Contributia Educatiei Nonformale la Dezvoltarea Capacitatilor Creative ale Scolarului Mic

CUPRINS

Introducere

Am ales această temă,convinsă fiind de necesitatea dascălilor pentru formarea cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor de cultivare a creativității elevilor prin activități de educație nonformală.

“Arta ne construiește într-un fel firea și ne poate obișnui să ne bucurăm cum se cuvine,sau poate contribui la trecerea cu folos a timpului liber,sau la formarea înțelepciunii”- sunt cele trei rostiri aristotelice.

Arta reflectă deseori nevoia omului de a-și înfrumuseța viața,apoi intervine nevoia de a crea frumosul pentru sine și pentru cei din jur.

Pentru ca fiecare copil, să devină mai bun,mai civilizat,mai frumos,mai capabil să sesizeze și să înțeleagă frumosul din jurul lui,datoria noastră ca dascăli este de a găsi calea de la ceea ce este frumos la sufletul copilului.Școala este singurul loc unde copilul capătă cunoștințe de artă,în mod organizat,totodată fiind educat prin acest limbaj al simțirii.

Studiind programa școlară,manualele și unele lucrări de specialitate pentru ciclul primar,am constatat că în școală se pune accentul mai mult pe căile și mijloacele de modernizare a învățământului și de aceea am simțit nevoia întocmirii unei programe pentru cercul Atelierul fanteziei care să cuprindă mai multe teme neabordate în școală.

Prin modul de tratare și prezentare a temelor,această lucrare se înscrie în sfera stimulării creației.Trecând dincolo de băncile școlii,culoarea și cuvântul exprimă și ne dezvoltă fascinația,parte a creației.

Prezenta lucrare se înscrie în sensul de clarificare a unor aspectemetodologice ale educației nonformale,bazată pe experiment și cercetare.Ea pune la dispoziție o paletă largă de activități,materiale,precum și tehnici de lucru utilizate la cercul Atelierul fanteziei.Lucrarea este un suport de idei, care trecut prin filtrul personalității,poate să vină în sprijinul celor care slujesc educația artistică din școli.

Prin ampla abordare a temei alese,lucrarea de față,consider că-și va păstra identitatea și va fi suficient de utilă celui interesat.

Consider ca o necesitate punerea unui accent mai mare pe cultivarea în rândul elevilor a dragostei pentru activitățile cultural artistice,a dragostei pentru artă sub toate aspectele și genurile ei. Având în vedere importanța artei în influențarea personalității trebuie să ne preocupe organizarea conștientă,dirijată și chiar științifică a educației cultural artistice și estetice.

Preferințele și interesele elevilor spre deprinderile practice sunt destul de variate.Atelierul fanteziei este un cerc din domeniul cultural-artistic care trezește curiozitatea și îndeamnă laactivitate,stimulând totodată fantezia și creativitatea elevului.

Elevii vor fi membrii cu responsabilități bine definite,participanți activi la propria formare,contribuția lor devenind necesară,dorită și prețuită.Vârsta copilăriei este vârsta inventivității: copii au posibilitatea să-și exprime capacitatea creatoare,imaginația în timpul executării unor lucrări de:cusături,colaje,meșteșuguri,quilling,pictură,origami,etc.

A fi creativ înseamnă să-ți pui în valoare cunoștințele și ideile proprii pentru a crea ceva nou, original,valoros,adecvat realității.Creativitatea se dezvoltă la școlarul mic cu pași mici,pornind de la o idee pe care o dezvolți în timp.

Procesul creativ nu este unul liniar ci unul cu urcușuri și coborâșuri,copiii descoperind singuri că nu toate produsele create de ei sunt la fel de frumoase sau de originale.

În timpul în care copiii își vor cultiva capacitatea de a înțelege de ce un produs realizat de ei este mai frumos sau mai original decât altul,de ce un produs are o valoare artistică mai mare,iar altul este kitsch,ei vor încerca să se schimbe,să se perfecționeze,să creeze produse de bună calitate. Toate aceste valori se pot cultiva mai bine prin educația nonformală.

Dragostea pentru copii constitue condiția indispensabilă pentru stabilirea unor relații optime între învășător și elev. Dragostea pentru copii se manifestă prin încrederea în posibilitățile lor, recunoașterea calității acestuia, sinceritatea în relația cu ei, bunăvoință, ocrotire, deschidere în problemele lui nesfârșite.

În concluzie pot spune că educația nonformală este un izvor de cultură și factor de civilizație care are un rol hotărâtor în formarea copilului,contribuind la formarea lui profesională și culturală.

CAPITOLUL I

1.Educația nonformală

1.1. Dezvoltarea personalității copilului prin activități de educație nonformală

Pedagogul american Bruner 1970 consideră că “oricărui copil,la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes,într-o formă intelectuală adecvată,orice temă” dacă se folosesc metode și procedee potrivite stadiului respectiv de dezvoltare,dacă materia este prezentată „ într-o formă mai simplă,astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă ușurință și mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoștințelor”.

