Creativitatea In Educatie

Conceptul de creativitate îsi are originea în cuvântul latin creare care înseamnă zămislire, făurire, naștere. Într-o accepțiune foarte largă creativitatea constituie un fenomen general uman fiind forma cea mai înaltă a activității omenești. Încă de pe băncile școlii, amplificarea, educarea și valorificarea creativității constituie nu numai o necesitate de ordin personal, ci și o imperioasă nevoie socială, menirea ei fiind să asigure rezolvarea problemelor mai mari sau mai mici cu care se confruntă lumea contemporană. Putem spune că toate progresele științei, tehnicii și artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Astăzi, a fi creativ înseamnă a avea mai multe șanse de a reuși în plan profesional, social, personal.

1.Factorii care influențează creativitatea pot fi:

se poate vorbi prima dată de aptitudini pentru creație. Există anumite structuri cerebrale pe care nu le cunoaștem, care favorizează imaginația, ele creând predispoziții de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, unor noi idei. Totuși e nevoie de intervenția mediului, a experienței pentru ca ele să dea naștere la ceea ce numim talent. În cadrul unui colectiv de elevi, cum ar fi o clasa, o grupă ,ce se pregătește în domeniul tehnic, de exemplu “tehnician mecanic auto”, este foarte important ca elevul să dezvolte abilitatea de a rezolva anumite situații prin prisma unor idei adaptate la cerința concretă a ceea ce are de executat.

alt factor este experința, cunoșțintele acumulate. Importantă nu este doar cantitatea, bogăția experienței, ci și varietatea ei. Multe descoperiri într-un domeniu au fost sugerate de soluțiile găsite în altă diciplină. Se disting două feluri de experiențe:

a) o experiență directă, acumulată prin contactul direct cu fenomenele sau prin discuții

personale cu specialiștii;

b) o experiență indirectă, obținută prin lectură sau audierea de expuneri.

Experiența unui elev se dobândește cu ajutorul profesorilor, inginerilor, care îl va ajuta, stimula să găsească cele mai bune soluții de rezolvare a problemei respective. Noi trebuie să oferim elevilor o serie de activități de instruire practică, activități în cadrul laboratorului tehnologic, exerciții adaptate specialității grupului utilizate în scopul dezvoltării creativității acestora.

Exemple:

îmbunătățirea unui produs (îmbunătățirea unei metode de predare, a unui stil de învățare);

utilizările neobișnuite ale unor lucruri (utilizări neobișnuite pentru un desfacător de conserve, un burete, un bidon, un cilindru, un dop, …);

exercițiul consecințelor sau exercițiul "ce-ar fi dacă?"(ce-ar fi dacă nu am mai avea sentimente/imaginație, dacă am trăi într-un univers bidimensional, dacă ne-am cunoaște ceasul biologic, dacă mașina, utilajul, aparatul ne-ar stăpâni pe noi și nu invers, dacă am avea putere să schimbăm lumea în mai bine, cum am proceda, …);

alcătuirea de povestiri (se pot oferi diferite cuvinte de specialitate și se solicită elevilor să alcătuiască unele povestiri cu o anumită tematică, finalurile și numărul scenariilor compuse fiind apoi analizate).

motivația și voința. Creștera dorinței, a interesului pentu creație, ca și a forței de a birui obstacolele are un rol notabil în susținerea activității creatoare.

gradul de dezvoltare al artei, științei, tehnicii.

societatea are o influență deosebit de importantă pentru înflorirea spiritiului creativ într-un domeniu sau altul. În primul rând intervin cerințele sociale.

A. Factorii care stimulează creativitatea:

factori interni, care țin de trăsăturile de personalitate ale copilului – interesele, abilitățile de învățare, temperamentul.

factori externi, care țin de mediul social în care trăiește copilul – familia, școala cu activitățile practice, proiectele, laboratoarele, prietenii, activitățile extrașcolare.

După ce studiem acești factori putem încerca să punem în valoare, să modificăm, să încurajăm creativitatea copilului astfel: 

Să-i dăm ocazia elevului de a aprofunda domeniile care îl interesează, punându-i la dispoziție documentații tehnice, studii, proiecte, metode, făcândul să asimileze mai multe informații, cunoștințe, pornind de la care încearcă să ajungă la idei noi, creative.

Să-l încurajăm pentru abordarea învățării în maniere creative prin folosirea unor materiale neconvenționale, găsirea de asocieri între tehnici, concepte, jocuri.

Să-i punem întrebarea: „Cum altfel am putea să facem acest lucru?”. Elevul va da răspunsuri care vor fi analizate ajungând la idei creative.

Să-l inițiem în activități plastice chiar dacă nu știm că are talent. Pictura, desenul, sculptura, filmarea îl pun pe elev în postura de a crea ceva nou.

Să descoperim cum lucrează mai bine: singur sau în echipă, pentru că același mediu îi va fi prielnic și pentru afirmarea creativității. Acest lucru îl urmărim în activitățile practice în atelierele școală, laboratoare, în timpul proiectelor, în activitățile extrașcolare, observând evenimentele noi care apar.

