Dificultati de Adaptare Scolara a Copiilor Care Provin din Familii Dezavantajate
Dificultăți de adaptare școlară a copiilor care provin din familii dezavantajate .
Cuprins
Capitolul I.Problematica adaptării școlare
I.1 Adaptarea școlară ,caracteristici generale
I.2 Dificultăți de adaptare școlară la copii proveniți din grupurile dezavantajate
Capitolul II.Influența familiei asupra evoluției școlare a copilului
II.1 Caracteristici generale ale familiei contemporane
II.2 Rolul educațional al familiei
II.3 Dificultăți socio-economice în familie și dificultăți educaționale
Capitolul III Investigații constatative și experimentale asupra copiilor și părinților proveniți din medii defavorizate/Evaluarea și Investigarea fenomenului de adaptare școlară la copiii proveniți din familii dezavantajate
III.1.1 Ipoteza cercetării
III.1.2 Scopul ,obiectivele și instrumentele cercetării
III.1.3 Metode ,instrumente și tehnici de cercetare
III.4 Prezentarea datelor cercetării /Desfașurarea cercetării
III.5 Analiza și centralizarea datelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Motto:
”Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât timp gândurile lor sunt robite și tulburate de vreo patimă.Întreține-ți deci într-o stare de spirit plăcută,dacă vreți să vă primească învățăturile.Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos și armonios într-un suflet care tremură,pe cât de greu să tragi linii frumoase drepte pe o hârtie care se mișcă”
(John Locke-”Some Thoughts Concerning Education”)
Motivația alegerii temei:
Am ales această temă deoarece este o temă generoasă care permite conturarea unui tablou complet al modului în care copiii proveniți din familii dezavantajate se adaptează sistemului școlar.Copiii care provin dintr-o familie dezavantajată pornesc uneori în societate cu ”lipsuri/dizabilități” profunde atât în plan financiar (părinții nu au avut niciodată un buget care să-i susțină în ceea ce ei decid să facă), în plan cultural (dacă părinții nu au studii le este foarte greu să-i ajute pe aceștia la teme și lecții ba mai mult îi descurajează oferindu-le o altă imagine a vieții ”te poți descurca și fără școală”) dar și în plan emoțional(datorită faptului că familia este preocupată în primul rând să facă bani dedică acestui lucru cea mai mare parte a timpului iar copilul este ignorat).Această lucrare vizează ajutorul copiilor care provin din familii dezavantajate dar și al părinților acestora.
Capitolul I Problematica adaptării școlare
I.1 Adaptarea scolară ,Caracteristici generale
Intrarea copilului în școală reprezintă un moment crucial în viața sa. Asupra copilului au loc anumite transformari. El își primește ”statutul” și ”rolul ”de elev. Odată intrat în noul mediu copilul va trebuii să se adapteze acestuia.
Mihai Aurelia în lucrarea sa ”Adaptarea Scolară ,Abordare Psiho-Socio-Pedagogică în învățământul primar ” susține că:”Atunci când vorbim despre educație,instrucție și despre formarea minților,nu trebuie să se piardă din vedere că orice activitate umană este supusă unei legi suverane:adaptarea individului la mediu.(2010,p 28)
Conceptul de adaptare privit din perspectiva accepțiunii generale reprezintă:”proprietatea fundamentală a organismului de a-si modifica adecvat funcțiile și structurile corespunzător modificărilor cantitative și calitative ale mediului înconjurător”(Dex. 2012). În concepția lui Jean Piaget(1965) adaptarea desemnează procesul de stabilire a echilibrului dintre asimilare și acomodare-adaptare intervenită în cadrul interacțiunii dintre om și mediul înconjurător.
Adaptarea reprezintă modificarea și totodată transformarea copilului pentru a deveni apt pentru școală si pentru a face față cerințelor instructiv-educative. Copilul odată intrat în noul mediu trebuie să fie „compatibil”cu acesta. Copilul trebuie să se comporte în raport cu normele și valorile pe care noul mediu le promovează doar asa el va dobândi cu succes ”statutul”si ”rolul”de elev. Copilul trebuie să se adapteze la cerințele cadrului didactic,la cerințele școlii și totodată la cerințele grupului din care face parte.
Coasan,A,Vasilescu ,(1988,) susține că:”Adaptarea școlară este procesul de realizare a echilibrului dintre personalitatea în evoluție a elevului pe parcursul formării sale și exigențele ascendente ale anturajului în condițiile asimilării conținutului informațional în conformitate cu propriile disponibilități și a acordării la schimbările calitative și cantitative ale ansamblului normelor și valorilor proprii sistemului de învățământ. Adaptarea școlară reprezintă un proces complex ,proiectat ,și dirijat de profesor în vederea realizării unor raporturi optime între elev și mediul educativ/didactic”.(p 10)
Adaptarea școlară este un subiect controversat și totodată o problemă pe care foarte mulți elevi o întâmpină la intrarea în școală. Adaptarea ține și personalitatea elevului ,există elevi care se adaptează mai usor cerințelor noului mediu datorită personalității și caracterului lor flexibil dar există și elevi a căror adaptare nu este atât de facilă datorită personalității lor rigide.
Coasan.A.Vasilescu ,(1988)susține că:”Adaptarea școlară presupune acomodarea elevului la sarcinile pe care i le impune procesul de învățământ. Criteriile de evaluare a adaptării școlare vizează capacitatea elevului de integrare în activitatea didactică și în viața comunității. Această capacitate valorifică următoarele categorii de factori favorizanți: a) reușita școlară,care reprezintă un indicator cu o sferă mai largă decât adaptarea școlară(adaptarea școlară fiind premisa reușitei școlare); b) acomodarea școlară la cerințele comunității școlare(colectiv didactic,clasa de elvi,microgrupuri formate etc.),aflate într-o continuă ascensiune; c) maturitatea școlară ,care presupune valorificarea deplină a nivelului de dezvoltare biologică,psihologică,socială și culturală specific vârstei și treptei de învățământ respective ; d) orientarea școlară adecvată reușitelor interne (intelectuale-nonintelectuale ) și externe (cerințele familiei și ale mediului social)existente sau aflate într-o anumită linie de evoluție ; e)(re)orientarea școlară specială,determinată de imposibilitatea rezolvării pedagogice a unor cauze obiective ,instabilitate psihomotrică,tulburări comportamentale(conduită agresivă,perversă etc)„(pag 14)
Tiberiu Kulcsar evidentiaza în lucrarea sa faptul că:”Absența sau diminuarea capacității de adaptare duce inevitabil la multiplicarea eșecurilor (școlare,profesionale,familiale,sociale etc) la fenomene de inadaptare școlara ,socio-profesionala etc. Formarea capacității de adaptare la diverse situații de viață este condiționată într-o mare masura ,de gasirea modalităților optime de instruire și de învațare,în conformitate cu noile cuceriri ale științei contemporane„(1987) p(7).
Încă din prima zi ( la nastere), copilul intră într-o lume a relațiilor (reprezentată în primul rând de relația părinți-copil), a interconexiunilor, a legăturilor , intră în mediul familial care îi asigură protecția și securitatea de care are nevoie. Familia asigură un mediu de existență omogen și liniștit, îl pregătește pentru intrarea de mai târziu în viața socială, pentru integrarea în lume, în societate, îl pregătește în primul rând pentru activitatea școlară. Modul în care copilul se adaptează la diferite medii de viață și, mai ales, la mediul școlar (de care depinde în primul rând reușita școlară)este dependent de educația primită în familie și de natura relațiilor părinți-copii.
Familia joacă un rol foarte important în procesul de adaptare școlară al copilului. Familia este unul dintre factorii importanți ai procesului instructiv-educativ si contribuie alături de ceilalți factori la consolidarea si formarea copilului si a personalității acestuia. Familia este îndatorată să pregătească copilul pentru a putea face față cerințelor și exigențelor noului mediu. Părinții au un rol semnificativ în adaptarea scolară a copilului ,în sensul că oricât de încărcat ar fi programul zilnic al părinților ,ei nu trebuie să omită niciodată să manifeste interes pentru prestația școlară a copilului și să susțină și să valorizeze eforturile copilului. Familia ajută, susține, motivează și încurajează elevul spre reusită. Familia este cea care învață copilul să-și învingă temerile. Familia urmărește să satisfacă și să asigure o gamă largă de trebuințe și aspirații ale membrilor săi. Printre aceste trebuințe se numără:nevoia de afecțiune ,de socializare,de protecție,de cultură.
Ambianța familială este hotărâtoare pentru modul în care copilul îsi formează concepția generală despre viață și lume. Modul de a fi al părinților ,felul de a gandi ,de a-si exprima trairile va servi drept model pentru copil. Dacă în familie părinții pastrează un climat favorabil (își păstrează calmul, discută amiabil problemele,se stapânesc în situații conflictuale) și copilul va fi capabil de autocontrol. Parintele comunicativ,afectuos,dechis,îl va stimula pe copil să se dechidă și să comunice la rândul său. Foarte mulți părinți se plâng că proprii copii nu comunică cu ei și nu le împărtășesc gândurile,planurile,trairile,emoțiile,sentimentele. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că nu i-au învățat pe copii să comunice.
Foarte mulți părinți consideră că numai grădiniței și scolii îi revine sarcina de a instrui și de a educa copilul. Acești părinți nu cunosc cât de importantă este instruirea si educația în familie de la vârste fragede si cat de mare este impactul acestora asupra dezvoltării copilului si totodată asupra capacității acestuia de a se adapta unui mediu nou. Există și acea categorie de părinți care spun că mai importantă decât orice ”scoală”este ”școala vieții”. Mai există și acei părinți care se implică prea mult în activitatea instructiv-educativă, exagerând.
Familia este unul dintre factorii care favorizează adaptarea școlară a copilului.
Coasan.A.Vasilescu(1988) susține faptul că:”Adaptarea optimală a copilului la cerințele procesului instructiv –educativ depinde de dezvoltarea generală și armonioasă a tuturor laturilor personalității și presupune implicarea întregii structuri psihice ,integrând percepțiile ,reprezentările,memoria ,gândirea,limbajul,imaginația sub acțiunea dinamizatoare a motivației dar și cu participarea voinței ,fiind mediate de caracter,temperament și afectivitate„(p 17)
Adaptarea școlară se relizează și în funcție de inteligență. Aceasta constă în capacitatea de a cunoaște și înțelege repede și bine ,de a anticipa anumite evenimente și de a evalua consecințele acestora,indivizii care se comportă astfel se adaptează ușor noilor situații sau noilor medii. Inteligența este considerată ca o adaptare rapidă și eficace la cerințele mediului mereu în transformare și ale condițiilor socio-economice.
T.Kulcsar (1987)susține faptul că:”Reușita școlară este cel mai evident influențată de nivelul dezvoltării intelectuale. Astfel realizarea obiectivelor propuse presupune dezvoltarea normală a inteligenței copilului,în special a formei sale specifice,cunoscută sub denumirea de inteligentă școlară care exprimă gradul de adaptare a elevilor la activitățiile de tip școlar„(p.168)
Relația care există între inteligență și adaptare rezultă din definițiile date inteligenței,care este înțeleasă ca fiind ”capacitatea de adaptare la situații problematice noi”
Inteligența deține un rol hotărâtor în adaptarea la școlaritate a copilului.
Neacșu,I(1978) în lucrarea sa ”Motivație și învățare”susține faptul că:”Pentru copil caracteristica cea mai sensibil diferită,odată cu intrarea în școală,constă în naturalitatea afectivă a mediului școlar fapt ce creează condiția cerinței de a câștiga independent un statut în colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestările de afcțiune și farmec pe care copilul le posedă. El devine membru al unei colectivități în care se constituie un nou climat afectiv,de recunoaștere a autorității și raporturi de reciprocitate”(p 27)
Modul în care copilul interelaționează cu ceilalți,climatul socioafectiv care se creează în cadrul grupului activitățiile de tip școlar„(p.168)
Relația care există între inteligență și adaptare rezultă din definițiile date inteligenței,care este înțeleasă ca fiind ”capacitatea de adaptare la situații problematice noi”
Inteligența deține un rol hotărâtor în adaptarea la școlaritate a copilului.
Neacșu,I(1978) în lucrarea sa ”Motivație și învățare”susține faptul că:”Pentru copil caracteristica cea mai sensibil diferită,odată cu intrarea în școală,constă în naturalitatea afectivă a mediului școlar fapt ce creează condiția cerinței de a câștiga independent un statut în colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestările de afcțiune și farmec pe care copilul le posedă. El devine membru al unei colectivități în care se constituie un nou climat afectiv,de recunoaștere a autorității și raporturi de reciprocitate”(p 27)
Modul în care copilul interelaționează cu ceilalți,climatul socioafectiv care se creează în cadrul grupului au un rol deosebit în procesul integrării elevului în colectivul clasei sau în colectivul întregii școli. În cadrul grupului copilul își formează simțul onoarei,al demnității personale,onestitate,simțul adevărului și al dreptății.
Contează foarte mult climatul în care copilul își dezvoltă activitățiile. Atmosfera clasei trebuie să fie una favorabilă cooperării. Într-o atmosferă favorabilă copilului îi crește randamentul școlar. Grupul devine un factor formativ care contribuie la socializarea și totodată integrarea și adaptarea fiecăruia.
Șchiopu ,U.Verza (1997) în lucrarea sa ”Psihologia vârstelor”susține faptul că acum :”Se destramă mitul copilăriei și se dezvoltă realismul concepției despre lume și viață în care acționează modele noi sociale de a gândi,simți ,aspira și tendințele de identificare cu acestea capătă consistență”(p132)
În cadrul școlii copilul învață să ia decizii singur ,să acționeze ,să gândească,să evalueze,să perceapă și totodată să înțeleagă.
Interacționând și comunicând cu ceilalți crește indicele de sociabilizare al copilului și se amplifică șansele de integrare intrând în viața socială. Sistemul de interrelaționare cu ceilalți,climatul socioafectiv care se dezvoltă în cadrul grupului au un rol deosebit în procesul integrării elevului în colectivul școlar .
Adaptarea școlară presupune nu numai maturitate intelectuală a copilului ci și un anumit grad de maturitate socială. Copiii care provin din familii mari/numeroase se adaptează mult mai ușor mediului școlar pentru că ei recepționează cunoștiințele școlare în mod spontan și involuntar. Copiii care au fregventat de mici o colectivitate precum creșa sau gradinița și aceștia se vor adapta mai ușor mediului școlar. Ei sunt deja familiarizați cu ideea de grup și de apartenență la un grup.
Odată intrat copilul în colectivitate va pătrunde în jocul social. Copilul învață să se respecte și să-i respecte și totodată să-i respecte pe ceilalți. Învață că ceea ce pentru el părea să fie bun ,poate fi rău prin prisma celorlalți. Școala îi oferă securitate,dar copilul pricepe că există reguli de conduită și convenții pe care trebuie să le respecte.
Într-o societate mereu pe fuga, a vitezei, a calculatoarelor și a schimbărilor rapide copilul trebuie educat astfel încât el să anticipeze schimbarea ,să o dorească,să se pregătească pentru schimbare. Copilul trebuie să-și însușească acele instrumente intelectuale necesare schimbărilor rapide și totodată să-și formeze o atitudine pozitivă față de schimbare. Momentul în care copilul intră în școală presupune din partea acestuia un anumit grad de dezvoltare psiho-fizică. Învățătorul este cel care observă achizițiile pe care le dobândește copilul si tot el este cel care îl ajută pe copil să-și însușească altele noi.
Rolul învățătorului este acela de a selecta conținuturile ,de a le prelucra și totodată de a le transforma în acțiuni stimulative pentru elevii săi. Savantul elvețian Piaget(1965) atrage atenția asupra acestui aspect-incapacitatea individului uman de a asimila mediul„în bloc,,inteligența dezvoltându-se progresiv. Măiestria învățătorului constă în capacitatea de a urmări pe parcursul a tot procesului de dezvoltare achizițiile pe care copilul le-a dobândit pe baza inteligenței,cele pe care le-a dobândit în funcție de experiență.
Tiberiu Kulcsar(1978) afirma că:”Necesitatea adaptării activității școlare la particularitățile individuale ale elevului este incontestabilă,ea permițând optimizarea randamentului școlar. Profesorul /invațatorul trebuie să cunoască natura și modul de desfașurare a proceselor psihice implicate in studierea obiectului scolar produs de el. Riscăm să nu întelegem natura dificultăților de învațare dacă nu ne punem întrebarea ,de altfel dificilă: Ce se petrece în”capul„elevului în procesul asimilării cunoștințelor ”predate„ care sunt operatiile mintale implicate într-o anumită activitate școlară ;cum se poate optimiza formarea și mobilizarea operațiilor și funcțiilor psihice responsabile ,în parte ,pentru reusita școlară a elevului?„p(15)
Comportamentul pedagogic cel mai semnificativ pe care învățătorul trebuie să-l dețină este comunicarea. Comunicarea pastrează puternică relația dintre învățător cu fiecare elev în parte. Prin comunicare elevul scapă de inhibițiile pe care le avea pana atunci fața de învățătorul său. Putem considera și lecția un mijloc de comunicare între învățător și elevul său.
Pentru un elev aflat la începutul școlarității ,lecția este văzută ca un laborator în care se pregătește devenirea fiecărei personalități. Prin intermediul lecției ,prin modul în care învățătorul o proiectează,elevii aflați la debutul școlarității vor dobândi treptat autonomia. Învățătorul nu mai este considerat doar o sursă de informații ,de cunoaștere,el este considerat un mediator al activității de cunoaștere,el stimulează întregul potențial al elevilor.