Știm cu toții că educația curriculară realizată prin procesul de învățământ,nu epuizează în totalitate influiențele formative exercitate asupra copiilor. În timpul liber al copilului,în care viața capătă alte aspecte decât cele din timpul de învățare școlară,pot actiona diferiți factori ocazionali care să influiențeze pozitiv sau negativ dezvoltarea presonalității copilului.

Educația nonformală, realizată dincolo de procesul de învățământ,își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor. Educația prin activități extrașcolare urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini,talente, cultivarea unui stil de viață civilizat,precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.Încă de la cea mai fragedă vârstă,copiii acumulează o serie de cunoștințe,punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele ce se petrec în jurul lor.

Dacă cadrele didactice au grijă ca obiectivele instructiv-educative să primeze și să fie prezentate în mod echilibrat cu momentele recreative,de relaxare,atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.Participând la activitățile nonformale, respectiv la activitățile cercului atelierul fanteziei, copiii descoperă surse informaționale diverse,sintetizează date,își pun în aplicare practic cunoștințele acumulate la școală.

Faptul că aceste activități sunt la alegerea copiilor,aceștia își asumă anumite responsabilități,se autodisciplinează,supunându-se de bună voie la regulile impuse.

Educația nonformală are ca scop principal să dezvolte elevilor unele aptitudini speciale,să-i antreneze în activități cât mai variate,să le cultive interesul pentru activități socio-culturale,să le fructifice talentele personale și corelarea acestora cu aptitudinile și atitudinile caracteriale.Activitățile nonformale reduc nivelul anxietății,permițând elevilor cu dificultăți de afirmare să se afirme și să-și folosească la maxim potențialul intelectual.

Dacă activitățile nonformale sunt organizate în mod plăcut și util,îi vor stimula copilului spiritul de inițiativă,îl vor ajuta să se integreze mai ușor în grupul din care face parte și totodată va asimila mai ușor toate cunoștințele.

Cadrul dudactic trebuie să îndrume copiii să dobândească o gândire independentă,nedeterminată de grup,tolerantă la ideile noi,modul de rezolvare a acestora,precum și posibilitatea de a critica constructiv.

Cel mai important lucru în acest sens este ca și profesorul însăși să fie creativ,să aducă întotdeauna în fața copiilor lucruri noi,interesante,care să-i motiveze și să le placă.Copiii sunt atrași mai mult de activitățile cultural-artistice,recreative,distractive,care îi ajută la dezvoltarea creativității,a gândirii criticeși îi stimulează în luarea unor decizii.

Activitățile nonformale bine organizate sunt atractive la orice vârstă,ele stârnesc interes,produc bucurii,facilitează acumularea de cunoștințe.Prin aceste activități copiilor li se dezvoltă simțul practic,operațional,manualitatea,fiecare putându-se afirma în funcție de posibilitățile intelectuale.Cadrul didactic are posibilitatea de a cunoaște mai bine elevii prin acest tip de activități,putându-i dirija și influiența dezvoltarea,să realizeze mult mai ușor obiectivul principal-pregătirea copiilor pentru viață.

În concluzie pot afirma că un rol hotărâtor în dezvoltarea personalității și a creativității la elevi îl au cadrele didactice,la astfel ade activități,încurajând elevii să realizeze un feed-back pozitiv,schimbându-le modul de gândire,evitând critica și stimulându-le activitatea.

2. Obiective.Caracteristici.Tipuri de educație nonformală

Obiectivele educației nonformale nu urmăresc să excludă modul tradițional de educație,ci să completeze instruirea pur teoretică prin activități atractive,la care să aibă acces un număr cât mai mare de tineri.

Acestea sunt:

completarea orizontului de cultură din diverse domenii;

crearea de condiții pentru formarea profesională;

sprijinul alfabetizării grupurilor sociale defavorizate;

asigurarea unui mediu propice exersării și cultivării diferitelor înclinații,

aptitudini și capacități.

2.1. Caracteristicile educației nonformale

Educația nonformală este cea mai noua formă de abordare a învățări prin activități plăcute,utile și motivante.Are avantaje multiple care înglobează toate deprinderile specifice sistemului tradițional de învățământ,cu un aport suplimentar de abilități câștigate în condițiile unei libertăți de exprimare maxime.

Educația nonformală înseamnă orice acțiune organizată în afara sistemului școlar,prin care se formează o punte între cunoștințele predate de profesori și aplicarea lor în practică.Acest tip de instruire elimină stresul notelor din catalog,al disciplinei impuse și al temelor obligatorii.Înseamnă plăcerea de a cunoaște,a aprofunda și a te dezvolta.

