Dezvoltarea Morala a Prescolarilor Prin Intermediul Povestilor

Dezvoltarea morala a prescolarilor prin intermediul povestilor

CUPRINS

Introducere

Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL I

Fundamentarea teoretică a temei.Aspecte psihopedagogice și didactice de ordin general

I.1.Delimitari conceptuale

I.2.Caracteristicile psihopedagogice ale preșcolarului

I.3.Esența si scopul educației morale

I.4.Particularitatile educației morale la preșcolari

I.5. Metode si procedee de educație morală

I.6.Obiectivele educatiei morale

CAPITOLUL II

Poveștile și povestirile mijloc de bază în dezvoltarea educatiei morale

II.1.Rolul și importanța poveștilor și povestirilor în activitatea instructiv-educativă

II.2. Poveștile și povestirile-esență și conținut

II.3. Tematica activităților de povestire

II.4. Tehnici,modalități de organizare și conducere a activității de povestire,

clasificarea acestora

II.5. Rolul materialului didactic în activitate de povestire

II.6. Modalități de valorificare a poveștilor și povestirilor în grădinița de copii

CAPITOLUL III

Organizarea și desfășurarea cercetării

III.1. Ipoteza și obiectivele cercetării

III.2. Metodologia cercetării experimentale

III.2.1.Eșantionul și caracteristicile sale

III.2.2.Metode și instrumente de cercetare

III.2.3.Etapele desfășurării cercetării aplicativ-experimentale

CAPITOLUL IV

IV.1.Prelucrarea și interpretarea rezultatelor

IV.2.Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Educația este o activitate necesară și permanentă nu numai pentru realizarea de sine a individului ci si pentru progresul societății. Educatorilor le revine responsabilitatea construirii modelului de formare a omului care va acționa în societatea democratică pentru progresul ei și prosperitatea tuturor cetățenilor.Modelarea comportamentului socio-afectiv al copiilor de vârstă mică constituie un aspect esențial al activităților educative realizate în instituțiile preșcolare si școlare și reprezintă, de asemenea, o preocupare constantă a părinților cu privire la educația pe care aceștia o fac copiilor. Educația morală urmărește să formeze și să dezvolte calități și însușiri pentru ca pe baza lor, individul să se poată integra în grupul social și să poată duce o viață socială normală.

În general, prin educația morală se urmărește formarea individului, pentru a face bine și a-l promova, realizarea echilibrului său interior, generat și consolidat de respectarea cotidiană a normelor și principiilor morale,

Succesul în domeniul acestei componente educaționale se reflecta în creșterea armoniei personale a micuțului’’și în optimizarea procesului integrarii lui în colectivitate. Copiiitrebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile, lucru ce va constitui o bază în activitatea școlară și apoi în activitatea și viața socială de mai târziu.

Educația morală tinde spre fomarea individului ca subiect moral, subiect ce gândește și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor moralei sociale, a idealului, a valorilor, normelor și regulilor pe care ea le deține.

Un ideal moral bine constituit e fundamentul oricărui sistem moral, caracteristic și definitoriu tendinței și opțiunilor comportamentale ale unei societăți, cât și latura aliată a tuturor elementelor componente ale acestui sistem moral. El întruchipează perfecțiunea, în care ființa umană e protagonistul propriei dezvoltări morale. Omul însușește condiția sa, se dezvoltă, se (auto)educă și se realizează atât fizic, cât și în mare măsură în plan moral. Acesta tinde continuuspre ideal, indiferent de faptul realității el urmează calea autodepășirii, el participă activ la autodezvoltare și autovalorizare

Motivarea alegerii temei

,,La vârsta preșcolară, educația moral-civică reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-educativ și totodată a acțiunii exercitate de familie, mediu social apropiat și colectivul de copii,având ca scop punerea bazelor conștiinței și conduitei civilizate a preșcolarului,,

În alegerea temei am avut în vedere importanța pe care o au poveștile în viața preșcolarilor, deoarece aceștia trăiesc cu mare intensitate poveștile și-i îndrăgesc pe cei care-i poartă prin magia cuvintelor în lumea feerică a poveștilor. Prin conținutul lor, poveștile furnizează copiilor cunoștințe privitoare la cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate, îi familiarizează cu natura înconjurătoare. În procesul ascultării unei povești este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmărește cu atenție cele povestite, memorează, compară și analizează materialul furnizat, face unele legături de cauzalitate, stabilește anumite relații între fapte și personaje. Pe lângă toate acestea, poveștile, prin modul în care cadrul didactic știe să își folosească imaginația și harul, în expunera lor,aduc în atenția celor mici personaje pozitive și negative care trezesc în aceștia atitudini de aprobare sau dezaprobare față de comportamentul personajelor.

Ascultând poveștile copiii întâlnesc experiențe noi care, o dată cunoscute, devin un bun al lor. Ei memorează cuvintele cu care încep și se termină poveștile, cât și expresiile care se repetă în aceste povești și își doresc cu ardoare să se asemene cu personajele bune sau chiar să schimbe finalul . Cât de impresionați rămân copiii atunci când pot să sublinieze diferite situații, folosind în cadrul repovestirii fraze stereotipe de început sau de sfârșit ”A fost odată ca niciodată….”, ” Și încălecai pe o șa…”

Prin lucrarea de față doresc să demonstrez eficiența poveștilor în dezvoltarea morală a preșcolarilor. Este o încercare personală de a găsi din multitudinea de povești prezentate în literatura de specialitate, acele povești potrivite nivelului de dezoltare a celor mici, care vin în grădiniță din medii sociale diferite,povești ce contribuie la îmbogățirea vocabularului, la o exprimare corectă, logică, expresivă, la modelarea personalității și a conduitei morale.

Lucrarea va fi structurată pe patru capitole:două teoretice și două practic-aplicative.

În primul capitol,mă voi opri asupra aspectelor teoretice referitoare la caracteristicile psihopedagogice ale preșcolarului,esența și scopul educației morale,particularitățile acesteia la vârsta preșcolară,precum și asupra metodelor și procedeelor folosite în învățământul preșcolar în educația morală a copiilor.

Cel de-al doilea capitol va cuprinde aspecte teoretice legate delocul și importanța poveștilor și povestirilor în activitatea instructiv-educativă din grădinița de copii, esența și conținutul acestora,tematica activităților de povestire pe nivel de vârstă, respectiv grupa mică,mijlocie și mare,tehnicile și modalitățile de organizare a activităților de povestire și modalități de valorificare a poveștilor și povestirilor în grădinița de copii.

Al treilea capitol va fi practic-aplicativ și acesta va conține: ipoteza și obiectivele cercetării, metodologia cercetării,caracteristicile eșantionul experimental,metodele și tehnicile de cercetare utilizate,etapele desfășurării cercetării aplicativ-experimentale.

În cel de-al patrulea capitol voi analiza, prelucra și interpreta datele obținute iar în încheiere voi prezenta concluzile studiului practic-aplicativ.

Lucrarea se va încheia cu anexele și bibliografia.

CAPITOLUL I

Fundamentarea teoretică a temei. Aspecte psihopedagogice și didactice de ordin general

I.1.Delimitări conceptuale.

Educația morală este acea dimensiune a educației prin care se urmărește formarea și dezvoltarea conștiinței și aconduiteimorale a personalității și caracterului uman

Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și principiilor (normelor) care călăuzesc și reglementează comportamentul oamenilor în relațiile personale, în familie, la locul de muncăși în societate în general.

Etica este știința despre morală, este știința vieții morale. Ca formă a conștiinței sociale, morala cuprinde următoarele trei elemente:

a) valori morale – reprezentând comportări, acțiuni, fapte cărora li se oferă, pe plan social, o apreciere pozitivă, în sensul că ele coincid cu concepțiile provenite din societatea respectivă, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societății, membrilor ei (bunătate, cinste, hărnicie, datorie, libertate, cumpătare, omenie, onestitate, iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);

b) norme, precepte și reguli morale, care s-au impus sub formă de coduri morale;

c) afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul, compasiunea, respectul, spiritul de disciplină, etc).

Nu este posibilă formarea personalității fără a ține seama de aspectul care ar trebui să domine întreaga noastră viață sufletească: aspectul moral.

Specificul educației morale este determinat, pe de o parte, de particularitățile moralei, ca fenomen social, care-i conferă conținutul, iar pe de altă parte, de condițiile sociopsihice ce sunt implicate în realizarea lor.

Educația morală reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-educativ ,ea ,,este latura educațieicare contribuie la formarea și dezvoltarea personalității umane prin formarea profilului moral și al comportamentului socio-moral’’.În cadru grădiniței ea are ca scop formarea conștiinței și conduitei civilizate a preșcolaruluiîn conformitate cu normele sociale și cu particularitățile de vârstă.

În procesul formării valorilor morale se va respecta si o anumită gradație specifică particularităților de vârstă. Concomitent familiarizării copilului cu normele morale, se formează emoțiile și sentimentele morale, atitudinile morale, trăsăturile de caracter, convingerile, obișnuințele ce reprezintă obiective esențiale ale sistemului inițial.

,, Educația morală ocupă un loc special,în sensul că ea este implicată în toate activitățile conduse și îndrumate de către cadrul didactic.Ea, mai mult chiar decât celelalte laturi ale acțiunii de devenire a omului,este rezultat al tuturor influențelor,contactelor sociale ce-și lasă amprenta sigur și discret în personalitatea noastră”.

În copil stă întreaga noastră speranță într-o lume mai bună, mai educată, mai dreaptă mai curată, mai plină de înțelegere și milă față de semeni, mai puțin violentă și egoistă.

I.2.Caracteristicile psihopedagogice ale preșcolarului

Fiecare copil este unic .Nu este ușor să înțelegi caracteristicile individuale ale fiecărui copil și în același timp,să-l accepți pe fiecare așa cum este el.

Cu toate acestea,să-l accepți nu înseamnă că nu trebuie să încerci,cu înțelepciune și blândețe să-i modelezi comportamentul prin deprinderi care îl vor ajuta să se dezvolte la adevăratul său potențial.Ceea ce se cere de la noi, educatorii,este să ajungem ,,să cunoaștem,,și să înțelegem de ce copiii acționează într-un anumit fel,astfel încât să putem face schimbările necesare.

Prima și cea mai importantă nevoie a copilului este aceea de a fi iubit și apoi alintat,mângâiat și îmbrățișat, să se simtă aproape de noi adulții,să i se ofere căldură și confort emoțional,să se simtă dorit și înțeles.

Privită sub aspectul tabloului complex al dezvoltării psihice pe care o presupune, copilăria poate fi caracterizată ca perioada de umanizare și socializare a individului, de ”ucenicie” în raport cu universul comportamentelor sau manifestărilor social umane: ea angajază în mod amplu fenomene de învățare socială, fiind o perioadă a intensivei pregătiri pentru viața socială, prin asimilarea modalităților de conduită și acțiune social umană. Copilăria presupune mai alesprocesul de umanizare a individului, geneza ansamblului caracteristicilor ce definesc ”natura” sau ”esența” umană, achiziția spectrului larg al capacităților și valorilor universal umane.

Perioada preșcolară este perioada de la 3 la 6 ani, ani care se caracterizează prin cele mai profunde, durabile și productive însușiri psihice din viața individului. Aceasta este perioada unei intensive receptivități, sensibilități și flexibilități psihice divergente. Este una dintre cele mai importante etape psiho-genetice datorită progreselor remarcabile în toate planurile și direcțiile,și în special în sfera datelor informaționale, a proceselor afective, volitive și a trăsăturilor de personalitate ale copilului.,,Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii prin lărgirea contactului cu mediul social și cultural din care asimilează modele de viață ce determină o integrare tot mai activă la condiția umană.’’Acum se pun bazele gândirii, conștiinței morale, aptitidinilor și intereselor, se elaborează modalități de interacțiune și integrare socială și se produce trecerea de la centrarea subiectivă (egocentrism) a întregii personalități la o descentrare cognitivă, morală și socială a copilului.

Prin intrarea copilului în grădiniță, sfera relațiilor interpersonale se extinde simțitor. Aici în grădiniță îi stau în față numeroase cerințe derivate din rolul de preșcolar, cerințe de altă natură decât cele din sânul familiei din care face parte.Se înțelege că interiorizarea rolului de preșcolar îi solicită copilului eforturi de adaptare psihosocială de asimilare progresivă a experienței, de rezolvare a crizelor ce pot surveni din opoziția modului în care a fost crescut în familie cu ceea ce i se cere să facă acum în grădiniță.,,Aceste demersuri educaționale se realizează, desigur, pornindu-se de la fundamentul psihologic al vârstei copiilor și ținându-se cont de faptul că acesta continuă să fie membru unei familii care, la rândul ei, își continuă exercitarea influențelor educaționale.’’

În grădiniță copilul devine subiectul unor numeroase și variate influențe cu mult mai complexe și mai bine organizate, răspunzând mai adecvat și într-o mai mare măsură naturii sale de copil, trebuinței sale de a comunica, de a se exprima prin diverse acțiuni și activități. Toate influențele grădiniței crează condiții favorizante pentru noi achiziții și progrese în domeniul cognitiv, afectiv și psihomotric ale preșcolarilor. Vârsta preșcolară este considerată drept perioada imaginației, fanteziei și a jocului.

În această etapă experiența cognitivă a preșcolarului se amplifică, sfera reprezentărilor se extinde, operațiile gândirii se conturează, limbajul se dezvoltă, memorarea și reproducerea capătă atributul intenționalității, trăirile emoționale devin complexe.Toate aceste schimbări și multe altele conferă stadiilor preșcolarității particularități specifice și anume:

a)Vârsta preșcolară mică și mijlocie(nivelul I 3-5 ani)

Procesele cognitive

Percepția, memoria, imaginația, gândirea, limbajul se desfășoară în situații concrete și în contextul acțiunilor practice, obiectuale. Copilul percepe mai curând deosebirile decât asemănările, însușirile obiectelor mai pronunțate, mai bătătoare la ochi, chiar dacă sunt ne- esențiale.După vârsta de trei ani,,inteligența parcurge o etapă de inventivitate ce pregătește gândirea operativă complexă’’. Operațiile gândirii se constituie în activitate practică nemijlocită. Copilul este un constructor activ al structurilor sale cognitive care generează la rândul lor noțiuni, concepte și operații potențiale mai complexe. Limbajul lui este mai mult sau mai puțin dezvoltat, ,,intercomunicarea cu adulții ca și cu alți copii, de o vârstă sau mai mari,implică transformării fundamentale în dezvoltarea mintală’’. Copilul memorează și reține ceea ce îl impresionează mai puternic, mai ales situațiile legate de nevoile și dorințele lui actuale.

Procesele afectiv-motivaționale

Încărcătura impulsiv emoțională a acestor procese, adesea foarte pronunțată, atestă instabilitatea echilibrului emoțional al copilului, exprimată frecvent prin strigăte, plâns, acte agresive. Mai ales la preșcolarul de 3-4 ani aceste reacții aduc după sine un mare consum de energie nervoasă. Sociabilizarea afectivă la această vârstă se produce destul de intens. La început interacțiunea preșcolarului cu alți copii este relativ limitată,deoarece el este încă absorbit de sine. Cu timpul însă, devine capabil de o prietenie adevărată. Copiii mai mici tind să se joace mai mult unul lângă altul, decât unul cu altul. În dependență și de educația lor în familie, în grădiniță ei se manifestă mai degrabă pozitiv decât negativ în relațiile lor interindividuale. Atașamentele afective față de alții (mila, simpatia, compasiunea, dragostea) sunt procese afectiv-motivaționale foarte complexe pe care majoritatea preșcolarilor și le însușesc.

Conduita voluntară și comportamentul social-moral

Conduita voluntară urmează suita mișcărilor și actelor organizate la nivelul unor acțiuni simple. Mișcările și actele implicate în conduita voluntară ating trepte ascendente de dezvoltare. La vârsta preșcolară mică scopul urmărit în realizarea mișcărilor are un caracter fluctuant. Copilul își părăsește, de pildă, construcțiile dacă vede un obiect atractiv la un alt copil.Caracterul fluctuant al scopului se explică prin emotivitatea deosebită a copilului și prin particularitățile reprezentărilor sale. Motivele imediate ale activității se înlocuiesc rapid, fapt care exclude continuitatea activității și stabilizarea scopului.

La vârsta preșcolară mijlocie se accentuează funcția reglatoare a sistemului verbal cu influențe evidente asupra conduitei voluntare. Are loc semnalizarea verbală proprie a copilului care condiționează organizarea independentă a activității. Limbajul intern devine mecanismul esențial de dezvoltare a conduitei voluntare. Momentul de cotitură se produce în jurul vârstei de 5 ani. Acum, copilul manifestă mai multă independență, mai multă inițiativă, stăpânire de sine în realizarea scopurilor.

b)Vârsta preșcolară mare (nivel II 5-6 ani)

Procesele cognitive

Percepția se detașază de situațile concrete diferențiate prin intermediul acțiunilor obiectuale. Rolul lor însă nu trebuie subestimat. Copilul dorește să știe cât mai multe, pune nenumărate întrebări, experimentează, pune mâna pe toate, ridicâdu-se de fiecare dată deasupra lui însuși. Analiza și sinteza însușirilor obiectului, preșcolarul o poate realiza fără participarea analizatorului motric, ci numai în planul percepției vizuale. Copilul este în stare să detașeze un obiect pe fondul altor obiecte, să descompună mintal însușirile obiectului analizat și să-l recompună potrivit cu raporturile părților componente ale acestuia.

Saltul calitativ ce se produce în formarea proceselor cognitive se explică prin dezvoltarea limbajului . Ajuns la acest nivel de dezvoltare, copilul poate să efectueze operații în plan mintal, verbalizând acțiuni și raporturi pe care le-a săvârșit pe plan concret(obiectual). Însăși comunicarea verbală dobândește noi calități. Pronunția copilului se corectează, lexicul devine mai bogat, iar propozițiile sunt formate potrivit regulilor gramaticale.

Procesele afectiv-motivaționale

Viața afectivă a copilului atinge nivelul corespunzător pregătirii lui pentru școală. Emoțiile și sentimentele devin mai bogate în conținut. Ele se organizează și se stabilizează axate pe anumite obiecte, situații, evenimente, persoane…Sentimentele de integrare socială și de prietenie sunt mai accentuate decât cele de dominare și de agresivitate. Relațiile de ostilitate fățișă cedează celor de empatie, competiție, colaborare și prietenie. Datorită vecinătății copiilor din aceeași gupă, contactului”cot la cot” și opțiunii preferențiale se dezvoltă semnificația pozitiv-afectivă, trăită de parteneri ca o atracție, atașament împărtășit, ca un proces se dragoste mutuală. Aceste relații socio-afective au rezonanțe de ordin motivațional. Atracția și repulsia, simpatia- antipatia, frica-mânia, pot în anumite momente să constituie mobiluri interioare ale acțiunilor.