Procesul de învățământ în special lecția presupune existența unui mare număr de factori ,a căror eficiență depinde foarte mult și de priceperea și măiestria pedagogică a învățătorului și totodată de individualitatea sa și de modul personal de a aborda lucrurile .
Cerghi ,Ioan (2003)susținea în lucrarea sa că”Acest mod personal de a conduce procesul de învățământ de care am vorbit ,de a ajunge la un echilibru optim între cerințele de instruire și posibilitățile psiho-fizice reale ale celor care lucrează se obiectivează în ceea ce se numește stil didactic. Acestea sunt cele care dau expresie gândirii,concepției ,inteligenței,imaginației constructive.(p 28)
Din ceea ce ne spune autorul Cerghit putem trage urmatoarea concluzie: Stilul didactic este definit și totodată conturat prin următoarele noțiuni cheie :aptitudine pedagogică,competență profesională și profesionalism didactic.
Revenind la concepul de adaptare școlară putem spune că :adaptarea copilului la mediul școlar se poate face cu succes dacă sunt cunoscute și respectate niște aspecte de bază ale succesului ,și evitate pe cât posibil cele ale insuccesului. Problema adaptării școlare a copilului este una destul de mare deoarece de această adaptare ,de succesul sau insuccesul înregistrat de elev în acest moment ,depind toate performanțele școlare viitoare ale acestuia.
O mare însemnătate o are și familia dar și modul în care copilul percepe școala ca pe ceva constructiv, antrenant și provocator.
I.2 Dificultăți de adaptare școlară,formele și cauzele inadaptării școlare la copiii proveniți din grupurile dezavantajate.
Toți cetățenii români au drept egal la educație, la toate nivelurile și toate formele, indiferent de gen, rasă, naționalitate, religie sau afiliere politică și indiferent de statutul social sau economic. Acest drept este prevăzut în Legea învățământului nr. 84/1995. În instituțiile de învățământ publice educația este gratuită și statul garantează dreptul la educație în interesul individului și al societății.
Ionel V. Elena Hurjui (2013) în rezumatul tezei sale de doctorat spunea ca:„ Accesul la educație al copiilor proveniți din medii defavorizate este o problemă atât de natură educațională, cât și socio-economică. Cu alte cuvinte cauzele, pentru care acestor copii le este îngrădit accesul la educație sunt în egală masură legate de disfuncțiile din sistemul educațional, cât și cele din sistemul economic. Când abordăm problematica accesului la educație a celor din medii defavorizate ne gândim totdeauna la măsurile de adaptare instituțională la standardele europene. Se impun mereu măsuri specifice pentru reducerea decalajului dintre educația oferită în diverse medii. Deși se știe că toți avem dreptul la educație, sunt persoane care sunt lipsite de acest drept. Motivele unei astfel de ineglități pot fi de natură economică, fiind părinți care nu au bani suficienți de a-și susține copilul la o școală, sau de natură socială, fiind copii orfani sau abandanoți, sau de etnii respinse în cadrul grupului social. Ar fi necesară o creștere a condițiilor de trai a persoanelor defavorizate dar mereu se invocă lipsa banilor. Ar fi necesară o pregătire a unui personal specializat pentru astfel de cazuri dar mereu se precizează că nu sunt doritori. Sunt realizate o serie de studii sociologice legate de inegalitățile educaționale, dar toate converg spre ideea că implicarea mai multor instituții și a mai multor specialiști în rezolvarea acestei situații problematice va duce la câștig de cauză. Necesitatea consilierii unor astfel de persoane se impune ca un pas inițial în acest proces de diminuare a inegalităților educaționale. Percepția indivizilor asupra nivelului de accesibilitate al învățământului este influențată de mediul familial și social„(pag 10)
În România domeniul educației este,poate unul dintre cele mai reformate domenii din ultimii 15 ani. Aici au avut loc schimbări ,transformari și modificări instituționale uriașe. În ultimii ani s-au elaborat o serie de strategii ,programe naționale și diverse proiecte destinate îmbunătățirii condițiilor de învățare în școlile din România și reducerii inegalităților educaționale și sociale.
În raportul de cercetare realizat de ICCV (2005) se evidențiază faptul că: ”În România, condițiile de viață ale copiilor au fost puțin studiate ,deși în mai mult de jumătate din gospodăriile de la noi trăiește cel puțin un copil și aproximativ un sfert dintre aceștia trăiesc în sărăcie. Același studiu, referindu-se la relația dintre condițiile de viață ale copiilor din România și educație, a ajuns la concluzia că,în ultimii ani ,asistăm la o tendință de accentuare a polarizării educaționale, între: o parte însemnată din populația de copii care finalizează doar nivelul obligatoriu de învățământ, fără perspective reale de integrare socioprofesională și cealaltă parte, mult mai restrânsă ,care parcurge toate nivelurile de învățământ creându-și astfel șanse ridicate de integrare socioprofesională. Una dintre măsurile considerate a avea cea mai mare eficiență în îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor și nu numai o constituie facilitarea accesului la educație pentru toți, indiferent de particularitățile psihofizice, socioeconomice și familiale, etnie, sex, religie etc. Acțiunile întreprinse în acest sens trebuie însă să vizeze nu doar dezvoltarea infrastructurii educaționale, creșterea calității educației oferite de către școală sau creșterea transferurilor financiare dinspre bugetul de stat sau/și bugetele locale către copiii aflați în dificultate și familiile acestora, ci și schimbarea atitudinilor, comportamentelor populației vizavi de educație.„(p307-319)
Din ce în ce mai mulți copii renunță la studii și se orientează spre alte zone de acțiune/activitate. Motivul pentru care rata abandonului școlar este din ce în ce mai mare poate fi pus atât pe seama instituțiilor educative ale statului cât și pe seama familiei care nu se implică sau nu are suficiente resurse financiare pentru a putea ține la școală copilul.
Sărăcia este unul dintre factorii abandonului școlar ,acest factor acționează în două sensuri :fie copii nu se pot prezenta la școală din cauza neputinței părinților de a le cumpăra haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie sunt nevoiți să contribuie la întreținerea familiei ceea ce nu le prea permite să aloce timp învățăturii.
Se pare că între sărăcie și educație există o relație de inter-cauzalitate, situația socioeconomică precară a unei familii reduce șansele la educație ale copiilor proveniți din acea familie.
Mircea Zidarescu(2009) evidentiaza in lucrarea sa urmatorul aspect cu privire la copii proveniti din famili dezavantajate, mai exact o parte dintre acestia, copii romi.„Acolo unde copii romi urmeaza scoli normale cazurile de abuzuri fizice si tratamente umilitoare atat din partea personalului scolii cat si din partea altor copii de alte etni sunt destul de frecvente„p(53). El scoate in evidenta faptul ca copii romilor au cele mai mari probleme la ora actuala in a se adapta mediului scolar.
Acelasi autor Mircea Zidarescu(2009) afirma ca „Saracia nu este specifica numai romilor.In toate celelalte etnii pot fi gasite segmente de saraci. Diferenta sta mai mult in atitudinea fata de saracie ,in strategiile de viata ,in conditiile de saracie.Saracia produce direct un patern sarac de viata. Ea produce si un efect derivat:dezorganizarea sociala si umana,lipsa de perspectiva ,resemnarea ,lipsa de incredere in propriile posibilitati ,lipsa de dorinta de a depasi situatia de saracie. Acest efect secundar al saraciei nu face decat sa sporeasca saracia ,sa creeze un tip de viata care este si mai scazut decat posibilitatile economice si sociale efectiv existente si care fixeaza si perpetueaza saracia p(55).
Saracia este una dintre cauzele de bază/fundamentale ale abandonului scoalar si a slabei participari la educatie. Slaba participare la educatie a copiilor atât prescolari cât și scolari din familiile dezavantajate si defavorizate este o realitate a societatii in care traim noi azi. Sistemul national actual de invatamant trebuie sa fie preocupat constant atat pentru a intelege fenomenele specifice slabei participări la educație cat si pentru a gasi diverse modalitati de remediere. Daca vom analiza constient lucrurile putem observa ca unul dintre principalele motive pentru care copii proveniti din familii dezavantajate au dificultati in a se adapta mediului scolar,este educatia parintilor. Parintii au datoria sa sprijine copilul si sa-l ajute in a se integra si adapta mediului in care traieste. Foarte multi parinti nu au insa educatia necesara si tocmai de aceea in loc sa-si incurajeze copilul ei il indruma gresit implementandu-i idei conform carora se poate supravietuii si fara scoala. Exista si alte cauze care duc la aparitia dificultatilor de adaptare scolara ,una dintre aceste cauze poate fi familia.Un exemplu concret este familia de romi,in aceasta familie intervin niste factori care tin de statutul istorico-social si traditional al acestor etnici. Acesti factori sunt fenomenele de marginalizare ,(de multe ori copilul refuza sa mearga la scoala tocmai din teama de a nu fi marginalizat si tratat altfel de catre membrii grupului din care face parte),automarginalizarea ,diferentele rasiale si culturale si o anume traditie negative provenita din comunicarea insuficienta care marcheaza comunitatiile izolate. Dificultatile de adaptare sccolara nu apar insa numai in cadrul anumitor rase sau etnii ci ele sunt regasite peste tot. Aceste dificultati de adaptare scolara pot fi efectul incapacitatii temporare a copilului de a face fata cerintelor instructive-educative ale procesului de invatamant. Primele săptămâni de școală pot fi un motiv de bucurie atât pentru părinți cât și pentru bunici sau alte rude. Primele săptămâni sau luni depinde de fiecare copil în parte pot fi pentru acesta un motiv de îngrijorare,de teamă și totodată nesiguranță și incertitudine.
Copilul intra într-un mediu nou ,interacționează cu oameni noi și trebuie să se supună unor reguli și norme diferite de cele pe care le cunoștea pana atunci. Foarte mulți copii au dificultați de adaptare la școală datorită faptului că aceștia nu au fregventat gradinița.Odată ce copilul merge la gradinița interacționeză cu ceilalți copii și cu cadrul didactic astfel că în momentul în care acesta va merge la școală nu va avea probleme de adaptare. Este foarte important ca părinții sa-și ducă copiii la gradiniță,această etapă este una dintre cele mai importante etape din dezvoltarea copilului. Copilul în cadrul gradiniței învață să se supună normelor și regulilor de acolo,învață să socializeze si totodată să accepte că fac parte dintr-un grup și că părerea fiecăruia contează. În gradiniță copilul învață că dacă nu respectă anumite reguli vor urma anumite consecințe. Gradinița ajuta deosebit de mult copilul să se dezvolte atât fizic cât și psihic,emoțional etc. Este foarte important să pregătim copilul de mic pentru a interacționa cu ceilalți astfel odată intrat în școală un copil care a fregventat gradinița nu va avea probleme de adaptare. Copiii care au fregventat gradinița vor fi la școală mult mai sociabili,implicați ,dezinhibați etc.
Elena Losîl (2012) spunea în lucrarea sa că:”Creșterea și devenirea copilului reprezintă un drum lung ,plin de urcușuri și coborâșuri,al cărui aspect central îl reprezintă personalitatea în toate aspectele ei. Odată cu integrarea în colectivitatea școlară începe și familiarizarea cu cerințele vieții sociale. El asimilează treptat reguli de conduită individuală și colectivă în funcție de care își reglează atitudinile și relațiile cu alte persoane. În acest context considerăm că învățarea colaborării la această etapă inițială din cariera școlară poate contribui la o adaptare mai ușoară la cerințele școlii și va forma niște deprinderi utile pentru celelalte etape ale vieții. La polul opus pentru adaptarea cu succes la viața școlară se află insuccesul școlar care duce de cele mai multe ori la dezadaptare școlară. Cauzele sunt numeroase și diverse. Inadaptarea școlară are efecte devastatoare asupra copiilor de vârstă școlară mică,reprezentând debutul unui viitor adult cu diverse probleme .(p.3)
Școala privită ca un mediu social care integrează elevii poate manifesta unori asupra acestora influențe psiho-pedagogice negative. Aceste influențe vor determina în timp dezadaptarea școlară în rândul eleviilor.
Există mai mulți factori care duc la apariția dificultăților de adaptare școlară la copii proveniți din grupurile dezavantajate .
Un factor care poate duce la apariția dificultaților de adaptare școlară îl reprezintă: individualitatea elevului. Caracteristicile individuale ale fiecărui elev, mai clar spus nivelul redus al inteligenței (determinat de moștenirea genetică) poate duce la apariția dificultaților de adaptare școlară. Fiecare copil se naște cu un ”bagaj”genetic de la parinți. În cazul grupurilor/familiilor dezavantajate, parinții, marea majoritate datorită problemelor economice nu au facut studii superioare asadar nu au un nivel de cultură foarte ridicat pe care să-l transmită și copiilor săi. În momentul în care copilul se naște el se va naște cu deficiențe sau tulburări de natură intelectuală sau psiho-senzorială.
Alt factor care poate duce la apariția dificultaților de adaptare școlară în cazul copiilor proveniți din grupuri dezavantajate este :atitudinea copilului față de cunoaștere,față de școală. Datorită faptului că părinții nu au avut posibilități să meargă la școlă și poate au avut o atitudine respingătoare față de aceasta , ei pot inocula la nivelul mentalității copiilor anumite idei respingătoare față de școală și de educație în general. Cele mai multe cazuri de acest gen se petrec în mediul rural acolo unde părinții având o mentalitate mai rigidă o transmit copiilor lor.” Dacă eu nu am fost la școală și am muncit pământul si am avut atât cât să supraviețuiesc și tu poți să faci la fel.”O idee implementată greșit copilului poate schimba radical atitudinea acestuia față de școală. Odată intrat în școală va porni cu ideea ca nu-i place ,că nu asta vrea să facă că i se pare mult prea greu pentru ceea ce poate el și într-un final va ajunge să renunțe.
Mediul socio-familial are o influență deosebit de mare asupra modului în care copilul abordează educația/școala. Un mediu familial defavorizat și ”defavorizant” pentru parcursul /drumul școlar al elevului nu poate asigura referințele culturale necesare pentru a valorifica eficient oferta educațională. Totodată un mediu defavorizant nu poate asigura condițiile materiale pentru susținerea studiilor copiilor. Mult mai mult chiar modul în care familia percepe școala și atitudinea acesteia față de ea pot provoca un retard al dezvoltării intelectuale generale ,în special în plan cognitiv. Cu atât este mai greu recuperabil un copil cu cât mediul în care traiește este mai profund dezavantajat.
Fiecare caz de insucces școlar are propria poveste ,care scoate în evidența faptul că inadaptarea școlara nu poate fi cauzata de un singur factor. In procesul inadaptarii școlare participa mai multi factori.Tiberiu Kulcsar(1978) spunea în lucrarea sa că:”Elevul nu devine inadaptat doar pentru că este „neatent” sau „uituc” ,ori „leneș” sau „lent” etc.,cum se spune uneori. Examinarea cazurilor de inadaptare școlară dezvaluie o constatare cu valoare metodologică generală ,în conformitate cu care orice efect are la baza mai multe cauze,care la randul lor ,pot determina mai multe consecințe. Pe parcursul școlarității ,diverși factori fizici, afectivi, caracteriali, morali, familiali, sociali sau pedagogici,mai mult sau mai puțin perturbatori ai echilibrului dinamic elev-școala ,se pot combina într-un mod specific ,paralizând capacitatea de învățare, educabilitatea elevului, respectiv dezvoltarea acestuia.(p85)
.Exista mai multe forme/tipuri de dificultati de adaptare scoalara. Se poate intampla ca la acelasi copil sa regasim mai multe forme.
Tiberiu Kulcsar(1978) în lucrarea sa evidențiază câteva forme și cauze ale inadaptării școlare :
”Eșecul școlar –Se referă la reușita/nereușita ,,obiectivă ” a elevului la română ,la matematică,la activități practice etc.are si reversal ei ,,subiectiv”,trait de elev sub forma sentimentului succesului /insuccesului. Performanța poate fi sau nu în raport cu ceea ce elevul așteaptă de la acțiunea întreprinsă,poate sau nu satisface trebuințele sau motivația care se află la baza conduitei ….Prin urmare ,eșecul psihologic nu depinde de un nivel absolut al realizării ,întrucât el rezultă,în esență,din raportarea eului la propria performanță relație trăită emotional sub formă de sentiment al insuccesului”(p 86)
Elevul se adaptează/se pliază după fiecare activitate cu propria personalitate. Faptul că elevul nu reușește într-o sarcină poate scădea nivelul de aspirație al acestuia. Eșecul școlar repetat poate duce la apariția agresivității ,a conduitelor dezorganizate, factori care inhibă dezvoltarea proceselor intelectuale. Elevul care acumulează eșec după eșec își pierde încrederea în sine ,sentiment care este indispensabil pentru a putea înfrunta o situație școlară. Din frica de a nu ajunge din nou la eșec școlar elevul pus în fața unor sarcini școlare le va alege pe cele mai ușoare ,la care probabilitatea succesului școlar este ridicată.
