Contributia Invatatorului la Realizarea Parteneriatului Scoala Familie Comunitate In Ciclul Primar Specific Realizarii Sale In Mediul Rural

LUCRARE DE LICENTA

TEMA:

CONTRIBUTIA INVATATORULUI LA REALIZAREA PARTENERIATULUI

SCOALA,FAMILE,COMUNITATE IN CICLUL PRIMAR SPECIFICUL REALIZARII SALE IN MEDIUL RURAL

INTRODUCERE

În această lume în permanentă schimbare aflată sub presiunea competițiilor de orice fel, părinții, educatorii, oamenii de afaceri, comunitățile locale, statele și guvernele naționale se străduiesc împreună să încurajeze sistemele de îmbunătățire a educației, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. Unul din mijloacele de îndeplinire a acestui scop – implicarea familiei în educație a existat de generații.

Cu cât se complică viața socială și provocările lumii moderne formulează întrebări și cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educațional în favoarea și pentru creșterea mai adecvată a copiilor.

Cercetăriile desfășurate în SUA și în unele țări din Europa arată că atunci când școlile și familile lucrează ca parteneri, relaționează, beneficiari sunt copiii.

Necesitatea realizării unui parteneriat rezultă din obiectivul comun pe care îl urmăresc instituțiile implicate în parteneriat: dezvoltarea personalității copilului, din dorința de a ajuta elevii să aibă succes la școală și mai târziu în viață. Atunci când învățătorii și părinții se consideră unii pe alții parteneri în educație se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcționeze.

Parteneriatul educațional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane. Este un concept și o atitudine în câmpul educației. Este forma de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educațional.

Conceptul de parteneriat educațional are valoare de principiu în pedagogie și este o extensie de la principiul unității cerințelor în educație. Aceasta presupune nevoia unei comuniuni în ceea ce privește obiectivele propuse actului educativ.

El se adresa în primul rând părinților și profesorilor și se referea la acțiunea în același sens. Ceea ce hotărăște familia trebuie să fie în acord cu măsurile școlare și ceea ce un părinte face, să nu fie negat de celălalt.

Actual, conceptul de parteneriat are în vedere și o altă relație cu copilul, care este parte a deciziilor educative, după posibilitățile și dimensiunile alegerilor sale.

Inițierea, susținerea, dezvoltarea parteneriatului cu familia și centrarea interesului asupra elevului vor aduce în mod inevitabil beneficii școlii, răsplătind efortul celor care cred cu adevărat că școala și familia trebuie să se susțină reciproc.

Motivul alegerii acestui domeniu de cercetare se datorează anumitor întrebări care s-au născut în minte mea în ultimul timp.

De ce scade randamentul școlar al elevilor?

Ce are de spus școala și familia în acest sens?

Cum poate fi implicată familia în procesul instructiv – educativ,folosind modalități cât mai variate și atrăgătoare?

Cum ar putea fi consolidate relațiile dintre școală și familie?

În urma cercetărilor făcute am găsit posibile răspunsuri care var fi prezentate în cele două părți ale lucrării (partea teoretică – capitolul I si partea practică, aplicativă – capitolul II).

Cercetarea de față va avea ca principal scop investigarea modului de implicare al părinților în procesul instructiv – educativ.

CAPITOLUL I

PARTENERIATUL EDUCAȚIONAL

1.1 Conceptul de parteneriat educațional

Complexitatea actului educațional, a realității umane și sociale contemporane și sarcinile tot mai dificile cărora trebuie să le facă față procesul educațional fac să se identifice tot mai multe fisuri cu relația dintre cele două instituții ale educației – școala și familia. Este nevoie a se dezvolta un nou concept care să întărească schimbarea în relațiile școală – familie. Acest concept este parteneriatul educațional.

„Parteneriatul educațional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane. Este un concept și o atitudine în câmpul educației. Ca atitudine, parteneriatul presupune:

– acceptarea diferențelor și tolerarea opțiunilor diferite;

– egalizarea șanselor de participare la o acțiune educativă comună;

– interacțiuni acceptate de toți partenerii;

– comunicarea eficientă între participanți;

– colaborarea ( acțiune comună în care fiecare are rolul său diferit );

– cooperare ( acțiune comună în care se petrec interrelațiile și roluri comune) “

(13, p. 138)

Parteneriatul educațional este forma de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copilului lor la nivelul procesului educațional. El presupune o unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali.

Parteneriatul educațional se desfășoară permanent și împreună cu actul educațional propriu zis.

Parteneriatul educațional se realizează între:

– instituțiile educației: familie, școală, comunitate;

– agenții educaționali: copil, părinți, profesori, specialiști în rezolvarea unor probleme educaționale ( psihologi, consilieri, psiho-pedagogi, terapeuți, etc.);

– membri ai comunității cu influență asupra creșterii, educării și dezvoltării copilului

( medici, factori de decizie, reprezentanții bisericii, ai poliției, etc.);

– influențele educative exercitate la anumite momente asupra copilului;

– programele de creștere, îngrijire și educare a copilului;

– formele educației în anumite perioade;

Lucrarea de față se va referi în mod special la parteneriatul educațional între: familie și școală.

1.2 Dimensiunile parteneriatului educațional

Conceptul de parteneriat educațional are valoare de principiu în pedagogie și este o extensie de la principiul unității cerințelor în educație. Acesta presupune nevoia unei comuniuni în ceea ce privește obiectivele propuse actului educativ. El se adresa în primul rând părinților și profesorilor și se referea la acțiunea în același sens. Ceea ce hotărăște familia trebuie să fie în acord cu măsurile școlare și ceea ce un părinte face, să nu fie negat de celălalt.

Actual, conceptul de parteneriat are în vedere și o altă relație cu copilul, care este parte a deciziilor educative, după posibilitățiile și dimensiunile alegerilor sale. Educația are în sarcinile ei de la vârstele cele mai mici educarea responsabilizării sociale și luarea rapidă a decizilor. Relația educator – copil are sensuri noi, este o relație de parteneriat, datorită aspectelor ei de conducere democratică și flexibilității în luarea deciziilor. Nu numai copilul învață sub influența educatorului, ci și acesta se formează, și se transformă prin relația educativă. Rezolvarea fiecărei probleme educative adaugă competențe noi educatorului.

1.3 Necesitatea parteneriatului

O problemă stringentă pentru România o reprezintă responsabilitatea locală pentru calitatea educației și succesului școlar, care reclamă căi diferite de stabilire a relațiilor de colaborare între școli, familii și comunități.

Multă vreme s-a considerat că școala joacă rolul central și că forme diferite de acțiuni organizate ar putea înlocui familia, care, se presupune că nu are aspirațiile sau resursele culturale pentru ceea ce propune societatea.

Cercetările desfașurate în Statele Unite și în unele țări din Europa arată că atunci când școlile și familiile lucrează împreună ca parteneri, beneficiari sunt elevii. Parteneriatele dintre școli și familie pot:

a.) ajuta profesorii în munca lor;

b.) perfecționa abilitățiile școlare ale elevilor;

c.) îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;

d.) îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;

e.) oferi servicii și suport familiilor;

f.) crea un mediu mai sigur în școli;

Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorința de a ajuta elevii să aibă succes la școală și, mai târziu în viață. Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității se consideră unii pe alții parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcționeze.

Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă de natura relațiilor publice.

1.4 Cerințele parteneriatului educațional

Pentru a răspunde exigențelor generate de schimbarea socială, economică, politică, definindu-se ca un factor activ în cadrul parteneriatului educațional, școlile românești trebuie să răspundă unor cerințe specifice actualului context social:

racordarea permanentă la schimbarea social – economică;

asumarea și promovarea setului de valori caracteristice democrației;

fixarea direcțiilor de acțiune care pot asigura realizarea de factori a acestor valori și principii;

crearea unui mediu educațional capabil să faciliteze orientarea, dezvoltarea, integrarea, copiilor, adolescenților, tinerilor;

asumarea unui rol activ în cadrul comunității;

păstrarea deschisă a linilor de comunicare cu familia;

1.5. Condiții pentru parteneriat

„Pentru ca școala, ca organizație cu roluri specifice în cadrul parteneriatului educațional să poată să răspundă acestor noi exigențe, este necesară asigurarea unor premise la nivel macrosocial;

crearea unui cadru legislativ care să statueze autonomia școlară, asigurând un sistem de pârghii la dispoziția unității de învățământ;

descentralizarea și eficientizarea managementului școlar și, în particular a proceselor decizionale derulate la nivelul școlii;

formarea și motivarea adecvată a resurselor umane implicate în educarea tinerei generații;

modificarea percepției sociale față de educație și unitățile școlare;

atragerea părinților în activități care fac referire directă la formarea și dezvoltarea copiilor lor;

schimbarea graduală a mentalitățiilor în raport cu parteneriatul” (6, p. 22)

1.6 Resurse pentru parteneriat

Pentru a realiza obiectivele propuse, inclusiv în domeniul parteneriatului, organizația școlară identifică o varietate de resurse materiale financiare, umane, informaționale și de timp.

„În cadrul resurselor unității școlare, resursele umane, ca resurse individuale, de grup și/sau de echipă, au o importanță fundamentală, datorită contribuției pe care ele trebuie și o pot avea la realizarea obiectivelor propuse. Realizarea finalităților specifice pe care școala, ca o organizație, și le propune, depinde, printre altele, modul în care comunică, relaționează, interacționează cu resursele sale umane.” (6, p. 19)

CAPITOLUL II

ȘCOALA ȘI FAMILIA – FACTORI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI

2.1 Școala – principal agent educogen

„Școala este considerată ca fiind factorul principal pentru formarea tinerei generații în concordanță cu cerințele societății, deoarece ea dispune de personal calificat și de bază materială adecvată, care fac posibilă desfășurarea procesului de învățământ – cea mai organizată formă de realizare a educației” (5, p. 59)

„Școala poate fi analizată ca o organizație socială de sine stătătoare, accentul punându-se pe funcția de socializare, de transmitere a valorilor promovate de societate” (2, p. 253)

„Școala este instituția care organizează trăirea unor experiențe de învățare. Ea urmărește atingerea unor obiective, cu ajutorul unor metode și mijloace științifice. Școala informează și formează elevii ținând cont de anumite principii, având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse.” (4, p. 23)

Școala, singura instituție care își propune planificat și organizat să sprijine dezvoltarea individului prin procesele de instrucție și educație, concentrate în procesul de învățământ, simte tot mai mult nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia.

ce își propune societatea.

Școala de azi nu se poate perfecționa decât evaluând nevoile sale și apelând la structurile de sprijin care să organizeze, să planifice și să intervină în rezolvarea problemelor mai mult sau mai puțin speciale.

„Școala eficientă realizează în prezent un parteneriat cu elevul, prin valorificarea și respectarea identității sale cu familia, prin recunoașterea importanței acesteia și atragerea în procesul didactic și cu toate resursele educative ale societății, pe care le indentifică, le implică și le folosește activ” (13, p. 141)

Conceptul care stă la baza acestei orientări este parteneriatul educațional.

2.2 Familia – caracteristici ale familiei

„Familia, ai cărei membri sunt reuniți prin drepturi și obligații comune, are ca funcție principală creșterea și educarea copiilor. Acestora, familia le asigură existența materială și climatul afectiv și moral necesar dezvoltării personalității. ” (11, p. 105)

„Familia este o celulă a vieți sociale. Ea a apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării sociale și a evoluat odată cu dezvolatrea socială. Constituirea unei familii este determintă și de necesități biologice (atracție către sexul opus, instinctul de perpetuare a speciei) dar și de factori sociali (sentimente de dragoste, stimă, respect reciproc, stare socială, interese economice…).

Familia este și natură și societate.”

„Școala este unicul grup social caracterizat de determinările naturale și biologice, singurul în care legăturile de dragoste și consanguinitate capătă o importanță primordială.” (13, p. 160)

J.S. Bruner consideră că, admițând că toți oameni sunt în esență umani, această umanitate este dată de tipul de copilărie pe care l-au trăit.

A. Berge consideră familia un fel de coopertivă de sentimente, care îndulcește pentru fiecare membru loviturile vieții dispersând efectele asupra tuturor .

Familia este primul grup social (mediul primar de socializare) din care face parte copilul . Ca grup de persoane familia este caracterizată prin:

– legături de rudenie – prin căsătorie, prin naștere, prin adobție;

– viață comună;

– legături de sentimente;

– aspirații și interese comune;

– istorie comună.

Mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai vieții, se dezvoltă și se formează pentru viață îl oferă familia. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacțiunilor dinre copil și mediul social. Are rolul central în asigurarea condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei, condiții ce stau la baza structurării personalității individului. În familie se realizează integrarea primară socială a copilului.

Caracteristicile principale ale familiei, importante pentru dezvoltarea socială și

individuală a copilului sunt următoarele:

– este primul grup social în care copilul exersează comportamente sociale și se

descoperă pe sine;

– oferă climatul de siguranță afectivă necesar dezvoltării componentelor personalității,

atât la vârstele mici, când este determinant, cât și mai târziu, când constituie factor

de echilibru și compensare în rezolvarea problemelor sociale;

– este primul mediu de creștere și dezvoltare pe plan intelectual, motivațional,

afectiv, estetic și moral;

– reprezintă modelul prim al comportamentelor sociale viitoare;

– este legătura biologică de bază a individului;

– este cadrul de dezvoltare a individualității și posibilitatea valorizării individuale

datorită încărcăturii afective care îi leagă pe membri ei;

– face legătura între trecut și viitor.

B. Adler considera că sentimentul social începe cu raporturile dintre copil și familie și dintre frați și surori, raporturi care se construiesc în familie. La școală, sentimentul social este numai pus la încercare și exersat. După expresia unui medic englez, esența familiei ar fi exprimată de „CEI 4 C ” :

– compromis

– considerație

– comunicare

– cooperare

În familie se învață și se exersează comportamente care nu constitue obiective

propriu-zise în celelalte instituții sociale Exersarea acestor comportamente sociale de bază oferă copilului condițiile unei socializări efective și eficiente. Familia oferă copilului în creștere și dezvoltare admosfera necesară echilibrului și personalității sale.

„Căminul este locul în care trebuie să înceapă educația copilului. Aici este prima lui școală. Aici, avându-i pe părinți ca educatori, copilul trebuie să învețe lecțiile care îl vor călăuzi de-a lungul întregii vieți – lecțiile respectului, ascultării, stăpânirii de sine.

Influențele educației din cămin au o putere hotărâtoare – spre bine sau spre rău. În multe privințe, ele sunt tăcute și treptate, dar, dacă sunt exercitate spre bine, vor avea o influență cu efecte vaste.

Toți părinții au obligația de a le acorda copiilor educația fizică, intelectuală, și spirituală. Scopul fiecărui părinte trebuie să fie acela de a-i asigura copilului său un caracter echilibrat.

Lucrarea părinților o precede pe aceea a profesorului. Părinții au în cămin o școală – o primă treaptă. Dacă vor căuta să-și cunoască și să-și împlinească datoria cu atenție, îi vor pregăti pe copiii lor să intre în treapta a doua, când vor primi învățături de la profesori. ” (14, p. 11)

CAPITOLUL III

IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN EDUCAȚIE

3.1 Implicarea părinților și succesul școlar

Cercetările întreprinse până la această dată sunt consistente, pozitive și convingătoare; esența lor este: familiile au o influență majoră asupra performanței copiilor în școală și în viață. Când școlile și familiile lucrează împreună penru a sprijini învățarea, copiii tind să aibă rezultate mai bune, le place mai mult la școală și stau mai mult timp în ea. Multe studii au evidențiat că părinții care se implică în educația elevilor nu sunt condiționați neapărat de venit și de nivelul lor de educație. De asemenea, familiile din toate grupurile etnice și culturale sunt preocupați să sprijine copiii care studiază acasă.

Cercetările au demonstrat că profesorul care comunică și are legături afective cu părinții obțin preformanțe mai bune cu elevii săi. Practica eficientă a relației profesor – părinți include întâlniri față în față, trimiterea de materiale acasă și ținerea la curent cu progresul copiilor.

„Școlile care au succes în angajarea familiilor împărtășesc trei aspecte cheie:

preocuparea pentu construcția relațiilor de colaborare, bazate pe încredere între profesori, familii și membri comunității;

recunoașterea și respectul nevoilor familiilor , precum și a diferențelor culturale și de clasă ;

îmbrățișarea unei filosofii a parteneriatului unde puterea și responsabilitatea sunt împărțite.”(1, p. 16)

Cercetările din țările dezvoltate au evidențiat că participarea părinților la activitățile școlii a luat amploare în ultimele două decenii. Rezultatele unui grup de studii din SUA arată faptul conform căruia comunitățile organizate au contribuit la schimbările din școli în următoarele moduri:

– îmbunătățirea dotării școlii;

– perfecționarea conducerii ei;

– resurse și programe noi pentru perfecționarea procesului de învățământ și a curriculum-ului;

– fonduri pentru programele extrașcolare și pentru sprijinul familiei.

