Dascalul de Ieri Si Dascalul de Azi sau de Mainhe

Marea artă a unui educator constă în cizelarea manierelor și informarea minții; el trebuie să sădească în elevul său bunele obiceiuri și principiile virtuții și ale înțelepciunii. JOHN LOCKE

Dacă în articolul anterior am adus în discuție elevul de ieri și de azi, ce ar fi să punctăm câteva trăsături ale dascălului?!… Cum a fost? Cum este ? Și cum va fi?

Un mare filozof grec, Democrit, spunea: A crește copii e un lucru riscant, căci reușita depinde de multă trudă și grijă, iar nereușita întrece orice altă durere.

Octavian Goga a surprins foarte frumos, în trecut, chipul dascălului, arătând viața grea și plină de umilință a acestuia: Dascălul nostru sătesc condamnat printr-o leafă neînsemnată la privațiunile unui trai umilitor de modest, a săvârșit la măsuța lui de brad cel mai frumos apostolat al muncii. Trudind multe ceasuri pe zi, sub tavanul unei căsuțe cu optzeci de suflete, a ostenit acest dascăl învățându-i carte pe copiii oamenilor. După orele acestei meserii, care cu răsplata ei nu puteau îndestula foamea celor șapte guri de la casa lui, își așeza bietul om surtucul de cheutoarea unei grinzi și lua sapa ori grebla supunând și la această muncă mâna care înainte cu o jumătate de ceas potrivea slovele pe tablă. Ascultând cu resemnare îndrumările mai marilor bisericești, atins câte o dată în mândria tagmei lui de pornirile maștere ale cutărui preot care îl lua strașnic pe sus, silit să-și asigure bunăvoința părintelui protopop prin plocoane, care zdruncinau de-a binelea echilibrul lui de gospodar modest, supus privirii ascuțite a unui inspector ungur, cu aere de stăpân neîncrezător, acest dascăl a muncit înainte.

A fi profesor atunci sau acum înseamnă să vrei să dăruiești tot ce ai mai bun celorlalți, să-i ajuți să crească, să devină cu adevărat oameni. Și atunci, și acum menirea dascălului a fost și este aceeași – să creeze lumea de mâine.

A fi dascăl este o profesie responsabilă, deoarece aici nu ai voie să greșești. Cel care scrie, dacă a greșit, rupe foaia și o aruncă; croitorul, dacă a croit greșit o bluză, a stricat un metru de material, însă cel care a greșit cu un copil nenorocește un om care ar putea fi util societății.

Menirea noastră este să descoperim diamantul din fiecare elev, oricât de ascuns ar fi, și să-i dăm strălucirea.

Consider că preocupările dascălilor sunt aceleași: îi învață pe copii importanța muncii, cinstei, omeniei. Deosebirea este, însă, că înainte se promovau valori, iar azi sunt scoase în evidență mai mult nonvalorile.

Profesia de dascăl nu poate fi încredințată oricui. Acesta nu este doar omul de la catedră, omul care face observații și notează elevii. Dascălul este, în mod involuntar, modelul de viață, de echilibru și responsabilitate. A fi un dascăl bun presupune să nu uităm că am fost cândva copii, să avem puterea să închidem ochii la micile greșeli și să ne bucurăm de succesul elevilor noștri.

Îmi amintesc o caracterizare făcută de cineva, tot un cadru didactic, unui dascăl, și anume reda faptul că această meserie înglobează în ea mai multe profesii: medic, polițist, artist, arhitect, sculptor, geolog, doctor de suflete. Cât adevăr!…

Azi suntem dascăli într-o societate în continuă schimbare, în care multe persoane nu dau doi bani pe școală, dar, atunci când cineva greșește, vina este a școlii, a profesorului, deoarece nu l-a învățat să facă diferența între bine și rău.

Învățământul actual este unul modern care presupune ca toate cadrele didactice să aibă acces la informații generoase. Deci, avem nevoie de internet, calculator sau laptop performante. Majoritatea cadrelor didactice, în momentul actual, are cunoștințe necesare de a lucra la calculator, urmând cursuri de inițiere, însă câte au un calculator performant? Ce cadru didactic își permite să renunțe la un salariu lunar pentru a-și cumpăra un laptop necesar pentru activitatea la clasă?!… Se știe că un învățământ performant înseamnă un popor educat, bine pregătit profesional, capabil să se descurce oricând și oriunde.

Toți ne străduim să conducem generații de elevi, încercând să le oferim arme de luptă pentru a se descurca în orice situație din viață.

Simona Șerbu (Cireșu)