B. Factori care împiedică manifestarea creativității:

O școală cu prea multe reguli, prea multe limite pe care copiii trebuie să le accepte( nu pune mâna, așa funcționează, nu se poate altfel, există o singură modalitate…). Creativitatea presupune depășirea regulilor și disponibilitatea de a căuta, a găsi variante noi superioare celor existente.

Să respecte anumite tipare de realizare a unor activități sau de comportament. Elevul trebuie să descopere singur sau împreună cu părinții, profesorii, inginerii, specialiștii.

Accentul pus în sistemul de învățământ pe anumite materii considerate cele mai importante ca: matematica, limba română, care pot înlocui orele de pictură, muzică… Elevul care a avut o orientare școlară mai puțin favorabilă înclinațiilor lui își poate limita creativitatea.

Evaluarea – sistemul de notare. Un elev cu note mari, care reproduce lecția ca în manual poate avea uneori note mai mari decât unul care aduce la tema respectivă propria părere și nu reproduce lecția ca celălalt. Notele școlare ca expresie a randamentului la învățătură nu pot reflecta întru totul nivelul creativității. Există și aspecte comune creativității și performanței școlare: volumul de informații, fluiditatea gândirii, gândirea independentă, perseverența în urmărirea scopului, reușita școlară.

2. Criterii de apreciere a creativității elevilor. Majoritatea cercetătorilor au ajuns la aceeași concluzie: la aceleași rezultate pe plan școlar ajung atât elevii preponderent inteligenți, cât și cei preponderent creativi doar calea e diferită – primii o fac printr-o muncă susținută și ordonată iar ceilalți prin spontaneitate și salturi.

Realizările trecute ale elevului constituie un criteriu sigur pentru o primă selecție a ,,vârfurilor”. O simplă enumerare a succeselor ca răspuns la chestionarele date de diriginte îl plasează pe elevul respectiv în rândul celor cu potențial creativ ridicat. Nu același lucru se întâmplă când coborâm pe scara nivelurilor creativității sau la un potențial creativ care nu a avut încă prilejul sau nu i-a sosit timpul să se manifeste.

Testele obiective de investigare a creativității sunt destinate să măsoare creativitatea în accepțiunea ei de potențial creativ și nu vreo formă particulară.

Indiferent de proba administrată, criteriile de cotare sunt mereu aceleași pentru fiecare factor:

fluența se exprimă în numărul total de răspunsuri;

flexibilitatea prin numărul de categorii diverse la care pot fi raportate soluțiile

date, respectiv direcțiile de gândire;

elaborarea (,,laboriozitatea”, cum o numește C. Zahirnic) în funcție de

complexitatea și amănuntele precizate, de nota de concretitudine și

elementele introduse în prezentarea soluției propuse.

Aprecierea colegilor și a profesorilor. Cercetătorii afirmă că, împotriva așteptărilor, elevii identifică mai corect pe colegii creativi decât o fac profesorii.

3. Treptele creativității: C. W. Taylor descrie cinci planuri ale creativității.

a. Creativitatea expresivă se manifestă liber și spontan în desenele sau construcțiile copiilor mici. Nu se pune problema la acest nivel de originalitate. Este însă un mijloc excelent de a cultiva aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.

b. Planul productiv este planul creării de obiecte specific muncilor obișnuite. Un olar sau o țesătoare de covoare produc obiecte a căror forma se realizează conform unei tradiții, unei tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul căruia se situează orice om muncitor.

c. Planul inventiv este accesibil unei minorități foarte importante. E vorba de inventatori, acele persoane ce reușesc să aducă ameliorări parțiale unei unelte, unui aparat, unei mașini, unui sistem, unei teorii controversate.

d. Creativitatea inovatoare o găsim la oamenii caracterizați ca fiind „talente”. Ei realizează opere a căror originalitate este remarcată cel puțin pe plan național.

e.Creativitatea emergentă este caracteristică geniului, omului care aduce schimbări radicale, revoluționare într-un domeniu și a cărui personalitate se impune de-a lungul mai multor generații.

4. Creativitatea apare în 4 accepțiuni importante:

a. ca produs  – noutatea si originalitatea lui, valoarea, utilitatea socială, și aplicabilitatea vastă ;

b. ca proces – pregătirea, incubația, iluminarea, verificarea;

c. ca disponibilitate, potențialitate general umana, ca o capacitate și abilitate creativă; Creativitatea a fost considerată ca fiind un dar sau har divin, unii o credeau ca fiind o capacitate înnăscută transmisă pe cale ereditară. Asemenea concepții au frânat nu numai studiul științific al creativității, ci și dezvoltarea creativității multor oameni. Creativitatea este o capacitate general umana care sub o forma latentă, virtuală, evident în proporții diferite, se găsește la fiecare individ;

d. ca dimensiune complexă de personalitate. Creativitatea integrează în sine întreaga personalitate si activitate psihică a individului.

