Destructurarea Clasei Mijlocii In Perioada Comunista Si Restructurarea Acesteia In Perioada Postcomunista

Pedagogie

Destructurarea Clasei Mijlocii In Perioada Comunista Si Restructurarea Acesteia In Perioada Postcomunista

Byadmin ianuarie 1, 2024

DESTRUCTURAREA CLASEI MIJLOCII ÎN PERIOADA COMUNISTĂ ȘI RESTRUCTURAREA ACESTEIA ÎN PERIOADA POSTCOMUNISTĂ

Introducere

Fenomenul de stratificare socială este întâlnit atât în literatura de specialitate, cât și în discursul public, fiind cunoscută atât la nivel științific, cât și la nivelul cunoașterii comune. Clasele sociale și apartenența la acestea se face pe baza unor factori precum: educația, averea, stilul de viață și prestigiul social. Autoidentificarea cu o anume clasă se face raportat la factorii menționați anterior, aceasta putând fi determinată atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv.

Clasa de mijloc prezintă o importanță ridicată în societatea românească prin influența acesteia în toate domeniile (politic, cultural, economic și administrativ). Fiind o clasă majoritară, valorile ei se conturează în domeniile menționate anterior. Astfel, o clasă de mijloc dezvoltată poate asigura progresul societății respective, o economie de piață dezvoltată și o democrație bine consolidată.

În societatea românească clasa de mijloc a suferit o destructurare in perioada comunistă, dorindu-se dispariția stratificării pe trei clase (clasa de jos, de mijloc și de sus) și înlocuirea acesteia cu o noua abordare a structurii sociale de genul “doua clase, o pătură” (țărani, muncitori și pătura intelectualității). Clasa mijlocie și-a pierdut vizibilitatea și s-a încercat înlocuirea ei cu pătura intelectualității.

Odata cu tranzația postcomunistă, cu trecerea de la o economie planificată la una privatizată și prin dezindustrializare clasa mijlocie a început să se dezvolte, fapt ce a dus la o restructurarea a acesteia. Prin accesul mai ușor la resurse, la învățământ, apariția unor noi oportunități clasa mijlocie a început să crească și să își contureze mai bine granițele. Astfel, autoidentificarea cu clasa mijlocie a devenit un fenomen des întâlnit.

Relevanța acestei teme este dată de ușurința indivizilor in autoidentificarea cu această clasă in societatea românească actuală. Clasele sociale din societatea românească sunt subiecte mediatizate, cunoscute de cetățeni. Sursele de inegalitate precum venitul, ocupația, educația, averea sunt folosite de cetățeni subiectiv pentru apartenența la o anumită clasă socială.

Destructurarea clasei mijlocii în perioada comunistă a afectat o mare parte din membrii societății, atât pozitiv, cât și negativ. Iar restructurarea acesteia a cuprins un număr ridicat de oameni ce au ajutat la dezvoltarea ei.

Obiectivul acestei lucrări de licență este să analizez care sunt factori ce determină autopoziționarea în clasa mijlocie și cum este percepută destructurarea clasei de mijloc în perioada postcomunistă și restructurarea ei în perioada actuală. Pentru a îmi atinge aceste obiective am analizat atât teoria de specialitate relevantă, folosind și o metoda calitativă în vederea testării ipotezelor. Proiectul de cercetare a vizat persoane ce aparțin clasei mijlocii, ce au deținut un loc de muncă în perioada comunistă și pot analiza clasele sociale în ambele perioade.

Capitolul I.

Concepte teoretice

1.Stratificare socială

Stratificarea socială reprezintă ierarhia în care membrii unei societăți sunt dispuși, având în vedere două considerente: atât resursele pe care aceștia le posedă, fie ele materiale (venitul și averea) sau ce țin de statusul fiecăruia (puterea de decizie sau influența), cât și lipsa acestor resurse datorate inegalităților inevitabile din societate. Stratificarea delimitează treptele ierarhiei în două moduri: fie un amalgam de straturi în care sunt poziționate persoane cu status asemănător, fie o determinare evidentă între grupuri de statusuri închegate în ce ce privește oportunitatea pe care o dețin.

Ca parte a stratificării sociale, inegalitatea socială se manifestă diferit de la o societate la alta. În acest sens, teoreticienii stratificării sociale o privesc din două perspective diametral opuse: una funcționalistă, care consideră că aceasta este necesară în bunul demers al unei societăți, și una conflictualistă, care o privește ca pe un fenomen distructiv al mediului/societății în care aceasta se manifestă.

Teoria funcționalistă susține că într-o societate stratificarea este inevitabilă și totodată necesară. Această teorie privește societatea ca pe un sistem: la nivel ocupațional, fiecare membru al acesteia are rolul său bine definit, ajutând astfel cu toții la bunul demers al acesteia, și implicit la îndepărtarea oricărui fel de disfuncționalitate sau deficiență.

2.Clasa socială

Termenul de clasă socială reprezintă un strat format din familii ce au aproximativ același prestigiu, văzute simbolic ca fiind egale, cu interese comune și venituri apropiate. Diferențele de vârstă și sex nu se iau în considerare în ceea ce privește stratificarea, iar membrii unei familii sunt considerați ca făcând parte din aceeași clasă socială. Nu se ia în considerare membrul adult ce nu mai locuiește cu familia de origine.

Din perspectiva weberiană, clasele nu reprezintă comunități, ci acțiuni comune. Putem folosi conceptul de clasa în momentul în care un număr de oameni au în comun comportamente cauzale ale șanselor lor la viață, iar această componentă reprezintă un interes economic pentru a deține bunuri și oportunități de venit și este reprezentat de condițiile unui bun sau a pieței de muncă. Aceste lucruri se referă la “situația de clasa” ce poate fi definită prin șansele la bunuri, la condiții de viață, experiențe ce sunt determinate de nivelul de putere sau talent, îndemânare pentru a avea un venit. Astfel, termenul de clasa se referă la membrii a unui grup ce aparțin aceleiași situații de clasa.

Weber împarte clasele în trei categorii:

1. Clase privilegiate pozitiv:

• Clase de proprietari sau rentieri;

• Clase comerciale sau de antreprenori.

2. Clasa de mijloc:

• Persoane cu studii superioare;

• Funcționari;

• Artizani, mici meșteșugari;

• Țărani și fermieri.

3.Clase negativ privilegiate:

• Nu au proprietăți;

• Nu au calificări.

Karl Marx explică stratificarea socială printr-un singur factor, cel economic, mai exact proprietatea. În funcție de criteriul economic se face distincția exploatatori – exploatați. Astfel, putem vorbi de societatea sclavagistă (patricieni și sclavi), societatea feudală (nobilii și iobagi) și societatea capitalistă (burghezii și capitaliștii). În timp ce Marx are o concepție unidimensională asupra claselor, Weber aduce în discuție și alte asocieri nonclasă (ca și statutul și partidul) ce face concepția weberiană asupra stratificării una de tip multidimensional.