Dezvoltarea voinței și a conduitei social-morale

La această vârstă copilul este capabil să renunțe la dorințe imediate și personale, în favoarea unor scopuri cu o motivație social morală. De exemplu, să confecționeze un cadou de ziua mamei, renunțând la joc, o activitate pentru el mult mai atractivă. Datorită reglării verbale, acțiunile copilului sunt tot mai bine planificate și orientate în direcția realizării scopului. Efortul voluntar se exersează prin depășirea obstacolelor ce se ivesc pe parcurs și prin ducerea la capăt a lucrului început. Se dezvoltă la copil capacitatea de a amâna, de a aștepta și chiar de a renunța la ceva atractiv și mult dorit. Această capacitate exprimă intensificarea controlului volativ asupra trăirilor sfectiv egocentrice. Fenomenul dovedește că se afirmă elementele conștiinței social-morale, a spiritului autocritic, a spiritului de independență și disciplină.

I.3. Esența și scopul educației morale.

Specificul educației morale este determinat, pe de o parte, de particularitățile moralei, ca fenomen social, prin care i se conferă conținutul, iar pe de altă parte, de condițiile psihosociale implicate în realizarea ei.

Morala ca fenomen social, reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, ca subiecți reali, într-un context social delimitat în spațiu și timp. Ea este o formă a conștiinței sociale care include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele și regulile moral,prin care se reglementeazăraporturile omului cu ceilalți oameni, cu societatea și cu sine însuși. Morala reflectă atât manifestăriale relațiilor concrete dintre oameni, cât și sensul lor ideal, deducem de aici că funcția socială amoralei este cea de reglementare a relațiilor interumane, a relațiilor individului cu societatea dincare face parte. „Morala reflectă întotdeauna acea latură a acțiunii umane în care se întruchipeazărelațiile omului față de alți oameni și față de sine însuși, în care se rezolvă contradicțiile dintreoameni, dintre om și societate.”

,, Esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale a copilului, elaborarea și introducerea profilului moral ținând cont de normele impuse în societate. Astfel educația morală tinde spre fomarea individului ca subiect moral, subiect ce gândește și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor moralei sociale, a idealului, a valorilor, normelor și regulilor pe care ea le deține.Sintetic exprimat, este vorba de profilul moral al individului.În sens pedagogic acest profil ne apare ca realitate în continuă transformare,ca o construcție ce se desăvârșește la infinit și ca proiect sau obiectiv pe care tindem să-l atingem în cadrul acțiunii educaționale”

Un ideal moral bine constituit e fundamentul oricărui sistem moral, caracteristic și definitoriutendinței și opțiunilor comportamentale unei societăți, cât si latura aliată a tuturor elementelor componente ale acestui sistem moral. El întruchipează perfecțiunea, în care ființa umană e protagonistul propriei dezvoltări morale. Omul însușește condiția sa, se dezvoltă, se (auto)educă și se realizează atât fizic, cât și în mare măsură în plan moral. Acesta tinde continuu spre ideal, indiferent de faptul realității el urmează calea autodepășirii, el participă activ la autodezvoltare si autovalorizare.

I.4.Particularitățile educației morale la copilul preșcolar

Perioada preșcolară este una din etapele de intensă dezvoltare psihică ce are loc sub presiunea structurilor sociale, culturale, prin influențele massmediei și frecventarea instituțiilor preșcolare unde copilul ia contact cu multe cerințe privind autonomia si adaptarea la mediul de viață.

În multe situații apar diferențe între cerințele grădiniței și cele ale familiei,ceea ce presupune o varietate de conduite si apariția unor contradicții dintre aceste solicitări care pot stimula dezvoltarea explozivă a comportamentelor, a conduitelor sociale diferențiate, a formări unor strategii diverse de activități intelective dezvoltandu- se uneori si negativismul infantil dar si o concepere mai profundă, a ceea ce este posibil si a ceeea ce este imposibil, a ceea ce este bun sia ceea ce este rău.Fiecare interacțiune dintre un copil și un adult contribuie la educarea acestuia în privința valorilor.

În învățământul preșcolar eduatoarea are o mulțime de posibilități de a forma reprezentările morale ale copiilor, pornind de la exemple din viața reală și continuând cu exemple oferite cu generozitate de literatura pentru copii și cu cele pe care viața însăși le prilejuiește.

„O condiție deosebit de importantă în formarea morală a preșcolarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinderile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin urmare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin activitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active.”

Grădinița, ca mediu socializator lărgit, oferă o amplificare a sistemului relațional al copilului. Aici copilul își îmbogățește și diversifică relațiile sociale, trăiește noi experiențe sociale cu alți adulți, precum și cu copii de aproximativ aceeași vârstă cu el.

Între dezvoltarea сomрortamentului рѕiһiс și învățare, la vârѕta рreѕсolară ѕe ѕtabileѕс raрorturi de interdeрendență și сondiționare reсiрroсă.” Forma ѕрeсifiсă de realizare a învățării în aсeaѕtă рerioadă eѕte joсul. Рrin el сoрilul învață, iar рrin intenѕifiсarea învățării ѕe ating nivelurile рrogreѕive de dezvoltare рѕiһiсă și ,imрliсit, forme și tiрuri рrogreѕiv ѕuрerioare de joс (de la joсul de maniрulare ѕimрlă de obieсte și juсarii, la joсul сu ѕubieсt imitat, la сel сu ѕubieсt сreat de сoрil, de сonѕtruсție, iar in final la joсul de dramatizare și сel сu reguli).”

Сa mijloс de învățare,joсul сontribuie la dezvoltarea inteleсtuală aсoрiilor, рrin el aceștia luând сunoștință сu fenomenele lumii înсonjurătoare,рroрrietățile,relațiile și raрorturile dintre ele, învățând ѕă le denumeaѕсă. „Τot în сadrul joсului ѕe dezvoltă рerсeрția, imaginația, memoria, gândirea etс; сoрiii își рot exрrima în joс imрreѕiile,deѕсoрeririle și ѕtările afeсtive joсul – сa formă a învățării-сontribuind aѕtfel la dezvoltarea рroсeѕelor și înѕușirilor рѕiһiсe”.

Joсul ѕtimulează intereѕul și сuriozitatea рreșсolarului, favorizând aсumularea unei mari сantități de сunoștințe într-un timр reduѕ și, aрarent fără efort. Рrin joс сoрilul învață сu рlăсere, devine intereѕat față de aсtivitatea сare ѕe deѕfășoară. Сu timрul, joсul ѕсһimbă сomрortamentul unor сoрii timizi, neѕiguri. El ѕtimulează și modelează рroсeѕele afeсtiv-emoționale,îmbogățind viața afeсtivă a сoрiilor și ajutându-i ѕă-și ѕtăрâneaѕсă emoțiile.

Educația morală a preșcolarilor reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-educativ și totodată a influenței exercitate de familie, mediu social apropiat și prietenii copilului.Aceasta are ca scop punerea bazelor conștiinței și conduitei morale a copilului.

Formarea trăsăturilor morale este în strânsă legătură cu experiența personală și socială pe care copilul a acumulat-o de la naștere și în cursul întregii sale vieți, în familie, în grădiniță, în școală etc. Cu cât se exercită o influență mai timpurie asupra copilului, cu atât se formează mai repede și se întipăresc mai adânc atitudini pozitive sau negative față de persoane, situații, evenimente. „Datorită plasticității sistemului său nervos, pe de o parte, și lipsei de maturitate, pe de altă parte, copilul este foarte receptiv la influențele externe pe care și le însușește, determinând atitudini proprii, mai ales că lumea în care trăiește are, pentru el, un pronunțat caracter emoțional.” Rolul grădiniței este de a nu lăsa copilul să se orienteze singur în multitudinea de fapte și atitudini ce se manifesta în jurul lui și de a organiza o ambianță potrivită, din care copilul să se alimenteze cu impresii pozitive. Vârsta preșcolară constituie etapa în care copilul începe să înțeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-și însușească părerile celor din jurul său (cu atât mai mult ale celor care-i fac educația), criteriile de apreciere a faptelor.

Educația morală are în vedere însușirea normelor, regulilor și principiilor elementare de conviețuire socială , formarea unor reprezentări morale (elementul cognitiv al conștiinței morale) și educarea sentimentelor morale (elementul afectiv). Un alt aspect pe care și-l propune educația morală este educarea unor trăsături de voință și caracter precum și educarea unor comportamente și deprinderi morale. Pentru reușita educației morale este important ca, pe lângă vehicularea unorinformații esențiale despre cum trebuie să se comporte copilul, să se declanșeze trăiri adecvate,sentimente morale ce duc la declanșarea voinței și hotărârii de a respecta normele, de a le aplica încomportamentul moral.

Activitățile de educație morală pot fi organizate sub formă de: joc, activități didactice, activități extradidactice, concursuri, filme, teatre, spectacole etc.

Activitățile pentru realizarea dimensiunii morale a educației morale în grădiniță se împart în:activități pe domenii experențiale, activități la alegerea copiilor șiactivități de dezvoltare personală.

Vârsta preșcolarității este considerată perioada imaginației, fanteziei, visării. Iar lumea basmului, a povestirii, a creației epice în general, oferă terenul propice desfășurării imaginației, fanteziei, visării, îmbogățește sfera vieții psihice a copilului, îi incită curiozitatea, îl ajută să-și contureze interesele, îi întreține dinamismul. În procesul receptării conținuturilor literare este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmărește cu atenție conținuturile expuse, compară, analizează, face unele legături de cauzalitate, stabilește anumite relații între virtuțile personajelor și faptele acestora. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată și face posibilă înțelegerea semnificației mesajului etic. Creațiile literare epice au o mare valoare etică.

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE :

Dintre Domenile experențiale cel prin care se realizează cel mai des dezvoltarea morală a preșcolarilor sunt:

Domeniul Omși Societate care așa cum este specificat și în Curriculum pentru învățământul preșcolar include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.

În abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate și de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.

Când încercăm să imprimăm copilului o anume conduită, când încercăm să educăm calități morale, cum ar fi cinstea, principialitatea, perseverența, stăpânirea de sine, voința, fermitatea, acest lucru este posibil, realizabil cu condiția ca „…aceste trăsături morale să se stabilizeze cu timpul și să devină un mod constant de răspuns la situațiile create de mediu. Viteza de gândire sau de percepere a copilului ține de caracteristicile lui temperamentale…, dar însușiri ca adevăr, sinceritate, conștinciozitate etc. sunt trăsături caracteriale care apar și se dezvoltă sub influența educației și a cerințelor sociale.”Bogăția și varietatea aspectelor de viața prezentate în povești, povestiri se adresează imaginației copilului, îi trezesc în suflet sentimente, trăiri, îl orientează spre a lua atitudine împotriva minciunii, a lașității, a lenei, a egoismului, a grosolăniei, a încăpățânării

Domeniul Limbă și Comunicare ,prin unele dintre conținuturile abordate, realizează aspecte ale educației morale.Personajele din povești și basme dezvăluie copilului curajul, bunătatea, altruismul , hărnicia, prin opoziție cu trăsăturile negative respective.Copiilor le plac poveștile, poeziile și aderă afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferați.

Copiii își însușesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect, își educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.

Domeniul Ștință-cunoașterea mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască și să respecte ființa umană, indiferent de ipostaza socială în care se află aceasta, să-și însușească normele morale ale colectivității din care fac parte, să respecte viețuitoarele și să le îngrijească.

Domeniul estetic și creativ- activitățile de desen, pictură, modelaj, activitătile practice au interesante valențe pentru educația morală.Copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere politicos,să fie mândri că participă cu forțe proprii la înfrumusețarea locului în care trăiesc și se joacă.

Domeniul Știință-activitățile matematice , dacă sunt bine organizate și realizate , educă un comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerințelor formulate de adult sau de partenerul de activitate, de a răspunde la întrebări, de a asculta întrebările celorlalți, sprijină dezvoltarea capacității de cooperare, de inter- și autoevaluare.

ACTIVITĂȚI LA ALEGEREA COPIILOR

Aceste activități lasă deschisă posibilitatea consolidării unor comportamente morale.Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulților, se apreciază între ei imitând comportamentul evaluativ al acestora.Educatorul trebuie să urmărească acest comportament ludic, imitativ, să-i surprindă nuanțele și, când este necesar, să intervină cu tact și eficiență, corectiv.

Jocurile de ordonare prin comunicarea nonverbală ca ‘Fă la fel ca mine’ întăresc grupul social și, prin aceste jocuri, copiii își vor forma deprinderi de igienă personală.

La sectorul Construcții copiii lucrează împreună stabilind relații interpersonale și de cooperare prin jocuri ca ‘Grădinița’,’Curtea de joacă’, ‘Cartierul’.

Prin jocurile de rol ‘De-a familia’, ‘De-a doctorul’, ‘De-a educatoarea’ copiii imită activitățile vieții cotidiene, relațiile care se stabilesc între oameni.

O influență asupra educațieimorale o au activitățile opționale ca: educația religioasă, educația sanitară ,educația ecologică,educația rutieră .

De asemenea un moment important al programului din grădiniță în care se pot realiza dezideratele educației morale îl reprezintă „Întâlnirea de dimineață”. La această întâlnire copiii seadună pentru a saluta, pentru a asculta cu atenție gândurile colegilor de grupă în legătură cu o problemă ridicată de unul dintre ei, pentru a comenta și a pune întrebări respectuos, apoi aceștia colaborează la desfășurarea unor activități, discută noutăți din ziua respectivă.

Totodată se creează o atmosferă vioaie, entuziastă, prietenoasă pentru toată ziua, se stabilesc ritualuri și rutine care dau ocazia participării individuale și de grup, se recunoaște contribuția fiecăruia, se exersează deprinderi importante cum ar fi cele de a asculta, a vorbi, a sintetiza informații, a rezolva probleme, a urma indicații, a lua decizii.

„Întâlnirea de dimineață” are numeroase beneficii: familiarizează copiii cu reguli și responsabilități („Regulile grupei”),facilitează comunicarea și cooperarea de grup a copiilor, dezvoltă respectul și grija față de ceilalți, cultivă spiritul critic, dezvoltă gândirea critică și exersează gândirea independentă, încurajează atitudinile și comportamentele democratice; educă toleranța și acceptarea.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil și coerent care sprijină grădinița în formarea la copii a unei conduite favorabile , a unui stil de viață sănătos, este necesară eficientizarea relației grădiniță-familie.Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu colectivul grupei find consultată cu privire la activitățile educative din grădiniță și cu privire la activitățile opționale pe care doresc să le desfășoare copiii.

Educația morală este un proces continuu, toate disciplinele de învățământ cu situațiile educative specifice având o contribuție în sfera morală.

Dimensiunea morală a educației reprezintă o componentă esențială atât a procesului instructiv-educativ cât și a acțiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii,
având ca scop formarea conștiinței și conduitei civilizate a preșcolarului în conformitate cu normele sociale și cu particularitățile de vârstă.

,,La vârsta preșcolară se formează cu ușurință primele deprinderi de comportament civilizat ceea ce trebuie să se constitue ca o preocupare constantă a factorilor educaționali din grădiniță și din familie,”

Educarea morală la preșcolari presupune îndeplinirea a două sarcini: formarea conștiinței morale și a conduitei morale. Studiile de psihologie pun în evidență faptul că fără o informație moralăcorespunzătoare nu are loc dezvoltarea convingerilor morale. Procesul complex de formare a trăsăturilor morale ii revine în mare parte grădiniței. Eficiența educației morale este asigurată în condițiile în care educatoarea continuă activitatea antrenând copiii în exercițiul moral astfel se creează condiții pentru adâncirea semnificației noțiunilor morale.

Pentru reușita educației morale este important ca, pe lângă vehicularea unor informații esențiale despre cum trebuie să se comporte copilul, să se declanșeze trăiri adecvate, sentimente morale ce duc la declanșarea voinței și hotărârii de a respecta normele, de a le aplica în comportament moral.

O influență majoră asupra formării în plan moral a preșcolarului o are mediul social-moral în care el trăiește, asupra acestei formării punându-și amprenta grupul de joacă ,comunitatea, grupa de grădiniță ,formarea morală producându-se simultan și corelat cu integrarea sa socială.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale educației morale la vârsta preșcolară este grija pentru conduita corectă,conform normelor morale etalate în context educativ, deoarece,, la această vârstă ,,a imita,,este un mod de viață pentru preșcolari’’

Între componentele educației, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea și integrarea în societate a copilului.Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie și o strategie complexă, variată, dinamică și adecvată numeroaselor comportamente care trebuie formate și dezvoltate.

Formarea conștiinței și conduitei morale a copiilor este un proces deosebit de complex.Varietatea situațiilor, a influențelor diferiților factori care acționează asupra formării personalității preșcolarilor este atât de mare, încât nu putem spune că există în ceea ce privește educația morală, soluții general valabile.

I.5.Metode si procedee de educație morală folosite în grădiniță

Între componentele educației, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea și integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe cunoștințe, sentimente, convingeri, deprinderi și obișnuințe, o voință puternică, încât urmărirea și formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat, ci și un sistem coerent de metode și procedee .

Prin metodele de educație morală se înțelege calea pe care cadrele didactice o urmeză, în mod conștient și sistematic, într-o activitate îndreptată spre realizarea profilului moral al personalității copilului, în conformitate cu normele și idealul etic al societății noastre. Metoda este, deci calea formării personalității morale.

Există, pe lângă metodele și situațiile generale de predare-învățare, metode specifice de educație morală, ele fiind utilizate pentru formarea conștiinței morale (mai ales metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode acționale).

Nu atât numărul metodelor și procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor situații în care se găsește educatoarea și preșcolarul.

Principalele metode de educție morală pe care un cadru didactic le poate utiliza sunt: povestirea, explicația morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, aprecierea și sancționarea sau aprobarea și dezaprobarea. Măiestria și abilitatea cadrului didactic îl va ajuta să adapteze fiecare metodă sau procedeu la situația pe care o are de rezolvat.

Metodele verbale se îmbină cu cele practice, aprobarea și dezaprobarea se pot succeda ușor, după cum metodei explicației îi poate urma un exercițiu, un exemplu, sau analiza unui caz.

Acțiunile educative se desăfșoară în mod organizat și sistematic și au, totodată, rolul de a valorifica acele influențe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind metodele cele mai adecvate se urmărește,,construirea conștientă a personalității morale a copilului în concordanță cu imperativele moralei societăți,,.

Domeniul educației morale este delicat și de aceea cere competență și artă pentru a soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil

La vârsta preșcolară principalele metode ale educatiei morale sunt: povestirea, explicația morală, prelegerea morală, convorbirea morală, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, aprecierea,convingerea, , aprobarea și dezaprobarea

1. Povestirea morală

       Aceasta  constă în relatarea într-o formă accesibilă și atractivă a unor întâmplări și fapte reale sau imaginare cu semnificații morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de viață care-l ajută să înțeleagă sensul unor norme sau reguli morale.

