Dezvoltarea Imaginatiei, Creativitatii Si Limbajului Prin Jocul Didactic In Invatamantul Prescolar

„DEZVOLTAREA IMAGINAȚIEI,

CREATIVITATII SI LIMBAJULUI

PRIN JOCUL DIDACTIC IN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR”

CUPRINS

Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL I

I. Jocul didactic

I.1. Introducere

I.2. Definiția jocului

I.3. Tipologii ale jocurilor

I.3.1 Paralelă între jocul spontan și jocul didactic

I.3.2 Jocuri tradiționale

CAPITOLUL al-II-lea

II. Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației, creativității și limbajului

II.1. Rolul jocului în dezvoltarea imaginației și creativității

II.2. Rolul jocului în dezvoltarea limbajului

II.2.1.Tipuri de jocuri utilizate în dezvoltarea limbajului

CAPITOLUL al-III-lea Jocuri utilizate în activitățile cu grupa ptoareregăti

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Motivarea alegerii temei

„Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale.”

Edouard Claparède

Copilăria – perioadă cu sunet de clopoțel – începutul ascensiunii spre cunoaștere, spre lumină, spre frumos își pretinde drepturile ei. Nu există om care să nu-și întoarcă cu emoție gândurile spre anii copilăriei.

Dincolo de aparenta realitate există o lume a sentimentelor și trăirilor intense de unde ne extragem esența continuității pentru a putea supraviețui obstacolelor vieții.

Poate cea mai puternică armă împotriva răutăților adânc înrădăcinate în inimile oamenilor este copilăria. Inocența care însoțește această vârstă surprinde mereu prin surâs și candoare. În sufletul unui copil este atât de multă speranță și dragoste încât rănindu-l i-am omorâ surâsul.

Jocul oricât de ciudat ar părea este indispensabil, fiind asemănător cu mâncarea și apa fără de care oamenii nu ar putea trăi.

JUCĂRIE … JOC … fac parte din același câmp semantic. Ne zboară mintea imediat la copilărie, la acea perioadă extraordinară a vieții pe care fiecare dintre noi o traversăm și după care toți tânjim, maturi fiind. Atunci totul, dar absolut totul e perfect. Lumea e a noastră. Suntem cu adevărat fericiți și nu ne gândim decât la prezent.

La prima vedere “joc” e un cuvânt banal: obiect cu care se joacă copiii. Nimic mai simplu. Cu toate acestea însă, e mult mai complex decât credem. În fond, viața noastră e un joc, tot ceea ce facem și ce spunem. Tot ceea ce gândim.

Iată! Jucăria e folosită pentru joc, la fel cuvintele sunt folosite în jocul vieții. Chiar noi oamenii poate că suntem niște jucării.

Jucăria de vorbe… e o artă! Iar arta este o îndeletnicire care are ca scop producerea valorilor estetice. Ea necesită pricepere, cunoaștere, capacități deosebite.

În ce constă ea? În modelarea limbajului, în modelarea rațiunii, în modelarea noastră.

Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educație, în știință și tehnologie, în religie și în aproape orice aspect al vieții noastre.

A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare, care este legat în mare măsură de creativitate. A fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original, adecvat realității. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ.

Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este ingenios necesară stimularea potențialului creator al copilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoașterea și stimularea aptitudinilor prin mobilizarea resurselor latente și prin susținerea manifestărilor printr-o motivație intrinsecă; de la această vârstă trebuie cultivate unele valori: originalitatea, perseverența,interesele cognitive, dar și artistice. Creativitatea preșcolară este o creativitate expresivă manifestată în mimica pantomimică, desen și de cele mai multe ori în joc, ( manifestată în activitățile de repovestire, povestire creativă, activități matematice). Preșcolarul dispune de un potențial creativ care integrează experiența cognitivă, mecanisme informațional-operaționale declanșate și susținute în trebuințele de cunoaștere, de autoexprimare, independență, de atitudine cognitivă care începe să se cristalizeze.

În anii petrecuți în grădiniță, sub influența cerințelor procesului de învațământ la care participă copilul, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbajului, dezvoltându-se astfel formele și funcțiile limbajului.

Educatoarea “are sfânta datorie de a gândi cu băgare de seamă spre talentul fiecărui pruncuț, căci te miri în care pruncuț, … afli ascunsă piatra cea mai scumpă care după ce o cioplești are preț nespus” spune Vicențiu Babeș și pornind de la aceste cuvinte educația preșcolară este considerată ca fiind esența pregătirii pentru viață și o construcție a bazelor personalității viitoare potrivit idealurilor societății. Începutul de drum al preșcolarilor înseamnă și începutul de drum al viitoarei societăți care se dezvoltă odată cu ei. De aceea educația preșcolară reclamă o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor implicați în această fundamentală misiune, astfel încât, formarea preșcolarilor de azi să prefigureze cerințele viitoarelor decenii.

Gândirea copilului este dependentă de limbaj, arată L.S.Vâgostki: “Gândirea nu este niciodată mai precisă decât limbajul pe care îl folosește (… relația dintre gândire și limbaj nu ramâne constantă, nu este o dimensiune invariabilă, ci o dimensiune ce se modifică în procesul dezvoltării.)”

“Limba este lăcașul de adăpost al Ființei”, spunea Heidegger. Noi educatoarele avem nobila misiune de a-i construi cu grijă și responsabilitate lăcașul de adăpost cel mai îngrijit cu putință ființei de mâine și astfel putem să ajutăm copilul să se construiască pe sine.

Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie să constituie o preocupare permanentă a educatoarelor și a părinților. Limbajul se dezvoltă și progresează permanent la copil, iar educatoarelor le revine sarcina de a planifica și de a organiza experiențele de limbaj ale fiecăruia în funcție de ritmul propriu de dezvoltare.

În spatele statutului de educatoare, de cele mai multe ori atât de invidiat de restul persoanelor adulte, se află o muncă titanică, căci ce poate fi mai greu decât a începe să modelezi acel ceva numit copil.

Bazându-mă pe faptul că activitatea din grădiniță este centrată pe copil și pornind de la ideea că însuși copilul este participant activ la propria sa formare, el acționează, verbalizează, dar stimulat de educatoare, în activitatea cu grupa de copii am utilizat jocuri didactice care să-i asigure copilului, pe baza liberei opțiuni, însușirea corectă a structurilor gramaticale ale limbii române, a îmbogățirii vocabularului, a fluenței, flexibilității și originalității limbajului, să contribuie la dezvoltarea imaginației și creativității.

Munca la grupă mi-a demonstrat posibilitatea cultivării limbajului oral strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, utilizând jocul didactic ca metodă de stimulare a creativității verbale.

Activitatea experimentală am orientat-o în direcția formării și dezvoltării la copii a unui limbaj corect, coerent și expresiv sub aspect fonetic, lexical și gramatical prin utilizarea jocului didactic ca metodă de dezvoltare a imaginației și creativității verbale. Pe baza experienței acumulate de-a lungul anilor, mi-am propus să verific în cadrul unui experiment, posibilitățile oferite de jocul didactic în vederea activizării vocabularului, a dezvoltării imaginației și creativității verbale.

CAPITOLUL I

„Jocul didactic”

„Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe copii să participe activ

procesul de învățare”,

J.Bruner.

I.1.Tipologii de joc

Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul.

In mod obișnuit o asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de acțiune, de mișcare a copilului-o modalitate de a-și consuma energia – sau de a se distra, un mod plăcut, de a utiliza timpul liber,și nu numai.

Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operațiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului.

Incorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu si mai atragător, aduce varietate si o stare de bună dispoziție functională, de veselie si bucurie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatorul consolidează, precizează și chiar verifică cunoștințele copiilor, le imbogățește sfera lor de cunoștințe, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ, el dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a copiilor, sporind interesul de cunoaștere fată de conținutul lecției.

O dată cu împlinirea vârstei de 6ani, în viața copilului începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale multilaterale.

Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective și sarcini de învățare, folosind un conținut accesibil, modalități atractive și recreative de organizare și desfășurare, precum și materiale didactice interesante.

Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcții și sarcini de învățare cu forma plăcută și atractivă a, jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la realizarea sarcinilor formative ale procesului de învățământ, în cadrul jocului copilul fiind solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv și volițional.

Importanța jocului didactic constă in faptul că el facilitează pregătirea copiilor preșcolari pentru introducerea lor în activitatea de învățare. In cadrul jocului didactic, copilul învață să observe, să compare, să susțină un dialog ș.a.

I.2. Definirea jocului

“Omul nu este întreg decât atunci cand se joacă”, spunea Schiller, iar pentru un copil sănătos jocul este tot atat de necesar dezvoltării lui multilaterale, ca și lumina soarelui.

Pornind de la caracterizarea făcută de Edouard Claparede copilului, putem spune că acesta este” o ființă a cărei principală trebuință este jocul(…)

Această trebuință spre joc este ceva esențial naturii sale.”

Jocul reprezintă activitatea dominantă a vârstei preșcolare, fiind în același timp metodă și mijloc de formare și dezvoltare a personalității copilului preșcolar.

Potrivit definiției, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală, fără finalitate practică și căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei el are importanță hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia și pedagogia secolului trecut a recunoscut faptul că jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci și modul prin care adulții își manifestă liber “copilul din ei”. Jocurile pe calculator, filmele de desene animate sau povestirile fantastice nu reprezină altceva decât aspectul de marketing al reîntoarcerii jocului în atenția tuturor.

În psihologie jocul este folosit ca mijloc de investigație, dar și ca procedeu terapeutic, atât pentru copii și adolescenți, cât și pentru adulți. Psihodrama și ludoterapia sunt doar două direcții de succes, fundamentate pe importanța jocului în viața oamenilor și pe valențele pozitive ale practicării acestuia.

Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult, fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită.

Pentru copil, jocul este distracție, este învățătură, este muncă, mijloc prin care se educă, mijloc eficient de cunoaștere a lumii înconjurătoare, a înțelegerii matematicii , a educării limbajului, etc.

Jocul este mișcare , explorare, comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales plăcere. Esența jocului este reflectarea și transformarea , pe plan imaginar a realității înconjurătoare.

Jocul nu este numai o simplă distracție, ci, prin joc, copilul descoperă și lumea și viața, într-un mod accesibil și atractiv, o cercetează , o prelucrează și o transformă în învățare, în experiență personală. De aceea, în timpul jocului , copilul desfășoară o variată activitate de cunoaștere.

Referindu-ne, în continuare la definiția învățării trebuie să amintim faptul că termenul (conceptul) de învățare poate fi abordat, în accepțiunea cea mai cuprinzătoare, ca dobandire de către ființele vii a experienței individuale în scopul adaptării optime la condițiile mediului. La acest nivel, învățarea apare ca fenomen general, comun omului și animalelor, avand un caracter activ, explorativ, spontan și neorganizat.

Deși este proprie și animalelor, învățarea atinge punctul maxim de dezvoltare, manifestare și organizare la om, deoarece în realizarea acesteia este implicat individul cu întregul sistem psihic: funcții, fenomene, capacități, precum și relațiile dintre acestea, atitudinea față de cunoaștere și experiențele proprii, posibilitatea de a anticipa.

Învățarea umană reprezintă acumularea de către individ a experienței sociale în mod rațional, activ și selectiv, în vederea orientării și integrării în viața și activitatea socială.

Învățarea școlară este o formă tipică specifică de învățare umană. Ea este definită ca activitate sistematică, organizată, instituționalizată, specifică tinerei generații, orientată în direcția asimilării de cunoștințe și a formării structurilor psihice și de personalitate. Aceasta vizează obiective precise, implică proiectare și anticipare, dirijare, control și decizie.

Astăzi, în condițiile exploziei informaționale, a multiplicării canalelor de comunicare și informare, organizarea învățării școlare se circumscrie nu atat acumulării de cunoștințe, cat, mai ales, procedeelor și modalităților de orientare și dobandire independentă a acestora. Învățarea nu trebuie să conducă spre simple asimilări de informații, ci la formarea unor capacități de orientare, gandire divergentă și creativitate, la flexibilizarea structurilor cognitive și atitudinale, pentru a permite o adaptare optimă la schimbările rapide ce marchează lumea modernă.

Învățarea prin joc este fundamentală la varsta preșcolarității. Acum , pe primul loc este jocul, învățarea ocupand locul secund. Odată cu intrarea la școală învățarea trece pe primul loc și este urmată de muncă. Așadar, jocul este principala cale de dezvoltare, de cunoaștere a realității,de interrelaționare și este prima formă de învățare, facilitand și trecerea spre învățarea din mediul școlar

I.3 Tipologii ale jocului

În grădiniță, preșcolarul este încurajat să se joace, la baza organizării procesului instructiv-educativ desfășurat în învățămantul preșcolar stand respectarea acestei nevoi naturale de joc a copilului și valorificarea funcțiilor acestuia.

Ca metodă, procedeu și mijloc de formare și dezvoltare a personalității preșcolarului, în grădiniță jocul se găsește cu preponderență în programul zilnic, facilitand și o mare parte din învățarea didactică. Jocurile, în special cele didactice, îmbină finalitățile educative cu bucuria copiilor.

Varietatea foarte mare a jocurilor a dus la o diversitate de clasificări a lor, mai simple sau mai complexe, după un criteriu sau după mai multe. Cu toate acestea, nici până astăzi nu s-a ajuns la o clasificare standard, datorită abordărilor deosebite și mai ales criteriilor diferite folosite pentru diferențierea lor.

Decart împarte jocurile în:

-jocuri ereditare – de luptă, de vânătoare, de urmărire;

-jocuri de imitație – jocuri cu arc, cu prăștii,

-jocuri de imaginație – în care se mimează și se metamorfozează funcții,obiecte.

Jean Piaget grupează jocurile în trei categorii.

-jocuri-exercițiu;

-jocuri simbolice;

-jocuri cu reguli;

În ceea ce privește aspectul formativ al jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului , vizând dezvoltarea intelectuală a acestora pe de o parte,iar pe de altă parte,dezvoltarea morală,estetică și fizică a copiilor se diferențiază:

a) -jocuri de creație sau jocuri simbolice;

b) -jocuri de mișcare;

c) -jocuri didactice;

a) În categoria jocurilor simbolice sau de creație sunt incluse acele jocuri prin care copilul și formulează regulile jocului.Copiii folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor și cuvintelor, redau un aspect al realității. După vârsta de 4 ani jocurile simbolice se transformă în joc cu reguli.

J. Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor,a cerințelor și a regulilor lumii înconjurătoare.Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităților descoperite de către fiecare copil în parte și chiar intervenția adultului nu schimbă conținutul acestuia,jocul are o forță polivalentă pentru formarea întregii personalități.

În jocurile de creație, esența o constituie însuși procesul de creație ca urmare a reflectării realității în care copilul trăiește. Prin jocurile de creație copilul redă impresiile proprii despre realitatea înconjurătoare și putem astfel descifra în jocurile lui calitatea și intensitatea trăirilor. Jucând diferite roluri,copilul redă modele de conduită pe care și le-a asimilat în propria comportare.

Jocurile de creație se desfășoară sub două forme:

a.1. -jocuri cu rol, în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale, reale sau imaginare;

a.2. -jocuri de construcție, în care copiii având la îndemână materiale speciale din lemn, mase plastice, metal, etc., pot să redea cu ajutorul lor configurația aproximativă a unor modele reale sau pot să realizeze îmbinări fanteziste.

În categoria jocurilor cu rol putem încadra jocuri:

-cu subiecte din viața cotidiană: ”De-a grădinița”, ”De-a vânzătorul”, ”De-a gospodinele”, ”De-a familia”;

-cu subiecte din povești: „De-a Scufița Roșie”, ”De-a capra cu trei iezi”, etc.

-dramatizările: ”Coliba iepurașului”, ”Greierele și furnica”, ”Fata babei și fata moșneagului”, ”Cenușăreasa”, ”Turtița”, ”Căsuța din oală”, ”Carnavalul poveștilor”, etc

O altă categorie o reprezintă jocurile de construcție care sunt des întâlnite în grădiniță și prezintă o mare atractivitate pentru copii. Aceste jocuri se desfășoară în jurul unor teme propuse de educatoare sau au teme alese de copii, ei putând să elaboreze o construcție absolut nouă sau să construiască un obiect prezentat anterior.

Jocurile de construcție se restrâng la reflectarea obiectelor din mediul înconjurător. Ele implică acțiunea de construire, deci prezintă elemente evidente de construcție asemănătoare muncii, dar și unele cunoștințe și abilități tehnice.

Materialele folosite în aceste jocuri sunt forme geometrice de lemn, jocuri cu material mărunt: semințe, frunze, scoici.

Jocurile de construcție ale preșcolarilor au o întindere tematică remarcabilă pe măsură ce copiii înaintează în vârstă. Imaginația lor creatoare este în plină ascensiune, ei realizând construcții tot mai îndrăznețe și mai complexe. Ei pornesc de la a construi turnuri, case, tuneluri, poduri și ajung la orășele, piețe, străzi, palate, avione, roboți, rachete, submarine, parcuri. Preșcolarii își pot construi singuri jucăriile necesare în desfășurarea unui joc. Pentru desfășurarea jocului cu subiect din viața cotidiană ”De-a floraria”, copiii au construit singuri vazele și ghivecele pentru flori, iar pentru jocul „La piață” și-au construit rafturile pe care se află marfa, ș.a.m.d.

Copiii trebuie încurajați să vorbească despre construcțiile lor pe măsură ce le ridică. În activitățile de construcție, limbajul și acțiunea fuzionează. Vocabularul crește și se flexibilizează pe măsură ce copiii învață să utilizeze prepoziții, adverbe (sus, jos, peste, sub, în spate), adjective (lung, scurt, înalt, gros, moale, ascuțit drept, curb) și substantive (nume date construcțiilor de cuburi, nume ale obiectelor folosite în jocul cu cuburi, nume de figuri geometrice).

În toate jocurile de construcție inițiativa și fantezia creatoare a fiecărui copil sunt indispensabile în atingerea scopurilor propuse. acțională, dinamismul său și nevoia de activitate și explorare a noului, de imaginație și elaborare.

Acest tip de joc ocupă o poziție intermediară între cele de creație și sportive, apropiindu-se de primele prin trăiri afective puternice pe care le generează și de cele sportive prin regulile bine fixate, prin formularea de comenzi și prin spiritul de competiție pe care le cuprind.

b) Jocul de miscare este o varianta a activitatii de joc in care rolul miscarii este clar exprimat.    

         Baza o constituie diferite actiuni motrice, motivate de o tema si partial reglementate de reguli.    

Regulile jocurilor de mișcare sunt prezentate copiilor înainte de începerea activității. Cu toate că acestea sunt obligatorii pentru toți copiii, ele nu trebuie să-i încătușeze, să-i ducă la limitarea inițiativei și a plăcerii de a se juca. Trebuie ca regula să decurgă din însuși conținutul intern al jocului. Regulile prescriu copilului normele de comportare în timpul jocului. Aceste reguli pot fi grupate în:

-reguli care precizează grupările;

-reguli care disciplinează comportamentul copiilor;

-reguli care îi opresc pe copii de la anumite mișcări și acțiuni în joc;

Jocurile de mișcare,prin conținutul lor, sunt extrem de variate. Astfel, putem distinge următoarele categorii de jocuri de mișcare:

-jocuri cu text și cânt, în care mișcările sunt însoțite de texte și de cântece. Acestea se desfășoară în cerc, în horă, rolul activ avându-l unul sau mai mulți copii. Textul cântecului și ritmul acestuia îl ajută pe copil să execute mișcările ce trebuie făcute în mod corect. Ex. ”Bat din palme”, “Bate vântul frunzele”, etc

-jocuri hazlii care îi atrag pe copii prin umorul și simplitatea acțiunii. ex: ”Cine l-a strigat pe ursuleț”?, ”Găsește și taci”.

-jocuri de mișcare cu subiect,în care mișcările și regulile se îmbină cu un conținut imaginativ: întruchiparea personajelor și a acțiunilor acestora.

Ex: ”Gâștele și vulpea”, ”Rândunică mută-ți cuibul”, ”Lupul și vânătorii”, “Vrăbiile și pisica”, etc.

Jocurile fără subiect se întemeiază pe îndeplinirea unor cerințe, pe respectarea anumitor reguli. Ele îi antrenează pe copii în exersarea mișcărilor și pentru înfrângerea obstacolelor, le formează dibăcia de a arunca, de a sări, de a se întrece în viteză. La baza acestor jocuri stau diferite mișcări executate cu diferite obiecte: mingea sau cercul. Ex. ”Nimerește la țintă”, ”Cine aruncă mai departe”.

c) Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea școlarizării. Prin intermediul lui se fixează, se precizează și se activizează vocabularul copiilor, se contribuie la îmbunătățirea pronunției, la formarea unor noțiuni, la însușirea unor construcții gramaticale necesare formării deprinderii de citire și scriere în clasa I.

Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari, deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el să conștientizeze acest efort. Eficiența jocurilor didactice față de celelalte activități frontal dirijate constă în faptul că la desfășurarea lor participă toți copiii din grupă, depunând același efort de gândire și de exprimare.

Pentru a deveni joc, o activitate didactică trebuie să includă elemente ludice: explorarea, surpriza, așteptarea, ghicirea, întrecerea. Încorporat în activitatea didactică , elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și bucurie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și oboselii, a plictiselii, care reprezintă “ păcatul de moarte al predării”, așa cum aprecia Herbart acțiunile copiilor. Esența și specificul jocului didactic constă în întrepătrunderea și interacțiunea acestor componente (conținutul jocului , sarcina didactică, elementele de joc și regulile jocului), dar și în echilibrul dintre sarcina didactică și acțiunea de joc. Ponderea mai mică sau mai mare a uneia dintre aceste două componente poate duce la denaturarea jocurilor didactice, la schimbarea profilului lor.

De exemplu, jocurile didactice în care elementul de joc este slab, accentul căzând numai pe rezolvarea sarcinii instructive, își pierd caracterul ludic, se transformă pur și simplu în exerciții cu material, în convorbiri sau în convorbiri după imagini, și, invers, atunci când acțiunea ludică este cu totul predominantă, jocul didactic se transformă într-o activitate pur distractivă, își pierde caracterul instructiv.

Reușita activităților depinde de modul în care educatoarea reușește să aleagă, să combine și să organizeze ansamblul de metode, materiale și mijloace, precum și de măiestria cu care conduce jocurile, în vederea realizării scopului propus.