Tiberiu Kulcsar(1978) afirma că:”Omul nu poate trăi fără satisfacții psihice ,fără sentimentul succesului ,care au un efect stenic ,mobilizator asupra resurselor interne,influențând din plin reușita în orice activitate. Succesul este acela care te ajută la depășirea situațiilor ,,penibile”,la dizolvarea ,,inhibițiilor”psihice ,la restructurarea atitudinilor „negative”. Succesul dozat în mod corect ,în raport cu natura și dificultatea obiectivă a sarcinii ,pe de o parte ,și cu particularitățile individuale,pe de altă parte ,constituie o cale accesibilă și eficientă în reabilitarea celor mai diverse forme de inadaptare socială(familială,școlară,profesională etc.) Iată o problemă care nu merită atenție ,cu atât mai mult cu cât ”insatisfacțiile„ nu reprezintă o problemă pur și simplu personală;ele pot submina nu numai activitatea individului ,dar și relațiile lui interpersonale.(p 88)
Imaturitatea Școlară
Un alt factor important al inadaptării școlare il reprezintă :imaturitatea școlară. Foarte mulți părinți din dorința de a începe copilul lor cat mai devreme studiile îl dau prea tânăr la școală. Foarte mulți copii care sunt dați de la varsta de 6 ani la școală nu sunt pregatiți din punct de vedere psihic să facă față condițiilor și cerințelor instructiv –educative. Această imaturitate școlară a copiilor constă în incapacitatea ,mai mult sau mai puțin temporară și reversibilă de a face față sarcinilor școlare.
Tiberiu Kulcsar(1978) este de părere că:”Noțiunea de maturitate școlară este un termen corelativ. Orice nepotrivire între dezvoltarea copilului și solicitarile școlare ,care ,,deranjează”stabilizarea echilibrului relativ între factorii interni și cei externi ,poate determina forme variate de inadaptare școlară de tipul imaturității. Ceea ce nu înseamnă că o parte din elevii maturi pentru activitatea școlară nu vor putea avea ,din alte motive decât cele legate de imaturitatea școlară,eșecuri de învățare. Nu toate insuccesele școlare ,înregistrate în prima clasă,sunt provocate de imaturitatea școlară.(p89)
E.Bernart ,(1961,p.87) a elaborat o schemă carcuprinde aspectele maturității școlare :
Imaturitatea școlară se caracterizează prin :dezvoltarea încetinită a personalității,un ritm de dezvoltare mai încetinit față de cel normal (incapacitatea copilului de a se integra cu succes în activitatea școlară și de a face față cerințelor instructiv-educative).
Un tip grav de imaturitate școlară este cel al personalității dizarmonice. Acest tip de imaturitate școlară rezultă din dezvoltarea inegală a diferitelor sectoare ale personalității.Tiberiu Kulcsar(1978)”Pe lângă diferențele de nivel în sfera intelectuală,se observă și discrepanțe accentuate între inteligență și afectivitate ,inteligență și conduită socială etc.”Întalnim cazuri de copii care din punct de vedere intelectual sunt dezvoltați normal și sunt capabili să facă față cerințelor instructiv educative însă din punct de vedere al afectivității sunt ,,infantili”. Acest lucru le îngreunează foarte mult integrarea si adaptarea în colectivul școlar. Succesul sau insuccesul școlar al unui copil poate fi anticipat prin studierea maturizarii sale bio-psiho-sociale pentru activitatea școlară.(p.93)
Intelectul de limită
Intelectul de limită sau inteligența, școlară de limită este o altă formă și totodată cauză a inadaptării școlare.
Copii cu acest tip de intelect sunt aceia care se adaptează doar la limita inferioară a cerințelor activității școlare, motiv pentru care mai sunt numiți și copii cu inteligență școlară de limită. Chiar dacă ei au motivația și voința necesară pentru a rezolva anumite cerințe nu pot rezolva decât până la un anumit nivel de complexitate și abstractizare. Prin urmare, inteligenta școlară de limită în opinia autorului Tiberiu Kulcsar(1978) reprezintă:”Gradul de adaptabilitate școlară care nu poate fi studiată în mod abstract și izolat ,ci doar în contextul interacțiunilor dintre ”sarcină –personalitate-reușită”,pe de o parte ,și a câmpului motivational generat de întreaga situație școlară ,pe de altă parte ,pe fondul căruia se desfășoară activitatea principală a elevului –învățarea”(p 95)
La vârsta școlară, copii care au o inteligenta de limită prezintă o simptomatologie mai clară, fiind mai ușor de deosebit de copii care suferă de debilitatea mintala.Între cele două categorii existând unele particularități comune. Debilii mintali nu au capacitatea în ontogeneza lor să depășească stadiul operator concret al inteligenței, pe când elevii care au un intelect de limită, ajung, de obicei-în la stadiul operator formal al dezvoltării inteligenței. Acești copii întâmpină dificultăți în a realiza o activitate de : analiză , sinteză, comparative,abstractizare, clasificare etc. Câteva trăsături specifice care caracterizează elevii cu inteligență de limită ar fi următoarele: lipsa de stăpânire(nu se pot stăpâni), de auto control, autoreglarea nesigură și insuficientă,inteligența generală fluidă săracă,,aptitudinile verbale nedezvoltate ,capacitate medie de învățare dar superioară față de cea a debililor mintali. Elevii care au intelect de limită au unele reacții de opoziție și totodată o atitudine nu tocmai pozitivă față de activitatea școlara. În ceea ce privește atitudinea lor față de sarcina intelectuală putem spune că aceasta este mai respingătoare. Unii elevi pot rezolva cerințele școlare doar până la un anumit nivel de complexitate și abstractizare. Este foarte important să se facă diferența între acei copii care suferă de inteligență școlară de limită și cei care suferă de debilitate mintală ușoară.
Tiberiu.K(1978) afirma că :„Reușita elevilor cu inteligență școlară de limită la unele obiecte școlare și la probe de diagnostic formativ arată,că deși prezintă deficient psihice,ei dispun totuși de potențialități mintale neexplorate la lecție”.(p.37)
Debilitatea mintală
Este una dintre cele mai ”dure”tipuri de dificultate de adaptare școlară, care apare ca o expresie a incapacității copilului de a face față cerințelor învățământului de masă. Sunt unii elevi care nu pot face față programelor instructiv educative din școala obligatorie chiar dacă le sunt asigurate condiții optime de învățare. Copii care suferă de debilitate mintală au o inteligență școlară nedezvoltată și nu pot îndeplini cerințele activitățiilor specifice clasei din care fac parte. Pentru a întelege cât mai bine această formă de dificultate de adaptare școlară ofer urmatorul exemplu:„Popescu este un elev din clasa a II a ,care în condiții optime de motivație și de conducere a activității școlare nu are capacitatea de a rezolva corect decât problemele școlare specifice clasei I,acest elev dispune de o inteligență școlară sub limită.Imediat după ce se descoperă la un elev această formă de dificultate de adaptare școlară ,acel elev trebuie transferat la o școală ajutătoare. Elevii care suferă de debilitate mintală trebuie diferențiați de elevii cu inteligență școlară de limită,cu care în aparență seaman mult. Pentru a se putea face diferența este de remarcat faptul că în situații de învățare debili mintali profită mai puțin de ajutorul acordat decât elevii cu intelligență școlară de limită.
Anxietatea
Este un alt factor important al inadaptării școlare .Studiile arată că o mare parte din copii suferă mai mult sau mai puțin ,mai vizibil sau mai puțin vizibil de anumite fobii(reacții la teamă). Orice om are anumite reacții de teamă în anumite circumstanțe sau situații care în timp dispar însă aceste fobi care se acumulează si formează anxietatea nu dispar ci se transformă mai ales în cazul copiilor într-o trăsătură durabilă de personalitate. Anxietatea apare la frecvent la acele persoane al căror nivel de aspirație și a căror nevoie de autorealizare întâmpină diferite obstacole. Anxietatea poate apărea si la acei elevi buni care si-au propus să ia o anumită notă (9 sau 10 ). În aceste cazuri tensiunea emoțională ,în general ,mobilizează noi rezerve energetice ale elevului în vederea reușitei .
Tiberiu K(1978)”Devenită trăsătură de personalitate ,anxietatea duce într-o măsură mai mica sau mai mare ,la blocajul forțelor psihice și al mecanismelor prin care se realizează performanțele școlare. Elevul anxios ,în sensul strict al cuvântului ,se raportează specific la realitate și la propria persoană; relațiile lui se caracterizează printr-o teamă constantă și nemotivată ,care este inexplicabilă ,el trăiește în plan subiectiv sarcinile școlare ca situații foarte dificile ,anticipează numai eșec în acțiunile sale și ,în consecință ,devine retras ,având o nevoie și o capacitate mai reduse de realizare. În concluzie ,putem afirma că la baza anxietății poate sta subaprecierea propriilor capacitate ,corelată cu subaprecierea ,,periculozității”factorilor externi ,cu alte cuvinte subaprecierea accentuată a eului în fața sarcinilor de un anumit grad de dificultate.„(p 111)
”În condițiile controlării și conducerii ,în „beneficiul”reușitei școlare ,a relațiilor interpersonale,intrafamiliale și intrașcolare ale copilului,conceptual de inadaptare școlară nu ar mai fi justificat ,cu excepția cazurilor sporadice de deficiențe obiective ,cum ar fi tulburările psihofiziologice ,insuficiența mentală ș.a .”(Tiberiu.K p 86)
CAP II
II Influența familiei asupra evoluției școlare
1.Caracteristici generale ale familiei contemporane
Familia este acel mediu în care copilul crește și se formează și se dezvoltă ca om. Familia reprezintă primul pas prin care se facilitează interacțiunea dintre copil și societate. Familia are datoria de a oferi copilului condițiile necesare unei dezvoltări cognitive,afective și psihomotorii armonioase. Modul de relaționare din familie ,climatul afectiv care există în interiorul familiei sunt importante în integrarea socială și în construirea comportamentelor sociale ale copilului.
În societatea modernă familia se confruntă cu solicitări rdicate și totodată cu o luptă mereu în creștere pentru a obține atenția copiilor lor. Famlia modernă se mai confruntă și cu partea financiară,bani care-i determină pe foarte mulți părinți să lucreze si peste program ceea ce limitează serios timpul pe care aceștia îl vor petrece cu copiii lor. Timpurile moderne ,contemporaneietatea au produs modificări profunde ,proiectând familia în centrul unui spațiu extreme de sofisticat ,asaltat de crize ,de diverse revoluții și de o societate mereu pe interese. Însă cu toate acestea familia rămâne în continuare instituția primordială unde copilul dobândește școala vieții.
Etiologia cuvântului:
Cuvântul familie derivă din latinescul famulos care însemna „sclav domnesc” ,termenul a cunoscut modificări în decursul vremurilor ,căpătând diferite conotații. Familia este principalul factor care ajută la dezvoltarea armonioasă a copilului. Familia este ce care va oferi copilului bazele de cultură și educație care îl vor urma pe parcursul întregii sale vieți.
Berge (1970) afirma că:„pământul se poate cutremura ,popoarele se pot război,catastrofele pot să se abată asupra națiunilor:copilul abia dacă le pricepe atât timp cât universul său personal continua să-i ofere sentimentele de tandrețe și securitate care-i sunt indispensabile”. (p. 281)
De la naștere și până va merge la grădiniță ,familia reprezintă pentru copil singurul univers. În acest univers copilul își formează percepția despre lume și viață.
În încercarea de a găsi o definiție cât mai cuprinzătoare realistă și sugestivă a familiei mai mulți autori au oferit o serie de definiții. Astfel , Doron și Parot (1999)definesc familia ca un grup de indivizi uniți prin legături transgeneraționale și independente privind elementele fundamentale ale vieții. Încercând să releve care sunt elementele fundamentale ale vieții Sillamy(2000) susține faptul că :”familia este o instituție socială bazată pe sexualitate și pe tendințe materne și paterne ,a cărei formă variază de la o cultură la alta. Ca o completare la ceea ce spune autorul Sillamy vine definiția data de autorul Pescaru –Băran .
Pescaru Băran (2004)spunea că familia :„ este un grup ce are anumite atribute organizaționale ,cum ar fi :își are originea în căsătorie ,este alcătuită din soț , soție și copiii născuți din căsătoria lor ,cu toate că și alte rude își pot găsi un loc aproape de grupul nuclear ,iar grupul e unit prin drepturi și obligații morale ,legale ,economice ,religioase și sociale”(p 13)
În literatura română ,Stănoiu și Voinea (1983) oferă familiei următoarea definiție :„grup social realiat prin căsătorie ,alcătuit din personae care trăiesc împreună ,au gospodărie casnică comună,sunt legate prin anumite relații natural-biologice ,psihologice ,morale și juridice și care răspund una pentru alta în fața societății”.(p .16)
Fiecare definiție oferită acestui concept de „familie”evidențiază o anumită latură a ceea ce înseamnă cu adevărat familia. Familia pe lângă faptul că este privită ca un grup între membrii căruia au loc diferite relații,ea mai poate fi privită și ca mijloc de supraviețuire în societate. Într-o lume a vitezei ,a timpului mereu pe fugă,a oboseli ,a grijilor si nevoilor care apasă pe umărul fiecăruia avem nevoie de un loc în care să ne relaxăm și să ne simțim bine.Pentru foarte mulți dintre noi acel loc este familia. Ne-r fi foarte greu sa traim singuri să purtăm în suflet grija zilei de mâine și să nu avem cu cine să o împărtășim. Familia din punctual meu de vedere are un deosebit de mare rol din punct de vedere sentimental și spiritual. Bucuriile familiei și momentele frumoase alături de aceasta ne încarcă bateriile în fiecare zi și ne ajută să trecem mai ușor peste impiedimentele care ies în cale.
Dacă vorbim despre familile din România,familile contemporane ele tind să se debaraseze încet,încet de valorile tradiționale și preluând tot mai mult din valorile promovate în Occident. Dacă până acum 10-20 ani încă rata divorțurilor și a concubinajului era foarte mica acum ,in societatea contemporană acest lucru este într-o continua creștere. Foarte multe familii divorțează și în același timp foarte mulți copii au de suferit de pe urma acestor divorțuri. Mulți dintre acești copii rămân în grija bunicilor,o parte dacă sunt destul de mari își iau viața în mâini iar o altă parte decid cu care dintre părinți să rămână. Suferința provocată de divorțul părinților are un impact foarte mare asupra dezvoltării normale a copilului. Elena Bonchiș(2001) afirma în lucrarea sa că:în România,comparativ cu alte țări ,atașamentul față de familie rămâne la un nivel ridicat ,ocupând chiar primul loc în ierarhia valorilor .(p.20)
Familia din România ,privită ca instituție socială se află în fața unor provocări de ordin economic și social care au un impact deosebit de mare asupra educației copilului. Dintre aceste provocări amintim următoarele :creșterea numărului de părinți care își lasă copii în grija rudelor și pleacă în străinătate,creșterea fenomenului violenței domestice,creșterea număului de părinți care nu au un loc de muncă ,creșterea numărului de cupluri consensuale,creșterea numărului de dvorțuri.Copilul încă de la naștere are nevoie de liniște ,de echilibru și relaxare în mediul în care trăiește. Copilul este înzestrat cu o sensibilitate deosebit de fină,el va percepe ca un seismograf reacțiile părinților săi. De aceea părinții trebuie să aibă grijă cum se manifestă în preajma copiilor ,ce vorbesc si cum vorbesc deoarece copilul va înregistra fiecare comportament .
Turliuc (2004) evidențiază în lucrarea sa o serie de aspect legate de familia contemporană.
„-traversează o perioadă de tranziție în cele mai multe țări europene ;
-se rediscută structura sistemului familial ,valorile, credințele și normele legate de relațiile premaritale și de căsătorie;
-patternurile relațiilor din interiorul sistemului familial s-au schimbat ,reflectând rata divorțurilor ,creșterea numărului de mame care lucrează ,scăderea ratei nașterilor;
-se accentuează valoarea independenței în detrimental căsătoriei tradiționale;
-autonomia personală tinde să ia locul asumării angajamentelor maritale;
-s-au modificat normele privitoare la comportamentul sexual premarital ,la sarcină și la menținerea relațiilor maritale.
Din păcate pentru societatea noastră aceste lucruri enumerate de către autorul Turliuc sunt foarte frecvente în ziua de azi. Ba mai mult de atât unele lucruri li se par chiar firești mai ales tinerilor care nu mai respectă căsătoria și comportamentul sexual apare înainte de aceasta .Lumea e într-o continua schimbare ,modernizare și copii nostri se vor naște în această lume mereu pe fugă neștiind care sunt de fapt adevăratele valori care trebuie respectate. Familia are rolul de a educa copilul și de al învăța adevăratele valori umane și sociale.
Există mai multe tipologii familiale ,despre aceste tipologi a început să se vorbească încă din secolele XVI-XVII.
Kiff.J (2010) evidențiază următorul aspect legat de structura familiei și de tipologiile familiale existente:„structura familiei se referă la diferitele aspecte ale acesteia,la modalitățile de organizare ,la relațiile de putere din interiorul grupului ,la numărul membrilor familiei etc. Când vorbim de tipologii familiale ,ne gândim la structurile de idei sau norme în baza cărora acestea se constituie ”(p.80)
Mitofan ,I; și Mitrofan ,N(1991,p.54) disting două mari tipuri familiale:familia extinsă ,patriarhală,de tip tradițional și familia nucleară,conjugală,de tip modern.
Familia extinsă :această categorie de familie cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude și generații :bunici,surori,frați ,unchi ,mătuși ,verișori etc. De obicei în acest tip de familie întâlnim 3 generații. Familia extinsă poate fi considerată ca o mică comuntate în care copii petrec un timp mai îndelungat în compania adulților,acest lucru având o influență pozitivă asupra dezvoltării copilului. În această categorie de familie femeile stau acasă și se ocupă cu menajul și totodată cu educarea copiilor.
Cea de-a doua categorie de familie este familia nucleară. Acest tip de familie este alcătuit de obicei din tată,mamă și copiii lor. În unele cazuri în această familie mai regăsim și bunicii sau anumiți membrii ai familiei (mătuși)implicați in educația copilului.