Henderson și Mapp (1,p. 17) au realizat sinteza unui număr de studii despre impactul implicării familiei asupra rezultatelor școlare ale elevilor. Cercetătătorii sunt deacord că minima implicare a familiei include angajarea părinților în activitatea de învățare acasă, supervizarea activității copiilor la școală și ințierea de interacțiune cu profesorii.

Pentru părinți înțelesul implicării este participarea largă la activitățile școlare care îi ajută pe copii să învețe, activități ce au impact direct asupra rezultatelor elevilor și ajutorul dat pentru rezolvarea problemelor reale ale școlii. Studiile referitoare la relația dintre participarea familiei la educația copiilor sau cele despre parteneriatul școală – familie și succesul școlar al elevilor, în mod tipic abordează activitățile de implicare a familiei în următoarele componente:

1. aspirațiile și așteptările academice parentale față de copii;

2. participarea la programele și activitățile școlii;

3. structura familiei care sprijină învățarea;

4. comunicarea cu copiii despre școală.

Cercetările curente sugerează că suportul la învățare acasă este mai puternic corelat cu performanța elevului decât implicarea familiei în activitățile școlii. Fan și Chen, argumentează că implicarea parentală acasă este mai rodnică decât la școală. La rândul lor, Cotton și Wikelund au observat că : „sunt indicații puternice că formele cele mai eficiente ale implicării parentale sunt acelea care angajează părinții în lucru direct cu copiii în activitățile de învățare acasă. Programele care determină părinții să citească împreună cu copiii lor, care sprijină activitatea acestora acasă vizând rezolvarea și evaluarea temelor sau care îi îndrumă în folosirea materialelor și a instrucțiunilor date de de profesori, arată rezultate cu adevărat impresionante.” (1, p. 17)

Studiile despre performanța elevului au fost relativ uniforme în modul în care au definit și măsurat performanța școlară. Pentru cei mai mici elevi, cea mai comună măsură sunt notele date de profesori, vocabularul pe care îl dețin, cititul, abilitățile de vorbire, sociale și motrice. Pentru copiii de vârstă mai mare măsurile comune sunt lucrările scrise și testele.

Alte investigații recente au găsit că implicarea părinților este mai puternic legată de performanța elevului decât de nivelul venitului părinților. O cercetare demonstrează că cel mai „corect predictor al performanței elevului în școală nu este venitul sau statusul social, ci măsura în care familia elevului este capabilă să:

– creeze un mediu acasă care încurajează învățarea;

– exprime așteptări ridicate (dar nu nerealiste față de performanțele copiilor și cariera lor viitoare);

– devină implicată în educația copiilor lor la școală.”(1, p. 18)

3.2 Conceptualizarea implicării familiei în educație

Parteneriatele școlă familie includ activități inițiate de educatori sau de părinți. Aceste activități pot să se producă la școală sau acasă. În forme diferite, ele reflectă șase tipuri de implicare a familiei:

Tabel nr.1 – Tipuri de implicare a familiei

Cercetătorii Henderson și Mapp rezumă rezultatele cercetărilor asupra relațiilor școlii cu familiile și grupurile comnunității pentru succesul școlar al elevilor astfel:

– Când părinții discută cu copiii lor despre școală este de așteptat ca aceștia să învețe

mai bine, să participe la activități extrașcolare, să aibă rezultate bune la școală;

– Când școlile angajează familiile pentru îmbunătățirea activității de învățare, ele obțin

rezultate semnificative;

– Când școlile construiesc parteneriate cu familiile care răspund intereselor

acestora, recunosc și onorează contribuția lor, ele susțin cu succes îmbunătățirea

performanțelor școlare ale elevului;

– Când familiile și grupurile comunității evaluează performanța școlilor, studiile sugerează

că școlile fac schimbări pozitive în concepția și practica învățământului, în gestionarea

resurselor de care dispun.

3.3 Ce înseamnă „implicarea familiei în educație” ?

Implicarea familiei în educație presupune o mulțime de activități. Unii părinți și unele familii poate că au timp să se implice în mai multe moduri, alții doar în una sau două activități. Indiferent de nivelul de implicare dacă vor rămâne angajați și se vor implica, vor observa diferența.

Răspunsul la întrebarea de mai sus poate fi:

– a citi o poveste înainte de culcare;

– a verifica temele în fiecare seară;

– a discuta cu profesorii asupra progresului copiilor;

– a ajuta școala în a-și stabili standarde de performanță;

– a limita vizionarea programelor TV la nu mai mult de două ore in timpul zilei…

Întrebarea pusă copilului „Cum a fost azi la școlă?”, va transmite copilului un mesaj clar că activitatea sa școlară este importantă pentru părinte.

În zilele noastre, mulți copii și părinți sunt foarte dornici să aibă acest fel de apropiere.

Într-un sondaj realizat în SUA printre elevii cu vârste între 10 și 13 ani s-a constatat că 72% dintre ei și-ar fi dorit să discute mai mult cu părinții despre teme, iar 40% dintre părinți considerau că nu își dedică suficient timp educării copiilor. Tot aici profesorii afirmau că intensificarea implicării părinților în educație ar trebui să fie prioritatea învățământului public în următorii ani.

În ceea ce privește parteneriatul școlii cu familiile elevilor, adesea se așteaptă ca părinții să acționeze singuri. Dezvoltarea parteneriatelor eficiente cu familiile solicită tuturor celor din conducerea instituției de învățământ să creeze un mediu școlar, care să îi întâmpine deschis pe părinți și să îi încurajeze să întrebe, să-și exprime îngrijorările, precum și să participe în mod adecvat la luarea deciziilor. De asemenea, reprezentanții școlii trebuie să le ofere părinților informațiile de care au nevoie și să le arate cum se pot implica mai bine.

Principii fundamentale ale colaborării familie – școală:

Copiii să se implice ca participanți activi în interacțiunile familie – școală centrate pe învățare.

Să ofere tuturor părinților oportunități de a participa activ la experiențele educaționale ale copiilor lor chiar dacă vin sau nu la școală.

Colaborarea familie școală să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile și drept cadru de sărbătorire a realizărilor, a performanțelor deosebite.

Relația dintre cele două instituții să constituie fundamentul restructurării educaționale și al reînnoirii comunității.

Eficiența profesională a cadrelor didactice, a administratorilor și al întregului personal al școlii să fie maximizată prin dezvoltarea unor abilități concrete, esențiale conexiunii cu părinții și comunitatea .

Scopurile aferente acestor principii sunt:

– să ajutăm școlile să privească parteneriatele cu familiile ca pe o primă resursă în promovarea învățării și a dezvoltării;

– să stabilim colaborarea școală – familie ca pe un standard al politicilor și practicilor educative.(3, p. 39)

Părinții și profesorii pot crea parteneriate viabile, angajându-se în activități comune de învățare, sprijinindu-se unii pe alții în îndeplinirea rolurilor cerute, finalizând activitățile de îmbunătățire la nivel de școală și clasă, participând împreună la diverse activități de luare a deciziei și fiind apărătorii copiilor lor. Toate aceste acțiuni presupun comportamente și roluri ale părintelui și cadrului didactic, care permit desfășurarea unor parteneriate benefice.

Rolurile de bază pentru dezvoltarea familială sunt:

– creșterea

– învățarea

– modelarea

În interiorul structurii extinse familie – școală, părinții trbuie să îndeplinească roluri de învățare, de acțiune, de sprijinire și de luare a deciziilor. În mod normal, părinții folosesc aceste roluri variate în context, dar le accentuează pe unele, în funcție de situația dictată de familie sau de relația școală – familie. Există cercetări din care rezultă că atunci când părinții simt că există un climat școlar primitor, se centrează și mai mult pe comportamente de educare și sprijinire, în interacțiunile cu profesorii.

Rolurile profesorilor, esențiale procesului de parteneriat, includ pe cele centrate pe familie, cele de sprijin educare și îndrumare. Rolurile care vizează implicarea familei în activitățiile școlii și ale clasei le conțin și pe cele de îngijire, susținere, ghidare și luare a deciziior.

Împreună, părinți și profesori pot sprijini parteneriatul prin comportamente de colaborare, planificare, comunicare și evaluare.

3.4 Colaborarea între școală și familie

Experiența dovedește că o admosferă destinsă între agenții educaționali facilitează învățarea. Existența unor reguli comune, cunoscute și fixate împreună ușurează mult efortul învățării. Există o rețea complexă de relații în cadrul unei școli, care au un potențial important de influențare a educației copiilor, atât în sens pozitiv cât și în sens negativ. Cele mai importante relații sunt:

– relațiile dintre profesor și elev;

– relațiile interindividuale (dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori și

specialiștii care sprijină școala , dintre profesori și personalul administrativ al

școlii …)

– relațiile dintre profesori și părinți;

– relațiile dintre profesioniștii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinții și

profesorii.

Parteneriatul educațional se aplică la nivelul tuturor acestor relații.

Analizăm cea de-a treia categorie de relații: relațiile dintre profesori și părinți.

Implicarea părinților în problemele școlii nu înseamnă numai plata unui spijin material sau atenționarea în legătură cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult. Se referă la construirea unor relații pozitive între familie și școală și la o unificare a sistemului de valori și cerințe relative la copil. Aceasta poate avea un efect benefic aspra elevilor, faptul că îi văd pe profesori colaborând cu familia, influențându-i pozitiv și contribuind la dezamorsarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile.

Colaborarea și cooperarea părinților cu școala sunt eficiente și benefice ambilor factori, în condițiile în care comunicarea este reală, în funcție de dimensiunea sa umană.

E. Stănciulescu recomandă a se avea în vedere:

– nivelul studiilor celor doi participanți;

– momentul ales pentru colaborare;

– dificultățile întâmpinate de copil în activitatea școlară sau alte probleme de

dezvoltare.

Implicarea părinților în rezolvarea problemelor școlare și în sprijinirea procesului instructiv – educativ are o serie de motivații, dintre care enumerăm:

– părinții își cunosc copiii și doresc să îi cunoască și ca elevi;

– părinții își cunosc copilul mai bine decât oricine altcineva;

– părinții au nevoie de informații referitor la îndeplinirea rolului de elev

de către copilul lor;

– părinții merită să fie respectați pentu ideile și cunoașterea copilului lor;

– părinții se îngrijesc de copiii lor și doresc ca aceștia să atingă

maximum de potențial;

– rata învățării crește și învățarea se menține mai mult dacă părinții se implică

în sprijinirea acesteia acasă, prin diferite activități;

– lucrul cu părinții este un sprijin pentru modul cum aceștia își cresc și își

educă copilul;

– efectele implicării părinților în programele școlare de sprijin se răsfrâng și

asupra celorlalți copii ai familiei – dacă ajutăm un copil acesta se dezvoltă,

dacă ajutăm părinții întreaga familie se dezvoltă;

– când părinții sunt stimulați astfel încât ei să simtă o parte a programului

școlar, ei îl înțeleg mai bine și-l sprijină adecvat;

– activitatea de implicare a părinților în programul de învățare a copilului lor

și în activitatea școlii poate crea acestora sentimentul de stimă de sine, care

îi ajută pe ei și întreaga familie;

– modul în care părinții își înțeleg propriul copil și au cunoștință de

posibilitățile reale ale acestuia este de multe ori un sprijin pentru înțelegerea

situațiilor de învățare;

– activitatea de parteneriat cu părinții poate ușura rezolvarea diferitelor

probleme didactice și extradidactice;

– activitatea cu părinții îl ajută pe copil să vadă rolul acestora în creșterea și

dezvoltarea sa și să-i înțeleagă ca factori importanți ai educației sale;

– ajutându-i pe părinți să se implice mai mult în problemele de viață școlară a

copilului lor, putem întări interacțiunile și relațiile dintre părinți și copiii lor

– activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor problemă, a conflictelor

posibile și evidențiază căi pentru rezolvarea situațiilor de risc apărute în

dezvoltarea copiilor.

Părinții trebuie să fie implicați permanent în activitatea școlii, nu numai atunci când se ivesc probleme. La analiza relațiilor părinți – profesori este bine să se țină seama de următorii parametrii:

– părinții nu formează un grup omogen;

– de multe ori părinții nu își identifică problemele sau nu au încredere să

solicite sprijinul în rezolvarea lor;

– părinții oferă și solicită informații.

Părinții au nevoie de informații de bază referitoare la copiii lor. Ei au nevoie să știe care este scopul principal al școlii, care sunt obiectivele urmărite și să fie la curent cu politicile educaționale ale școlii. Acolo unde este posibil ei ar trebui implicați în luarea deciziilor (modificările orarului, pregătirile și programele suplimentare, etc). De asemenea ei ar trebui să fie la curent cu progresele făcute de copiii lor, ca și cu percepția pe care o are școala despre calitățile și problemele copilului.

Majoritatea părinților apreciază informațiile despre copilul lor, penru că acestea contribuie la anumite decizii ale familiei penru viitor. Părinții necesită informații referitoare la modul cum își pot ajuta ei copiii acasă, în activitatea de pregătire a temelor.

Părinții pot fi parteneri în educație pentru că dețin cele mai multe informații despre copiii lor. Majoritatea părinților, indiferent de nivelul lor cultural și social, pot da informații prețioase despre problemele, crizele de creștere, dorințele, așteptările, neîncrederil, pasiunile, etc. ale elevilor.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinții este esențial ca:

– părinții să fie priviți ca participanți activi, care pot aduce o contribuție reală și valoroasă la educarea copiilor;

– părinții să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor;

– să se recunoască și să se aprecieze informațiile date de părinți referitoare la copiii lor;

– să se valorifice aceste informații și să se utilizeze în completarea informațiilor

profesionale;

– responsabilitatea să fie împărțită între părinți și profesori.

Membri familiei sunt parteneri care dețin cele mai utile și importante informații necesare penru crearea unor bune servicii pentru copii.

3.5 Modalități de sprijinire a activității didactice prin intermediul familiei

Cei mai mulți dintre părinți oferă cu bucurie informații despre copiii lor și sunt capabili să contribuie într-una din modalitățile următoare la formarea copiilor lor:

să-și ajute copiii la anumite activități acasă;

să urmărească în mod regulat progresul copiilor lor;

să-i ajute la realizarea temelor acasă;

să contribuie la excursiile și plimbările organizate de școală;

să facă parte din comitetele școlare;

– să ajute alți copii din clasă sub supravegherea profesorilor;

– să organizeze activități de colectare de materiale sau chiar de fonduri pentru școală și clasă;

– să vorbească și să prezinte practic unor grupuri de copii, despre preocupările și

deprinderile proprii.

Unii părinți au dorința și timpul să joace un rol în activitățile școlare. Acest lucru este vizibil în învățămîntul primar. Ei trebuie încurajați și stimulați de profesori, nu respinși.

Pachetul de resurse realizat de UNESCO pentru profesori recomandă la acest capitol profesorilor, pentru a avea un parteneriat real cu părinții:

„ – fiți sinceri!

– ascultați cu răbdare!

– recunoașteți atunci cănd greșiți!

– lăudați inițiativele!”

Părinților, același material le recomandă:

„ – solicitați asistență și sprijin cănd e nevoie!

– fiți persuasivi și căutați împreună soluțiile!

– ajutați-vă copilul când greșește! “

În ciclul primar relația școală familie poate fi stabilită prin contacte directe cu reprezentanții instituției școlare îndeosebi cu învațătorul, prin diverse forme:

– reuniuni de informare a părinților cu privire la documentele privind reforma

curriculară;

– consultarea părinților la stabilirea Curriculum-ului la decizia școlii;

– lecții deschise pentru părinți, ateliere de lucrări practice, vizite, excursii, activități

sportive, serbări aniversare;

– corespondența cu părinții;

– vizite la domiciliul elevilor;

– lectorate cu părinții;

– reuniuni comune cu elevii și părinții;

Pentru a susține o bună relație cu familia, cadrul didactic trebuie să desfășoare acțiuni susținute chiar din primele zile de școală. Astfel că, pentru a cunoaște mai bine elevii și familiile acestora va consulta fișele psihopedagogice (Anexa1) obținute de la grădinițele frecventate de copii, deasemenea va da părinților un formular de înscriere (Anexa 2) sau un chestionar pentru părinții elevilor de clasa I (Anexa 3). La următoarea întâlnire se va alege comitetul de părinți care va amplifica relația școală – familie.