2. Explicația morală

          Cu ajutorul ei, educatoarea dezvăluie copiilor conținutul unei cerințe, norme, reguli morale. Încă de la o vârstă timpurie, exercițiile de comportament sunt precedate de scurte explicații: cum să-i respecte pe adulți și pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să respecte programul grădiniței, etc. Inițial accentul cade pe modul în care trebuie respectată o cerință morală, pentru ca pe parcurs să se extindă și asupra respectării ei.

3. Convorbirea morală

          Este o discuție sau un dialog între educator și copii care, are drept scop atât clarificarea unor cunoștințe morale cât și declanșarea unor trăiri afective prin valorificarea experienței de viață a copiilor.

4.Exemplul moral

       Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care se comportă copiii, prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare.,,Locul prescripțiilor verbale, care avea menirea de a descrie cum urmează să fie comportamentul, este preluat de un model concret ce ilustrează comportamentul în desfășurarea sa’’

5. Exercițiul moral

       Pedagogia definește exercițiul moral ca o repetare sistematică și organizată a unor acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al elaborării și stabilirii trăsăturilor de voință și caracter implicate în atitudinea și conduita morală a copilului.

6.Convingerea

Această metodă este utilizată pentru a ajuta copilul în a înțelege importanța propiilor fapte sau ale altora, spre a distinge ceea ce este bine de ceea ce este rău.

7.Aprobarea

Atunci când ea este folosită în mod corect, aceasta este o metodă foarte importantă,având valoare de întărire pozitivă a comportamentelor dezirabile,de stimulare a acestora.

8.Dezaprobarea

Constă în aprecierea explicit negativă a unor fapte ce nu sunt în concordanță cu cerințele moral-civice.

Se impune un echilibru între aprobare și dezabrobare ca metode conexe utilizate de către cadrul didactic.

,,În concluzie ceea ce se conturează clar este că la debutul școlarității copilul trebuie să cunoască principalele valori și norme morale, pe care chiar dacă nu le înțelege în profunzimea semnificației lor trebuie să le respecte’’.

I.6.Obiectivele educatiei morale

Formarea morală a personalității trebuie privită din punctul de vedere al unității dintre conștiință si conduita copilului. Рroсeѕul învățării angajază dimenѕiunile сognitive, dar și dimenѕiunile afeсtive, motivaționale și volitive ale рerѕonalității umane сare ѕuѕțin "modifiсarea ѕau tranѕformarea intențională a сomрortamentului uman, сondiționată de exрeriența trăită".

În esență, educația morală urmărește realizarea următoarelor obiective fundamentale:

formarea conștiinței morale

formarea conduitei morale.

Formarea conștiinței morale

Apariția conștiinței morale a copilului este străns legată de imaginea de sine a acestuia. Copilul își formează imaginea de sine prin preluarea ei de la părinți așa încât în aceasta intră, de fapt, atitudinile, exigențele, interdicțiile și expectațiile părinților. Evident, este vorba despre toate acestea așa cum le înțelege copilul, cum le ,,traduce’’ el, de cele mai multe ori deformate de propriile sale sentimente.

Conștiința morală a preșcolarilor include unele elemente psihice relativ mai simple (reprezentări, noțiuni, judecăți morale), dar și altele ceva mai complexe (sentimente, atitudini, obișnuințe morale) care se formează treptat.

Specific pentru conștiința morală a preșcolarului sunt următoarele particularități: judecățile lui morale au un caracter situativ (,,este curajos cel care nu se teme de întuneric’’), fără a dispune încă de capacitatea generalizării faptelor social-morale dintre oameni; condițiile morale pozitive sunt mult mai apreciate decât cele moral negative; conduitele morale ale altora sunt apreciate mai bine decât cele proprii; aprecierile morale sunt organizate dihotomic într-omorală alb-negru, bun-rău; adeziunea la normele morale este mult mai afectivă decât rațională. Această ultimă caracteristică arată că una dintre căile formării conștiinței morale este cea a dezvoltării sentimentelor de dragoste, atașament, admirație față de adulți, pentru că astfel se ajunge implicit și la acceptarea unor cerințe interne.

La preșcolari întălnim o conștiință morală primitivă, controlată mai ales de sentimente și nu de rațiune, de sisteme de valori împrumutate de la adulți și nu de sisteme de valori personale și nici colective. Conștiința morală autentică va fi o achiziție morală mult mai târzie, a adolescentului.

Din punct de vedere psihologic, formarea conștiinței morale include doua componente: cognitivă si afectivă.Dimensiunea cognitivă a conștiinței se referă la familiarizarea copilului cu conținutul și cerințele valorilor, normelor si regulilor morale.

Cunoașterea de către copii a sensului normelor si regulilor morale, a aspectelor concrete pe care le incumbă acestea se concretizează în:

– formarea reprezentărilor morale;

– însușirea noțiunilor morale;

– formarea convingerilor morale;

– structurarea judecăților morale

Formarea conduitei morale

Personalitatea umană se exprimă mai ales prin comportare. Conduita morală este obiectivarea conștiinței morale în fapte și acțiuni cu valoare de răspunsuri pentru situațiile concrete în care este pusă persoana umană și care îmbracă formă de deprinderi și obisnuințe morale.

Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerințe care se repetă in condiții relativ identice.Grădinița are obligatia de a forma copiilor un numar de deprinderi morale,dar tot atât de necesară este si formarea unor obișnuințe morale.

Deprinderile și obișnuințele se formează în cadrul activităților. Primele deprinderi însușite de copil se datoresc imitării persoanelor din jur; mai târziu imitației se adaugă treptat si stimuli verbali: ordine, interdicții, sfaturi, rugaminți în legătură cu efectuarea unei activități și cu rezolvarea ei. Indrumările date de părinți, de cadrele didactice, asociate cu controlul si aprecierea, contribuie la consolidarea deprinderilor.

Formarea obisnuințelor morale conduce mai departe la formarea unor trăsături de voință și caracter. Trăsăturile de voință ca perseverența, stapânirea de sine, răbdarea, spiritul de independență nu se formează de la sine, în mod spontan, ci presupun o îndelungată muncă educativă.

Prin caracter, ca obiectiv al educației morale, se înțelege consecvența voinței,perseverența voinței, unitatea ei.

Referitor la activitățile desfășurate în grădiniță pentru dezvoltarea morală a preșcolarilor, obiectivele cadru și de referință aleDomeniului Om și Societate întâlnite în Curriculum pentru învățământul preșcolar sunt:

„Obiective cadru:

Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă)

Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității

Cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român;

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific.

Obiective de referință:

Să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de securitate personală (ex.: importanța alimentelor sănătoase pentru organismul uman; reguli ale activității și ale jocului, în vederea evitării unor situații periculoase; reguli de minimă protecție a naturii și pericolul încălcării lor; reguli privind protecția vieții proprii și a celor din jur etc.)

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de joacă)

Să negocieze și să participe la decizii comune

Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute.

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului.

Să descrie și să identifice elemente locale specifice țării noastre și zonei în care locuiește (elemente de relief, așezare geografică, obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice).

Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice.

Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice

Să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice

Să identifice, să proiecteze și să găsească cât mai multe soluții pentru realizarea temei propuse în cadrul activităților practice.

Să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrările personale.

Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană și față de alte ființe și obiecte.

Să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți.

Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești.

Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale.”

Grădinița este o parte minoră ca dimensiune a comunității, dar devine foarte importantă prin structura ei calitativă de a determina , prin funcționarea ei, viitorul celorlalte elemente ale parteneriatului.Familia este prima influențată de calitatea activității grădiniței, apoi școala este la fel de interesată de educația preșcolară, iar comunitatea locală este cea care cumulează toate influențele viitorului prin educația preșcolară.

Dacă vrem să pregătim într-adevăr copiii pentru viață,îi vom învăța să-și dezvolte ca mod de viață o atitudine de învingători.Motivația și gândirea pozitivă nu pot fi conectate sau deconectate în funcție de anumite împrejurăti și evenimente din viață.Ele sunt un mod de gândire,de acțiune și aduc beneficii enorme copiilor și adulților în egală măsură.

Dragostea pentru ceea ce transmiți altora, atenția afectuoasă pentru cei pe care îi instruiești, respectul pentru personalitatea lor, ingeniozitatea pe care trebuie s-o desfășori tot timpul pentru a comunica unor minți tinere cunoștințele și a le dezvolta aptitiudinile”, toate acestea sunt repere ale activității unui adevărat educator.

Se întâmplă adesea ca preșcolarul să se conformeze educatoarei prin imitație, apoi să se supună, împotriva dorinței sale, exigențelor educatoarei pentru a putea păstra sentimentul de siguranță produs de afecțiunea ei. Apoi, cu ajutorul reprezentărilor, copilul devine apt să prevadă anumite neplăceri și să le evite comportându-se în modul dorit, lucru datorat procesului de interiorizare.

Odată cu interiorizarea normelor comportamentale generate de exigențele impuse de educatoare, copilul își însușește întregul sistem de atitudini, de exigențe, de interdicții . Copilul va avea de aici înainte mai puțină nevoie de supravegherea permanentă a adultului, în speță a educatoarei, pentru a se comporta acceptabil.

Așa se constituie începutul conștiinței morale a cărei „voce”nu este alta decât aceea a educatoarei, în completarea celei a părinților. Calitatea de a fi vocea conștiinței în formare a copilului este tot ce-și poate dori o educatoare dăruită profesiei sale.

Nu este o sarcină tocmai ușoară, având în vedere lipsa de omogenitate a grupei de copii: diferențele sunt mari între doi copii de aceeași vârstă, sunt mari și între reacțiile aceluiași copil la un interval oarecare de timp.

Aceste diferențe există deoarece temperamentele sunt diferite. Copii mai autoritari sau mai docili, mai vorbăreți sau mai tăcuți, mai dinamici sau mai visători, mai îndrăzneți sau mai timizi, toți trebuie să se dezvolte simultan.

CAPITOLUL II

Poveștile și povestirile mijloc de bază în dezvoltarea educației morale

II.1. Locul și importanța poveștilor și povestirilor în activitatea instructiv-educativă în grădinița de copii.

Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activități dirijate din grădiniță care satisface

nevoia de cunoaștere și de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginația și le creează cadrul optim de comunicare.

Ca activitate specifică învățământului preșcolar , povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:

gândirea logică – datorită descoperirii succesiunii logice a evenimentelor din povestire;

memoria voluntară – prin fixarea desfășurării evenimentelor și prin redarea lor în succesiunea lor logică cu ajutorul educatoarei și al mijloacelor didactice utilizate:

imaginația – prin crearea unor imagini noi în baza prelucrării reprezentărilor și a experienței cognitive anterioare;

limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare;

atenția–datorită căreia copiii memorează numele personajelor, fragmente ale povestirii,rețin succesiunea evenimentelor, trăsături comportamentale ale personajelor,

În viața fiecărui om perioada copilăriei a fost poate una dintre cele mai frumoase părți ale vieții deoarece fiecare copil este, a fost, și va fi fascinat de lumea minunată a poveștilor. Cine nu a auzit de „Scufița Roșie”, de „Capra cu trei iezi”, „de Punguța cu doi bani”? Fiecare poveste prin personajele ei, prin acțiunea desfășurată și-a pus amprenta asupra celui care a ascultat-o căci puterea exemplului este mare.

Personaje pozitive ca: Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Scufița Roșie precum și cele negative ca: lupul, mama vitregă, îl fac pe copil să înțeleagă binele, adevărul, frumosul și să trăiască într-o armonie cu cei din jurul său. Prin soluțiile oferite de povești, prin modelele construite, copilul este condus treptat și firesc la înțelegerea fenomenelor ce îl înconjoară. Poveștile prezintă de fapt aspecte din viață transpuse într-o imagine artistică și de aceea ele au o funcție cognitivă, de a informa despre realitatea înconjurătoare. Fiecare propoziție, fiecarefrază ce contribuie la închegarea unei povești aduce în fața copiilor o imagine despre mediul înconjurător. Copilul face cunoștință prin intermediul poveștilor cu diverse medii sociale, cu obiceiuri, relații sociale, cu plante și animale satisfăcându-i astfel nevoia de a cunoaște. Astfel o poveste sau mai multe îi crează un univers metaforic și în același timp accesibil formelor de învățare.

În Capra cu trei iezi, copiii înțeleg prin intermediul metaforei faptul că este important să asculte și să respecte sfatul părinților pentru a evita pericolele iminente. Această povestire este plină de exemple educative prin care copilul este expus în plan imaginar unor primejdii cu care se confruntă adunci cănd nu ascultă de părinți. Scufita Roșie, de asemnea, vorbește despre riscul si primejdiile cu care ne putem confrunta atunci cand ne abatem de la drumul stabilit pentru a ajunge la un obiectiv. Finalul acestor povești aduce, întotdeauna, soluția salvatoare prin implicarea factorilor educaționali, reprezentați de familie și ceilalți formatori din viața copilului.

Prin intermediul poveștilor și povestirilor se dezvoltă personalitatea copiilor în mod complex.

În plan intelectual se educă diferite procese și însușiri psihice ale copiilor. Senzațiile, percepțiile, reprezentările se îmbogățesc.

Formarea unor reprezentări clare despre obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor, dar și la dezvoltarea memoriei și a gândirii lor. Exersînd astfel memoria, funcțiile ei de întipărire, de păstrare și de actualizare se perfecționează treptat. În același timp copilul este pus în situația de a face sinteză, analiză, comparații, generalizări și în felul acesta se cultivă o gândire logică, productivă, creatoare.

În strânsă legătură cu gândirea se educă și se influențează limbajul, vorbirea, comunicarea. În acest sens, textul literar este cel mai bun mijloc de educare a limbajului, de la formare deprinderilor de rostire corectă, fonematică, la stăpânirea unui vocabular bogat și la exprimarea corectă. Poveștile îl pun pe copil în contact cu un limbaj expresiv, pe care acesta îl va intui, familiarizându-se astfel cu latura estetică a unei comunicări verbale.Va descoperi că, cuvintele, nu au numai un singur înțeles (cel pe care îl știe el),ci chiar mai multe, că există expresii și cuvinte frumoase care fac ca anumite lucruri să pară fantastice, nemaipomenite. O dată cunoscute și înțelese acestea, devin un bun al lor putându-le folosi în vorbirea curentă ori de câte ori aceștia simt nevoia. Ascultând povești ,copilul va reuși să-și exprime cu mai multă ușurință gândurile, impresiile, să le redea în mod inteligibil, cursiv, logic, deprindere care este necesară în procesul comunicării cu cei din jur.

Copiii pun întrebări educatoarei, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin triști sau îngrijorați atunci când personajul respectiv se află în dificultate și învață să își definească propriile emoții în raport cu anumite situații de viață. Tot în acest context, copilul invață să își definească emoțiile pozitive, în raport cu cele negative si dezvoltă anumite comportamente de tip social.

Poveștile și poveștirile contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor și la cultivarea simțului estetic. Ascultând o poveste, copiii vor încerca să-și imagineze fiecare moment la care participă ca simplu ascultător, să se gândească la ce urmrează să se întâmple, să-și imagineze cum arată personajele, cine sunt ele. Dezvoltându-și imaginația, copilui va reuși să-și creeze proprile lui povești inventând roluri și aventuri noi.

Cunoașterea la nivelul povestirii este confruntată permanent cu cea din planul cunoașterii senzoriale, individuale. Ei asociază experienței lor ,capacitatea de a transforma realitatea în plan imaginar, iar elementele familiare se împletesc cu altele necunoscute. Se face trecerea într-o lume nouă ce se cere cucerită și de aici farmecul deosebit al poveștilor. Ascultând povești, copiii fac comparații, asemănări, deosebiri și din această confruntare apare atitudinea personală critică față de situațiile din poveste.

Din faza de uimire de la început, copilul trece la o a doua fază, cea de meditație. Încearcă să stabilească legături generale, să asocieze întâmplările noi cu altele mai vechi, să găsească soluții. Ultima fază prin care trece copilul este aceea de luare a unor atitudini, acord sau dezacord față de acțiune, față de faptele și situașiile în care se află eroii pozitivi sau negativi.

Prezentând copiilor eroi dârji, neînfricați lângă care nu trebuie să se teamă de nimic se educă puritatea sufletească, încrederea în sine, generozitatea, sociabilitatea, calități pe fondulcărora va avea loc cultivarea trăsăturilor de caracter. Prin asimilarea eroilor din povești, copiii își asimilează o lume nouă, alta decât cea cunoscută prin experiența personală.

Poveștile și povestirile contribuie la lărgirea și sistematizarea vieții și îi influențează nu numai conștiința, dar și sentimentele și viața afectivă, deoarece dezvăluie lumea subiectivă a omului, sentimentele, gândurile, interesele , trebuințele sale.

Pot spune cu certitudine că poveștile :

ajută copiii să crească frumos și armonio

ajută la dezvoltarea și îmbogățirea imaginației;

ajută copilul să combată stresul;

oferă un moment de relaxare;

îi ajută să învețe mai multe lucruri despre ei însiși si despre lume în general;

îi ajută să își dezvolte interese proprii și să aibă oportunități în acest sens;

îi ajută să gândească singuri;

îi ajută să ia decizi proprii, să învețe diferența dintre bine si rău, să facă judecați de valoare;

îi ajută să își exprime propriile sentimente și emoții mai bine;

reprezintă pentru ei o formă de joc în care învață semnificațiile vieții reale;

dezvoltă încrederea în forțele proprii;

îndreaptă atenția către aspecte pozitive ale vietii (frumusețe, bucurie, dragoste etc.), dar fără a exclude partea negativă (binele învinge intotdeauna răul, deci există și latura negativă expusă în povești);

îi învață ce înseamnă prietenia; ba chiar își aleg personaje de poveste care să le fie prieteni;

le modelează un caracter puternic (din povești în care există eroi, zâne, prinți care se luptă de la egal la egal cu monștrii și îi înving – insuflă copilului forță, curaj);

dezvoltă viața afectivă a copilului (îl ajută să aibă acces la sentimente și trăiri specifice personajelor și să le transpună în viața de zi cu zi);

Poveștile au un rol important, benefic asupra afectivității copiilor deoarece prin intermediul poveștilor copiii trăiesc la intensitate maximă: frica, iubirea, bucuria. Fiecare acțiune prezentată în poveste, fie ea pozitivă sau negativă îl pregătește pe copil pentru momentul în care va trebui să țină piept lumii în care trăiește și mai ales pentru momentul în care va fi nevoit să se confrunte cu situații mai puțin plăcute

II.2 Poveștile și povestirile-esență și conținut

Copiii prin intermediul poveștilor intră într-o lume vrăjită, dar în același timp simt că trăiesc în viața reală căci fiecare acțiune prezentată în povești aduce ceva din viața de zi cu zi, dar totodată ajung să facă cunoștință și cu un univers necunoscut, plin de aventuri.