Erik Olin Wright definește clasele ca poziții între relațiile sociale de producție derivate din relațiile de proprietate ce determină patternurile exploatării. Relațiile de clasa presupun dominare la nivelul producției. În ceea ce privește concepția lui Weber și a lui Marx despre definirea claselor prezentată anterior, Weber are în vedere piața, iar Marx proprietatea. Wright consideră că producția este mai importantă decât schimbul, fapt ce face defnitia marxistă să aibă mai multă putere explicativă.

Astfel, cele două definiții nu trebuie identificate una cu cealaltă. Clasele bazate pe relații de proprietate nu definesc clasele în funcție de venit sau de rezutatul tranzacțiilor de piață, ci de bunurile pe care le controlează, ce duc la adoptarea anumitor strategii în relațiile de schimb, care determina rezultatul tranzacțiilor de piață.

3.Măsuri de determinare a clasei sociale

Pe baza cercetărilor, apartenența individului la o clasă socială este determinată atât din punct de vedere subiectiv, cât și din punct de vedere obiectiv.

Apartenența la o clasă socială din punct de vedere subiectiv se realizează de către respondent prin autoidentificarea acestuia într-o clasă socială, având de ales între minim trei variante: clasa de jos, clasa de mijloc și clasa de sus, cea mijlocie putând fi divizată în două categorii: cea de mijloc-sus și cea de mijloc-jos.

Conform unui studiu realizat de Barometrul de Opinie Publică în toamna anului 2005 cu cinci variante de răspuns, 1% dintre respondenți se considerau ca făcând parte din clasa de sus a societății, 17% susțineau că făceau parte din clasa de mijloc-sus, 26% dintre ei în clasa de mijloc-jos, 34% se autoidentificau cu clasa muncitoare și 22% afirmau că fac parte din clasa de jos. (figura 1 )

Figura 1.

Sursa: Barometrul de Opinie Publică, toamna 2005

(Vlăsceanu, L., “Sociologie”, 2005)

Sunt folosite măsurile obiective pentru a identifica inegalitățile materiale la care respondenții sunt supuși, acestea având în vedere în general doar aspectul financiar, și mai puțin cel legat de carieră și educație.

4.Apariția clasei mijlocii

În Europa, la începutul perioadei moderne, burghezii lucrau ca negustori, artizani sau proprietari de hanuri și reprezentau clasa de mijloc in secolul XVIII-XIX. La jumătatea secolului XIX, aceste ocupații împreună cu salariații non-manuali devin mica burghezie și stabilesc granițele clasei de mijloc. În această perioadă se pune accent pe birocrație, aceasta devenind mai puternică, indivizii devin interesați de calificări, fapt ce sporește puterea burgheziei culturale. Astfel, ideea de meritocrație, urbanizarea și industrializarea fac să crească clasa de mijloc și de asemenea, granițele dintre clase să fie mult mai specifice.

În America s-a format cea mai largă clasă mijlocie, ce a împiedicat formarea unui partid comunist puternic (cum s-a întâmplat în țările vest europene). Această clasă mijlocie mijlocie era formată din fermierii independenți, micii oameni de afaceri și patronii de prăvălii, profesiunile liberale. Clasa a ajuns să cuprindă în timp și “gulerele albe”, mai exact manageri, ingineri funcționari de birou, vânzători. Cei ce făceau parte din clasa mijlocie erau mânați de dorința de a se diferenția de clasa muncitoare.

Astfel, înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a New Deal-ului lansat de Roosevelt, a existat o mobilitate ascendentă în rândul unei mari părți din clasa muncitoare ce a trecut la clasa mijlocie prin dobândirea unor bunuri precum automobile, case, călătorii etc., ce altădată reprezentau aspecte ale burgheziei. Totuși, chiar dacă clasa de mijloc americană era o clasă flexibilă, în Germania, clasa mijlocie era prinsă între muncitori și capitaliști, iar la Marea Criză Economică (1929-1932) nu a reușit să se salveze de inflație și a devenit victima demagogiei.

În România, clasa de mijloc începe să fie conturată în perioada interbelică odată cu apariția intelectualității naționale. Nu putem distinge o clasă de mijloc înaintea acestei perioade întrucât lipsesc aspect precum industrializarea, urbanizarea și modernizarea. Totuși, la nivel economic, capitalul dominant nu este cel național, ci cel străin.

Clasa mijlocie a schimbat structura socială formulată de Karl Marx, aceea că societatea va fi împărțită între capitaliști și muncitori. În secolul al XX-lea ocupațiile ce nu depind de proprietate devin tot mai frecvente și se face trecerea de la o clasă de mijloc bazată pe proprietate, la o structură axată pe ocupație, munca nonmanuală devenind caracteristică acestei clase. Totuși, ocupațiile nu determină o clasă omogenă, fiecare ocupație având un prestigiu diferit. Astfel, se face diferențierea între clasa mijlocie de jos (funcționari, vânzători, mici antreprenori, învățători), clasa mijlocie propriu-zisă (manageri de mici afaceri, administrator și mici profesioniști) și clasa mijlocie de sus (manageri, experți și profesioniști cu educație superioară)

5. Clasa mijlocie -delimitări conceptuale

În general “clasa mijlocie nu deține nici putere politică, nici conducerea economiei. În schimb, ea dă tonul în cultură, dictează în materie de consum și constituie publicul principal al mass-mediei” (Brucan, 1996)

Sociologul C. Wright Mills definește clasa mijlocie astfel: “Oamenii clasei mijlocii s-au furișat pe tăcute în societatea modernă. Ce istorie ar fi avut, este o istorie fără evenimente; ce interese comune ar împărtăși, ele nu duc la o unitate; ce viitor ar fi având, el nu va fi făurit de ei. Dacă au vreo aspirație, este pentru o linie de mijloc, și deci este vorba de o linie iluzorie într-o societate imaginară. În interior ei sunt divizați, fragmentați, în exterior, ei sunt dependenți de forțe mai puternice.” (apud Brucan, 1996)

În țările dezvoltate economic, clasa de mijloc este majoritară, iar persoanele cu acest statut au ocupații în diverse domenii: social, politic, economic, cultural etc. În interiorul clasei mijlocii se poate face diferențierea între vechea clasa socială de mijloc sau mică burghezie (ce au proprietăți în vederea asigurării bunăstării materiale) și nouă clasa socială mijlocie, clasa specialiștilor, ce au un nivel de educație înalt și desfășoară activități non-manuale.

Analizând clasa mijlocie în America, C.W. Mills face distinctia între vechea clasă de mijloc și noua clasă de mijloc. A demonstrat faptul că noua clasa de mijloc a crescut odată cu populația și că în interiorul ei se găsește o altă stratificare, membrii ei fiind mai degrabă poziționată ierarhic decât orizontal(Tabel 1). De asemenea, s-a studiat structura ocupationala din cele doua perioade si evolutia acesteia( Tabel 2 ) observandu-se cresterea locurilor de munca ce nu necesita munca manuala( ex: funcționari).