I.3.1 Paralela între jocul spontan și jocul didactic

Jocurile copiilor sunt forme specifice de comportament a acestora față de lumea înconjurătoare, reacții față de aspectele cele mai diverse ale impulsurilor ce acționează asupra copiilor de diferite vârste. Diferite episoade din viață și numeroase forme de relații sociale sunt reflectate prin intermediul jocului. Jocul pune în evidență atitudinile cele mai pregnante și caracteristicile personalității copilului. Măsurile adoptate în ultima vreme, în scopul ameliorării calității învățământului vizează deopotrivă redefinirea finalităților, reînnoirea conținuturilor, îmbunătățirea modului de abordare a conducerii procesului de învățământ..
Mediul cultural influențează multilateral jocurile copiilor. Modul în care se comportă în joc, în care duc dialogul, tonul, problematica jocului, formele de strategie și logica acțională, reflectă întotdeauna elementele mediului social. În învățământul preprimar înainte de toate jocul se constituie ca o metodă de învățare, având o putere foarte mare de exprimare a copilului. Reconsiderarea jocului ca mijloc de educație și distracție, este legată strâns de reprezentanții școlii active prin punerea în prim plan a copilului, a nevoilor sale, a intereselor sale. Alături de alte forme de activități practice ale copiilor (învățătura, munca, program distractiv), jocul a fost cuprins în sistemul mijloacelor de educație. Prin joc se pune accentul pe cunoaștere, totodată, s-a acordat un interes mare raportului dintre joc și programul de instruire. .
Jocul este un mijloc de familiarizare a copilului cu viața înconjurătoare.
Jucăria folosită de copil în cadrul jocului si celelalte materiale folosite realizează un contact direct între diferitele obiecte reale și modul lor de utilizare. .
Jocurile organizate de educatoare cuprind în desfășurarea lor probleme didactice unde copilul face (muncește ) ceva. În timpul jocului copilul învață să numere, să denumească diferite obiecte, să vorbească corect. Jocul constituie un mijloc de valorificare și de aplicare a cunoștințelor dobândite. În jocurile de rol (“La gara”, “Cu autobuzul”, etc.) copiii sunt obișnuiți să folosească experiența dobândită cu ocazia vizitelor, excursiilor, plimbărilor,etc.
Jocul asigură înțelegerea unor legături interne, a semnificației activității umane în care copilul se încadrează treptat. Prin intermediul jocului copilul își oglindește propriile imagini și le transpune în realitatea lui. Între joc și instruire există două coordonate – jocul stimulează procesul de instruire, iar la rândul lui jocul este condiționat de calitatea procesului de instruire (în funcție de experiența de viață a copilului).

Jocul este un important mijloc de educare morală și socială. În jocurile didactice problemele educative sunt puse prin intermediul regulilor care reglează întreaga acțiune de joc. Însușirea regulilor de joc are o influență puternică în formarea judecății morale a copilului.Activitatea educativă trebuie intensificată în direcția formării la copii a capacității de a diferenția, a discerne binele de rău, ceea ce este drept de ceea ce este nedrept. Folosirea jocului ca metodă educativă, a fost făcută de pedagogia contemporană, de școala activă, fiind inclusă în rândul metodelor active. Jocul constituie în același timp un principiu de educație, nu numai o forma de organizare a vieții copilului preșcolar. El reprezintă o cale către socializarea copilului, mijloc de instrucție și educație, metodă eficientă, procedeu însoțind alte metode educative, forma de organizare a vieții copilului.

Jocul este activitate specifică preșcolarității. Spre deosebire de învățare, jocul nu țintește în mod explicit obținerea de noi cunoștințe sau alte produse ale învățării iar în relație cu munca, jocul nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale. Jocul apare la toți copiii și, cu o frecvență mai mică și o semnificație diferită, este prezent și la adulți. Dar, dacă pentru aceștia din urmă jocul constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru copil el nu este nicidecum distracție. El este în esență o modalitate de investigație și de cunoaștere a lumii reale, o pre-învățare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spațiu de satisfacere a dorinței firești de manifestare a independenței (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson). Implicarea copilului în joc este deplină, el își antrenează spontan și voluntar toate potențialitățile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui (Claparede) și de formare a eu-lui (Chateau). Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.

Jocul îl face pe copil să învețe cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfășoară. Copiii timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și primesc mai mulă încredere în propriile capacități, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează. Jocurile didactice, datorită conținutului și a modului de desfășurare, sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-ajutorare, se formează și se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată. Jocul este o metodă activă de învățare, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Datorită stării de competiție care se crează între ei, îi determină pe aceștia să-și amplifice dorința de cunoaștere. Jocul didactic are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația, creativitatea copiilor precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de învățare. Copilul participă activ la propria formare, achiziționând cunoștințe, formându-și aptitudini și comportamente.

Copiii invață sa utilizeze bine informațiile, timpul, spațiul și materialele puse la dispozitie, li se dezvoltă capacitatea anticipativ – predictiva, divergența și convergența gândirii.

Jocul didactic trebuie să fie foarte bine organizat atât in ceea ce privește structura cât și conținutul. El trebuie să se desfășuare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rol important capătând latura instructivă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacitaților creatoare. El poate fi folosit și ca moment pentru fixarea cunostințelor la sfârșitul unei lecții.

Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activități care sunt dedicate recapitulării, constituind și un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preșcolarii o conștientizează mai puțin decât în cazurile stricte de evaluare anunțate.
Practic, în toate situațiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condițiile esentiale este buna pregatire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor etape si cerințe metodice. Prioritar, este vorba despre exigențele legate de proiectarea și organizarea jocului, despre explicarea și fixarea regulilor de joc, precum și despre desfășurarea propriu-zisă a jocului didactic.

O problemă mult discutată în literatura de specialitate este aceea a finalizării acțiunilor instructiv-educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv problematica recompenselor oferite copiilor ca participanți la joc. În unele situații se obisnuieste sa se condiționeze primirea unor recompense de obținerea unor rezultate bune în joc. Acest fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o mare parte dintre copii vor urmări obținerea recompensei, fapt ce influențează negativ scopul pentru care a fost creat și facilitează apariția unor interese momentane, înguste din punct de vedere logic.

Jocul didactic în comparație cu cel spontan este o formă de activitate unde se impletește strâns jocul cu activitatea, îmbină elementele de joc cu sarcina didactică. Orice sarcină didactică, în aparență greoaie, aridă, poate fi rezolvată prin joc, dacă acesta întrunește formele cele mai accesibile și atractive pentru copii.

1.3.2 Jocuri tradiționale

Copilul este o ființă a cărui trebuință fundamentală este jocul. Această tendință spre joc este ceva esențial naturii sale. Orice acțiune ludică este pentru copil generatoare de plăcere și oferă un izvor inepuizabil de impresii care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor sale despre lume și viață, formează și dezvoltă caractere, deprinderi, înclinații, aspirații.

Jocul este o anticipare și pregătire în vederea depășirii dificultăților pe care le ridică viața, iar copilăria ne este dată pentru a face exerciții de adaptare la problematica vieții. Copilul trăiește concomitent în lumea dorințelor, a capriciilor și a jocurilor sale și în lumea adulților care este una a obiectivității și a limbajului logic.

Iată câteva jocuri tradiționale:

După o iarnă lungă, umblatul desculț, era irezistibil, așa încât copiii își aruncau încălțămintea. Vremea se încălzea, șanțurile se zvântau, lăsând pe fundul lor un strat de tină, așa începeau jocurile cu tină ale băieților. Unul dintre cele mai îndrăgite jocuri de acest gen era popinteul. Popinteul se confecționează cu grijă, din tină cât mai moale. El are forma unui cuib, cu fundul foarte subțire și bine netezit cu apă, se face cruce peste el, se ridică cu ambele mâini și se zice:

 „Popinteu de la Ineu
   Dacă nu-i tuna
   Dracu te-o lua!”

Popinteul se aruncă cu putere, cu gura în jos, pe o cărare netedă și suficient de lată. Discuțiile sunt întotdeauna destul de aprinse până să se stabilească „a cui popinteu o tunat mai tare”. Jocul se completează adesea cu operațiunea de confecționare a unor figuri ce reprezintă diferite animale, dar preferându-se aproape întotdeauna modelarea boilor deoarece aceștia (prin coarnele lungi) pot fi mai ușor recunoscuți.

La marile sărbători, dar mai ales în duminicile din postul Paștilor nu se organizau hore, cu toate acestea tinerii își petreceau timpul împreună, ei organizau diverse jocuri în gospodăria unuia dintre ei. Se alegea de regulă o gospodărie cu mai multe clăi (jirezi) de paie unde pe vreme bună se juca mingea la paie. Mingea se confecționa din păr de animale provenit în timpul iernii de la țesălat, umezit și apoi presat în mâini, dându-i-se forma rotundă. Se formau două echipe, una la aruncatul mingii, cealaltă sta ca țintă la șira de paie. În fața clăii de paie un băiat din echipa „se stat” se ferea spre a nu fi lovit cu mingea de un altul din schipa adversă, care arunca de la o anumită distanță. Cel nimerit ieșea din joc, cel care a nimerit continua. Echipa care arunca trecea la stat dacă din echipa adversă rămânea vre-un membru neatins de minge.

Cu mingea pe lungu, un alt joc, cu reguli asemănătoare, în general, jocul de oină, care antrena un număr mai mare de tineri. Fetele mici jucau mingea la perete. Pe un perete se bătea mingea, potrivit unor figuri impuse de anumite reguli, fără a o lăsa să atingă pământul.

Tot fetele, mai ales de vârstă școlară, jucau o variantă de șotron numită aici de-a școala. Pe o suprafață plană și bătătorită din curte sau din uliță se trasau șapte pătrate dispuse în cruce, având latura în jur de 50 – 80 cm fiecare și denumirea a-ntâia, a doau, a treia, joi, vineri, sâmbătă și duminică. Un ciob de ceramică, cel mai adesea provenit dintr-o țiglă sau oală sapartă trebuia aruncat pe rând cu mâna, după anumite reguli în fiecare dintre pătratele „școlii”, apoi scos afară prin loviri cu piciorul, de regulă jucătoarea deplasându-se într-un picior. Dacă o jucătoare greșea lăsa locul alteia care relua executarea figurilor din momentul în care ea însăși a greșit. Câștiga fetița care termina cel mai repede executarea tuturor figurilor impuse de regulile jocului.

Iarna se practicau în familie și în șezătoare jocuri organizate de copii, sau la care participau cu plăcere și părinții. Unul dintre acestea era pipășitul, un joc instructiv care dezvoltă simțul de observație și contribuie la cunoașterea de către copii a tuturor familiilor din sat.

Consta dintr-un dialog-ghicitoare de felul

„- Pipaș, pipaș

-Unde-l mânași?

-La celălalt capăt de oraș!

-Ce-ți căpătași?
– Un pipășoi, o pipășoaie, un pipășuț și două pipășițe (adică un bărbat, o femeie, un băiat și două fete).
-În care parte de oraș?(întrebare ajutătoare)
– În Gureț! (sau o altă uliță a satului).”

Până la urmă se ghicea familia respectivă. În felul acesta copii cunoșteau foarte de timpuriu pe toți locuitorii satului cu atât mai mult cu cât o bună parte din comentariile despre cele întâmplate în viața satului se desfășurau în prezența lor. În zilele când se sfărâma porumb (se îndepărtau boabele de pe știuleți) copii mici se jucau cu cocenii, construindu-și din ei colibe, fântâni, țarcuri, în timp ce asultau poveștile bătrânilor ce se îndeletniceau de obicei cu aceste treburi. Tot pentru distracția copiilor mici, bunicii sau părinții jucau cu ei gaia sau moara. La gaie jucătorii își așezau mâinile una deasupra celeilalte, cea de sus prinzând între degete pielea celei de jos. Coloana de mâini trebuia balansată ritmic, pe verticală, fără ca vreuna să se desprindă, în timp ce se spunea:
„Pițigaie, gaie
Ce duci în copaie?
Un picior de oaie
Cine ți l-a dat?
Popa din alt sat!”

Câștigau jucătorii care reușeau să rămână ultimii în joc. La moară participau doi jucători, foarte adesea un adult și un copil. Unul dintre jucători ținea moara, suprapune în cruce două degete alăturate (de obicei arătătorul și degetul mare) de la o mână peste aceleași degete de la cealaltă mână astfel ca să lase între ele o deschidere care se poate mări sau micșora. Morarul deschide moara îndepărtând degetele, jucătorul al doilea introduce repede degetul mare în moară și îl scoate înainte ca morarul să-l prindă. În timpul acesta se poartă următorul dialog:

„- Deschisă-i moara?
– Deschisă.
– Cățelușa-i acasă?
– Nu-i acasă.”
Dacă morarul îl prinde pe cel care vine la moară se schimbă rolurile și jocul continuă până ce participanții se plictisesc.

Pâna nu incepe jocul se face împărțirea jucatorilor cu versuri ca cele urmatoare:

A, e ,i, o, u,
Chitulă-te tu!
Eu m’am chitulatu,
În coamăru su’ patu,
Mama m’o aflatu,
Tata m’o  ‘mpuscatu.

Ana, bana
Totonia,
Sia via,
Cumpania,
Siva, naca,
Tica, taca,
Aer, vaer…vum!

Ecă-te becă-te, țucă-te me,
Abor, fabor, domnule,
Elț, pelț, pila, pus,
Nus, dus, traus!

Pe cel care plânge pentru nimica toată, îl batjocoresc cu vorbele 

Plângi, plângi,
Balegă de mânzu
Iapa fuge,
Mânzu suge.

Când plânsul copilului se termină cu râs:

Râs cu plânsu
Balegă de mânzu.

La ramășaguri

Hai pe la rămasu,
Pi unu câne grasu:
Nie – chelea de vânzare,
Ție – carnea de mâncare.

Apucând unul mâna altuia, înainte de a-l lovi cu ea peste gură, o scutură zicând:

Mână , mână moartă
Pește gura cui o poartă!

Unui Ion

Măi Ioane,
Cacaboane!
Ce-ai mâncatu
De te-i umflatu?…
Șepte chite ș’-unu chitoiu,
Ș’-un c….de pitâgoiu.

Colindareților

Colindă, colindă,
Bagă iapa ‘n tindă
Ș’o  leaga de grinda!

Lunei nouă, când se iveste pe cer:

Lună, lună noauă!
Taie chita’ n două
Și ne dă și noauă:
Tie jumatate,
Noauă sănătate.

Ploii, ca să stea:

Ploauă, ploauă,
Mâțălea oauă:
Oauăle ’s clocite,
Mâțăle ’s belite.

sau

Fugi, ploaie călătoare,
Că te-ajunge mândru soare
Și-ț taie chicioarelea
Cu saghia Domnului,
Cu țăpoiu omului,
Șî te taie dupa capu,
Și-ț’ cură sânge ’nchegatu.

Zilelor de peste săptămână:

Luni
Oameni-s nebuni,
Marț’
Oamenii-s sparț’,
Miercuri
Oamenii fac cercuri,
Joi oamenii-s moi,
Vineri
Oamenii-s tineri,
Sâmbătă
Bagă pe mânecă,
Duminecă
Scotu de pe mânecă.

Gâstelor

Șapte gâște potcovite
O plecatu să să mărite,
Iaru găina cotcoie,
Să se mărite și ie –
Daru cocosu de cole
Strigă: hopu, că ești a me!

Șolomandrei

Șolimindriță frumoasă,
Învață-m’-a coasă!

CAPITOLUL II

Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației, creativității și limbajului

„Copilul râde – Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”

II. 1.Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației și creativității

Preșcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane.

Cadrul cel mai important de manifestare dar și de stimulare a potențialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativă ludică este o premisă pentru viitorul comportament creativ care se va materializa în produse noi, originale, cu valoare socială.

Creativitatea reprezintă mai mult decât a avea și a folosi un talent artistic sau muzical. În acest context, talentul se referă la posesia unui înalt grad de îndemânare tehnică într-un domeniu specializat. Astfel, un artist poate produce opere impecabile din punct de vedere tehnic fără însa a reuși să provoace emoții sau, de exemplu, sentimentul că acea operă este unică. Este de asemenea important să ținem cont de faptul că, creativitatea nu se manifestă doar în muzică, artă și scris ci în toate domeniile curriculare, în știință, dar și în studiile sociale. O formă de creativitate cu totul specială este și creativitatea scenică. La copii dezvoltarea creativității scenice are loc prin jocuri de pantomimă, dramatizări. Copiii interpretează de obicei poveștile care le sunt citite. Ei vor urmări să reflecte în jocul lor povestirea, vor interpreta faptele și acțiunile eroilor.

Copiii sunt imaginativi si au un potențial creativ fantastic. Este felul lor natural de a fi. Iar pentru a rămane astfel, este important să le fie încurajată libertatea de expresie, iar stabilirea limitelor să nu devină prea rigidă. Copiilor le place să asculte și să inventeze povești, să joace roluri, să interacționeze printr-un joc continuu, pe care-l îmbogățesc mereu, din ce în ce mai mult, fiind atenți si receptivi totodată la ce descoperă la ceilalți. Deși este mai simplu, alături de jocul imitativ, jocul de mânuire de obiecte se îmbogățește treptat, copilul combină diferite mișcări și descoperă multiple utilizări ale obiectelor. În jocul de construcție imită și reproduce modele de acțiune implicate în situații de viață, întâlnite în lumea adulților și a obiectelor.

În jocul de creație cu subiect din viața cotidiană, copilul imită și reproduce selectiv modele de comportament oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în accord cu dorințele și preferințele sale. În realizarea rolurilor asumate se folosește de obiecte reale cărora le dă nu numai semnificații reale, ci și semnificații proprii. Dacă la început acțiunile reprodue sunt simplificate, în timp le complică, le combină între ele, le îmbogățește cu ceea ce a acumulat în experiența sa cognitivă.

Jocul de creație cu subiect din basme și povești aduce și el modificări, adăugiri, combinări de replică, de acțiuni. Preșcolarul modifică, în funcție de trăirile sale emoționale față de personaj, evoluția acestuia, relațiile lui cu celelalte personaje. Manifestă independență în alegere și spontaneitate în interpretarea rolului asumat. Este capabil chiar să interpreteze toate rolurile din aceeași poveste, fără a imita educatoarea sau colegul care l-a precedat. Transpunându-se în diferite roluri, copilul începe să înțeleagă, să simtă modul de a fi al altor persoane, care poate fi diferit de modul propriu. Prin mișcarea scenică, prin jocurile de pantomimă poate conștientiza anumite gesturi, mișcări, atitudini, ca apoi exersându-Ie să le poată însuși. Prin jocul de creație cu subiect din basme și povești copilul se transpune într-o lume mirifică, a tuturor posibilităților, conștientizând caracterul ei nereal „știu că nu este așa, dar așa aș vrea să fie”. Copilul poate fi pregătit pentru a dramatiza, făcându-l să cunoască valoarea gestului și a jocului interior. El trebuie lăsat să joace personajul preferat – vom putea observa cum trece de la simpla imitare la momentul când nu va mai maimuțări personajul, ci va fi chiar personajul. Este capabil chiar să interpreteze toate rolurile din aceeași poveste, fără a imita educatoarea sau colegul care l-a precedat.

La copiii mici, creativitatea ar trebui să se axeze pe generarea de idei. Răspunsurile copiilor pot fi populare sau originale, cele originale atestând potențialul creativ. Astfel, un copil de 4 ani întrebat ce obiecte de culoare roșie cunoaște, va enumera nu numai camioane și mere, dar și pojarul și mâinile reci.

Jocurile sunt mai intense la vârstele copilăriei și tinereții. Știm cu toții că, copii de vârstă preșcolară se joacă tot timpul. Aceasta conferă conduitelor lor multă flexibilitate și mai ales le dezvoltă imaginația și creativitatea; tot prin joc este exprimat și gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: «Se comportă ca un copil» sau «Parcă nu e maturizat»; aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracții care conduce la o personalitate nematură, puerilă a unor adulți.

Jocul didactic presupune un plan, fixarea unui scop și fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acțiune ce produce satisfacție. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităților pe care le desfășoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma și prin activitatea școlară. Activitatea școlară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii, rezultatul final al învățării fiind tardiv din punctul de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria și satisfacția acțiunii ce o cuprinde.

Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca cu alți copii de vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltați din punct de vedere al personalității. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, totodată mărește capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creează capacități de reținere stimulând memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacități de a lua decizii rapide, de a rezolva situații – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate și respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.

Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcție de vârstă și de capacitatea de înțelegere și acțiune, copilul manifestă preferințe diferite pentru joc, pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reușește să se integreze condițiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternică nu se resemnează, ci depune eforturi pentru a face față. Ceilalți, cu o personalitate mai slabă, renunță, spunându-și: «Ei sunt mai mari … eu sunt mic …. ». Pentru copiii mai mari jocurile ușoare nu prezintă interes, pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-și etala puterile cu colegii lor de joc.

La vârstele mici trecerea de la fantezie la realitate se face foarte ușor. Un copil care se joacă mult singur, care vorbește cu jucăriile, cu prietenii lui imaginari, cu personajele preferate se dezvoltă normal. Nu înseamnă ca are o problemă de adaptare.

Jocul copiilor ar trebui să fie incitant. Copiii au nevoie să viseze, să împletească lumea realului cu cea a fantasticului, pentru ca mai târziu să se adapteze mai bine realității. Jocul lor emană o energie neobișnuită. Nu-ți poți stăpâni uimirea și încântarea când ești în mijlocul unor copii ce trăiesc bucuria jocului. Ei redescoperă de fiecare dată plăcerea de a se juca. Bucuria jocului nu depinde de cât costă jucăriile ci de imaginația și aptitudinile copilului și de modul cum este "Învățat" să se joace.

Să luăm de exemplu ca punct de referință, jocul copilului între 3 și 6/7 ani (perioada preșcolară). Cu o foarfecă și o bucată de material, copilul intră în rolul de "creator de modă". Un simplu băț poate fi bagheta unui dirijor, "Moș Nicolae", mătura vrăjitoarei sau toiagul unui personaj din poveste! Atâția părinți spun cu nedumerire în glas: "Nu înțeleg! Am dat atâția bani pe acea jucărie și acum nu-l mai interesează." Ce se întâmplă? De cele mai multe ori, copilul își pierde repede interesul pentru o jucărie dacă nu îl face să "viseze", nu-i incită imaginația și nu-i solicită aptitudinile. S-ar putea spune că pentru copilul preșcolar, cu cât un obiect este mai simplu, cu atât are mai multe funcțiuni și poate deveni un "pașaport" spre lumea imaginarului.