Comitetul de părinți este alcătuit la nivelul fiecărei clase din 3-5 membrii, la care se adaugă și învățătorul. Se alege în primele 15 zile de la deschiderea anului școlar și are următoarele funcții:

organizarea activității părinților – participă în colaborare cu învățătorul și conducerea școlii la organizarea unor activități mai ample: excursii, expoziții școlare, manifestări cultural – sportive ale elevilor, etc .

inițierea pedagogică a părinților – fiind compus din cetățeni cu un nivel cultural – pedagogic mai ridicat și cu o conduită familială și cetățenească exemplară; ia parte la acțiunea de întărire a capacității educative a unor familii. Participarea unor membri ai comitetului de părinți la convorbirile organizate de învățător cu părinții, la vizitele făcute în familie și expunerea unor probleme educative de către părinți constituie un act de inițiere pedagogică a părinților;

funcția de informare a conducerii școlii despre comportarea extrașcolară a elevilor și despre modul de petrecere a timpului liber de către elevi;

funcția educativă – constă în ajutorul acordat școlii pentru școlarizarea copiilor, participarea la manifestările extrașcolare ale elevilor, supravegherea conduitei lor extrașcolare, expuneri în fața elevilor cu prilejul unor zile festive, dezbaterea problemelor pedagogice ivite într-o clasă sau școală.

În ciclul primar s-a constatat că interesul părinților față de școală este mai mare față de alte trepte de școlarizare. Învățătorul poate organiza ședințe cu părinții ori de câte ori consideră că sunt necesare. Adunările cu părinții asigură schimbul de experiență, confruntarea opiniilor și căutarea unor soluții pentru activitățiile educative.Vizează analiza activității educative a clasei, a evoluției fiecărui elev, informarea, instruirea și consultarea părinților pe diferite teme. Părinții trebuie informați în legătură cu noutățile privind reforma învățământului primar.

O atenție deosebită trebuie să o acorde învățătorul în explicarea modului de evaluare, a modului de acordare a calificativelor astfel încât părinții să distingă între notele pe care le-au primit ei și calificativele pe care le vor lua copii lor:

foarte bine (FB)

bine (B)

suficient (S)

insuficient (I)

De asemenea părinții trebuie consultați la stabilirea disciplinelor opționale și trebuie să semneze fișa de opțiuni elaborată de școală și completată de părinte.

O altă formă de întâlnire a învățătorului cu părinții o constituie lectoratele cu părinții.

Câteva teme specifice lectoratelor ar putea fi:

– Relația dintre copii și părinți;

– Pregătirea lecțiilor acasă;

– Cum să avem un copil sănătos?

– Modalități mai eficiente de învățare etc.

Lecțiile deschise pentru părinți constituie o altă modalitate de a-i determina pe părinți să se implice în procesul instructiv – educativ al copiilor lor. În cadrul acestor lecții fiecare părinte poate să-și observe direct copilul:

– modul de a sta în bancă;

– modul în care participă la lecție;

– modul în care răspunde corect – incorect;

– dacă e activ sau pasiv la lecție;

– modul de colaborare cu colegii;

– relația cu învățătorul, etc.

Lecțiile trebuie pregătite cu grijă astfel încât atât elevii cât și părinții lor să învețe ceva, să fie plăcut impresionați de lecție.

Deosebit de importante sunt vizitele la domiciliu. Acestea permit cunoașterea condițiilor de muncă și de viață ale elevului, modul de organizare și petrecere a timpului liber și de odihnă, unele date importante din viața elevului, ce fel de influențe educative se exercită asupra copilului.

O altă formă de colaborare este corespondența cu părinții. Este utilizată de învățător mai ales cu familiile care domiciliază la mare distanță de școală, familiile care sunt foarte ocupate și dispun de timp limitat pentru a veni frecvent la școală. Vizează avertizarea asupra comportamentului elevilor, absențelor și abaterilor de la disciplină sau evidențiază rezultate deosebite la învățătură și purtare.

3.6 Probleme ale educației în familie

Pentru buna funcționare a relației școală – familie este necesar ca părinții să acorde importanță școlii, să manifeste interes pentru studiile copiilor lor, să se arate preocupați de formarea profesională a copiilor, de perspectivele lor sociale. Nu mai puțin importantă este asigurarea în familie a unui cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatat că precaritatea culturală a familiei poate provoca un retard al dezvoltării intelectuale generale a copilului. (2, p. 105)

În familie i se transmit copilului valori morale, culturale și religioase, se asigură păstrarea identității etnice, se inițiază formarea conștiinței civice a copilului, se însușesc de către copil normele de comportament acceptate social, i se dezvoltă personalitatea, spiritul de inițiativă și de independență. În familie copilul învață să se ajute pe sine, să accepte ajutorul celorlalți și să acorde la rându-i ajutor.

Prin repetabilitatea zilnică a interacțiunilor, prin comunicarea ce are loc între membri săi și în măsura în care aceasta are loc, familia exercită o puternică influență asupra comportamentului copilului.

Copilul are nu numai nevoia, ci și dreptul la dragoste și ocrotire la disciplinare și la obținerea treptată a independenței, la relații care să-i garanteze siguranța și dezvoltarea fizică, psihică și morală. Copilul își impune în măsura în care i se permite, dorințele și pretențiile, se mișcă și evoluează într-un cadru stabilit și impus de părinți. De reacțiile copilului sunt responsabili într-o foarte mare măsură părinții.

Între hiperprotecție și neglijare, nu copiii, ci părinții sunt în măsură să găsească soluția de echilbru. Părinții hiperprotectori cresc un copil anxios, lipsit de inițiativă. Părinții indulgenți acceptă și satisfac toate pretențiile copilului, ceea ce duce la negativism și agresivitate în comportamentul copilului.

Nu mai puțin dăunătoare este atitudinea prea severă a părințiilor față de copil. Aceasta nu lasă loc inițiativei copilului, îl obligă să se supună necondiționat, ceea ce poate duce de asemenea la ostilitate din partea copilului, agresivitate în raport cu frații sau cu colegii, conflicte între părinți și copii.

Într-un stil optim de interacțiune părinți – copil, se combină autoritatea și fermitatea în luarea hotărârilor și urmărirea îndeplinirii lor, pe de o parte, și cultivarea independenței copilului, recunoașterea și respectarea personalității acestuia, pe de altă parte. Cerințele rezonabile ale copilului sunt îndeplinite, cerințele rezonabile ale părinților sunt ferme, permisiunile și interdicțiile sunt echilibrate. Securitatea materială și psihică asigurată copilului în familie este cadrul indispensabil dezvoltării lui normale. (11, p. 106)

Rolul de părinte se învață din mers, fără o pregătire prealabilă sistematică. Adulții deveniți părinți, uneori fără voia lor, se confruntă cu probleme în rezolvarea cărora procedează după bunul simț și după experiența pe care o au din familiile în care au crescut. Încercările școlii de a-i forma ca părinți prin consiliere în cadrul școlii sunt încă sporadice, uneori chiar vin târziu, după ce copilul s-a format așa cum s-a format în „ce-i șapte ani de acasă”.

„Școala părinților” organizată de instituția școlară în diferite modalități vizează de obicei o pregătire generală, cu multă teorie, cu informație generală care prea puțin ajută la rezolvarea problemelor reale, concrete ale educației în familie. (11, p. 123)

Pentru ca influența educatorului să aibă eficiența așteptată, cunoașterea mediului familial și a particularităților educației în familie este absolut necesară. Întâlnirile dintre profesori și părinți se cer a fi mai strâns ancorate în situațiile educative concrete, specifice clasei și elevilor cu care lucrăm.

Copilul se destăinuie cu greu și, în general, dacă are probleme acasă, evită să discute despre ele. Mamele o fac uneori, dar mai degrabă pentru a câștiga bunăvoința învățătoarei de cât pentru că ar aștepta vreun sfat.

„Discuțiile individuale cu un părinte, discuțiile cu ambii părinți sau în grup restrâns, după caz, sunt în măsură să stimuleze deschiderea părinților spre dialog, iar competența învățătorului îi va face receptivi la sfaturi. Dacă învățătorul reușește să se apropie în suficientă măsură de copil, acesta își va deschide sufletul pentru că are nevoie să o facă. Observarea atentă a ținutei copilului a dispoziției lui de lucru la începutul zilei, a atitudinii lui în preajma întoarcerii acasă de la școală și a multor altor amănunte îi oferă educatorului informații care îi permit conturarea unei imagini asupra mediului familial.” (11, p. 124)

Vizitele la domiciliul copilului sunt utile și necesare, mai ales prin ceea ce vede el, căci gazdele vor adopta un comportament deosebit de cel cotidian, mai apropiat de cel presupus a fi așteptat. Indirect, prin folosirea unor prilejuri oferite de diferite obiecte de studiu, de exemplu, compuneri cu teme legate de viața de familie se pot afla multe lucruri cu privire la realitatea familială a copilului și cu privire la concepția părinților despre familie și despre rolul acesteia.

În concluzie, spre binele copilului, să privim cele două instituții – școală și familie – nu ca fiind separate ci ca inseparabile, fiind partenere în educația copilului.

CAPITOLUL IV

CUM PUTEM IMPLICA PĂRINȚII ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV

4.1 Cum putem implica părinții în procesul oficial de luare a deciziilor?

Posibilități de implicare formală a părinților în activitățile școlii:

1. Consiliul de Administrație: – trebuie să fie implicați mai mulți reprezentanți ai comunității, nu doar unul singur.

2. Consiliile părinților: – în majoritatea școlilor, nu în toate însă, consiliile părinților sunt formate din câte trei reprezentanți ai părinților pe clasă, din care unul este ales și în consiliul școlii, din care mai fac parte directorul și cadrele didactice.

3. Grupul de sprijin al proiectului – Comitetul local de sprijin: – acestea urmează să fie înființate de fiecare școală participantă în proiectul „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate". În faza anterioară a proiectului, în care grupurile de sprijin au fost înființate în toate școliile, acestea s-au dovedit a fi de mare ajutor pentru școlile și comunitățile de care aparțineau, dezvoltând noi servicii pentru comunitate și noi facilități pentru școală.

4. Grupurile de lucru ale autorilor de curriculum: – un număr redus de școli din România au apelat la Grupul de lucru comunitar sau la Grupul de lucru al autorilor de curriculum pentru a dezvolta parteneriate cu comunitatea locală în vederea elaborării curriculum-ului la decizia școlii.

5. Grupurile de lucru: – unele școli folosesc expertiza părinților sau a altor membri ai comunități pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă. De exemplu, o școală a încercat să elaboreze o politică de transport, pentru a rezolva problemele copiilor care nu puteau ajunge la școală; părinții și membri comunității au fost implicați în analiza și rezolvarea cazului. Unul din părinți lucra în domeniul transporturilor și a sugerat mai multe moduri de rezolvare a problemelor ivite în acest sector. Grupurile de lucru de acest gen activând pe perioade de timp mai lungi sau mai scurte pot suplini lipsa de capacitate a școlii și pot, de asemenea, să ofere mai multe perspective asupra unei probleme.

4.2 Cum putem implica părinții informal?

Practici folosite de diferite școli:

1. Implicarea părinților în procesul de monitorizare a educației elevilor – „Serile părinților” sau zilele de evaluare în care sunt implicați părinți, cadre didactice și elevi. Discuții asupra progresului elevilor și stabilirea următoarelor ținte.

2. Ajutor acordat elevilor acasă – Sprijin la efectuarea temelor. Sprijinul poate însemna ajutor propriu-zis sau crearea unui mediu propice în care elevul să poată munci.

3. Voluntari pentru activitațile din școală – Părinții vin la școală să ajute, de exemplu să-i ajute pe copii să citească, să ajute la ore sau să distribuie pachetele de masă.

4. Participarea la evenimentele școlare – Părinții vin să asiste la concertele școlare, piese de teatru sau alte evenimente similare. Unele școli din România organizează multe astfel de evenimente, dar altele prea puține.

5. Educație la cerere – Unele ore de curs, cum ar fi cele de limbi străine sau părți ale curriculum-ului la decizia școlii, pot prezenta interes și pentru părinți, nu numai pentru copiii acestora; unora dintre părinți le face plăcere să participe la ore alături de elevi. Alternativ, pot exista cursuri dedicate special părinților sau altor membri ai comunității; ore de limbi străine, de pictură sau desen sau dedicate studiului diferitelor culturi, cum ar fi cultura românilor. Unele școli din România organizează cursuri de predare a citit – scrisului pentru părinți și comunitate.

6. Servicii pentru comunitate – Școlile își pot suplimenta orele de activitate și extinde serviciile (asigurarea de săli sau alte facilități) pentru grupurile provenind din comunitate și pot organiza activități comunitare sau pot facilita asigurarea serviciilor sociale în parteneriat cu ONG-uri și/sau alte instituții de stat.

4.3 Cum elaborăm rapoartele către părinți

Rapoartele școlare reprezintă un mod extrem de important de comunicare cu părinții, oferindu-le acestora informații specifice care îi vor face să înțeleagă mai bine cum se descurcă copiii lor și cum îi pot ajuta să progreseze. Totuși, cercetările arată că părinții cred uneori că rapoartele școlare sunt prea generale iar sistemul de evaluare confuz.

Iată ce așteaptă părinții de la rapoartele școlare:

– O imagine completă a copilului lor ce poate fi înțeleasă și o listă a achizițiilor acestora;

– Rapoarte mai frecvente și nu doar o dată pe an;

– Rapoartele care stabilesc obiectivele și descriu modalitatea de atingere a acestora;

– Ajută elevii să se autoevalueze;

– Echilibru între încurajare și sinceritate;

– Informație detailată, și nu generală;

– Informații despre abilitățile de învățare și competențele pe care elevii trebuie să le

dețină;

– Mai mult feedback formativ despre progresul înregistrat și despre următorii pași;

– Idei practice despre cum își poate ajuta copilul să se compare cu alți elevi de aceeași

vârstă și din aceeași școală;

– Posibilitatea de a discuta despre raport cu cadrele didactice.

4.4 Cum putem organiza ședințe eficiente cu părinții?

1. Cum poate parteneriatul cu părinții să înceteze chiar înainte de a începe?

Posibile probleme ale întâlnirilor

Din diverse motive, multora dintre părinți li se pare dificil să mențină pasul cu școala

copiilor lor. În vreme ce multe familii au o viață dificilă, părinții lucrând pământul sau având mai multe slujbe, alții,deseori din cauza propriilor abilități educaționale limitate, nu au încrederea necesară pentru a lua contact cu școala și a sprijini educația copiilor lor.

Pe de altă parte, multe școli oferă posibilități limitate de a stabili un astfel de contact. Acestea nu sunt de multe ori conștiente de faptul că există familii cu mulți copii și se bazează, poate, mult prea mult pe scrisorile formale, pe mesajele trimise acasă sau pe ședințele cu părinții.

Întâlnirile frecvente între profesori și elevi pentru a discuta progresul individual al elevilor – și deseori cu participarea elevilor înșiși – ilustrează multe dintre problemele implicate de crearea unui parteneriat eficace între școli și familii. Deși astfel de întâlniri intră în descrierea activității principale a școlii, fiind privite de toată lumea ca o oportunitate majoră, experiența de facto se dovedește a fi dezamăgitoare și frustrantă pentru toată lumea: elevi, părinți și cadre didactice. Studiile arată faptul că părinții consideră serile dedicate lor ca fiind frustrante si neproductive. Aceste întâlniri nu sunt, de cele mai multe ori, luate în serios, nu sunt analizate sau monitorizate în mod sistematic și devin rareori punctul focal al formării sau altor evenimente de dezvoltare profesională și școlară. Totuși, ele rămân elementul cheie în orice parteneriat cu părinții în vederea sporirii performanțelor elevilor. Pe de altă parte, un număr tot mai mare de școli încearcă să dezvolte forme prietenoase de comunicare cu părinții, pentru a le permite familiilor școlilor să aibă un schimb real de informații și să fie mai înțelegători unii cu alții. Părinții au nevoie să vadă că au loc schimbări ca urmare a contribuției lor. Atunci vor simți că fac parte dintr-un proces.

2. Ce putem face?

Câteva principii de urmat pentru a avea întâlniri eficiente

Există suficiente probe care ne demonstrează că părinții cred că întâlnirile cu profesorii copiilor lor au fost eficiente când:

– Este timp suficient pentru un dialog real – nu doar un monolog în care profesorii le

comunică părinților anuminte lucruri.

– Întâlnirile au loc într-un cadru bine definit. Acest cadru poate fi oferit de planurile

individuale de învățare, de acordurile familie – școală sau de țintele aprobate

anterior. Întâlnirea poate fi de obicei, intensificată printr-o discuție care sublinează:

– nevoia unei recapitulări a ceea ce a fost obținut;

– importanța luării în considerare a opiniilor elevilor înșiși;

Întâlnirile pornesc de la probe accesibile privind progresul copiilor, comportamentului și achizițiilor acestora. Probele pot fi:

– o selecție din lucrările elevului;

– o copie a unui raport recent;

– informații extrase din carnetul de mesaje.

Toți partenerii părăsesc întâlnirea cunoscând care sunt țintele aprobate, ce se așteaptă, în mod rezonabil să se facă și când vor face împreună următoarea analiză a situației.

4.5 Cum ne pot ajuta părinții la școală?

Folosirea părinților ca voluntari la școală este modalitatea excelentă de a-i implica pe aceștia în viața școlii și o cale potrivită de a suplini resursele umane ale școlii pentru acele componente pentru care nu este necesară prezența unui cadru didactic calificat. Comitetele școlare ale părinților sunt resurse semnificative pentru orice școală.