Tabel 1. Mobilitatea clasei de mijloc

Sursa: Mills,C.,W., “White collar: The American Middle Classes”, 1951, p.63

Tabel 2. Evoluția structurii ocupatiei

Sursa: Mills,C.,W., “White collar: The American Middle Classes”, 1951, p.65

Mills analizează noua clasă de mijloc din perspectiva structurii ocupaționale si mobilitatea între locurile de munca(Tabel 3). Se observă un declin al vânzătorilor și o creștere a numărului de funcționari. Aceste două profesii, plus învățătorii, constituie masa gulerelor albe.

Tabel 3. Noua clasă de mijloc

Sursa: Mills,C.,W., “White collar: The American Middle Classes”, 1951, p.65

Mills consideră că evoluția structurii în societățile capitaliste dezvoltate arată că singură clasa care s-a extins constant în raport cu ansamblul populației este clasa mijlocie, iar constituirea unei clase de mijloc puternică, durabilă este asociată cu stabilitate, economie de piață funcțională. Astfel, clasa mijlocie este cu atât mai importantă cu cât influențează deciziile politice, economice, culturale.

Definim clasa de mijloc în funcție de anumite criterii cum ar fi: ocupația, venitul, averea, educația, dar și în funcție de stilul de viață specific acestei clase. Este o clasa multidimensională ce are dispuse ocupații atât pe orizontală, cât și pe verticală. Educația și veniturile sunt dispuse doar vertical.

Capitolul II.

Clasa de mijloc în societatea românească

1.Clasa mijlocie în perioada comunistă

Odată cu instaurarea regimului comunist a apărut o nouă abordare a structurii sociale de tipul "două clase, o pătură". Clasele sunt muncitori și țărani și pătura intelectualității. Clasa mijlocie a suferit schimbări la nivelul structurii. "schimbarea a fost atât de radicală încât a subliminat rolul tradițional al conceptelor referitoare la clasa mijlocie din perioada clasică a sociologiei" (Mărginean, 2006). Clasa mijlocie a fost înlocuită cu pătura intelectualității și a suferit o vizibilitate redusă.

Instituirea socialismului a reprezentat distrugerea structurii capitaliste și schimbări majore la nivelul economiei de piață, proprietăți private și întreprinderi. Astfel, prin naționalizarea industriei și desființarea proprietății private "o întreagă categorie a clasei mijlocii a fost practic lichidată, amputându-se una dintre cele mai dinamice resurse umane și economice a țării"(Mărginean, 2006). Aceste politici economice erau însoțite de metode de coerciție precum eliminarea întreprinzătorilor privați din viața socială pe motivul că încearcă să distrugă noul regim.

2.Influența politică în perioada comunistă

În perioada comunistă apartenența la partidul comunist a devenit un criteriu pentru a deține o funcție de conducere. Loialitatea față de partid aducea anumite privilegii și reprezenta o condiție pentru a ocupa locurile de muncă de la vârful ierarhiei. O persoană ce deținea capital politic (în perioada comunistă apartenența la partid, ocuparea unei funcții de răspundere în cadrul PCR-ului) puterea promova în orice domeniu (economic, politic, cultural).

Calitatea de membru PCR aducea diverse beneficii, dar și restricții pentru cei ce nu erau membri PCR. Indiferent de alegerea individului, la locul de munca necesita să fi membru de partid pentru a avansa. Se putea face parte din partid și prin propunere (exemplul : angajatorul putea propune un angajat să facă parte din partid, daca dorea avansarea acestuia).

Noua clasă mijlocie a birocrației comuniste

Cea dintâi elită a partidului unic era formată din membrii loiali acestuia, suferind totodată de "sindromul dependenței față de partidul-stat"(Mărginean, 2006) prin influența pe care aceasta o avea cu liderii locali. Din acest considerent, statusul membrilor elitei era oarecum neclar, aceștia identificându-se – la fel ca majoritatea cetățenilor – cu "apelativul om al muncii-salariat"(Mărginean, 2006)

Cu toate acestea s-a sesizat o diferențiere la nivelul venitului datorată funcției pe linie politico-economico-administrativă de care a beneficiat elita comunsită românească. Recrutându-se mai apoi și cetățeni care făceau parte din clasa de mijloc comunistă, elita dispunea de indivizi poziționați funcțional-strategic astfel încât să se închege o serie de grupuri privilegiate.

3.Tranziția postcomunistă

Trecerea de la comunism la democrație a statelor centrale și est europene aduce schimbări majore în planul politico-economic. Una dintre acestea a fost tranziția de la o economie controlată de stat la una privatizată și implicit reconstituirea dreptului la proprietate privată.

Politicile de restructurare a economiei în România au fost cele luate de stat, asemănător deciziei luate în Germania și Polonia. Prima politică în acest sens a fost corporatizarea companiilor de stat, urmând să-și facă apariția companiile așa-zis strategice cum ar fi regiile autonome, aproape jumătate din totalul întreprinderilor, celelalte fiind reorganizate în societăți comerciale și societăți pe acțiuni.

Prin restructurarea economică și privatizarea nu s-au obținut elemente ce puteau să ajute restructurarea clasei mijlocii. Dezvoltarea acesteia s-a realizat prin dezindustrializare. Privatizarea nu a fost eficientă și a dus la un regres economic. Beneficiile restructurării economice au ajuns la un număr restrâns de indivizi, fapt ce a dus la o polarizare a societății.

Restructurarea clasei mijlocii în societatea românească a fost îndeplinită prin conversia capitalului social-politic în perioada comunistă în capital economic în post-comunism, din tehnocrația comunistă au apărut antreprenori capitaliști. Studiile de caz au arătat faptul că antreprenorii aparțin unor familii ce au cel puțin un membru cu funcție de conducere în perioada comunistă. Această latură a clasei de mijloc a existat parțial înainte de 1989, dar era aplatizată.

4.Factori ce influențează autopoziționarea în clasa mijlocie

Autoidentificarea cu clasa mijlocie este deseori determinată de câțiva factori ca: venitul, educația și ocupația. Acești factori sunt importanți în trasarea granițelor dintre clase și în același timp reprezintă și o sursă a inegalităților.

Venitul

Pentru a fi un indicator al clasei mijlocii românești, venitul este influențat de salariul mediu pe economie. Venitul constă în salariu, recompense materiale be baza unor activități, dar nu se ia în considerare venitul din premii (ce au fost câștigate fără a avea o pregatire educațională în acest sens) sau câștigat (din jocuri de noroc, pariuri, loterie)

Venitul este un indicator important al stratificării sociale, mai ales pentru că este un factor ce generează inegalitate. Pe baza lor poți avea un anume prestigiu, deseori un venit ridicat este asociat cu loc de muncă cu un prestigiu ridicat. Venitul este considerat ca fiind un criteriu definitoriu pentru fiecare clasă, dar mai ales pentru clasa de mijloc.