În jocul de creație cu subiecte din viața cotidiană, copilul imită și reproduce selectiv modele de comportamente oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în acord cu dorințele și preferințele sale. Copilul va fi tentat să imite roluri de adulți spre 5-6 ani. Îi place să cânte și să danseze. Iată-I costumat în hainele adultului și imitând comportamentul lui. lat-o pe fetiță – "Albă ca Zăpada", „Scufița Roșie” iar pe băiat – II Făt Frumos, "Hercule" Lumea·posibilului, a fantasticului, "Țara Minunilor" impregnează jocul copilului. Imaginația debordantă inundă viața reală, ajutând copilul să se adapteze mai bine la solicitări.

Jocul e un bun prilej de asimilare a experienței de viață, de imitare a atitudinilor și comportamentelor adulților, de implicare emoțională activă (în joc, copilul exprimă diverse trăiri: bucuria, tristețea, afecțiunea, gelozia etc, el le înțelege treptat și devine conștient de ele). Totodată jocul are și un caracter educativ: imitând și identificându-se cu personajele pozitive din povești, ei devin sensibili la valori ca: adevăr, bine, frumos, dreptate și la formarea unor trăsături caracteriale: bunătate, răbdare, hărnicie, curaj, perseverență etc. Jocul. devine astfel un instrument și un mijloc în dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială. Adultul trebuie să învețe copilul să-I imite. Imitarea este cheia în dezvoltarea abilităților pentru joc. Copiii învață să vorbească, ascultând pe alții. Ei au nevoie să fie îndrumați în timpul jocului.

Tot așa cum nu toți copiii sunt la fel de inteligenți, ei nu. sunt nici la fel de creativi. Dar în același fel în care toți copiii au manifestări de inteligență, încă de la naștere, ei prezintă de asemenea și manifestări care evidențiază potențialul creativ.

Creativitatea în esență este o formă de rezolvare a problemelor. Dar este una specială deoarece implică probleme la care nu există răspunsuri simple, probleme pentru care răspunsurile populare sau convenționale nu funcționează. Creativitatea implică adaptabilitatea și flexibilitatea gândirii. Acestea sunt exact acele abilități pe care multe studii referitoare la educație le-au demonstrat ca fiind critice pentru copii.

În cazul copiilor mici, factorul critic pentru evitarea așa-numitei "fixații a răspunsului corect" (un copil nu va răspunde dacă nu știe sigur că răspunsul va fi corect) reprezintă o atmosferă non-evaluativă. Este foarte important să li se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gândire divergentă și de a găsi mai multe modalități de a ajunge la o soluție. Este o necesitate de prim ordin stimularea creativității atât pentru evoluția societății cât și pentru evoluția ființei umane. Analizând elementele care blochează creativitatea, realizăm cât de numeroase și diverse sunt exigențele care trebuie întrunite pentru ca un potențial creativ generos să devină o creativitate manifestă. Mulți psihologi apreciază că utilizând mijloace adecvate, la orice ființă umană normală se poate dezvolta măcar un minimum de creativitate. Consecința acestui fapt este că orice copil, indiferent de nivelul „potențialului său creativ”, trebuie să beneficieze de mijloace generate și speciale de stimulare a creativității. Creativitatea copilului trebuie stimulată încă de la cea mai fragedă vârstă. Este necesar să i se asigure copilului inițiativa și independența intelectuală și de acțiune. Pe fondul încurajării permanente, din partea părinților și a educatorilor, copilul își poate dezvolta încrederea în sine, atât de necesară creației.

Activitățile ludice sunt purtătoare ale unor multiple virtuți formative în dezvoltarea psihică a copilului și implicit în dezvoltarea creativității. Întrucât jocul, prin excelență, constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneității și al libertății de expresie, el reprezintă un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității, a mobilității și flexibilității psihice. El sporește vigoarea acțională a copilului, dinamismul său și amplifică nevoia de activitate și explorare a noului, de imaginație și elaborare. Dacă avem în vedere aceste elemente, cât și faptul că jocul oferă și posibilitatea dezvoltării naturii copilului, a forțelor sau capacităților sale, înțelegem de ce activitatea ludică oferă unele dintre cele mai semnificative premise pentru creativitatea copilului și pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia.

Pot surveni multiple aspecte diferențiale privind manifestările creative ale preșcolarilor, comparativ cu cele proprii școlarității sau vârstelor adulte. De asemenea, putem menționa diferite aspecte diferențiale, chiar și pentru preșcolarii de vârste diferite. Este știut că dacă la vârsta preșcolară mică elaborări plastice imaginative sunt mai puțin conturate și orientate de o intenționalitatea creatoare, la preșcolarul mare se conturează caracterul intențional, conștient și dirijat al elaborărilor imaginative. Chiar și pentru preșcolarii de aceeași vârstă putem constata multiple aspecte diferențiale în funcție de zona preferențială de expresie creativă. Imaginația se exprimă creativ în creativitatea generală, nespecifică ce se exercită prin joc.

Adulții pot încuraja creativitatea punând accentul pe generarea și exprimarea de idei într-un cadru non-evaluativ și prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât și asupra celei divergente. Adulții pot de asemenea să încerce să asigure copiilor posibilitatea și siguranța de a risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere. Este important să-i dezvoltăm copilului spiritul de competiție și încrederea în forțele proprii încă de la o vârstă fragedă. Experiența ne învață că secretul omului de succes stă adesea în psihologia sa de învingător.

II.2. Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului

Activitatea cu copiii din grădiniță este modalitatea cea mai importantă de a pune bazele formării unei personalități de tip democratic,dar și de a-și lărgi sfera cunoștințelor din toate domeniile.

Limba română ocupă un loc central în ansamblul tuturor disciplinelor școlare și se învață sistematic începând cu învățământul preșcolar și continuând cu învățământul primar, procesul menținându-se pe tot parcursul școlarizării .

Putem spune că rolul hotărâtor în domeniul educării limbajului îi revine cadrului didactic, în speță educatoarei, care trebuie să cultive în rândul preșcolarilor dragostea pentru o exprimare clară, frumoasă și corectă .Totodată, rolul ei este să corecteze toate deficiențele de exprimare și în același timp să ofere modele de vorbire corectă, îngrijită, folosind cuvinte bine articulate, cu un ritm și intonații potrivite, cu pauze și accente corespunzătoare conținutului de idei și mesajului transmis.

Printre finalitățile învățământului preșcolar se află și dezvoltarea capacităților copilului preșcolar de a stabili relații cu ceilalți copii și adulți, sprijinirea copilului în a dobândi capacități și aptitudini necesare activităților viitoare desfășurate în școală, precum și pregătirea sa pentru viața socială viitoare.

Capacitatea de a comunica cu cei din jur ,de a folosi limbajul, este o achiziție importantă pe care se bazează însușirea altor abilități de maximă importanță pentru activitatea desfășurată în școală.

În întregul proces instructiv-educativ din grădiniță și îndeosebi prin activitățile de educare a limbajului, copilul își însușește în mod practic fonetica, sistemul gramatical ,vocabularul. În școală el va ,,învăța” toate acestea după reguli științifice, iar achiziționarea de noi cuvinte și folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul întregii vieți.

Cu inocența și ingeniozitatea specifice vârstei preșcolare, copiii au o preferință pentru diminutive pe care le folosesc în limbajul curent, în relațiile cu cei din jur, în poeziile și cântecele lor. De aceea li se pune la dispoziție material didactic sugestiv și folosind procedee ca jocul didactic și jocul- exercițiu, vor fi stimulați ,,să alinte cuvintele” ,făcând apel la sufixele diminutivale, procedeu foarte utilizat în îmbogățirea limbii române. După ce își însușesc sensul și semnificația noilor cuvinte ,copiii le introduc în propoziții simple sau dezvoltate,înțelegându-le pe deplin sensul,astfel devenind achiziții proprii. Fără a avea pretenția însușirii terminologiei ,a definițiilor și a explicațiilor teoretice de către copii, aceștia sunt încurajați în realizarea unor ,, creații lingvistice” ,educatoarea acordând atenție pronunțării corecte și clare a cuvintelor și a grupurilor de sunete finale (a sufixelor).

Prin jocuri didactice ca :,,Cine a trimis scrisoarea?”, ”Cine a venit?”, ”Cine lucrează?” , copiii își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte noi despre meserii, unelte și produse specifice, își dezvoltă capacitatea de a le folosi în contexte adecvate.

Un obiectiv al educării limbajului copilului preșcolar vizează lărgirea orizontului de cunoaștere, ca bază pentru îmbogățirea și nuanțarea exprimării.

Observările, poveștile, povestirile, lecturile educatoarei , lecturile după imagini îl apropie pe copil de lumea animalelor păsărilor, plantelor, luând cunoștință despre însușirile acestora, ceea ce îi îmbogățește limbajul cu noi termeni și îi ajută să înțeleagă sensul acestora. Astfel, vocabularul lor se îmbogățește cu:

Derivate nume de plante:

o Stânjenel, ghiocel, clopoțel, (albăstrea), garofiță, părăluță, urzicuță, călțunaș, lăcrămioară, cârciumăreasă, sunătoare, cerceluș.

Derivate nume de păsări:

o Ciocănitoare, privighetoare, căprioară, pițigoi, cintezoi, pescăruș, dumbrăveancă.

Derivate –însușiri ale obiectelor:

o Mătăsos, lucios, coltos, gustos, lemnos, fricos, inimos, drăgăstos, dureros, bucuros, plângăcios;

o Argintiu, auriu, cafeniu, catifelat, colțurat, inelat, moțat.

Mai accesibilă preșcolarilor este derivarea cu prefixe negative, care au rolul de a nega valoarea semantică a cuvântului de bază.

Folosind prefixul ”ne” apar perechi de cuvinte. Acestea sunt antonimele , cuvinte cu sens opus . Exemplu : copt – necopt, mâncat – nemâncat, spălat – nespălat, acoperit – neacoperit, pereche – nepereche, ascultător – neascultător, liniștit – neliniștit, adevăr – neadevăr, cinstit – necinstit.

Pentru consolidarea cunoștințelor după parcurgerea unor teme despre fructe , copii sunt solicitați să decupeze imagini din reviste și să strângă la un loc informațiile culese, alcătuind un album cu fructe, pomi și arbuști. Fiecare filă a albumului va cuprinde imaginea fructului, în partea de sus a paginii, în partea de jos imaginea pomului sau arbuștului fructifer, ambele însoțite de cuvântul scris. Albumul va conține imagini cu fructe: cireașă, caisă, piersică, alună, pară, nucă, vișina, căpșună, fragă. Pornind de la aceste denumiri se formează nume de arbori și arbuști fructiferi , de genul perechilor : alun – alună, cais – caisa, piersic – piersică, păr-pară, nuc – nucă, vișin – vișină, căpșun-căpșună, frag – fragă .

Activitatea se continuă printr-un joc –exercițiu desfășurat oral, având ca sarcină denumirea arborilor fructiferi exotici , care nu se cultivă la noi, dar ale căror fructe sunt cunoscute copiilor . Prin analogie cu modelele cunoscute deja, copiii denumesc arborii care produc aceste fructe : portocal – portocală, bananier – banană, mandarin – mandarină, smochin – smochină, măslin – măslină.

Paralel cu însușirea aspectului obișnuit al limbii, în procesul de cultivare a limbajului în grădiniță, este necesar să se folosească exerciții speciale pentru dezvoltarea creativității verbale la preșcolari, pentru a fi ajutați, astfel, să formeze familii de cuvinte. Pentru a-l face să înțeleagă aceste noțiuni, li se va spune că așa cum fiecare dintre noi face parte dintr-o familie, aceasta cuprinzându-i pe toți membrii ei, seamănă la înfățișare, la obiceiuri, într-o familie lexicală cuvintele sunt înrudite prin forma lor, sub aspectul înțelesului. De exemplu, dacă analizăm cuvintele: a cânta, cântecel, cântăreț, a încânta, încântare, încântător, observăm că :

o se aseamănă între ele sub aspectul formei, al sunetelor ce le compun;

o se înrudesc între ele din punct de vedere al înțelesului.

Introducerea cuvintelor în contexte adecvate asigură fixarea sensului acestora și pătrunderea lor în vocabularul activ al preșcolarilor.

Ca urmare a dezvoltării gândirii și a operațiilor de analiză, sinteză, comparație, generalizare, abstractizare, limbajul devine mai coerent și mai bine structurat.

Un mijloc intern de îmbogațire a vocabularului este și compunerea . Aceasta este procedeul prin care se alătură două sau mai multe cuvinte cu sensuri diferite pentru a creea un cuvânt nou.

Incă de la grupele mică și mijlocie, copilul se familiarizează cu propoziția alcătuită la început din două cuvinte, apoi din mai multe cuvinte, ajungând ca la grupele mari să despartă propoziții în cuvinte, cuvântul în silabe, să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect.

În jocurile: “Spune ceva despre…” ,”Câte cuvinte am spus?”, ”Mai spune și tu un cuvânt” ,preșcolarii sunt învățați să despartă propoziția în cuvintele din care este compusă, învață să reprezinte grafic cuvintele componente,precizând numărul și ordinea lor în propoziție.

Prin intermediul poveștilor, basmelor, poeziilor, jocurilor didactice, jocurilor-exercițiu, preșcolarii pot fi familiarizați cu relațiile semantice dintre cuvinte, adică legăturile realizate pe baza sensului cuvintelor în raport cu forma. Astfel jocurile „Găsește cuvântul potrivit”, ”Cum mai poți spune?” au ca obiective stimularea creativității preșcolarului, prin aprofundarea sensului și semnificațiilor unor cuvinte care denumesc obiecte sau acțiuni în raporturi de omonimie, integrarea lor în contexte adecvate.

Pe baza materialului intuitiv se explică preșcolarilor că unele cuvinte pot avea mai multe înțelesuri.

Exemplu:coș-obiect din nuiele împletite; cerc metalic cu plasă pentru jocul de baschet; canal pentru evacuarea fumului.

Sensul acestui cuvânt este diferit în funcție de contextul în care este folosit.

Astfel :

1) Tata a împletit un coș mare.

2) Copiii aruncă mingea la coș.

3) Pe coș iese un fum negru.

Formarea unor deprinderi corecte de comunicare constituie o activitate permanentă și continuă în grădiniță, atât în activitățile specifice de educare a limbajului, cât și în cele liber creative ,în fiecare moment al zilei educatoarea îndrumând copiii să folosească un limbaj bogat, nuanțat și expresiv. O limbă este cu atât mai bogată cu cât are mai multe sinonime, care-i permit o exprimare nuanțată și elegantă.

Îmbogățirea lexicului cu sinonime se poate realiza prin intermediul jocurilor didactice și a jocurilor –exercițiu.

Deoarece sinonimele și cuvintele polisemantice sunt foarte numeroase și mai greu de sesizat pentru preșcolari, în activitățile de educare a limbajului se folosește un bogat material intuitiv .În jocul didactic „Cum mai putem spune?”, pe lângă achiziționarea de noi cuvinte, preșcolarii descoperă noi sensuri și semnificații pe care le pot avea cuvintele în diferite contexte. Li se explică pe înțelesul lor că în limba română se găsesc cuvinte diferite care denumesc același obiect. De exemplu: curte-ogradă-bătătură, puțin-oleacă, dovleac-bostan, varză-curechi, porumb-păpușoi, pepene-harbuz, praf-colb, obosit-ostenit.

Copiilor li se explică astfel că uneori aceeași acțiune poate fi denumită prin mai multe cuvinte ca de exemplu: a alerga (a fugi, a goni) ,a cânta (a fredona, a intona), a mânca (a înfuleca, a mesteca), a pleca (a se duce, a merge), a alunga (a îndepărta), a se mânia (a se supăra).

Deoarece preșcolarii își precizează mai ușor sensurile cuvintelor opuse se vor desfășura cu ei jocuri cu antonime: ”Caută perechea”, „Găsește cuvântul potrivit” ,prin care se urmăresc: aprofundarea sensului și semnificațiilor unor cuvinte care denumesc obiecte, acțiuni aflate în raport de antonimie, găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziții cu acestea.

Jocurile didactice au ca efect stimularea copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate , pornind de la aspecte concrete (slab-gras, moale-tare, gros-subțire, alb-negru, zi-noapte, tânăr-bătrân, cald-frig) ajungându-se în final la găsirea unor antonime ale însușirilor morale (bun-rău, curajos-fricos, harnic-leneș), și a unora ce denumesc acțiuni (merg-stau, intru-ies, vorbesc-tac).

Formarea competențelor de comunicare ocupă un loc prioritar în grădiniță, limbajul fiind considerat o activitate permanentă de dezvoltare a gândirii, a proceselor intelectuale, în general a personalității copilului.

Stăpânirea unui vocabular bogat îi oferă copilului preșcolar posibilitatea de a se „mișca ”în mediul înconjurător” cu ușurință și de a-și experimenta propriile achiziții de limbaj. Se cere crearea unui mediu cultural activ, stimulativ prin aducerea în zona ”Bibliotecă” a unor materiale specifice: cărți, caiete, ziare, reviste, Instrumente de scris, jocuri cu imagini, discuri, casete audio și video etc. Materialele puse la dispoziția copiilor vor constitui un punct de reper pentru educatoare în sugerarea de contexte noi, care să permită copiilor însușirea și exersarea unor achiziții în domeniu limbajului, cultivarea independenței în vorbire și stimularea creativității în exprimarea orală.

Orice cadru didactic trebuie să fie preocupat să aducă mereu ceva nou în fiecare activitate, ele să fie cât mai diverse și cât mai antrenante, astfel ca grupa de copiisă fie activă și atentă.

Inovarea în învățământ are un rol esențial în ceea ce privește modul în care sunt asimilate cunoștințele, ușurința cu care ele sunt reținute și păstrate în memoria pasivă. Jean Jaques Rousseau spunea: ”Copilul nu știe nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înțeles el însuși; să nu învețe știința ,ci s-o descopere”.

Copiii de grădiniță au o nevoie firească de jocuri de orice fel ,de mișcare, iar noi, educatoarele ,trebuie să le oferimcât mai multe posibilități de afirmare în acest sens. Este logic ceea ce-și doresc preșcolarii pentru că și noi, adulții, vrem de fiecare dată ceva nou. Copiii au nevoie de situații diversificate și interesante de acțiune, au nevoie de situații de comunicare,jocuri care să le dezvolte imaginația, autoaprecierea în caz de reușită, stima de sine, gândireași să le ofere echilibrul interior.

Pentru copii, lumea poveștilor și lumea spectacolului sunt niște teorii imaginare, dar și reale, pline de farmec. De aceea ei se angajează cu entuziasm în realizarea dramatizărilor și jocurilor de rol cu subiecte din povești și basme. Dramatizarea poate fi folosită și ca metodă în cadrul activităților comune și în activitățile libere din partea a-3-a a programului zilei ca element de destindere (folosind teatrul de păpuși). Astfel unor jucării (păpuși), se pot atribui roluri:-păpușa poate deveni copil, pacient, zână, în jocurile de rol “De-a doctorul”, De-a anotimpurile” etc. În reușita jocurilor de rol importantă este crearea unei atmosfere afective care dă copilului siguranță ,bucuria de a se implica în joc, plăcerea de a acționa. Dificultatea dramatizărilor va fi adaptată posibilităților psihofizice ale copiilor. Putem vorbi de dramatizare direct și indirect, iar aplicarea acestei metode este susținută de lectura poveștii, dacă este urmată de metoda convorbirii sub formă de dialog. Astfel, la grupa mică vor fi alese povești cu texte repetitive, ușor de reprodus și de interpretat precum: ”Căsuța din oală”, ”Cei trei urși” .Pentru grupa mijlocie textele vor avea un conținut mai complex, reprezentate de personaje cu comportamente stabile care devin portrete față de care copilul își manifestă antipatia sau simpatia, din care își aleg modele etice sau față de care își exprimă respingerile: ”Capra cu trei iezi”, ”Punguța cu doi bani”, Găinușa cea moțată“ etc.

La grupa mare și pregătitoare se vor realiza dramatizări după povești care vizează conflicte puternice care să emoționeze ,precum: ”Albă ca zăpada și cei șapte pitici”, ”Fata babei și fata moșneagului”, „ Cenușăreasa” , ”Prâslea cel voinic și merele de aur” etc. Analizând dramatizarea, jocul de rol, ca variantă a comunicării educaționale putem afirma cu toată siguranța că acestea însumează:

elemente ale comunicării verbale orale;

elemente de comunicare nonverbal;

elemente de paralimbaj;

Mijloacele audio-vizuale au un efect deosebit asupra copiilor, le captează atenția, le dezvoltă sensibilitatea, îi deprinde să asculte o poveste, îi deprinde cu sonoritatea limbii,dezvoltându-le auzul fono-articular. Pledăm pentru integrarea în activități a mijloacelor didactice moderne, însă, în munca noastră nu trebuie să abuzăm nici de diafilme,audiții,vizionari de filme sau casete video. Cuvântul transmis prin mijloace audio nu este punctat de gesturi, luminat prin strălucirea ochilor,rămânând ca ceva ideal pentru copiii care nu cunosc povestirea, povestea, basmul sau poezia. De aceea audiția literară nu poate înlocui prezența și acțiunea educatoarei în familiarizarea copiilor cu un text epic. Având în vedere caracterul concret intuitiv al gândirii copiilor de vârstă preșcolară, se impune discernământ în modul cum și cât folosim aceste mijloace și mai ales cum le integrăm și valorificăm în cadrul activităților din grădiniță.

Abordarea unui stil educațional care să stimuleze interacțiunile dintre copii, crearea unei atmosfere permisive curiozității și creativității spontane, caracteristică preșcolarilor, respectarea nevoilor copilului de manifestare și de mișcare sunt condiții care ne permit un management eficient în relațiile cu preșcolarii. Cu copilul se comunică nu doar verbal, ci și non-verbal, afectiv-emoțional ,prin gesturi, mimică, reacții impersonale complexe, care contribuie la înțelegerea mesajului verbal. Când un copil se simte luat în seamă de adult el va crește cu încredere în sine, în propriile forțe ,ceea ce îi conferă un grad de maturitate, iar cu timpul îi va imprima caracterul.

A fi creativ ca dascăl nu înseamnă numai să folosești metode moderne cu copiii,înseamnă să ai și un comportament adecvat cu părinții, să le explici și să le oferi diverse ocazii să-și vadă copiii lucrând la grădiniță, dar și să le propui metode diverse de comportament cu proprii copii, de stimulare a acestora.

