.
Schmemann, Alexander, Introducere în teologia liturgică, Editura Sophia, București, 2002
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea I-a, Colecția Izvoarele Ortodoxiei, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1943.
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Apologeticum, 2004.
Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii și Despre viața în Hristos, trad. în rom. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, București, 1992.
Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez, traducere și studiu introductiv de Pr. Dumitru V. Georgescu, Editura Anastasia, Colecția „Comorile Pustiei”, nr. 32, București, 1999.
Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei către Romani, trad. Arh. T. Atanasiu, București, 1986.
Stăniloae, Pr. prof. Dumitru, Din aspectul sacramental al Bisericii, în “Studii Teologice”, seria a II-a, anul XVIII (1966), nr. 9-10.
Stăniloae, Pr. prof. Dumitru, Ființa Tainelor în cele trei confesiuni, în “Ortodoxia”, VIII (1956) nr. 1.
Stăniloae, Pr. prof. Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. III, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. D., Natură și har în Teologia Bizantină, în “Ortodoxia”, anul XXVI (1974), nr. 3.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Numărul Tainelor, raporturile între ele și problema Tainelor în afara Bisericii, în “Ortodoxia”, anul VIII (1956), nr. 2.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, ed. a II-a, Editura IBM al BOR, București, 1997.
Streza, Pr. asist. Liviu, Botezul în diferitele rituri liturgice creștine, în „Ortodoxia”, XXXVII, 1985, nr. 1.
Sebu, Pr. Prof. Sebastian, prof. Monica Opriș, prof. Dorin Opriș, metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
Zagrean, Pr. Dr. Ioan, Morala creștină, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980.
*** Arhieraticon, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.
*** Carte de învățătura creștină ortodoxă, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
*** Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000.
Bibliografie
*** „Biblia sau Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001
Andreicuț, P.S. Andrei, Spovedanie și comuniune, Editura Episcopiei, Alba Iulia, 1998.
Andrutsos, Hr., Simbolică, traducere din limba greacă de Iustin Moisescu, Ed. Centrului Mitropolitan al Olteniei, Craiova, 1955.
Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgica Generală, ediția a II-a, Ed. IBM al BOR, București, 1993.
Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Explicarea Sfintelor Taine de inițiere, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 1990;
Braniște, Diac. Ene, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Teză de doctorat, Editura I.B.M. al B.O.R. București, 1997.
Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, “Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică”, Editura România Creștină, București, 1999.
Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
Bulugea, Hrisanti, Spovedania și Împărtășania copiilor, Editura Mateiaș, București, 2007.
Buzescu, Preot Profesor Nicolae C., Lucrarea Duhului Sfânt în Sfintele Taine. în Ortodoxia, 1979, nr. 3-4.
Cabasila, Nicolae, Despre viața în Hristos, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946.
Carrez, Maurice, și Morel, Francois, Dicționar grec-român al Noului Testament, trad. de Gheorghe Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1999.
Călugăr, Pr. Prof. D., Catehetica, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984.
Chițescu, Prof. N.; Todoran, Pr. Prof. Isidor; Petreuță, Pr. Prof. I., Teologia Dogmatică și Simbolică, volumul II, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2004.
Clement, Oliver, Nicodème, în “Contacts”, nr. 87, 1974.
Crainic, Nichifor, Curs de Teologie mistică, Editura Buzea R. Neagu, București, 1941.
Danciu, prof. Ana, Metodica predării religiei în școlile primare, gimnazii și licee, Editura Anastasia, București, 1999.
Dumitru, Laurențiu, Hristos și tinerii, Editura Bunavestire, Galați, 2003
Dură, Nicolae, Pr. Dr. Propovăduirea și Sfintele Taine, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, București, 1996.
Fărcaș I., Nicola D., Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
Felmy, Karl Christian, Dogmatica experienței ecleziale, traducere și introducere Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1999.
Galeriu, Pr. Prof. Jertfă și răscumpărare, Editura Harisma, București, 1991.