Autorul Chipea (2001,p.43) afirma că:„Cu alte cuvinte vorbim despre pereche maritală care locuiește în același spațiu și se gospodărește .
Elena Bonchiș în lucrarea sa (2011 )spunea că:Familia nucleară devine mai populară la începutul secolului XX atunci mai multe familii ajung să fie independente din punct de vedere economic față de familia extinsă.(p.23)
Comparativ cu cealaltă categorie de familie ,aceasta este la rândul ei de două categorii,cea în care ne naștem și cea pe care o formăm prin căsătorie obținând astfel statutul de adult.Unii cercetători consideră această categorie de familie ,o familie intactă. Autorul Pescaru-Băran (2004) afirmă că:„Aceasă familie este extrem de importantă în creșterea și educarea copiilor ,în asimilarea de către aceștia a normelor de etică. Adultul ,rrespectiv soțul sau soția găsește în familie un refugiu în fața competiției socio-economice care poate duce la dezumanizare;familia aceasta îi oferă căldură ,înțelegere ,armonie ,protecție. În zilele noastre ,o familie nucleară bine închegată îi ajută pe membrii ei să facă față situațiilor stresante:ea devine o rețea cu un important rol protectiv”(p.52)
O altă categorie de familie este familia monoparentală. Acest tip de famlie este definită de autorul Zamfir .C, Vlăseanu în dicționarul de sociologie ca fiind :„menaj parafamilial format dintr-un singur părinte și copii săi”.
Din păcate frecveța acestei categorii de familii a crescut din ce în ce mai mult în ultimul timp. Rata divorțurilor este într-o continuă creștere și o dată cu ele crește și numărul famililor monoparentale. Divorțul nu este singurul factor care duce la apariția familiilor monoparentale,la acesta se mai pot adăuga și următorii factori:decesul unuia dintre părinți, decizia femeii de a avea copii deși nu este căsătorită legal,nașterea unui copil care provine în urma unei experiențe sexuale juvenile și care nu se va finaliza cu o căsătorie etc. În aceste cazuri aproape de fiecare dată mamele vor fi cele care își for crește copilașii singure. În condițiile în care o mamele își vor crește singure copilașii fără ajutor aceestea se vor confrunta de cele mai multe ori cu sărăcia.
Mitrofan și Ciupercă (2002) evidențiază faptul că experiența de părinte singur nu este una devastatoare sau tragică,această experiență va duce la apariția unor schimbări între raporturile dintre părinți și copii.(p.70)
O ultimă categorie de familie pe care o evidențiez este familia compusă sau familia cu părinți vitregi. Astăzi această categorie de familie este din ce în ce mai întâlnită. Acest tip de familie rezultă din căsătoria a doi părinți rămași singuri cu copii proprii și/sau comuni.
Cel mai mult de pe urma acestui tip de căsătorie/familie vor avea de suferit copii.Ei vor fi cei care vor trebuii să-și împartă părinții cu altcineva. Foarte mulți copii privesc noul părinte ca pe un dușman care îl înlătură de către mama sau tatăl său. Copilul va trebui să învețe să se supună unor noi reguli și norme care-i pot deregla activitățiile de până atunci.
Stănciulescu( 1997,p.49)afirma că:„În mod obișnuit ,familiile compuse se împart în :familii u tați vitregi și familii cu mame vitrege. Familile cu tati vitregi sunt mult mai vrecvente decât cele cu mame vitrege,întrucât în cele mai multe siuații copilul/copiii este/sunt încredințați mamei;doar 10% dintre cazuri copilul/copiii este/sunt încredințat/încredințați tatălui.
Mamele vitrege sunt întâlnite forte rar deoarece atunci când un cuplu divorțează aproape în toate cazurile copii vor rămâne în grija mamei și nu în grija tatălui. De obicei relațiile dintre mama vitregă și copil sunt mai reci deoarece copilul fie manifestă antipatie,fie refuză să intre în contact cu ea. Mamele vitrege de cele mai multe ori sunt privite ca fiind niște persoane rele ,ticăloase ,foarte multe basme descriu mama vitegă ca find o hienă rea ,teribilă care muncește copii și nu-i pasă numai de proprii copii.
Este foarte important ca mama vitregă să-și dorească să se apropie de copii și să știe și cum s-o facă.
Elena Bonchis (2011)afirma în lucrarea sa că:„remariajul este un eveniment traumatic pentru copii ;este deci necesară pregătirea acestora prin discuții,întâlniri cu noul părinte ,terapii individuale sau de grup .în unele țări s-au constituit asociații ale familiilor vitrege care oferă sprijin și consultanță părinților pentru a consolida relațiile acestora cu copii.(p.27)
Familia pivită ca un grup social îndeplinește mai mai multe funcții care favorizează dezvoltarea tuturor membrilor.
Funcția biologică ,această funcție se referă la satisfacerea trebuințelor sexuale ale celor doi soți si procreeare a copiilor. Această funcție poate fi considerată și o funcție de perpetuare a speciei de la o generație la alta .
Funcția psihoafectivă,se referă la relațiile care se nasc între membrii unei famili și care duc sau nu la o comuniune ,satisfăcând sau nesatisfăcând nevoile de apartenență.
Funcția economică ,este evidențiată prin faptul că familia are rolul de a asigura condițiile materiale necesare pentru buna creștere a copiilor. Familia trebuie să acumuleze niște venituri care să fie suficiente pentru toți membrii ei și să alcătuiască un buget comun .
Funcția de solidaritate,această funcți se referă la rolul pe care familia îl are în asigurarea nevoilor de afecțiune ,căldură,respect ,sinceritate și ajutor reciproc între cei doi parteneri și nu numai (și între frați ,surori ,părinți,copii).
Funcția educațională este o altă funcție pe care familia trebuie să o îndeplinească. Familia este cea care trebuie să asigure copilului educația necesară ,cei sapte ani de viață care îl vor călăuzi pe copil întreaga viață.
Funcția de asigurare a securității emoționale,această funcție vizează protecția din prtea părinților ,dragoste ,suport emoțional ,atasament etc.
2.Rolul educațional al familiei
Familia este primul spațiu/loc social de care are nevoie fiecare om ca să trăiască. Familia este acel mediu prielnic pentru nașterea ,evoluția și dezvoltarea ființei umane și nu în ultimul rând desăvârșirea acesteia. Familia poate fi considerată prima școală care îl pregătește pe copil pentru a intra în viața socială. Familia și întreg mediul familial oferă siguranță,afecțiune,pace și liniște copilului ,ajutându-l astfel să se dezvolte normal și echilibrat. Familia are o deosebit de importantă funcție educativă. Ea este prima insituție de educație morală din viața copilului. În cadrul familiei se cultivă dreptatea ,iubirea ,respectul reciproc ,disciplina ,spiritul de inițiativă ,ajutorul ,sentimentul demnității,acestea fiind lucruri de bază în societate. Copilul încă de la naștere este la fel ca un burete care absoarbe tot ce aude în jurul său. Copilul va face,va zice sau va crede precum o face părintele său,imitându-i acestuia comportamentele. Familia este un mediu optim care ajută la formarea și devenirea umană,ea este un mediu afectiv,cultural și social.
Familia este cea care are rolul de a asigura și totodată de a creea copilului un mediu de viață potrivit. În acel mediu trebuie să existe afecțiune,înțelegere,dragoste,respect,sprijin reciproc etc. În calitate de părinți trebuie să-i oferim copilului nostru un model de viață pe care să înceapă încă de la naștere să-l însușească. Părinții sunt modele de viață pentru copii și au un rol deosebit de important în dezvoltarea socială ,etică și emoțională a acestora .
Familia este acel loc în care copilul va învăța să iubească și să fie iubit cu mult mai înainte ca el să conștientizeze care este diferența între cele două elemente. Membrii familiei îl vor învăța pe copil să trăiască cu adevărat ,ei vor fi cei care îl vor iniția în diferite activități și îl vor ajuta să descopere lumea în modul cel mai correct și direct. Familia are o deosebit de mare contribuție atunci când vine vorba despre organizarea vieții psihice a copilului ,ea va fi cea care va stimula procesul de maturizare și îl va ajuta pe copil să-și dezvolte deversele sale componente –procese senzoriale;gândirea ,limbajul,atenția ,memoria.
Elena Bonchiș în lucrarea sa (2011) afirma următoarele :„Dacă ar fi să realizăm o clasificare a celor mai dificile „meserii” ,cu siguranță că „meseria de părinte” ar ocupa unul dintre primele locuri. Această „artă”se învață /se deprinde cel mai greu. A fi părinte este,probabil unul dintre cele mai dificile roluri pe care și le poate asuma cineva. Copiii de astăzi vor fi adulții de mâine,generația care va avea menirea de a duce mai departe moștenirea culturală și spirituală :valori ,tradiții,grija de planetă și preocuparea de a perpetua un arbore genealogic sănătos din punct de vedere fizic și psihic”.(p.70)
Emese Florian (1997)în lucrarea sa afirma că:”Rolul de părinte reclamă noi responsabilități ,fiecare dintre membrii cuplului aflându-se în fața unei puternice provocări încercând strategii personale de echilibrare a rolurilor de soț,soție,mamă tată. Încă din perioada primei sarcini ,soții operează unele modificări ,atât în așteptările reciproce ,cât și în stilul de viață. Se pregătesc deci ,pentru apariția copilului ,din punct de vedere material (rearanjarea spațiului și mobilierului), financiar ,emoțional(încurajări ,discuții,manifestări de tandrețe și înțelegere reciprocă).(p .3)
Să fi părinte este o responsabilitate uriașă și totodată o binecuvântare de care din păcate nu toată lumea poate avea parte. Pentru a putea face față rolului de părinți aceștia au nevoie de o pregătire prealabilă care să țină cont de particularitățile și caracteristicile copilului. Încă de la conceperea copilului ,părintele trebuie să fie conștient de responsabilitățile pe care le va avea față de acel copil. Un părinte trebuie să știe cum să privească lucrurile atunci când vine vorba despre educația copilului său,părintele trebuie să-și educe copilul raportându-se la dezvoltarea acestuia și la particularitățile sale și nu la ceea ce unele cărți ne spun să facem.Copilul nu se educă după un ghid anume.
De foarte multe ori părinții își educă copii după rețeta cu care ei înșisi au fost educați de către părinții lor. Ei trebuie să fie conștienți că lucrurile și lumea evoluează și nu trebuie să facă ceva standard din educația copiilor lor.
Aceeași autoare Elena Bonchiș (2011)spunea că :„E nevoie să scăpăm în primul rând de rețetele preluate de la părinți și să descoperim noi modalități de interacțiune și conviețuire adaptate nevoilor personale ,ale familiei nou-constituite și ale propriului copil. Asistăm practic la o construcție și o reconstrucție a familiei și implicit a rolului parental ,în care exemplul personal deține un rol esențial ,fiind urmat cu sfințenie de către copil,cel puțin în primii ani de viață.”(p .71)
Familia și totodată conviețuirea în cadrul familiei (părinți alături de copiii lor) reprezintă bazele educației copilului ,momentul în care el își va forma viitoarea sa conștiință. Familia este cel mai important grup dintre toate grupurile sociale ,datorită faptului că ea influențează și modelează persoana umană. Unul dintre meritele importante ale familiei este acela că ea transformă individul în persoană adică în individ cu status social. Familia este primul mediu educativ și socializator cu care se întâlnește și a cărui influență îi marchează dezvoltarea ca individ.
Familia are o deosebit de mare contribuție în educația copilului. Familia trebuie să realizeze un parteneriat cu școala ,cele două să meargă mână în mână.Autorul Mircea Zidărescu (2009)afirma în lucrarea sa următoarele:”Familile au adus o contribuție majoră la educația copiilor lor…Parteneriatele nu se pot clădi decât dacă atât experții cât și familile însăși respectă această contribuție și înțeleg rolul pe care îl pot juca în punerea în practică. Un punct de plecare îl reprezintă recunoașterea formelor variate pe care le poate lua această contribuție:dreptul la o familie,integrarea în familie ,susținerea învățării și a dezvoltării copilului în mediul familial ,cooperarea cu școala prin împărtășirea cunoștiințelor legate de copil ,contribuția de drept ,responsabilitățile părinților. Participarea familiilor și a comunităților locale este indispensabilă pentru asigurarea unei educații de calitate pentru toată lumea. Familiile și comunitățile au dreptul să se implice și pot să-și aducă o întreagă gamă de contribuții .Mai exact ele își cunosc copii așa cum experții în acest domeniu nu îi cunosc.(p.115)
Atitudinea pe care părinții o au față de școală și față de relația cu aceasta va influența adaptarea școlară a copilului. Autorul Ph.Perremound (1997,p.83-84) a identificat 12 tipuri de influențe pe care le exercită școlaritatea copiilor asupra vieții familiale :
-timpul alocat studiilor este cel care determină ritmurile familiale ,întregul program familial se proiectează în funcție de orarul școlar și de timpul dedicat studiului acasă;
-se modifică raportul familiilor cu spațiul:familia fie își caută o rezidență apropiată de o școală estimată ca fiind convenabilă copilului,fie își asumă riscul navetei zilnice;
-bugetul familiei este afectat de școlarizarea copilului ;acest lucru face ca în familiile sărace ,imposibilitatea acoperirii cheltuielilor de școlarizare să fie prima cauză a abandonului școlar ;
-se produce o redistribuire a sarcinilor între membrii familiei:
-familia acordă o atenție mai mare conduitelor”publice ale copilului”,accentuându-se funcția de control
-se schimbă formele și conținuturile educației familiale;pentru a asigura reușita școlară, părinții se implică în activitățiile școlare ale copilului sau mobilizează o serie de resurse pentru a atrage în acest scop personal calificat;
-școala deposedează familia de copil ,în sensul că creează o distanță spațială între cele două părți;
-școala invadează intimitatea familiei ,cere informații despre viața unor elevi ;
-pentru familiile defavorizate școala reprezintă o sursă de frustrare constantă;
-școala introduce familia într-o nouă rețea de socializare ,alcătuită din colegii copiilor ,părinți acestora ,cadrele didactice ,conferind adulților un rol și o identitate socială particulară:părinți ai unui elev
Observăm așadar că familia are o puternică contribuție asupra evoluției și dezvoltării copilului. Pe lângă această contribuție ea mai are și o funcție educativă . Această funcție vizând educația pe care părinții o oferă copilului până ajunge pe băncile grădiniței/școlii.Este foarte important ca familia și școala să fie într-o strânsă legătură,oferindu-și sprijin reciproc ori de câte ori este nevoie. O relație bună între cele două instituții va duce la o integrare /adaptare mai ușoară a copilului în mediul școlar.
3 Dificultăți socio economice în familie și dificultăți educaționale
Familia este una dintr-e cele mai stabile și vechi forme de comunitate umană,ea asigură perpetuarea speciei umane și totodată evoluția și continuitatea vieții sociale. Familia este un element fundamental al societății.
Antropologul francez Claude Levi –Strauss susține în lucrarea sa că familia este :Un grup organizat ,care își are originea în căsătorie și care este formată din soț ,soție și copiii născuți din unirea lor. La acest grup restrâns i se mai pot adăuga și alte rude. Grupul familial este unit prin drepturi și obligații morale ,juridice ,economice,religioase și sociale.(p 103-104)
Nici o familie nu putem spune că este perfectă. În fiecare familie există nevoi ,dorințe spre care membrii acesteia tind să le îndeplinească. Una dintre dificultățile care pot apărea în cadrul familiei este cea socio-economică. Cele mai multe probleme socio-economice apar în cadrul familiei tinere. Familia tânără este o categorie vulnerabilă a populației,deoarece atunci când un cuplu se hotărăște să-și întemeieze o familie apar diverse probleme de ordin :economic,psihologic,social. Această categorie de familie se confruntă cu cele mai multe probleme :se confruntă cu problema locuinței,unde vor locui ,cu cine ,ce condiții vor avea ;probleme materiale /economice/financiare ,se vor lupta să-și asigure independența financiară;se vor confrunta și cu problema adaptării la viața de familie ,le va fi destul de greu să-și accepte noile responsabilități și totodată noul statut de soț /soție sau părinte. Pe lângă aceste probleme mai poate apărea și problema șomajului ,aceștia pot întâlni dificultăți în a se angaja și a obține o calificare și totodată un salariu satisfăcător.
Aceste probleme au existat mereu peste tot depășirea acestora ține de maturizarea și personalitatea pe care o au fiecare dintre soți.
Sinchievici ,Inga (2002 )afirma că :”Familiile care sunt tinere se caracterizează printr-o primă intrare în lumea unuia față de altul ,împărțirea muncilor și obligațiilor în familie,rezolvarea problemelor de trai ,financiare și legate de conducerea întregii gospodării,intrarea în rolul de soț/soție ,reformarea personalității,procesul preluării experienței de viață ,creșterea și maturizarea. Această perioadă a vieții familiale constituie una dintre cele mai grele și periculoase perioade pentru stabilirea familială(p 138-139)
Cea mai fericită și frumoasă perioadă după căsătorie o reprezintă primele luni în care membrii cuplului trăiesc într-o perioadă de sărbătoare. În timp lucrurile se vor mai schimba ,vor mai apărea și conflicte care de cele mai multe ori țin de problemele socio-economice și psihologice. Pentru a nu claca și a putea face față acestora tânăra familie trebuie să comunice și să decidă împreună care ar fi soluția optimă pentru a rezolva această problemă.