De asemenea actul didactic creativ nu se rezumă numai la ceea ce faci cu copiii la clasă ci și la ceea ce ești capabil să faci în afara programului, la activitățile extrașcolare, la parteneriate, excursii, vizite. Trebuie să fii creativ și inventiv în tot ceea ce faci. Demarcarea între activitatea de tip tradițional și activitatea de tip modern pe care o practică un cadru didactic inventiv, nu este rigidă, de fapt, activitatea nouă este o activitate veche în care se folosesc alte metode de stimulare a interesului și gândirii copilului. Educatoarea trebuie să procedeze la activități astfel încât să obțină din partea copiilor maximum din cât ei pot, trebuie să-i încurajeze, să-i sprijine, să le scoată în evidență toate calitățile. Toate acestea țin de stilul de predare în primul rând, de creativitatea și de tactul pedagogic al fiecărei educatoare.

2.1.Tipuri de jocuri utilizate în dezvoltarea limbajului

Activitățile de dezvoltare a limbajului atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, efectuându-se exerciții de pronunție, de exprimare, de conversație. In această privință, accentul este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare ordonată a gândirii și de însușirea structurii gramaticale.

Asigurarea unui nivel corespunzător de folosire corectă a limbajului, dă copilului posibilitatea de a se adapta cu ușurință la sarcinile complexe ale învățării.

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, este necesară corelarea utilizării mijloacelor de învățământ cu strategiile didactice, având ca rezultat asimilarea de către copii a unui bogat volum de cunoștințe, din toate domeniile, cunoștințe ce sunt prevăzute de programa instructiv- educativă din grădiniță.

Având în vedere atribuțiile jocului didactic sunt desfășurate cât mai multe jocuri în care sunt antrenați cu deosebire acei copii care dovedesc unele lacune în asimilarea și folosirea cunoștințelor însușite, pregătindu-i pe toți pentru însușirile citirii.

Activitatea aceasta necesită dezvoltarea limbajului sub aspectele: fonetic, lexical și gramatical, dând o mare atenție fluidității și expresivității. Accent deosebit este pus pe dezvoltarea auzului și pe percepția fonetică, pe formarea abilității de a distinge cuvintele din propoziție și de a pronunța corect cuvintele, formulând propoziții simple, în care să folosească corect regulile gramaticale.

Din gama variată de mijloace de realizare a activităților de dezvoltare a limbajului în grădiniță, jocurile didactice constituie una din cele mai plăcute forme de muncă cu preșcolarii, întrucât asigură, totodată o participare activă, atractivă și deconectantă.

Modele de jocuri didactice

Nivelul 3-5 ani

“Ce face copilul?

Scopuri

pronunțarea corectă a unor cuvinte care conțin sunetele d, r, s, ș, t, z sau grupurile de consoane: mb, nc, ns, nt, sp, st, ser;

activizarea și îmbogățirea vocabularului cu denumiri ale unor acțiuni;

dezvoltarea capacității de exprimare corectă din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical;

dezvoltarea deprinderii de a executa lucrări practice.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască acțiunea executată de un copil sau reprezentată în ilustrații;

să pronunțe clar și corect denumirea acțiunii identificate;

să formuleze propoziții simple și dezvoltate despre acțiunea recunoscută;

să efectueze acțiuni denumite de alți copii sau reprezentate în imagini.

Sarcini didactice

recunoașterea și denumirea unor acțiuni simple;

alcătuirea unor propoziții simple și dezvoltate;

efectuarca unor acțiuni simple.

Regulile jocului

La solicitarea educatoarei, copiii trebuie să denumească acțiunea executată în fața lor sau reprezentată în ilustrații, apoi să formuleze propoziții.

Elemente de joc

jetoane și ilustrații care redau acțiuni simple, precum: a mânca, a se îmbrăca, a desena, a se pieptăna, a se spăla etc.

ecusoane sau medalioane;

casetă audio.

Desfășurarea jocului

Educatoarea cere unui copil să execute o acțiune simplă (din cele menționate mai sus), pe care ceilalți copii trebuie să o recunoască și să o denumească. Răspunsul trebuie formulat într-o propoziție simplă sau dezvoltată, ca în exemplele următoare:

„Copilul mănâncă/ se spală/ se piaptănă."

„Copilul mănâncă un corn."

„Băiatul se spală pe mâini."

„Fetița îmbracă o rochiță roșie etc."

Variantă

Fiecare copil primește câte un jeton în care este ilustrată o acțiune care îi este familiară. El trebuie să alcătuiască propoziții în care denumește acțiunea, apoi trebuie să execute această acțiune (a cânta, a dansa, a sări, a zbura) etc.

Variantă

Copiii ascultă o înregistrare care redă sunete/zgomote caracteristicc unor acțiuni (de exemplu: „Copilul râde.", „Copiii cântă în cor." etc.).

Răspunsurile corecte sunt aplaudate.

în încheierea activității, educatoarea apreciază activitatea fiecărui copil, oferind, ca recompensă, ecusoane sau medalioane. Apoi copiii execută un joc de mișcare.

Spune cum face?

Scopuri

pronunțarea corectă a consoanelor dificile: m, r, s, t, ț, ș, v, z și a grupurilor de consoane: br, rp etc.;

cunoașterea și redarea onomatopeelor specifice unor animale;

cunoașterea unor elemente ale mediului înconjurător (animale domestice și animale sălbatice);

dezvoltarea capacității de a reda anumite mime

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să pronunțe corect și clar cuvinte care conțin consoane (m, r, s, ș, t, ț, v, z) și grupuri de consoane (în cuvintele: berbec, broască, cocoș, rață, șarpe, veveriță, urs etc.), după modelul educatoarei;

să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate cu aceste cuvinte;

să reproducă onomatopee specifice unor animale;

să redea mișcări specifice unor animale.

Sarcini didactice

recunoașterea animalelor-jucărie sau a celor din ilustrații;

formularea unor propoziții simple și dezvoltate;

efectuarea unor mișcări specifice animalelor.

Regulile jocului

Copiii răspund la solicitarea educatoarei pe rând, individual sau în cor (atunci când trebuie să reproducă onomatopee).

Elemente de joc

mișcare, surpriză, aplauze.

Material didactic

animale-jucării, jetoane și ilustrații, cutie/săculeț-surpriză, medalioane.

Desfășurarea jocului

Educatoarea scoate dintr-o cutie/săculeț-surpriză câte o jucărie/un jeton reprezentând animale domestice sau sălbatice. Ii întreabă pe copii ce animal este. Unul dintre ei denumește animalul, apoi ceilalți reproduc în cor onomatopeea specifică acestui animal. Alt copil plasează jetonul/ilustrația la categoria potrivită (animal domestic, animal sălbatic) și spune unde trăiește și/sau cu ce se hrănește acest animal.

Variantă

Fiecare copil își alege un animal-jucărie: cățel, pisică, pinguin, vulpe etc. După aceea îl așază la categoria corespunzătoare (grupa animalelor domestice, grupa animalelor sălbatice) și efectuează mișcări specifice acestor animale.

în încheierea activității, fiecare copil primește câte un medalion cu imaginea unui animal

De asemenea, copiii pot interpreta un cântec despre animale sau un joc adecvat, ca, de exemplu, Păsărică în cuib !

Recunoaște personajul

Scopuri

dezvoltarea memoriei prin recunoașterea unor personaje și prin reproducerea unor replici din poveștile/povestirile cunoscute;

formarea deprinderii de a se exprima corect, coerent și expresiv.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să identifice personaje din povești pe baza siluetelor aflate la dispoziție;

să asocieze personaje din basme cu cadrul de poveste adecvat;

să recunoască personajele după replica audiată la casetofon;

să redea replici scurte ale personajelor din povești cunoscute;

să reproducă titlul unei povești recunoscute pe baza unui fragment audiat.

Sarcină didactică

recunoașterea personajelor din povești cunoscute și plasarea lor în cadrul de poveste corespunzător.

Regulile jocului

La cererea unei păpuși-marionete cunoscute de copii, aceștia aleg un personaj și îl vor asocia cadrului de poveste adecvat; apoi ascultă la casetofon replica unui personaj pe care trebuie să-1 recunoască și să-1 numească.

Elemente de joc

mișcare, păpușă-marionetă, ghicire.

Material didactic

Păpușa-marionetă „îndeamnă" copiii să aleagă, pe rând, câte o siluetă a personajelor din povești cunoscute, pe care o vor așeza pe panou la cadrul de poveste adecvat. Se cere copiilor să redea replici scurte din povești/povestiri. De exemplu: „Eu am ales ursul din Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin; îl așez la imaginea din această povestire." După aceea, copilul redă o replică.

Variantă

Păpușa „va prezenta" copiilor un fragment din povestea Scufița Roșie de Charles Perrault, cerându-le să spună titlul poveștii audiate.

Variantă

Copiii vor audia la casetofon o replică din povestea Sarea în bucate de Petre Ispirescu. Ei trebuie să recunoască personajul care a rostit acea replică.

In încheierea jocului, copiii aleg o mască a unui personaj sau un obiect din basmele cunoscute și redau un joc de mișcare sau interpretează o replică ori un cântec adecvat.

Spune ce face

Scopuri

consolidarea cunoștințelor despre acțiuni efectuate de adulți;

dezvoltarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical;

dezvoltarea unor deprinderi motrice adecvate unor situații nou create;

formarea unor deprinderi practice și gospodărești.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască acțiuni ale adulților reprezentate pe jetoane sau în ilustrații;

să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate despre acțiunile adulților;

să efectueze mișcări specifice acțiunilor recunoscute și denumite;

să execute acțiuni practice specifice unor activități din grădiniță.

Sarcini didactice

recunoașterea si denumirea acțiunii efectuate de adulți;

formularea de propoziții simple și dezvoltate;

Copiii privesc imaginile/jetoanele arătate de educatoare și denumesc acțiunile reprezentate numai la solicitarea acesteia, apoi redau mișcările specifice acțiunilor respective. Pentru răspunsurile corecte copiii sunt aplaudați.

Elemente de joc

ghicire, imitare, aplauze, alte recompense, mișcare.

Material didactic

jetoane, ilustrații, obiecte-unelte, păpușă-clovn, păpușă-cofetar, medalioane.

Desfășurarea jocului

Pe măsuță se află zece-douăsprezece jetoane reprezentând acțiuni ale adulților. Un copil numit de educatoare vine la măsuță, alege un jeton/o ilustrație, îl/o arată copiilor și spune ce reprezintă.

EXEMPLU

„Gospodina dă cu aspiratorul", „Gospodina spală/gătește", „Tata repară mașina" etc.

Ceilalți copii repetă propoziția, apoi imită mișcarea specifică acelei acțiuni

Variantă

Educatoarea sau un copil imită o mișcare/acțiune specifică activităților din grădiniță, iar ceilalți copii trebuie să ghicească și să efectueze și ei acțiunea respectivă.

în încheierea activității, educatoarea prezintă o planșă care înfățișează jocuri ale copiilor. Ei trebuie să imite acțiunile din imagini, preferabil pe un fond muzical adecvat.

Repetă ce spun

Scopuri

perfecționarea auzului fonematic;

dezvoltarea deprinderii de pronunțare corectă a sunetelor și cuvintelor;

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să pronunțe corect cuvinte care conțin sunetele: b, g, r, t, ș, s,v,z;

m să pronunțe corect propoziții rostite de educatoare;

să răspundă corect la întrebările adresate;

« să coloreze desenele de pe fișe de evaluare/jetoane;

să execute mișcări ritmice la solicitarea educatoarei.

Sarcini didactice

repetarea unor cuvinte cu voce tare, cât mai clar, și a unor propoziții;

colorarea unor desene;

executarea unor mișcări ritmice.

Regulile jocului

Copilul care primește jucăria/mingea repetă cuvântul și/sau propoziția. Dacă greșește, este ajutat de alt copil sau de educatoare.

Elemente de joc

® aruncarea și prinderea jucăriei/mingii, aplauze.

Material didactic

jucărie de pluș, minge, jetoane.

Desfășurarea jocului

Copiii stau în cerc. Educatoarea aruncă o jucărie /minge spre un copil și pronunță un cuvânt, de exemplu: bomboană, ramură, tren, șarpe, vultur, zmeu, barză.

Copilul care primește jucăria/mingea pronunță cuvântul și aruncă jucăria/mingea educatoarei. Copiii care răspund bine primesc aplauze. Cei care întâmpină dificultăți sunt ajutați și încurajați.

Variantă

Copiii reproduc onomatopee: cri-cri!, u! u! uu! scârț-scârț! (zgomotul zăpezii) etc.

Variantă

Educatoarea spune un cuvânt la urechea unui copil, acesta îl repetă colegului de lângă el și așa mai departe. Ultimul copil rostește cuvântul cu

Variantă

Cuvântul spus cu voce tare este denumirea unui obiect de pe jeton. Copiii trebuie să formuleze propoziții ca să răspundă la întrebarea „Cum este obiectul din imagine?" sau „Ce știi despre obiectul din imagine ?"

In încheierea activității se realizează un joc de mișcare, de exemplu, Pornește Trenul Veseliei, și se redă onomatopeea caracteristică.

Cine a primit mingea

Scopuri

formarea deprinderii de a alcătui propoziții complete, corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical;

memorarea numelor colegilor de grupă;

dezvoltarea deprinderii de a reda mișcări ritmice.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să pronunțe corect numele unor colegi din grupă;

să formuleze propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical;

să redea mișcări ritmice în situații nou create.

Sarcini didactice

memorarea numelor colegilor din grupă;

alcătuirea de propoziții complete, corecte;

efectuarea unor mișcări ritmice.

Regulile jocului

Educatoarea aruncă mingea unui copil, Un coleg al acestuia trebuie să-i rostească numele, apoi toți ceilalți copii vor repeta acel nume.

Elemente de joc

ghicire, aplauze.

Material didactic

După ce a aruncat mingea unui copil, educatoarea întreabă: „Cine a primit mingea?" Un coleg spune numele copilului, după aceea alcătuiește o propoziție. De exemplu: „Valentin a primit mingea." Ceilalți copii repetă numele copilului respectiv și aplaudă.

Variantă

Copiii închid ochii. Educatoarea trimite afară un copil. Ceilalți copii deschid ochii; ei trebuie să ghicească numele copilului care a plecat și să formeze o propoziție cu acest nume.

Variantă

Copiii alcătuiesc o horă și dansează pe fond muzical adecvat. La semnul educatoarei, hora se oprește. Educatoarea aruncă mingea unui copil. Acesta își rostește numele și după aceea va arunca mingea altui copil, spunând: „Voi arunca mingea lui…" (numele copilului căruia îi aruncă mingea).

în încheierea jocului, copiii primesc medalioane cu inițiala numelui lor.

Mai spune un cuvânt

Scopuri

activizarea și îmbogățirea vocabularului;

formarea deprinderii de a alcătui propoziții dezvoltate.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să găsească cuvinte care pot completa logic o propoziție;

să alcătuiască propoziții corecte, realizând acordul dintre părțile de propoziție.

Sarcină didactică

completarea unei propoziții cu cât mai multe cuvinte potrivite.

Regulile jocului

Formularea propoziției începe cu un cuvânt sugerat de imagini sau rostit de educatoare. Copiii adaugă, pe rând, câte un cuvânt până se completează o propoziție dezvoltată. Răspunsurile corecte sunt aplaudate.

Elemente de joc

surpriză, aplauze.

Material didactic

jetoane cu imagini sugestive, panou. Desfășurarea jocului

Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea alege un jeton care reprezintă o imagine sugestivă (casă, camion, fetiță, pantofi, rochiță, fular, mănuși etc.). Copiii adaugă, pe rând, alte cuvinte, alcătuind astfel o propoziție dezvoltata

EXEMPLU

„Copilul are un fular. Copilul are un fular roșu. Copilul are un fular cu dungi. Copilul are un fular cu dungi albe."

Jocul se oprește atunci când copiii nu mai pot adăuga cuvinte. Educatoarea poate spune cuvântul de început, fără a mai folosi imagini.

Variantă

Educatoarea așază pe panou mai multe jetoane reprezentând obiecte. Ea va cere copiilor să formuleze propoziții dezvoltate și chiar fraze, încercând să folosească cât mai multe cuvinte sugerate de jetoane.

EXEMPLU

Iepure, pădure, morcov

• Iepurele trăiește în pădure și lui îi place să mănânce morcovi. Variantă:

Educatoarea rostește un predicat, cerând copiilor să completeze propoziția, ei fiind ajutați de întrebări precum: cine ? când ? (pe) unde ?, cum?

EXEMPLU

Cine ? când cu ce ? (pe) unde ? merge

când? cine? cui? ce?/despre ce? povestește

încheierea jocului se realizează în funcție de creativitatea cadrului didactic.

Baba Oarba

Scopuri

activizarea vocabularului prin denumirea obiectelor manevrate;

formarea deprinderii de a formula propoziții cu un cuvânt dat, utilizând corect substantivele la cazul nominativ.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască o jucărie prin pipăit

să denumească jucăria identificată senzorial

o sa dea denumirea jucariei si sa formuleze propozitii unde sustantivul sta in cazul nominativ

Regulile jocului

Un copil legat la ochi va merge în fața celorlalți așezați în cerc. Se recită versuri. Când se termină aceste versuri, copilul legat la ochi ia jucăria colegului în fața căruia se află, o recunoaște prin pipăire, o denumește. Copilul de la care „Baba-oarba" a luat jucăria va formula o propoziție. Dacă propoziția este corectă, acest copil devine „Baba-oarba". Dacă greșește, el poate apela la ajutorul colegilor.

Elemente de joc

mișcare, mânuirea jucăriilor, ghicire etc.

Material didactic

jucării din sala de grupă.

Desfășurarea jocului

Fiecare copil din grupă primește câte o jucărie. Unul dintre ei este ales „Baba-oarba", este legat la ochi și este așezat în mijlocul cercului format de copiii din grupă. Copiii rostesc versurile:

„Baba-oarba intră-n joc,

Scoate nasul din cojoc

Și alege-o jucărie.

Ce să fie ? Spune-mi mie!"'

Copilul legat la ochi se oprește lângă un coleg, îi ia jucăria, o denumește, apoi îl invită pe acesta să spună o propoziție. Educatoarea îi îndrumă pe copii, astfel încât aceștia să folosească substantivul (denumirea jucăriei) la nominativ, forma articulată.

EXEMPLU

„Păpușa are rochie roșie.''

„Mașina este albastră."

„Cățelul latră tare." etc.

Variantă

Se pot folosi siluete de personaje cunoscute. Copilul trebuie să aleagă o siluetă și să spună în ce text literar apare acest personaj.

în încheierea jocului, copiilor li se cere să recite poezii sau să deseneze

Mă recunoști

Scopuri

formarea deprinderii de a acorda adjectivele cu substantivele determinate;

recunoașterea și caracterizarea personajelor din povești.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască personaje din povești cunoscute, prezentate la teatrul de păpuși; ^

să precizeze însușiri (trăsături) ale acestor personaje pe baza cunoștințelor acumulate anterior;

să formuleze răspunsul sub formă de propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical, în care se realizează acordul adjectivului cu substantivul determinat.

Sarcină didactică

recunoașterea personajelor din povești cunoscute; precizarea însușirilor acestora.

Regulile jocului

Copiii recunosc personajul prezentat la teatru de păpuși, îl denumesc, precizează însușiri principale ale acestuia. Răspunsul corect este aplaudat. Dacă un copil greșește, el este corectat și ajutat de colegi.

Elemente de joc

mânuirea păpușilor-marionetă, ghicire, aplauze.

Material didactic

Copiii sunt anunțați că vor vedea la teatru de păpuși personaje din câteva povești cunoscute și că fiecare personaj va adresa întrebarea „Mă recunoști ?" Copilul numit de educatoare va spune numele personajului și va enumera principalele însușiri ale acestuia.

EXEMPLU

Apare Albă-ca-Zăpada. întrebare: „— Mă recunoști?"

Răspuns: „— Da, ești Albă-ca-Zăpada. Ești o fată frumoasă și bună."

Apare cocoșul.

„— Mă recunoști ?"

„— Da, ești cocoșul din Punguța cu doi bani de Ion Creangă. Ești un cocoș viteaz și cinstit."

Dacă răspunsul este corect și complet, copilul va fi recompensat cu aplauze; dacă răspunsul nu este corect, copilul va fi ajutat de colegi.

Varianta

Sunt prezentate replici pe baza cărora copiii pot recunoaște personajul din poveste. Educatoarea îi întreabă pe copii: „Recunoașteți personajul?" Copiii numesc personajul și povestea din care face parte acesta, enumeră însușirile lui. Dacă răspunsul este corect, personajul respectiv apare la teatrul de păpuși.

Se pot folosi următoarele basme: Fata babei și fata moșneagului, Capra cu trei iezi de Ion Creangă, Scufița Roșie de Charles Perrault etc.

în încheierea jocului, copiii își aleg câte o mască și, pe fond muzical adecvat, ca la un carnaval, începe parada măștilor.

Spune repede și bine

Scopuri

consolidarea deprinderii de a povesti, utilizând substantive la diferite cazuri și genuri;

dezvoltarea capacității de a reproduce independent, în înlănțuire logică, conținuturi ale unor povești cunoscute.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să denumească poveștile recunoscute pe baza unor imagini repre

să identifice personajele asociindu-le cadrului de poveste din ilustrație;

să reproducă corect un fragment din povestea indicată;

să aprecieze, ca bune și rele, faptele personajelor din povești.

Sarcini didactice

reproducerea unui fragment de poveste prezentat în imagini;

identificarea personajelor și denumirea poveștilor.

Regulile jocului

Copilul numit de educatoare va primi o imagine dintr-o poveste pe care va trebui să o recunoască și căreia să îi atașeze personajele potrivite. Copilul chemat, sau un coleg, va reproduce cât mai fidel fragmentul de poveste ilustrat în imagine. Ceilalți copii vor aprecia, prin calificative sau buline acordate, calitatea interpretării.

Elemente de joc

ghicire, recompense, mișcare.

Material didactic

ilustrații din povești, buline colorate, cartonașe colorate.

Desfășurarea jocului

Copiii sunt împărțiți în două grupe. Educatoarea va solicita câte un copil din fiecare grupă. Aceștia vor primi câte o ilustrație înfățișând o scenă dintr-o poveste cunoscută. Ei au sarcina didactică de a recunoaște și numi povestea, de a alege personajele potrivite și de a le atașa imaginii (cadrului de poveste), după aceea trebuie să interpreteze independent fragmentul ilustrat al poveștii. Copiii pot cere sprijinul colegilor din echipa lor pentru a rezolva sarcinile.