Totuși, în cadrul clasei de mijloc venitul este diferențiat în funcție de aprartenența individului la clasa de mijloc de jos sau clasa de mijloc de sus. Pentru clasa de mijloc este un venit cel puțin mediu, dar în timp ce pentru cineva din clasa de mijloc de jos( funcționar, învățatoare) un salariu mediu permite un trai decent, pentru cineva din clasa de mijloc de sus (manager), al cărui salariu ajunge la 2500-4000 lei, un salariu mediu nu permite un trai decent.

Educația

În perioada postdecembristă, nivelul de educație în statele fost comuniste a beneficiat de o creștere considerabilă, acest fapt jucând un rol major asupra dezvoltării structurii sociale. Pe lângă cunoștințele, nivelul de înțelegere, talentul și capacitățile fiecărui individ în parte, beneficiul dublării acestora cu o diplomă în domeniul de activitate le oferă cetățenilor șanse în plus să acceseze la o treaptă ierarhică socială superioară.

Privită ca un factor de ascensiune socială, școala este pilonul pe care se sprijină cel mai mult clasa de mijloc, aceasta din urmă aspirând dintotdeauna la menținerea sau la asigurarea unui nivel de trai mai bun atât pentru pentru membrii acesteia cât și pentru succesori.

Din perspectiva educației o persoana aparține clasei de mijloc atunci când aceasta are cel puțin studii medii (liceul). Membrii clasei mijlocii au majoritatea studii superioare pentru a putea ocupa pozițiile aferente clasei mijloci ce nu pot fi ocupate fără studii superioare (inginer, doctor, jurist, profesor etc). În tabelul se observă legătura strânsă dintre ocupație și nivelul de educație.

SURSA: Recensământul populației, 2002, INS, 2003.

Ocupația

Ocupația reprezintă un criteriu important al aprtenenței la clasa de mijloc, mai ales faptul ca fiecare ocupație oferă un anumit grad de prestigiu și generează un venit. Ocupația reprezintă indicatorul poziției sociale a individului și oferă accesul la resurse materiale, fapt ce creează inegalitate între membri unei societăți.

Structura ocupațională a clasei mijlocii

Începand cu anii ’90, Romania a trecut de la economia planificată la cea de piață. Acest lucru a dus la o restructurare economică. Au fost privatizate întreprinderile de stat, a aparut șomajul si declinul economic. Acest lucru duce la aparitia sectorului informal. De asemenea, populația începe sa migreze din mediul urban in cel rural și să puna accent pe exploatarea pământului, pe agricultura. Astfel populația activă și ocupată a scazut. În 1990 se poate vorbi și de unele realizari ce au marcat transformarea economiei, restructurarea si consolidarea sistemului bancar, apariția unui sector privat al economiei, înființarea unor instituții de intermediere economica(de exemplu Bursa de valori din Bucuresti), pensionarea anticipată. A fost redusa activitatea industriala si a crescut comerțul, agricultura, serviciile și învățământul superior.

Populația ocupata a suferit transformari si la nivelul statutului profesional. În 1990 erau 8,1 milioane de salariati dar, ca urmare a desfiintarii locurilor de munca, în 2010 s-a ajuns la 6,1 milioane de salariati atat în sectorul informal cât și în cel formal. Ca o consecință la pierderea locurilor de munca în sectorul formal a fost apariția unor noi forme de ocupare: lucratori pe cont propriu, patroni, agricultori, constructori, etc.

Inconsistență de status

Cei trei factori menționați anterior daca au caracteristicile necesare (venitul cel puțin mediu, nivelul de educatie ridicat și o ocupație ce nu necesită muncă manuală) pot determina apartenența unui individ la clasa de mijloc. Totuși, sunt cazuri în care un individ poate avea o ocupație ce aparține clasei de mijloc, dar un venit ce aparține mai degrabă clasei de jos (de exemplu: un profesor ce are un venit scăzut, sub cel mediu, un doctor etc), sau ocupație ce aparține clasei de jos, dar venitul ce aparține clasei de mijloc. În astfel de cazuri se poate vorbi de inconsistență de status.

Aceasta determină un individ să nu poată fi poziționat într-o anumită clasă socială.

Capitolul III

Proiectul de cercetare

1.Studii anterioare

Ioan Mărginean în “Constituirea clasei mijlocii în România” analizează percepția și autoidentificarea cu clasa mijlocie pe baza rezultatelor primite după efectuarea a 97 de interviuri de grup. Eșantionul a fost format din persoane ce aparțin clasei mijocii (având în vedere ocupația și școlaritatea) . Eșantionul a fost omogen, format atât în femei, cât și din bărbați ce aveau vârstă cuprinsă între 18 și 70 de ani, statutul ocupațional caracteristic clasei mijlocii ce își desfășurau activitatea atât în sectorul privat, cât și în cel public (ingineri, cadre didiactice, funcționari etc) cu un nivel de educație cel puțn mediu. Ioan Mărginean a pornit de la premisa că în România clasa mijlocie este în curs de constituire. Percepția și concepția oamenilor despre clasa de mijloc este influențată de nivelul de educație, vârstă, ocupație, sex și mediul din care provin.

Pe baza informațiilor primite în urmă realizări interviurilor de grup, a fost pus în evidență faptul că respondenții au o imagine formată asupra clasei mijlocii de urmatoarele surse de informare: mass-media, discuții (cu rude, prieteni, colegi de serviciu) și literatură. Imaginea formată este una ce vizează tendința de bipolarizare a societății românești și inexistența unei clase de mijloc. Grupurile intervievate au definit clasa de mijloc prin raportarea la dihotomia jos-sus sau prin anumite criterii cum ar fi: ocupațiile non-manuale, veniturile(stabile, medii), nivel de educație înalt, mod și stil de viață ce aspiră la mai mult. Prin urmare, cei din clasa de mijloc, potrivit răspunsurilor primite se caracterizează astfel: au un trăi decent, studii superioare(sau cel puțin medii) și au o ocupație non-manuală, au bunuri de folosință îndelungată. Așadar, clasele sociale se disting prin: ocupație, venit, funcții și stilul de viață.

Ioan Mărginean consideră ocupația că fiind un indicator important al clasei, întrucât acesta este și sursă de venit și în același timp dezvăluie prestigiul și nivelul de autoritate al respondentului. Grupurile intervievate au considerat că ocupația este foarte importantă în caracterizarea clasei mijlocii (tabelul 4). Ocupațiile ce presupun un nivel educațional de pregătire (mediu, cel puțin), au un nivel mediu/ridicat de complexitate și presupun o muncă intelectuală sunt considerate că fiind definitorii pentru clasa de mijloc.

Tabel 4.

Sursa: Marginean, Ioan, “Constituirea clasei mijlocii in Romania”, 2006

Dintre cei intervievați majoritatea se consideră că aparținând clasei de mijloc (81) , 15 clasei muncitoare, un grup nu știe și niciun grup nu s-a autoidentificat cu clasa de sus. Astfel, acest studiu pune în evidență caracteristicile clasei mijlocii: venituri cel puțin medii, ocupații non-manuale, educație cel puțin medie și raportată la societatea româneasc, clasa de mijloc este văzută că fiind “aglomerată” și încă în curs de formare.