Guțu, G., Dicționar Latin-român, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
Ieromonahul Teognost, Botezul și Mirungerea, Taine ale nașterii și devenirii întru Hristos, Editura Credința Strămoșească, Iași, 2004.
Lossky, Vladimir, Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit, Editura Anastasia, București, 1996.
Manolache, Drd. Anca, Sfânta Taină a Botezului, în Glasul Bisericii, XXXVII (1978), nr. 5-6.
Meyendorff, John, Teologia bizantină, trad. în limba română de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, București, 1996.
Mircea, Pr. Dr. Ioan, Dicționar al Noului Testament, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984.
Mircea, Pr. Ioan, Taina Mirungerii în Ortodoxia, nr. 3-4, 1979.
Mladin, Mitropolit Nicolae, Studii de Teologie Morală, Ed. și Tipografia Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969.
Muha, Camelia, Religie creștin-ortodoxă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009.
Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Biserică și cult pe înțelesul tuturor, Ed. Europartener, București, 1996.
Idem, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol II, Editura Episcopia Dunării de Jos, Galați, 2001.
Opriș, Prof. Dorin, Opriș, Prof. Monica, Metode active de predare învățare. Modele și aplicații la religie, Ed. Sf. Mina, Iași, 2006.
Popescu, Pr. Prof. dr. Dumitru, Ortodoxie și contemporaneitate, Editura IBM al BOR București, 1996.
Popovici, Arh. Iustin, Omul și Dumnezeul-om. Abisurile și culmile „filozofiei”, Editura Deisis, Sibiu, 1997.
Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh., Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Sfintele Taine ale Bisericii după Tradiția apostolică din punct de vedere ortodox, în „Biserica Ortodoxă Română”, anul LXLVII (1980), nr. 11-12.
Răducă, Preot Dr. Vasile, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.
Remete, Pr. Conf. Dr. George, Dogmatica Ortodoxă, Ediția III, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000.
Sauca, Pr. Dr. Ioan , Religie, cls. a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
Schillebeeck, E. H., Hristos – Taina întâlnirii noastre cu Dumnezeu, în „Ortodoxia”, XVIII (1966), nr. 1.
Schmemann, Alexander, Introducere în teologia liturgică, Editura Sophia, București, 2002
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea I-a, Colecția Izvoarele Ortodoxiei, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1943.
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Apologeticum, 2004.
Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii și Despre viața în Hristos, trad. în rom. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, București, 1992.
Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez, traducere și studiu introductiv de Pr. Dumitru V. Georgescu, Editura Anastasia, Colecția „Comorile Pustiei”, nr. 32, București, 1999.
Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei către Romani, trad. Arh. T. Atanasiu, București, 1986.
Stăniloae, Pr. prof. Dumitru, Din aspectul sacramental al Bisericii, în “Studii Teologice”, seria a II-a, anul XVIII (1966), nr. 9-10.
Stăniloae, Pr. prof. Dumitru, Ființa Tainelor în cele trei confesiuni, în “Ortodoxia”, VIII (1956) nr. 1.
Stăniloae, Pr. prof. Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. III, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. D., Natură și har în Teologia Bizantină, în “Ortodoxia”, anul XXVI (1974), nr. 3.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Numărul Tainelor, raporturile între ele și problema Tainelor în afara Bisericii, în “Ortodoxia”, anul VIII (1956), nr. 2.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, ed. a II-a, Editura IBM al BOR, București, 1997.
Streza, Pr. asist. Liviu, Botezul în diferitele rituri liturgice creștine, în „Ortodoxia”, XXXVII, 1985, nr. 1.
Sebu, Pr. Prof. Sebastian, prof. Monica Opriș, prof. Dorin Opriș, metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
Zagrean, Pr. Dr. Ioan, Morala creștină, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980.
*** Arhieraticon, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.
*** Carte de învățătura creștină ortodoxă, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978.
*** Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dimensiunea Educativă a Tainelor Unirii cu Hristos (ID: 159173)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.