Răspunsurile și povestirea surit apreciate de copiii din echipa adversă prin calificative: bine, foarte bine, slab sau prin cartonașe colorate: cartonaș alb, care arată că sunt mulțumiți, cartonaș roșu, care arată că sunt foarte mulțumiți și cartonaș gri, care arată că nu sunt mulțumiți.

o Dacă răspunsul nu este corect, copilul este ajutat de alt coleg.

® Educatoarea formulează propoziții incomplete pe care copiii le completează adăugând cuvinte care exprimă locul ocupat' de obiectele din sala de grupă.

La semnalul educatoarei, copiii interpretează un cântec despre grădiniță. Aceștia stau în anumite poziții precizate de educatoare: unii în picioare, în spatele scăunelelor, alții așezați pe covor, iar alții, în fața dulapului cu jucării etc.

Ce face mama

Scopuri

consolidarea deprinderii de a descrie imagini reprezentând o acțiune ;

formarea capacității de a folosi corect verbele și de a realiza acordul predicatului cu subiectul;

educarea sentimentului de respect pentru munca mamei/tatălui.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să precizeze acțiunea prezentată în imagine;

să folosească corect verbele la timpul prezent în propoziții simple și dezvoltate.

Sarcină didactică

formularea unor propoziții despre acțiuni simple. Regulile jocului

Copilul privește imaginea și precizează acțiunea. Dacă nu formulează propoziția corect din punct de vedere gramatical, va fi ajutat de colegul de lângă el. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate.

Elemente de joc

mânuirea materialului, mișcare, aplauze. Material didactic

jetoane reprezentând acțiuni efectuate de mama (tata) si alti membrii ai familiei.

Copiii stau în semicerc; educatoarea face să circule cutia cu jetoane de la un copil la altul, până se aude un clopoțel. Copilul la care s-a oprit cutia scoate un jeton și formulează o propoziție, răspunzând la întrebarea: „Ce face mama ?"

Răspunsuri posibile:

„Mama coase."

„Mama spală rufe."

„Mama șterge praful." etc.

Variantă

Educatoarea poate așeza în cutie și imagini reprezentând acțiuni pe care le face tata. Se pot alege și alte persoane, de exemplu: mecanicul, actorul, șoferul etc. Copiii trebuie să răspundă la întrebarea: „Ce face mecanicul/actorul… ?"

In acest joc există posibilitatea integrării unor conținuturi de la activitatea artistico-plastică, de la educație muzicală etc.

Copiii pot colora imagini ale unor obiecte pe care le folosesc de regulă mama si tata.

Intr-un joc de mișcare, copiii imită acțiuni efectuate de tata și mama.

în încheierea jocului, copiii interpretează cântece despre munca mamei: A plecat mama la piață (folclorul copiilor), Nani, pui de Petre Țipordei, Toarce mama de Ion Potolea etc.

Câte trei

Scopuri

consolidarea cunoștințelor despre legume, fructe (alimente);

formarea deprinderii de a alcătui propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical;

îmbogățirea și activizarea vocabularului;

consolidarea deprinderii de a modela plastilina după tehnicile învățate.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască legume și fructe prin intermediul analizatorului gustativ și olfactiv;

să identifice categoria din care, fac parte obiectele avute la dispoziție să formuleze propoziții cu substantivele care denumesc obiectele mânuite;

să redea, prin tehnica modelajului, legume și fructe.

Sarcini didactice

recunoașterea fructelor și legumelor prin acțiunea analizatorilor;

formularea de propoziții cu un cuvânt dat;

realizarea unor legume și fructe din plastilină.

Regulile jocului

Se formează echipe cu câte trei copii. Primul are sarcina să recunoască, după miros și gust, produsul, al doilea trebuie să găsească imaginea corespunzătoare și să identifice categoria din care face parte produsul, al treilea copil formulează cel puțin o propoziție cu denumirea obiectului.

Cei trei copii pot modela fructul sau leguma descoperită dacă rezolvă sarcinile. Copiii pot colabora și se pot ajuta reciproc.

Elemente de joc

ghicire, mânuirea materialului, mișcare.

Desfășurarea jocului

In fața grupei se așază un panou ce conține jetoane reprezentând legume și fructe cunoscute de copii. Grupa se împarte în echipe de câte trei, după criteriul stabilit de educatoare sau la alegerea copiilor. Fiecare echipă trebuie să realizeze aceleași probe:

un copil legat la ochi va mirosi și va gusta o bucată de fruct sau de legumă pe care o alege educatoarea împreună cu celelalte echipe. Acesta trebuie să denumească leguma sau fructul;

al doilea copil va căuta pe panou imaginea fructului sau a legumei și va preciza categoria din care face parte;

al treilea copil din echipă va formula propoziții cu denumirea respectivă.

Variantă

Echipa care a rezolvat corect sarcinile didactice va alege plastilina potrivită pentru a modela fructul sau leguma descoperită.

Copiii pot așeza legumele și fructele modelate în coșulețe care vor fi folosite la jocuri de creație: „De-a piața", „La cumpărături" etc.

In încheierea jocului sunt expuse în miniexpoziție obiectele modelate,

Ce face copilul

Scopuri

activizarea vocabularului;

consolidarea deprinderii de a utiliza corect verbele în propoziție (realizarea acordului între părțile de propoziție).

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să utilizeze, în propoziții simple și dezvoltate, verbe exprimând acțiuni;

să realizeze acordul predicatului cu subiectul;

să exprime în propoziții o acțiune mimată de copii;

să intre în relații de cooperare cu cei din jur.

Sarcină didactică

Educatoarea afișează pe panou imagini care sugerează anumite acțiuni. Copiii privesc imaginile, iar, la întrebarea educatoarei „Ce face copilul?" („Ce fac copiii ?"), aceștia răspund formulând propoziții în care verbele sunt folosite corect. Copilul care răspunde corect este recompensat.

Elemente de joc

ghicire, surpriză, imitare, recompensă.

Material didactic

imagini care sugerează anumite acțiuni (a se juca, a săpa, a se spăla, a mânca, a înota etc.).

ecusoane pentru recompensă

Desfășurarea jocului

Educatoarea afișează pe panou, pe rând, câte o imagine. La întrebarea sa, „Ce face copilul din imagine ?", copiii vor răspunde formulând o propoziție în care trebuie să folosească corect verbul și să respecte acordul dintre părțile de propoziție. Cei care răspund corect sunt recompensați cu ecusoane.

Variantă

Educatoarea inițiază un concurs: „Ghici ce face ?". Un copil mimează o anumită acțiune (la alegerea lui, cum ar fi, de exemplu: tânărul cântă la chitară, copilul se plimbă cu cățelul, fetița se piaptănă etc.). Cel care recunoaște acțiunea mimată precizează într-o propoziție ce face copilul, apoi el va fi următorul concurent.

Copiii care au mimat corect acțiunile vor fi aplaudați și eventual recompensați cu diferite premii (diplome).

încheierea activității constă în evaluare și într-un joc de mișcare, ritmic, pe fond muzical adecvat sau într-un cântec vesel.

Ce ști despre

Scopuri

• activizarea vocabularului prin utilizarea denumirii corecte a obiectelor

consolidarea deprinderii de a alcătui propoziții simple și dezvoltate corecte gramatical;

executarea unor acțiuni practice, utile în colectivitate.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să denumească imaginea de pe fișă;

să alcătuiască cel puțin două propoziții simple cu cuvântul ce denumește imaginea, respectând acordul dintre părțile de propoziție;

® să sesizeze cuvintele de legătură, folosindu-le corect;

să valorifice cunoștințele acumulate în situații noi; '

să execute acțiuni practice, specifice muncii în colectiv.

Sarcină didactică

alcătuirea de propoziții simple și dezvoltate pe baza unor imagini. Regulile jocului

Copiii vor denumi, pe rând, câte o imagine și, la întrebarea „Ce știi despre ?", vor răspunde printr-o propoziție simplă, apoi și printr-una dezvoltată.

Copiii completează informațiile despre imaginea respectivă cu alte propoziții.

Elemente de joc

surpriză, aplauze.

Material didactic

jetoane (pe care sunt reprezentate o minge, un cățel, struguri, un actor, un cofetar etc.), panou, cutia surprizelor.

Desfășurarea jocului

Educatoarea prezintă sub formă de surpriză jetoanele (pe un panou, pe o masă, într-o cutie etc.).

Pe rând, câte un copil va alege un jeton și va denumi obiectul reprezentat.

Educatoarea va întreba: „Ce știi despre… ?". Copilul va da răspunsul

Educatoarea va adresa apoi întrebarea întregii grupe: „Ce mai știți despre …?"• Copiii formulează cât mai multe propoziții despre obiectul sau ființa de pe jeton.

Variantă

Educatoarea prezintă o imagine în care sunt înfățișate diferite acțiuni (de exemplu: plantatul florilor, spălatul mașinii etc.). Educatoarea formulează o propoziție simplă, iar copiii dezvoltă propoziția adăugând cât mai multe cuvinte.

Copiii se ajută de imaginea prezentată și se folosesc de cunoștințele însușite anterior.

In încheierea activității, fiecare copil, după ce îi este evaluată contribuția, trebuie să îndeplinească acțiuni practice, în sala de grupă, cum ar fi, de exemplu, să așeze jucăriile în rafturi, să aranjeze scăunelele etc.

Să împodobim bradul

Scopuri

formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele limbii române;

formarea capacității de a alcătui propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să pronunțe corect consoane din componența unor cuvinte;

să denumească jucăriile aflate la dispoziție și figurile geometrice cunoscute ;

să descrie principalele caracteristici ale jucăriilor pe care le mânuiesc;

să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical cu ajutorul educatoarei.

Sarcină didactică

denumirea obiectelor (jucării, figuri geometrice) și descrierea lor

Regulile jocului

Pe rând, fiecare copil alege câte o jucărie din lădiță, o denumește și spu- răspunsul este complet, copilul o poate așeza în brad. Dacă nu poate descrie jucăria, va fi ajutat de alt coleg. Răspunsurile corecte și complete sunt aplaudate.

Elemente de joc

mânuirea materialului (jucării), surpriză, aplauze.

Material didactic

jucării pentru împodobit bradul, de forme și culori diferite, figuri geometrice : cerc, pătrat, triunghi, o lădiță pentru jucării, brad.

Desfășurarea jocului

Copiii stau în semicerc. Educatoarea aduce lădița cu jucării pentru bradul care va fi împodobit. Pe rând, fiecare copil alege câte o jucărie, o denumește, o descrie, folosind propoziții dezvoltate.

EXEMPLU

„Am ales un glob de culoare roșie."

Se vor folosi jucării a căror denumire este un cuvânt ce conține consoane dificil de pronunțat: cățel, beculeț, cocoș,păpușă, rățușcă, ursuleț etc.

Variantă

Jocul continuă prin așezarea în brad a unor jucării care au forme geometrice. Copiii le numesc, precizează forma, mărimea, culoarea.

în încheierea jocului, copiii dansează în jurul bradului sau interpretează poezii și cântece

Nivelul 5-7 ani

Pentru cine așezăm masa

Scopuri

-verificarea cunoștințelor referitoare la hrana animalelor;

consolidarea deprinderii de a formula corect propoziții;

o consolidarea memorării poeziilor și cântecelor despre animale;

dezvoltarea deprinderii de a acționa în colectiv.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să identifice hrana specifică animalelor domestice și sălbatice cunoscute;

să formuleze întrebări și răspunsuri pentru tema dată;

să recite cât mai expresiv poezii despre animale;

să interpreteze individual sau în grup cântece învățate anterior, respectând linia melodică.

Sarcini didactice

recunoașterea hranei specifice animalelor;

stabilirea unui dialog între educatoare și copii pe tema dată;

intonarea unor cântece sau recitarea unor poezii.

Regulile jocului:

Fiecare copil primește numele unui animal cunoscut; educatoarea și copiii vor purta un dialog care face parte din joc și care îi va ajuta să descopere numele animalelor și hrana specifică; chemat la masă, copilul care are numele animalului va aproba sau nu hrana oferită de educatoare, corectând după caz denumirea hranei pe care el o așteaptă. Dacă hrana oferită este corect aleasă, copiii vor câștiga dreptul de a imita glasul sau mersul animalului.

în cazul în care copiii cunosc poezii sau cântece despre animalul respectiv, acestea se pot interpreta în totalitate sau pe fragmente.

Elemente de joc

• surpriză, mișcare, aplauze.

Material didactic:

Masti cu animale, ecusoane, hrana pentru fiecare animal vesela pentru servitul mesei.

Copiii primesc de la începutul jocului măști sau ecusoane cu imaginea unor animale. Educatoarea este conducătorul jocului, dar, în funcție de gru pă, rolul poate fi luat și de un copil. Educatoarea va spune copiilor: „In pădure s-a așezat masa!", iar copiii vor întreba: „Pentru cine?" Educatoarea: „Pentru… iepuraș." Copiii: „Ce i s-a pregătit?" Educatoarea: „Un os".

Copilul care a primit numele iepurașului trebuie să accepte sau nu hrana. El va merge spre masa pregătită dacă hrana este corect aleasă, imitând mersul sau glasul animalului, sau va refuza masa, spunând: „Iepurașul nu mănâncă oase."

Conducătorul jocului va face altă ofertă, până ce iepurașul va găsi hrana lui specifică.

Variantă

Dacă iepurașul a primit hrana potrivită, un alt copil sau un grup de copii vor intona un cântec despre iepuraș sau vor recita o poezie referitoare la acest animal. Jocul se reia până când majoritatea copiilor au fost introduși în : joc sau atât timp cât copiii sunt interesați de el.

în încheierea activității se realizează un joc de mișcare, Hora prieteniei, pe fond muzical adecvat..

Ghici la ce m-am gândit

Scopuri

verificarea cunoștințelor despre plante și animale;

dezvoltarea capacității de a formula întrebări pe un subiect stabilit;

dezvoltarea gândirii logice și a operațiilor ei;

activizarea și îmbogățirea vocabularului.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să adreseze întrebări care să conducă la descoperirea denumirii unui : obiect;

să identifice obiecte după câteva caracteristici esențiale;

să precizeze prin desen răspunsul la o ghicitoare.

Sarcini didactice

alcătuirea unor întrebări orientate spre descoperirea unor obiecte și desene;

Obiectul care trebuie descoperit este stabilit de educatoare împreună cu un copil pe care aceasta îl desemnează ca fiind conducătorul jocului. Copiii din grupă pot pune un număr nelimitat de întrebări pentru a ghici răspunsul.

Conducătorul jocului răspunde doar prin DA sau NU întrebărilor copiilor.

Elemente de joc

ghicire, mânuirea materialului, surpriză.

Material didactic

obiecte, jucării, desene diferite.

Desfășurarea jocului

Un copil este ales de către educatoare pentru a fi conducătorul jocului. El stabilește împreună cu educatoarea un obiect a cărui denumire trebuie descoperită prin întrebări. Copiii din grupă pot pune întrebări care îi ajută să ghicească denumirea obiectului, iar conducătorul jocului are voie să răspundă doar prin DA sau NU.

EXEMPLU:

Dacă obiectul ales este o carte de povești, întrebările pot fi:

„Este un lucru/ființă ?"

„Este din lemn/plastic/hârtie ?"

„Este un obiect cu care ne jucăm ?"

„II putem mânca ?" etc.

La început, obiectul se află în apropierea copiilor, dar, pe parcursul jocului, obiectul poate să nu se'găsească în imediata lor apropiere. Dacă grupa este formată din copii de vârste mai mici sau care sunt noi în colectivitate, se poate stabili o categorie de obiecte foarte cunoscute de copii: fructe, animale domestice, unelte etc.

Variantă

Se alege un desen destul de mare care ilustrează o ființă sau un lucru. Desenul este acoperit, din el nu se vede decât o parte foarte mică. Copiii pun întrebări pentru a ghici ce se ascunde în desenul acoperit.

Variantă

Educatoarea spune o ghicitoare, iar copiii vor desena răspunsul pe care îl consideră corect.

EXEMPLE

„La cap pieptene

La mijloc pepene, Ghici cine-i ?"

Copiii trebuie să deseneze un cocoș sau să reproducă onomatopeea specifică.

„Șervețel vărgat Peste mare aruncat" Copiii desenează curcubeul.

„Stă moșul în cămară Cu mustățile afară"

Copiii desenează morcovul.

„Retevei rece Marea trece"

(Șarpele)

Copiii pot desena șarpele și pot reproduce onomatopeea. încheierea jocului se realizează în funcție de creativitatea educatoarei.

Iarna

Scopuri

verificarea gradului de însușire a poeziilor, poveștilor și cântecelor despre iarnă;

consolidarea cunoștințelor despre anotimpul iarna;

dezvoltarea memoriei de lungă durată.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili :

să realizeze un tablou de iarnă cu aspectele de iarnă specifice, detașabile;

să reproducă expresiv poezii despre iarnă și fragmente din povești;

să interpreteze corect un cântec despre iarnă, respectând linia melodică;

să numere corect în limitele 1-7.

Sarcini didactice

construirea unui tablou de iarnă din elemente specifice detașabile;

reproducerea unor poezii, fragmente din povești, cântece despre iarnă.

numărarea în limitele 1 -7.

Regulile jocului

Răspunde numai copilul numit de educatoare sau acei colegi care-1 ajută să rezolve sarcina. Răspunsurile corecte sunt aplaudate. Dacă nu cunoaște răspunsul corect, copilul își va alege un coleg care dorește să-1 ajute.

Elemente de joc

• elemente specifice anotimpului iarna, imagini cu ninsoare, nori, oameni de zăpadă, săniuțe, copaci desfrunziți etc., dar și elemente care nu se potrivesc (flori, biciclete, stropitoare, copac înflorit etc.), imagini din povești cunoscute, personaje din aceste povești, casete audio, steluțe.

Desfășurarea jocului

Copiii trebuie să alcătuiască un tablou de iarnă pe un panou cu fundal potrivit anotimpului, alegând și atașând elementele potrivite și motivând alegerea.

în a doua parte a jocului, educatoarea plasează pe panou imagini care sugerează conținutul unor poezii sau povești despre iarnă. Copiii aleg, pe rând, câte o imagine, recunosc poezia sau povestea pe care o reprezintă și recită sau redau un fragment din acestea. Pot fi imagini din poeziile: Iarna pe uliță de George Coșbuc, Omul de zăpadă de Paul Angliei, sau din poveștile/povestirile Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă, Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin, Albă-ca-Zăpada de Frații Grimm etc.

Variantă

Dacă se prezintă povestea Albă-ca-Zăpada, se poate realiza un exercițiu matematic de numărare în limitele 1-7.

Răspunsurile bune ale copiilor vor fi răsplătite cu aplauze și cu steluțe de nea.

în încheierea jocului, educatoarea propune copiilor audierea unui fragment de cântec despre iarnă. Copiii vor recunoaște cântecul și-1 vor interpreta în continuare. Se pot efectua jocuri de mișcare, cum ar fi, de exemplu: Dansul fulgilor de nea.

Recunoști semnul

Scopuri

consolidarea deprinderii de a alcătui propoziții simple și dezvoltate, enunțiative, interogative și exclamative.

Obiective operaționale:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască semnele de punctuație și rolul lor în propoziție prin intonația potrivită;

să identifice propoziții interogative și exclamative din creațiile literare cunoscute.

Sarcină didactică:

formularea propozițiilor simple și dezvoltate, enunțiative, interogative si exclamativesă alcătuiască propoziții simple și dezvoltate, interogative și exclamative

Regulile jocului

Copiii aleg o imagine și formulează o propoziție despre ceea ce văd în ilustrația respectivă. La solicitarea educatoarei, copiii arată semnul de punctuație potrivit propoziției formulate. Apoi copiii trebuie să alcătuiască propoziții corespunzătoare semnului de punctuație arătat de educatoare. Răspunsurile bune sunt aplaudate.

Elemente de joc

mânuirea materialului, aplauze. ,

Material didactic

panou, ilustrații, fragmente din povești.

Desfășurarea jocului

Pe un panou sunt așezate patru-cinci imagini reprezentând diferite aspecte din natură, din viață. Copiii alcătuiesc cel puțin două propoziții pe baza unei imagini și indică semnul de punctuație potrivit.

EXEMPLU

„Copiii se joacă."

„Copiii se joacă?"

Educatoarea arată un semn de punctuație. Copiii formulează propoziții corespunzătoare semnului de punctuație arătat. Dacă imaginile prezintă anotimpul toamna, cu pomi fructiferi, coșuri de legume și fructe, copiii pot alcătui propoziții interogative și exclamative, ca în exemplele următoare:

Ce anotimp este reprezentat în imagine ?

Ce roade bogate aduce toamna!

Variantă

Educatoarea citește replica unui personaj dintr-o poveste/povestire cunoscută și îi întreabă pe copii: „Ce semn de punctuație se potrivește ?" Copiii ridică semnul considerat adecvat.

Exemple de replici ce pot fi folosite în această variantă a jocului:

„— Lupul! Ajutor! Mă prinde lupul!"

(Serghei Mihailov, Povestea celor trei purceluși)

„— Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești ?"

(Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului)

„— Cum ? Vai, ce mă fac ? Să rămân desculț ?"

(Călin Gruia, Ciuboțelele ogarului)

în încheierea jocului, copiii pot interpreta un dialog imaginar între ei și personajele cunoscute sau pot desena un personaj îndrăgit.

Căutătorii de comori

Scopuri

verificarea unor cunoștințe despre animale și plante însușite anterior;

formarea fcapacității de a răspunde întrebărilor educatoarei folosind un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical;

formarea capacității de a formula întrebări pentru rezolvarea unor sarcini;

educarea spiritului de echipă și de competiție.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să rezolve sarcini care presupun cunoștințe din diverse domenii;

să formuleze răspunsurile folosind un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.

Sarcini didactice

descoperirea titlului unei cărți de povești având la dispoziție elemente

• rezolvarea unor sarcini care implică cunoștințe despre natură, cunoștințe matematice, cunoștințe de limbaj etc.

Regulile jocului

Echipa merge pe drumul arătat de indiciile descoperite prin răspunsurile corecte la sarcinile primite. Doar răspunsul corect dă posibilitatea continuării jocului, răspunsul greșit conduce la înlocuirea echipei.

Elemente de joc

mânuirea materialului, surprize, recompense.

Material didactic

jetoane, imagini din povești.

Desfășurarea jocului

Grupa desemnează o echipă de patru-cinci copii care pornesc în căutarea unei „comori".