Fiecare familie dorește să aibă la un moment dat copii,acele ființe care le vor duce numele mai departe și care vor fi sprijin pentru părinți la bătrânețe. Este foarte important atunci când o familie decide să aibă un copil să-și creeze o stare financiară cat mai bună pentru a putea face față cu brio responsabilităților care vin o dată cu acel copil. Aproape în toate cazurile copii nu vin programați .copiii vin și o dată cu ei cresc și responsabilitățile și obligațiile. Foarte mulți copii au de suferit deoarece nu apar chiar în momentul în care familia și-a format un statut socio-economic potrivit. Statutul economic al familiei este un factor foarte important al reușitei școlare .
Stănciulescu,E (1997) în lucrarea sa afirma că :”Există adevărate bariere socio-economice care reduc șansele familiilor sărace de a-și trimite copiii la școlă și de a-i educa ,cum ar fi :asigurarea hranei de zi cu zi și a pachetului cu mâncare la școală,lipsa hainelor și a încălțămintei de sezon,lipsa unor condiții locative necesare studiului și nu în ultimul rând costurile și cheltuielile educaționale ridicate.(p 45)
Foarte mulți copii recurg la abandonul școlar tocmai din cauza acestor probleme socio-economice cu care familia lor se confruntă. Într-o societate în care salariile sunt foarte mici în comparație cu prețurile magazinelor și taxele către stat ,foarte mulți părinți nu își mai permit să lase copilul la școală. Este dureros să vezi un copil care dorește să învețe și face eforturi să nu poată să mai continuie din cauză că părinții nu au bani.
Dificultățile socio-economice influențează parcursul unui copil dar în aceeași măsură parcursul acestuia este influențat și de către dificultățile educaționale pe care le întâmpină familia.
Neamțu .C(2003) afirma în lucrarea sa că :”Elevul care provine dintr-un mediu familial favorizant bebeficiază ,chiar de la începutul școlarității ,de un ”tezaur cultural”identic sau foarte apropiat de cultura vehiculată de școală .ceea ce îi va asigura succesul școlar și ulterior ,cel profesional. Totodată ,copilul aparținând unei astfel de familii este stimulat să fregventeze diferite instituții culturale și să participe la realizarea unor activități culturale intrafamiliale. Prin comparație cu aceste familii,cele cu un mediu defavorizant nu pot să asigure copiilor referințele culturale minime,necesare pentru a valorifica eficient oferta școlară existentă(p 50)
De foarte multe ori se ajunge la abandon școlar și nu numai în cazul acelor famili care nu-și permit financiar să țină copilul la școală ci și în cazul famililor care au o situație socio-economică chiar foarte buna. Abandonul școlar ține mai nou de abandonarea școlii și a studiilor în contextul mentalității. Școala este abandonată deoarece nu mai este privită de foarte multă lume ca fiind singura modalitate da a te putea realiza în viață. Rețeta succesului ori alte sinonime din această categorie sunt vorbele unor indivizi neduși la școală. Exisă părinți care își formează copii pe ideea că în viață se poate reuși și fără foarte multe studi.
Pe lângă aceste dificultăți socio-economice și educaționale copii mai întâmpină în familia din care fac parte și diverse dificultăți de comunicare. Foarte multe insuccese școlare ale copiilor provin din cauza climatului familial nefavorabil și a necomunicării dintre membrii familiei.
Tiberiu, Kulcsar(1978)afirma în lucrarea sa următorul lucru :”Insuccesele școlare ale acelor elevi care acasă sunt întâmpinați cu țipete, insulte și pedepse, oarecum permanentizate ,s-ar putea explica, în parte, prin neglijarea și chiar ignorarea de către unii părinți a funcției educative a familiei. Psihicul acestor copii este traumatizat. Ei își pierd treptat încrederea în forțele proprii ,devin irascibili ,nestăpâniți ,obraznici sau retrași ,timizi,anxioși etc.,într-un cuvânt ”dificili”din punct de vedere pedagogic. Examenul psihologic al copiilor proveniți dintr-o atmosferă de conflicte ,de lupte și rivalități perpetue nu lasă loc îndoielilor asupra prezenței unor malformații ,provocate –fără voie ,dar prin ignorarea efectelor de către părinți.(p.86)
Este foarte important în calitate de părinte să te controlezi când ești de față cu copilul și să îți stăpânești vocabularul și țipetele. Copilul preia foarte multe lucruri din ceea ce vede și ce aude tocmai de aceea dacă nu ne controlăm riscăm ca pe viitor copilul nostru să devină la fel ca și noi. Familia este responsabilă de devenirea/formarea copilului și tocmai de aceea comunicarea este cea mai bună soluție prin care copilul poate fi ajutat. În același timp în calitate de părinți trebuie să ne dăm silința și să-i asigurăm copilului bugetul de care are nevoie pentru a-și termina școala. Foarte mulți părinți intrați pe șomaj nu mai încearcă să-și caute de muncă din cauză că se plafonează sau se complac în situație. Sunt foarte multe cazuri în care numai mama muncește sau numai tata iar celălalt părinte împreună cu copii supraviețuiesc din salariul acestuia.
Ionel .V(2013) în lucrarea sa de doctorat afirma următoarele :”În societatea românească, nivelul de dezvoltare socio-economică și-a pus amprenta în mod vizibil asupra evoluției familiei, atât din perspectiva funcției sale biologice cât și din cel al funcției educative. Întotdeauna familia a deținut un rol important în educația urmașilor,în afara altor factori educativi oferiți de societate și de modelele acesteia. Este evident faptul că funcția educativă pe care o are familia a suferit schimbări…Elementul cel mai important de care depinde calitatea și eficiența educației în familie este stilul educativ al acesteia ,care reprezintă modelul orientativ al acțiunilor educative în familie ,amprenta subiectivă care caracterizează mediul respectiv. Fiecare familie are stilul ei educativ. Acesta este în principal dependent de stilul parental cu care se și confundă de multe ori.”(p-105)
Scoala vizează o colaborare cu părinții pe tot parcursul școlarității copilului ,ea dorește să mobilizeze părinții în scopuri educative și totodată dorește să-i facă pe aceștia să aibă o percepție cât mai bună asupra câmpului școlar. Părinții trebuie să aibă o viziune cât mai optimistă despre școală. Ei trebuie să-și încurajeze copiii să meargă la școală și să le explice acestora că numai prin școală pot deveni ceea ce își doresc.
Mircea Zidărescu (2009) afirma în lucrarea sa următoarele :”Considerăm că participarea părinților la viața școlii este un indicator al procesului de democratizare a educației ,în sensul unei creșteri a gradului de deschidere a instituției educative către comunitate ,precum și al creșterii transparenței proceselor pedagogice pentru beneficiarii lor. În general ,atât reprezentanții școlii ,cât și părinții conștientizează necesitatea dialogului și văd efectul său benefic asupra rezultatelor școlare. Însă relația școală-familie este și terenul de manifestare a unor disfuncționalități,care se corelează sistematic cu apariția devianței școlare. Modul în care părinții valorizează educația școlară ,având la bază estimarea beneficiilor scontate și atitudinea părinților față de școală determină gradul de mobilizare a resurselor familiale în scopul întreținerii unei relații continue cu școala. O relație funcțională continuă între familie și școală ,întemeiată pe o valorizare reciprocă ,reprezintă un factor frenator al devianței școlare deoarece :pe de o parte se realizează un control social continuu asupra conduitei elevului și pe de altă parte ,prin colaborarea cu școala se diminuează discontinuitățile dintre socializarea familială și cea școlară.(p.120-121)
Este foarte important ca între familie și școală să existe o relație strânsă de sprijin și ajutor reciproc. Cât despre dificultățile socio-economice și cele educaționale putem spune că aceestea au existat din totdeauna și indiferent care vor fi eforturile pe care statul și noi le depunem pentru a evita astfel de dificultăți ,ele vor persista. Ceea ce ne stă în putință să facem este să le reducem și nici decum să le eliminăm în totalitate.
Capitolul III Investigații constatative și experimentale asupra modului de adaptare la sistemul școlar a copiilor proveniți din medii defavorizate;
Metodologia de cercetare
Cercetarea privind ”Modul de adaptare la sistemul școlar a copiilor proveniți din familii dezavantajate ”este în principal o cercetare de tip constatativ. Aceasta este orientată în special spre aspectul descoperirii metodelor eficiente care pot contribui la adaptarea mai rapidă și ușoară la sistemul școlar a copiilor proveniți din familii dezavantajate. Totodată această cercetare urmărește o implicare mai intensa a famililor dezavantajate în viața școlară.
Scopul cercetării
Este identificarea acelor cauze care impiedică adaptarea școlară în rândul copiilor proveniți din medii dezavantajate .
Ipotezele și obiectivele cercetării
Elaborarea și utilizarea unor programe de intervenție personalizate în cadrul orelor de consiliere cu părinții și copiii proveniți din medii defavorizate contribuie la reducerea abandonului școlar și a inadaptării școlare și totodată asigură o continuitate între nivelele de învățământ preșcolar și școlar.
S-a urmărit în principal în cadrul cercetării înțelegerea și cauzalitatea acestui fenomen cât și enunțarea unor metode sau observații care pot contribui la reducerea acestui fenomen.
1.Adaptarea deficitară la sistemul școlar a copiilor proveniți din familii dezavantajate se datorează cauzelor socio-economice cu care se confruntă familile acestora : venit slab, lipsa unui loc de muncă, migrația, slujbe prost plătite, activități ziliere, numărul mare de copii.
2.Participarea și consultarea membrilor famililor defavorizate la procesele decizionale poate contribui la reducerea cazurilor de inadaptare școlară în rândul copiilor proveniți din medii defavorizate.
3.Dacă subiecții copii care provin din medii dezavantajate o să participe la programul de intervenție personalizat propus ,atunci ei o să se dezvolte pe plan cognitiv și totodată o să-și dezvolte abilitățile socio-emoționale.
4.Dacă părinții copiilor proveniți din medii dezavantajate vor participa la programul de intervenție personalizat propus atunci gradul în care ei se vor implica în educația copiilor lor va spori.
Variabilele cercetării:
Variabila independenta constă în programele de consiliere personalizate cu adresabilitate copiilor cu dificultăți de adaptare școlară și părinților acestora.
Variabilele dependente sunt :frecvența elevilor la activitățile de educație formală, gradul de implicare al părinților elevilor cercetați, performanțele școlare globale.
Întrebările cercetării sunt :
-Care sunt principalele cauze socio-economice în familile defavorizate care determina adaptarea scolară deficitară pentru copii acestora?
-Influențează numărul mare de copii într-o familie defavorizată gradul de educatie al acestora?
-Care sunt mecanismele ,metodele sau tehnicile ,care pot contribui la reducerea cazurilor de inadaptare școlară?
Obiectivele operaționale ale cercetării:
1.Identificarea factorilor socio-economici cu care se confruntă părinții dezavantajați din cartierul Iris, Județul Cluj.
2.Realizarea unei imagini asupra accesului la educație al copiilor proveniți din famili dezavantajate din cartierul Iris, Județul Cluj.
3.Identificarea resurselor din familile dezavantajate ce pot contribui la reducerea fenomenului.
4.Identificarea unor factori care întrețin sau duc la soluționarea acestui fenomen.
5.Identificarea sistemului axiologic și de credințe și valori ale familiei defavorizate legate de educație.
Universul cercetării și abordarea descriptivă a lotului cercetat
Lotul cercetării a fost constituit din 30 de copii cu vârste cuprinse între 6-8 ani înscriși în învățământul de masă din județul Cluj-Napoca și un număr de 15 părinți ai acestora .Copiii care au participat la cercetare sunt elevi în clasa 2 la Școala gimnazială Nicolae Iorga Cluj, cartierul Iris.În această cercetare s-a dorit conturarea tabloului mai larg al situației de fapt privind adaptarea școlară a elevilor proveniți din familii dezavantajate nu doar în contexte strict școlare, dar și în etapele premergătoare educației formale ,mai concret în ceea ce privește inițierea și implicarea părinților în educația copiilor lor.
Cercetarea a fost focalizată pe analiza opinilor pe care le au părinții despre educație și a acțiunilor educaționale pe care le inteprind. Pe lângă acestea am dorit să descopăr care sunt percepțiile părinților asupra profesorilor și asupra propriilor copii.
Metodele utilizate în cercetare
Chestionarul
Observația
Convorbirea
Interviul
Instrumente utilizate în cercetare
În cercetarea pe care am desfășurat-o am utilizat următoarele instrumente:
-Individual Education Plans (IEP)
-Chestionar prin care vom identifica gradul în care părinții se implică în educația formală sau nonformală a copiilor
-Chestionar prin care vom identifica gradul în care se implică părinții în educația formală sau nonformală ,adresat cadrelor didactice
-Programul de educație parentală
-Programul de intervenție personalizat.
În următorul tabel este reprezentată dinamica rezultatelor școlare pe anul 2013-2014 În acest tabel sunt prezentate rezultatele școlare ale elevilor din clasa I pe cele două semestre de studiu.
În urma analizei acestui tabel s-a constatat faptul că 90 % din elevi au rezultate medii și slabe la școală. Pentru a afla care sunt cauzele rezultatelor școlare slabe s-a aplicat un interviu structurat părințiilor. În acest interviu sa mai urmărit și implicarea părinților în activitatea școlară a copiilor lor.Acest interviu a inclus următorii itemi:
1.Care este nivelul cultural și socio-economic al familiei ?(ce studii aveți ,sunteți angajat ?Ce venit aveți ?)
2.Sunteți capabil să oferiți sprijin copilului atunci când el se află în dificultate într-o situație de învățare?(Sunteți capabil să-l ajutați la teme ?)
3.Sunteți preocupat de servicile de sprijin pe care instituția școlară le oferă? (logoped, psiholog, professor de sprijin) Credeți că aceste servicii ajută copilul, dacă da atunci cum ?
4.Considerați că este util să frecventeze școala copilul dumneavoastra ? Motivați de ce!
5.Considerați că la debutul școlarității copilul dumneavoastră a avut probleme de adaptare? (Cum a făcut trecerea de la grădinița spre școală? Ați observat ceva neobișnuit la comportamentul său ?
Răspunsurile părinților la interviul adresat au fost următoarele:
Părintele 1
Domnul D.C este tatăl unui elev din clasa I , are 39 de ani și a absolvit 5 clase. Momentan lucrează cu ziua la trei familii mai înstărite din orașul Cluj-Napoca. Soția nu lucrează, are 8 clase și i-a fost foarte greu să-și găsească un loc de muncă.Venitul familiei pe lună este undeva aproximativ de 700 de lei la are se mai adaugă și alocația celor 5 copii.
Copii sunt înscriși toți la școală dar din cauza faptului că financiar nu își permit să-i susțină nu cred că toți își vor termina cele 8 clase. Atât el cât și soția sa nu sunt capabili/nu știu să-i ajute la teme. Cei mici au noroc cu frații mai mari care-i mai ajută acolo unde știu și ei.
Sunt mulțumiți că școala a pus la dispoziția copiilor profesor de sprijin. Acest profesor le explică mai bine ce au de făcut și reușesc mai ușor să înțeleagă lecțiile. Doamnei învățăoare îi este foarte greu cu atât de mulți copii care au un ritm de învățare mai lent. Pe lângă profesorul de sprijin de un real folos le-a fost și logopedul școlii. Băiatul domnului D.C are probleme de vorbire iar logopedul școlii l-a ajutat foarte mult în recuperarea sa. La primele întâlniri familia a ezitat și nu l-a încurajat să participe la ședințele de logopedie .Mai târziu au observat progresul acestuia și familia și-a schimbat atitudinea față de logoped.
Atât domnul D.C cât și soția acestuia consideră că este foarte important ca în ziua de azi să reușești să-ți termini măcar studiile medii deoarece fără studii șansa de a-ți găsi un loc de muncă este foarte redusă. Ca orice părinți își doresc ca toți copii lor să-și termine studiile și să își facă un viitor ,dar le este teamă că nu vor fi capabili să-i susțină financiar .
Domnul D.C spune că băiatul său nu a frecventat gradinița și consideră că acest lucru a influențat puternic adaptarea școlară a copilului .
Părintele 2
Doamna A.D este mama unei eleve din clasa I. Are 8 clase și momentan este angajată la o croitorie din oraș.Venitul familiei este în medie de 800/900 de lei .
Doamna A.D se stăduiește să-și ajute feița la teme dar nu de fiecare dată reușește. Au existat momente când fetița a mers la școală cu tema nefăcută tocmai din cauză că doamna A.D nu reușea să o ajute și să-i spună ce are de făcut.
Este mulțumită că această instituție în care copilul ei învață oferă servicii de sprijin deoaece aceste servicii mai ales cele ale profesorului de sprijin sunt de un real folos pentru copilul dânsei. Cât despre servicile logopedului ș cele ale psihologului consideră că și acestea sunt utile însă momentan nu e necesară intervenția dumnealor.
Consideră că este foarte important pentru copilul ei să frecventeze școala deoarece în ziua de azi studiile sunt esențiale pentru găsirea unui loc de muncă. Școala are un rol important în formarea copiilor mai ales din punct de vedere intelectual dar și moral și social.
Eleva A.M este o fire mai timidă ,dar o dată intrată la școală familia a observat că această timiditate este oarecum mult mai accentuată. Familia a refuzat să creadă că fetița are o problemă până când doamna învățătoare i-a sesizat în legătură cu comportamentul acesteia și le-a explicat că se bate aproape zilnic cu ceilalți copiii din clasă și vorbește foarte urât. Doamna învățătoare a dus-o la psihologul școlii care i-a spus că fetița are probleme de adaptare școlară. Atât familia elevei cât și învățătoarea și psihologul școlii fac demersuri pentru a o ajuta.