Cum putem folosi cunoștințele, abilitățile și experiențele părinților?

1. Creați o bază de date cu experții locali din rândul părinților și din comunitate

Unele școli au o listă de inventar semioficială în care sunt specificate cunoștințele culturale ale părinților, experiența de lucru și pasiunile speciale. Astfel de resurse pot fi folosite pentru a întări, îmbogăți și extinde atât curriculum formal, cât și educația profesională și extrașcolară a elevilor.

2. Identificarea voluntarilor care vor fi implicați anul următor

Școliile care au puternice legături familie – școală implică adeseori extensiv și variat părinții voluntari în activitatea lor. Implicarea poate fi stabilită informal și ad-hoc sau ca parte a unei scheme sau abordări aprobate. Astfel de aranjamente pot crea contacte zilnice cu familiile din cartier, cu comunitățile și cultura acestora și, în același timp, pot să le ofere părinților posibilitatea de a fi formați și angajați.

Iată câteva idei generale de implicare a voluntarilor:

– Ca reprezentant al părinților în Consiliul Părinților.

– Ca reprezentant al părinților în Consiliul de Administrație.

– Ca membru al grupului de sprijin al proiectului.

– Asigurarea expertizei pentru elaborarea curriculumului, de exemplu purtând discuții cu privire la arii de specialitate, furnizând informații despre istoria și geografia locului, antrenând copii la diferite sporturi, făcând demonstrații de artă populară.

– Sprijinirea procesului educațional al școlii, de exemplu ajutând la servirea micului dejun, la bibliotecă, la coordonarea cluburilor extrașcolare și a celor de efectuare a temelor.

– Sprijinirea activității cadrelor didactice și ca personal de sprijin la clasă, oferind sprijin la activitățile de educație remediabilă, tutorat și mentorat.

– Ajutor acordat organizării unei scheme parentale de sprijin pentru familiile nou venite și pentru acelea care nu au destulă încredere în ele însele și în școală.

– Ajutor pentru funcționarea unui program de tutorat pentru părinții copiilor cu CES.

– Colectarea de fonduri pentru activitățile școlare.

– Întreținerea, repararea echipamentului școlii și a materialelor educaționale, de exemplu copierea fișelor de lucru ale elevilor, pregătirea materialelor didactice, colectarea materialelor pentru știință.

Părinții – voluntari în activitățile școlii.

Iată câteva idei practice care au funcționat în alte școli:

LA CLASĂ

– Părinții pot veni la școală să-i ajute pe copiii din ciclul primar la diverse activități care implică abilitățile de viață sau sociale, cum ar fi schimbatul pentru ora de educație fizică, legarea șireturilor, spălarea mâinilor înainte de masă sau după ce au folosit toaleta etc.

– La elevii mai mari, părinții pot prezenta abilități de viață cum ar fi cele legate de îmbăierea și îngrijirea unui bebeluș.

– Părinții îi pot asculta pe copii când citesc, pot să se joace împreună jocuri de recunoaștere a literelor, pot pregăti ora de desen etc.

– Părinții pot veni la școală să vorbească despre slujba lor – coafeză / frizer, brutar, agricultor etc, pentru copii de vârstă mică, sau pentru consiliere profesională a elevilor mai mari.

– Cu ocazia sărbătorilor legale (Crăciun, Paște) sau a diferitelor evenimente din comunitate (nunți, sărbători etc.) aduceți-i pe părinți la școală pentru a contribui la realizarea unor obiecte de artă ( de exemplu, obiecte de artizanat tradiționale) etc.

LA TEME

– Părinții pot contribui la Clubul micului dejun aducând o băutură caldă în timp ce asistă la efectuarea temelor, sau la un club după școală, Clubul de efectuare a temelor, ajutăndu-l pe profesor să supravegheze copiii sau să-i sprijine la efectuarea temelor.

– Unele școli organizează Clubul de caligrafie la ora prânzului, unde copiii pot veni să vadă cum pot să-și îmbunătățească scrisul de mână.

DUPĂ ȘCOALĂ

– Părinți au multe pasiuni și hobby-uri pe care le pot împărtăși cu elevii în cadrul cluburilor din afara orelor de școală, cum ar fi clubul de fotbal, de muzică, de pescuit, de artă populară (unde se pot utiliza materiale refolosibile), de desen și pictură, șah, dame…

– Unii părinți pot avea pasiuni cu totul neobișnuite, cum ar fi să colecteze obiecte neobișnuite (de exemplu cutii de chibrituri, păpuși, medalii)

– Un părinte poate conduce un club de grădinărit – nu e nevoie decât de o mică bucată de pământ și câteva semințe / răsaduri. Unele școli și-au făcut niște grădini minunate.

– Acolo unde există acces la echipament electronic, clubul de informatică a devenit ceva obișnuit la nivelul școliilor. Acesta poate fi condus și în pauza de masă. Și, de ce nu, puteți încerca un club de jocuri pe computer, unde elevii să-și aducă propriile jocuri și să-și împărtășească experiențele cu alți elevi.

Pe măsură ce vă sunt prezentate astfel de idei, vă veți da seama de potențialul pe care îl au părinții și veți deveni și mai inspirați, În plus, părinții pot veni cu propriile idei de a ajuta școala, atunci cînd vor sesiza implicarea altor părinți (16, p. 34-46)

CAPITOLUL V

CUM POT PĂRINȚII SĂ-ȘI AJUTE COPIII SĂ FACĂ PROGRESE LA ȘCOALĂ?

5.1 Cum putem lucra cu părinții pentru a îmbunătății acumulările elevilor?

1. Ce știm unii depre ceilalți?

– Știm ceea ce gândesc părinții despre școală?

– Îi întrebăm ce gândesc?

Ce este important pentru părinți? Ce este important pentru membri comunității? Ce ne spun ei nouă?

Ce este important pentru noi? Când le spunem părinților acest lucru?

Cum procedăm cu părinții pentru ca aceștia să contribuie la atingerea scopurilor școlii?

2. Încurajăm părinții să-și ajute copiii să învețe:

– Vorbindu-le despre curriculum;

– Acordându-le mai mult de zece minute pe an;

– Vorbind cu ei despre perspectivele de viitor ale copilului lor;

– Oferind scurte cursuri pentru părinții care doresc să-și susțină copiii, de exemplu:

ajutor la teme – ține pasul cu copiii.

Putem arăta că școala a început să colaboreze cu părinții și cu societatea?

Se bazează această muncă pe înțelegerea unor obiceiuri, culturi și stiluri de viață ale părinților și comunității, mai degrabă decât pe așteptarea din partea școlii ca părinții și comunitatea să se acomodeze cu școala?

Putem arăta că această muncă influențează școala și că, de asemenea, caută să influențeze părinții și comunitatea?

3. Cât de mult îi implicăm, cu adevărat, pe părinți în educarea copiilor lor?

Reușim să îi identificăm pe elevii cu potențial de dezvoltare, dar aflați în situația de risc din motiv de:

– Excluziune?

– Comportament neadecvat?

– Absenteism?

– Hărțuire?

– Lipsa concentrării?

– Lipsa susținerii familiale?

– Lipsa aspirațiilor / așteptărilor?

Îi implicăm pe părinții lor? Îi implicăm în viața școlară a copilului lor atunci când nu este vorba de o criză?

Dacă da, cum îi implicăm?

Cum să-ți ajuți copilul să se descurce mai bine la școală

În această parte a lucrării sunt câteva liste de recomandări care i-ar putea ajuta pe părinți să-și susțină copiii în cariera lor școlară. Această secțiune oferă mai multe liste de recomandări de autoevaluare pentru uzul părinților pentru a se asigura că aceștia fac tot ce le stă în putință pentru a-și ajuta copii să evolueze bine în școală și să primească cea mai bună educație.

Instrumentele sunt, de asemena, folositoare pentru formarea mediatorilor școlari, ca și a membrilor comunității cooptați sau aleși să activeze în diferite comisii în cadrul școlii.

Fiecare subiect din listele de recomandări cere un Da sau Nu ca răspuns sau un simplu văzut. Instrumentele pot fi folosite într-o varietate de scenarii, dar vor fi foarte eficiente dacă vor fi folosite ca instrument de formare. Puteți organiza activități de formare în zilele de școală, după ore, pentru a prezenta părinților listele de recomandări și a dezvolta liste proprii.

De exemplu, lista „Pregătit pentru școală” poate fi folosită pentru a ajuta părinții copiilor preșcolari să identifice cum îi pot ajuta pe copiii care urmează să meargă la școală. Poate fi folosită de învățător sau alte persoane (de exemplu, mediatorul școlar) care poate discuta listele de recomandări fie cu părinții la aceștia acasă, fie cu grupuri de părinți la diverse întâlniri tip atelier.

În cazul unui atelier cu un grup mic, părinții pot discuta subiectele din liste împreună și-și pot împărtăși ideile despre felul în care le pot îndeplini. Instrumentele pot fi folosite oral, cu un formator sau conducător de grup care să le citească cu voce tare. Părinților care pot citi le pot fi înmânate listele la sfârșitul întâlnirii sau a sesiunii de formare.

Instrumentele nu trebuie folosite în același timp, deoarece părinții trebuie să se concentreze asupra subiectelor individuale. Acestea vor fi mult mai eficiente dacă vor fi folosite într-o serie de activități sau în ateliere pe diferite teme.

5.2 Cum pot părinții să-și ajute copiii să se pregătească pentru începerea școlii?

Listă de recomandări care poate fi prezentată la întâlniri

Următoarea listă de verificare vă poate ajuta să vă pregătiți copilul de școală. Nu uitați că totuși copiii cresc și se dezvoltă diferit, deci nu faceți comparații între copilul dumneavoastră și alții și nu vă îngrijorați. Folosiți lista de indicatori pentru a identifica zonele în care puteți interveni în sprijinul copilului dumneavoastră. Dacă puteți bifa toți indicatorii, puteți fi sigur că vă ajutați copilul să se pregătească pentru școală.

Îmi pasă de sănătatea și creșterea copilului meu.

– Copilul meu:

– Are o alimentație sănătoasă și se odhinește mult.

– Primește îngrijire medicală și dentară în mod regulat.

– Aleargă, sare, se joacă în afara casei și are și alte activități care îl solicită fizic.

– Joacă jocuri de tip puzzle, scrabble, colorează, pictează.

Încurajez dezvoltarea lui socială și emoțională.

– Copilul meu:

– Învață să exploreze și să încerce lucruri noi.

– Învață să lucreze bine singur și să ducă la bun sfârșit sarcini stabilite de el însuși.

– Are multe ocazii să întâlnească alți copii și învață să colaboreze cu ei.

– Este curios și vrea să învețe.

– Învață să-și termine sarcinile.

– Învață să se controloeze.

– Poate urma instrucțiuni simple.

Încurajez dezvoltarea limbii și cunoașterea generelă.

– Copilul meu:

– Are multe ocazii să vorbescă și să asculte.

– Are acces la cărți și la alte materiale de citit.

– Are ocazia să observe asemănări și deosebiri.

– Învață să-și scrie numele și adresa.

– Învață să numere și joacă jocuri cu cifre.

– Învață să identifice și să numească forme și culori

Eu sau alți membri ai familiei mele:

– Îi citim zilnic

Îi dăm ocazia să:

– Pună întrebări;

– Rezolve probleme;

– Clasifice lucruri;

– Deseneze;

– Asculte muzică, să cânte și să danseze;

– Aibă experiențe nemijlocite – să vadă și să atingă obiecte, să asculte sunete noi, să miroasă și să guste alimente și să privească lucruri în mișcare.

5.3 Cum pot părinții să-și sprijine copilul școlar?

Listă de recomandări care poate fi prezentată la întâlniri

Pentru părinți:

Utilizați lista de mai jos pentru a identifica zone de intervenție în sprijinul copilului dumneavoastră școlar. Dacă reușiți să bifați toate enunțurile din lista de mai jos, înseamnă că oferiți copilului tot sprijinul necesar. Dacă aveți nevoie de mai multe informații, discutați cu profesorul sau cu mediatorul școlar. Vă sunt oferite modalități prin care vă puteți ajuta copilul la citit, la efectuarea temelor și la pregătirea examenelor. Există, pentru fiecare din aceste teme, câte o listă de indicatori pentru evaluare.

Listă de recomndări pentru susținerea copilului școlar

Îmi ajut copilul să fie pregătit pentru școală în fiecare zi.

Eu sau alți membri ai familiei noastre:

– Avem tot timpul la îndemână un exemplar al orarului copilului.

– Ne asigurăm că are echipamentul necesar pentru ziua următoare.

– Ne facem timp pentru a discuta cu copilul despre ziua de școală.

– Ne asigurăm că primim scrisori de la școală.

– Anunțăm școala cât mai curând posibil dacă copilul nu va fi prezent.

– Copilul meu:

– Își face ghiozdanul în seara precedentă

Îmi monitorizez copilul în privința folosirii televizorului și a aparatului video.

Eu sau alți membri ai familiei mele:

– Limitez timpul în care copilul are voie să se uite la televizor sau să joace jocuri video.

– Am alte activități cu copilul nostru cum ar fi: ne jucăm, ne plimbăm, vorbim etc.

– Când ne uităm la televizor, discutăm programele împreună.

Îmi încurajez copilul să meargă la bibliotecă, dacă este posibil

– Copilul nostru:

– Merge la biblioteca școlii.

– Merge la alte biblioteci sau împarte cărți cu alți copii.

Eu sau membri ai familiei noastre:

– Controlăm dacă copilul nostru folosește biblioteca în mod corect.

– Folosim noi înșine bibliotecile.

Încurajez învățarea activă a copilului meu.

Eu sau membri ai familiei noastre:

– Încurajăm copilul să pună întrebări despre lume.

– Ascultăm întrebările lui și le discutăm.

– Îl ducem pe copilul nostru să viziteze locuri interesante și le discutăm.

– Știm întotdeauna unde este copilul nostru și ce face.

– Copilul nostru:

– Face sport.

– Își petrece timpul cu prietenii.

– Cântă la un instrument muzical, dansează sau cântă.

– Folosește Internetul pentru a afla informații (dacă este posibil).

Îmi încurajez copilul să fie responsabil și să lucreze independent.

Eu sau membri ai familiei noastre:

– Ne încurajăm copilul să fie independent și să facă lucruri pentru sine.

– Decidem niște reguli acasă și le punem în aplicare cu consecvență și în mod cinstit.

– Ne asigurăm că respectă regulile școlii.

– Îi reproșăm dacă încalcă regulile.

– Îi dăm răspunderi în casă, dar ne asigurăm că acestea nu se suprapun cu activitatea școlară.

– Copilul nostru:

– Are responsabilități în casă potrivite cu vârsta lui.

Ajut școala copilului meu.

Eu:

– Particip în mod regulat la ședințele cu părinții.

– Particip la alegerea pentru membrii Comitetului de Părinți.

Eu sau membri ai familiei noastre:

– Susținem activitățiile și funcțiile școlii.

– Răspundem pozitiv la cererile care vin din partea școlii.

– Ne oferim voluntar pentru proiectele școlii.

5.4 Cum pot ajuta părinții la efectuarea temelor?

Tema pentru acasă și studiul acasă pot oferi o oportunitate excelentă pentru părinți să devină implicați activ în procesul de învățare al copilului lor, dându-le acestora o idee despre activitatea școlii. Școlile pot face mult pentru a-i ajuta pe părinți să se implice în tema pentru acasă și învățatul acasă:

– Fiind conștienți și sensibili față de moștenirea familială a copiilor și luând toate acestea în considerare, modelând atât natura cerințelor temei pentru acasă cât și resursele care sunt cerute pentru finalizarea lor.

– Oferind o abordare pozitivă și alternative constructive pentru copiii care au nevoie de susținere specială pentru a-i face să lucreze bine. Aceasta ar putea implica resurse sau o zonă special amenajată pentru efectuarea temei pentru acasă. De exemplu, cluburile pentru teme au o influență pozitivă atât asupra atitudinilor copiilor cât și asupra calității temei.

Sunt lucruri pe care părinții trebuie și doresc să le cunoască pentru a putea încuraja, susține și unde este potrivit, ajuta pe copiii lor la teme. Acest lucru devine mai problematic, desigur, pe măsură ce copiii cresc, temele lor devin mai avansate și ei doresc să fie mai independenți.

Iată câteva idei despre felul în care școlile îi pot ajuta pe părinți să-și ajute copiii la învățătură:

– Dați părinților informații într-un limbaj accesibil despre:

– Programul de lucru al copilului;

– Abordările școlii vis-a-vis de metodele de învățare / predare potrivit curriculumului;

– Felul în care își pot sprijini copilul acasă.

– Asigurați-vă că fiecare subiect este legat de sistemul oficial de raportare prin:

– Analizarea progreselor copilului la serile părinților;

– Carnetul de note al copilului.