Drumul ce trebuie parcurs este descoperit cu ajutorul unor indicii. Indiciile se găsesc pe baza răspunsurilor corecte la întrebările puse echipei. întrebările sunt găsite de echipă în plicuri așezate la vedere. Fiecare întrebare are două răspunsuri ilustrate prin imagini.

Dacă echipa alege răspunsul corect, indiciul se află în acel plic, iar echipa poate continua jocul.

Dacă răspunsul este greșit, echipa este înlocuită de alți copii.

Exemple de sarcini:

Copiii trebuie să găsească răspunsul la ghicitori cum ar fi:

„Alb, greoi, cu părul fin

Seamănă cu Mos Martin." »

(ursul polar)

sau

„Vine moșul pe cărare

Cu cojocul în spinare"

(ursul)

Copiii au de ales, pentru a afla răspunsul corect, între două jetoane: un urs brun și un urs alb. Dacă aleg corect, vor găsi primul indiciu: imaginea unei fântâni. Tot în același plic vor găsi și a doua sarcină care le dă Sunt date personaje dintr-o poveste cunoscută. Copiii trebuie să recunoască povestea . Pentru aceasta vor avea la dispoziție două imagini: una din povestea din care fac parte personajele, dar și dintr-o altă poveste. Daca aleg corect, vor afla un alt indiciu (imaginea unui cuptor), dar și întrebarea următoare care le dă voie să continue.

Jocul poate continua până când se vor descoperi suficiente indicii pentru a găsi comoara, care este, în acest caz, o carte cu povești: Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă.

Pe parcursul jocului, educatoarea poate schimba echipa, chiar dacă răspunsurile sunt corecte, pentru antrenarea a cât mai mulți copii.

Variantă

Copiii pot fi puși să interpreteze un cântec, să rezolve o problemă, să numere, să recite o poezie etc.

în încheierea jocului, copiii apreciază echipa care a ajutat la descoperirea „comorii" și o recompensează cu aplauze sau alte stimulente.

Sunt date personaje dintr-o poveste cunoscută. Copiii trebuie să recunoască povestea . Pentru aceasta vor avea la dispoziție două imagini: una din povestea din care fac parte personajele, dar și dintr-o altă poveste. Daca aleg corect, vor afla un alt indiciu (imaginea unui cuptor), dar și întrebarea următoare care le dă voie să continue.

Jocul poate continua până când se vor descoperi suficiente indicii pentru a găsi comoara, care este, în acest caz, o carte cu povești: Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă.

Pe parcursul jocului, educatoarea poate schimba echipa, chiar dacă răspunsurile sunt corecte, pentru antrenarea a cât mai mulți copii.

Variantă

Copiii pot fi puși să interpreteze un cântec, să rezolve o problemă, să numere, să recite o poezie etc.

în încheierea jocului, copiii apreciază echipa care a ajutat la descoperirea „comorii" și o recompensează cu aplauze sau alte stimulente.

Sunt date personaje dintr-o poveste cunoscută. Copiii trebuie să recunoască povestea . Pentru aceasta vor avea la dispoziție două imagini: una din povestea din care fac parte personajele, dar și dintr-o altă poveste. Daca aleg corect, vor afla un alt indiciu (imaginea unui cuptor), dar și întrebarea următoare care le dă voie să continue.

Jocul poate continua până când se vor descoperi suficiente indicii pentru a găsi comoara, care este, în acest caz, o carte cu povești: Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă.

Pe parcursul jocului, educatoarea poate schimba echipa, chiar dacă răspunsurile sunt corecte, pentru antrenarea a cât mai mulți copii.

Variantă

Copiii pot fi puși să interpreteze un cântec, să rezolve o problemă, să numere, să recite o poezie etc.

în încheierea jocului, copiii apreciază echipa care a ajutat la descoperirea „comorii" și o recompensează cu aplauze sau alte stimulente.

Cu ce sunet începe cuvântul

Scopuri

dezvoltarea capacității de a percepe corect, auditiv sunetele;

activizarea vocabularului;

dezvoltarea capacității de exprimare corectă fonetic, lexical și gramatical.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să denumească imaginea, pronunțând corect si clar sunetele cuvântului care denumește obiectul din imagine;

să identifice sunetul cu care începe cuvântul sugerat de imagine;

să găsească un cuvânt care începe cu același sunet cu care începe cuvântul anterior;

să formuleze propoziții cu cuvinte alese de ei sau de educatoare;

să recunoască litere de tipar cu ajutorul educatoarei.

Sarcini didactice

identificarea sunetelor inițiale ale unor cuvinte sugerate de imagini;

găsirea altor cuvinte cu același sunet inițial;

La semnalul educatoarei, un copil alege o imagine, o denumește, identifică sunetul inițial, apoi copiii găsesc alte cuvinte care încep cu același sunet. Răspunsul corect este aplaudat. Copiii care nu rezolvă corect sarcina sunt ajutați de colegi.

Elemente de joc

mânuirea materialului, surpriză, mișcare, aplauze.

Material didactic

jetoane reprezentând obiecte, litere de tipar, bețișoare lungi și scurte, clopoțel.

Desfășurarea jocului

La sunetul clopoțelului, copilul numit de educatoare merge la masa acesteia și alege un jeton. Numește obiectul reprezentat pe jeton, identifică sunetul inițial al cuvântului care denumește obiectul. Răspunsul corect este aplaudat.

Ceilalți copiii vor spune alte cuvinte care încep cu același sunet ca precedentul. Vor fi antrenați cât mai mulți copii.

EXEMPLU

pe jeton este reprezentat un avion;

copiii trebuie să spună cât mai multe cuvinte care încep cu sunetul a: albină, alună, acordeon, actor, adăpost, aer, ac, albastru, afară, apă, aragaz, arbore, arc, arde, ardei, argint, aur.

Varianta

Educatoarea cere copiilor să se prezinte, să-și spună numele, să identifice sunetul inițial al numelui. Pentru a fi mai antrenant se poate realiza jocul de rol „De-a poștașul".

Copiii spun versurile: „Poștașul acum pornește,/Ghici la cine se oprește ?" Copilul la care s-a oprit poștașul își spune numele și sunetul cu care acesta începe.

Variantă

Educatoarea arată o literă de tipar. Copiii recunosc litera, apoi găsesc cuvinte care încep cu sunetul corespunzător și formulează propoziții cu aceste cuvinte.

Variantă

Din bețișoare mari și mici copiii formează pe măsuțele lor litere mari de tipar dintre cele mai ușor de realizat

în încheierea jocului se poate interpreta un cântec, se pot efectua mișcări ritmice, în funcție de creativitatea educatoarei.

Schimbă povestirea

Scopuri

dezvoltarea capacității de a crea povestiri, mici dramatizări, utilizând un limbaj corect și expresiv;

cultivarea sentimentului de prețuire a creațiilor literare pentru copii;

stimularea creativității.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să creeze un alt final pentru povești/povestiri cunoscute;

să aleagă un personaj dintre cele puse la dispoziție cu ajutorul căruia să schimbe firul întâmplărilor;

să redea original și expresiv textul poveștilor, povestirilor utilizând expresii artistice, mimica, gesturile adecvate.

Sarcini didactice

crearea unui alt final al poveștii/povestirilor cunoscute;

dramatizarea originală a unei povestiri.

Regulile jocului

Copiii, ajutați de educatoare cu întrebări sau cu alte elemente ajutătoare, vor crea alt final diferitelor povești/povestiri cunoscute. Copiii nu trebuie să repete aceeași versiune, ci trebuie să creeze altele originale.

Elemente de joc

joc de rol, surpriză, mișcare, aplauze.

Material didactic

imagini din finalul unor povești/povestiri; de exemplu: Scufița Roșie de Charles Perrault, Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului sau Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă ș.a.; siluete a două persoane

Educatoarea prezintă copiilor o imagine cu finalul uneia dintre poveștile/povestirile menționate. Copiii povestesc fragmentul, apoi educatoarea le cere să creeze alt final. Vor fi antrenați cât mai mulți copii, fiecare cu altă versiune.

Se prezintă copiilor o imagine din povestirea Capra cu trei iezi de Ion Creangă și încă două personaje: vânătorul și ursul. Copiii aleg unul dintre cele două personaje, care va intra în povestire și îi va ajuta pe iezi sa nu fie mâncați de lup. Astfel, copiii creează, de fapt, o nouă povestire.

Variantă

Copiilor li se cere să aleagă un personaj din alte două povestiri/povești și să povestească alte întâmplări (aventuri) ale acestuia. *

în încheierea jocului, copiii primesc costume și măști pentru a interpreta o povestire la alegerea lor sau a educatoarei.

Televizorul

Scopuri

consolidarea deprinderii de a reproduce vorbirea dialogată;

fixarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască imagini din poveștile cunoscute pe baza imaginilor;

să identifice personajele din imaginea prezentată, precizând numele, titlul și autorul textului literar;

să reproducă dialogul dintre două personaje din poveștile indicate;

să interpreteze, pe roluri, dialogurile dintre personaje.

Sarcini didactice

recunoașterea și denumirea poveștilor și a personajelor după ilustrații ;

reproducerea dialogurilor dintre personaje.

Material didactic

® imagini din povesti, rama unui TV

Copiii denumesc povestea și personajele care apar la TV. Apoi reproduc dialogul dintre personajele prezentate. Copiii care răspund corect au voie să prezinte la TV o altă imagine.

Elemente de joc

• surprize, aplauze.

Desfășurarea jocului

La un televizor improvizat dintr-o cutie de carton, educatoarea va prezenta o imagine dintr-o poveste cunoscută. Copiii sunt solicitați să recunoască povestea și cele două personaje din imagine, apoi unul dintre ei va reproduce dialogul dintre personaje. Dacă a răspuns corect, are dreptul de a afișa la TV o altă imagine dintr-o altă poveste și jocul se reia.

Variantă

Sunt aduse câteva costume, măști sau medalioane reprezentând personaje. Se stabilește o poveste cunoscută, copiii se costumează corespunzător și interpretează, pe roluri, fragmentul care le-a plăcut cel mai mult.

încheierea jocului se realizează în funcție de creativitatea cadrului didactic.

Să-l ajutăm pe iepuraș

Scopuri

sesizarea relației de antonimie si folosirea cuvintelor în contexte adec-

vate;

dezvoltarea capacității de a ordona obiecte după un criteriu dat;

verificarea cunoștințelor despre animale;

consolidarea deprinderii de a interpreta expresiv un cântec;

dezvoltarea capacității de a reda prin desen personaje din povești.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să formuleze propoziții corecte cu unele cuvinte antonime;

să ordoneze obiecte în șir crescător și descrescător, după mărime și să integreze animalele în categoria din care fac parte;

să identifice titlul poveștilor/povestirilor cu personaje-animale pe baza unor replici/fragmente;

să precizeze trăsături ale personajelor-animale pe baza unor fragmente ;

să interpreteze cântece respectând linia melodică și textul;

să redea în limbaj plastic un personaj preferat din povești.

Sarcini didactice

găsirea unor cuvinte antonime;

rezolvarea exercițiilor-joc;

redarea prin desen/limbaj plastic a unui personaj preferat; *

interpretarea unor cântece.

Regulile jocului

alegerea copilului care va răspunde se va face prin aruncarea și prinderea unui morcov de pluș;

după rezolvarea sarcinilor, copiii primesc câte o cheie cu care ar trebui să deschidă porțile apărute în drumul spre casă;

pentru răspunsurile corecte copiii sunt aplaudați sau recompensați cu stelute.

Elemente de joc

aruncarea-prinderea morcovului de pluș, imitarea unor animale, joc de rol, aplauze, recompense.

Material didactic

un iepuraș, un morcov de pluș, hartă, chei, panou, jetoane, materiale pentru colier, carte cu povești.

Desfășurarea jocului

Educatoarea prezintă copiilor un iepuraș care nu știe să ajungă acasă. El are o hartă și niște chei, dar nu știe să le folosească, de aceea cere ajutor copiilor. Pentru a-1 ajuta, copiii trebuie să rezolve sarcinile ivite pe traseul spre casa iepurașului.

Pe un panou sunt așezate greșit jetoane reprezentând imagini denumite prin cuvinte cu înțeles opus (antonime); de exemplu: măr mare — măr mic, floare cu tulpina mica — floare cu tulpina mare, legume multe— legume puține, roșie coaptă — roșie crudă. Se interpretează un cântec despre toamnă. Astfel, copiii obțin prima cheie.

Se identifică altă serie de antonime: lat — îngust, gros — subțire, înăuntru — afară, sus — jos etc.

Variantă

Copiii confecționează un colier pentru iepuraș, așezând elementele componente după mărime. In alt colier, elementele sunt așezate după lungime.

Se folosește altă serie antonimică: plin — gol, cald — rece, repede — încet, ușor — greu.

Variantă

Copiii trebuie să asocieze imagini de animale cu imaginea hranei acestora.

Se identifică altă serie antonimică: dulce — amar, curat — murdar, harnic — leneș, curajos — fricos, flămând — sătul.

Variantă

Copiii trebuie să recunoască personaje din povești și din poezii după scurte replici. Ei vor preciza titlul textului literar în care apar respectivele personaje. Apoi vor grupa aceste personaje în funcție de faptele lor bune sau rele. De exemplu: Făt-Frumos — Zmeul, capra — lupul, cățelul Zdreanță, vulpea, vânătorul, furnica și greierele etc.

După fiecare sarcină rezolvată, copiii pot deschide o ușă.

Copiii desenează personajul preferat.

La încheierea jocului, copiii primesc ultima cheie cu care se poate deschide casa iepurașului, iar acesta le mulțumește copiilor pentru ajutor.

Recunoaște meseria

Scopuri

dezvoltarea capacității de a folosi cunoștințele despre meserii pentru a răspunde corect la sarcinile didactice primite;

dezvoltarea capacității de a face abstractizări și generalizări;

activizarea vocabularului copiilor (verbe reprezentând acțiuni specifice diverselor meserii);

dezvoltarea deprinderii de a verbaliza acțiuni caracteristice unor meserii.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască meseriile, prin ghicire, pe baza unei scurte descrieri;

să asocieze imaginea meseriei cu imaginea uneltelor necesare în desfășurarea ei;

să spună cuvinte ce exprimă acțiuni (verbe) pe care omul le îndeplinește în meseria respectivă;

să formuleze propoziții despre meseriile reprezentate în imagini.

Sarcini didactice

denumirea meseriilor pe baza ghicitorilor audiate și așezarea pe panou a imaginii-simbol a meseriei; asocierea meseriei cu imagini ce reprezintă unelte necesare în aceste meserii;

găsirea a cât mai multe cuvinte ce arată acțiunile specifice unei meserii •și numirea produselor rezultate din practicarea acestor meserii;

formularea de propoziții despre meserii.

Regulile jocului

Copiii ascultă cu atenție ghicitoarea, apoi, la semnul educatoarei, copilul alege imaginea-simbol. Alt copil alege imaginile ce reprezintă uneltele necesare și le pune în dreptul imaginii corespunzătoare. Enumeră cât mai multe acțiuni (verbe) ce se pot executa în meseria respectivă. Răspunsurile copiilor sunt aplaudate.

Elemente de joc

ghicire, surpriză, imitare, aplauze.

Material didactic

jetoane reprezentând diferite meserii și imagini cu uneltele corespunzătoare, un panou pentru afișarea lor, ghicitori.

Desfășurarea jocului

Jocul se poate desfășura în activitățile comune sau în activitățile alese de copii, în grupuri mici.

Educatoarea valorifică cunoștințele copiilor referitoare la diferite meserii. Pe baza elementelor din ghicitoare, copiii deduc numele meseriei, apoi așază pe panou imaginea-simbol a acestei meserii. In dreptul imaginii-sim- bol se vor așeza imagini cu uneltele potrivite meseriei. Ghicitori:

Din pământ născui,

în lume trăii, și când murii, în gunoi mă pomenii.

(oala)

Am două surori Legate cu sfori; Când noaptea se lasă, Se vârâ sub masă {incaltamintea

Variantă

Se cere copiilor să numească alte meserii și produsele rezultate; de exemplu, tâmplarul și produsele sale — scaune, mese, paturi, zidarul — case.

Variantă

Copiii sunt solicitați să spună cât mai multe cuvinte care exprimă acțiuni (verbe) specifice unor meserii, răspunzând la întrebarea: „Ce poate face brutarul/frizerul/pictorul?" Vor răspunde folosind următoarele verbe: taie, amestecă, frământă, tunde, rade, desenează, pictează etc. Apoi alcătuiesc propoziții cu unele verbe.

Variantă

Copiii vor imita acțiuni specifice unor meserii sau vor realiza un joc de rol, exersând un comportament civilizat, corespunzător normelor de conviețuire socială; astfel, se valorifică deprinderi formate în activitatea de educație pentru societate.

Variantă

Copiii vor desena sau decora produse rezultate din meserii cunoscute de ei. Pot decora farfurii, căni, linguri de lemn etc.

Variantă

Copiii pot efectua activități practice din materiale aflate la dispoziție. De exemplu, realizează obiecte de îmbrăcăminte pentru păpuși, confecționează flori, coșulețe etc. pentru mamele lor, felicitări pentru sărbători etc.

Variantă

Se poate realiza o audiție sau copiii pot interpreta cântece despre meserii, cum ar fi, de exemplu, Zidarul de C. Lungu, Noi suntem brutari de Sanda Ștefan, Tâmplarul de Paraschiva Țipordei.

Cu aceasta se poate încheia jocul.

Cum este, cum sunt

Scopuri

să alcătuiască propoziții corecte în care substantivul să fie la numărul singular sau la plural, realizând acordul adjectivului cu acesta.

Sarcină didactică

formularea de propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical despre obiecte și însușirile lor.

Regulile jocului

Copilul chemat de educatoare ia din Cutia surprizelor un obiect, îl denumește și spune o însușire a acestuia. La întrebările educatoarei, „Cine a văzut un obiect asemănător ?" sau „Cum era el ?", copiii care au primit jetonul pe care este reprezentant acel obiect îl arată celorlalți și formulează o propoziție specificând o altă însușire a obiectului respectiv. Răspunsurile corecte sunt aplaudate.

Elemente de joc

mânuirea materialului, mișcare, surpriză, aplauze.

Material didactic

Cutia surprizelor, în care sunt așezate obiecte sau jetoane pe care pot fi reprezentate: jucării, animale, plante, rechizite etc.

Desfășurarea jocului

Copiii sunt așezați la mese. Fiecare copil primește cel puțin două jetoane reprezentând obiecte cunoscute de ei: mingi, pisicuțe, ursuleți, păpuși, mașinuțe, flori etc. La masa educatoarei se află Cutia surprizelor în care se găsesc obiecte și jetoane. Educatoarea cheamă câte un copil care alege un obiect/jeton din Cutia surprizelor, îl denumește, formulează o propoziție în care specifică o însușire a acestuia.

EXEMPLU

„Eu am luat o minge roșie/o zambilă albastră/un ursuleț alb/un creion verde." etc. Ceilalți copii care au jetoane/obiecte asemănătoare răspund la întrebările educatoarei menționând alte însușiri ale acestor obiecte.

Variantă

Educatoarea rosteste denumirea unui obiect, substantivla numărul sin gular, însoțit de un adjectiv care exprimă o însușire a acestuia, cerând copiilor să formuleze o propoziție. De exemplu: „bloc înalt", „copil cuminte", haină proasă" etc.

Propozițiile alcătuite de copii sunt transformate folosindu-se substantivele la numărul plural. Astfel, se va realiza acordul adjectivului cu substantivul determinat: „blocuri înalte", „copii cuminți", „haine groase" etc. In același timp se va realiza și acordul predicatului cu aceste substantive, dacă acestea au funcție de subiect.

în încheierea jocului se poate organiza concursul „Cine spune mai multe însușiri?" pe baza următoarelor obiecte din sala de grupă: ferestre, perdea, jucării, covor etc.

Ce sunet se aude

Scopuri

dezvoltarea capacității de a percepe clar și corect sunetele limbii române;

dezvoltarea capacității de analiză fonetică a cuvintelor;

recunoașterea unor litere;

dezvoltarea deprinderii de a executa mișcări ritmice.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să precizeze sunetul cu care începe un cuvânt sugerat de imaginea de pe jeton;

să aleagă și alte imagini a căror denumire începe cu sunetul precizat;

să identifice litera corespunzătoare sunetului precizat;

să compună cuvinte scurte cu ajutorul alfabetarului sau al calculatorului și să le utilizeze în propoziții;

să executc mișcări ritmice.

Sarcini didactice

determinarea sunetului inițial din cuvântul dat și asocierea lui cu litera corespunzătoare;

executarea unor mișcări ritmire.

Copiii respectă cerințele educatoarei privind ordinea de efectuare a sarcinilor: identificarea sunetului inițial, găsirea altor cuvinte care încep cu același sunet, asocierea cu litera corespunzătoare. Copiii care răspund corect sunt recompensați cu ecusoane reprezentând litere (inițiala numelui lor).

Elemente de joc

surpriză, aplauze, recompensă cu ecusoane.

Material didactic

jetoane cu diferite imagini, litere, texte tipărite pentru fiecare copil;

ecusoane cu litere.

Desfășurarea jocului

Educatoarea alege un jeton și cere copiilor să denumească obiectul din imagine și să spună care este sunetul cu care începe cuvântul. Copiii trebuie să găsească pe masa lor alte jetoane, a căror denumire începe cu același sunet. Se pot găsi și alte cuvinte care nu sunt sugerate de jetoane. Educatoarea va cere copiilor să indice litera corespunzătoare sunetului emis. Fiecare copil va încercui pe foaia tipărită litera corespunzătoare sunetului indicat.

Acolo unde nivelul grupei permite se pot scrie cuvinte scurte (2-4 litere, fie cu ajutorul literelor cu magnet, fie apăsând tastatura calculatorului).

Intr-o variantă mai complicată a jocului, educatoarea poate arăta copiilor o literă, iar aceștia trebuie să ridice jetonul cu imaginea a cărei denumire începe cu sunetul corespunzător literei indicate.

Variantă

Cinci copii vor primi un jeton reprezentând o literă.

Ceilalți copii, după ce își aleg un jeton, vor privi imaginea, vor identifica sunetul inițial și se vor grupa în jurul literei corespunzătoare sunetului identificat.

In funcție de nivelul grupei, se poate lucra cerând copiilor să identifice

si sunetul final sau un sunet aflat în interiorul cuvântului.

La încheierea activității, fiecare copil primește un ecuson cu litera inițială a numelui.