Potrivit „Dicționarului explicativ al limbii române”, povestirea ca specie epică în proză „este o narațiune literară de dimensiuni relativ reduse, care conține un fond liric”.

„În povestire, autorul își îndreaptă atenția apre realitatea exterioară lui, contemplând și urmărind evenimentele în desfășurarea și înlănțuirea lor, apoi înregistrându-le și comunicându-le în viziunea sa artistică proprie, prin mijlocirea personajelor și resurselor artistice specifice.”.

Folclorul, această nestemată care a oglindit din cele mai vechi timpuri înțelepciunea unui popor, stă la baza povestirii, ea fiind cea mai veche specie epică cultă. Din folclor, povestirea a împrumutat umorul, nostalgia pentru trecut, dar și forța imaginativă. Sunt prezentate-prin intermediul povestirilor-aspecte ale vieții animalelor, faptele eroice ale poporului nostru, imaginea copilăriei.

Poveștile constituie o categorie deosebită deoarece atât subiectul ,cât și personajele sunt mai apropiate de realitatea vieții de toate zilele. Fantasticul care în cadrul basmelor este nelipsit, aici ocupă un loc secundar uneori lipsind cu desăvârșire.

De obicei poveștile sunt simple: au o acțiune simplă, personaje puține, dar cu toate acestea captivează pe oricine le ascultă, căci fiecare poveste are o întâmplare care este pusă în lumină prin imaginile vizuale, dar și auditive, prin mișcare, culoare, prin forța afectivă pe care o degajă. Poveștile prezintă un conflict între două forțe, prezintă lupta dintre bine și rău , dintre personajele dotate cu calități morale deosebite și cele dominate de diferite moravuri disprețuite de popor.

Forța binelui iese întotdeauna învingătoare căci fiecare autor, prin povestea pe care o prezintă, încearcă să insufle celui care o ascultă anumite deprinderi morale pozitive condamnând astfel: lenea, îngâmfarea, lăcomia, prostia, viclenia etc. Stimularea unor trăiri afective este cea dintâi consecință a audierii unui text literar. Fiecare trăsătură de caracter se formeazădinconfruntarea copilului cu situații și cerințe care în totalitatea lor declanșază comportamentul cerut de societate.

La crearea acestor situații propice formării trăsăturilor de caracter este necesar ca educatoarea să țină seama de anumite condiții: să elaboreze un conținut adecvat pentru fiecare situație, să țină seama de particularitățile de vârstă, de dificultățile ce trebuie depășite în condiții normale. Situațiile să fie percepute de copil ca fiind foarte importante și necesare. „În orice aspect al activității psihice se manifestă unitatea relativă dintre conținut (capacitățile, nivelul dezvoltării posibilităților) și formă (modul în care se exprimă conținutul). Conținutul este hotărâtor. El determină atitudinea, receptivitatea, reactivitatea. Conținutul însuși are o determinare exterioară complexă. Forma de manifestare este condiționată de conținut. De aceea, formularea unor cerințe privind comportarea (la copiii mai mici) acționând asupra formei conduitei, poate să fie urmată de conținuturi complexe, care să înnobileze deprinderile de conduită.”

Fiecare poveste debutează cu prezentarea într-o formă sau alta a timpului și a spațiului în care se desfășoară acțiunea, a personajelor care participă urmând ca apoi, pe măsură ce se instalează un conflict între personaje, să se ajungă la punctul culminant, iar la sfârșit la deznodământ.

Ceea ce deosebește poveștile de basme este faptul că acestea sunt ca și dimensiune mai reduse, acțiunea fiind mai puternic ancorată în realitate. Personajele poveștilor se grupează în două categorii distincte: personaje pozitive și personaje negative.Ele aparțin atât lumii noastre , a oamenilor,cât și lumii animalelor, deoarece scriitorii știu că mica lume a viețuitoarelor a fascinat copiii din cele mai vechi timpuri, acesta fiind și un mod benefic spre a-i atrage către lumea minunată a literaturii. Acestea capătă însușiri omenești căci vorbesc, se îmbracă, mănâncă și se comportă la fel ca oricare dintre noi, acest lucru ajutându-l pe copil să se identifice mai ușor cu unul sau mai multe personaje.

Prin calitățile și defectele atribuite fiecărui personaj, prin modul de viață al acestora, prin imaginea pe care celelalte personaje o creionează, ele devin simboluri purtătoare ale virtuților și defectelor omenești .Astfel, fiecare personaj are o caracteristică dominantă . Lupul este crud și fără milă față de animalele mai slabe decât el, vulpea este lacomă și șireată mereupregătită de a-i păcălii pe cei din jurul său, ursul este greoi și la trup, dar și la minte, iepurele este sprinten, lăudăros, dar fricos și de umbra lui.

Acțiunea fiecărei povești este dinamizată de fiecare personaj în parte, fie el principal sau secundar, fie pozitiv sau negativ, de dialogurile atractive dintre aceste personaje. Portretul fizic și moral al fiecărui personaj reiese din caracterizarea directă sau indirectă a autorului cât și din acțiunile pe care acesta le desfășoară în poveste. Poveștile se caracterizează printr-o mare bogăție de procedee stilistice:comparații, metafore, hiperbole . Limba vorbită de personaje este asemenea omului din popor acest lucru dând un caracter dinamic și viu povestirii faptelor. Micul ascultător este fermecat nu numai de acțiunea poveștii, de confruntarea dintre personaje, dar și frumoasele descrieri de natură care formează cadrul vieții de fiecare zi a personajelor .

Printre marii scriitori de povești Ion Creangă este considerat cel mai mare povestitor român, poveștile sale remarcându-se printr-un umor sănătos. Ascultând poveștile lui întâlnim oameni harnici,curajoși, optimiști și veseli,glumeți, dar și hotărâți să lupte pentru o viață mai bună, pentru dreptate , cinste și adevăr.

Confruntarea dintre bine și rău prezentă în fiecare poveste crează în sufletul copiilor sentimente de iubire, ură, teamă, fericire, tristețe ducând astfel la îmbogățirea vieții afective a acestora.

II.3 Tematica activității de povestire

Tematica abordată în cadrul activităților de povestire se diferențiază în funcție de vârstacopiilor. Astfel, la grupa mică poveștile și povestirile trebuie să fie scurte, cu puține episoade, cu un limbaj accesibil, atractive, să dezvolte sentimente și trăiri afective pozitive. Personajele trebuie să fie atractive, cunoscute de copii (de preferat din lumea animalelor), simple ca structură.

Este de preferat ca poveștile și povestirile să conțină versuri și dialoguri repetitive, eventual scurte cântece. La grupa mijlocie se pot folosi povești și povestiri cu episoade mai numeroase care să-i familiarizeze pe copii cu aspecte diverse ale vieții și să le influențeze comportamentul. La grupa mare povestirile devin mai complexe, cu personaje mai multe și mai reprezentative pentru o anumită categorie morală, planul real și cel imaginar se contopesc într-o mai mare măsură.

GRUPA MICĂ: Ridichea uriașă (poveste populară), Capra cu trei iezi de I.Creangă, Scufița roșie de Ch. Perrault, Căsuța din oală (basm popular), Puf Alb și Puf Gri (povestepopulară), Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă, Maricica de L.Vlădescu, Sanda la grădiniță de M. Tamaș.

GRUPA MIJLOCIE: Iedul cu trei capre de O.P. Iași, Găinușa cea moțată de C. Gruia, Punguța cu doi bani de I. Creangă, Creanga de alun de L. Tolstoi, Coliba iepurașului și Ciuboțelele ogarului de C. Gruia, Cei trei purceluși.

GRUPA MARE: Fata babei și fata moșneagului, de I. Creangă, Prâslea cel voinic și merele de aur (basm popular), Sarea în bucate de P. Ispirescu, Motanul încălțat,Cenușăreasa, Hansel și Grethel de F. Grimm, Albă ca zăpada, Hainele cele noi ale împăratulu, Rățușca cea urâtă de H.C. Andersen.

Activitatea de repovestire este specifică educării limbajului, dar se poate organiza și lacunoașterea mediului sau la educație pentru societate. Repovestirea este organizată de obicei caactivitate comună, însă se poate realiza cu succes în etapa a treia și a patra a zilei, în cadrul activităților complementare sau recreative. Iată câteva exemple de repovestiri ce se potorganiza la diferite grupe:

GRUPA MICĂ: Ridichea uriașă (basm popular), Căsuța din oală (basm popular), Scufița Roșie de Ch. Perrault, Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă.

GRUPA MIJLOCIE: Punguța cu doi bani de I. Creangă, Găinușa cea moțată de C. Gruia, Povestea iepurașului (poveste populară), Puf Alb și Puf Gri (poveste populară).

GRUPA MARE: Albă ca Zăpada, Hansel și Grethel, Cenușăreasa de F. Grimm, Rățușca cea urâtă,Lebedele de H.C. Andersen, Fata babei și fata moșneagului de I. Creangă.

Cele mai utilizate variante ale povestirii create de copii sunt povestirea creată pe baza unorilustrații și povestirea cu început dat. Ele se utilizează cu precădere la grupele mari când copiii au deja formate anumite deprinderi intelectuale și utilizează un limbaj bogat, cursiv, fluent și corect.

Activitățile de povestire create de copii se pot organiza ca activități comune dar și ca activitățicomplementare și recreative. Acestea se realizează cu predilecție în cadrul activităților de educare a limbajului dar se pot organiza și în activitățile de educație pentru societate.

Iată câteva teme posibil de realizat: „Fapte bune", „Povestea fulgului de nea", „Întâmplări din vacanță", „În excursie", „O întâmplare hazlie", „Scrisoare către Moș Crăciun", „Surpriză pentru mama", „Jocurile copiilor", „La bunici" etc.

II.4 Tehnici ,modalități de organizare și conducere a activității de povestire,

clasificarea acestora

Încă din grădiniță se acordă o importanță deosebită educării morale datorită faptului că o buna integrare atât socială cât și în viața școlară depinde și de această latură a educației. Procesul instructiv-educativ din grădiniță asigură desfășurarea unei palete largi de forme, mijloace, procedee, deci posibilități variate și accesibile pentru dezvoltarea morală a copiilor.

Ca formă de activitate povestirea este un mijloc valoros de realizare a sarcinilor instructiv-educative, de dezvoltare a proceselor psihice, sub toate aspectele sale, contribuind la lărgirea orizontului copiilor, la educarea morală și estetică a acestora.

În cadrul activităților din grădiniță cele de povestire sunt grupate după modul de participare a copiilor – ca ascultători sau ca povestitori în două mari categorii:

Povestirea educatoarei

Povestirile copiilor

Povestirea educatoarei este activitatea de expunere orală a conținutului unor texte literare cu caracter realist-științific sau fantastic, respectiv povești, basme, legende, schițe etc, menite să rezolve sarcinile educării și dezvoltării morale a preșcolarilor.

Valoarea cognitivă a povestirilor educatoarei (prin lărgirea orizontului de cunoaștere cu multiple aspecte din ambianța înconjurătoare), valoarea etică (prin învățămintele extrase), valoarea estetică (prin însușirea unor expresii ale limbii literare) exercită o puternică forță asupra întregii personalități a copiilor.

Dacă la grupa mică povestirea trebuie să fie simplă, fără prea multe episoade și acțiuni ,cu cât copiii înaintează în vârstă și povestirile devin mai ample. Este foarte important ca atuncicând copiilor le este prezentată o poveste ,aceștia să rețină nu numai episoadele în succesiunea lor, ci mai ales să înțeleagă cauzele care pun în mișcare diferitele personaje.

Expunerea povestirii de către educatoare marchează momentul principal al desfășurării activității a cărei reușită depinde de: captarea atenției, trezirea și menținerea interesului. . Estedeosebit de important ca educatoarea în momentul în care povestește copiilor conținutul textului literar să cunoască foarte bine subiectul acestuia pentru a-l expune în mod liber si degajat fiind astfel in permanență în contact vizual cu ascultatorii, urmărindu-le gesturile și menținându-le atenția. De asemenea educatoarea trebuie să fie foarte atentă la tehnica vorbirii.

Expunerea trebuie să fie: accesibilă micilor ascultători prin conținut și formă, să fie cursivă, clară, expresivă, să aibă o succesiune logică a ideilor principale, educatoarea să folosească un limbaj adecvat, să imprime povestirii un caracter atractiv-emoțional, să folosească elemente figurative. „Vorbirea să nu fie nici prea rapidă, nici prea lentă (dictată), nici prea tare, nici prea înceată și nici egală, pentru că atunci va duce la monotonie”

Educatoarea trebuie să stăpânească regulile gramaticale, să evite încălcarea acestora pentru a nu oferi prilejul copiilor de a-și însuși un limbaj defectuos. De asemenea este necesar ca educatoarea să întrerupă firul acțiunii ori de câte ori simte nevoia să ofere explicații copiilor despre anumite situați întâlnite,cuvinte necunoscute, să caracterizeze un personaj, să facă comparații sau pur și simplu să-și mărturisească propriile impresii despre un personaj, o faptă petrecută în poveste. Acest lucru face ca povestirea să aibă o „rezonanță și mai puternică în mintea și inima copiilor”. Educatoarea trebuie să-și utilizeze vocea ca pe cel mai prețios instrument de care dispune în nararea unei povești.

„Vocea sa trebuie să fie clară, pronunția inteligibilă, dar și naturală, astfel încât să poată transmite cu ușurință diferitele emoții: bucurie, teamă, tristețe etc.”

Mijloacele de învățământ folosite de către educatoare trebuie să fie diverse: ilustrații, desenul pe tablă, diafilmul, teatrul de păpuși, machetele.Ele măresc efectul expunerii, povestirii, stimulând exprimarea verbală și capacitățile creatoare ale copiilor.

Un alt moment important îl constituie fixarea și verificarea modului de înțelegere a conținutului prin multiple procedee: prezetarea și comentarea unor ilustrații în succesiunea firească, așezarea imaginilor cu episoadele principale în ordinea desfășurării întâmplărilor, reconstituirea pe flanelograf, cu ajutorul siluetelor a diferitelor momente din povestire indicate de educatoare, conversația în legătură cu tema, conținutul și personajele principale ale povestirii, analizând comportarea acestora în scopul sublinierii mesajului etic al povestirii, mimarea unor acțiuni, dramatizarea unor fragmente mai importante din poveste.

Povestirea educatoarei constituie un valoros mijloc de îmbogățire a vocabularului cu cuvinte noi, cu un grad mare de generalizare, noțiunii cu imagini artistice.

Povestirile copiilor constau în reproducerea unor povești sau basme cunoscute, dar și în expunerea într-o formă închegată a unor întâmplări, aspecte sau fapte din experiența lor personală. Ele se manifestă ca o necesitate de exersare a exprimării corecte, de aici rezultând importanța lor deosebită în procesul asimilării și perfecționării limbii. În funcție de obiectivele propuse, povestirile copiilor pot fi grupate în două mari categorii,și anume :

repovestiri

povestiri create de copii.

Repovestirile sunt activități prin care copiii sunt puși în situația de a reproduce conținutul unor povestiri cunoscute anterior, în scopul formării deprinderilor lor de a le expune cursiv și logic și al exersării vorbirii contextuale și monologate. Repovestirile sunt foarte îndrăgite de copii deoarece aceștia pătrund într-o lume a imaginarului și totodată le oferă posibilitatea de a fi ascultați, de a se afirma. Dar pentru ca acest lucru să se realizeze cât mai bine totul depinde de calitatea povestirii educatoarei și de modul în care copiii au reținut povestea (succesiunea evenimentelor precum și cauzele care au dus la anumite situații în poveste).

Repovestirile prilejuiesc o modalitate de control a însușirii poveștilor, textului, reproducerii succesiunii firești a desfășurării faptelor, gradului de înțelegere a mesajului povestirii.

De asemenea repovestirile sunt un prilej deosebit, un exercițiu de exprimare verbală a copiilor, de exersare a pronunției clare și corecte a sunetelor, cuvintelor, de îmbogățire a vocabularului și mai ales de activizare a vocabularului prin înlănțuirea logică a ideilor în propoziții și fraze punând în evidență unitatea de sens și motivația.

În funcție de scopul urmărit și mijloacele folosite, repovestirile se pot clasifica în:

Repovestiri după un șir de ilustrații reprezentând episoadele principale ale povestirii

Repovestiri după un plan verbal(care împarte povestirea în fragmente logice)

Repovestiri libere

Povestirile create de copii constau în expunerea într-un mod relativ personal a unor întâmplări, aspecte sau fapte legate de vârsta, de preocupările sau de cunoștințele copiilor. Copiii sunt puși în situația de a închega o narațiune, de a expune faptele petrecute în narațiune într-o succesiune logică și de a găsi forma de exprimare potrivită. Povestirile create de copii constituie un exercițiu de stimulare a gândirii și imaginației, de activizare a exprimării verbale fluente, flexibile și originale. De asemenea ele reflectă experiența de viață a copiilor, bogăția vocabularului, gradul de dezvoltare al gândirii acestora. În situația în care copiii sunt stimulați să povestească, să spună liber și simplu ceea ce gândesc sau ceea ce au reținut din cele trăite sau auzite, lise conturează și li se dezvoltă vorbirea contextuală.

Povestirile copiilor cunosc mai multe forme cum ar fi:

Povestirile cu început dat

Povestirile după modelul educatoarei

Povestirile după un plan

Povestirile pe o temă dată

Povestirile după ilustrații

Povestirile după modelul educatoarei reprezintă acele activități în care copiii preșcolari redau prin cuvintele proprii anumite întâmplări la care au participat atât în mediul familial cât și în mediul grădiniței după ce în prealabil educatoarea a prezentat ca și model o astfel de povestire, întâmplare. Modelul educatoarei trebuie ales cu grijă în funcție de vârsta copiilor, de experiența lor de viață, să fie un subiect simplu și clar.

Povestirile cu început dat reprezintă acele activități în care li se solicita copiilor să realizeze, cu mijloace lingvistice proprii, o povestire al cărei început este dat de educatoare. Începutul povestirii, cel realizat de educatoare, trebuie să-i stimuleze pe copii în continuarea acțiunii povestirii. Astfel, expozițiunea și intriga sunt oferite de educatoare, copiii urmând să-și imagineze punctul culminant precum și sfârșitul poveștii. Importantă este alegerea textului model care trebuie să corespundă experienței de viață a copiilor. Această activitate stimulează imaginația copiilor deoarece le lasă libertatea de a-și exprima gândurile, dorințele în legătură cu subiectul oferit.