Părintele 3
Domnul M.F este tatăl unui elev din clasa I. Are 10 clase iar în familie este singurul care muncește, soția domnului este casnică. Mai are pe lângă acest băiat încă trei fete si doi băieți. Venitul mediu al familie cu tot cu alocații este de 1500 lei.
Domnul M.F este capabil să-și ajute băiatul la teme iar acolo unde nu se descurcă dânsul îl ajută sora mai mare a băiatului.
Nu este preocupat de servicile de sprijin pe care instituția le oferă(logoped ,psiholog,profesor de sprijin)deoarece consideră că băiatul său nu are nevoie de aceste servicii. Crede însă că aceste servicii ajută mult copii care au nevoie .
Consideră că este foarte util ca băiatul să meargă la școală .Fiecare clasă promovată este o speranță în plus pentru găsirea unui loc mai bun de muncă.
Nu crede că băiatul său ar fi avut probleme de adaptare școlară deoarece învățătoarea nu l-a informat niciodată în legătură cu acest lucru. Copilul s-a plâns de nenumărate ori că nu-i place la școală și că nu întelege ce se întâmplă acolo însă domnul M.F consideră că aceste nemulțumiri sunt numai niște mofturi ale vârstei și că băiatul nu are nimic.
Părintele 4
Doamna N.I este mama unei eleve din clasa I. A terminat școla Postliceală de asistente. Soțul ei nu lucrează și nici dânsa nu și-a găsit încă un loc de muncă. Este în pensie de boală iar venitul familiei este de 400 de lei plus alocația celor doi copii. Îi este foarte greu și ei și soțului deoarece sunt amândoi bolnavi și din această sumă trebuie să-și cumpere și medicamente și trebuie să-și întrețină și copii.
Fetița doamnei N.I este foarte silitoare și atentă la școală. De cele mai multe ori se descurcă singură la teme ,au existat momente când i-a oferit și doamna N.I ajutorul.
Doamna N.I consideră că școala a făcut un lucu foarte bun când a introdus un profesor de sprijin la clasă deoarece acesta se ocupă de fiecare copil în parte și îi oferă expllicațiile de care are nevoie. Și feița doamnei N.I a apelat la ajutorul profesorului de sprijin care a lămurit-o și a ajutat-o să rezolve exercițiile din manual și temele.
Atât doamna N.I cât și soțul ei consideră că este foarte important pentru copiii lor să meargă la școală și să învețe. Le este frică că nu o să aibă capacitatea să-și susțină financiar copiii pentru a reuși să-și termine studiile.Familia încurajează copiii să nu-și abandoneze școala .
Fetița este foarte atașată de doamna N.I în momentul în care a fost dusă și lăsată la școală aceasta a refuzat să mai vorbească cu cineva .A avut probleme de adaptare școlară și o parte dintre acestea încă mai persistă cu toate eforturile pe care doamna învățătoare și doamna psiholog le depun.
Părintele 5
Domnul D.V este tatăl unui elev din clasa I. Atât domnul D.V cât și soția acestuia au terminat liceul. Au fost plecați în Italia și au lucrat acolo o perioadă în agricultură. În România nu sunt angajați. Pentru a-i asigura copilului lor un viitor au strâs bani și acum își doresc să-și deschidă o mică afacere în orașul Cluj-Napoca.
Atunci când vine vorba de teme soția domnului D.V îl ajută pe copil și îi oferă explicațiile de care are acesta nevoie. S-a întâmplat doar de câteva ori ca nici unul dintre părinți să nu să nu reușească să-și ajute copilul la teme.
Domnul D.V este preocupat de servicile de sprijin pe care școala le oferă deoarece consideră că sunt foare utile pentru evoluția copilului. Serviciile pe care acești oameni le oferă(logoped,psiholog și profesor de sprijin) îi ajută pe copii direct în mediul în care au ei nevoie(nu extern adică înafara școlii). Totodată aceștia înțeleg mai bine problemele copilului, îl observă în cadrul șolar ,discută direct cu cadrele didactice și intervin atunci când este cazul.
Domnul D.V consideră că școala este foarte importantă în viața copilului lui deoarece numai la școală el va îvăța noțiunile de bază într-un cadru organizat.
Copilul său a avut pobleme de adaptare școlară(probleme de disciplină și interacțiune ) cu colegii (dar nu la învățătură).
Părintele 6
Domnul M.I este tatăl unui elev din clasa I . A absolvit școala generală, are 8 clase. Soția dânsului este casnică iar el lucrează ca strungar. Venitul mediu al familiei este de 1.000 lei. La această sumă se mai adaugă și alocația celor 5 copiii. De foarte multe ori domnul M.I nu poate să-i ofere copilului său sprijin la teme. Domnul M.I motivează că acum lecțiile sunt mult mai grele decât ceea ce a studiat dânsul acum câțiva zeci de ani. Atunci când domnul M.I și soția acestuia nu reușesc să-l ajute pe băiat la teme ,îl ajută frații lui mai mari care au terminat 8 clase .
Îl interesează seviciile de sprijin(logoped,psiholog și profesor de sprijin). Profesorul de sprijin este cel mai bine venit deoarece ajută copilul la teme și îi explică mai bine ce are de făcut.
Domnul M.I consideră că este foarte util ca baiatul său să frecventeze o școală deoarece acest lucru contează în proportie de 90% pentru găsirea unui loc de muncă. Domnul M.I speră ca pe viitor copiii lui să se realizeze și să aibă o viață mai ușoară și mai decentă decât a avut dânsul.
Domnul M.I nu știe dacă băiatul său a avut probleme de adaptare școlară. Tot ce poate spune e faptul că băiatul este mai impusiv și că se adaptează mai greu într-un mediu nou.Băiatul le spunea părinților că nu-i place la școală și că nu o place pe doamna învățătoare.Părinții nu văd în asta un motiv de îngrijorare.
Părintele 7
Doamna E.A este mama unei eleve din clasa I. Atât ea cât și soțul ei au 5 clase..Momentan este casnică iar singurul care aduce venit în casă este soțul ei care lucrează în oraș la o firmă de tâmplărie.Venitul lunar al familiei nu depășește suma de 800 lei.
De cele mai multe ori nu este capabilă să o ajute pe fetiță la temele pe care învățătoarea le oferă. Din cauză că nu știe și nu vrea sa-i spună ceva greșit preferă să o trimită la școală cu tema nefăcută .
Doamna E.A consideră că serviciile de sprijin pe care școala le oferă i-au fost copilului ei de un real folos. Având în vedere că atât ea cât și soțul nu sunt capabili intelectual să-și ajute fetița la teme profesorul de sprijin i-a fost mereu aproape și i-a explicat fiecare lucru. La logoped nu a fost deoarece nu a avut nevoie.
Doamna E.A își dorește pentru copilul ei numai binele tocmai de aceea atât ea cât și soțul își doresc ca fetița lor să-și termine studiile ca la final să se poată bucura de un loc de muncă bun, pe măsura efortului depus.
Doamna E.A nu știe dacă fata ei a avut probleme de adaptare școlară însă cu siguranță acum în clasa I a avut mici dificultăți în a se acomoda cu colectivul clasei ,cu cerințele doamnei învățătoare cu temele de casă și înțelegerea acestora .A fost de câteva ori la doamna psiholog iar aceasta i-a trimis acasa niște rezultate ale unui test făcut de fetița dânsei pe care specifica că ar avea ”intelect de limită”.Nu știe exact ce înseamnă acest lucru însă până acum atât dânsa cât și soțul sunt mulțumiți de progresele și notele pe care copilul lor le-a luat.
Părintele 8
Doamna M este mama unei eleve din clasa I. A terminat 8 clase atât ea cât și soțul dânsei. Ea a lucat în cadrul Combinatului Carbochim aproape 13 ani,momentan este casnică. Soțul dânsei lucrează .Venitul lunar al familiei este în ,medie de 700/800 de lei.
Când vine vorba despre ajutorul la teme doamna M nu este capabilă să-și ajute copilul.Soțul dânsei uneori o mai ajută dar de multe ori preferă să o lase să meargă să-și facă temele la școală fiind atent supravegheată de doamna învățătoare.
Doamna M recunoaște că fetița ei a evoluat foarte mult datorită profesorului de sprijin care o ajută foarte mult la teme și la rezolvarea exercițiilor din clasă. La psihologul școlar fetița a mers însă mai rar.
Atât doamna M cât și soțul consideră că în viață este esențial să ai ceva studii.
Cât despre modul în care fetița ei s-a adaptat doamna M consideră că a fost unul foarte în regulă și că aceasta nu a avut probleme de adaptare școlară.
Părintele 9
Doamna G.A este mama unei eleve din clasa I. Are 10 clase ,este văduvă și este angajată la o firmă în oraș pe postul de femeie de servici.Venitul pe care doamna G.A îl aduce lunar acasă este undeva în jurul sumei de 800 lei.
Doamna A mai are încă 3 copii. Când vine vorba despre teme ea spune că încearcă să-i ofere sprijin fetei atunci când se află în dificultate însă nu în totdeauna reușește să o ajute. Doamna G.A nu are foarte mult timp liber pe care să-l petreacă alături de copiii ei și nu merge foarte des pe la școală să vadă care e situația lor. Sora mai mare a fetiței o ia în fiecare zi de la școală.
Doamna A nu știe dacă sunt utile serviciile de sprijin pe care școala le oferă.
Doamna A consideră că este important ca fetița ei să meargă la școală și să-și termine studiile ca pe viitor să-și găsească un loc de muncă bun
Cât despre adaptarea fetiței în clasă nu știe dacă a avut probleme ,nu a avut timp să discute cu doamna învățătoare.
Părintele 10
Doamna I.C este mama unui elev din clasa I. A absolvit 4 clase atât ea cât și soțul. Momentan lucrează ca femeie de serviciu la un liceu din Cluj-Napoca. Soțul nu lucrează iar venitul lunar al familiei ajunge pe luna la 700 lei.
Nu se descurcă să-și ajute băiatul la teme. De cele mai multe ori baiatul merge la o vecină care îl mai ajută.
O preocupă serviciile de sprijin deoarece acestea îl ajută foarte mult pe băiatul dânsei. Consideră că cel mai bine venit este profesorul de sprijin care îl mai ajută pe băiat și la teme dar și la înțelegerea anumitor noțiuni.
Doamna I.C consideră că este foarte important ca baiatul ei să-și continue studiile și să-și termine măcar liceul. Ea povestește din propria experiență prin câte interviuri a trecut și cât timp a trecut până și-a găsit acest loc de muncă. Ea își încurajează copilul să învețe dar îi este teamă că nu o să aibă posibilitatea să-l mai susțină financiar numai câțiva ani.
Doamna I.C consideră că băiatul dânsei a avut probleme de adaptare școlară. Ea consideră că unul dintr-e motivele inadaptării școlare a copilului a fost faptul că acesta nu a frecventat gradinița.
Părintele 11
Doamna G.A este mama unui elev din clasa I. Are 6 clase, nu lucrează iar soțul lucrează cu ziua.Venitul lunar al familiei cu tot cu alocație ajunge undeva la 500 de lei.
Doamna G.A spune că atât ea cât și soțul ei nu sunt capabili să-și ajute băiatul la teme.
Sunt mulțumiți că școala a pus gratuit la dispoziția copiilor aceste servicii de sprijin. Cel mai util din punctul lor de vedere este profesorul de sprijin care este de fiecare dată dispus să ofere explicații acolo unde nu s-a înțeles.
Doamna G.A nu știe dacă copilul ei a avut probleme de adaptare școlară și nici nu o interesează în mod deosebit deoarece nu intenționează să-l lase să termine mai mult de 8 clase.
Părintele 12
Doamna I.D este mama unei eleve din clasa I. A terminat profesionala și momentan este angajată având un venit lunar de 600 de lei. Soțul dânsei e decedat. Doamna I.D mai are încă doi copiii.
Doamna I.D spune că știe de cele mai multe ori să-și ajute fetița la teme.Ea spune că au existat momente când nu s-a descurcat și atunci a preferat ca fetița să nu-și facă temele și să le facă la școală acolo unde va fi ajutată de profesorul de sprijin.
Doamna I.D spune că servicile de sprijin pe care școala le-a pus la dispoziția copiilor au fost de un real folos pentru copilul ei. După ce tatăl fetiței a decedat aceasta a intrat în depresie.Cu ajutorul psihologului școlar și cel al doamnei învățătoare fetița a început să-și revină.
Doamna I.D afirmă că fetița a avut probleme de adaptare școlara, acestea au fost accentuate de moartea soțului care a dus fetița la depresie. Aceasta face consiliere alaturi de psihologul școlii.
Părintele 13
Domnul I.S este tatăl unui elev din clasa I. Este angajat și are 8 clase. Soția domnului I.S nu lucrează momentan. Familia este compusă din 8 membrii. Venitul lunar al familiei cu tot cu alocația copiilor ajunge undeva la 1100 de lei.
Domnul I spune că el nu se descurcă să-și ajute băiatul la teme și totodată nu are timpul necesar să-l petreacă cu acesta. Frații lui mai mari sunt cei care îl ajută la teme. De multe ori își face temele greșit sau incomplet deoarece frații lui nu sunt atenți și îl repezesc.
Domnul I.S a aflat pentru prima dată că în școală există un psiholog, un logoped și un profesor de sprijin la clasa băiatului său. Domnul I.S este mulțumit că există profesor de sprijin la clasă deoarece nu trebuie să plătească în plus pe cineva care să-i ajute copilul la teme.
Domnul I.S consideră că este necesar ca băiatul său să învețe și să-și termine măcar liceul.
Este conștient că banii pe care îi aduce lunar acasă nu vor putea susține copilul la liceu. Domnul S își dorește ca băiatul său să învețe să scrie și să citească atât cât e necesar să se descurce în viață. Domnul I.S nu știe dacă băiatul său a avut probleme de adaptare școlară.
Părintele 14
Doamna V.A este mama unei eleve din clasa I. A terminat 8 clase atât ea cât și soțul ei. Momentan lucrează la Firma Rosal, soțul doamnei nu lucrează. Venitul lunar al familiei este de 900 de lei.
Doamna V.A nu este capabilă să-și ajute fetița la teme. Aceasta se descurcă singură, temele le face cu ajutorul cunoștiințelor pe care le-a dobândit în clasă.
Mama elevei este mulțumită că școala a pus la dispoziția copiilor aceste servicii de sprijin. Cel mai mult o încântă existența profesorului de sprijin care o ajută pe elevă la teme și la înțelegerea exercițiilor.
Doamna V.A știe că fetița ei a avut probleme de adaptare școlară.
Părintele 15
Doamna H.O este mama unei eleve din clasa I. A terminat școala profesională și momentan lucrează la o fabrică de încalțăminte. Soțul doamnei nu lucrează. Familia cuprinde 6 membrii. Venitul lunar al familiei este de 900 de lei plus alocațiile copiilor.
Mama fetiței este capabilă să-i ofere sprijin la teme însă din cauză că nu are foarte mult timp la dispoziție se ocupă de fetiță în grabă. Atunci când mama nu o poate ajuta frații ei mai mari își dau toata silința să o facă.
Doamna H.O consideră că serviciile de sprijin pe care școala le pune la îndemâna copiilor sunt de mare folos pentru aceștia. Cel mai mult mulțumește profesorul de sprijin care o ajută foarte mult la rezolvarea temelor pe fetița sa. Ea consideră că este foarte important ca fetița să învețe și să-și termine studiile .
Doamna H.O a fost informată de psihologul școlii despre problemele de adaptare școlară pe care le are fetița sa și de atunci aceasta face aproape zilnic consiliere.
În urma analizei celor cincisprezece interviuri s-a constatat faptul că:
1.Atitudinea părinților față de rolul pe care îl au serviciile de sprijin este:
2.Stimularea copiilor să frecventeze școala.Părinții îi trimit:
3.Studiile părinților :
4.Sunt capabili să ofere sprijin copilului când se află în dificultate într-o situație de învățare:
5.Copilul dumneavoastră a avut probleme de adaptare școlară?:
În urma efectuării unei analize mai detaliate a răspunsurilor pe care părinții le-au oferit la acest interviu structurat s-a constatat faptul că: 80 % dintre părinți nu sunt capabili să ofere sprijin copiilor atunci când se află în dificultate într-o situație de învățare; 70 % dintre părinți au studii generale iar aproape 90% dintre copiii au probleme de adaptare școlară.Pentru a reduce sau a ameliora aceste probleme s-a implementat un program de intervenție personalizat care se va desfășura pe parcursul unui an școlar.
Popovici D.V (1999 p.53) în lucrarea sa afirma că: Programul de interventie personalizat vizează sprijinirea copiilor cu dizabilități sau deficiențe ,individualizând/personalizând metodele și strategiile de instruire ,adaptând curriculumul la nivelul de dezvoltare propriu al copilului (atât fizic cât și cognitiv).Acest tip de program îi oferă șansa copilului de a-și forma competențe reale în funcție de dezvoltarea sa. Implementarea unui astfel de program de intervenție personalizat oferă și părinților oportunitatea de a se implica activ în procesul instructiv-educativ al copiilor lor și totodată în recuperarea acestora. Principiile fundamentale de care trebuie să se țină seama în proiectarea unui plan de intervenție personalizat sunt următoarele :
-dezvoltarea este secvențială ;
-un domeniu al dezvoltării afectează un altul,ducând la schimbări de sistem ;
-copiii au stadii individuale de dezvoltare ;
-dezvoltarea se produce de la simplu la complex;
-dezvoltarea depinde de caracteristicile înnăscute și experiențele trăite ;
-dezvoltarea se produce în stagii;
-dezvoltarea este o combinație simetrică și inseparabilă dintre maturizare și învățare;
-copiii au ritmuri individuale de adaptare și învățare;
O definiție a planului de intervenție personalizat o oferă Bailey (1994 p.29) în lucrarea sa: Un Plan Individualizat de Educatie este “un document care descrie abilitǎtile copilului si mentioneazǎ obiectivele pentru servicii, precum si strategiile pentru atingerea acestor obiective”
În completarea afirmației lui Bailey( 1994 p.29) vine Bruder (1994 p.54) care accentuează în lucrarea sa faptul că: Programul de Intervenție Personalizat este parte a unui efort de colaborare între membrii echipei de intervenție. Membrii echipei pot varia în funcție de nevoile copilului, dar familia este întotdeauna o parte din echipă.