O alta cercetare relevantă pentru această temă este studiul realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie. Acest studiu vizează percepția românilor despre clasa de jos și clasa de sus. De asemenea, respondenți sunt rugați să se autopoziționeze într-o într-o clasă socială dintre cele trei: clasa de jos, de mijloc și se sus. 73 % aleg clasa mijlocie. Chiar dacă potrivit criteriilor obiective procentul celor ce aparțineau clasei de mijloc era mai scazut, majoritatea prefereau mijloc, fiindu-le teamă de extreme.

Respondenți au fost întrebați daca sunt de părere că o persoană care deține o mașină și o locuință este săracă sau bogată. 55% au fost de parere ca nu este nici saracă, nici bogată (plasând-o în clasa de mijloc), 27 % săracă și 15 % bogată. Prin această întrebare au fost arătate criteriile subiective de apartenență la o clasă socială (ce pentru un individ reprezintă ceva ce aparține bogaților, pentru altcineva acelasi obiect reprezintă ceva ce aparține saracilor, chiar dacă fac parte din aceiasi clasă socială, ca în cazul clasei mijlocii de jos și clasei mijlocii de sus.)

Pentru a determina percepția respondenților despre cei ce aparțin clasei de sus, le-a fost adresată înrebarea:

Cum credeți că au reușit oamenii care au făcut averi în România”?

62 % dintre respondenți au fost de acord ca prin incălcarea legii, 15 % prin relatii, iar 8% prin noroc. Se observă o intoleranță a celor cu averi, iar educația nu este un factor foarte bine conturat pentru urcarea într-o poziție înaltă.

2.Obiectivele cercetării

Cercetarea vizează clasa mijlocie din societatea românească din perioada comunistă și postcomunistă. Obiectivele principale sunt:

analiza destructurării clasei mijlocii in perioada comunistă și restructurarea acesteia în perioada comunistă;

autoidentificarea respondenților cu clasa mijlocie;

factorii ce influențează autopoziționarea indivizilor în clasa socială.

3.Operaționalizarea conceptelor. Definiții de lucru

Pentru a îndeplini obiectivele propuse am folosit conceptele urmatoare:

Clasă de mijloc: segment al populației cu venituri aproximativ egale (cel putin medii), ocupații ce nu necesita munca manuala( in sectorul privat sau public), prestigiu asemănator și studii superioare;

Apartentența la clasa mijlocie: individul ce aparține clasei mijlocii are un venit cel puțin mediu, studii superioare (cel puțin studii de licență), ocupație ce nu necesită muncă manuală (atât în mediul privat, cât și în mediul public) și deține bunuri în proprietate(averea);

Venitul: salariul ce îi permite unui individ un trai decent, cu posibilitatea cumpărarii unor bunuri mai scumpe cu sau făra restricții în alte domenii;

Educația: studii superioare ce asigură șanse la avansarea într-o poziție superioara, un punct de sprijin al clasei de mijloc reprezentând o oportunitate pentru carieră;

Ocupația: generatoare de o recompensă materială(salariu), excluzând voluntariatul (muncă neplătită, ce nu gerează un profit material);

Averea: bunurile materiale deținute de un individ ce il clasifică ca fiind membru al clasei de mijloc( casă, mașină, electronice, electrocasnice etc.)

4.Întrebările de cercetare

Am pornit de la premisa că în perioada comunistă clasa de mijloc a suferit o destructurare, urmând ca în perioada postcomunistă să se dezvolte și să apară fenomenul de restructurare a clasei de mijloc. Având în vedere aceasta ipoteză am formulat urmatoarele întrebari de cercetare:

A suferit clasa de mijloc o destructurare în perioada comunistă?

În perioada actuală există clasă de mijloc?

Se poate vorbi de o restructurare a clasei mijlocii odata cu tranziția postcomunistă?

Din aceste întrebări principale pornesc întrebările secundare:

Care sunt factorii ce influentează autopoziționarea într-o anumită clasă socială?

Ce a influențat restructurarea clasei mijlocii în perioada postcomunistă?

Cum a fost perceput fenomenul de destructurare a clasei mijlocii din perioada comunista?

Care sunt granițele clasei de mijloc?

Care sunt membrii clasei mijloci și cum au ajuns să facă parte din ea?

Clasa de mijloc din perioada postcomunistă este o reproducere a clasei de mijloc actuale din societatea românească?

Cum este percepută stratificarea socială de către indivizi în perioada comunistă? Dar în perioada postcomunistă?

Se poate vorbi de clase sociale în perioada comunistă?

5.Descrierea metodelor și instrumentelor de cercetare

Obiectivele propuse necesită o cercetare amănunțită a motivațiilor ce stau la baza percepției despre clasele sociale, dar mai ales despre clasa mijlocie din societatea românească. Pentru a afla factorii ce stau la baza destructurării clasei mijlocii în perioada comunistă și restructurării acesteia în perioada postcomunistă din perspectiva respondenților este nevoie de detalierea crieteriilor ce influențează această percepție.

Astfel, metoda folosită a fost una de tip calitativ și anume interviul. Această metodă oferă posibilitatea de a afla detalii amănunțite despre percepția respondenților cu privire la clasa de mijloc în perioada comunistă și postcomunistă, cât și despre motivațiile ce stau la baza autopoziționării într-o anumiă clasă socială.

Instrumentul folosit este interviul individual semistructurat, cu posibilitatea adăugării unor întrebări pe teren pentru detalierea anumitor aspecte relevante pentru cercetare, dacă va fi cazul. Interviul permite respondentului să răspundă liber, pentru a-mi acorda raspunsuri cât mai detaliate pentru a îmi atinge obiectivele vizate.

În construirea ghidului de interviu au fost folosite întrebări ce au vizat autoidentificarea respodentului la o clasă socială, în ambele perioade, calitatea de membru PCR în perioada comunistă și ce a reprezentat acest lucru (precum și influența acestuia pentru carieră), istoria ocupațională și informații despre clasa de apartența a familiei respondentului (pentru a observa mobilitatea socială).

6.Universul de cercetare. Eșantionul investigat

Eșantionul vizat a fost omogen aparținând categoriei de varsta 45-64 de ani,fiind format atat din femei, cât și din bărbați. Respondenții au un venit cel puțin mediu, studii superioare (cel puțin studii de licență), ocupații ce aparțin clasei de mijloc (ingineri, funcționari, specialiști cu studii superioare, administratori etc).

Persoanele intervievate au avut un loc de muncă atât în perioada comunistă, cât și în cea postcomunistă, după urmarea studiilor superioare. Eșantionul a fost compus din persoane ce îndeplinesc toate criteriile clasei de mijloc.

7.Analiza interviurilor

În perioada postcomunistă

În perioada postcomunista 8 din cei 10 respondenti se autoidentifica cu clasa mijlocie, unul autoidentificandu-se cu clasa de jos (" am un salariu bun, dar am trei copii și nu îmi permit mai mult decât strictul necesar" ), altul identificandu-se cu clasa de mijloc de jos(3 din 5). 9 dintre respondenți se raportează la clasele sociale folosind stratificarea sociala cu trei clase ( clasa de jos, clasa de mijloc si clasa de sus). Apartenența la o clasă socială este dată de respondenti în funcție de anumite criterii precum: venitul, studiile, ocupația, averea și stilul de viață.