Specific educației nonformale este locul în care se desfășoară: într-un cadru instituționalizat,dar in afara școlii.Caracteristice acestui tip de educație sunt activitățile care contribuie la perfecționarea individuală.

Dascălul nonformal trebuie să dețină mai multă flexibilitate,adaptabilitate și rapiditate,dar și mult entuziasm.

Acțiunile corespund intereselor,aptitudinilor și dorințelor participanților,în plus doritorii nu sunt obligați să se alăture programului.După cum știm cu toții educația nonformală este centrată direct pe beneficiar și pe nevoile sale reale de învățare,facilitând identificarea acestora pentru o mai bună adaptare la procesul de învățare.Educația nonformală este adaptată individului,grupului sau comunității și presupune o învățare în ritm propriu.Este structurată și organizată,are obiective clare de învățare și presupune un management eficient al resurselor.

De asemenea educația nonformală presupune un proces de învățare care poate fi încadrat într-un curriculum,conduce la obținerea de rezultateîntr-o perioadă determinată de timp,conținuturile putând fi înoite și îmbunătățite – presupune extinderea cadrului de învățare,diversificarea și flexibilizarea spațiului și timpului de învățare.

Educația nonformală se bazează pe metode diversificate de învățare – active și interactive.Învățarea în context nonformal permite acumularea de noi cunoștințe,abilități,atitudini;

– susține dezvoltarea personală a individului/grupului;

reprezintă în primul rând învățarea prin noi experiențeși permitevalorificarea experiențelor anterioare;

presupune proces de reflecție;

poate produce o schimbare în bine la nivelul individului/grupului;

poate să conducă la recunoașterea competențelor dobândite;

În concluzie putem descrie educația nonformală ca fiind: holistică,multiculturală,continuă,incluzivă,formativă,stimulativă,distractivă,provocatoare,complementară,participativă,interactivă,nonconvențională,flexibilă,aplicabilă,inovatoare,accesibilă,nondirectivă,ajustabilă,creativă,dinamică și pozitivă.

2.2.Tipuri de educație nonformală

În funcție de activitățile specifice, educația nonformală se împarte în două tipuri principale:

activități extradidactice: cercuri de discipline,ansambluri sportive și artistice,concursuri,olimpiade,etc.

activități extrașcolare:proiecte de ecologie și formare civică,excursii,

acțiuni social-culturale în clubul elevilor,la muzeu,la teatru,în biblioteci;

Educația nonformală însoțește cu succes formarea educațională a tinerilor și rămâne una dintre variantele optime pentru susținerea plăcerii de cunoaștere și de afirmare.

3. Instituții de educație nonformală

Orice organizație poate beneficia de educație nonformală.Astfel pot da câteva exemple de instituții sau organizații care pot realiza activități de învățare în contexte nonformale:

organizații nonguvernamentale;

organizații guvernamentale;

unități și instituții de învățământ preuniversitar și superior;

centre de educație și formare profesională;

angajatori;

centre de îngrijire și protecție a copilului;

palate și cluburi ale elevilor;

instituții precum;muzee, teatre,centre culturale,biblioteci,cinematografe,

case de cultură;

asociații profesionale,sindicate;

biserica,etc.

La fel de bine astfel de activități pot fi intreprinse și de diferite persoane-resursă cu rol de formator/consilier,care inițiază diferite proiecte în parteneriat cu astfel de instituții si organizațiiprecum și de grupuri informale.

Principalii furnizori de programe și proiecte de educație nonformală sunt organizațiile nonguvernamentale,care prin scopul și activitățile desfășurate reușesc să angreneze cel mai mare număr de persoane, beneficiari ai procesului de învățare în context nonformal.În ultimul timp din ce în ce mai multe școli și din ce în ce mai multeparteneriate de organizații care provin din medii diferite încep să abordeze acest tip de învățare.

Dacă furnizorii de educație nonformală pot fi o gamă largă de instituții și organizații, în ceea ce privește beneficiarii,lucrurile pot varia de la foarte simplu la foarte complex,în momentul în care stabilim categorii din ce în ce mai clare de beneficiari; ex. tineri,adulți,seniori,angajați,factori de decizie,etc.

4. Relația dintre educația formală – educația nonformală –educația informală

După marii pedagogi educația este considerată un fenomen social,întrucât conservă și transmite experiența de cunoaștere teoretica și practică,valorile culturii și civilizației de la o generație la alta.

Încă din anii 1974,Coombs și Ahmed au echivalat educația cu învățarea, identificând trei tipuri de educații și definindu-le astfel:

educație informală: “proces ce durează o viață,prin care fiecare persoană dobândește cunoștințe,îndemânări,aptitudini și înțelegere din experiențele zilnice”.

educație nonformală:”orice activitate organizată în mod sistematic,creată în afara sistemului formal și care oferă tipuri selectate de învățare subgrupelor specifice populației,atât adulți cât și copii”.

educație formală: “educația instituționalizată,structurată în mod ierarhic,gradată cronologic și condusă de la centru,prin tradiție ea a constituit centrul de interes al politicii școlare”.