Programul de intervenție personalizat propus va viza trei copiii. Un copil cu dificultăți profunde de adaptare școlară, un copil cu dificultăți moderate de adaptare școlară și un copil cu dificultăți ușoare de adaptare școlară.
În urma aplicării interviurilor structurate la părinți s-a constatat faptul că 90% din elevii clasei au dificultăți de adaptare școlară.Aceasta fiind de mai multe categorii:profundă,moderată și ușoară.Informațiile primite în urma interviurilor structurate vor ajuta echipa de evaluare în folosirea unor strategii specifice de predare astfel încât copiii să înregistreze succese în adaptarea lor școlară.
PROGRAM DE INTERVENȚIE INDIVIDUALIZAT PENTRU ELEVUL CU DIFICULTAȚI DE ADAPTARE PROFUNDE
Pentru anul școlar
…2013……../………2014…
Date de identificare ale elevului:
Numele elevului: Demian.R
Data și locul nașterii vârsta :14 .03.2007,ClujNapoca ,vârsta 7 ani
CLASA
Baiețelul este elev în clasa I la ”Școala gimnazială Nicolae Iorga„Cluj-Napoca ,Cartierul Iris Acte medicale și diagnostic:
Hiperactivitate, dificultăți de învățare și adaptare școlară, tulburări de comportament, dificultați de comunicare cu ceilalți copii. Motricitate generală și fină în limite normale. Memoria preponderent mecanică, volum redus, atenția deficitară, distras de orice stimul. Gradul de concentrare, stabilitatea și distributivitatea reduse.
Comportament cognitiv:
1.Limba și comunicare :
-nu are formate în totalitate deprinderile de scris și citit dar recunoaște o parte din litere și scrie și citește cuvinte monosilabice (dislexie și disgrafie accentuate)
Vocabular relativ sărac, limitat, decalaj între vocabularul activ și pasiv.
2.Matematică:
-nu realizează deprinderile de calcul oral în limita 1-10;
-realizează parțial deprinderile de numerație în intervalul 1-30
-cunoaște numai parțial bacnotele sau monedele ;
3.Autonomie personală :
-deprinderile de igienă personală și de păstrare a sănătății nu sunt dezvoltate;
4.Aria de relații sociale :
-are conduite și atitudini dominante și stări de disonanță(stări contradictorii) -emotiv, impulsiv, iritabil, uneori agresiv, cu tendințe de dominare, relațiile intercolegiale afectate din cauza tendințelor de dominare și a impulsivității. Are stari frecvente de anxietate ,le spune des colegilor că lui nu-i place la școală.
Datele părinților
Mama- Nume, studii ,loc de muncă
Demian.E, A absolvit școala postliceală de asistente,momentan nu lucrează, este în foaie de boală și primește pensie de 400 Ron;
Tata – nume ,studii, loc de muncă
Demian.I A absolvit 8 clase ,este șomer ,nu aduce nici un venit în casă.
Data inițierii Programului de intervenție personalizat :2013
Data încheierii Programului de intervenție personalizat : 2014
Planul de intervenție personalizat va fi aplicat în sala de clasă , în cabinetul psihologului și logopedului acolo unde copilul va fi permanent monitorizat de cadrul didactic, psiholog, logoped și propunătorul planului de intervenție.
Scopurile și obiectivele urmărite
Scopurile pe care planul de intervenție personalizat dorește să le atingă au fost stabilite de către echipa multidisciplinară(propunătorul planului de intervenție,cadrul didactic,profesorul de sprijin și psihologul).
Instrumente utilizate
– Observații de-a lungul activităților
-Chestionar pentru familie
-Convorbirea individuală și în grup
-Observația spontană și dirijată
• Echipa de implementare a programelor de intervenție personalizată
1.Propunatorul :Tamaș Viorica Cosmina
2. …Cadrul didactic:P. N
3.Psihologul școlar:V. E.
4.Profesorul de sprijin:A.E
5. Părinții :Demian I
Demian A
Capacități, competențe, abilități, lacune, slăbiciuni, nevoi:
are capacitate relativ bună de învățare comportamentală prin imitație;
-lipsa încrederii în sine;
-teama de a nu fi pedepsit atunci când greșește;
-este iritat în momentul în care se vorbește de școală sau de colegi;
-are stări de disonanță afectiv –relațională;
-înțelege foarte greu cerințele unui exercițiu propus;
-preferă să fugă de la școală și să facă altceva în timpul în care colegii săi sunt la școală;
Domeniile /ariile principale de intervenție
Aria: Autonomie personală
Scopuri: În programul de intervenție s-a urmărit formarea unor rutine de igienă corporală cum este spălatul pe dinți.
Obiective: -să-și formeze rutinele zilnice chiar dacă acasă părinții lui nu fac acest lucru ;
Strategii de intervenție:
-La începutul programului învățătoarea va face o demonstrație (cum se utilizează pasta ,peria,)
-În fiecare zi toți copii vor merge dimineată și la amiază înainte de masă la baie și se vor spăla pe mâini.
Profesorul de sprijin îl va însoți pe copil la baie și îi va oferi zilnic exemplul său până când acesta va merge singur.
-Toți copii vor avea pasta și perie proprie (în cazul copilului aceasta a fost achiziționată de către cadrul didactic) și după masă vor merge și își vor spăla dinții.
Rezultate estimate:
-Copilul va observa că deși acasă nu se spală pe dinți la școală toți copii o fac și astfel va tine cont de exemplul oferit de învățătoare și își va însuși și el această rutină;
Mersul la baie poate reprezenta și un moment bun în care scapă de câteva minute din sala de clasă.
Având în vedere că este mereu sub supravegherea profesorului de sprijin va fi motivat să meargă singur la baie din dorința de a le arăta colegiilor săi că și el poate să se descurce singur.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul a 6 luni .
Aria:Comunicare și limbaj
Scopuri: îmbogățirea limbajului și dezvoltarea înțelegerii uni text oral sau scris;(chiar dacă silabisit )
Obiective: -să fie capabil să citească parțial și să înțeleagă un text;(silabisit)
-să comunice cu colegii săi și cu cadrele didactice;
-să fie deschis cu psihologul școlii și să-i spună care sunt problemele cu care se confruntă.
-să vorbească în momentul în care este provocat la răspuns;
Strategii de intervenție:
O cauză a apariției dificultății de adaptare profundă este lipsa de comunicare și nesiguranța în propria persoană.
Cadrul didactic de la clasă va folosi orice situație de comunicare întâlnită în scopul de a-l motiva pe elev să vorbească. De câte ori va spune ceva îl va felicita pentru lucrul corect spus(îi va crește copilului stima de sine și va observa ca poate să spună și lucruri corecte ) Se va apropia de el și îl va întreba cum i-a fost ziua,ce i-a plăcut azi la școală. Dacă copilul spune că i-a plăcut ceva anume cadrul didactic va folosi acel lucru și la alte ore. Testele și exercițiile vor fi adaptate în funcție de dezvoltarea copilului astfel va putea avea și el satisfactia succesului. Un model de test pentru elevul cu dificultăți de adaptare profunde poate fi vazut în Anexa 1.
În discutia cu psihologul școlii se pot dezbate subiecte care elevului îi stârnesc interesul.Dacă îl interesează un subiect anume ,psihologul împreună cu cadrul didactic îi vor oferi imagini și texte despre acel subiect. Initial acestea vor fi citite de cadrul didactic dar pe parcurs elevul va fi încurajat să citească puțin câte puțin. Deși la început cititul va fi silabisit și foarte anevoios în timp sub atenta supraveghere a cadrului didactic,a psihologului și a profesorului de sprijin acesta va progresa.
Elevul va fi pus în bancă cu un copil foarte bun din clasă care să-l ajute în permanent la citit și scris astfel se poate lega și o prietenie (profesorul de sprijin îi va supraveghea permanent pe cei doi).
Rezultate estimate:
-Copilul va observa că la școală se discută și despre lucrurile care lui îi plac si care-i stârnesc interesul și astfel va fi motivat să învețe să citească și să scrie mai bine decât cum o făcea până atunci.Faptul că va vedea că are și success si este apreciat îi va diminua din dorința de a pleca cât mai repede de la școală.Se va apropia de colegi și va vedea că și dacă nu știe un lucru nu va râde nimeni de el ci toți vor încerca să-l ajute .
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul a 6 luni .
Aria: Emoțional și comportamental
Scopuri: Reducerea anxietății, a fricii de a nu greși și a dorinței de a avea control întotdeauna ;
Să privească școala și cadrele didactice ca niște factori care îl ajută în devenirea lui ca om ;
Obiective: -se va diminua anxietatea;
-emoțiile se vor diminua și va crește gradul de socializare;
-va conștientiza că fiecare om are problemele sale dar pentru asta luptă să fie bine;
-va evita să fugă de la ore și să privească școala ca pe o pușcărie în care vine numai dacă este forțat.
Strategii de intervenție:
În cazul baiatului cu dificultati profunde de adaptare școlară situația este mai complicată. Acasă acesta mai are 5 frați iar părinții nu au timp să se ocupe de el. Copilul are foarte mare nevoie de dragoste și afecțiune care să compenseze dragostea pe care nu o primește în familie. În fiecare dimineată va veni la cadrul didactic și îi va da o îmbrățișare și îi va oferi un zâmbet.
Psihologul școlar va purta diverse discutii cu acesta(de 3 ori pe săptămână) pe teme legate de familie ,școală ,iubire . Psihologul îl va face să înțeleagă că familia îl iubește chiar dacă uneori nu-i arată acest lucru.
Tot psihologul școlii îl va învăța că în viață nu le putem avea pe toate și nu putem avea mereu control asupra tuturor lucrurilor care ni se întâmplă.
Tot psihologul școlii îi va oferi la fiecare ședință exerciții care îl vor ajuta la creșterea gradului de concentrare .
Concluziile echipei de implementare:
Evaluarea rezultatelor obținute la un an după aplicarea acestui plan personalizat de învățare a evidențiat o reducere partială a dificultăților de adaptare școlară . Programul de intervenție personalizat presupune colaborarea în echipă, formată din educatoare, psiholog, logoped,profesor de sprijin, familie, toți cei implicați în activitatea desfășurată pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susținere, echilibrare și integrare a elevului în comunitate.
În urma intervenției educative sa realizat un progres favorabil prin ameliorarea dificultăților de adaptare școlară. Activitatea în școală s-a axat pe urmărirea evoluției copilului implicat și pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activități necesare urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forțele proprii. Acest fapt sa realizat prin aplicarea unor metode și procedee eficiente pentru integrarea copilului în colectivul clasei, relaționarea sa cu ceilalți copii și cu adulții, formarea deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.
Semnătura membrilor echipei de implementare
Semnătura părinților
• Da, sunt de acord în totalitate cu planul;
• Da, accept parțial;
• Da, dar sugerez următoarele:
Cel de-al doilea program de intervenție personalizat vizează elevul cu dificultăți de adaptare moderate.
PROGRAM DE INTERVENȚIE INDIVIDUALIZAT PENTRU ELEVUL CU DIFICULTAȚI DE ADAPTARE MODERATE
Pentru anul școlar
…2013……../………2014…
Date de identificare ale elevului:
Numele elevului: A.D
Data și locul nașterii vârsta :19 .02.2008,ClujNapoca ,vârsta 7 ani
CLASA
Fetița este elevă în clasa I la ”Școala gimnazială Nicolae Iorga„Cluj-Napoca ,Cartierul Iris .
Acte medicale și diagnostic
Hiperactivitate, dificultăți de învățare și adaptare școlară, tulburări de comportament, dificultați de comunicare cu ceilalți copii.
Comportament cognitiv:
1.Limba și comunicare :
-nu are formate în totalitate deprinderile de scris și citit
Vocabular relativ sărac, redus ,are o exprimare greoaie.
2.Matematică:
– realizează deprinderile de calcul oral în limita 1-10 însă procesează foarte încet ;
-realizează deprinderile de numerație în intervalul 1-30 însă are un ritm foarte lent;
3.Autonomie personală :
-deprinderile de igienă personală și de păstrare a sănătății sunt parțial dezvoltate;
4.Aria de relații sociale :
-are conduite și atitudini dominante ;
– este emotiva, impulsiva,cu tendințe de dominare ,puțin comunicativă.
Datele părinților
Mama- Nume, studii, loc de muncă
A.I, a absolvit școala cu clasele I-VIII, momentan lucrează ca și croitoreasă.Venitul familiei lunar ajunge la 700-800 de lei.
Tata – nume ,studii, loc de muncă
A.G a absolvit 8 clase ,este șomer, nu aduce nici un venit în casă.
– Data inițierii Programului de intervenție personalizat: 2013
-Data încheierii Programului de intervenție personalizat: 2014
Planul de intervenție personalizat va fi aplicat în sala de clasă ,în cabinetul psihologului și cel al profesorului de sprijin acolo unde copilul va fi permanent monitorizat de către aceștia.
Scopurile și obiectivele anuale
Scopurile pe care planul de intervenție personalizat dorește să le atingă au fost stabilite de către echipa multidisciplinară(propunătorul planului de intervenție,cadrul didactic,profesorul de sprijin și psihologul).
Instrumente utilizate
– Observații de-a lungul activităților
-Chestionar pentru familie
-Convorbirea individuală și în grup
-Observația spontană și dirijată
• Echipa de implementare a programelor de intervenție personalizată
1.Propunatorul :Tamaș.V
2. …Cadrul didactic:Pop.N
3.Psihologul școlar:Vârtic.E
4.Profesorul de sprijin:Aron.E
5. Părinții :A.I
A.G
Capacități,competențe,abilități,lacune,slăbiciuni,nevoi:
-lipsa încrederii în sine;
-are o percepție difuză ,superficială a materialului de învățare;
-are un ritm de lucru neglijent și uneori copiază de la alții.
-este iritată în momentul în care se vorbește de școală sau de colegi;
-este pasivă și așteaptă să fie solicitată;
-înțelege mai greu cerințele unui exercițiu propus;
-a fugit de câteva ori de la școală;
Domeniile /ariile principale de intervenție
Aria: Autonomie personală
Scopuri: Să-și formeze rutinele de igienă corporală
Obiective: -să știe că înainte și după masă trebuie să ne spălăm pe mâini fără să-i atragă cineva permanent atenția;
Strategii de intervenție:
-La începutul programului învățătoarea va face o demonstrație (cum se utilizează pasta ,peria). Fetița știe să le utilizeze singură însă are nevoie de fiecare data să-i atragă cineva atenția asupra acestor lucruri. Acasă nu se spală pe dinți și tocmai de aceea în fiecare zi doamna învățătoare o va urmări cum merge la baie și se spală după ce a terminat de mâncat.
Părinților li se va atrage atenția asupra acestui fapt și se va face un tabel în care o vor monitoriza în fiecare zi dacă se spală pe mâini, dinți sau își schimbă hainele. La final de săptămână se verifică tabelul si dacă în fiecare zi s-a spalat va primi o recompensă.
Rezultate estimate:
Eleva va fi motivată să facă acest lucru și acasă nu doar din dorința de a primi o recompensă la finalul săptămâni ci și din dorința de a le demonstra părinților și cadrului didactic că poate fi și ea la fel ca ceilalți copii.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul a 6 luni
Aria:Comunicare și limbaj
Scopuri: îmbogățirea limbajului și dezvoltarea înțelegerii uni text oral sau scris
Obiective: -să fie capabilă să citească și să înțeleagă un text;
-să comunice cu colegii săi și cu cadrele didactice;
-să fie deschisă cu psihologul școlii și să-i spună care sunt problemele cu care se confruntă.
-să vorbească în momentul în care este provocata la răspuns;
Strategii de intervenție:
-Cadrul didactic de la clasă va folosi orice situație de comunicare întâlnită în scopul de a o motiva pe fetiță să vorbească. De câte ori va spune ceva o va felicita pentru lucrul corect spus(îi va crește stima de sine și va observa ca poate să spună și lucruri corecte ).
Se vor realiza diverse șcenete iar eleva va primi roluri pozitive(chiar dacă nu atât de lungi). Acestea îi vor întări încrederea în sine și îi vor domoli impulsurile negative.
Exercițiile vor fi adaptate nivelului ei de dezvoltare și temele la fel. Modele de exerciții care vor fi folosite se găsesc la (Anexa 2 )
Se vor rezliza multe activități pe grupe acestea fiind un bun prilej de socializare pentru copii.
Rezultate estimate:
Fetița va observa că la școală se discută și despre lucrurile care lui îi plac si care-i stârnesc interesul. Pe lângă citit și scris se mai fac și alte lucruri precum șcenetele care pe a o încântă.Va deveni mai comnicativă tocmai datorită faptului că va fi vizată în aproape toate situațiile de comunicare. Se va apropia mai mult de colegi ,temperamental impulsiv va dispărea ușor.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul unui an școlar.