Povestirile după un plan reprezintă acele activități în care li se solicită copiilor realizarea unei povestiri având ca reper un plan conceput în prima parte a activității, în enunțuri simple.Copiii au sarcina de a dezvolta acest plan cât mai original, educatoarea intervenind doar pentru a coreacta eventualele greșeli de exprimare sau pentru a-i conduce pe copii spre un deznodământ plauzibil.

Povestirile după ilustrații reprezintă acele activități în care copiii sunt antrenați în realizarea unei povestiri bazată pe acțiunile, faptele surprinse de imaginile aflate în raza lor vizuală.Aceste imagini trebuie să fie simple si accesibile copiilor,atractive, să înfățișeze aspecte cat mai apropiate de experiența de viață a copiilor, să aibă valoare educativă si estetică, să emoționeze,să fie vizibile pentru toți copiii.

Povestirile pe o temă dată reprezintă acele activități în care copiii sunt solicitați să compună o poveste despre un lucru sau o ființă ( jucărie,grădiniță, frați, surori, etc.). Această formă de activitate se realizează în momentul în care educatoarea consideră că preșcolarii sunt pregătiți suficient pentru realizarea unei astfel de povești. Convorbirile, jocurile didactice, observările realizate anterior prin care copiii își însușesc anumite cunoștințe despre un obiect sau o ființă sunt deosebit de importante în realizarea cu succes a unei povești pe o temă dată cunoscută de copii.

Toate formele de activități prezentate contribuie la dezvoltatea capacității de comunicare orală,la dezvoltarea morală a preșcolarilor, la dezvoltarea gândirii, a imaginației oferindu-le copiilor posibilitatea de a-și valorifica experiența acumulată, de a-și exprima gândurile, dorințele într-un mod original, de a dobândi încredere în forțele proprii. Pentru reușita fiecărei activități, un rol deosebit îl are educatoarea, care prin măiestria de care dă dovadă reușește să-i conducă pe copii spre realizarea sarcinilor dându-le impresia de reușită fără ajutor.

II.5. Rolul materialului didactic în activitate de povestire

Perioada preșcolarității este perioada gândirii concret-intuitive și de aceea în desfășurarea activităților instructiv-educative rolul materialului didactic este deosebit de important deoarece acesta contribuie la asimilarea temeinică și conștientă a cunoștințelor, dezvoltă spiritul de observație al copiilor și mărește interesul pentru cunoaștere.

Cadrului didactic îi revine misiunea de a alege cele mai potrivite metode de predare în vederea atingerii obiectivelor propuse pentru activitate, dar și de integrare a unor mijloace de învățământ care să asigure contactul direct al celor educați cu realitatea, dezvoltându-le spiritul de observație, operațiile gândirii, însușirea vorbirii corecte.

Materialul didactic prezent în orice activitate captează atenția copilului și îl face pe acesta să se implice activ în desfășurarea activității. Acesta trebuie ales cu discernământ, să fiecorect utilizat, în funcție de particularitățile de vârstă, de conținutul de idei transmis pe cale verbală, de momentul optim în care trebuie integrat. Prin intermediul materialului didactic, preșcolarii vor înțelege lucrurile mai dificile mult mai ușor.

Materialele didactice folosite în orice activitate de povestire sunt imaginile care redau scenele din poveste, imagini care exemplifică anumite cuvinte necunoscute copiilor, mulaje, păpuși –personaje ușor de mânuit. Imaginile care redau scenele din poveste reprezintă de fapt ideile principale ale poveștii și sunt realizate pe planșe destul de mari pentru ca preșcolarul să poată observa fiecare detaliu care compune imaginea. Pe baza acestor imagini ,copiii pot observa personajele, faptele, anumite elemente de detaliu precum și întreaga desfășurare a acțiunii poveștii. În acest mod reținerea și reproducerea textului se va face cu mai multă ușurință.

Potrivite sunt și mijloacele audio-vizuale: filmele didactice, diafilmele, banda magnetică C.D.-urile, dar totul depinde de măiestria cadrului didactic să știe să le valorifice eficient în favoarea copiilor.

II.6 Modalități de valorificare a poveștilor și povestirilor în grădinița de copii

Însăși viața pe care copilul o petrece în grădiniță este o poveste în care personajul principal este fiecare copil în parte. Fiecare zi, săpămână, an, aduce ceva nou care întregește propria poveste-povestea copilăriei.

Alături de joc, care reprezintă forma fundamentală de activitate, poveștile întregesc activitatea copiilor prin farmecul cu care acestea le captează atenția, le dezvoltă limbajul, gândirea, imaginația, creativitatea și cu certitudine întreaga personalitate.

Capitolul din Curriculum destinat Educației pentru societate prevede un singur exemplu de comportament ce se referă la educarea morală prin intermediul creațiilor literare(„să-și aprecieze propriul comportament în raport cu persoane, personaje și situații cunoscute”). Educatoarea dispune de o ofertă generoasă de texte literare reprezentative pentru creația literară din țara noastră sau din literatura universală.

Poveștile pot fi folosite cu succes ca mijloc de realizare a oricărui domeniu de activitate începând cu activitățile la liberă alegere, activitățile pe domenii experiențiale, cât și cele de dezvoltare personală.Apelând la povești ,educatoarea va reuși să mențină atenția copiilor și totodată să-și atingă cu succes obiectivele propuse pentru fiecare activitate pe care o va desfășura. Prin intermediul poveștilor, copilul va fi purtat ușor spre cunoaștere, spre înțelegerea și rezolvarea sarcinilor, spre dobândirea unor noi cunoștințe din diferite domenii de activitate.

Poveștile sunt folosite ca mijloc de realizare a unor activități de educarea limbajului în vederea dezvoltării deprinderilor de comunicare orală sunt folosite ca mijloc de îmbogățire a vocabularului copiilor cu cuvinte și expresii noi.Pe lângă aceasta, în domeniul experențial Om și Societate poveștile pot fi folosite în dezvoltarea calităților morale ale copiilor(hărnicia, curajul, altruismul,etc.)

Referindu-ne la activitățile la liberă alegere, jocul de rol este una din activitățile care se poate realiza fie prin jocuri cu subiecte din viața cotidiană, fie prin jocuri cu subiecte din povești și povestiri. Pe lângă acestea poveștile se regăsesc și în celelalte centre de interes, cum ar fi:jocul de masă, bibliotecă, artă, știință.

În jocurile de creație cu subiecte din povești și povestiri, copiii se identifică cu personajele din poveștile cunoscute și vor încerca prin metode proprii, dar ținînd cont de subiectul poveștii, să intre în pielea personajelor, să trăiască acțiunile și faptele acestora. Ceea ce este,de asemenea,specific jocului de creație cu roluri este tendința si capacitatea copilului de a se identifica cu personajul interpretat. Dacă la început jucarea unui rol nu ia prea mult timp,pe masură ce creste,copilul este capabil de trăiri imaginare din ce in ce mai profunde.Concomitent însă apare fenomenul de dedublare,copilul devenind conștient de propria lui persoana și de modelul pe care îl imita.

În centru Bibliotecă, citirea unor imagini din povești, memorarea unor poezii scurte care se regăsesc în povești (ex.”Eu sunt capra neastâmpărată/ Cu șapte bani cumpărată/ Cu vătraiul scărmămată/ Tropăi cu picioarele/ Și te împung cu coarnele/ Cu copita te lovesc/ Și cu coada te znopesc” –povestea Capra neastâmpărată), pe lângă faptul că le crează o plăcere deosebită copiilor, duc și la stimularea limbajului oral, la îmbogățirea vocabularului cu cuvinte noi. Atât la jocurile de masă, prin mânuirea unor siluete, prin alegerea acelora care aparțin unei povești și prin verbalizarea unor acțiuni din poveste, la centrul știință prin rezolvarea unor fișe de lucru, prin găsirea unor cauze care au dus la anumite fapte, cât și la centrul artă prin modelaj, desen, pictură, educatoarea poate folosi povestea ca mijloc de realizare a fiecărei activități.

Se știe faptul că poveștile oferă informații numeroase despre tot ceea ce ne înconjoară. Prin intermediul lor, copilul află anumite caracteristici despre amotimpuri, animale, plante, păsări, etc.și de aceea putem afirma că o mare parte a cunoștințelor despre mediul înconjurător sunt dobândite prin intermediul poveștilor.

Poveștile pot fi folosite cu succes și în activitățile matematice. Povestea „Capra cu trei iezi” poate fi folosită în predarea numărului și cifrei trei ,dar și în aflarea obiectului mai mare, mai mic, și mai mic, totul doar făcându-se referire la cei trei iezi.

În activitățile de educație muzicală poveștile pot fi folosite atât în partea de pregătire vocală ( exercițile de respirație, melodice, ritmice), cât și în desfășurarea propriu-zisă a activității (ex. predarea sunetelor de înălțimi diferite). Activitățile artistico-plastice, cât și cele practice devin mai interesante pentru copii în momentul în care, pătrunzând în lumea poveștilor vor avea de realizat diferite lucrări menite să surprindă această lume: Buchetul de flori al Scufiței Roșii, Lămpașul piticilor, Coliba iepurașului etc.

Educația fizică poate fi realizată sub forma unei povești în care copiii preșcolari mergând de exemplu în pădurea piticilor își vor forma deprinderile motrice de bază(mers, alergare, săritură), precum și deprinderile motrice utilitar aplicative (târâre, cățărare, tracțiune, împingere,etc.). Poveștile cu faptele și întâmplările lor pot fi întâlnite și în educația pentru societate căci faptele bune cât și faptele rele pot fi dezbătute cu întreaga grupă de copii aceștia găsind argumente pro sau contra fiecărei fapte redată de poveste.

Poveștile nu pot lipsi nici din activitățile de dezvoltare personală. Povestea „Greșeala Danielei”, „Iedul cu trei capre”, sau multe alte povești care aduc în fața copiilor personaje cu un comportament negativ îi îndeamnă pe aceștia să nu procedeze la fel. Igiena personală, îmbrăcatul, mâncatul corect le pot deprinde folosind exemplele date de eroii poveștilor.

Poveștile pot fi folosite și în activitățile extracurriculare, precum și în activitățile opționale. Serbările realizate de copii cu diferite ocazii devin mai interesante, mai atractive dacă în scenariul propus intervin scenetele. Poveștile pot fi puse în valoare și prin intermediulteatrului de păpuși unde, prin mânuirea păpușilor de către educatoare sau chiar de către copii, aceștia redau scene din povești folosind anumite replici caracteristice personajelor.

În orice activitate desfășurată în grădiniță copilului trebuie să i se dea ocazia să aibă inițiative de comunicare , să vorbească liber, deschis, să-și exprime gândurile și sentimentele.

Poveștile pot oferi acest lucru căci acțiunile și personajele lor au atras și vor atrage mereu copiii. Aceștia nu numai că vor asculta cu plăcere poveștile, dar vor fi și nerăbdători șă-și exprime proprile gânduri despre personaje, despre acțiunea oferită de poveste, vor încerca să reproducă anumite replici, să se identifice cu personajul preferat.

Povestirea sau lecturarea acestor texte emoționează copiii, le dezvoltă sensibilitatea, transmit mesaje etice și umane. Voi încerca să demonstrez, în capitolele ce urmează, în ce măsură întâmplările prezentate în povești, povestiri și exemplele oferite de personaje pot contribui la educația morală a preșcolarului. Copilul știe încă din familie cum trebuie să se poarte, cum trebuie să vorbească, ce atitudine să adopte în anumite împrejurări, ce are voie să facă sau ce îi este interzis.

În grădiniță, educatoarea introduce treptat diferite reguli de comportare care să-l ajute pe copil să se orienteze mai ușor în mediul social apropiat. Dar educația morală nu se rezumă la atât și rezultatele nu sunt, întotdeauna, cele dorite, dacă aceasta latură a educației nu se bucură de aceeași atenție ca celelalte.

Pentru ca activitatea de educare a unor trăsături pozitive de caracter să se desfășoare sistematic și organizat, este nevoie ca programa să prevadă sarcini concrete privind formarea unor reprezentări morale prin intermediul textelor literare; educarea sentimentelor morale prin mijlocirea varietății și intensității trăirilor emoționale generate de audierea unei povești; formarea deprinderilor și a obișnuințelor de comportare prin raportare la exemplele oferite de textele literare.

Alegerea unei teme sau a alteia, o face educatoarea în funcție de nivelul mediu al grupei, de mediul social în care trăiesc copiii, de materialul de care dispune. De felul în care educatoarea își proiectează și organizează activitatea depinde realizarea unui obiectiv deosebit de important în educarea și instruirea copiilor: dezvoltarea personalității acestora

După vârsta de 3 ani, copilul devine obiectul unor influențe educative complexe. Câmpul acestor influențe, mai ales pentru copiii care frecventează grădinița, își lărgește mult aria.

Posibilitatea de comunicare cu educatoarea, cu copiii, îl pun în contact cu un mediu natural mai nuanțat, cu relații sociale care influențează toate aspectele dezvoltării preșcolarului: percepția, memoria, imaginația, gândirea, sentimentele, interesele, voința.

Caracterul colectiv al activității copilului în grădiniță permite stabilirea de relații sociale între copii, trăirea unei game bogate de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine și a curajului, a inițiativei. „Pe parcursul vârstei copilăriei mijlocii se poate observa o creștere a capacității de a transpune rapid și coerent în joc elemente ale realității: roluri, conduite, atitudini…de a prelucra și reflecta cu o mare profunzime și în contexte ludice diverse, jocuri cu subiect și roluri, aspecte mai ample ale mediului înconjurător.” Unii psihologi au denumit perioada cuprinsă între 3 și 6 ani, perioada „de ce"urilor, ținând seama de numărul impresionant de întrebări pe care copilul îl adresează adulților. Dezvoltarea afectivă a copilului se realizează concomitent cu cea cognitivă și cu relațiile sociale.

CAPITOLUL III

Cercetarea practic- aplicativă-Devvoltarea morală a preșcolarilor prin intermediul poveștilor

Organizarea și desfășurarea cercetării

Este unanim recunoscut faptul că perioada preșcolară lasă cele mai profunde urme asupra personalității în devenire, deoarece aceasta este perioada receptivității, mobilității și flexibilității psihice dintre cele mai pronunțate.

Grădinița de copii are ca scop principal acela de a oferi copiilor condiții psihopedagogice necesare pentru o dezvoltare normală, armonioasă.

Obiectivul principal al educației preșcolare este de a permite fiecărui copil să-și urmeze drumul său propriu de creștere și dezvoltare, oferind posibilitatea de valorificare a potențialului psihic și fizic al fiecăruia, pentru dobândirea deprinderilor și cunoștințelor necesare integrării în activitățile viitoare, școlare și ale vieții de zi cu zi.

În conturarea personalității copilului, vârsta preșcolară se constituie ca perioada celei mai intense receptivități, mobilități și sensibilități psihice, perioada progreselor remarcabile în toate planurile și, în special, în sfera sentimentelor. Este perioada în care se formează conduitele, se constituie structurile intelectuale, caracteristicile comportamentale de bază, reacțiile afectiv-volitive.

Vârsta preșcolarității este considerată perioada imaginației, fanteziei, visării, iar lumea poveștilor oferă terenul propice desfășurării imaginației, fanteziei, visării, îmbogățește sfera vieții psihice a copilului, îi incită curiozitatea, îl ajută să-și contureze interesele, îi întreține dinamismul. În procesul receptării conținuturilor literare este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmărește cu atenție conținuturile expuse, compară, analizează, face unele legături de cauzalitate, stabilește anumite relații între virtuțile personajelor și faptele acestora.

Astfel, gândirea copilului este viu stimulată și face posibilă înțelegerea semnificației mesajului etic. Creațiile literare epice au o mare valoare etică, ele contribuie la formarea conștiinței morale, a unor trăsături pozitive de voință și caracter. Oricât de simple înconținut, creațiile epice evidențiază calitățile eroilor pozitivi și, oferind modele etice, influențează, și pe această cale, formarea personalității copilului.

Gândindu-mă la câte influențe și trăiri emoționale oferă fiecare poveste fie ea cunoscută sau pur și simplu inventată de educatoare, de multe ori din dorința de a le captiva atenția copiilor doresc ca prin lucrarea de față să urmăresc efectul pe care poveștile îl au în dezvoltarea educației morale la copiii de grupă mică.

III.1. Ipoteza și obiectivele cercetării

Obiectivul principalal cercetării este următorul:

Identificarea în comportamentul copiilor care ascultă zilnic povești în diferite activități desfășurate în grădiniță a unor obișnuințe și deprinderi morale dobândite prin intermediul acestora.

Obiectivul general (teoretic) : demonstrarea rolului poveștilor în dezvoltare morală a preșcolarilor.

În acest sens mi-am stabilit câteva obiective cu rol de orientare în desfășurarea întregii investigații:

evaluarea inițială a nivelului de cunoștințe, deprinderi, capacități ale copiilor

dezvoltarea operațiilor gândirii conform particularităților de vârstă

formarea deprinderii de a răspunde corect în propoziții și fraze

măsurarea și aprecierea progreselor

depistarea lacunelor și identificarea greutăților

evaluarea finală a nivelului de cunoștințe, deprinderi, capacități ale copiilor la finele experimentului psihopedagogic realizat

evidențierea eficienței poveștilor în dezvoltare morală a preșcolarilor.

Ipoteza

Consider că poveștile contribuie la educația morală a preșcolarilor,la formarea unor obișnuințe,a unor deprinderi morale care sunt baza formării conștiinței și conduitei morale a adultului de mai târziuipoteza generală pe care am așezat-o la baza studiului aplicativ este următoarea:

Dacă voi folosi povestirea ca metodă în toate activitățile desfășurate în grădiniță dar și ca activitate de sine stătătoare la grupa mijlocieatunci copiii își vor dezvolta obișnuințe șideprinderi morale,își vor îmbogăți vocabularul cu un număr mai mare de cuvinte și expresii artistice, vor dobândi o exprimare logică și nuanțată a ideilor.