Educația formală tinde în zilele noastre să depășească granițele clasice prin care aceasta deținea rolul prioritar.

Dacă în cazul educației formale,curriculum este impus,în cazul educației nonformale acesta ar trebui negociat de grupul de cursanți,astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor acestora.În ceea ce privește educația informală,aceasta se desfășoară fără să aibă la bază un curriculum.

În realitate granițele dintre cele trei tipuri de educație nu sunt ușor de trasat,existând adeseori și suprapuneri.Potrivit concepției holistice,frontierele dintre cele trei tipuri de educație nu sunt rigide,între ele existând întrepătrundere și interdependență.

Dacă educația formală va reuși să integreze creator influențele datorate modalităților de educație nonformală și informală,aceasta va avea de câștigat.

De asemenea acumulările educației formale pot contribui la dezvoltarea educației nonformale și a celei informale.În acest sens putem spune că frontierele dintre cele trei tipuri de educații nu sunt rigide.

Este evident că procesul instructive-educativ nu-și poate atinge deplina eficacitate decât printr-o cooperare între cele trei tipuri de educație.

După cum subliniază,La Belle: “În practică educația informală,cea nonformală și cea formală trebuie să fie văzute mai degrabă ca moduri predominante de învățare decât ca entități distincte,cum susțin Coombs și Ahmed.Ca modalități de accentuare, educațiile,formală,nonformală și informală pot exista simultan uneori în acord, alteori în contradicție”.(La Belle,Th.J.,1982).

În zilele noastre, ceea ce reprezintă o problemă relative nouă este determinarea corelațiilor dintre cele trei tipuri de educație,problemă spre care își îndreaptă atenția o seamă de cercetători.

Promovarea interdisciplinarității și a pluridisciplinarității în învățământ, care devine în majoritatea țărilor un principiu de aplicat,reprezintă o modalitate eficientă de articulare a celor trei tipuri de educații.

Trebuie menționat faptul că pregătirea elevilor pentru învățare continuă și extinderea autoeducației la întreaga viață,constitue argumente puternice pentru deschiderea școlii față de experiențele trăite de elevi în afara școlii și pentru articularea celor trei tipuri de educații.

CAPITOLUL II

1.Aspecte teoretice privind creativitatea

1.1. Teorii privind creativitatea

Termenul de creativitate își are originea în latinescul “creare”- a naște,a zămisli,a crea,a făuri,în psihologie el fiind introdus de G. Allport în anul 1937,desemnând prin el capacitatea de a produce noul,dispoziția generală a personalității spre nou,o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate.

Fenomenul creativ i-a fost omului o preocupare încă din cele mai vechi timpuri.Cercetări asupra fenomenului creativ au fost intreprinse abia în secolul al III lea.Creativitatea constituie o problemă de maxim interes pentru psihologie,în secolul al XX-lea, la aceasta contribuind după cum menționează Al. Roșca, pe de o parte la modificarea concepției despre rolul creativității în determinarea capacității umane, în sensul atribuirii unui rol determinant influențelor social-educative, iar pe de altă parte dezvoltarea impetuoasă a științei și tehnicii.

Ca o notă definitorie a creativității putem spune că este noutatea: orice lucru prin care se produce ceva nou, o idee, un obiect, o reorganizare a vechilor elemente, poate fi considerat creator; creativitatea constă în capacitatea de combinare și recombinare a experienței de modele noi, în capacitatea de a descoperi legături neașteptate între lucruri,noi structuri într-o anumită experiență,fuzionarea percepțiilor într-un mod nou.

Al. Roșca spune că: productivitatea, utilizarea, eficiența, noutatea și originalitatea,

sunt caracteristicile definitorii ale creativității.

În baza unei analize a valorilor produselor creative, I. A. Tylor, distinge cinci nivele ierarhice ale creativității.

Primul nivel îl constituie creativitatea expresivă: ca exemplu putem da, desenele spontane ale copiilor, având ca și caracteristici esențiale, nu abilitatea, originalitatea și claritatea ci sponteneitatea și libertatea de expresie.

Al doilea nivel îl constitue creativitatea productivă. În acest stadiu individul însușindu-și anumite informații și tehnici de lucru, a ajuns la un alt nivel de îndemânare în realizarea unui produs științific sau artistic finit.

Al treilea nivel este creativitatea inventivă. Aceasta implică flexibilitatea în perceperea de relații noi, contribuind direct la elaborarea unor idei noi precum și o nouă utilizare a unor elemente vechi – materiale, tehnici de lucru,metode.

Al patrulea nivel este creativitatea inovativă care este întâlnită la un număr mai restrâns de indivizi.Aceasta implică modificarea semnificativă a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui domeniu al științei sau artei și necesită o remarcabilă aptitudine de conceptualizare abstractă.