– Organizați ateliere de lucru pentru a încuraja implicarea practică a părinților și susținerea în zone-cheie, cum ar fi matematica, scheme de citire în doi / individual, IT&C, Științe.

– Discuții periodice și linii fierbinți de ajutor pentru teme specifice legate de muncă, de exemplu linii fierbinți pe tema pentru acasă / recapitulare (uneori conduse de părinți experimentați / membrii ai comitetului de părinți).

– Asigurați-vă că implicarea părintească în învățarea copiilor este un subiect recunoscut al activității personalului didactic și dezvoltării profesionale (de exemplu, ghid pentru cadrele didactice, recapitulare și discuții în cadrul întâlnirilor de catedră, activități de formare).

– Elaborați o politică de efectuare a temei pentru acasă bazată pe un contract negociat între profesori, părinți și elevi. Întăriți această politică printr-un carnet de mesaje, a cărui eficiență să fie revăzută în mod regulat.

1. Planurile de studiu și jurnale de acasă

Planurile de studiu și jurnale de acasă sunt o cale de implicare a părinților în activitatea de învățare a copiilor lor și un ajutor valoros pentru elev.

Unele școli au tipărit pentru fiecare elev un „Plan de Studiu” destul de sofisticat care conține un jurnal pentru anul școlar în care sunt marcate datele testelor, vacanțele, data examinării elevului etc. Jurnalul este folosit de elev pentru a-și înregistra toate temele făcute acasă și acestea sunt semnate la sfârșitul fiecărei săptămâni de părinte și de învățătorul clasei pentru a marca finalizarea temelor. Planul mai conține unele lucruri cum ar fi orarul, cuvinte cheie pentru științe etc.

O alternativă simplă este Jurnalul teme de casă – un caiet simplu unde sunt înregistrate temele și „jurnalul” este semnat de părinte și de învățătorul clasei pentru a marca completarea acestuia.

2. Cluburile pentru efectuarea temelor

Cluburile pentru teme oferă elevilor ajutor de care ar putea avea nevoie pentru a-și finaliza tema pentru acasă care prezintă probleme. Este o resursă valoroasă pentru toți elevii, dar mai ales pentru elevii al căror mediu parental nu este încurajator pentru lucrul acasă. De exemplu:

– Mulți frați, astfel încât nu există posibilitatea unor perioade liniștite, neîntrerupte.

– Teme care prezintă probleme, la care elevii nu ar putea primi ajutorul de care au nevoie, mai ales dacă părinții lor au o educație formală limitată.

– Unii copii au în îngrijire copii mai mici, sau uneori părinți, care le iau din timpul pe care ar trebui să-l acorde temelor.

– Uneori, copiii au alte responsabilități în cadrul familiei, cum ar fi să lucreze pentru întreținerea familiei după orele de curs.

– Acolo unde tema este folosită pentru a consolida munca din clasă, iar elevul a avut dificultăți cu acea parte de activitate, clubul pentru teme îi va da posibilitatea de a primi explicații suplimentare.

Cum operează cluburile pentru efectuare a temelor?

Sunt ținute uneori înaintea orelor de curs, ca parte a „Clubului micului-dejun” , unde elevii ar trebui să servească un mic-dejun foarte simplu (o băutură caldă și o felie de pâine) și să-și finalizeze tema la care au întâmpinat dificultăți. Acestea sunt conduse de un cadru didactic voluntar, dar pot fi conduse și de părinți voluntari.

Mai obișnuite sunt cluburile de după cursuri. Aici se pot desfășura o serie de activități, inclusiv sporturi, teatru sau muzică, dar, suplimentar, este disponibilă o sală în care copiii își pot aduce temele și pot primi ajutor de la un învățător, prin rotație. Această activitate ar putea fi condusă de un părinte voluntar sau de un elev mai mare. Este important să existe o sală de clasă disponibilă.

Când tema este programată să dureze câteva săptămâni, catedra care a dat tema în cauză poate oferi o „clinică pentru teme” o dată sau de două ori pentru acea lucrare. Când copiii mai mici sunt puși să citească, această activitate poate fi asistată de un părinte interesat sau de un elev mai mare care intră pentru 10 minute de două sau trei ori pe săptămână pentru a asculta un copil cum citește la sfîrșitul zilei de școală.

3. Lista de recomandări legate de participarea părinților la efectuarea temelor

Listă de recomandări care poate fi prezentată la întâlniri

Pentru părinți:

Lista de mai jos arată cum pot părinții ajuta copiii cu tema pentru acasă. Cercetările arată că dacă părinții exercită prea multă presiune asupra copilului, îl împiedică pe copil să gândească. Încercați să transformați efectuarea temei într-o activitate de rutină, parte a oricărei zile comune de lucru. Găsiți un loc liniștit unde puteți face acest lucru.

Dacă locuința dumneavoastră este gălăgioasă, poate aveți o rudă sau un cunoscut sau vecin unde copilul poate merge să-și rezolve temele de casă. Puteți discuta acest aspect în cadrul comunității și împreună puteți găsi un loc comod și potrivit unde mai mulți copii se pot aduna să rezolve teme.

Utilizați lista de verificare pentru a identifica aspecte de îmbunătățit legat de rezolvarea temei. Dacă reușiți să bifați toate enunțurile din lista de mai jos, înseamnă că oferiți copilului tot sprijinul necesar. Dacă vă îngrijorează aspecte legate de temele copilului, discutați cu profesorii copilului.

Lista de recomandări pentru părinți în vederea efectuării temelor de către copiii școlari

Îi arăt copilului că eu însumi consider tema de casă importantă.

– Copilul meu:

– Are o perioadă regulată pentru efectuarea temelor acasă în fiecare zi.

– Are foile, cărțile, creioanele și alte lucruri necesare.

– Are un loc bine luminat și liniștit unde să studieze.

– Eu sau membrii ai familiei mele:

– Expunem într-un loc vizibil orarul și temele copilului.

– Ne asigurăm că nu este deranjat când lucrează.

– Închidem televizorul în locul în care lucrează.

Îi monitorizez tema.

– Copilul meu:

– Îmi spune ce temă are în fiecare zi.

– Are un caiet de comunicare părinte / învățător.

– Își finalizează munca la timp.

– Eu sau membri ai familiei mele:

– Verificăm când începe și termină temele.

– Completăm caietul de comunicare părinte / învățător în mod regulat.

– Citim comentariile învățătorului privind temele.

– Ne încurajăm copilul să ia scurte pauze dacă este obosit.

Îi ofer îndrumare și sprijin copilului meu când își face temele.

– Eu sau membri ai familiei mele:

– Ne ajutăm copilul să fie organizat.

– Vorbim cu copilul nostru despre cerințele temei.

– Controlăm dacă le-a înțeles.

– Copilul meu:

– Cere ajutor uneori, dar își finalizează temele singur.

Vorbesc cu profesorii să rezolve problemele privind temele.

Eu sau membri ai familiei mele discutăm proceduri de teme cu profesorul:

– Vorbim cu profesorul dacă sunt probleme.

5.5 Cum își pot ajuta părinții copiii să învețe să citească?

Cum îi putem ajuta pe părinți să înțeleagă cum îi pot ajuta cel mai bine pe copiii lor să învețe să citească?

Oferițile părinților o listă de recomandări care poate fi prezentată la întâlnirile cu părinții.

Următoarea listă vă poate indica felul în care să vă ajutați copilul să citească mai bine. Succesul școlar depinde în mare măsură de abilitățile de citire. Când copiii învață să citească bine în clasele mici, șansele să devină elevi buni sunt mari. Însă învățarea cititului este grea și niciodată nu trebuie pedepsiți copiii pentru că nu învață destul de repede să citească bine.

Utilizați lista de verificare pentru a identifica felul în care puteți sprijini copilul să învețe să citească. Dacă reușiți să bifați toate enunțurile din lista de mai jos, puteți fi sigur că îi acordați tot sprijinul de care are nevoie pentru a învăța să citească bine. Dacă sunteți îngrijorat în legătură cu progresul pe care îl face copilul, discutați cu învățătorul.

Lista de recomandări în ceea ce privește exersarea cititului cu copilul

Ne ajutăm copilul să înceapă să citească.

– Eu sau membri ai familiei mele:

– Îi citim copilului nostru zilnic.

– Îi citim copilului nostru poezii cu rimă.

– Jucăm jocuri simple de cuvinte: de exemplu: Câte cuvinte știi care sună ca și cuvântul „pat” (ex.sat, lat, bat…etc.)?

– Arătăm litere ori de căte ori le găsim.

– Citim din abecedare.

– Copilul meu:

– Învață rime, poezii și cântece.

– Primește laude și încurajări când recită sau cântă.

Îi dau un exemplu bun copilului nostru.

– Eu sau membri ai familiei mele:

– Citim cu plăcere și pentru informare ca exemplu pentru copilul nostru.

– Folosim dicționare și materiale de referință.

Susțin progresul înregistrat în citire de copilul meu.

– Eu sau membri ai familiei mele:

– Îl ascultăm pe copilul nostru zilnic.

– Discutăm cu copilul nostru despre felul în care citește.

– Îi oferim ponturi ca să-l ajutăm să citească singur.

– Finalizăm citirea când copilul nostru este obosit.

– Ne ducem copilul la bibliotecă.

– Copilul meu:

– Adoră să asculte povești și alte texte citite de alții.

– Citește pentru mine / membrii familiei.

– Citește singur.

Dezvolt vocabularul copilului meu vorbind și ascultând.

– Eu sau membri ai familiei mele:

– Ne găsim timp să vorbim cu copilul nostru zilnic.

– Vorbim despre prețuri, diferențe de mărci și cum să aleagă fructe și legume bune în timp ce facem cumpărăturile.

– Vorbim despre rețete în timp ce gătim.

– Vorbim despre unelte și modul lor de funcționare când le folosim în treburi gospodărești.

– Vorbim despre programe în timp ce ne uităm la televizor.

– Când citim o carte, vorbim despre ea.

– Când copilul nostru ne spune ceva, ne oprim din ceea ce facem și îi acordăm atenție.

Monitorizez progresul la citit al copilului meu.

– Eu:

– Mă mențin informat asupra progreselor înregistrate de copilul meu la citire și îl întreb pe învățător despre modalitățile în care îl pot ajuta.

– Copilul meu:

– Îmi spune ce citește la școală.

„Școlile recunosc că grijile pe care le au părinții legat de soarta copiilor lor la școală sunt legitime și normale. Școala se străduiește să răspundă acestor griji cu înțelegere și în mod eficient. Ce proceduri practice există pentru a răspunde îngrijorării părinților cât se poate de repede? Sunt aceste proceduri clare și cunoscute atăt de părinți cât și de cadrele didactice? Ce recunoaștere a nevoilor speciale există în cazul:

– Părinților care nu au destulă încredere în sine?

– Părinților care nu cunosc sistemul?

– Părinților care lucrează până târziu și nu pot participa la evenimentele de deschidere a anului școlar” (16, p. 48-62).

CAPITOLUL VI

ANCHETĂ PRIVIND IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN

PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV

6.1 Considerații teoretice

Societatea contemporană a adus o nouă percepție a influenței pe care o are familia asupra formării personalității copilului. Deși s-a știut întotdeauna că familia este un factor determinant al acțiunii educative, astăzi s-a constatat că cele mai importante reguli ale familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o ființă umană (Tăutu, Olimpia, 2004, apud 9)

Un părinte poate fi mai bun decât altul indiferent de nivelul lui cultural, dar toți au nevoie de sfaturi și sprijin pentru a preveni conflictele din viața de familie, pentru a fi un bun exemplu pentru copii.

Informarea părinților despre efectele propriilor comportamente asupra copilului de către specialiști în domeniul educației poate contribui la prevenirea efectelor negative ale acțiunilor lor educative. Implicarea părinților în activitățile școlii trebuie să fie una dintre prioritățile învățământului actual. Educatorii trebuie să admită că parteneriatele școală – familie se integrează în procesul de învățare, determinând succesul acestuia. Profesorii sunt liantul care menține colaborarea.

În 1994, Riley afirma că trei decenii de studiu au demonstrat legături puternice între implicarea familiei în educație și rezultatele școlare. Cercetătorii au descoperit că beneficiile vor fi mai consistente cu cât implicarea familiei în procesul educativ începe mai devreme. Valoarea participării familiei în educația copiilor săi este bine reprezentată de cei cu venituri scăzute sau cei ce aparțin diverselor minorități. (Epstein, 1992, apud 3)

Încurajând și oferind oportunități de implicare serioase a familiei, școlile joacă un rol esențial în construirea de punți între casă și școală.

„Așa cum și cu copiii, totul se reduce la calitate relației”, explică Debbie Fagnant, o profesoară dint-o școală din nordul Americii, „este la fel cu părinții. Vor fi legați de școală, dacă se vor simți confortabil în prezența profesorilor. A stabili o astfel de relație reprezintă o mare pare din slujba noastră.” (Novick, 1998, apud 3)

Fruchter, în 1992 a identificat patru principii ale programului elaborat pentru a îmbunătăți rezultatele școlare ale copiilor, mai ales ale celor din familii cu venituri scăzute sau care aparțin minorităților:

– părinții sunt primii profesori ai copiilor lor și au o influență permanentă asupra valorilor, atitudinilor și aspirațiilor acestora;

– succesul educațional al copiilor cere o congruență între ceea ce se predă în școală și valorile exprimate acasă;

– cei mai mulți dintre părinți, indiferent de statutul economic, de nivelul lor educațional sau mediul cultural, sunt puternic interesați de educația copiilor lor și pot oferi un sprijin substanțial, dacă li se dau cunoștințe și oportunități specifice;

– școlile trebuie să preia conducerea în eliminarea sau cel puțin în reducerea barierelor tradiționale în implicarea părinților;

Torkildsen și Stein, 1998, au constatat că activități de tipul:

– părinți care încurajează cititul și efectuarea temelor;

– părinți cărora le pasă ce se întâmplă în clasă;

– părinți care sunt interesați de progresul școlar al copiilor lor;

– părinți care-i găsesc copilului un loc de studiu,

au fost corelate cu performanța școlară a copilului. Au apărut trei mari teme din studiile întocmite de ei:

un mediu familial suportiv oferit de părinți cu expectații ridicate în ceea ce privește succesul copilului la școală are cea mai mare influență asupra realizărilor acestuia;

comunicarea părintelui cu școala este importantă, ca și cea dintre el și copil, pe subiecte ce vizează școala;

părinții au nevoie de sprijin puternic din partea școlilor, pentru a se implica eficient (3, p. 48).

Este astfel evident că părinții și profesorii împărtășesc o responsabilitate uriașă. Împreună oferă copiilor dorința de a învăța și de a munci. O bună comunicare între ei este esențială succesului în scopul motivării copiilor pentru învățare și al creșterii interesului lor în această direcție.

6.2 Scopul, obiectivele, ipoteza de cercetare și variabilele

Scopul cercetării îl reprezintă demonstrarea relației dintre gradul de implicare a părinților în procesul instructiv – educativ și succesul școlar al elevilor.

Ipoteza de cercetare: Dacă modalitățile de relaționare școală – familie ar fi mai diversificate, atât din punct de vedere al formei cât și al conținutului, interesul și motivația elevilor pentru învățare (concretizate în succesul școlar) ar fi mult mai mare.

Obiectivele propuse pentru atingerea scopului urmărit sunt următoarele:

Descoperirea atitudinii părinților cu privire la implicarea lor în procesul educațional.

Determinarea calității relației școală – familie din prspectiva elevilor și a nivelului de implicare a părinților în educația lor.

Descoperirea atitudinii cadrelor didactice cu privire la parteneriatul

școală – familie.

Variabile:

Variabila independentă este reprezentată de gradul de implicare a părinților în procesul instructiv-educativ;

Variabila dependentă este succesul școlar, determinat de interesul și motivația elevilor.

6.3 Metodologia cercetării

Cercetarea de față are un caracter constatativ, propunându-și să realizeze un diagnostic al modului în care părinții se implică în procesul educațional, dacă aceștia se implică și care sunt rezultatele implicării. Metodele și tehnicile de investigare au fost alese în funcție de specificul și particularitățile de vârstă ale celor implicați și de specificul cercetării. Astfel, pentru atingerea obiectivelor 1 și 2 am ales ca metodă chestionarul atât pentru părinți cât și pentru elevi. În vederea realizării celui de-al 3-lea obiectiv am ales ca metodă interviul.

Cercetarea constatativă își propune să realizeze un diagnostic al unei situații sau al unui fenomen specific educației. Ea se realizează de obicei prin metoda observației și prin prelucrarea datelor obținute prin observație. Acest tip de cercetare nu își propune să introducă schimbări în desfășurarea obișnuită a fenomenelor și proceselor educaționale. Așadar, cercetătorul nu intervine de nici un fel în desfășurarea fenomenului cercetat.