III.2. Metodologia cercetării experimentale

III.2.1. Eșantionul și caracteristicile sale

Pentru a demonstra rolul poveștilor în dezvoltarea morală a preșcolarilor mi-am propus desfășurarea cercetării aplicative pe un lot de 20 de copii de grupămijlocie,grupă la care îmi desfășor activitatea în anul școlar 2014-2015

Caracteristicile copiilor se apropie foarte mult:

sunt omogeni ca vârstă

componența grupei (11fete, 9 băieți)

mediul social din care provin copiii

nivelul dezvoltării psihice al copiilor

Experiențele trăite alături de grupă din punct de vedere intelectual, socio-afectiv au realizat bilanțul unei frumoase și fructuoase colaborări. Copiii preșcolari provin din familii diferite ca nivel de studii și condiții materiale:

3 familii de intelectuali

9 familii de muncitori

3 familii cu un membru plecat în străinătate

5 familii fără venituri

Nivel de studiu al părinților

Pentru a identifica particularitățile individuale ale fiecărui copil, evoluția lor, am uzat variate metode de cunoaștere a copiilor, întocmind fișe individuale cu date despre copii

Nivelul de dezvoltare intelectuală este normal pentru majoritatea preșcolarilor, însă sunt

4 preșcolari care nu au frecventat grădinița până în prezent

7 preșcolari au deficiențe în dezvoltarea limbajului,tulburări de pronunție(dislalie)

SS-au impus măsuri corespunzătoare particularităților individuale ale copiilor, pentru a putea depăși pragul de dificultate privind ritmul diferit de înțelegere, asimilare, exprimare a cunoștințelor și încurajarea dezvoltării personalității fiecăruia în parte

III.2.2.Metode și instrumente de cercetare

Pedagogia ca știință a educației se concentrează asupră tuturor aspectelor pe care le presupune educația din perspectivele desfășurării sale în vederea formării personalității umane în concordață cu cerințele societății și cu posibilitățile interne ale persoanei care urmează a fi educată.

Cercetarea pedagogică este o strategie întreprinsă pentru a surprinde unele relații noi între componentele acțiunii de educație și pentru a desprinde unele soluții și variante optime de educație.

Metodele pe care le voi folosi în această cercetare pedagogică sunt:

Metoda observației

Va consta în urmărirea sistematică a comportamentului copiilor de grupă mică din grupa experimentală. Metoda observației are drept scop cunoașterea eficienței poveștilor în dezvoltarea morală (plăcerea de a participa la activități, refuzul sau participarea pasivă), modul în care copiii și-au însușit sau nu unele deprinderi și obișnuințe morale.

„Observarea copiilor în timpul activităților, în activitățile alese, afară, la joacă, sau în mediul familial aduce informații prețioase despre personalitatea în formare, despre nivelul cunoașterii, despre aptitudini, temperament, motivație, trăsături de caracter, afectivitate, voință, creativitate ș.a”

Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că problema cercetării poate fi urmărită în condiții obișnuite, permițând stabilirea locului și rolului pe care îl are problema respectivă în sistemul unitar al muncii instructiv-educative.

Observația sistemică și îndelungată a fenomenului educativ este deosebit de utilă, permițând înțelegerea schimbării și dezvoltării, stabilirea eficienței mijloacelor folosite.

În cadrul activităților desfășurate am observat aspecte și rezultate concrete:

am observat modul de participare al preșcolarilor la activități: plăcere, indiferență, suspiciune, sensibilitate la frumos, curiozitate, respect, admirație

am identificat relațiile cu ceilalți copii în joc, relația educatoare-copil și alți adulți, modul de integrare a copilului în colectiv

Tot prin observație am urmărit atitudinea preșcolarilor față de grădiniță și față de colegi.

Observația m-a ajutat în obținerea unor date calitative despre unele particularități ale proceselor psihice:

capacitatea de receptare

spiritul de observație

volumul reprezentărilor

capacitatea de memorare

stabilitatea atenției

Tot cu ajutorul observației am putut identifica date despre caracteristicile temperamentale:

rezistența la solicitări

viteza de exprimare a mișcărilor

stările emotive

echilibrul

și despre unele trăsături de temperament:

atitudinea față de activitate

spiritul de independență

disciplina

ascultarea

respectarea regulilor stabilite de educatoare

atitudinea față de sine și ceilalți

Pentru ca informațiile culese să fie cât mai obiective, cercetarea autentică, am căutat să respect condițiile recomandate de studiile de specialitate privind organizarea și desfășurarea observației psihopedagogice și am fixat anumiți „indicatori observaționali”pe care i-am urmărit, consemnat, analizat și măsurat în comportamentul preșcolarilor, lund apoi decizia în consecință.

Astfel, pentru preșcolarii cu un ritm mai lent de lucru, am căutat să desfășor activități constând în cronometrarea timpului de lucru pentru anumite sarcini și recompensarea în cazul rezolvării cerințelor date.

Prin activități de joc didactic am căutat să insuflu preșcolarilor încrederea în forțele proprii și curajul de a rezolva teme noi, pe baza cunoștințelor acumulate, având dulcea iluzie că se joacă.

Metoda observației mi-a oferit în cadrul cercetării posibilitatea să intervin la momentul oportun, să-i ajut pe preșcolari să-și mențină ritmul, să picur un suflul nou activității.

În concluzie, pe baza metodei observațieiam putut constata dacă comportamentul copiilor de grupă mică s-a îmbunătățit în urma folosirii metodei povestirii în toate activitățile instructiv educative din grădință.

b)Metoda analizei produselor activității

Prin analiza produselor activității am cules informații despre modul de oglindire a procesului instructiv – educativ în cunoștințele și practica preșcolarilor.

Prin această metodă de cercetare „se studiază orice produs al activității independente a copiilor, în clasă sau acasă, sub variate forme, ca răspuns la sarcinile date: desene, lucrări aplicative, răspunsuri orale sau scrise, proiecte, creații variate, expoziții, ș.a.”

Avantajul acestei metode constă în faptul că se obțin indirect date referitoare la acțiunea educațională, îndeosebi asupra rezultatelor ei. Aceste date oferă prilejul unor reflecții și a unor comparații între ceea ce se constată la momentul respectiv și intenționalitate (nivelul cunoștințelor, gradul de formare a priceperilor și deprinderilor, originalitatea, expresivitatea, progresul de la o etapă la alta/regresul), dar permite și efectuarea unor previziuni în legătură cu dezvoltarea personalității preșcolarilor pentru a depista cauza unor manifestări comportamentale ale lor.

c)Experimentul pedagogic este un experiment natural aplicat însă în condițile specifice activității instructiv educative.„Orice experiment presupune să se înceapă cu o ipoteză experimentală,apoi se aleg metodele potrivite fiecărei etape, se stabilesc variabilele independente( introduse de cercetător) și cele dependente ( care rezultă în urma celor dintâi) și se alege eșantionul.”

În realizarea experimentului voi urma următorii pași și anume:

Etapa constatativă-testarea nivelului intelectual,de cunoștințe al copiilor prin anumite teste orale;

Etapa practiv aplicativă-introducerea factorilor de progres;

Etapa post experimentală -aplicarea din nou a probelor folositela începutul experimentului pentru a vedea în ce măsură metodele folosite au dus la îmbunătățirea comportamentului moral al copiilor;

d)Metoda probelor de evaluare

„În literatura de specialitate testele sunt considerate ca fiind acele instrumente de cercetare constituite dintr-o probă sau o serie de probe formulate în vederea înregistrării prezenței sau absenței unui fenomen psihic.”

Am aplicat periodic fișe de evaluare a cunoștințelor pe domenii sau integrate, în urma cărora am obținut informații despre nivelul de cunoștințe, priceperi, deprinderi formate, puncte forte și puncte slabe și am identificat căi eficiente de acțiune pentru dezvoltarea personalității copilului.

III.2.3. Etapele desfășurării cercetării aplicativ – experimentale

Pentru metoda experimentului am urmărit observarea și măsurarea variabilei independente –folosirea poveștilor– asupra variabilei dependente –dezvoltarea morală a preșcolarilor.

Orice activitate umană presupune acțiuni și operațiuni care parcurg următoarele etape:

etapa teoretică – de anticipare în plan mintal a ceea ce urmează să se realizeze;

etapa practică – de realizare efectivă;

etapa de analiză – de evaluare a ceea ce s-a realizat.

Experimentul practic realizat a cuprins trei pași:

faza inițială – cu caracter constatator;

faza ameliorativă – formativă;

faza finală – comparativă.

Etapa inițială

a avut un rol constatativ și s-a bazat pe observare;

la începutul anului școlar am aplicat grupului experimental fișe cu valoare predictivă;

fișele de evaluare au fost concepute în corelație cu cerințele programei școlare, cu obiectivele operaționale stabilite;

rezultatele au fost consemnate și interpretate;

scopul urmărit :

stabilirea nivelului de dezvoltare al copiilor la un moment dat;

implicarea în rezolvarea sarcinilor de lucru;

plăcerea cu care participă preșcolarii la activități;

Etapa ameliorativă

Această etapă a avut valoare formativă în stimularea proceselor psihice și a întregii personalități a preșcolarilor.

Pe baza faptelor observate am uzat de metode clasice, moderne și mai ales de joc în orice etapă a activității pentru:

pregătirea înțelegerii și receptării noilor cunoștințe;

deconectarea și refacerea forțelor intelectuale;

fixarea unor cunoștințe, tehnici de lucru;

stimularea și dezvoltarea gândirii preșcolarilor;

dezvoltarea conduitei morale.

Etapa finală

În această etapă s-a realizat analiza comparativă a rezultatelor obținute în urma demersului experimentului formativ.

În activitățile premergătoare evaluării sumative am acordat atenție eliminării lacunelor existente în pregătirea preșcolarilor prin:

realizarea unor activități specifice de sinteză

prin strategii activizatoare;

curriculum diferențiat;

concursuri, întreceri;

activitate îndividuală, pe grupe, pe echipe.

Probele de evaluare aplicate:

au avut un grad mediu de dificultate

obiectivele urmărite au fost conform programei școlare

În această etapă finală:

s-a verificat ipoteza de lucru

am desprins concluziile pe baza ipotezei formulate și aplicării experimentului inductiv

am comparat rezultatele obținute după organizarea și desfășurarea parteneriatului cu rezultatele de la testele inițiale

CAPITOLUL IV

Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

La începutul anului școlar am realizat evaluarea inițială a copiilor prin diferite activități și jocuri și am aplicat preșcolarilor fișe de evaluare inițială pentru a identifica nivelul de cunoștințe pe care aceștia îl au în Domeniul Om șiSocietate pentru a pregăti apoi strategia didactică, instructiv-educativă în vederea creșterii nivelului de dezvoltare al acestora .

În funcție de punctajul obținut la evaluările inițiale am acordat copiilor calificative pentru a putea centraliza mai bine datele obținute și a le putea compara apoi cu datele rezultate în urma experimentului pedagogic.

DOS (DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE –

ED. PENTRU SOCIETATE)

”Fapte bune,fapte rele”

Comportamente urmărite:

– identificarea atitudinilor,faptelor sau manifestărilor pozitive/negative.

– cunoașterea responsabilităților în grupul din care face parte

– descrierea și aprecierea unor comportamente și atitudini în raport cu normele morale cunoscute

Tipul de activitate:

-convorbire: Cum ne comportăm?

-fișă de lucru-în fișă copiii trebuie să identifice unele atitudini, fapte sau manifestări pozitive/negative.

-joc didactic:Ghicește povestea și personajul și vei primi aplauze!

Itemi:

1)Identifică unele atitudini și fapte pozitive.

2) Participă activ la diferite activități ale grupului, acceptă și oferă sprijin.

3)Recunoaște și enumeră personaje pozitive și negative din poveștile cunoscute.(anexa1, anexa 2)

Punctaj maxim acordat:

1) 2p;

2) 5p;

3) 3p.

Baraj de punctaj:

7- 10 puncte = Comportament însușit(Î)

4-6 puncte = Comportament în dezvoltare (D)

Sub 4 puncte = Comportament absent(A)

În funcție de punctajul obținut la evaluările inițiale am acordat copiilor calificative pentru a putea centraliza mai bine datele obținute, astfel:9-10 puncte=Foarte bine;7-8 puncte=Bine;

5-6 puncte=Suficient; 3-4 puncte=Insuficient

Fișă de evaluare inițială

”Fapte bune,fapte rele”

• Colorează imaginile corespunzătoare comportamentelor pozitive

• Taie cu o linie comportamentele negative.

• Colorează personajul care a mințit.

• Încercuiește personajele harnice cu verde.

• Încercuiește personajul morocanos cu albastru.

• Marchează cu X imaginea personajului care a făcut fapte rele

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Evaluare inițială”Fapte bune,fapte rele”

Înregistrarea datelorla evaluarea inițială”Fapte bune,fapte rele”

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținutela evaluarea inițială”Fapte bune,fapte rele”

Evaluare inițială”Fapte bune,fapte rele”

Evaluare inițială

Ilustrarea procentajului

Evaluare inițială”Fapte bune,fapte rele”

Analiza rezultatelor

Din analiza rezultatelor obținute de eșantionul experimental la testul inițial am constatat următoarele:

un număr de 2 calificative de „Foarte bine”, 3 calificative de „Bine”, 8 calificative de „Suficient” și 7 calificative de „Insuficient”.

procentul de obținere a calificativul „Foarte bine” și „Bine” este de doar 25%

procentul de nerealizare a itemilor este situat între 10% și 60%

unii preșcolari au obținut calificativul „Suficient” datorită neatenției sau ezitării

În urma evaluărilor inițiale am constatat următoarele:

un număr destul de mare de copii nu au venit de acasă cu obișnuințe morale;

părinții nu au pus accent în dezvoltarea copiilor pe educația morală acest aspect fiind lipsit de importanță pentru ei;

copiilor le place să asculte povești ceea ce îmi dă încredere că experimentul științific va fi un succes

faptul că manifestările de conduită în neconcordanță cu normele stabilite ale comportării civilizate sunt încurajate de unii părinți ca fiind manifestări ale inteligenței copilului.

Lăsând la o parte aspectul activității de îndreptare a viziunii unor asemenea părinți, în ceea ce-l privește pe copil, îmi propun să descopăr latura pozitivă a personalității copiilor, să găsesc cauzele unor manifestări negative ale copiilor, ce anume le-a generat, pentru a putea apoi să descopăr ce metode de influențare să folosesc ca să pot rezolva problema ivită. Copiii reacționează diferit în fața unor situații noi.În timp ce unii sunt calmi, alții sunt violenți, unii sunt vioi, veseli, iar alții melancolici, unii își exteriorizează emoțiile, alții nu, unii dau răspunsuri prompt, alții își exprimă mai greoi gândurile.

ETAPA EXPERIMENTALĂ

Între dezvoltarea capacității de comunicare și evoluția personalității copilului este o foarte strânsă legătură, de aceea am acordat o atenție deosebită dezvoltării unui limbaj bogat, activ, care să asigure procesul de comunicare, de socializare al copiilor.

În orientarea generală a acestei etape am pornit de la prevederile Curriculumului pentru învățământul preșcolar. Ținând cont că ceea ce doresc să cercetez prin această lucrare este modul în care poveștile contribuie la dezvoltarea morală a copiilor de grupă mijlocie am încercat să găsesc acele modalități prin care povestirea să nu lipsească din nici o activitate desfășurată la grupă, pentru a arăta că cu cât copiii sunt introduși zilnic în lumea minunată a poveștilor cu atât comportamentul lor față de anumite atitudini,fapte și manifestări se va schimba,copiii apreciindu-le pe cele pozitive pe care vor dorii să le urmeze.Educarea morală nu se realizează de la sine în mod spontan, ci numai în activitatea vie de comunicare, printr-un exercițiu permanent stimulat și dirijat. Pentru a da fiecărui copil posibilitatea de a exersa, de a folosi intensiv structurile limbii, spre a le însuși corect și temeinic, m-am străduit să asigur copiilor din grupă un climat de încredere, de exprimare liberă, de comunicare intensă.

Cunoscut fiind faptul că îmbogățirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi se realizează treptat, concomitent cu învățarea sensului cuvintelor și cu folosirea lor corectă în vorbire, m-am preocupat de găsirea unor procedee care să faciliteze însușirea corectă și conștientă a semnificației cuvintelor. „Cuvintele, prin ele însele, nu reprezintă nimic și niciodată nu vom forma la copii cunoștințe trainice, dacă nu vom avea grijă să punem bazele lexicului pe realități, stabilind în permanență, pentru fiecare copil, relația dintre cuvânt și conținutul lui.”,Ori de câte ori în activitățile desfășurate în grădiniță am fost pusă în situația de a le explica copiilor un cuvânt nou am încercat să găsesc cea mai ușoară cale spre înțelegere astfel:

Însușirea cuvântului nou prin observarea directă a lucrului reprezentat de acel cuvânt

Explicarea pe cale verbală a cuvântului a cărui sens este mai puțin cunoscut

Însoțirea cuvântului nou cu un sinonim pe parcursul povestirii

Înțelegerea sensului cuvântului nou prin corelarea acestuia cu cuvintele care arată însușiri opuse

Folosirea cuvântului în contexte noi pentru înțelegerea cât mai deplină a sensului acestuia

Pe lângă îmbogățirea vocabularului, activizarea acestuia constituie o preocupare permanentă, având în vedere faptul că acest lucru se referă la trecerea cuvintelor și expresiilor noi învățate în vocabularul activ al copiilor, adică folosirea efectivă a cuvintelor în procesul comunicării. De fapt, nu există activitate în grădiniță sau în afara ei care să nu contribuie la îmbogățirea vocabularului, la sporirea capacității de comunicare verbală. În grădiniță această preocupare are un caracter organizat, progresiv, gradat. Ea respectă întru totul principiul de bază al pedagogiei, acela al accesibilității cunoștințelor, al gradării acestora astfel încât să se treacă:

De la simplu la complex

De la concret la abstract

De la intuitiv la logic

Deoarece conținutul activității din grădiniță este foarte bogat și divers, deschis către cunoașterea vieții și realității sub toate aspectele, este normal ca și strategiile de abordare a acestor conținuturi să fie cât mai variate și cât mai potrivite, astfel încât să permită înțelegerea și însușirea lor de către copii într-un mod eficient.

Contribuția poveștilor, a repovestirilor,a dramatizărilor la procesul de cunoaștere și la formarea morală a preșcolarilor

Încă de la începutul experimentului mi-am propus să demonstrez faptul că lumea feerică a poveștilor poate face copiii să își schimbe comportamentele nedorite fără a se simți constrânși să facă acest lucru.

Pornind de la povestea Cum au fugit odată jucăriile de la un copil de N. Stănculescu, le-am cerut copiilor să spună de ce cred ei că au hotărât jucăriile să îl părăsească pe Petrișor. Motivul pe care copii l-au invocat a fost cel real: jucăriile au fugit de la Petrișor pentru că se purta urât cu ele , le strica. I-am întrebat, apoi, dacă există în grupă copii care se aseamănă uneori cu băiețelul din poveste, și mi-au răspuns afirmativ, iar de comun acord, am stabilit ca, de atunci, să îi numim Petrișor pe acești copii ori de câte ori se poartă neglijent cu jucăriile .

Reacțiile copiilor care au fost numiți Petrișor au fost diferite: în timp ce uni copii nu păreau prea afectați, alții erau vizibili deranjați și încercau să se scuze. Dar în general de atunci au fost mai atenîi cu jucăriile și cu orice fel de materiale, din dorința de a înlătura orice asemănare cu un personaj negativ.