Acest nivel este posibil de realizat atunci când principiile fundamentale sunt înțelese la un nivel înalt, care să permită o transformare fundamentală, o îmbunătățire prin modificări, o inovație.

Al cincilea nivel este creativitatea emergentă sau imprevizibilă care este cea mai înaltă și mai rară formă. În acest caz, sunt dezvoltate la nivelul cel mai abstract și mai profund, principii și ipoteze cu totul noi, în jurul cărora înfloresc noi școli.

Creativitatea emergentă implică atitudinea de a absorbi experiențele esențiale, realizându-se prin derularea lor, ceva cu totul nou, deosebit.

Taylor menționează că indivizii cu un nivel superior de creativitate nu parcurg întotdeauna obligatoriu toate nivelele.

1.2. Natura creativității și fazele actului de creație

Creativitatea este un fenomen complex, dar nu necunoscut. Prin cercetările făcute și progresele lente, au fost dobândite date semnificative. Unii pedagogi deosebesc două laturi ale creativității: o latură obiectivă și o latură subiectivă.Din punct de vedere al laturei obiective, creativitatea se determină prin procesul său fidel, care poate fi o descoperire științifică, o operă de artă, o invenție, rezolvarea unor probleme de producție,de învățământ. În acest sens se disting două cerințe: noutatea și valoarea care sunt obligatorii pentru societate, indiferent de nivelul produsului creat.

Latura subiectivă se referă direct la procesul de creație, la activități prin care se obțin rezultate care sunt noi numai pentru individul dat sau pentru persoanele din mediul lui înconjurător.

Proporția de creație față de punctul de plecare, relația dintre nou și cunoscut, dintre original și adaptare, poate fi diferită, de unde și nivelul diferit al produselor create.În urma analizei propriului lor proces de creație, precum și a unor observații din timpul procesului de creație în condiții variate, chiar în condiții de laborator, unii autori au stabilit stadiile actului creator după cum urmează:

1. preparația

2.incubația

3. inspirație sau iluminare

4. verificarea sau revizuirea

1. Preparația constă în investigarea problemei date, din toate punctele de vedere, familiarizarea cu natura problemei și cu metodele de rezolvare a acesteia. Preparația este o etapă deosebit de complexă și decisivă pentru finalizarea procesului creator,la rândul ei constituindu-se din următoarele etape:

a. sesizarea problemei

b. analiza și definirea problemei

c. strângerea materialului

d. lucru efectiv, formarea de ipoteze

a. Sesizarea problemei constă în procesul de creație care începe printr-o conștientizare a problemei și este marcat printr-o suspensie imaginativă care precede generalizări inductive;

b. Analiza și definirea problemei constă într-o minuțioasă analiză,imprecisă la început,

situația problemă intelectualizată ulterior și formulată în termeni clari;

c. Strângerea materialului constă în strângerea informației contingente cu soluția ei, aceasta după ce problema a fost clar definită. În această etapă se fac primele încercări de prefigurare a soluțiilor posibile, dar fără a se ajunge la soluția ideală.

d. După ce problema a fost bine formulată, începe activitatea de căutare mentală a soluției – etapa operațională – aici îmbinându-se gândirea convergentă cu gândirea divergentă.

2. Incubația este stadiul de așteptare, în urma unei perioade îndelungate de pregătire în care nu s-a găsit nici o soluție.Incubația apare între momentul elaborării ultimei ipoteze și momentul elaborării soluției definitive- inspirația.

3. Iluminarea este momentul central al procesului creator. Dacă în unele cazuri se poate vorbi de creație fără percepție,incubație sau verificare, iluminarea este nelipsită, ea fiind nucleul procesului creator. Iluminarea este un moment brusc și de durată scurtă, este momentul apariției spontane a soluției. Iluminarea este însoțită întotdeauna de bucuria găsirii soluției, de un puternic sentiment de certitudine și de ușurare.

4. Verificarea și revizuirea constă în faptul că ideea elaborată în etapa iluminării,răspunde sau nu criteriilor de evaluare a produselor.În această etapă trebuie create metode adecvate de evaluare.

1.3. Factorii creativității

Factorii care determină creativitatea sunt variați și numeroși.Aceștia se pot combina în structuri diferite ceea ce face ca fiecare creator, chiar dacă este vorba despre același domeniu de activitate sau aproximativ același nivel de creație, să aibă particularitățile sale caracteristice,personalitatea proprie, care-l diferențiază de ceilalți.

Factorii creativității pot fi grupați în factori subiectivi – însușiri ale persoanei, ale subiectului creator și factori obiectivi – condiții obiective ale vieții, cu deosebire condițiile social-educative.