Aria:Emoțional și comportamental
Scopuri: Să elimine anxietatea,teama de a nu greși și dorința de a avea control întotdeauna.
Obiective: -se va elimina anxietatea;
-emoțiile vor scădea și va crește gradul de socializare și de încredere în sine;
-va evita să fugă de la ore
-se va adapta climatului clasei și va fi mult mai sociabilă cu colegii.
Strategii de intervenție:
Psihologul școlar va purta diverse discutii cu ea( de 2 ori pe săptămână) pe teme legate de familie, școală, iubire, respect, acomodare și o va face să înțeleagă că școala nu este un dușman al ei și că toate lucrurile pe care ea le percepea negative se pot transforma în lucruri pozitive cu foarte puțin efort.
În fiecare zi când va face câte o faptă bună va fi răsplătită de către colegi cu o îmbrățișare,un zâmbet,o jucărie etc.
Rezultate estimate:
Fetița va fi mult mai motivata să vină la școală și să râmână la ore deoarece se va simți confortabil. Își va putea exterioriza sentimentele și emoțiile, școala va deveni un loc în care ela este înțeleasă ,sprijinită și ajutată atunci când are nevoie. Teama de a nu greși sau de a spune ceva de care ceilalți ar putea râde va fi înlăturată deoarece ea va fi conștientă că nimeni nu va râde de ea ci îi vor explica și o vor ajuta să se exprime corect.
Comportamentul său dezadaptativ cu siguranță aproape va dispărea.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul unui an .
Concluziile echipei de implementare:
Evaluarea rezultatelor obținute la un an după aplicarea acestui plan personalizat de învățare a evidențiat o reducere aproape totală a dificultăților de adaptare școlară . Programul de intervenție personalizat presupune colaborarea în echipă, formată din educatoare, psiholog, logoped,profesor de sprijin, familie, toți cei implicați în activitatea desfășurată pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susținere, echilibrare și integrare a fetiței în comunitate.
În urma intervenției educative sa realizat un progres favorabil prin reducerea aproape în totalitate a dificultăților de adaptare școlară. Activitatea în școală s-a axat pe urmărirea evoluției copilului implicat și pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activități necesare urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forțele proprii. Acest fapt sa realizat prin aplicarea unor metode și procedee eficiente pentru integrarea fetiței în colectivul clasei, relaționarea sa cu ceilalți copii și cu adulții, formarea deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.
Semnătura membrilor echipei de implementare
Semnătura părinților
• Da, sunt de acord în totalitate cu planul;
• Da, accept parțial;
• Da, dar sugerez următoarele:
PROGRAM DE INTERVENȚIE INDIVIDUALIZAT PENTRU ELEVUL CU DIFICULTAȚI DE ADAPTARE UȘOARE
Pentru anul școlar
…2013……../………2014…
Date de identificare ale elevului:
Numele elevului: H.I
Data și locul nașterii vârsta :O7.05.2008,ClujNapoca ,vârsta 7 ani
CLASA
Băiatul este elev în clasa I la ”Școala gimnazială Nicolae Iorga„Cluj-Napoca ,Cartierul Iris .
Acte medicale și diagnostic
Dificultăți de învățare și adaptare școlară ușoare, tulburări de comportament, dificultați de comunicare cu ceilalți copii.
Comportament cognitiv:
1.Limba și comunicare :
– are formate în totalitate deprinderile de scris și citit însă pe alocuri are lacune;
-are o exprimare ușoară și corectă;
2.Matematică:
– realizează deprinderile de calcul oral în limita 1-10 ;
-realizează deprinderile de numerație în intervalul 1-30
-rezolvă corect exercițiile, dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie;
3.Autonomie personală :
-deprinderile de igienă personală și de păstrare a sănătății sunt dezvoltate dar necesită exersarea lor;
4.Aria de relații sociale :
-mai greu adaptabil unei situații de comunicare ,rezervat la solicitările repetate ;
– este emotiv și uneori impulsiv;
-participă la activitățile de grup numai dacă este solicitat
Datele părinților
Mama- Nume, studii, loc de muncă
H.E, a absolvit 6 clase , momentan lucrează ca femeie de servici la o școală .Venitul familiei lunar ajunge la 1000 de lei.
Tata – nume ,studii, loc de muncă
H.O a absolvit 8 clase ,lucrează în construcții
– Data inițierii Programului de intervenție personalizat: 2013
-Data încheierii Programului de intervenție personalizat: 2014
Planul de intervenție personalizat va fi aplicat în sala de clasă ,în cabinetul psihologului și cel al profesorului de sprijin acolo unde copilul va fi permanent monitorizat de către aceștia.
Scopurile și obiectivele anuale
Scopurile pe care planul de intervenție personalizat dorește să le atingă au fost stabilite de către echipa multidisciplinară(propunătorul planului de intervenție,cadrul didactic,profesorul de sprijin și psihologul).
Instrumente utilizate
– Observații de-a lungul activităților
-Chestionar pentru familie
-Convorbirea individuală și în grup
-Observația spontană și dirijată
• Echipa de implementare a programelor de intervenție personalizată
1.Propunatorul :Tamaș.V
2. Cadrul didactic:Pop.N
3.Psihologul școlar:Vârtic.E
4.Profesorul de sprijin:Aron.E
5. Părinții :A.I
A.G
Capacități,competențe,abilități,lacune,slăbiciuni,nevoi:
-lipsa încrederii în sine;
-este în contact cu grupul, se integrează, dar prefer sarcinile executive;
-are un ritm de lucru neglijent și uneori copiază de la alții.
-este iritat în momentul în care se vorbește de școală;
-are abateri de comportament frecvente ,dar nu grave ;
-înțelege mai greu cerințele unui exercițiu propus;
Domeniile /ariile principale de intervenție
Aria: Autonomie personală
Scopuri: Să-și exerseze rutinele de igienă corporală
Obiective: -să știe că înainte și după masă trebuie să ne spălăm pe mâini fără să-i atragă cineva permanent atenția;
Strategii de intervenție:
-La începutul programului învățătoarea va face o demonstrație (cum se utilizează pasta ,peria). Elevul știe să le utilizeze singur însă are nevoie din când în când să i se atragă atenția asupra acestor lucruri. Acasă se spală pe dinți însă nu are un program fix , tocmai de aceea de fiecare data înainte și după masă i se va aminti faptul că trebuie să meargă la baie și să se spele pe dinți și mâini.
Părinților li se va atrage atenția asupra respectării rutinelor și se va face un tabel în care vor monitoriza în fiecare zi dacă respectă și acasă programul de la școală. La final de săptămână se verifică tabelul si dacă în fiecare zi s-a spalat va primi o recompensă.
Rezultate estimate:
Elevul va fi motivat să respecte rutinele și acasă nu doar din dorința de a primi o recompensă la finalul săptămâni ci și din dorința de a le demonstra părinților și cadrului didactic că poate fi și el la fel ca ceilalți copii.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul unui an școlar
Aria:Comunicare și limbaj
Scopuri: îmbogățirea limbajului și dezvoltarea înțelegerii uni text oral sau scris
Obiective: -să fie capabil să citească și să înțeleagă un text;
-să comunice cu colegii săi și cu cadrele didactice;
-să vorbească în momentul în care este provocat la răspuns;
Strategii de intervenție:
-Cadrul didactic de la clasă va folosi orice situație de comunicare întâlnită în scopul de a motiva elevul să vorbească. Psihologul și logopedul școlii vor face o data pe săptămână ședințe care îl vor ajuta să se cunoască mai bine și să reușească să-și exprime cât mai corect și amplu sentimentele și dorințele. Doamna învățătoare îi va oferi teme pentru acasă care să-l ajute mai mult să se cunoască pe el și pe ceilalți. Exercițiile vor fi adaptate nivelului lui de dezvoltare și temele la fel. Un exemplu de temă se poate vedea în (Anexa 3)
Se vor realiza multe activități pe grupe acesta fiind un bun prilej de socializare pentru copii.
Rezultate estimate:
Elevul va observa că la școală se discută și despre lucrurile care lui îi plac si care-i stârnesc interesul .Va deveni mai comnicativ tocmai datorită faptului că va fi vizat în aproape toate situațiile de comunicare. Se va apropia mai mult de colegi ,temperamentul impulsiv va dispărea ușor.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul unui an școlar.
Aria:Emoțional și comportamental
Scopuri: Să învețe să-i aprecieze pe colegi și pe cadul didactic
Să vină cu placere la școală
Obiective: -emoțiile vor scădea și va crește gradul de socializare și de încredere în sine;
-va evita să fugă de la ore
-se va adapta climatului clasei și va fi mult mai sociabil cu colegii.
Strategii de intervenție:
Psihologul școlar va purta diverse discutii cu el( 1 dată pe săptămână) pe teme legate de familie, școală, iubire, respect, acomodare și îl va face să înțeleagă că școala nu este un dușman al său și că toate lucrurile pe care el le percepea negativ se pot transforma în lucruri pozitive cu foarte puțin efort.
În fiecare zi când va face câte o faptă bună va fi răsplătit;
Rezultate estimate:
Elevul va fi mult mai motivat să vină la școală și să râmână la ore deoarece se va simți confortabil. Își va putea exterioriza sentimentele și emoțiile, școala va deveni un loc în care el este înțeleas ,sprijinit și ajutat atunci când are nevoie. Teama de a nu greși sau de a spune ceva de care ceilalți ar putea râde va fi înlăturată deoarece el va fi conștient că nimeni nu va râde de el ci îi vor explica și îl vor ajuta să se exprime corect.
Comportamentul său dezadaptativ cu siguranță va dispărea.
Durata :programul de intervenție personalizat va fi realizat pe parcursul unui an .
Concluziile echipei de implementare:
Evaluarea rezultatelor obținute la un an după aplicarea acestui plan personalizat de învățare a evidențiat o reducere aproape totală a dificultăților de adaptare școlară . Programul de intervenție personalizat presupune colaborarea în echipă, formată din educatoare, psiholog, logoped,profesor de sprijin, familie, toți cei implicați în activitatea desfășurată pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susținere, echilibrare și integrare a fetiței în comunitate.
În urma intervenției educative sa realizat un progres favorabil prin reducerea aproape în totalitate a dificultăților de adaptare școlară. Activitatea în școală s-a axat pe urmărirea evoluției copilului implicat și pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activități necesare urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forțele proprii. Acest fapt sa realizat prin aplicarea unor metode și procedee eficiente pentru integrarea fetiței în colectivul clasei, relaționarea sa cu ceilalți copii și cu adulții, formarea deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.
Tabel cu medile elevilor anul 2014-2015
Evaluarea rezultatelor
La un an după implementarea programului de intervenție persoanlizat pentru elevii cu dificultăți de adaptare școlară se observă un progres semnificativ al tuturor elevilor din clasa. Problemele de adaptare s-au redus vizibil iar la unii elevi acestea au dispărut. Elevii și-au format cu ajutorul psihologului școlar o imagine mult mai clară despre propria persoană și au conștientizat importanța frecventării școlii. Rezultatele școlare s-au îmbunatățit radical iar copiilor le-a crescut încrederea în forțele proprii.
Concluzii privind intervenția
În urma implementării acestui program s-au observat progrese și la nivelul părinților care au o mai bună înțelegere față de: regulamentele din școală ,acordă mai multă importanță efectuării temelor și ședințelor cu logopedul și psihologul școlii. În clasă s-a creat cu ajutorul echipei de intervenție(propunătorul programului de intervenție, logopedul , psihologul școlii și cadrul didactic) un mediu stimulativ care-i motivează pe copii să învețe ,să se implice în activitatea școlară și să afle lucruri noi.
Concluzii finale
Problematica adaptării școlare a copiilor care provin din medii defavorizate este un subiect delicat care trebuie tratat atât de specialiștii din domeniul asistenței sociale cât și de cei din domeniul educației (profesori ,învățători,mediatori ) cu mare atenție . Adaptarea copilului depinde foarte mult de dezvoltarea generală și armonioasă a tuturor laturilor personalității. Aceste laturi ale personalității se pot dezvolta armonios numai în momentul în care toți cei implicați în procesul instructiv educativ (logoped, cadrul didactic ,psiholog,profesor de sprijin) participă și se implică.
Sprijinul familiei și totodată cunoașterea situației acesteia ajută atât cadrul didactic cât și psihologul la foarmarea unei imagini clare despre un elev.
Cadrele didactice care identifică problemele de adaptare școlară și stilurile de învățare ale acelor elevi ,vor promova un stil de predare adaptat particularităților elevilor,oferindu-le o gamă variată de strategii de activitate ,tipuri de materiale diverse și chiar metode diferite de evaluare. Cadrul didactic poate utiliza mai multe stiluri de predare pe parcursul aceleiași lecții, recurgând la diverse metode, aceasta fiind cea mai eficientă cale de a răspunde particularităților individuale ale elevilor în cadrul unei activități de grup .
Dacă cadrul didactic va utiliza diverse tipuri și situații de învățare cum ar fi : învățarea în grup, prin cooperare, individuală, în afara clasei, în timpul vizitelor și excursiilor, copilul cu dificultăți de învățare va comunica mai mult și va socializa cu ceilalți copii astfel îi va scădea gradul de dificultate de învățare pe care îl are.
Consider că această lucrare care a cuprins date culese dintr-o școală de la periferia orașului Cluj-Napoca oferă o viziune clară asupra situației învățământului la care participă copii din familii dezavantajate.
BIBLIOGRAFIE
Adler,A(1995), Psihologia școlarului greu educabil,Editura IRI,București
Anghel ,E.(2010), Psihologia educației pe tot parcursul vieții, Editura Trei, București
A. Coașan , A. Vasilescu, 1998, Adaptarea școlară, Editura Didactică și Pedagogică București, p 31, p 10
Albert-Lorincz, E,Carcea, I.M (1998),Prevenirea dezadaptării școlare ,Editura Cermi, Iași
Barbu, G.,(1998).Copiii și familiile sărace, Calitatea vieții, nr. 1-2/ 1998, Revista Calitatea, UNICEF, INS, ANPCA.
Cerghi. Ioan, (2003) Strategii și stiluri didactice, Editura Aramis
Cătălin. Zamfir, (2005), Diagnoza sărăciei și a riscurilor în dezvoltarea copilului din România, Raport de cercetare realizat de ICCV
Dumitrana.M, (1991), Eșecul școlar și cauzele sale –determinanți ai ideii unei noi pedagogii în Tribuna învățământului nr 5
Elena .Losîl, (2012), Psihologia Dezvoltării-Dezadaptarea școlară și manifestările agresivității la elevii de vârstă școlară mică
Kulcsar,T (1978), Factorii psihologici ai reușitei școlare, EDP, București
Mihai. Aurelia (2010), Adaptarea școlară, Abordare Psiho-Socio-Pedagogică în învățământul primar, Editura Sfântul Ierarh Nicolae
Neacșu,I (1978) Motivație și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București
Neamțu, C (2003), Devianța școlară, Editura Polirom, Iași
Popescu V.V (1991), Succesul și insuccesul școlar, Revista de Pedagogie nr 12
Popovici, D.V (2007) Orientări teoretice și practice în educația integrată, Editura Universității, Arad
Rudico, T (1981), Familia în fața conduitelor greșite ale copilului, București, EDP
Stanciulescu, E (1997), Sociologia educației familiale, vol I, Editura Polirom, Iași, p 138
Zamfic .C, Vlăsceanu (1998), Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București
BIBLIOGRAFIE
Adler,A(1995), Psihologia școlarului greu educabil,Editura IRI,București
Anghel ,E.(2010), Psihologia educației pe tot parcursul vieții, Editura Trei, București
A. Coașan , A. Vasilescu, 1998, Adaptarea școlară, Editura Didactică și Pedagogică București, p 31, p 10
Albert-Lorincz, E,Carcea, I.M (1998),Prevenirea dezadaptării școlare ,Editura Cermi, Iași
Barbu, G.,(1998).Copiii și familiile sărace, Calitatea vieții, nr. 1-2/ 1998, Revista Calitatea, UNICEF, INS, ANPCA.
Cerghi. Ioan, (2003) Strategii și stiluri didactice, Editura Aramis
Cătălin. Zamfir, (2005), Diagnoza sărăciei și a riscurilor în dezvoltarea copilului din România, Raport de cercetare realizat de ICCV
Dumitrana.M, (1991), Eșecul școlar și cauzele sale –determinanți ai ideii unei noi pedagogii în Tribuna învățământului nr 5
Elena .Losîl, (2012), Psihologia Dezvoltării-Dezadaptarea școlară și manifestările agresivității la elevii de vârstă școlară mică
Kulcsar,T (1978), Factorii psihologici ai reușitei școlare, EDP, București
Mihai. Aurelia (2010), Adaptarea școlară, Abordare Psiho-Socio-Pedagogică în învățământul primar, Editura Sfântul Ierarh Nicolae
Neacșu,I (1978) Motivație și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București
Neamțu, C (2003), Devianța școlară, Editura Polirom, Iași
Popescu V.V (1991), Succesul și insuccesul școlar, Revista de Pedagogie nr 12
Popovici, D.V (2007) Orientări teoretice și practice în educația integrată, Editura Universității, Arad
Rudico, T (1981), Familia în fața conduitelor greșite ale copilului, București, EDP
Stanciulescu, E (1997), Sociologia educației familiale, vol I, Editura Polirom, Iași, p 138
Zamfic .C, Vlăsceanu (1998), Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dificultati de Adaptare Scolara a Copiilor Care Provin din Familii Dezavantajate (ID: 159169)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.