Venitul

Este cel mai des întâlnit criteriu, fiind adus in discuție de toți respondenții: "am veniturile asigurate, am un salariu", " doar veniturile cântaresc". Venitul este un criteriu obiectiv în ceea ce privește apartenența la o clasă socială, fiind privit de respondenți ca fiind un element definitoriu în identificarea unei clase: " asa iti dai seama daca o persoana apartine de clasa de jos, de mijloc sau de sus, in functie de cat castiga, ce isi permite sa cumpere, ce brand-uri, cât de bine trăiește cu banii din salariu: strictul necesar, decent sau lux. "

Astfel, avand in vedere acest criteriu apartenența unei persoane la clasa de mijloc este data de un venit stabil, mediu, ce permite un trai decent cu posibilitatea cumpărarii și a unor produse mai scumpe, cu sau fără restricții în alte domenii.

Studiile

Respondenți au fost persoane cu studii superioare și astfel s-a pus accent pe nivelul de educație ridicat în apartenența la clasa mijlocie: "contează studiile superioare, ne diferențiem prin studii de clasă de jos, cum și cei din clasa de sus, au mai multe studii decat noi, doctorate, postdoctorate", "daca nu aveam studii superioare, nu puteam să obțin locul de muncă actual și aș fi ajuns probabil foarte aproape de clasa de jos". Prin studii se acumuleaza o anumită calificare ce ajută la oținerea unui loc de munca.

Ocupația

Ocupația reprezintă indicatorul poziției sociale a indivizilor și este una dintre sursele inegalităților de clasă prin accesul ce îl oferă la recompensele materiale.

Istoria ocupațională a individului este un factor important în autopoziționarea individului într-o clasa socială, precum și elementele ce i-au marcat pozitiv sau negativ cariera. Respondenți au identificat ocupația ca fiind unul dintre factorii ce determină apartenența la o clasă. Ocupația specifică clasei mijlocii este cea ce necesita studii superioare, este o “muncă de birou” si produce un salariu cel puțin “decent”

Averea

Averea reprezintă bunurile materiale deținute de un individ și determină autopoziționarea acestuia într-o categorie socială în funcție de valoarea materiala a acestora: "suntem proprietari de locuință" "chiar dacă salariul nu este destul, avem totuși o casă, o mașina, puțin teren" . Averea

Stilul de viață

Stilul de viață al clasei de mijloc este raportat de multe ori la venitul individului: "îmi permit să cumpăr anumite brand-uri, firme, dar nu foarte scumpe","muncești toată viața, poți să te îngropi în aur, degeaba, din cauza politicii din țara asta, trebuie să înveți să te relaxezi, să faci ceva ce îți place, să te plimbi, să te duci la un film, la o piesă de teatru. Așa mă distrez eu ". Cum venitul clasei mijlocii este cel puțin mediu, o persoană ce aparține acestei clase își poate permite concedii, vacanțe, dar cu anumite restricții: "eu visez să văd cele șapte minuni ale lumii, probabil că am să le văd întotdeauna numai pe internet."

Restructurarea clasei mijlocii

Se observă faptul în perioada postcomunistă se poate vorbi de o formare a clasei de mijloc, diferit de perioada postcomunista unde a fost întâlnit fenomenul de destructurarea a acestei clase sociale. Respondenții sunt conștienti de stratificarea socială din societatea româneasca și se raportează la societate prin prisma acestei diferențieri.

Clasa de mijloc s-a dezvoltat odată cu tranziția de la economia planificată la cea de piață. Prin apariția unor noi locuri de muncă,apariția unor noi oportunități granițele claselor sociale au fost mai bine conturate și înțelese de către membrii societății.

În perioada comunistă

În această perioadă se observă o destructurare a clasei mijlocii, respondenții privesc stratificarea din perioada respectivă mai degrabă ca fiind de genul "doua clase, o pătură" decât stratificarea actuală din societatea romanească (clasa de jos, clasa de mijloc si clasa de sus), fapt ce a și dus la caderea comunismului: “noi din interiorul comunismului nu am învățat învățătura Marxist-leninistă; mai bine au învățat-o capitaliștii, și de aia a și căzut, noi nu am știut unde și cum trebuie consolidată, ei au știut cum să o sape ca să o dărâme”.

Apartenența la o clasă socială în perioada respectivă are la baza de asemenea criteriile menționate anterior: venitul, ocupația, stilul de viață, adăugându-se factorul politic (apartența la Partidul Comunist Român). Calitatea de membru PCR are o mare influență asupra clasei întrucat loialitatea față de partid este cea care asigura o funcție înaltă și anumite beneficii de oridin economic, cultural și social. Clasa mijlocie nu mai este identificată așa usor de respondenți ca în perioada postcomunistă.

Destructurarea clasei mijlocii

Destructurarea clasei mijlocii în perioada comunistă este un fenomen recunoscut ușor de respondenți: "pe vremea aia clasa nu era prea diferențiată ca acum, ne plăcea la toți să spunem că suntem mediu pentru că chiar dacă le luaseră pământul oamenilor lor plăcea să spună că sunt tot de la mediu. Chiar dacă aveau salarii mici, aveau un simț al proprietății extrem de dezvoltat toți, nu doar cei de sus, iar cei de sus ne lăsau să fim egali.", "atunci era o singură clasă – clasa bună. Toți aveau serviciu și un venit asigurat" , "în comunism toți erau la fel, nu prea era diferența, unde mânca doctorul, mânca și muncitorul, nu era ca acum".

Chiar și persoanele ce se autoidentifică cu clasa de mijloc și în perioada comunistă au o abordare diferită a claselor din aceea perioadă "în perioada comunistă faceam parte din aceeași clasa de mijloc numai ca atunci clasa muncitoare era formata din specialiști, din oameni cu inițiative, oameni care primeau stimulentele necesare pentru a fi productivi, pentru a munci din greu, pentru a fi inventivi" .

Venitul

În perioada postcomunistă se aduce în discuție un venit "uniform", fapt ce demonstrează din nou încercarea unei destructurării a clasei de mijloc. Venitul reprezintă de asemenea, ca și în perioada postcomunistă un criteriu de diferențiere a indivizilor într-o ierarhie socială: "era mai bine, viața mai ușoară, salariile cât de cât apropiate față de prețurile care erau".

Diferit de perioada actuală, unde bunurile materiale sunt diversificate, iar accesul la ele este facil, în perioada comunistă venitul nu permitea accesul la o diversitate de produse sau servicii, piața dispunând de resurse limitate :"atunci aveam bani și nu aveam ce cumpăra, acum nu avem bani, dar avem ce cumpăra"

Ocupația

În perioada comunistă pentru a avansa în cariera conta calitatea de membru PCR, totuși pentru a obține un loc de muncă era necesară o specializare: "Pe vremea comunismului trebuia să înveti foarte mult să te specializezi pe un domeniu după care erai promovat, bineînțeles dupa sustinerea unui examen, nu ca acum dupa relații, fără să cunoști meserie.În ultima vreme un fenomen al dispariției clasei de mijloc îl reprezinta divizarea societății prin procedeul:bogații devin bogați, săracii mai săraci, înainte nu era așa”.