Poveștile, cu varietatea și bogăția aspectelor de viață, îi îmbogățesc imaginația copilului, îi trezesc sentimente și trăiri care îl fac să ia atitudine împotriva lașității, a lenei, a încăpățânării, împotriva minciunii etc.

Copilul la această vârstă nu e capabil de generalizări importante, el apreciază mai ușor atitudinea unui coleg sau a unui personaj din poveste, de aceea în activitatea desfășurată am stabilit mereu o legătură între întâmplarea din poveste și viața de zi cu zi, între personajul simbol și corespondenții săi din realitatea imediat apropiată a copilului, privind o calitate morală.Astfel am grupat poveștile în funcție de trăsăturile morale pe care le promovau.

Cu ajutorul unor proverbe ilustrate, am creat scurte povestioare care i-au impresionat pe copii, aceștia folosind uneori în jocul lor expresii ca: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face", pentru a aplana anumite conflicte, „Graba strică treaba" când din grabă erau stricate construcțiile din lemn, „Minciuna are picioare scurte",atunci când un copil era prins cu minciuna.

O mare varietate de sarcini ale instruirii și educării copiilor pot fi rezolvate cu ajutorul poveștilor astfel acestea îi educă copilului spiritul de observație, îi îmbogățesc experiența cognitivă, îi dezvoltă limbajul, operațiile gândirii, determină socializarea afectivă și au implicații puternice în sfera sentimentelor și a personalității copilului.

Copilul imită un exemplu concret, astfel însușindu-și unele atitudini și comportamente, mai ales dacă acesta-i vine din partea educatoarei. Acest exemplu este cel mai adesea un personaj de poveste.

Am desfășurat activități care să antreneze la copii în același timp operațiile gândirii cât și capacitatea de verbalizare. De exemplu, după ce, le-am prezentat copiilor povestea Iedul cu trei capre,(Anexa1) în următoarea săptămână le-am prezentat Povestea măgărușului încăpățânat(Anexa2). Ambele povești le-au plăcut foarte mult copiilor și le-am cerut să facă o analogie între personajele principale ale celor două povești: măgărușul și iedul. Aceasta presupunea găsirea asemănărilor, dar și a deosebirilor între cele două personaje, ceea ce a fost o noutate pentru copii, ei fiind obișnuiți cu acest gen de anliză mai ales în cadrul activităților de observare, fiind pentru prima dată când trebuia analizate două personaje.

Cu ajutorul întrebărilor ajutătoare copiii au constatat că atât iedul cât și măgărușul sunt neascultători și încăpățânați iar deosebirea este că iedul este leneș iar măgărușul alintat. La final copiii au analizat corect atitudinea schimbată a celor două personaje,care a fost generată de o serie de neplăceri la care au fost supuse acestea. Acum a fost momentul potrivit când am accentuat ideea că orice greșeală de comportament, este urmată numai de neplăceri și necazuri. În urma acestei activități am putut constata că, copiii, și-au însușit conținutul poveștilor, au înțeles celor două noțiuni morale (încăpățânare, respectiv lene), s-au dovedit capabili de a analiza comportamente, au stabili asemănări și deosebiri de atitudini, au evidențiat consecințele comportamentului greșit.

În activitatea mea am mai organizat și alte asemenea jocuri în care am alăturat câte două povești care prezentau personaje care se comportau similar: Găinușa ceamoțată, de C.Gruia, cu Cocoșelul cu pene de aur de Al.Mitru. În acest caz pe cele două personaje principale din povești le caracteriza îngâmfarea și lăudăroșenia. Pentru a evidenția consecințele naivității și

încrederii în străini am folosit conținutul poveștilor Ursul păcălit de vulpe, de I.Creangă, și Scufița Roșie.

Deoarece gândirea preșcolarului are un caracter concret și intuitiv, pentru a putea forma reprezentări morale este nevoie ca fiecare noțiune morală să fie însoțită de o reprezentare concretă a acesteia care este de fapt un un personaj – exemplu – simbol. Astfel:

Scufița Roșie a fost prezentată copiilor ca un simbol al neascultării,

iedul cel mic din poveștea Capra cu trei iezi de I.Creangă a devenit simbolul ascultării;

lupul este simbolul răutății, al cruzimii;

vulpea din Ursul păcălit de vulpe – simbolul vicleniei;

Tomiță din povestea cu același titlu a lui Al. Mitru- simbolul îngâmfării, la fel ca găinușa cea moțată sau cocoșelul cu penele de aur;

Ciripel cel lacom- evident, simbolul lăcomiei.

Am încercat apoi în cadrul unei activități de evaluare a corectitudinii reprezentărilor morale, să grupăm toate personajele reprezentând trăsături morale pozitive în „personaje bune", iar pe cele reprezentând trăsături morale negative, în „personaje rele"

Copiii au selectat și au grupat corect personajele și au verbalizat corespunzător acțiunile. La final numărul personajelor reprezentând „binele" a fost mai mare decât cel al personajelor reprezentând „răul", ceea ce mi-a permis să afirm că binele învinge iar copiii trebuie să își dorească să fie buni și să facă bine.

Într-o altă activitate, în cadrul dramatizării poveștii Scufița Roșie, în momentele premergătoare desfășurării acesteia, am analizat atitudinea fiecărui personaj, raportându-ne mereu la trăsătura morală care-l caracterizează. Le-am adresat copiilor întrebări de genul: „-În momentul întâlnirii cu lupul, Scufița Roșie este speriată? De ce nu este speriată?” („Pentru ca nu știe ce rău este lupul”-a răspuns un copil) „-Ce face lupul, cum se poartă el pentru ca fetița să nu-și dea seama cât este de rău?” (Răspuns: „El vorbește frumos cu ea?”) „-Dar pe bunicuță cum o păcălește?” (Răspuns: „Își schimbă glasul”). Au concluzionat: Scufița Roșie se comportă obișnuit căci este încrezătoare, în schimb, lupul se preface, vorbește frumos pentru a o păcăli pe fetiță și pe bunica sa, dar nu se mai preface când le înghite pe amândouă.

În cazul unei alte dramatizări, după Povestea ursului cafeniu de V.Colin, au fost necesare mai multe pregătiri, mai multe discuții, datorită atât conținutului mai bogat al narațiunii, cât și numărului mai mare de personaje. În esență, discuțiile pe care le-am purtat cu copiii s-au axat tot pe atitudinea personajelor: urșii albi sunt îngâmfați, mândri de blana lor albă, ei îl disprețuiesc pe ursul cafeniu. Le-am adresat copiilor întrebări: „-Cum se simte ursul cafeniu?” („El este supărat, furios”) „-După ce ursul cafeniu îl salvează pe puiul ursoaicei albe, cum se poartă urșii albi cu el?” (Răspuns: „Urșii albi îi strâng laba ursului cafeniu, îl laudă că a fost curajos.”) „-Ce cred ei, acum, despre blana lui? Ce îi spun?” (Răspuns: „Ei îi spun că nu blana îl face pe urs”). Această din urmă remarcă este redarea fidelă a expresiei folosite în chiar textul poveștii, iar redarea acesteia dovedește că preșcolarii au reținut exact înțelesul ei și, prin urmare, mesajul etic al narațiunii. Și de data aceasta copiii au redat expresiv atitudinea ursului cafeniu, exprimând, pe măsura capacității lor, nuanțele evoluției sale în diferitele momente ale povestirii: supărare, curaj, bucurie, precum și trecerea urșilor albi de la o atitudine îngâmfată la o atitudine prietenoasă, recunoscătoare.

Dramatizările mijloc de educare a sensibilității și a reacției emoționale față de evenimente cu semnificație pozitivă sau negativă.

Am organizat mai multe asemenea dramatizări: Tomiță iepurașul de Al.Mitru, Iedul cu treicapre de V.Colin, Povestea măgărușului încăpățânat. De fiecare dată am analizat modul în care trebuie redată atitudinea unui personaj sau a altuia, cu toate nuanțele comportamentale generate de întâmplările respectivei narațiuni dramatizate. Am avut întotdeauna în vedere că, pentru a asigura realizarea scopului propus, trebuie să fie dramatizate întâmplări tipice cu personaje tipice, care prin evoluția lor contribuie la educarea sentimentelor prin faptul că stimulează și întăresc trăsături morale pozitive.Întruchipând un personaj-simbol al unei trăsături morale, copilul are o reprezentare concretă a „binelui” în luptă cu „răul”. Este o modalitate de a-l învăța pe copil să-și recunoască propriile lipsuri și slăbiciuni, să ia atitudine împotriva manifestărilor negative prin transpunerea sa în rol

Evitarea și aplanarea conflictelor între copii, a manifestărilor negative de comportament prin valorificarea eficientă a exemplelor pozitive sau negative

Știind cât de mare este credulitatea infantilă am încercat să fructific preferința copiilor pentru anumite personaje, angrenându-le în jocurile lor. Am lăsat la vedere, după audierea unor povești, imaginea iedului din Capra cu trei iezi de I. Creangă, apoi imaginea cocoșului din Punguța cu doi bani de același autor sau imaginea Scufiței Roșii.

În momentul declanșării unui conflict de joacă era suficientă o remarcă, de genul: „Iedul vă privește cum vă certați pentru jucărie. Se va supăra și va pleca din grupa voastră.” Pentru a evita riscul banalizării procedeului am schimbat imaginile personajelor destul de des, motivând schimbarea prin dorința personajului plecat de a relata altui personaj cât de cuminți sunt copiii.Procedeul în sine este foarte simplu, dar rezultatele obținute folosindu-l ,nu au fost de neglijat. Mai târziu, imaginea personajului a fost înlocuită cu păpușa-personaj care îi dojenea pe copii pentru fapte sau vorbe urâte, participa alături de ei la adunarea jucăriilor și le oferea recompense acelora dintre copii care se purtau și vorbeau cuviincios. Redau, aici, cazul unei fetițe care era foarte neglijentă cu ținuta sa.

Mai eficace decât observațiile mele și ale mamei sale s-a dovedit a fi păpușa Maricica, reprezentând personajul din povestea cu același titlu, de Luiza Vlădescu. În momentul audierii povestirii am folosit aceeași păpușă îmbrăcată, succesiv, cu două șorțulețe:unul murdar, altul curat. I-am oferit fetiței despre care spuneam, păpușa Maricica, să se joace împreună. În ziua următoare i-am oferit-o din nou pe Maricica, dar de data aceasta, îmbrăcată cu șorțulețul murdar. Fetița s-a sesizat: „Unde este șortulețul curat? Ăsta e murdar, nu-mi place!” I-am răspuns: „Păpușa și-a lăsat șorțulețul curat în dulap și l-a îmbrăcat pe cel murdar pentru că tu ai mâinile și hainele murdare și se teme că o vei murdări. Poate că dacă vei reuși să rămâi la fel de curată cum te trimite mama, dimineața, păpușa își va schimba șorțulețul.”Rezultatul nu s-a văzut imediat, negiijența fetiței devenise aproape o deprindere. Dar ceilalți copii îi atrăgeau atenția mereu: „Iar ești murdară. Maricica nu poate să îmbrace șorțulețul cel curat!”

Toate aceste observații ale educatoarei, ale copiilor dornici de a vedea păpușa îmbrăcată curat, au sfârșit prin a corija conduita fetiței în cauză.

Pot spune că poveștile poartă copiii într-o lume a frumosului, a binelui, umbrită uneori de manifestările întunecate ale răului, o lume menită a le transmite acestora mesaje care să-i facă capabili să deosebească binele de rău, o lume asemănătoare celei din visul și imaginația fiecărui copil. Căci „…copilul care visează e pe deplin fericit, el e în afara oricăror probleme.”

Rezultatele studiului practiv-aplicativ

Pentru a evalua nivelul receptivității și sensibilității copilului, influența personajelor, a acțiunilor asupra copilului, am folosit metoda Studiului de caz, ce oferă posibilitatea exprimării libere a stărilor emoționale prin care copilul reflectă lumea.

Această metodă este eficientă mai ales în cazul povestirilor scurte, cu morală, care determină copiii să analizeze, să compare, să identifice corespondenți cu personajele și comportamentele acestora, în lumea reală.

La evaluarea finală pentru colectarea și interpretarea datelor am folosit diverse activități și fișe de evaluare pentru a vedea dacă condoita morală a preșcolarilor s-a înbunătățit în urma folosirii poveștilor în activitatea didactică.

DOS (DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE –

ED. PENTRU SOCIETATE)

,,Noi povești am ascultat/Lucruri bune am învățat”

Comportamente urmărite:

-participarea la activități de învățare în grup

-recunoașterea atitudinilor,faptelor sau manifestărilor pozitive/negative.

– cunoașterea responsabilităților în grupul din care face parte

– descrierea și aprecierea unor comportamente și atitudini în raport cu normele morale cunoscute

-recunoașterea personajelor pozitive din povești

-exprimarea acordului sau dezacordului față de o acțiune a unui personaj.

Tipul de activitate:

-joc didactic:„ Călătorie în lumea minunată a poveștilor!”(Anexa 3 )

-fișă de lucru-în fișă copiii trebuie să identifice unele atitudini, fapte sau manifestări pozitive/negative, personaje din povești, să își exprime acordul sau dezacordul față de o acțiune a unui personaj.

Itemi:

1)Să recunoască personajul și povestea din care face parte.

2) Identifică personajele cu trăsături morale pozitive din povești

3) Recunoaște atitudini,fapte sau manifestări pozitive/negative dintr-un context dat

Punctaj maxim acordat:

1) 2p;

2) 5p;

3) 3p;

Baraj de punctaj:

7- 10 puncte = Comportament însușit(Î)

4-6 puncte = Comportament în dezvoltare (D)

Sub 4 puncte = Comportament absent(A)

În funcție de punctajul obținut la evaluările inițiale am acordat copiilor calificative pentru a putea centraliza mai bine datele obținute, astfel:9-10 puncte=Foarte bine;7-8puncte=Bine;

5-6puncte=Suficient; 3-4puncte=Insuficient

Fișă de evaluare finală

,,Noi povești am ascultat/Lucruri bune am învățat”

Taie cu o linie personajele negative și încercuieștele cu roșu pe cele pozitive

Unește personajul cu imaginea poveștii din care face parte

Colorează personajul cu care ai dorii să te asemeni și motivează alegerea făcută.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Evaluare finală,,Noi povești am ascultat/Lucruri bune am învățat”

Înregistrarea datelor laevaluarea finală,,Noi povești am ascultat/Lucruri bune am învățat”

Ilustrarea procentajuluila evaluarea finală

,,Noi povești am ascultat/Lucruri bune am învățat”

_______________________________________________________________

_______________________________________________________________

_

_

Analiza comparativă

Din analiza datelor obținute la testul final, am constatat că în grupul experimental toți preșcolarii au comportamentele însușite sau în dezvoltare. Niciun preșcolar nu a mai obținut calificativul „Insuficient”, iar calificativul „Foarte bine” a fost obținut de 11 preșcolari, „Bine” de 4 preșcolari și „Suficient” de 5 preșcolari .

EVALUAREA REZULTATELOR INTERVENȚIEI

Analiza comparativă a datelor

 Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la evaluarea inițială și evaluarea final

Ilustrarea procentajului

_

Analiza comparativă

Analiza datelor obținute în urma aplicării testului final conduce spre concluzia că poveștile își aduc o contribuție importantă în dezvoltarea morală a preșcolarilor,ele ne ajutăsăeducăm la copil trăsături pozitive de caracter, să influențăm benefic personalitatea în formare aacestuia.

Procentajul calificativelor indică faptul că utilizarea continuă a strategiilor activizatoare, crearea suportului afectiv și motivațional necesar participării active la toate tipurile de activități, au avut o mare eficiență în formarea obișnuințelor și deprinderilor morale ale copiilor.

Concluzii

Această lucrare a fost concepută din dorința de a observa ce efect au poveștile asupra dezvoltării morale a copiilor de grupă mijlocie. Am urmărit astfel să evidențiez importanța pe care educatoarele trebuie să o acorde, în procesul instructiv- educativ poveștilor deoarece acestea:

îi satisfac copilului trăirile din planul imaginației

îi îmbogățește universul propriu de cunoaștere,

contribuie la educarea lui în spiritul unor virtuți morale alese

îi formează și îi îmbogățesc reprezentările despre adevăr, dreptate, curaj, hărnicie,prietenie, prin intermediul personajelor- simbol pe care literatora pentru copii le oferă cu generozitate.

Exemplele pozitive și negative, oferite de lumea poveștilor pot conduce, prin valorificarea lor eficientă, la evitarea sau aplanarea conflictelor dintre copii, a manifestărilor negative de comportament.

De asemenea, am încercat să demonstrez în ce măsură materialul didactic, în speță planșele ce ilustrează momente esențiale ale conținutului unei povești, sau care redau diferitele nuanțe ale expresiei chipului personajelor, îndreaptă copilul spre activitatea de analiză, descriere, interpretare și spre formularea unor judecăți morale.

Rezultatele opținute în urma folosirii poveștilor în activitatea didactică au fost evidente copiii reușind :

să desprindă mesajul educativ din poveștile audiate

să apreciaze faptele bune și sădezaprobe comportamentele neadegvate

să clasifice personajele în functie de comportamente: personaje positive(bune) și personaje negative(rele);

să-și însușească formele de expresie specifice poveștilor: ,,a fost o dată ca niciodată”….;,,am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa…….”

să-și dezvolte imaginației și creativitatea.

să ia decizi proprii, să învețe diferența dintre bine si rău, să facă judecați de

Prezentarea amănunțită a etapelor acestei cercetări, a concluziilor asupra rezultatelor obținute în urma derulării experimentului fac dovada confirmării ipotezei de la care am pornit.

În esență, consider că, înaintea oricăror alte forme de activitate, povestirile, repovestirile, povestirile create, dramatizările, tot ceea ce este legat de universul vast al literaturii pentru copii contribuie în cea mai mare măsură la educarea morală a preșcolarului, la influențarea personalității în formare a acestuia.

BIBLIOGRAFIE

Berge, G., 1988, Omul modern și educația sa : psihologie și educație, Editura Didactică și Pedagogică, București

Bratu, B., 1977, Preșcolarul și literatura, Editura Didactică și Pedagogică, București

Bumbuc,Ș., Mara, D., 2002, Curs de pedagogie, Editura Psihomedia, Sibiu

Сergһit, I, Oрreѕсu, Ν, 1988, Сurѕ de рedɑgogie, сoordonɑtori: Сergһit, I., Vlăѕсeɑnu, L

Cerghit, I, 1980, Metode de învățământ, , Editura Didactică și Pedagogică,București.

Crețu, C., 1997, Psiho-pedagogia succesului, Ed. Polirom, Iași.