Să încărcăm vapoarele

Scopuri

perceperea și pronunțarea clară și corectă a tuturor sunetelor limbii române, integrate în cuvinte;

perfecționarea discernământului auditiv în sesizarea sunetelor în ansamblul cuvântului;

formarea spiritului de observație și a capacității de a selecta cât mai multe cuvinte care încep și se termină cu un sunet dat;

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să identifice litera corespunzătoare unui sunet emis;

să aleagă jetoane ce reprezintă obiecte a căror denumire începe/se termină cu sunetul recunoscut;

să formuleze propoziții simple și dezvoltate.

Sarcina didactică

recunoașterea sunetului emis și a literei corespunzătoare acestuia și găsirea unor cuvinte ce conțin sunetul dat (inițial sau final).

Regulile jocului

Educatoarea emite unul dintre sunetele propuse pentru verificare. Copiii care au vaporașe pe care sunt scrise literele corespunzătoare vor pleca din „port" spre locul de încărcare a mărfii, de unde aleg jetoanele a căror denumire începe cu sunetul emis. La întoarcere, copiii verifică dacă au fost alese jetoanele în mod corect. Cei care rezolvă sarcina corect primesc un ecuson pe care este desenat un marinar.

Material didactic

un vas mare cu apă pe care se „lansează" vapoarele; vaporașe din hârtie, jetoane, ecusoane.

Desfășurarea jocului

Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea emite unul dintre sunetele propuse spre verificare. Copiii care au vaporașe pe al căror steag este înscrisă litera corespunzătoare sunetului emis pornesc din „port" spre locul de încărcare, de unde aleg jetoanele cu imagini a căror denumire este un cuvânt care începe cu sunetul dat. Când termină această operație, se întorc în „port" și își motivează alegerea făcută.

Ceilalți copii vor fi solicitați să găsească și alte cuvinte care încep cu sunetul dat.

Copiii care-și rezolvă corect sarcina lansează vaporașele, le pun în vasul cu apă și vor primi un ecuson cu imaginea unui marinar.

Variantă

Jocul se poate desfășura respectând aceleași reguli, dar sunetul emis este la finalul cuvântului. In funcție de nivelul grupei, sunetele emise se pot regăsi și în interiorul cuvintelor

Să realizăm o scrisoare!

Scopuri

formarea deprinderii de a compune o scurtă povestire după o imagine;

dezvoltarea imaginației creatoare;

valorificarea cunoștințelor despre natură în situații noi.

Obiective operaționale

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să-și imagineze mesajul pe care un prieten i 1-a transmis prin intermediul unei imagini;

să creeze o scurtă poveste după o imagine;

să transmită un mesaj ca răspuns la o întâmplare prezentată.

Sarcini didactice

descrierea sumară a imaginii;

precizarea acțiunii efectuate, a cauzei și a efectului acest® acțiuni.

Regulile jocului

copilul care primește scrisoarea o desface, privește imaginea și descrie pe scurt acțiunea;

educatoarea poate interveni doar pentru a dirija gândirea preșcolarului prin întrebări adecvate.

Material didactic

imagini reprezentând diferite acțiuni (exemple: un copil curățând pomii de uscăciuni, un copil construind o căsuță pentru păsărele, sau îngrijind un pui de căprioară etc.)

Desfășurarea jocului

Educatoarea sau un copil vor avea rolul de poștaș, care aduce copiilor scrisori de la prieteni aflați în alte orașe.

Copilul care primește scrisoarea o va desface, va privi imaginea și va crea o scurtă poveste încercând să-și imagineze mesajul transmis prin intermediul ilustratiei. Educatoarea trebuie să intervină doar ca să îndrume gândirea copiilor.

EXEMPLE

„Unde crezi că se întâmplă acțiunea ?"

„De ce crezi că a procedat așa ?"

„Ce urmări crezi că poate avea această întâmplare ?"

„Cine crezi că se bucură de ceea ce a realizat el?"

Variantă

Educatoarea prezintă o imagine în care se desfășoară o acțiune și o povestește pe scurt, ajutându-i pe copii să înțeleagă mesajului. Copiii trebuie să răspundă la scrisoarea primită, creând cât mai multe variante posibile.

încheierea activității se realizează prin elemente de mișcare, după ce au fost apreciate și recompensate contribuțiile copiilor.

Scrisorile copiilor se pot realiza și prin lipirea unor imagini, desene etc.f după care se organizează o mică expoziție cu tema Ocrotirea naturii.

CAPITOLUL III.

Jocuri utilizate în activitățile cu grupa pregătitoare

“Ce departe se află împărăția copiilor! Ființele care o locuiesc par din altă specie… Ei au bogăția a tot ce încă nu posedă, bogăția minunilor unui posibil”

– Paul Hazard –

EXPERIMENT

Organizarea experimentului

În acest capitol al lucrării voi prezenta cercetarea propriu-zisă, cu cele trei etape, modalitățile de valorificare a valențelor instructiv-formative ale jocului didactic, în vederea educării limbajului, a stimulării gândirii creatoare.

Am lucrat individual, cu grupuri mici (4-5 copii) și frontal cu grupuri mai mari (până la 10 copii) și uneori cu întreaga grupă. În conceperea unor tehnici participative de stimulare intensivă a dezvoltării gândirii, memoriei, imaginației, și implicit a creativitatii limbajului, am pornit de la atracția copilului pentru joc.

Scopul tuturor activitatilor a vizat: corectitudinea limbajului, îmbogățirea vocabularului, exersarea lexicului, dar mai ales am urmărit stimularea dezvoltării gândirii, a creativității verbale.

Ipoteza de lucru de la care am pornit este urmatoarea:

”Dacă aptitudinea pentru scolaritate vizează, dezvoltarea gândirii, iar limbajul este instrumentul principal al gandiri, jocul didactic va spori eficiența „învățării” limbii române, va fi stimulată originalitatea și creativitatea în plan verbal ca atribut al gândirii, iar performanțele copiilor din lotul experimental vor fi diferite de ale copiilor din lotul martor”

Obiectivele cercetării:

Obiectivul 1: Prin intermediul jocului didactic se stimulează volumul vocabularului activ al copilului.

Obiectivul 2: Jocul spontan și jocul didactic utilizat în grădiniță determină creșterea flexibilității verbale a copiilor.

Obiectivul 3: Jocul didactic contribuie la sporirea originalității exprimării și fluidizarea comunicării.

Stabilirea eșantionului de copii și a echipei de cercetare

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetarea noastră un număr de 20 copii, eșantionul experiențial, din grupa pregătitoare „Fluturașii” și 22 copii reprezentând eșantionul de control din grupa pregătitoare „Steluțele”.

Grupa ,,Fluturașilor” ( eșantionul experiențial) este alcătuită din 20 copii, 11 fete și 9 băieți, 14 copii au vârsta de 7 ani, iar 6 copii au vârsta de 6 ani, 12 copii au frecventat grădinița 3 ani, iar 8 copii au frecventat grădinița 2 ani.

Eșantion de control

„Grupa Steluțelor »

Grupa,, Steluțelor” ( eșantionul de control) este alcătuită din 22 de preșcolari, 12 băieți și 10 fete, cu vârste cuprinse între 6 și 7 ani, care au frecventat grădinița 2 sau 3 ani.

Am elaborat tematica pentru un an de zile comun pentru celor două grupe de copii.

Cele două eșantioane selecționate sunt omogene ca număr de copii, vârstă și mediu de educație a familiilor, ambele având program prelungit, conduse de educatoare calificate și medii de viață și educatie asemănătoare.

Echipa de cercetare a fost formată din: două educatoare. părinți, personalul grădiniței.

Durata cercetării: anul școlar 2009-2010

Metodele cercetării: Observația

Convorbirea individuală

Experimentul

4.2. Desfășurarea experimentului

4.2.1. Etapa constatativă

În vederea realizării evaluării inițiale pentru a cunoaște stadiul dezvoltării limbajului și gândirii la cei 42 de preșcolari implicați, am aplicat o serie de probe de evaluare pe care le voi prezenta în continuare.

Proba nr. 1 pentru determinarea volumului vocabularului.

Scopul : Verificarea volumului vocabularului și gradul de înțelegere a noțiunilor.

Item : Folosind rând pe rând un număr de cuvinte ce denumesc obiecte din viața cotidiană a copilului, se pune întrebarea: Ce știi despre……? (cană, cuțit, păpușă, bicicletă, cuțmă, umbrelă, ciocan, televizor, benzină, vacă, stropitoare pod, avion, blană, plicticos, greiere, a repovesti, erou, diamant, masă, piscină, bomboană, mașină, macara, poștaș, zidar, școală, porumbel, urmaș, strămoș, toamnă, daltă, pacoste, microscop, internet, calculator). Total 36 cuvinte.

Instructaj: Am să iți spun mai multe cuvinte și tu să imi spui ce înseamnă fiecare din ele. De exemplu, vacă:-Ce este o vacă?- Vaca este un animal domestic care ne dă lapte și carne.

Corectare și cotare: Se apreciază atât corectitudinea răspunsului, cât și aptitudinea fluxului verbal (numărul cuvintelor prin care copilul iși formulează răspunsul).

Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect (0,5 puncte pentru conținut și 0,5 puncte pentru amplitudinea fluxului). Se consideră răspuns corect dacă se obțin 18 puncte din totalul de 36 de puncte realizabil. Se consideră răspuns parțial corect dacă se obțin 15 puncte din 36 și răspuns incorect dacă se obțin sub 15 puncte.

Proba nr .2 pentru sesizarea intuitivă a structurilor corecte sau incorecte dintr-un

enunț citit

Scopul : sesizarea corespondenței dintre cuvânt – imagine și (în paralel), sesizarea eventualelor deficiențe în pronunțarea tuturor sunetelor limbii române;

Material utilizat: jetoane cu imagini și cuvântul denumire scris în casetă.

Instructaj : „Privește fiecare imagine și cuvintele din casetă. Eu îți voi citi, iar tu vei uni printr-o săgeată imaginea cu cuvântul denumire a obiectului”(copilul care știe să citescă va lucra singur, după ce mă asigur că le-a citit corect cuvintele).

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

Notă : nici un copil din cei 42 de copii nu au manifestat deficiențe în pronunțare.

Proba nr.3 pentru verificarea creativității verbale

Scopul: evidențierea fluxului de idei, a capacității de a completa mișcarea schițată dintr-o imagine dată, cu cât mai multe elemente închipuite, având logică.

Tehnica aplicării: se pun la dispoziția copiilor imagini reprezentând personaje surprinse în mișcare.

Instructaj: „Privește cu atenție imaginea pe care ți-o arăt și spune ce crezi că fac personajele?”

Item 1: doi, trei copii văzuți din profil, mergând unul după altul, cu o mână îndoită din cot.

Item 2: un câine alergând spre un grad având o portiță întredeschisă.

Item 3: într-o curte, o cloșcă cu pui; pe un gard, o cioară.

Item 4: un lup care privește atent la o stână de oi.

Item 5: o vulpe la margine de sat.

Corectare și cotare: se va acorda cîte 1 punct pentru fiecare răspuns credibil ca logică și formulat corect din punct de vedere gramatical;

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Din analiza rezultatelor individuale obținute de cei 42 de subiecți supuși testării prin cele 3 probe, se constată sub aspectul stadiului de dezvoltare al limbajului la început de an școlar căteva aspecte generale. Copiii posedă:

pronunție corectă și auz fonetic bine dezvoltat (toți cei 42 de copii);

exprimare frumoasă și vocabular bogat se remarcă în grupa Experimantală la un număr de 14 copii, ce prezintă 70%, iar la grupa Martor la 15 copii, ce reprezintă 75%;

exprimare corectă, dar vocabular sărac se apreciază, la grupa Experiment, la un număr de 6 copii, ce reprezintă 30%, la grupa Martor la 5 copii, ce reprezintă 25%;

noțiuni interogatoare în proporție de 60% ca F.B. și 20% Bine, raportându-ne la grupa Experimentală, de 60% F.B., la grupa Martor;

Dacă analizăm probele sub aspectul punctajului maxim realizabil, respectiv, obținerea calificativului de F.B., raportându-ne la punctele posibile (realizat de cei 20 de subiecți) și cel realizat, făcând un calcul matematic, rezultă la nivelul fiecărei grupe următoarea situație:

TESTUL I

TESTUL II

TESTUL III

Concluzie: între cele două grupe există o diferență de 4,72% (realizări).

Preocuparea prioritară în etapa formativă va fi orientată spre selectarea jocurilor didactice prin care să se elimine carențele constatate și să se dezvolte capacitățile respective precum și sporirea eficienței acestora.

Etapa formativă

Strategii de eficientizare a jocurilor didactice

Dezvoltarea limbajului este o sarcină de bază a educației intelectuale, pe baza lui dezvoltându-se gândirea. Dezvoltarea și îmbogățirea limbajului constituie o preocupare permanentă a cadrelor didactice, întrucât el constituie principala cale de comunicare cu cei din jur și de cunoaștere a realității. La vârsta preșcolară, jocul este activitatea de bază și prin intermediul lui se formează și se dezvoltă, alături de celelalte procese, limbajul copiilor.

Sub aspect lexical, educarea limbajului presupune următoarele obiective prioritare :

îmbogățirea vocabularului copiilor, pe baza experienței imediate, cu cuvinte care denumesc obiecte, fenomene, ființe observate, cunoscute, diferite aspecte, însușiri caracteristice, acțiuni, poziții spațiale, relații, unele trăiri afective ;

activizarea vocabularului ;

înțelegerea semnificației corecte a cuvintelor, a indicațiilor și cerințelor verbale, a explicațiilor și a întrebărilor educatoarei, ale adulților ;

îmbogățirea și activizarea vocabularului prin însuțirea de sinonime, antonime, paronime, omonime.

Îmbogățirea vocabularului copiilor de vârstă preșcolară se realizează treptat, concomitent cu învățarea sensului cuvintelor și cu folosirea lor în vorbire, constituind deopotrivă un obiectiv general al întregii activități insructiv-educative desfășurată în grădiniță.

Pentru realizarea cu succes a activității de educare a limbajului la copilul aflat la grădiniță, dar mai ales a celor din grupa pregătitoare, a fost necesară, mai întâi, o bună cunoaștere a posibilităților sale și a nivelului atins în dezvoltarea vorbirii până în acel moment.

În urma aplicării probelor am constatat că sunt copii cu fond lexical sărac, ceea ce duce la o exprimare greoaie. De aceea, mi-am propus ca prin jocul didactic și prin exercițiile de stimulare a creativității verbale, să aduc copiii la un nivel de dezvoltare optimă a exprimării verbale în vederea debutului școlar, să contribui la îmbogățirea vocabularului, la înțelegerea semnificației cuvintelor, structurii gramaticale orale, corecte, dezvoltării vorbirii reproductive și a dialogului .

Detașându-se de activitatea propriu- zisă de joc, jocul didactic permite copiilor asimilarea de noi cunoștințe, exersarea comunicării orale, verificarea și consolidarea anumitor cunoștințe, priceperi și deprinderi. Prin intermediul jocului didactic se dezvoltă la copii capacități cognitive, afective și volitive, se educă trăsături ale personalității, jocul devenind astfel o foarte bună modalitate de conturare și dezvoltare a competenței de comunicare la preșcolari.

În cele ce urmează, voi exemplifica modalități de dezvoltare a limbajului copiilor din grupa pregătitoare, prin intermediul jocului didactic.

În grădiniță, copiii preșcolari sunt familiarizați cu noțiunile de cuvânt, silabă, sunet, cu propoziția simplă, apoi cu cea dezvoltată. Astfel, ei află că totul în jurul nostru poate fi denumit prin cuvinte care îmbinate între ele conduc la situații de comunicare a unor idei. Astfel realizăm vorbirea.

Tot în jocul didactic îi putem face pe copii să înțeleagă că uneori cuvintele, ca și noi oamenii, au o familie. Există așadar cuvinte-părinți și cuvinte-copii. Pornind de la acest aspecte, noi, educatoarele, am utilizat și creat jocuri didactice care să contribuie la realizarea obiectivelor menționate anterior.

Pentru ca preșcolarii să înțeleagă ce înseamnă familia de cuvinte am realizat jocul didactic,,Și eu am o familie” sau ,,Frații și surorile mele”.

Cunoscând noțiunea de cuvânt, preșcolarii trebuie să înțeleagă sensul pe care-l poartă acesta. Ei vor fi familiarizați cu noțiunile de sinonime, omonime, antonime, paronime.

Pentru a-i deprinde pe copii cu ,,familia de cuvinte’’ (sinonime, antonime, omonime,

paronime) și pentru deprinderea acestora cu formularea cuvintelor noi prin derivare cu ajutorul sufixelor și prefixelor, la grupa pregătitoare, în cadrul proiectului tematic ,,Toamna’’, în săptămâna cu tema,, Legume de toamnă ’’, după activitățile de observare, lectură după imagini, memorizarea unor poezii adecvate, am antrenat copiii în jocul didactic,, Caută rudele cuvântului ’’.

Jocul l-am desfășurat astfel : copiii așezați pe covor, în mijloc multe jetoane cu imagini reprezentând tema dată. Fiecare copil trebuie să aleagă câte un jeton și să-l explice. Apoi, la solicitarea mea, copiii au ales imagini înrudite ca temă (Legume de toamnă: ardei, vinete, varză, morcovi, etc), dar și ca rostire a cuvântului ilustrat (grădina, grădinar, grădinița), și-au dat mâinile într-un cerc simbolizând familia de cuvinte, rostind următoarele versuri 

,,Familia-i mare,/ Familia-i mică,/ In familie să ne unim,/ Rudele să le găsim.’’

Pentru înțelegerea noțiunii de antonime folosim jocul ,,Găsește imaginea opusă’’ în care copiii au sarcina de a recunoaște și descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse : copil care se spală/copil murdar ; copil care aruncă ghizdanul/ copil care merge cu geanta în spate ;copil care plânge/copil care râde, etc.

În cadrul jocului,,Găsește imaginea opusă‘‘copiii au avut sarcina de a recunoaște și descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse(antonime).

În jocuri precum :,, Ce mai poate denumi acest cuvânt’’, ,,Unde se află ?’’, ,,Când și cum’’,, Jocul contrariilor’’, ,,Hai să împachetăm’’, ,,Folosește cuvântul potrivit’’, copiii au căutat și găsit antonime.

Jocul didactic ,,Dacă nu-i așa” are ca obiectiv însușirea de către copii a noțiunii de omonime.

Prin intermediul jocului didactic ,,Televizorul” copiii au înțeles noțiunea de cuvinte paronime. Pe ecranul televizorului apare o imagine cu o vază, o barză, un morar și un strat de mărar. După ce au intuit imaginile le vom spune niște versuri care să includă și cuvintele de mai sus, explicându-le copiilor că schimbând un sunet, vor descoperi un nou cuvânt.

Sub aspectul expresivității limbajului, activitatea de educație a limbajului își propune să-i ajute pe copii în direcții precum: utilizarea corectă, fluentă, coerentă și expresivă în limba romînă literară ;

cultivarea limbajului monologat și formarea deprinderilor de exprimare independentă a gândurilor, a opiniilor copilului în redarea unor fapte și întâmplări din experiența proprie sau din literatură, filme, spectacole, etc. ;dezvoltarea creativității verbale la copii, a fluenței și originalității în gândire și vorbire, stimulând imaginația acestora .

În jocul ,, Să formăm cuvinte noi’’ copiii au avut ca sarcină formarea de cuvinte noi prin schimbarea primei litere a cuvântului dat :car, rar, sar, etc. Copiii trebuie să explice înțelesul fiecărui cuvânt, să numească fonemul care schimbă sensul cuvântului și, facultativ, să formuleze propoziții cu cuvintele nou create. Jocul didactic ,,Scara cuvintelor‘‘ a pus copiii în situația de a recunoaște imagini, să le denumească, să formuleze o propoziție despre ele și să așeze imaginile în ordine, în funcție de numărul de litere care compun denumirea obiectului respectiv. Unii copii au formulat propoziții, alții au spus câte cuvinte are propoziția, alții au despărțit cuvintele în silabe. Alți copii au precizat care cuvânt din propoziție are un anumit număr de litere precizat de educatoare. În acest fel, copiii și-au îmbogățit vocabularul activ și pasiv pe baza experienței personale și a relațiilor cu ceilalți, au putut utiliza un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical, s-au familiarizat cu componența grafică și sonoră a cuvintelor.

Prin jocurile :,,Cum este ?’’, ,, Care culoare îți place’’, ,,Completează ce lipsește’’, am realizat îmbogățirea și nuanțarea vocabularului, sporindu-se numărul cuvintelor-însușiri folosite de preșcolari, prin descrierea de către aceștia a ilustrațiilor, ajungând chiar la povestirea lor.

Sub aspect gramatical, educarea limbajului presupune următoarele obiective:sesizarea schimbărilor care au loc în forma cuvintelor în funcție de diferite categorii gramaticale: caz, gen, număr, persoană, mod, timp și utilizarea corectă a formelor corecte ale unor substantive, adjective, verbe, adverbe, interjecții, etc.;sesizarea diferențelor dintre formele de singular și plural a cuvintelor și utilizarea corectă a cestora în funcție de categoria de număr;realizarea acordului dintre substantiv și adjectiv; exprimarea corectă a acordului dintre subiect și predicat;receptarea unității logice a unei propoziții sau fraze;utilizarea, în comunicare, a unor structuri sintactice corecte;exprimarea corectă, în conformitate cu normele gramaticale ale limbii române.

Jocul ,, Cum este ?’’ a avut ca obiectiv folosirea corectă a adjectivelor în propoziții și a gradelor de comparație. În desfășurarea lui am pus accent pe recunoașterea obiectelor cu însușirile lor. În această idee, am procurat materialele necesare : un pahar mare și unul mic, un prosop moale și unul aspru, un fular gros și unul subtire, o farfurie adâncă și una întinsă, etc.

Obiectele au fost așezate și acoperite pe masă. Copiii veneau pe rând, luau un obiect, îl pipăiau, îl comparau cu altul asemănător și în final îl denumeau : ,,Eu cred că este un pahar mic’’, ,,Am găsit o farfurie mai mică decât cea de pe masă’’. Pentru complicarea jocului, copiii erau rugați să formuleze propoziții despre obiectele folosite în joc. Am apreciat copiii care au folosit în formularea propozițiilor multe cuvinte, plasticitatea exprimării, bogăția vocabularului.