Ocupația reprezintă din perspectiva respondenților un criteriu mai important de apartență la clasa socială de mijloc decât în perioada actuală întrucât toată lumea avea un loc de muncă: “societatea de acum oferă multe posibilități, dar oferă și posibilitatea de a trăi în cimitire, în canale, lucru care atunci nu exista.”

Apartența la Partidul Comunist Român

În perioada comunistă loialitatea față de partid era o condiție obligatorie pentru avansarea în funcție sau pentru a deține o funcție de conducere:"Din pacate nu am fost membru, dar am fost propusa sa fiu membra de partid la inceputul anului 1990. Daca deveneam membrul PCR, puteam sa avansez, sa detin chiar o functie in PCR.Daca atunci terminam o facultate era mult mai usor sa-mi gasesc un loc de munca si sa fiu respectata atat social cat si profesional. Multi au profitat de aceasta prin pastrarea locului de munca, prin cresterea salariului, prin acordarea biletelor de odihna, de apartamente precum si de angajarea rudelor si a prietenilor" ,

Era cunoscut faptul că pentru a urca pe scara ierarhica era necesară calitatea de mebru PCR :" pentru orice funcție superioară începând cu șef de birou necesita să fi membru de partid", "aveam o funcție și era obligatoriu să fii membru" . A fost identificat și cazul când political afecta accestul la educația superioară :"conjunctura politică nu permitea muncitorilor din domeniul meu de activitate (laborant chimist) să acceadă la o treaptă educațională superioară ,dacă nu erai membru PCR"

Partidul Comunist Român dorea să fie cunoscut ca având la bază anumite valori precum: corectitudine, muncă (" dacă lucram și eram corecți la servici deveneam membrii de partid, chiar dacă nu vroiai tu să te inscrii neapărat erai indemnat de seful tau de cineva superior ție să te inscrii") și consolidarea comunității ( "ajută pentru consolidarea comunității, eram toți un grup, aveam un scop, aveam ce să facem" ).

Totuși, aceste valori și beneficii conturate de PCR, chiar dacă părea un lucru potivit, nu reprezenta o alegere a individului. Cei ce nu erau membrii PCR aveau un număr limitat de posibilități pe diverse domenii, fiindu-le impuse anumite restricții:

"existau restricții dacă nu erai membru de partid , totul era împotriva noastră"

Stilul de viată

În perioada comunistă stilul de viață nu este un indicator al clasei la fel de bine accentuat precum în perioada postcomunista. Cum accesul la resurse, la anumite brand-uri, ieșirea din țară erau restricționate, precum și faptul ca posibilitățile de petrecere a timpul liber erau limitate, stilul de viață este văzut diferit de cel actual: “aveai bani, dar nu aveai ce cumpăra”

Influența familiei

Deseori apartenența la o clasă este dată de familia din care provine. Am adunat informații atat despre părinții respondentului, cât și despre copii respondentului, pentru a afla daca au fost cazuri de mobilitate socială sau dacă apartența la clasa de mijloc a fost dată de familia în care a crescut.

Părinții

Respondenții s-au raportat la clasa de proveniență a părinților având în vedere studiile și domeniul de activitate. Opt respondenți au afirmat că părinții lor fac parte din clasa muncitoare având în vedere criteriul educației ( “nu au studii superioare”) și ocupația, ce necesita muncă manuală (agricultor, electrician, bucatar, croitoreasă, constructor). Nu s-a avut în vedere venitul, stilul de viață sau averea : “oameni cinstiti, muncitori ce au crescut doi copii si au construit o casa.”

Două persoane afirmă faptul ca provin din familia de mijloc și de asemenea au în vedere educația (studii superioare) și ocupația (inginer, judecător). Nici aici venitul nu este un factor ce influențează apartenența, ocupația fiind cel mai important factor în determinarea apartenenței la o clasă socială.

Copii

Apartenența copiilor la o clasă socială este dată de această data de mai mulți factori precum: venitul, ocupația, educația și stilul de viață. Acest lucru se datorează și faptului că aceștia au început să lucreze (unde este cazul) în timpul postcomunismului: “cea mare s-a specializat pe Soft Bancar, e mulțumită și după cum și cât cheltuie cred că este pe scara 4 de la 1 la 5, stau bine material”, “are studii, dar are un venit scazut, 800 de lei, aparține clasei de jos”, “Cea mica specializată pe energie regenerabilă, ca venituri se află pe scara 2 de la 1 la 5”.

De asemenea, copii, cei ce locuiesc cu părinții, chiar daca nu au un venit sunt cosiderați ca aparținând aceleiași clasa socială ca a parinților: “traiește cu noi în casă, deci aceiași clasă”.

Rezultate

Percepția si autoidentificarea de clasă

Așa cum era de așteptat, respondenții s-au autoidentificat cu clasa de mijloc în perioada actuală. O singură persoană s-a autopoziționat în clasa de jos. Cercetarea a pus în evidență criteriile ce influențează apartenența la clasa mijlocie:

• ocupația (în baza unor studii superioare, nu necesită muncă manuală și generează un venit material)

• venitul (un venit cel puțin mediu, care să permită un trai decent)

• educația (studii superioare)

• averea (bunurile deținute în proprietate: casă, automobil etc.)

• stilul de viață (posibilitatea cumpărării anumitor brand-uri, posibilitatea financiară de a-și permite vacanțe în țară sau în afara ei).

Destructurarea clasei de mijloc

În perioada comunistă s-a observat o destructurare a clasei mijlocii, o lipsă de vizibilitate a acesteia. Apartenența la clasa mijlocie în acea perioadă nu a fost identificată de către respondenți atât de ușor ca în perioada actuală pe motivul "atunci clasele nu erau diferențiate ca acum" . Destructurarea clasei mijlocii e observată de respondenți atât la nivel economic (“veniturile erau uniforme”) cât și la nivel social (“în comunism toți erau la fel, nu prea era diferența, unde mânca doctorul, mânca și muncitorul, nu era ca acum”).

Totuși, criteriile ce determinau apartenența respondenților la o clasă socială în perioada comunistă au fost aceleași ca în perioada actuală, adăugându-se calitatea de membru PCR (cu ajutorul căreia puteai ocupa o funcție de conducere). Loialitatea față de partid a reprezentat un factor important în destructurarea clasei de mijloc întrucât se dorea ca prin apartenența la partid să fie consolidată comunitatea ("eram toți un grup, aveam un scop"). Dar, părerile la acest subiect au fost diferite. În timp ce s-a afirmat faptul că partidul oferea multe beneficii (o funcție superioară, locuri de muncă pentru rude, "siguranța zilei de mâine") printre respondenți au fost și persoane ce nu au dorit să fie membri PCR și s-au confruntat cu multe restricții ("totul era împotriva noastră").