Procesul creativ are la bază trei categorii de factori:

a.factori psihici- factori cognitivi- intelectuali – aptitudinile;

– factori necognitivi – motivație,afectivitate,atitudini;

b.factori sociali – culturali, educativi;

c. factori biologici – diferența de vârstă, sex;

Inteligența este o aptitudine care îi corespunde operației gândirii,indicând nivelul calitativ al acesteia, fiind o condiție necesară dar nu și suficientă pentru aceasta.

I.P.Suilford identifică fenomenul de creativitate ca unul dintre formele gândirii divergente.Acest autor afirmă că, creativitatea se realizează prin gândirea divergentă, în cadrul căreia se disting mai mulți factori intelectuali ai creativității:

sensibilitatea față de probleme – care constă în atitudinea deschisă, receptivă față de experiență, față de om;

sensibilitatea la implicații – care consă în capacitatea de a recunoaște probleme, acolo unde alții nu le identifică;

fluența – care constă în bogăția, ușurința și rapiditatea cu care se realizează și se succed asociațiile între imagini și idei;

flexibilitatea – care constă în capacitatea subiectului de a modifica, restructura rapid și eficient mersul gândirii în diverse situații care solicită acest lucru, capacitatea de a opera ușor, rapid, transferul în situații variate;

originalitatea- care constă în capacitatea subiectului de a modifica, restructura rapid și eficient mersul gândirii în diverse situații care solicită acest lucru, capacitatea de a opera ușor, rapid, transferul în situații variate;

ingeniozitatea – care constă în capacitatea de a rezolva problemele cu o eleganță neuzuală, într-un mod abil și surprinzător, cu metode și procedee originale, neobișnuit de simple. Ingeniozitatea înseamnă posibilitatea de a găsi cea mai directă și mai ușoară cale care duce la un efect optim;

redefinirea care este aptitudinea de a restructura, de a interpreta, de a transforma, de a schimba funcția unui obiect pentru a-l face util într-o formă nouă;

elaborarea este aptitudinea de a organiza coerent informațiile,ideile, capacitatea de a planifica o acțiune, ținând seama de cât mai multe detalii, anticiparea rezultatului final,dezvoltarea și finalizarea unei idei.

Deoarece creativitatea nu este un fenomen unidimensional și motivabil,ea nu poate fi identificată doar cu gândirea divergentă, implicând și alte capacități: cognitive, anticipare figurativă, abilități evolutive. Jean Piaget afirmă că o componentă importantă în contextul creativității este imaginația. Opinia lui Osbon este că, în creativitate, imaginația constructivă este mai importantă decât gândirea.

În cadrul diferitelor etape ale procesului creator, pe lângă aptitudini intervin și o serie de însușiri ale personalității, creativitatea definindu-se ca o însușire deosebit de complexă a întregii personalități, care implică alături de componentele intelectuale și pe cele afective, voluntare, caracteriale.

Raul Popescu Neveanu precizează că aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și aptitudini.

Aptitudinile pentru desen și pictură, numite aptitudini artistice, corelează foarte puțin sau deloc cu inteligența generală. Sunt anumite categorii de desen care nu pot fi efectuate de indivizi cu inteligență scăzută, desenul simbolic, desenul analitic, caricatura, care implică un coeficient de inteligență mai ridicat.

Dezvoltarea capacităților creatoare, a personalității creatoare, implică existența unor condiții sociale favorabile, înfiripându-se acolo unde condițiile de viață, de educație, de cultură o permit. Printre factorii familiali care influențează creativitatea se află afecțiunea moderată a părinților și stimularea independenței intelectuale, iar dintre factorii sociali putem aminti, acceptarea necondiționată a valorii individului, asigurarea unui climat propice de lucru, fără intervenția aprecierilor dinafară,libertate psihologică, etc.

1.4. Comportamentul creativ și premise psihologice care stimulează creativitatea

Datorită faptului în care gândește și simte, copilul percepe realitatea într-un mod diferit față de adult.El dă o semnificație deosebită fenomenelor și obiectelor dun jurul său,în funcție de felul în care se leagă de experiența sa, de trebuințele și trăirile proprii în plan afectiv și motivațional.

Copilul trebuie atras prin forme de activitate,prin care să nu fie forțat să se adapteze la o realitate străină lui, să i se faciliteze asimilarea treptată a realului.Ca forme de activitate putem aminti jocul, desenul, în general activitățile cultural artistice.

Psihologul elvețian Jean Piaget, afirma că, desenul este un mijloc de luare în stăpânire, de către copil, a lumii exterioare la care el trebuie să se adapteze și un mijloc de armonizare a acesteia în lumea sa proprie interioară. Desenul este o formă de echilibru între lumea lui interioară și solicitările lumii exterioare, iar jocul îl eliberează pe copil de realitatea exterioară.

Unii cercetători susțin că primele desene ale copilului sunt realiste întrucât au la bază modele exterioare, imaginația apărând mai târziu.Alții consideră că primele imagini grafice ale copilului, oglindesc conținutul psihic interior al acestuia, fără să aibă nici o legătură cu realitatea înconjurătoare.