Curriculum pentru Învățământul Preșcolar , 1993. Editura Didactica și Pedagogică, București

Drăgan, I. , Nicola, I., 1993, Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu Mureș

Hancheș, L., Mariș.,A., 2004, Evaluarea între demersul de proiectare și realizare, Editura Eurostampa, Timișoara

Huszar T., 1967, Morala și societatea,Editura Științifică,București

Ionescu, M., 1998, Educația și dinamica ei, Ed. Tribuna Învățământului, București

Joița, E. 2000, Managementul educațional, Polirom, Iași

Joița, E., Ilie, V., Vlad, M., Frăsineanu, E., 2008, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova

Nicola I, 2000, Tratat de pedagogie școlară,Editura Aramis,București

Nicola,I., Farcaș D, 1990, Pedagogie generală ,Editura Didactică și Pedagogică,București

Niculescu, R., M., 1999, Pedagogie Prescolară, Editura Pro Humanitas, București

Norel, M., Literatura română și literatura pentru copii-curs pentru Învățământ la distanță

Piaget, J., 1980, Judecata morală la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București,

Sima, I., 1997, Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, Editura Didactică și Pedagogică, București

Șchiopu, U., 1987, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București

Trif, L., 2008, Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Editura Eurostampa, Timișoara

Voiculescu, E, 2001, Pedagogie Preșcolară, Editura Aramis, București

Vrăjmaș, E., 1999, Educația copilului preșcolar. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie, Editura Pro Humanitas, București

Site-uri web

www.desprecopii.ro

www.parinti.com

www.copilulmeu.ro

www.copii.ro

www.didactic.ro

Anexa 1

PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița cu program prelungit „Căsuța cu povești”

Cincu, jud. Brașov

EDUCATOARE :Bica Lucia

GRUPA : mijlocie

TEMA ACTIVITĂȚII: „Iedul cu trei capre”de Octav Pancu-Iași

DOMENIUL EXPERENȚIAL:Domeniul Om și Societate

MIJLOC DE REALIZARE: Lectura educatoarei cu dezbatere

TIPUL ACTIVITĂȚII:Însușire de cunoștințe

FORMA DE ORGANIZARE: Activitate cu întreaga grupă de copii

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Cunoașterea și respectarea unor norme de comportare morală și estetică din viața cotidiană; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți.

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unor atitudini pozitive față de sine și de ceilalți.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1. – să asculte cu atenție un text lecturat;

O2. – să scoată în evidență caracteristicile personajului principal din poveste;

O3. – să dezaprobe lenea, alintul, răsfățul;

O4. – să ia atitudine față de cei leneși , alintați și răsfățați;

O5. – să cunoască și să respecte norme și reguli de conviețuire familială și socială;

O6. – să conștientizeze consecințele pozitive sau negative ale actelor sale de comportament asupra sa și asupra celorlalți;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: expunerea, observația, explicația, conversația, problematizarea

Material didactic:Textul povestirii: „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu-Iași, imagini reprezentând aspecte din poveste în succesiune logică.

BIBLIOGRAFIE:

Programa activităților instructiv – educative în grădinița de copii, M.E.C., București, 2005

Revista „Învățământul Preșcolar” nr. 3 – 4 / 1999 pag. 115

Viorica Preda, „Grădinița altfel” ed. Integral, București, 2003

Maria Bizdună, Alexandrina Neagu, „Texte pentru educația limbajului la preșcolari”, București, 1999

DEMERSUL DIDACTIC

Anexa 2

PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița cu program prelungit „Căsuța cu povești”

Cincu, jud. Brașov

EDUCATOARE: Bica Lucia

GRUPA: Mijlocie

TEMA ANUALĂ: „ CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU?”

TEMA SĂPTĂMÂNII: „Știu să mă comport frumos!”

TEMA ZILEI: „ Povestea măgărușului încăpățânat”, de Vladimir Colin

TIPUL DE ACTIVITATE: Transmitere și dobândire de noi cunoștințe

MIJLOC DE REALIZARE:lectura educatoarei

LOCUL DE DESFĂȘURARE: sala de grupă

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Înțelegerea, însușirea și practicarea unor norme de conduită civilizată

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:ADP-ALA-ADE

ADP:Întâlnirea de dimineață: „ Bună dimineața dragi copii! Așa DA, așa NU! – reguli de comportare”

ALA: ARTĂ:” Fursecuri pentru musafiri”-modelaj

CONSTRUCȚII: „Jucării pentru cei dragi”

ȘTIINȚĂ: „ Cum ne comportăm la locul de joacă? ”( norme de comportare civilizată)- sortare de imagini

ADE :DOS+DEC

DOS: „ Povestea măgărușului încăpățânat”, de Vladimir Colin – lectura educatoarei

DEC:”Măgărușul încăpățânat”-colorare în contur

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ADP: – să poarte discuții libere pe baza temei alese la întâlnirea de dimineață;

ALA: – să coloreze „cadouri pentru surioara mea” folosind culori corespunzătoare

– să construiască prin imbinare, suprapunere, alăturare „ jucării pentru cei dragi”

– să participe la o conversațieîn jurul temei„ Cum ne comportăm la locul de joacă? ”

-să participe activ la activitățile de joc;

ADE: DOS: O1- să înțeleagă și să redea succint conținutul povestiriipe baza unor ilustrații;

O2- să comunice impresii pe baza celor observate;

O3-să explice sensul noțiunii morale „încăpățânare”, prin raportare la

comportamentul personajelor;

O4- să evidențieze consecințele încăpățânării și ale neascultării;

DEC:O5-să coloreze în contur;

O6-să folosească corect instrumentele de scris;

O7-să ducă la bun sfârșit o sarcină dată.

STRATEGII DIDACTICE

METODE ȘI PROCEDEE:povestirea, conversația euristică, explicația, problematizarea

MATERIAL DIDACTIC:Planșe ilustrând momentale principale ale poveștii, măgăruș de pluș „Lego”, creioane colorate, planșe de colorat, plastilină, jetoane cu imagini ”Așa da/Așa nu!”

BIBLIOGRAFIE:

1. ,, Activitatea integrata din gradinita” , ed. Didactica Publishing House,

2008

2.,, Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor , de la 3 la 6/7 ani”,M.E.C.T. – 2008

SCENARIUL ZILEI

I. ADP

Activitatea începe cu întâlnirea de dimineață:

1.Salutul: Dimineața ne-am trezit

La grădiniță am venit

În cerc să ne așezăm

Cu toții să ne salutăm.

„Bună dimineața, dragi voinici!

Mă bucur că sunteți aici

A început o nouă zi

Bună dimineața copii!”

2.Împărtășirea cu ceilalți:„! Așa DA, așa NU!” – reguli de comportare

3. Activitatea de grup: Activitatea continuă cu jocul „ Schimbă locul! ” Copiii stau în semicerc pe

scăunele. Copilul care nu are scaun merge la un coleg, îispune numele,dă mâna cu el și acesta îi cedează locul dacăa ghicit numele.

4. Noutățile zilei: „ Astăzi vă voi spune o poveste care se numește „ Povestea măgărușului încăpățânat”.Este vorba despre un măgăruș care nu se comportă tocmai politicos. Este foarte încăpățânat și nu vrea să asculte de nimeni.”

II. ALA

Copiii își continuă ziua cu activitatea la centrele de interes:

Construcții copiii vor construi prin îmbinare, suprapunere, alăturare „ jucării pentru cei dragi ”,

Artă copiii vor modela fursecuri pentru musafiri

Știință copiii vor sorta jetoane cu imagini cu comportamente pozitive și negative ”Așa da/Așa nu”

III. ADE-DOS+DEC

„ Povestea măgărușului încăpățânat”, de Vladimir Colin – lectura educatoarei

”Colorăm șcene din poveste”

DEMERSUL DIDACTIC

Anexa 3

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATǍ

”ÎN LUMEA POVEȘTILOR”

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița cu program prelungit „Căsuța cu povești”

Cincu, jud. Brașov

EDUCATOARE :Bica Lucia

GRUPA : mijlocie

TEMA ANUALĂ : ,, CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM ? ‘’

TEMA PROIECTULUI :,,ĨN LUMEA COPILǍRIEI’’

TEMA SAPTĂMÂNII : «  POVEȘTILE, COMORI NEPREȚUITE !’’

TEMA ZILEI: ,,ÎN LUMEA POVEȘTILOR‘’

ELEMENTELE COMPONENTE ALE ACTIVITATĂȚII INTEGRATE :

I.ADP (Activități de dezvoltare personală) :

SCOP: Participarea și implicarea activă a copiilor în vederea stimulării comunicării, favorizării interrelaționării, împărtășirii cu ceilalți și formării comportamentului empatic la preșcolari

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

-să utilizeze formule de salut adecvate momentelor zilei sau în diferite împrejurări ;

-să sesizeze absența sau prezența unui coleg cunoscându-i chipul și în același timp numele;

-să observe cu atenție vremea de afară oferind verbal câteva caracteristici ale acesteia, marcându-le prin simbolul adecvat;

ÎNTǺLNIREA DE DIMINEAȚǍ: »Cǎlǎtorie în lumea minunatǎ a poveștilor ! »

SALUTUL : »Bunǎ dimineața, prinți și prințese ! »

CALENDARUL NATURII 

PREZENȚA

NOUTATEA ZILEI : « Avem un musafir !»

MESAJUL ZILEI :,,Poveștile ne învațǎ/Lucruri bune despre viațǎ !’’

ACTIVITATEA DE GRUP : »Înfloresc grǎdinile » ( cântec)

RUTINE: “Suntem mari, ne descurcăm singuri!”(deprinderea de autoservire și de folosire corectă a instrumentelor și materialelor de lucru);

TRANZIȚII :

,, Bat din palme ! ‘’- joc cu text și cânt

Exerciții de înviorare 

«   Alunelul »- joc cu text și cânt

II.ALA 1 – (Jocuri și activități alese) 

1. JOC DE ROL

Tema activitatii:,,O ajutǎm pe Albǎ ca Zǎpada sǎ le facǎ prǎjituri piticilor!”

2. ARTĂ

Tema activității: ,,Personajul preferat” (desen în contur)

SCOPUL: Stimularea imaginației creatoare a copiilor prin inițierea și desfǎșurarea sarcinilor, precum și prin exprimarea originalitǎții, în scopul realizǎrii cerințelor propuse

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Joc de rol:

– sǎ recunoascǎ obiectele folosite în cadrul jocului de rol;

-sǎ mânuiascǎ cu atenție ustensilele de bucatǎrie;

-să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului pentru realizarea temei date;

-să manifeste stări afective pozitive în relațiile cu cei din jur;

-sǎ relaționeze cu partenerii de joc;

-sǎ foloseascǎ formule de politețe adecvate.

Artă:

-să denumească ustensile de lucru accesibile vârstei;

– sǎ coloreze fǎrǎ sǎ depǎșeascǎ conturul;

-să-și dezvolte încrederea în forțele proprii și să manifeste stabilitate și perseverență în activitate

Materiale didactice: ustensile de bucǎtǎrie, șorțulețe, bonete albe, cocǎ, forme de prǎjituri,desene cu personajele din povești, creioane colorate.

Metode si procedee: explicația, demonstrația, exercițiul, jocul de rol.

Forme de realizare: pe grupuri

III. ALA 2: JOCURI DISTRACTIV-RECREATIVE

Tipul de activitate: consolidare de deprinderi

Mijloc de realizare: divertisment

Tema :,,„Ridichea uriașă” – Joc distractiv

Printr-o tranziție copiii se așaza în semicerc.Se explică regulile de joc: șase copii vor fi ridichi și se vor ține înlănțuiți. Pe rând vin personajele poveștii ca să scoată ridichea din pământ. Un copil numit de educatoare va fi moșul. Moșul trage, dar nu poate scoate ridichea. Îsi alege un copil care să fie baba și îl cheamă. Se înlănțuie și trag amândoi. Baba cheamă nepoata, nepoata cheamă cățelul, cățelul pe pisică, pisica pe șoricelul Chiț. În final trebuie să reușească să tragă ridichea.

Se execută jocul de probă, apoi jocul propriu-zis de câteva ori, până când toți copiii au fost ori ridichi, ori personaje din poveste.

IV ADE( Activități pe domenii experiențiale)

DOMENII EXPERIENȚIALE :-DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

-DOMENIUL ESTETIC CREATIV

MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic, pictură

TIPUL DE ACTIVITATE: verificare de cunoștințe

FORME DE ORGANIZARE : frontal, individual, pe grupuri mici

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la personajele din poveștile învățate; formarea deprinderii de a extrage mesajul educativ din povesti;

Stimularea interesului pentru povești și cărți; educarea capacității de a comunica și coopera cu membrii grupului din care face parte, stimularea și dezvoltarea creativității.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1.Sǎ recunoascǎ personaje din povești, pe baza unor imagini, jetoane, ghicitori sau pe baza descrierii fǎcute de educatoare;

O2Sǎ participe la activitatea de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor;

O3. Sǎ repovesteascǎ pe baza imaginilor prezentate;

O4. Sǎ recunoascǎ siluetele unor personaje din povești cunoscute, denumind atât personajul cât și povestea din care face parte;

O5. Sǎ recunoascǎ instrumentele folosite la picturǎ ;

O6.Sǎ se exprime corect, coerent și logic în expunerile fǎcute.

O7.Sǎ se grupeze conform cerințelor educatoarei;

O8.Sǎ diferențieze personajele pozitive de cele negative;

O9.Să își exprime acordul sau dezacordul față de anumite comportamente ale personajelor din povești

O10. Sǎ respecte reguli și sarcini date.

Sarcina jocului: identificarea personajelor și a poveștilor prezentate, alegerea jetoanelor specifice poveștii; clasificarea personajelor pe baza comportamentului acestora; descoperirea răspunsului la ghicitori recunoașterea personajelor și a poveștilor din care fac parte anumite fragmente prezentate de educatoare; recunoașterea unor obiecte din povești și indicarea personajelor cărora le aparțin;

Regulile jocului:

Copiii „atinși” de „bagheta fermecată” vor rǎspunde la întrebǎrile educatoarei.La formula „Cine oare, cine oare / Trece prin pădurea mare?”, copiii vor recunoaște personajul și povestea din care face parte.La formula „Ghici, cine e?”, copiii vor răspunde la ghicitoare. Vor recunoaște povestea, vor stabili personajele acesteia și le vor clasifica după comportament.

Fiecare răspuns va fi aplaudat și recompensat.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, bagheta fermecata, inchiderea si deschiderea ochilor, ghicitoarea, aplauzele, mimica, limitarea timpului, imitarea personajelor din povesti, cufărul fermecat, aplauzele, folosirea versurilor, ghicirea.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode si procedee: explicația, conversația, demonstrația, observația, problematizarea, expunerea, aprecierea verbală, metoda cubului, turul galeriei.

Mijloace didactice: scrisoare,plicuri, imagini din povești, jetoane cu personaje din poveștile învățate, scrisoarea din partea Zânei, cutia fermecată, bagheta magică, ecusoane pentru constituirea grupurilor de lucru, siluete ale personajelor din poveștile propuse cunoscute de copii, obiecte din povești, panou, acuarele, imagini din povești.

FORME DE ORGANIZARE: individual, frontal, pe grupuri

BIBLIOGRAFIE:

o Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008

o Florica, Mitu, (2005), Literatura pentru cei mici- Antologie de texte comentate, însoțite de sugestii metodice, Ed. Humanitas, București

o Ștefania, Antonovici, Gabriela, Nicu, (2003), Jocuri interdisciplare- material auxiliar pentru educatoare, Ed. Aramis

www.didactic.ro

SCENARIUL ZILEI

Copiii sunt așezați în semicerc.

Activitatea începe cu Întâlnirea de dimineață: ”Cǎlǎtorie în lumea minunatǎ a poveștilor ! ”, în cadrul cǎreia ne vom aminti poveștile învǎțate.

Exersǎm Salutul : ”Bunǎ dimineața,pitici! ”, apoi vom completa Calendarul naturii:

Cum este vremea astăzi?

Cum ne-am îmbrǎcat astǎzi?

Vom face Prezența folosindu-ne de jetoanele de la panou.

Noutatea zilei: ” Sosește un musafir !”

Activitate de grup: ,,Poveștile ne învațǎ/Lucruri bune despre viațǎ !’’

Rutine: “Suntem mari, ne descurcăm singuri!”(deprinderi de igienă și autoservire și materialelor);

La un moment dat, cineva bate la ușǎ. Este Zâna Poveștilor care a venit la grupa noastrǎ cu o cutie fermecatǎ.Educatoarea deschide cutia și descoperǎ o scrisoare de la Scufița Roșie:

“Dragi copii,

Numele meu este Scufița Roșie și sunt convinsă că voi mă cunoașteți foarte bine. Pentru că am auzit că voi sunteți copii foarte cuminți și, mai ales că știți foarte multe lucruri despre povești, vreau să vă cer ajutorul. Eu m-am încurcat printre povești și am nevoie de ajutorul vostru. Ce ziceți, mă puteți ajuta?

Pentru început v-am pus în această cutie fermecată ecusoane cu fluturi și flori.Voi veți trage câte unul din Coșulețul fermecat și vă veți împărți în două echipe:

Echipa Florilor mă va ajuta să fac fursecuri pentru bunicuța(Joc de rol).Fiecare copil va primi câte un șorț alb și o bonetă. Echipa Fluturașilor va colora personajele preferate din povești (Artă)

Tranziții:,, Bat din palme ! ‘’, joc cu text și cânt ;

După ce terminați, veți face schimb la masuțe (centre).

De asemenea, mai am încă foarte multe surprize pentru voi. În cutia fermecată, v-am trimis o Bagetă magică, cu ajutorul căreia veți juca un joc numit”În lumea poveștilor”.

Veți rămâne împărțiți în cele două echipe și va trebui să răspundeți la toate întrebările și ghicitorile mele. Fiecare răspuns corect va fi recompensat cu o bulină roșie. Echipa cu cele mai mule buline roșii câștigă.

Tranziți:exerciții de înviorare

Sunt sigură că veți ști răspunsurile la toate întrebările!

Ultima mea sarcină:vă întoarceți la măsuțe, unde veți picta rochia Scufiței Roșii și căsuța bunicii.

Tranziție: ”Coroana”- -joc cu text și cânt

V-am pregătit și recompense: bomboane și baloane.

Spor la treabă!

Cu dragoste,

Albă-ca-Zăpada”

În încheiere, copiii vor juca „Țăranul e pe câmp”…..

DEMERSUL DIDACTIC

Anexa 4

Știm să alegem personajele pozitive din povești

Iepurașul Puf alb cel cuminte a sosit la noi

Nu ne asemănăm cu ieduțul din povestea „Iedul cu trei capre”, noi mâncăm singurei.

Împreună ne jucăm fără să ne certăm

Atunci când noi primim știm frumos să mulțumim

”Ariciu Piciu” ne-a învățat să circulăm frumos.