Jocul ,,Completează ce lipsește’’ l-am folosit pentru verificarea cunoștintelor copiilor despre adjective, să-i fac să înțeleagă foarte bine legătura dintre substantiv( care denumește obiectul) și adjectiv ( care denumește însușirea obiectului) și astfel să realizeze relația logică dintre obiect și însușirile sale.

Având în vedere faptul că nu peste mult timp copiii grupei pregatitoare intră într-un nou ciclu de invățare – ciclul primar, am diversificat gama de jocuri, introducând în cadrul acestora jocurile-exercițiu, pentru stimularea exprimării verbale, pentru despărțirea propozițiilor în cuvinte, a cuvintelor în silabe și a silabelor în sunete.

Aceste jocuri-exerciții trebuie orientate pe coordonate sigure, care să vizeze cultivarea valențelor exprimării directe, spontane, naturale.

Înțelegerea noțiunii de sunet am realizat-o prin perceperea auditivă, iar litera prin perceperea vizuală, cunoscând faptul că la clasa I, corectitudinea cititului și scrisului depinde în mare măsură de nivelul la care se realizează pronunția, iar aceasta depinde de calitatea auzului fonematic. Tocmai în scopul dezvoltării auzului fonematic, putem introduce numeroase jocuri didactice cu conținut adecvat legat de obiectivele prioritare stabilite.

Alte exemple de jocuri didactice(și exerciții) utilizate și care au vizat aceste cerințe au fost : ,,Jocul sunetelor’’,,Fii atent’’, ,, Să facem cuvinte’’, ,, Acum spune tu !’’, ,,Lanțurile sunetelor’’, ,,Câte cuvinte am spus’’, ,,Câte silabe are cuvântul’’, ,,Cu ce sunet începe cuvântul ?’’, ,,Cine știe să spină mai multe cuvinte care încep cu sunetul…‘‘,’, ,,Cine spune mai multe cuvinte care se termină cu sunetul…‘‘,,Carnavalul sunetelor’’.

O deosebită importanță în dezvoltarea comunicării o au și jocurile didactice literare, cum ar fi : :,,Hai să ne imaginăm”, ,,Călătorie în lumea poveștilor”, ,,Să născocim o poveste’’, etc.

care, pe lângă faptul că au drept scop cunoașterea și recunoașterea unor personaje din povestiri, ele au menirea să stimuleze observația, să favorizeze asociații de idei, să contribuie la găsirea unor metode practice de a combina faptele de viață,etc.

Un copil va fi apt pentru școlaritate atunci când va putea să-și exprime corect gândurile, intențiile și trăirile emoționale și, mai ales, poate să verbalizeze adecvat, ceea ce vrea să comunice cu altul. Deci, este capabil să stăpânească limbajul ca instrument de informare, de comunicare și de exprimare.

Etapa de control

La finalizarea experimentului am implementat un proiect tematic ,, În lumea poveștilor’’ pentru a realiza evaluarea finală

Pe parcursul săptămânii de evaluare copiii au realizat sarcini cuprinse în următoarele teste:

Proba nr. 1 pentru îmbogățirea vocabularului, am aplicat-o într-un joc didactic, realizat pe grupuri mici, în prima zi a proiectului ,, Salata de povești’’

Scopul : Verificarea volumului vocabularului.

Sarcini: să formeze perechi între imaginile cu aceeași denumire, dar cu forme și întrebuințări diferite; să descrie obiectele de pe imagini și să formuleze câte o propoziție cu fiecare.

Item: Fiecare copil primește zece jetoane ce reprezintă imagini cu aceeași denumire, primește sarcina de a grupa jetoanele după denumirea lor, formând perechi între obiectele cu aceeași denumire. Imaginile au fost selectate în așa fel încât să aibă legătură cu lumea poveștilor( toc, capră, corn, război).După realizarea acestei sarcini copiii sunt solicitați să denumească și să descrie aceste obiecte.

Instructaj: Am să-ți dau mai multe jetoane, iar tu te vei uita cu atenție la ele și vei forma perechi cu cele care se numesc la fel .Vom vorbi apoi despre fiecare obiect.

Corectare și cotare: Se fac aprecieri atât în ceea ce privește corectitudinea răspunsului, cât și a numărului de cuvinte, sau chiar propoziții prin care copilul răspunde.

Se acordă maximum 10 puncte. Se consideră răspuns foarte bun dacă se obțin minim 8 puncte, din totalul de 10 realizabil. Se consideră răspuns bun dacă se obțin între 6 și 8 puncte. Se consideră răspuns incorect dacă se obțin sub 5 puncte. Se acordă câte 1 punct pentru fiecare pereche de jetoane, se acordă 0,25 puncte pentru denumirea fiecărui obiect și 2 puncte pentru formularea propoziției.

Proba nr. 2 urmărește flexibilitatea verbală și se realizează prin jocul ,, Joaca de-a cuvintele

Sarcini: Copilul va răspunde la întrebările puse de educatoare, care vizează completarea de propoziții, să-și imagineze că este pus într-o anumită situație.

Item: Întrebările la care este solicitat să răspundă copilul sunt:

Ce știi despre…

Cine știe mai multe…

Ce se întâmplă dacă…

Ce-ai face dacă…

Spune mai departe…

Instructaj: Zâna poveștilor este închisă în castel de un zmeu, iar tu o vei salva dacă vei îndeplinii toate sarcinile cerute de acesta. Sarcinile( întrbările) se află de-a lungul drumului până la castel.

Corectare și cotare: Se consideră răspuns corect fiecare propoziție formată din cel puțin 4 cuvinte. Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Se consideră răspuns foarte bun dacă se obțin minim 8 puncte, din totalul de 10 realizabil. Se consideră răspuns bun dacă se obțin între 6 și 8 puncte. Se consideră răspuns incomplet dacă se obțin sub 4 puncte.

Proba nr. 3: vizează completarea lacunelor dintr-un text și se realizează prin jocul ,, De-a autorii”

Sarcini: Să adauge cuvântul pe care-l consideră potrivit într-un enunț.

Item: Completează cu cuvântul care crezi că este potrivit, cuvintele care lipsesc din poveste.

Instructaj: se atrage atenția copiilor că vor participa la reconstruirea unei povestiri dintr-o carte foarte veche din care cuvintele s-au șters. Copiii trebuie să asculte fiecare frază și să completeze cuvântul lipsă: “ In căsuță toate erau mici. Pe măsuță erau aranjate 7 farfurii, 7 furculițe etc”.

Copiii vor fi întrebați din ce basme fac parte fragmentele și vor trebui să le povestească .

Corectare și cotare: Se consideră răspuns corect orice cuvânt care se potrivește în contextul respectiv. Fiecare cuvânt este punctat cu 0,25. Punctajul maxim acordat este de 10 puncte. . Se consideră răspuns foarte bun dacă se obțin minim 8 puncte, din totalul de 10 realizabil. Se consideră răspuns bun dacă se obțin între 6 și 8 puncte. Se consideră răspuns incomplet, dacă se obțin sub 4 puncte.

Proba nr. 4: vizează fluidizarea și originalitatea exprimării si s-a realizat prin jocul,, Lauda eroilor din povești”

Sarcini: Sa povestească după imagini, cu început dat și întrebări suport;

Să dialogheze în perechi în functie de personajul ales.

Item1:Spune-mi cine ai vrea să fii tu din această imagine?

Iem2: Ce-ai face dacă ai fi…?

Item3: – Eu sunt Zâna bună. Tu cine ești? ( se continuă dialogul în funcție de raspunsurile și întrebările copilului.

Instructaj: Ne vom juca cu eroi din povești și vom afla care este mai iubit. Fiecare dintre voi puteți fi ce erou din poveste doriți.Trebuie doar să vă lăudați și să spuneți cât mai multe despre voi.

Corectare și cotare: Se acordă punctaj de maxim 2 puncte pentru itemul1. Se consideră răspuns foarte bun, dacă copilul s-a identificat cu un personaj și a formulat doua propoziții. Se consideră răspuns bun, dacă a formulat o propoziție și se acordă 1 punct. Se consideră răspuns incomplet dacă copilul numește doar personajul cu care ar dori să se identifice. Pentru itemul 2 se acordă maximum 3 puncte. Se consideră răspuns foarte bun, dacă copilul s-a identificat cu un personaj și a formulat doua propoziții (2-3 puncte). Se consideră răspuns bun, dacă a formulat o propoziție și se acordă 2 puncte.Pentru 1 punct se consideră răspuns incomplet. Pentru itemul 3 se acordă 5 puncte. Fiecare propoziție formulată valorează 1 punct .Se consideră răspuns foarte bun între 4 și 5 puncte. Se consideră răspuns bun între 2 și 3 puncte. Pentru 1 punct se consideră răspuns incomplet.

Prezentăm acum rezultatele evaluării finale :

Vizualizarea rezultatelor este realizată în diagramele de mai jos:

Eșantion experimental

Eșantion de control

Comparând rezultatele obținute la testele inițiale și finale am observat că eșantionul experimental are un procentaj de rezolvare a sarcinilor mai ridicat la testele finale ceea ce mă îndreptățește să afirm că ipoteza a fost confirmată.

Histograma comparativa

CONCLUZII

Exigentele vieții contemporane și necesitatea tot mai acută de a rezolva problemele de complexitate crescândă apărute în toate sectoarele de activități, au transformat educarea creativității într-o prioritate, respectiv într-o necesitate stringentă pentru societate, pentru toate sectoarele de activitate.

Manifestările creative – mai mult sau mai puțin numeroase- apar încă de la vârsta preșcolară, scoală continuând procesul de de depistare, stimulare și formarea aptitudinilor creatoare la elevi.

Fiecare educator trebuie să fie un educator al schimbării, iar activitățile didactice să constituie adevărate procese creative, manifestate în proiectarea activităților didactice, în organizarea și desfășurarea activităților, în procesul de evaluare, în întreaga activitate desfășurată în grădiniță și în afara ei.

La vârsta preșcolară este necesar a valorifica și dezvolta spiritul de observație al copiilor- ca premisă a apariției și manifestării conduitelor lor creatoare.

Activitățile care includ abilități intelectuale, care permit copiilor să stabilească o ipoteză sau alta, care cultivă flexibilitatea gândirii, care permit aflarea mai multor căi și soluții în rezolvare au un rol important în cultivarea premiselor creativității.

Aceste activități trebuie să permită fluiditatea ideilor și realizarea de asociații, în funcție de anumite criterii prestabilite. În general, jocurile didactice – de orice fel- pot să realizeze cel mai bine acest lucru, prin variatele forme în care se desfășoară, prin atmosfera competitivă, dar și destinsă și permisivă.

Continuarea creativității este legată de realizarea unui învățământ de tip euristic, de metoda problematizării, a abordării euristice, a învățării prin descoperire și a învățării prin cercetare- datorită valențelor lor formative și informative.

Utilizarea unor tehnici specifice de stimulare a creativității; au importanță deosebită în încurajarea originalității și cultivarea gândirii divergente și a gândirii experimentale.

Disponibilitățile creative ale preșcolarului se manifestă în expresiile și conduitele emoționale, în joc, în desen și în activitatea de comunicare verbală.

În toate activitățile de educare a limbajului, creativitatea verbală (de expresie, de produs, inovativă) tinde să devină productivă. Însușirea limbii (în mod conștient sau prin imitație) permite copilului să comunice cu ceilalți, să-și exprime părerile, trăirile, dorințele, nedumeririle, uimirile, să ceară și să transmită informații.

Jocul didactic poate fi utilizat pentru stimularea fluidității și flexibilității verbale. Următoarele sarcini au o mare valoare formativă:

-identificarea cuvintelor, silabelor, sunetelor în propoziții date sau formulate după imagini;

-găsirea unor cuvinte noi prin schimbarea unui sunet (inițial, final, din interiorul cuvântului) în cuvinte date (dor, dur, dar; pol, pod, por; pod, nod, rod; nas, pas, vas; sac, suc etc.);

-identificarea sinonimelor și antonimelor unor cuvinte și integrarea lor în propoziții în vederea evidențierii modificării semnificațiilor;

-identificarea tuturor adjectivelor care pot fi asociate unor substantive (floare albă, mică, minunată, parfumată);

-identificarea tuturor adverbelor care pot fi asociate unor verbe ( merg mult, repede, oriunde, mâine);

-formularea a cât mai multor propoziții referitoare la un obiect sau o imagine;

-formularea a cât mai multor intrebări referitoare la un obiect sau o imagine.

Dezvoltarea potențialului creativ nu se realizează de la sine, ci este nevoie de acțiuni continue și organizate de stimulare și activare. Activarea și stimularea potențialului creativ impun cunoașterea specificului și a nivelului de dezvoltare a acestuia, ca și cunoașterea relațiilor determinative în care este implicat. Stimularea și satisfacerea trebuinței de cunoaștere a copilului determină dezvoltarea potențialului creativ, amplificarea flexibilității, fluidității, originalității plastice și verbale. Informațiile, modelele de acțiune insușite prin activitatea de invățare, declanșată și susținută energetic de trebuința de cunoaștere, sunt supuse transformărilor creative și generează un original cu valoare subiectivă.

Relațiile cu cei de aceeași vârstă, munca în echipă, cooperarea amplifică manifestările creative. Stările afective plăcute pe care le are copilul în cadrul grupului se stabilizează și se intensifică amplificând spontaneitatea, inițiativa, curajul în formularea soluțiilor. Activitatea în echipă se regăsește în toate actvitățile desfășurate în grădiniță. Când ea devine un element al stategiei didactice și se armonizează cu activitatea independentă, participarea creativă a copilului se amplifică.

Educația creativă la vârsta prescolară devine din ce în ce mai mult nu numai un deziderat, ci și o realitate.

BIBLIOGRAFIE:

Boca-Miron, Elena; Chichișan, Elvira – “Documentar metodic pentru activitățile de educarea

limbajului la preșcolari” V & Integral, București, 2001

Bratu, Rodica – “Preșcolarul și literatura”, Editura Didactică ȘI Pedagogică, București,1972

Breban, Silvia, Gorgea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, – Metode interactive de grup, București,1996

C. Cojocaru: – Creativitate și inovație, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1975

Chateau, Jean, – Copilul și jocul, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1970.

copii și în clasele I și a II- a” Editura Didactică și

Pedagogică, R.A.

Crenguța–Lăcrămioara Oprea – Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Editura Polirom, 2000

Cucoș, C-tin. – Pedagogie. Iași: Editura Polirom, 2000

Culea Laurenția, Sesovici, Angela, Grama, Filofteia, Pletea, Mioara, Ionescu , Daniela, Anghel, Nicoleta, – Activitatea integrată din grădiniță, Ghid pentru cadrele didacticeîn învățământul preuniversitar, Didactica Publishing House, 2008

Damșa, Ioan; Tomșa-Damșa, Maria; Ivănuș Zoe – “Dezvoltarea vorbirii în grădinița de

Dumitrana, Magdalena – “Didactică preșcolară” V&Integral, București, 1998

Dumitrana, Magdalena – “Educarea limbajului în învățământul preșcolar. Comunicarea

orală”, Compania, București, 1999

Elena Rafailă -,,Educarea creativității la vârsta preșcolară” Editura Aramis, 2002

Ezechil, Liliana; Păiși Lăzărescu, Mihaela – “Laborator preșcolar”, V&Integral, București

2002

Filofteia Grama, Mioara Pletea – Activitatea integrată din grădiniță – Ed.Didactica

Filofteia Grama, Mioara Pletea – Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul

preșcolar, Ed. Didactica Publishing, Vol. I, 2008

Filofteia Grama, Mioara Pletea – Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar

Ed. Didactica Publishing, Vol. I, 2009

-G.Berger- ”Omul modern și educația sa “E.D.P- București 1975

Golu, Pantelimon; Zlate, Mielu; Verza, Emil – “Psihologia copilului”- Manual pentru clasa a

XI-a Școli normale, Editura Didactică și pedagogică, R.A. București, 1998

Mielu Zlate – „Psihologia copilului” – E.D.P. București 1991.

Mihai Stanciu, – „Didactica postmodernă”, Ed. Universității Suceava, 2003

Mitu, Florica. – Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar – Didactica Publishing 2008

Preda, Viorica- “Copilul și grădinița”, Compania, București 1999

Preda, Viorica, coordonator, – “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Miniped, București,

2002

Preda, Viorica; Dumitrana, Magdalena – coordonatori- “Programa activităților instructiv

educative în învățământul preșcolar și Regulamentul învățământului preșcolar”, V&Integral,

București, 2000

Ezechil, Liliana – “Pedagogie – fundamente teoretice” V&Integral, București, 2002

Rafailă, Elena; Țugui, Lenuța – “ Modele orientative de lucru cu preșcolarii”, All Pedagogic

București, 2000

Roco, Mihaela. – Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Editura Polirom, 2001

Roșca, Al.; Chircev, A. – “Psihologia copilului preșcolar” Editura Didactică si Pedagogică,

București, 1966

Roșca, Al: – Creativitatea,Colectie,Orizonturi, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti

1972

Rose, Vincent. (1972). Cunoașterea copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Schulman Kolumbus, E. Didactică preșcolară. București: V&I Integral, 2000 Claparede Edouard, – Psihologia copilului și pedagogia experimentală,  EDP, București,1975

U. Schiopu: – Psihologia Copilului, Educatia Didactica si pedagogica 1967

Universitatea București, 2003.

Varzari, Elena; Taiban, Maria – “Metodica cunoașterii mediului înconjurător, a dezvoltării și

corectării vorbirii copiilor preșcolari”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980

Voiculescu, Elisabeta – “Pedagogie preșcolară”, Aramis, București, 2001

*** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii – București-2000

*** Programa activitățiilor instructive educative în grădinița de copii – Editura&I Integral 2005

*** Noul curriculum pentru învățământul preșcolar – Didactica Publishing 2008

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2007”, București, 2007

“Revista Învățământul preșcolar nr.3-4/2007”, București, 2007

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2008”, București, 2008

“Revista Învățământul preșcolar nr.3-4/2008”, București, 2008

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2009”, București, 2009

“Revista Învățământul preșcolar nr.2-3/2010”, București, 2010

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2010”, București, 2010

BIBLIOGRAFIE:

Boca-Miron, Elena; Chichișan, Elvira – “Documentar metodic pentru activitățile de educarea

limbajului la preșcolari” V & Integral, București, 2001

Bratu, Rodica – “Preșcolarul și literatura”, Editura Didactică ȘI Pedagogică, București,1972

Breban, Silvia, Gorgea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, – Metode interactive de grup, București,1996

C. Cojocaru: – Creativitate și inovație, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1975

Chateau, Jean, – Copilul și jocul, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1970.

copii și în clasele I și a II- a” Editura Didactică și

Pedagogică, R.A.

Crenguța–Lăcrămioara Oprea – Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Editura Polirom, 2000

Cucoș, C-tin. – Pedagogie. Iași: Editura Polirom, 2000

Culea Laurenția, Sesovici, Angela, Grama, Filofteia, Pletea, Mioara, Ionescu , Daniela, Anghel, Nicoleta, – Activitatea integrată din grădiniță, Ghid pentru cadrele didacticeîn învățământul preuniversitar, Didactica Publishing House, 2008

Damșa, Ioan; Tomșa-Damșa, Maria; Ivănuș Zoe – “Dezvoltarea vorbirii în grădinița de

Dumitrana, Magdalena – “Didactică preșcolară” V&Integral, București, 1998

Dumitrana, Magdalena – “Educarea limbajului în învățământul preșcolar. Comunicarea

orală”, Compania, București, 1999

Elena Rafailă -,,Educarea creativității la vârsta preșcolară” Editura Aramis, 2002

Ezechil, Liliana; Păiși Lăzărescu, Mihaela – “Laborator preșcolar”, V&Integral, București

2002

Filofteia Grama, Mioara Pletea – Activitatea integrată din grădiniță – Ed.Didactica

Filofteia Grama, Mioara Pletea – Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul

preșcolar, Ed. Didactica Publishing, Vol. I, 2008

Filofteia Grama, Mioara Pletea – Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar

Ed. Didactica Publishing, Vol. I, 2009

-G.Berger- ”Omul modern și educația sa “E.D.P- București 1975

Golu, Pantelimon; Zlate, Mielu; Verza, Emil – “Psihologia copilului”- Manual pentru clasa a

XI-a Școli normale, Editura Didactică și pedagogică, R.A. București, 1998

Mielu Zlate – „Psihologia copilului” – E.D.P. București 1991.

Mihai Stanciu, – „Didactica postmodernă”, Ed. Universității Suceava, 2003

Mitu, Florica. – Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar – Didactica Publishing 2008

Preda, Viorica- “Copilul și grădinița”, Compania, București 1999

Preda, Viorica, coordonator, – “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Miniped, București,

2002

Preda, Viorica; Dumitrana, Magdalena – coordonatori- “Programa activităților instructiv

educative în învățământul preșcolar și Regulamentul învățământului preșcolar”, V&Integral,

București, 2000

Ezechil, Liliana – “Pedagogie – fundamente teoretice” V&Integral, București, 2002

Rafailă, Elena; Țugui, Lenuța – “ Modele orientative de lucru cu preșcolarii”, All Pedagogic

București, 2000

Roco, Mihaela. – Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Editura Polirom, 2001

Roșca, Al.; Chircev, A. – “Psihologia copilului preșcolar” Editura Didactică si Pedagogică,

București, 1966

Roșca, Al: – Creativitatea,Colectie,Orizonturi, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti

1972

Rose, Vincent. (1972). Cunoașterea copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Schulman Kolumbus, E. Didactică preșcolară. București: V&I Integral, 2000 Claparede Edouard, – Psihologia copilului și pedagogia experimentală,  EDP, București,1975

U. Schiopu: – Psihologia Copilului, Educatia Didactica si pedagogica 1967

Universitatea București, 2003.

Varzari, Elena; Taiban, Maria – “Metodica cunoașterii mediului înconjurător, a dezvoltării și

corectării vorbirii copiilor preșcolari”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980

Voiculescu, Elisabeta – “Pedagogie preșcolară”, Aramis, București, 2001

*** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii – București-2000

*** Programa activitățiilor instructive educative în grădinița de copii – Editura&I Integral 2005

*** Noul curriculum pentru învățământul preșcolar – Didactica Publishing 2008

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2007”, București, 2007

“Revista Învățământul preșcolar nr.3-4/2007”, București, 2007

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2008”, București, 2008

“Revista Învățământul preșcolar nr.3-4/2008”, București, 2008

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2009”, București, 2009

“Revista Învățământul preșcolar nr.2-3/2010”, București, 2010

“Revista Învățământul preșcolar nr.1-2/2010”, București, 2010