Laquet spune că desenul este de la început ca inițiere dar el exprimă ceea ce copilul știe despre diferite obiecte din jurul său.

Prin desen copilul ne ajută să vedem modul în care el cunoaște lumea, ne dă acces la universul său interior cu emoții, frici, neliniști, dorințe și aspirații.

În literatura de specialitate actuală, comportamentul creativ este prezentat sub aspectul factorilor stimulatori sau blocaje ale creativității.

După Rogeus și Guilford factorii care promovează creativitatea sunt: securitatea psihică, libertatea psihică și consolidarea eului.

Securitatea psihică se poate obține prin:

acceptarea necondiționată a individului, a valorilor sale, acordându-i încredere deplină indiferent de starea de moment în care se găsește. Astfel se poate autoactualiza spontan, devenind mai puțin rigid;

crearea unei atmosfere care să nu permită pătrunderea influenței unei aprecieri valorice exterioare.O apreciere critică provoacă nesiguranța individului, îl împinge într-o atitudine defensivă, limitând astfel sfera lui perceptivă;

siguranța individului, că este înțeles, el fiind dispus să ne dezvăluie eul său real și să-și structureze relațiile cu mediul înconjurător.

1.5. Factorii de frânare a creativității

Factorii de frânare a creativității sunt: rigiditatea funcțională apare din cauza unui volum prea mare de cunoaștere și apreciere anticipată.

– orientarea asupra necesarului – curajul copilului de a realiza ceva este condiționat de asigurarea unui succes maxim;

– orientarea după colegii de aceiași vârstă, teama de a fi altfel decât cei din grupul său refulează tendința de a descoperi lumea și pe sine însuși;

– interdicția de a pune întrebări și de a explora lumea, la școală se interzice uneori copiilor să pună întrebări pentru că ar deranja procesul de învățământ, acasă să stea locului, să nu plece de acasă, aceste lucruri frânează dezvoltarea creativității.

Un alt factor care produce blocajul creativității este frica de eșec, blocaj care le slăbește încrederea de a încerca să facă noi asocieri și combinări între elementele de limbaj plastic și să abordeze tehnici noi de lucru.

Alți factori care blochează creativitatea copiilor sunt subaprecierea și supraprecierea lucrărilor lor.Aici apare acea insuficiență, suficiență sau tensiune, care le distruge curiozitatea de a încerca să facă ceva nou, de a depune noi eforturi. Teresa Amabile identifică patru factori care pot distruge creativitatea, numiți de autoare “asasinii creativității”- evaluarea, recompensa, competiția și restrângerea capacității de alegere.

Așteptarea evaluării poate submina creativitatea unui copil, deoarece acesta se va concentra mai mult asupra felului cum va fi apreciată munca sa, nu va da frâu liber imaginației și fanteziei.Din punct de vedere al recmpensei autoarea afirmă că recompensarea unui comportament duce la întărirea lui. Ea afirma că recompensa determină înăbușirea motivației intrinseci, a imboldului personal, a reducerii creativității.

Competiția este un factor mai complex decât recompensa și evaluarea deoarece le conține pe amândouă.

Restrângerea posibilităților de alegere se referă la impunerea unor reguli stricte, a unor constrângeri în ceea ce privește sarcinile de lucru, căile de abordare, la înlocuirea ideii că ar exista o singură cale de realizare a sarcinii date.

Pentru a se angaja în actul creației, elevul are nevoie de o energie motivațională puternică. Această motivație se exprimă prin nevoia de noutate și orientare spre nou, un rol deosebit în acest sens revenindu-i dascălului.

În scopul creării unei ambianțe plăcute pentru desfășurarea activităților creatoare ale elevilor, a stimulării imaginației și fanteziei, a trăirilor lor artistice, se pot folosi mijloace audiovizuale, diferite materiale documentare, vizite la expoziții de artă plastică, vizite la muzee, precum și unele schițe plastice, realizate pe baza unor observații directe a unor fenomene estetice din natură.

Astăzi în literatura de specialitate se vorbește despre un sistem deschis care promovează originalitatea, experimentarea, inițiativa și inventivitatea, dându-se astfel noi premise creativității: libertatea acordată în timpul muncii creative.

2. Rolul cercului Atelierul fanteziei în cultivarea creativității copiilor

Activitatea didactică din palatele și cluburile de copii se desfășoară în cercuri pe grupe de inițiere, avansați sau de performanță.Profilurile cercurilor sunt:

cultural-artistice

tehnico-aplicative

științifice

sportive turistice

Atelierul fanteziei este un cerc din domeniul cultural-artistic care trezește curiozitate și îndeamnă la la activitate, stimulând totodată fantezia și creativitatea copilului.