Prin chestionarele aplicate elevilor s-a urmărit relația școală – familie în viziunea lor și modul de implicare a părinților în educația elevilor. Chestionarele pentru elevi conțin zece itemi. În chestionarele aplicate elevilor există:

– opt întrebări cu răspunsuri închise, în cazul cărora elevii încercuiesc doar varianta care li se potrivește;

Exemplu: De cât timp ai nevoie pe zi pentru pregătirea lecțiilor?

a. 1 oră

b. 1-2 ore

c. mai mult

– o întrebare cu răspuns închis solicită elevilor și motivația prin întrebarea:

„De ce? ”

Exemplu: Te simți bine când părinții vin la școală și discută cu învățătoarea ta?

a. Da. De ce?

b. Nu. De ce?

– două întrebări cu răspunsuri deschise, libere în care elevii își formulează singuri răspunsul.

Exemplu: Enumeră câteva activități pe care ai dori să le faci la școală împreună cu familia.

În chestionarele pentru părinți s-a urmărit atitudinea părinților referitoare la colaborarea lor cu școala, relația învățător – părinți, implicarea în activitățile organizate de școală.

Chestionarele pentru părinți conțin o Introducere, în care este precizată natura investigației și se explică ce se urmărește prin cercetare și unsprezece întrebări. În rândul întrebărilor există:

– șase întrebări cu răspunsuri închise, la care părinții aleg variantele care li se potrivesc

Exemplu: Care este rolul învățătoarei?

a. să se ocupe de educația elevilor

b.un sprijin pentru părinți alături de care poate fi realizată dezvoltarea copilului

c. un prieten

d. altceva

– cinci întrebări cu răspunsuri deschise la care părinții răspund liber.

Exemplu: De câte ori într-un semestru, vă întălniți cu învățătoarea copilului?

Prin interviul aplicat cadrelor didactice s-a urmărit:

– atitudinea lor față de parteneriatul școală – familie;

– modalități concrete aplicate în vederea consolidării relațiilor dintre școală și familie;

– atitudinea părinților față de activitățile realizate de școală;

– culegerea de sugestii pentru a dezvolta o bună comunicare între cadre și părinți.

Modul de administrare al chestionarelor a fost cel indirect, prin instruirea cadrelor didactice cu privire la completarea corectă.

În ceea ce privește interviul, s-a ales tipul de interviu semistructurat, individual.

Interviul semistructurat sau slab dirijat este un procedeu care se plasează undeva la mijlocul distanței între discuția liberă și cea standardizată. Elementele care-l diferențiază sunt date de faptul că examinatorul își fixează tema și obiectivele care trebuie atinse, acestea fiind prezentate grupului, însă informațiile sunt de o mare cuprindere și libertate de expunere, iar ordinea și formularea întrebărilor depind de contextul situațional.

Interviul individual este un tip de interviu prin intermediul căruia se culeg informații mai exacte care pot fi consemnate cu o mai mare ușurință. Relatările subiecților pot dezvălui atitudinile, opiniile și motivele subiecților, orientarea spre anumite activități, preferința sau lipsa de interes pentru anumite domenii.

Reușita interviului depinde de atmosfera sinceră care se stabilește între cei doi interlocutori în obținerea căreia tactul și măiestria cercetătorului sunt decisive.

6.4 Prezentarea eșantionului

Ancheta s-a realizat pe baza unor chestionare diferite aplicate elevilor și părinților și un interviu aplicat cadrelor didactice. Pentru completarea lor s-a ales un eșantion format din:

– 60 de elevi

– 51 de părinți

– 13 cadre didactice

Subiecții provin din mediul rural. Au fost alese școli din județul Mureș .

Pentru completarea chestionarelor pentru elevi au fost aleși elevi din clasa a IV-a deoarece am considerat că aceștia au o capacitate mai mare de-a răspunde corect și sincer la întrebările din chestionar. În rândul elevilor chestionați nu s-au aflat elevi cu cerințe educative speciale. Rezultatele elevilor la învățătură au fost variate: foarte bune, bune și slabe.

Părinții chestionați au studii variate, vârste diferite și provin din medii sociale diferite.

Vechimea în învățământ și gradul de pregătire al cadrelor didactice intervievate sunt diferite.

6.5 Înregistrarea, prelucrarea statistică a datelor și interpretarea rezultatelor

Chestionarele aplicate părinților și elevilor ne-au furnizat date semnificative referitoare la implicarea părinților în procesul instructiv – educativ.Rezultatele cantitative ale chestionarelor sunt consemnate în tabel

CHESTIONAR PENTRU ELEVI (Anexa 4)

La itemul 1 s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel nr. 2 – Rezultate obținute la itemul 1

La itemul 1, 37 din cei 60 de copii au răspuns că mama este cea care îi ajută cel mai mult la pregătirea lecțiilor. Răspunsul elevilor confirmă încă o dată că mamele se ocupă mai mult de educația copiilor. Tații se implică mai puțin, de aceea ar trebui căutate modalități și activități care să-i atragă spre școală.

La a doua întrebare elevii au fost solicitați să bifeze de cât timp au nevoie pentru pregătirea lecțiilor. Răspunsurile lor au fost îmbucurătoare deoarece 28 din cei 60 de elevi au răspuns că au nevoie de 1-2 ore. Acest timp corespunde manualelor de igienă școlară în care se precizează că unui copil de clasa a IV –a, nu trebuie să-i ia mai mult de 2 ore pregătitul lecțiilor acasă.

Rezultatele au fost următoarele:

Tabel nr. 3 –Rezultatele la itemul 2

Prin cea de-a treia întrebare s-a dorit observarea deschiderii copiilor față de părinți în legătură cu timpul petrecut la școală și în același timp interesul părinților cu privire la ceea ce fac copiii lor la școală. Rezultatele au fost următoarele:

Tabel nr. 4 – Rezultatele la itemul 3

Rezultatele obținute la această întrebare sunt îmbucurătoare, 87 % dintre elevi discută cu părinții despre probleme legate de școală. Totuși 13 % dintre elevi nu discută cu părinții despre școală. Ceea ce rezultă din aceste procentaje este că cei mai mulți dintre părinți sunt interesați de ceea ce se întâmplă la școală.

Întrebarea nr. 4 este o întrebare ajutătoare, care vine să întărească întrebarea nr. 3.

Rezultatele sunt următoarele:

Tabel nr. 5 – Rezultatele la itemul 4

De această dată rezultatele ne spun altceva. Doar 30 din cei 60 de elevi declară că vorbesc zilnic cu părinții probleme legate de școală, la itemul 3, au declarat 52 dintre elevi că vorbesc acasă despre școală. Descoperim astfel o anumită subiectivitate în răspunsurile copiilor.

Întrebarea nr. 5 verifică reacția părinților vis-a-vis de calificativele elevilor. Rezultatele sunt:

Tabel nr. 6 – Rezultatele la itemul 5

Se constată că majoritatea părinților acordă importanță verificării calificativelor elevilor. Cei mai mulți dintre ei discută cu copiii atunci când aceștia aduc o notă proastă acasă. Acest lucru este foarte important pentru copil, deoarece părintele îi arată că dorește să afle motivele care stau la baza acelui calificativ, este dispus să îl ajute și că este interesat de performanța lui școlară. Totodată, atunci cînd copilul este înțeles și susținut de părinți, el va fi motivat să învețe. Totuși 17 din cei 60 de elevi își pedepsesc copiii când aceștia aduc o notă slabă acasă. Nu știm dacă mai întâi au discutat cu copiii și doar apoi i-au pedepsit. Un lucru care îngrijorează cadrele didactice este că unii părinți nu se interesează deloc de situația școlară a copiilor lor. În cazul cercetării noastre 3 elevi au bifat punctul c. – pe părinți nu-i interesează notele.

La itemul nr. 6 s-au obținut următoarele rezultate :

Tabel nr. 7 – Rezultatele la itemul 6

După opinia elevilor cei mai mulți dintre părinți vin întotdeauna la ședințele cu părinții, un lucru îmbucurător pentru pentru învățători.

Începând cu itemul șapte s-a urmărit, disponibilitatea părinților de a se implica în activitățile școlare ale elevilor.

La acest item s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel nr. 8 – Rezultatele la itemul 7

Itemul opt le-a dat posibilitatea elevilor să răspundă liber. Răspunsurile au fost variate demonstrând faptul că elevii au multe preferințe în ceea ce privește implicarea părinților în activitatea lor școlară.

Dintre activitățile la care elevii s-au simțit bine, cele mai numeroase sunt:

– carnavale;

– serbările de Crăciun, de 8 Martie, de 1 Iunie, sebările de început și de sfârșit de an

școlar;

– ore deschise;

– „Serbarea Școlii” ;

– curățenia școlii;

– „Ziua porților deschise” ;

A noua întrebare este o întrebare cu răspuns închis, care solicita elevilor și argumentarea răspunsului. Rezultatele au fost următoarele:

Tabel nr. 9 – Rezultatele la itemul nr. 9

Menționăm faptul că 3 din cei 60 de elevi nu au dat nici un răspuns la această întrebare.

Cei mai mulți dintre elevi au răspuns că se simt bine când părinții vin la școală să discute cu învățătoarea lor deoarece:

– nu au nimic de ascuns;

– se simt bine pentru că părinții se interesează de ei;

– se simt bine pentru că învățătoarea îi laudă;

– părinții îi pot ajuta atunci când greșesc.

Au fost însă și câteva răspunsuri în care elevii au recunoscut că nu se simt bine când părinții lor vin la școală și discută cu învățătoarea deoarece:

– au note mici și asfel descoperiți vor fi pedepsiți;

– părinții vor afla despre comportamentul lor la școală;

– le e rușine de părinți.

La întrebarea a zecea elevii au fost solicitați să enumere câteva activități pe care ar dori să le desfășoare la școală împreună cu părinții. Răspunsurile le-am grupat în funcție de frecvența cu care ele au apărut în chestionare. Elevii au răspuns că și-ar dori ca:

– părinții să poată participa cu ei la ore;

– să facă împreună cu părinții excursii și drumeții;

– să se joace diferite jocuri;

– să facă împreună muncă voluntară la școală;

– să participe împreună la modernizarea clasei.

Mulți elevi și-au exprimat dorința ca părinții să vină la școală să vadă cum învață.Din toate aceste răspunsuri extragem o idee care se reconfirmă, și anume că elevii doresc ca părinții lor să se implice în activitatea lor școlară mult mai mult decât au făcut-o până acum.

*

* *

Chestionarele pentru elevi au avut ca obiectiv determinarea calității relației școală – familie din perspectiva elevilor.

Din analiza chestionarelor am descoperit că relația dintre școală și familie este destul de bună. La această vârstă copiii sunt destul de sinceri astfel că putem considera răspunsurile lor ca fiind destul de semnificative în determinarea calității școală familie.

Cu toate că părinții sunt antrenați în diferite activități și timpul lor este destul de limitat, își găsesc resurse pentru a verifica și a se interesa de situația școlară a copiilor lor (cea mai mare majoritate). Așa cum am văzut din analiza chestionarelor, mamele sunt cele care acordă o mai mare atenție educației copiilor.

În general părinții sunt dispuși și participă la activitățile organizate de școală dar copiii își doresc ca implicarea lor să fie și mai mare. Aș sublinia aici o idee, și anume faptul că un anumit număr de copii își doresc ca părinții lor să vină la școală să vadă cum învață.

Așa cum am subliniat și în partea introductivă a acestei lucrări, școala, și mai exact, învățătoarea are datoria de a identifica situațiile problematice din familiile elevilor ei, să-i ajute pe copii să comunice problemele cu care se confruntă, în măsura în care i se permite să ajute la rezolvarea acestor probleme și să fie un sprijin pentru părinți, identificând din timp anumite probleme care amânate ar putea avea consecințe destul de grave. Cu alte cuvinte trebuie să lupte pentru realizarea unei bune colaborări între ea și familie, între familie și școală.

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI (Anexa 5)

Prima întrebare solicita părinții să bifeze timpul pe care îl acordă copiilor pentru pregătirea lecțiilor. Răspunsurile sunt următoarele:

Tabel nr. 10 – Rezultatele la itemul nr. 1

Rezultatele obținute sunt bune deoarece ele corespund timpului optim de pregătire a lecțiilor la școlarii de clasa a IV-a și în același timp corespund rezultatelor pe care le-au scris copiii la o întrebare asemănătoare în chestionarul pentru elevi. 10 dintre părinții chestionați au bifat punctul c. unde au precizat că acordă copilului atâta timp cât este nevoie.

A doua întrebare din chestionarul pentru părinți are ca scop descoperirea atitudinii părinților față de timpul petrecut la școală de copil. Rezultatele la această întrebare sunt:

Tabel nr. 11 – Rezultatele la itemul nr. 2

Varianta a. a fost aleasă de 27 din cei 51 de părinți chestionați. Rezultatele sunt surprinzătoare, cei mai mulți dintre părinți discută cu copiii doar 15 minute pe zi despre problemele legate de școală. Întrebarea care se ridică este: Cât timp acordă rezolvării anumitor probleme care apar? 18 dintre părinți acordă totuși o oră discuției cu copiii . Îngrijorător este faptul că există părinți care spun că nu au timp. Au fost doar 3 părinți care au notat că acordă copiilor atâta timp cât este nevoie.

Răspunsurile părinților reflectă o realitate și anume că în ziua de azi cei mai mulți consideră că dacă necesitățile materiale sunt satisfăcute au rezolvat problemele copiilor. Greșit! Mai mult decât orice copiii au nevoie de părinți, de sprijinul și de încrederea lor.

La întrebările a treia și a patra părinții au avut posibilitatea să răspundă liber. Aceste întrebări au solicitat răspunsuri care verifică relația lor cu cadrul didactic. Majoritatea părinților au răspuns că merg la școală și se întâlnesc cu învățătoarea la ședințele cu părinții, 40%; 20% au răspuns că merg la școală ori de câte ori sunt chemați; au fost părinți care au notat că merg la școală de 2-3 ori pe semestru, 20%; 10% au specificat că merg la școală deseori. În cele 10 procente rămase au existat părinți care au spus că nu au timp sau nu au dat nici răspuns. A existat un caz care a specificat că nu a văzut-o niciodată pe învățătoarea copilului.

La itemul 4 răspunsurile au fost deasemenea diferite și au fost aranjate pe categorii. Problemele abordate sunt:

– situația școlară a copiilor;

– comportamentul copilului la școală;

– evoluția școlară;

– programa școlară, manuale alternative etc.

Răspunsurile la itemul 6 au fost următoarele:

Tabel nr.12 – Rezultatele la itemul 5

Răspunsurile la acest item ne-au ajutat să descifrăm modul în care părinții percep cadrul didactic. Unii părinți au bifat câte două sau chiar trei răspunsuri. De aici și procentajele obținute.

Pentru cei mai mulți dintre părinți învățătoarea reprezintă – cea care se ocupă de educația copiilor – 74,5%, apoi un procent de 43% consideră că este – un sprijin pentru părinți alături de care poate fi realizată educația copilului lor; 21,5% au ales varianta – un prieten. Părinții care consideră că învățătoarea este un sprijin pentru ei în educața copilului lor sunt cei care vor fi dispuși a participa la diferite activități care să îmbunătățească randamentul școlar al copiilor .

La a șaptea întrebare un procent de 100% au declarat că nu au existat situații conflictuale între ei și școală. Ținând cont de subiectivitatea adulților și de faptul că în cele mai multe cazuri părinții sunt mai preocupați de imagine decât de adevăratele probleme cu care se confruntă vom considera ca nefiind concludent acest răspuns.

La itemul 8 nu au existat răspunsuri deoarece răspunsul era legat de itemul 7.

Rezultatele la itemul 9 au fost următoarele:

Tabel nr. 13 – Rezultatele la itemul 9

La această întrebare au răspuns doar 45 din cei 51 de părinți chestionați. Din rezultatele obținute putem observa o participare satisfăcătoare la activitățile organizate în școală. Din cei 33% care au bifat răspunsul b. unii au motivat că nu au timp.

Itemul 10 a oferit părinților ocazia de a enumera câteva dintre activitățile la care au avut ocazia să participe în cadrul școlii. Dintre aceste activități cele mai des amintite au fost:

– serbările de Crăciun, de 8 Martie, de 1 Iunie, de început și sfârșit de an școlar,

– carnavale;

– lecții demonstrative;

– ședințe la care au participat și copiii.

La itemul 11, 70% dintre părinți nu au scris nimic ori au specificat că nu au recomandări de făcut deoarece sunt mulțumiți de modul în care se desfășoară lucrurile în clasa copilului lor; 10% dintre părinți și-au exprimat dorința ca relația învățător – părinte și învățător – elev să fie mai strânsă; 5% sunt doritori de mai multe ședințe cu părinții; un alt procent de 5% recomandă cadrelor didactice să facă mai multe vizite la domiciliul elevilor. Restul procentelor de 10% reflectă dorințe ce se referă la: implicarea părinților în activitățile școlare, educație în stil european, mai puține lecții pentru vacanță, mai multe excursii, drumeții și tabere, lecții demonstrative, reuniuni tematice, lectorate, școala să fie dotată cu cele necesare pentru educația elevilor.