5. Metode de cultivare a creativității. Deși pare paradoxal, creativitatea este educabilă. Pentru dezvoltarea creativității la elevi există două căi:

a) modernizarea sistemică a învățământului, în toate verigile și amănuntele sale, în lumina unei pedagogii a creativității;

b) introducerea unui curs aplicativ de creativitate ca o materie de sine stătătoare, repetabil la anumite intervale de timp. Acesta va avea un triplu caracter:

– interdisciplinar – ca metodologie, material faptic și aplicații;

– supradisciplinar – ca realizare și finalitate;

– paradisciplinar – ca plasare în programa școlară alături de celelalte discipline de studiu.

Aspirația spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte să combată blocajele, iar pe de alta să favorizeze asociația cât mai liberă a ideilor.

Întâlnim:

metode tradiționale – modernizate și completate în funcție de obiectivele propuse.În această categorie intră regândirea și inovațiile aduse în metodologia evaluării randamentului școlar al elevului, metodele active deja cunoscute și frecvent utilizate de cadrele didactice, învățarea prin descoperire dirijată, brainstormingul.

metode speciale – tehnici speciale de descătușare a originalității.

5. Dezvoltarea creativității în învățământ. Câtă vreme creația era socotită un privilegiu dobândit ereditar de o minoritate, școala nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deși s-au creat și clase speciale pentru supradotați. Pentru a elimina blocajele culturale și emotive, puternice a școlii din trecut trebuie făcute schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât și în ceea ce privește metodele de educare și instruire. Se cer relații destinse, democratice, între elevi și profesori apoi modul de predare trebuie să solicite participarea, inițiativa elevilor prin folosirea metodelor. În fine, fantezia trebuie și ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros și de spiritul critic. La acest nivel nu ajung decât puțini indivizi și anume cei mai flexibili și mai receptivi. Învățământul determină creșterea numărului acestora tocmai datorită exercițiului de creativitate angajat permanent la nivelul lecției, orei de dirigenție, activităților de instruire practică, orelor de laborator, vizitelor în întreprinderi, centre de cercetare,… care solicită adaptarea continuă la situații noi, imprevizibile, în regim de viteză rapidă.

Domeniul educației dezvoltă un spațiu și un timp pedagogic deschis creativității în:

plan individual – creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului;

plan colectiv – creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea microgrupurilor de elevi ,

plan social – creativitatea organizației școlare, creativitatea comunității educaționale, teritoriale, locale, naționale.

Procesul creator de tip pedagogic este angajat la nivelul proiectării didactice care presupune valorificarea etapelor de pregătire-incubație-iluminare-verificare a modului de realizare a lecției, orei de dirigenție, a activității de instruire practică, a orelor de laborator,… în sens prioritar formative. Pregătirea și incubația – impun un anumit control pedagogic, exercitat de cadrul didactic în diferite contexte educaționale, etapa iluminării presupune înțelegerea deplină a situației didactice/educative create stimulând decizia originală iar etapa verificării definitivează procesul creator, exprimat printr-un produs specific: simbol, sens verbal, obiect, acțiune, relație socială … care respectă particularitățile domeniului de referință (ciclu, domeniu, disciplină de învățământ) acționând la nivelul perfecționării angajată în mediul școlar și extrașcolar.

Un mediu armonios care stimulează exprimarea liberă poate contribui la dezvoltarea potențialului creativ al elevului. Un astfel de mediu se caracterizează prin următoarele componente: alocarea de către profesor a unor resurse substanțiale de timp în vederea dezvoltării gândirii creative a elevilor, recompensarea ideilor si produselor creative, încurajarea riscului de-a oferi răspunsuri inedite, tolerarea unor răspunsuri greșite sau neașteptate, imaginarea unor alte puncte de vedere, explorarea mediului, interogarea unor fapte bine cunoscute, generarea unor ipoteze multiple, centrarea mai degrabă pe idei mai generale decât pe fapte specifice, gândirea asupra procesului gândirii.

Iată un citat despre felul în care s-a manifestat creativitatea lui Einstein: 
"Einstein a avut un talent deosebit de a încălca regulile […]. Nu a sfidat numai legile fizicii, ci a disprețuit tradiții și a ofensat guverne. Faptul că nu a respectat regulile i-a produs multe neajunsuri, dar dorința curajoasă de a sparge orice regulă a reprezentat miezul geniului său. Einstein a fost un mare rezolvitor de probleme pentru că a nesocotit regulile într-un stil minunat. Geniile au caracteristica aceasta, care însă poate fi deprinsă și exersată. Putem gândi cu toți ca Einstein, cu condiția să învățăm să încălcăm regulile(" Cum să gândești ca Einstein" de Scott Thorpe)

Bibliografie:

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București,1976;

Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom ,Iasi, 2001;

Maria, Gârboveanu, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București,1981;

Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare, Editura Didactică și Pedagogică, București,1983;

Voiculescu, Florea, Analiza resurse-nevoi și managementul strategic în învățământ, Editura ,,Aramis”, București, 2004.