Restructurarea clasei de mijloc în perioada postcomunistă

Dată fiind ușurința prin care respondenții s-au autoidentificat cu clasa mijlocie în perioada actuală ( diferit de perioada postcomunistă ), se observă o restructurare a clasei de mijloc, o dezvoltare a acesteia. Clasele sociale sunt percepute de respondenți ca fiind întâlnite mai degrabă în perioada actuală.

Tranziția postcomunistă a fost percepută ca oferind mai multe beneficii pe plan ocupational, accesul facil la instituțiile de învățământ superior. Dar, au fost identificate si efectele negative ale acestei tranziții:

“societatea de acum oferă multe posibilități, dar oferă și posibilitatea de a trăi în cimitire, în canale, lucru care înainte nu exista.”, “atâția tineri din țara asta au studii superioare și nu le folosesc la nimic”.

Concluzii

Stratificarea socială este un fenomen prezent în societatea românească actuală. Sursele de inegalitate sunt date de venit, ocupație, educație și avere și fac diferențierea între cele trei clase (clasa de jos, de mijloc, de sus). Autopoziționarea într-o anumită clasă socială a unui individ se face subiectiv prin raportarea la criteriile menționate anterior.

Clasa de mijloc este clasa cea mai numeroasă, putând fi divizată în clasa de mijloc de jos și cea de mijloc de sus, dată fiind diversitatea ocupațiilor ce îi aparțin, aceasta fiind una multidimensională.

Clasa mijlocie a fost destructurată în perioada comunistă dorindu-se o structură socială de tipul "două clase, o pătură", urmând ca după 1989 să se dezvolte și să se poată vorbi de o restructurare a ei. Proiectul de cercetare a pornit de la această premisă, având ca obiectiv percepția respondenților despre clasa mijlocie atât în perioada comunistă, cât și în cea postcomunistă. Pe baza interviurilor aplicate, s-a constatat faptul că se poate vorbi de o clasă mijlocie în societatea românească și mai mult, de o restructurare a ei. De asemenea, din afirmațiile respondenților, în perioada comunsită clasa mijlocie a suferit de o lipsă de vizibilitate și a fost încercată destructurarea acesteia.

Prin proiectul de cercetare, în urma analizei celor zece interviuri, am confirmat ipoteza conform căreia în perioada comunistă clasa mijlocie a suferit o destructurare, urmând restructurarea acesteia în perioada postcomunistă. Am analizat percepția respondenților cu privire la criteriile ce determină apartenențele la o clasă socială și am identificat influențele ce stau la baza acelor alegeri.

Clasa de mijloc din societatea românească actuală s-a dezvoltat în decursul ultimilor 25 de ani, progresând pâna s-a ajuns la restucturarea ei. Autoidentificarea cu clasa de mijloc de către respondent a fost facută folosind criterii atât subiective, cât și obiective. În perioada postcomunistă, aceasta a fost lipsită de vizibilitate, obținându-se destructurarea ei, fapt indicat de persoanele intervievate.

În concluzie, stratificarea socială și apartenența la o clasă socială este un fenomen cunoascut la nivelul societății românești. Potrivit teoriilor menționate și pe baza proiectului de cercetare am identificat criteriile ce definesc clasa de mijloc din România.

Bibliografie:

Bendix R.,Lipset M. S.,“Class, status, and Power: Social Stratification in Comparative Perspective”, The Free Press, New York, 1966

Boari V., Vlas N.,Murea R.M. (coord.) “România după 20 de ani”, vol. II, Institutul European,Iași, 2011

Brucan, Silviu, “Stâlpii noii puteri în România”, editura Nemira, București, 1996

Dragan, Ion, “ Clasele sociale de mijloc”, editura Universității, București, 1994

Giddens, Anthony, “Sociologie”, All, Bucuresti, 2000

Johnson , Harry, “Sociology: a systematic introduction”, Harcourt, Brace and Company, Routledge & Kegan Paul Ltd.,1960

Larionescu M.,Margineanu I., Neagu G., “Constituirea clasei mijlocii în Romania”, Economica, București, 2006

Matei S.A., Momescu M.,“Idolii forului: de ce o clasă de mijloc este de preferat elitei intelectualilor publici”, Corint, București, 2010

Mills, C. W, “WHITE COLLAR: The American Middle Classes”, Oxford University Press, New York, 1953

Murgescu B., “Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice(1500-2010)”, ed. Polirom, Iasi, 2010

Rostas Z.,Momoc A.(coord.), “Bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori”, ed. Curtea Veche, București, 2013

Rotariu T., Voineagu V., “Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România”, ed. Polirom, Iasi, 2012

Tomescu-Dubrow I., “Intergenerational Social Mobility in Romania” in International Journal of Sociology, Vol. 36, 2006

Janovski T., Alford R., Hicks A., Schwartz M., “The Handbook of Political Sociology”, ed. Cambridge University Press, 2005.

Vlasceanu L.(coord.), “Sociologie”, Polirom, Iași, 2011

Resurse online:

Din nou despre clasa de mijloc: http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/nou-clasa-mijloc

Gradul de structurare al clasei de mijloc românesti postsocialiste. O analiză topologică http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana/Upload/Licente%202007/Alina%20Cucu%20(2007)%20-%20Clasa%20de%20mijloc%20din%20Romania.pdf

“Clasa de mijloc este doar o dureroasă iluzie”

http://adevarul.ro/news/eveniment/clasa-mijloc-doar-dureroasa-iluzie-1_50ae7fea7c42d5a6639d50cb/index.html

Anexa 1

Ghid de interviu

Q1.Imi puteti spune cateva lucruri despre dvs, de exemplu, ce activitati

preferate aveti, ce interese, unde locuiti?

Q2.In ce domeniu lucrati si cum ati ajuns sa ocupati actualul loc de munca?

Care au fost ocupatiile anterioare?

Q3.Iar in perioada comunista, ce loc de munca ati avut? Si cum ati ajuns sa il

obtineti?

Q4.La ce va ganditi cand auziti de clase sociale, de clasa de jos, clasa de

mijloc si clasa de sus? Ce caracteristici considerati ca are fiecare clasa?

Q5.Dvs in ce clasa sociale considerati ca va incadrati? Care sunt motivele?

Q6.Cum vedeti clasa de mijloc actuala? Dar clasa de mijloc din perioada

comunista?

Q7.Celelalte doua clase, clasa de jos si clasa de sus cum erau in comunism?

Credeti ca acum in postcomunism sunt diferite?

Q8.Revenind la perioada comunista, cum a fost traiul dvs atunci? Imi puteti

spune cate ceva despre situatia dvs materiala, educatie, familie?

Q9.Dar traiul dvs actual? Ce s-a schimbat fata de perioada comunista?

Q10.Atat in perioada comunista, cat si in cea postcomunista au fost cazuri

cand ati intampinat la locul de munca sau in gasirea unui loc de munca inegalitati?