*

* *

Din chestionarele pentru părinți am descoperit atitudinea părinților cu privire la implicarea lor în procesul instructiv – educativ. Majoritatea acordă suficient timp copiilor în ceea ce privește pregătitul lecțiilor. O problemă apare însă la timpul acordat discuțiilor despre ceea ce se întâmplă la școală, părinții nu au timp pentru acest gen de discuții considerând, poate, că nu sunt chestiuni chiar atât de importante.

În ceea ce privește relația învățător – părinte, majoritatea părinților țin să sublinieze că în general au o relație bună cu învățătoarea și cu școala. Cei mai mulți dintre părinți țin cont de sfaturile cadrului didactic.

O altă problemă pe care o semnalăm este faptul că prezența la activitățile organizate de școală este destul de redusă. Se ridică atunci întrebarea: „Se implică sau nu se implică suficient părinții în educația copiilor lor? ”. Nu știm, și nu vom reuși probabil să aflăm prea curând, aceasta din cauza gradului mare de subiectivitate al părinților în completarea chestionarelor.

Din cele analizate până aici putem desprinde o idee și anume faptul că învățătorii și în general cadrele didactice nu au o misiune ușoară. Dacă în ceea ce privește actul didactic se vor strădui să-și facă meseria cât pot de bine cu multă dragoste și devotament pentru copii, vor avea de dus lupte susținute cu părinții copiilor, să-i conștientizeze că singuri, profesorii, nu pot duce la bun sfârșit desăvârșirea caracterelor copiilor și că au nevoie de parteneri în această lucrare – părinții.

INTERVIUL PENTRU CADRELE DIDACTICE (Anexa 6 )

Această modalitate de investigare ne-a oferit ocazia de a descoperi atitudinea cadrelor didactice cu privire la parteneriatul educațional școală – familie.

Interviul a avut fixate cinci întrebări, unora dintre ele fiindu-le atașate și întrebări suplimentare.

Primul punct al interviului a solicitat câteva date generale cadrelor didactice. Aceste date vizau: nume, prenume, clasa, localitatea unde activează și școala. Au fost intervievate 13 cadre didactice, 9 fiind cadre didactice în mediul urban iar 4 în mediul rural, vechimea în muncă și gradul de pregătire a cadrelor didactice fiind variate.

Al doilea punct al interviului solicita enumerarea câtorva modalități concrete aplicate în vederea consolidării parteneriatului școală – familie. Le-am selecționat pe cele care ne-au atras atenția:

– acordul încheiat între părinți și școală la începutul fiecărui an școlar;

– întruniri ale comitetelor de părinți pe școală;

– întâlniri cu părinții la nivel de clasă;

– implicarea părinților în procurarea, confecționarea materialului didactic precum și implicarea în organizarea anumitor serbări;

– carnețelul de corespondență cu părinții;

– ședințe de consiliere pe diferite teme;

– vizite la domiciliul elevilor;

– lecții demonstrative;

– implicarea părinților în desfășurarea unor activități extra-școlare, în derularea proiectelor de parteneriat cu elevi din alte școli;

– activități comune în clasă și natură;

– mese rotunde;

– lectorate cu părinții pe diferite teme;

– chestionare aplicate părinților privind colaborarea școală – familie;

– serbări cu ocazia Crăciunului, 8 Martie, 1 Iunie, Ziua Eroilor, Carnavalul Mărțișorului, etc.

A treia întrebare solicita explicații în legătură cu rezultatele obținute în urma activităților enumerate mai sus. Răspunsurile au fost următoarele:

– Activitățile au avut eficiență; randamentul școlar a crescut;

– Părinții s-au implicat cu responsabilitate și de cele mai multe ori cu interes și cu plăcere. În urma activităților, majoritatea elevilor își realizează corect și estetic temele, frecventează zilnic școala, poartă uniforma, se implică în activitățile extrașcolare .

– Unii părinți se implică în activitățile organizate, alții nu, de aceea randamentul școlar al unor elevi crește iar al altora nu.

– Elevii păstrează lucrurile care au fost realizate împreună cu părinții. Cunoscând anumite probleme legate de particularitățile de vârstă ale copiilor, părinții sunt mai deschiși și mai atenți cu ei. Dau școlii importanța cuvenită.

– Părinții prezintă receptivitate doar în situații deosebite. Pentru a-i atrage în parteneriate de colaborare cu școala ar trebui organizate cât mai multe activități la nivel de comunitate. Serbările, acțiunile sportive, activitățile televizate la nivel local, satisfac „orgoliile” părinților care văd în odraslele lor mici aritști.

– Rezultatele depind de familia elevului, de modul în care părinții înțeleg să se implice în acest proces. Atunci când părinții sunt alături de noi și randamentul elevilor e mai mare.

Dintre activitățile care au părut a fi cele mai benefice parteneriatului, am ales câteva care ni s-au părut mai reprezentative:

– mese rotunde;

– lectoratele cu părinții pe teme privind rolul familiei în educarea copilului;

– serbările organizate cu ocazia diferitelor evenimente în mod special cu ocazia evenimentelor religioase;

– lecțiile deschise au avut un impact deosebit, părinții dându-și seama de câtă răbdare presupune munca de dascăl;

– chestionarele cu părinții au avut un mare efect asupra părinților, unii recunoscând că acordă prea puțin timp copiilor. În urma acestor activități și-au propus să facă schimbări în ceea ce preivește timpul acordat problemelor copiilor lor.

Ultimul punct al interviului a solicitat cadrelor didactice sugestii utile pentru a dezvolta o bună comunicare cu părinții. Sugestiile au fost variate, le-am grupat în funcție de importanța lor.

– Despre ședințe:

se comunică din timp;

se alege o oră potrivită;

se începe și se termină la timp;

se vine pregătit;

se fac doar comentarii pe subiect;

se evită atacurile la persoană;

se ascultă și se respectă opiniile membrilor.

– Despre discuțiile individuale:

se precizează întâi aspectele pozitive din comportamentul elevului, apoi pe cele negative;

se informează corect și sincer părinții cu privire la situația școlară și disciplina elevilor.

– Despre activitățile organizate în școală:

părinții să fie informați din timp pentru a putea face pregătirile necesare, destinate lor;

să se găsească spațiul corespunzător activității ce urmează a fi desfășurată;

să fie pregătit din timp materialul ce urmează a fi folosit, să fie estetic și de calitate;

să asigure buna desfășurare a activității.

– Cadrul didactic trebuie să-i obișnuiască pe părinți să mențină legătura cu școala, astfel ca la activitățile desfășurate să participe și să se implice cât mai mulți părinți.

– Comunicarea este foarte importantă, ea stă la baza colaborării dintre cadru și părinte.

– Pentru o comunicare eficientă este bine ca dascălii să dea dovadă de multă înțelegere, să rezolve conflictele cu mult tact pedagogic, să nu devină dușmani ai părinților ci din contră prietenii acestora. Deasemenea este foarte important cunoașterea mediului familial, înțelegerea problemelor cu care se confruntă familia, colaborare sinceră și deschisă cu părinții.

*

* *

Analizând răspunsurile date de cadrele didactice am constatat că au întreprins destul de multe și variate activități în ceea ce privește colaborarea, parteneriatul cu familia. Rezultatele nu au fost întotdeauna cele așteptate, fapt care se datorează în cele mai multe cazuri indiferenței părinților, neimplicării în viața școlară a copiilor.

Așa cum au subliniat majoritatea învățătoarelor, fără sprijinul părinților rezultatele școlare sunt la un nivel destul de slab.

INTERPRETAREA COMPARATIVĂ A REZULTATELOR

Analizând chestionarele elevilor, ale părinților și interviurile aplicate cadrelor didactice descoperim că atât școala cât și familia au un obiectiv comun – acela de a instrui, a educa, a forma generația de mâine. Pentru ca acest obiectiv să fie atins școala și familia trebuie să stabilească o relație bazată pe cooperare, colaborare și parteneriate.

Scopul stabilit la începutul cercetării a fost:

Din analiza instrumentelor folosite în cercetare am putut extrage anumite rezultate pe care le vom interpreta acum comparativ .

Atât elevii cât și părinții consideră timpul acordat lecțiilor ca fiind important. 61,6% dintre copii spun că acordă lecțiilor 1-2 ore, răspuns ce corespunde cu răspunsul părinților. 74,5% dintre părinți au bifat același tip de răspuns la o întrebare asemănătoare.

Un alt aspect comun îl constituie întâlnirea părintelui cu învățătoarea. 66,6% dintre copii spun că părinții lor merg întotdeauna la ședințele cu părinții. Doar 40% dintre părinți recunosc că participă regulat la ședințe. Se observă că procentajul copiilor este mai mare decât cel al părinților.

Un procent 86,6% dintre elevi spun că discută cu părinții probleme legate de școală doar că se pare că nu prea au cui să povestească deoarece părinții, 52%, au recunoscut că nu acordă decât 10-15 minute discuțiilor despre școală.

În privița participării părinților împreună cu copiii la activitățile organizate de școală, 75% dintre copii spun că au participat la aceste activități împreună cu părinții pe când procentajul părinților este 58,8%. Din nou procentele nu corespund.

Chiar dacă sunt interesați de educația copiilor și de situația lor școlară se constată că majoritatea părinților dispun de puțin timp pentru a se implica în activitatea școlară a copiilor. Așa cum am văzut la ultima întrebare a chestionarului pentru părinți marea majoritate, 66,6% dintre părinți nu au de făcut nici un fel de recomandare școlii, sunt mulțumiți de modul în care se desfășoară lucrurile. Nu că ar fi ceva neapărat rău la această atitudine dar dezvăluie și un anumit dezinters, lipsă de inițiativă, din partea părinților.

Poate că unii părinți consideră că au lucruri mai importante de făcut decât: ședințele cu părinții, lecțiile demonstrative ale copilului sau anumite programe în care ar fi trebuit să fie partener cu copilul, o anumită drumeție organizată împreună cu părinții …, neștiind că pentru copil aceste activități au o valoare neprețuită .

Ce anume poate fi mai important decăt faptul de a se pune la dispoziția celor ce se străduiesc să-l ajute pe copilul lor să dobândească o instruire corespunzătoare?

Există, cu siguranță, multe obstacole în calea unei instruiri corespunzătoare. O astfel de instruire este posibilă doar dacă familia și școala vor întinde mâinile și vor lucra împreună.

CONCLUZII

Școala este extrem de importantă. Dar ea nu este totul, ci numai o componentă a educației. Ea are nevoie de familie, de comunitate, de întreaga societate pentru a sprijini și îndruma adecvat copilul. Totuși rolul primordial îi revine familiei, care este leagănul social al copilului și sprijinul său pe aproape toată durata vieții.

Copiii trebuie ocrotiți și sprijiniți să se dezvolte. Ei au dreptul de a crește și a se dezvolta.

Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească și au dreptul la o educație. De multe ori se întâmplă, și nu puține sunt cazurile, când familia nu e capabilă să ofere copiilor o educație de calitate. Aici intervine rolul școlii.

Deși nu e o sarcină ușoară, lucru pe care l-am mai subliniat pe parcursul lucrării, școala are datoria de a face tot ce-i stă în putință pentru a ajuta familia să-și înțeleagă menirea. Familia va trebui învățată cum să comunice cu școala și cum să devină un partener al școlii.

În cartea „Teaching in America”, găsim câteva sugestii utile pentru o bună comunicare între învățător și părinte:

„- Căutați să-i cunoașteți pe părinți. Nu e un timp pierdut. E un timp ce va aduce foloase ambelor părți. Este o ocazie de a stabili o legătură cu cei ce s-ar putea dovedi a fi cei mai buni colaboratori.

– Vorbiți-le părinților la nivelul lor – nu le vorbiți cu aroganță, de sus. Evitați limbajul

academic.

– Când le vorbiți despre copil, scoateți în evidență părțile pozitive. Laudele ajută mai mult decât criticile. Explicați-le ce pot face pentru a-l ajuta pe copil să obțină rezultate bune la învățătură.

– Permiteți-le părinților să se exprime și ascultați-i cu atenție.

– Căutați să aflați în ce mediu crește copilul. Dacă e posibil, mergeți acasă la el.

– Stabiliți o întâlnire ulterioară. E important să respectați data stabilită. Acest lucru

demonstrează că sunteți sincer interesat de binele copilului.”

În ce privește rolul familiei, aceasta trebuie să se implice în educația copilului și să nu

transfere acest rol doar școlii.

Pentru o bună colaborare cu școala, părinții se pot implica în anumite activități.

În primul rând trebuie să cunoască cât mai bine școala la care va învăța copilul lor, valorile pe care le promovează, țintele și obiectivele pe care aceasta și le-a stabilit.

Un alt lucru deosebit de important este ca părinții să-l cunoască pe cel care fi dascălul

copilului lor timp de patru ani, să se străduiască să stabilească relații de cooperare cu acesta.

Alte modalități prin care părinții își pot oferi ajutorul sunt:

– să asigure copilului un mic dejun sănătos și consistent;

– să controleze dacă și-a efectuat temele de casă și să verifice dacă și-a luat toate

cărțile și caietele de care are nevoie în ziua respectivă;

– să verifice mesajele trimise de învățător;

– să se asigure că copilul doarme suficient;

– să verifice ce anume vizionează la televizor și să stabilească un anumit timp pentru

această activitate;

– să-l îndrume pe copil spre lectură, să citească împreună cu el, să-l învețe cum să

folosească cartea;

– să-l ajute să descopere natura, să-i insufle dragostea pentru natură, să-l învețe să o

respecte și să-l determine să fie curios să descopere minunile naturii;

– să-l ajute să-și folosească timpul liber într-un mod cât mai plăcut și benefic pentru

sănătatea lui fizică, psihică și spirituală;

– să-l îndrume în alegerea prietenilor;

– să fie cei mai buni prieteni ai copilului;

– să participe împreună cu copilul la activitățile organizate de școală, dar numai la

acele activități care nu contravin valorilor și principiilor familiei;

– să mențină permanent contactul cu școala interesându-se de evoluția școlară a

copilului.

Atunci când interesul suprem al copilului devine obiectivul fundamental al acțiunilor

educative, participarea în procesul educației devine firească, fiecare parte implicată devenind într-o oarecare măsură, părinte spiritual al fiecărui copil. Iar copiii care beneficiază de o astfel de educație vor avea cel mai bun start în viața de adult.

BIBLIOGRAFIE

Agabrian, Mircea; Millea,Vlad -Parteneriate școală – familie – comunitate. Studiu de caz Editura Institutul European, Iași,2005.

Bălan, Bogdan; Boncu, Ștefan;Cosmovici, Andrei; Cucoș, Constantin(coordonator)- Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Curs eleborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom, Iași, 2005

Băran-Pescaru, Adina -Parteneriat în educație familie – școală – comunitate, Editura Aramis, București , 2004

Dolean, Ioan;Dolean, Dacian Dorin-Meseria de părinte, Editura Aramis, București, 2001

Nicola, Ioan; Farcaș, Domnica – Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1992

Rădulescu, Eleonora; Tîrcă, Anca -Școală și comunitate ,Editura Humanitas,

București, 2002

***Revista Învățământul primar, nr.4, Editura Discipol, 1996

***Revista Învățământul primar, nr.2-4, Editura Discipol, 2002

***Revista Învățământul primar, nr.4, Editura Discipol, 2004

***Revista Învățământul primar, nr.3-4, Editura Discipol, 2005

Truța, Elena; Mardar, Sorina -Relația profesor-elevi: Blocaje și deblocaje,

Editura Aramis, București, 2005

Țârcovnicu,Victor -Pedagogie generală, Editura Facla,1975

Vrăsmaș, Ecaterina Adina -Consilierea și educația părinților, Editura Aramis,

București, 2002

White, Ellen -Îndrumarea Copilului, Editura Viață și sănătate, București, 2007

White, Ellen -Principiile fundamentale ale educației creștine, Editura Viață și sănătate,

București,1997

16. ***Ghid pentru construirea parteneriatului școală-familie

ANEXA 1

GRĂDINIȚA…………………………

LOCALITATEA……………………..

FIȘA DE OBSERVAȚII

psihopedagogice asupra copilului de grădiniță în vederea școlarizării

Numele și prenumele copilului…………………………

Data nașterii……………………………………………

1. Cum s-a adaptat copilul la regimul din grădiniță:

|__| ușor

|__| potrivit

|__| greu

|__| foarte greu

2. Copilul participă efectiv la program?

|__| totdeauna

|__| uneori

|__| niciodată

3. Copilul are stabilitate în angajarea sa în activitățile din grădiniță?

|__| totdeauna

|__| uneori

|__| niciodată

4. Cum s-a manifestat în activitățile motrice (jocuri de mișcare,ed.fizică):

|__| activitate foarte dinamică

|__| activitate în limitele mijlocii

|__| activitate statică

5. Cum apreciați capacitatea sa de concentrare a atenției?

|__| bună

|__| moderată

|__| redusă

6. Cum se exprimă verbal?

|__| bine

|__| în limitele mijlocii

|__| foarte greu

7. Cum apreciați imaginația, fantezia și dezvoltarea gândirii copilului (posibilitatea de a stabili relații între obiecte, ființe, fenomene; posibilitatea de a analiza, a generaliza, etc.)?

|__| foarte bună

|__| în limitele mijlocii

|__| întârziată

8. Cum desenează sau modelează?

|__| ușor

|__| în limitele mijlocii

|__| greu

9. Este emotiv, timid, plângăcios?

|__| foarte rar sau niciodată

|__| uneori

|__| deseori

10. Cum apreciați capacitatea de efort a copilului?

|__| obosește în activități:

|__| foarte rar

|__| uneori

|__| deseori

|__| niciodată

11. În relațiile cu copiii este în special:

|__| cooperativ (se apropie, se joacă cu ei)

|__| necooperativ ( se joacă mai mult singur, evită copiii, îi privește de la distanță)

12. Dacă a avut multe absențe:

|__| medical

f |__| amilial

CONCLUZII

Considerați că este apt să înceapă școala?

|__| DA |__| NU

a) dacă este apt, ce recomandări de ordin psihopedagogic faceți pentru favorizarea adaptării școlare a copilului?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

b) dacă nu este apt ce recomandați?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

DIRECTOR EDUCATOARE

1. ________________________________

2.________________________________

Data completării:

ANEXA 2

FORMULAR DE ÎNSCRIERE ÎN CLASA I

Numele și prenumele elevului:……………………………………………………………………………………….

Data nașterii:…………………………………………………………………………………………………………………

Localitate:……………………………………………………………………………………………………………………..

Înălțime:……………………………………………………………………………………………………………………….

Numele și prenumele mamei:…………………………………………………………………………………………..

tatălui:…………………………………………………………………………………………..

Ocupația

mamei:……………………………………………………………………………………………………………

tatălui:…………………………………………………………………………………………………………….

Frați / surori (nume și vârstă ):…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………..

Adresa: ………………………………………………………………………………………………………………………..

Nr.de telefon: ………………………………………………………………………………………………………………

Cum a așteptat începutul școlii?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cum l-ați pregătit pentru școală?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cu cine petrece mai mult timp?

cu mama

cu tata

cu altcineva

Care credeți că este cea mai mare dorință a copilului?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce subiecte credeți că-l interesează?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

6. Are vreun talent special? Care?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

7. Are deficiențe fizice sau psihice?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

8. Cine a completat formularul?

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

Data: Semnătura:

ANEXA 3

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚII ELEVILOR DE CLASA I

1. Numele și prenumele copilului……………………………………………………………………………………

2. Școala……………………………………………………………………………………………………………………..

3. Data nașterii: Anul…………. Luna…………. Ziua……………….

4. Câți copii aveți?………………………………………………………

5. Al câtelea copil este?……………………………………………………………………………

6. Vârsta părinților la nașterea copilului:

Mama……………

Tata………………

7. La ce vârstă a mers la grădiniță?………………………………………………………..

8. Înainte de grădiniță a crescut:

a) acasă

b) la creșă

c) la bunici

9. Câți ani a frecventat grădinița? ……………………………………………………………………….

10. Ce fel de frecvență a avut?

– foarte bună

– bună

– medie

– slabă

11. Sunteți mulțumiți de rezultatele de la grădiniță?

|__| Da |__| Nu

12. A fost amânat începutul școlii?

|__| Da |__| Nu

13. De ce a fost amânat începutul școlii?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

14. Cum a așteptat începutul școlii?

– cu dorință și interes

– cu teamă

– indiferent

15. Cum l-ați pregătit pentru școală?

– i-ați stimulat curiozitatea, interesul?

– considerați că este o experiență pe care trebuie să o aprecieze singur?

ANEXA 4

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

Care dintre membri familiei te ajută mai mult la lecții?

mama

tata

frate / soră

bunic / bunică

o altă persoană

De cât timp ai nevoie pe zi pentru pregătirea lecțiilor?

1 oră

1-2 ore

mai mult

Discutați cu părinții probleme legate de școală?

Da

Nu

4. Povestești părinților zilnic despre ceea ce faci la școală?

a. niciodată

b. rar

c. destul de des

d. întotdeauna

5. Cum reacționează părinții când duci o notă proastă acasă?

a. discută cu tine

b. te pedepsesc

c. nu-i interesează notele

6. Părinții participă la ședințele cu părinții?

a. întotdeauna

b. uneori

c. niciodată

7. Ai participat cu părinții la activități organizate de școală?

a. Da

b. Nu

8. Dacă da, enumeră câteva activități la care te-ai simțit foarte bine.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

9. Te simți bine când părinții vin la școală și discută cu învățătoarea ta?

a. Da? De ce?…………………………………………………………………………………………………………

b. Nu. De ce?…………………………………………………………………………………………………………

10. Enumeră câteva activități pe care ai dori să le faci la școală împreună cu părinții.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

ANEXA 5

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

În vederea dezvoltării și consolidării relației dintre școală și familie, vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări.

Vă mulțumim pentru colaborare!

Cât timp acordați zilnic copilului pentru a-l ajuta la pregătirea lecțiilor?

1-2 ore

nu am timp

o altă situație…………………………………………………………………………………………..

Cât timp îi acordați zilnic copilului pentru a-i asculta problemele pe care le-a întâmpinat la școală?

10-15 minute

1 oră

nu am timp

altă situație……………………………………………………………………………………………..

3. De câte ori într-un semestru vă întâlniți cu învățătoarea copilului?

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Care sunt problemele abordate atunci când vă întâlniți?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5. Care credeți că este rolul învățătoarei?

a. să se ocupe de educația elevilor

b. un sprijin pentru părinți alături de care poate fi realizată dezvoltarea copilului

c. un prieten

d. altceva……………………………………………………………………………………………………………

6. Țineți cont de sfaturile învățătoarei?

a. întotdeauna

b. deseori

c. rareori

d. niciodată

Au existat situații conflictuale între dumneavoastră și școală?

Da

Nu

8. Dacă da, care a fost natura acestor conflicte și cum au fost soluționate?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

9. Ați participat împreună cu copilul la activități organizate de școală?

a. Da

b. Nu

10. Dacă da , enumerați câteva dintre aceste activități.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

11. Ce recomandări ați face școlii în privința unei mai bune colaborări între școală și familie?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

ANEXA 6

INTERVIU SEMISTRUCTURAT, INDIVIDUAL, PENTRU CADRUL DIDACTIC

Date generale despre învățătoare (nume, prenume, școală, clasă)

Va rog să-mi vorbiți de câteva modalități concrete pe care le-ați aplicat în vederea consolidării parteneriatului școală-familie.

Care au fost rezultatele acestor activități? Ce puteți spune acum despre randamentul școlar al elevilor? Cât de mult s-au implicat părinții în aceste proiecte? Care este acum relația lor cu școala?

Enumerați activitățiile care vi s-au părut a fi cele mai benefice parteneriatului școală-familie.

Formulați câteva sugestii, utile cadrelor didactice pentru a dezvolta o bună comunicare între ele și părinți.

BIBLIOGRAFIE

Agabrian, Mircea; Millea,Vlad -Parteneriate școală – familie – comunitate. Studiu de caz Editura Institutul European, Iași,2005.

Bălan, Bogdan; Boncu, Ștefan;Cosmovici, Andrei; Cucoș, Constantin(coordonator)- Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Curs eleborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom, Iași, 2005

Băran-Pescaru, Adina -Parteneriat în educație familie – școală – comunitate, Editura Aramis, București , 2004

Dolean, Ioan;Dolean, Dacian Dorin-Meseria de părinte, Editura Aramis, București, 2001

Nicola, Ioan; Farcaș, Domnica – Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1992

Rădulescu, Eleonora; Tîrcă, Anca -Școală și comunitate ,Editura Humanitas,

București, 2002

***Revista Învățământul primar, nr.4, Editura Discipol, 1996

***Revista Învățământul primar, nr.2-4, Editura Discipol, 2002

***Revista Învățământul primar, nr.4, Editura Discipol, 2004

***Revista Învățământul primar, nr.3-4, Editura Discipol, 2005

Truța, Elena; Mardar, Sorina -Relația profesor-elevi: Blocaje și deblocaje,

Editura Aramis, București, 2005

Țârcovnicu,Victor -Pedagogie generală, Editura Facla,1975

Vrăsmaș, Ecaterina Adina -Consilierea și educația părinților, Editura Aramis,

București, 2002

White, Ellen -Îndrumarea Copilului, Editura Viață și sănătate, București, 2007

White, Ellen -Principiile fundamentale ale educației creștine, Editura Viață și sănătate,

București,1997

16. ***Ghid pentru construirea parteneriatului școală-familie

ANEXA 1

GRĂDINIȚA…………………………

LOCALITATEA……………………..

FIȘA DE OBSERVAȚII

psihopedagogice asupra copilului de grădiniță în vederea școlarizării

Numele și prenumele copilului…………………………

Data nașterii……………………………………………

1. Cum s-a adaptat copilul la regimul din grădiniță:

|__| ușor

|__| potrivit

|__| greu

|__| foarte greu

2. Copilul participă efectiv la program?

|__| totdeauna

|__| uneori

|__| niciodată

3. Copilul are stabilitate în angajarea sa în activitățile din grădiniță?

|__| totdeauna

|__| uneori

|__| niciodată

4. Cum s-a manifestat în activitățile motrice (jocuri de mișcare,ed.fizică):

|__| activitate foarte dinamică

|__| activitate în limitele mijlocii

|__| activitate statică

5. Cum apreciați capacitatea sa de concentrare a atenției?

|__| bună

|__| moderată

|__| redusă

6. Cum se exprimă verbal?

|__| bine

|__| în limitele mijlocii

|__| foarte greu

7. Cum apreciați imaginația, fantezia și dezvoltarea gândirii copilului (posibilitatea de a stabili relații între obiecte, ființe, fenomene; posibilitatea de a analiza, a generaliza, etc.)?

|__| foarte bună

|__| în limitele mijlocii

|__| întârziată

8. Cum desenează sau modelează?

|__| ușor

|__| în limitele mijlocii

|__| greu

9. Este emotiv, timid, plângăcios?

|__| foarte rar sau niciodată

|__| uneori

|__| deseori

10. Cum apreciați capacitatea de efort a copilului?

|__| obosește în activități:

|__| foarte rar

|__| uneori

|__| deseori

|__| niciodată

11. În relațiile cu copiii este în special:

|__| cooperativ (se apropie, se joacă cu ei)

|__| necooperativ ( se joacă mai mult singur, evită copiii, îi privește de la distanță)

12. Dacă a avut multe absențe:

|__| medical

f |__| amilial

CONCLUZII

Considerați că este apt să înceapă școala?

|__| DA |__| NU

a) dacă este apt, ce recomandări de ordin psihopedagogic faceți pentru favorizarea adaptării școlare a copilului?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

b) dacă nu este apt ce recomandați?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

DIRECTOR EDUCATOARE

1. ________________________________

2.________________________________

Data completării:

ANEXA 2

FORMULAR DE ÎNSCRIERE ÎN CLASA I

Numele și prenumele elevului:……………………………………………………………………………………….

Data nașterii:…………………………………………………………………………………………………………………

Localitate:……………………………………………………………………………………………………………………..

Înălțime:……………………………………………………………………………………………………………………….

Numele și prenumele mamei:…………………………………………………………………………………………..

tatălui:…………………………………………………………………………………………..

Ocupația

mamei:……………………………………………………………………………………………………………

tatălui:…………………………………………………………………………………………………………….

Frați / surori (nume și vârstă ):…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………..

Adresa: ………………………………………………………………………………………………………………………..

Nr.de telefon: ………………………………………………………………………………………………………………

Cum a așteptat începutul școlii?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cum l-ați pregătit pentru școală?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cu cine petrece mai mult timp?

cu mama

cu tata

cu altcineva

Care credeți că este cea mai mare dorință a copilului?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce subiecte credeți că-l interesează?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

6. Are vreun talent special? Care?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

7. Are deficiențe fizice sau psihice?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

8. Cine a completat formularul?

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

Data: Semnătura:

ANEXA 3

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚII ELEVILOR DE CLASA I

1. Numele și prenumele copilului……………………………………………………………………………………

2. Școala……………………………………………………………………………………………………………………..

3. Data nașterii: Anul…………. Luna…………. Ziua……………….

4. Câți copii aveți?………………………………………………………

5. Al câtelea copil este?……………………………………………………………………………

6. Vârsta părinților la nașterea copilului:

Mama……………

Tata………………

7. La ce vârstă a mers la grădiniță?………………………………………………………..

8. Înainte de grădiniță a crescut:

a) acasă

b) la creșă

c) la bunici

9. Câți ani a frecventat grădinița? ……………………………………………………………………….

10. Ce fel de frecvență a avut?

– foarte bună

– bună

– medie

– slabă

11. Sunteți mulțumiți de rezultatele de la grădiniță?

|__| Da |__| Nu

12. A fost amânat începutul școlii?

|__| Da |__| Nu

13. De ce a fost amânat începutul școlii?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

14. Cum a așteptat începutul școlii?

– cu dorință și interes

– cu teamă

– indiferent

15. Cum l-ați pregătit pentru școală?

– i-ați stimulat curiozitatea, interesul?

– considerați că este o experiență pe care trebuie să o aprecieze singur?

ANEXA 4

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

Care dintre membri familiei te ajută mai mult la lecții?

mama

tata

frate / soră

bunic / bunică

o altă persoană

De cât timp ai nevoie pe zi pentru pregătirea lecțiilor?

1 oră

1-2 ore

mai mult

Discutați cu părinții probleme legate de școală?

Da

Nu

4. Povestești părinților zilnic despre ceea ce faci la școală?

a. niciodată

b. rar

c. destul de des

d. întotdeauna

5. Cum reacționează părinții când duci o notă proastă acasă?

a. discută cu tine

b. te pedepsesc

c. nu-i interesează notele

6. Părinții participă la ședințele cu părinții?

a. întotdeauna

b. uneori

c. niciodată

7. Ai participat cu părinții la activități organizate de școală?

a. Da

b. Nu

8. Dacă da, enumeră câteva activități la care te-ai simțit foarte bine.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

9. Te simți bine când părinții vin la școală și discută cu învățătoarea ta?

a. Da? De ce?…………………………………………………………………………………………………………

b. Nu. De ce?…………………………………………………………………………………………………………

10. Enumeră câteva activități pe care ai dori să le faci la școală împreună cu părinții.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

ANEXA 5

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

În vederea dezvoltării și consolidării relației dintre școală și familie, vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări.

Vă mulțumim pentru colaborare!

Cât timp acordați zilnic copilului pentru a-l ajuta la pregătirea lecțiilor?

1-2 ore

nu am timp

o altă situație…………………………………………………………………………………………..

Cât timp îi acordați zilnic copilului pentru a-i asculta problemele pe care le-a întâmpinat la școală?

10-15 minute

1 oră

nu am timp

altă situație……………………………………………………………………………………………..

3. De câte ori într-un semestru vă întâlniți cu învățătoarea copilului?

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Care sunt problemele abordate atunci când vă întâlniți?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5. Care credeți că este rolul învățătoarei?

a. să se ocupe de educația elevilor

b. un sprijin pentru părinți alături de care poate fi realizată dezvoltarea copilului

c. un prieten

d. altceva……………………………………………………………………………………………………………

6. Țineți cont de sfaturile învățătoarei?

a. întotdeauna

b. deseori

c. rareori

d. niciodată

Au existat situații conflictuale între dumneavoastră și școală?

Da

Nu

8. Dacă da, care a fost natura acestor conflicte și cum au fost soluționate?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

9. Ați participat împreună cu copilul la activități organizate de școală?

a. Da

b. Nu

10. Dacă da , enumerați câteva dintre aceste activități.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

11. Ce recomandări ați face școlii în privința unei mai bune colaborări între școală și familie?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

ANEXA 6

INTERVIU SEMISTRUCTURAT, INDIVIDUAL, PENTRU CADRUL DIDACTIC

Date generale despre învățătoare (nume, prenume, școală, clasă)

Va rog să-mi vorbiți de câteva modalități concrete pe care le-ați aplicat în vederea consolidării parteneriatului școală-familie.

Care au fost rezultatele acestor activități? Ce puteți spune acum despre randamentul școlar al elevilor? Cât de mult s-au implicat părinții în aceste proiecte? Care este acum relația lor cu școala?

Enumerați activitățiile care vi s-au părut a fi cele mai benefice parteneriatului școală-familie.

Formulați câteva sugestii, utile cadrelor didactice pentru a dezvolta o bună comunicare între ele și părinți.