Elevii care participă la acest cerc sunt membrii cu responsabilități bine definite, participanți activi la propria formare, contribuția lor devenind necesară, dorită și prețuită.

Vârsta copilăriei este vârsta inventivității: copiii au posibilitatea să-și exprime capacitatea creatoare, imaginația în timpul executării lucrărilor de: quilling, origami, colaje, măști, meșteșuguri, cusături, desen și pictură. Lucrând cu diferite materiale, elevii vor cunoaște mai bine structura și calitățile lor. Cu cât vor lucra mai mult, cu atât își vor dezvolta mai mult răbdarea,îndemânarea, atenția, spiritual de observație, gustul estetic, fantezia și alte calități ce deschid calea spre creație.

Pe lângă faptul că aceste ore pot și trebuie să fie un mijloc important de formare a unor priceperi și deprinderi reale de muncă, ele trebuie să dezvolte dragostea pentru munca practică, trăsăturile morale și sociale ale copiilor, să-l pregătească pentru a se încadra în procesul muncii organizată în treptele următoare de școlarizare, în vederea pregătirii lor cât mai complexe pentru viață, pentru producție.

2.1.Programa cercului

Programa cercului este întocmită de către professor și aprobată de către directorul instituției, aceasta conținând activități diferite de ceea ce se învață în școală.

Programa cercului Atelierul fanteziei cuprinde șase competențe generale cărora le corespund optisprezece competențe specifice.Profesorul are posibilitatea de a selecta și adapta competențele specifice și activitățile de învățare pe trei nivele de învățare: începători, avansați și performanță. Numărul de ore și activitățile de învățare pentru fiecare temă vor fi stabilite de către professor.

Conținuturile programei cercului atelierul fanteziei sunt cuprinse în cadrul celor patru unități de învățare, respective- activități cu materiale din natură, pictură, cusături decorative, noțiuni de croitorie.

Prin activitățile de cerc desfășurate voi urmări să formez la elevi, pe lângă competențe specifice, quilling, origami, colaje, măști populare și stilizate, podoabe din mărgele, opinci, aranjamente florale, noțiuni de croitorie, cusături tradiționale, desen și pictură, etc.,abilități de viață – luarea deciziei, autocunoaștere, gândirea critică, ajutor reciproc, conservarea, păstrarea și transmiterea tezaurului folcloric din zona Topliței și din împrejurimi.

Forme de organizare a activității: Activitatea cercului Atelierul fanteziei este organizată în grupe, a câte 10-15 elevi, având ca durată 100 de minute. Organizez activitate frontală, individuală și pe grupe.Ca metode și procedee de predare folosesc: conversația, explicația demonstrația, exercițiul, problematizarea, turul galeriei.

Modalități de evaluare: miniproiecte, portofolii, expoziții, probe practice, concursuri la nivelul grupei, concursuri între grupe, concursuri județene, interjudețene, naționale și internaționale.

Resurse materiale: materiale din natură, materiale auxiliare, pânză, hârtie, carton, ace de quilling, ace de cusut, ață, foarfeci, mărgele, lână, piele, cauciuc, flori uscate, frunze, semințe, aracet, lipici, coji de ouă, gris, tempera, culori în ulei, pensule, rigips, hârtie creponată, mașină de cusut, distrugător de hârtii, planșe didactice, reviste, cărți de specialitate, calculatorul.

2.2. Stimularea creativității prin diversificarea tehnicilor de lucru în cadrul cercului Atelierul fanteziei

Materialele și instrumentele folosite în cadrul activităților de cerc ale elevilor, impun familiarizarea acestora cu anumite tehnici de lucru. Prin tehnicile de lucru folosite elevii transformă materialele puse la dispoziție în lucruri noi interesante.

Mâna, gândirea și simțirea copilului trebuie să acționeze firesc asupra acestor materiale pentru a le conferi calități noi. A mânui instrumentele de muncă, simple, precum acul, foarfecele, a utiliza materiale din natură, semințe, paie, lut, plante, sau prelucrate, hârtie, materiale și fibre textile, lână, piele, sunt abilități strict necesare.

Familiarizarea elevilor cu tehnicile de lucru le mărește curiozitatea și le fac activitățile de cerc mai atractive, devin mai stăpâni pe ei, le creează acestora sentimentul propriei lor valori, sporindu-le încrederea în capacitatea lor de creație.

În cadrul activităților de atelierul fanteziei, am încercat să fac experimente cu diferite tehnici de lucru și cu diferite metode. Am observat că cele mai reușite activități sunt legate de aplicarea unor tehnici noi, diferite de cele aplicate în școală.

Aceste tehnici noi, variate, sunt gustate din plin de elevi, trezesc în ei motivații, emoții și trăiri puternice și ajută la instaurarea unei atmosfere creative și a unui climat plăcut în grupă.

Tehnica Quilling – tehnica de rulare a hârtiei

Tehnica quilling a apărut în Egiptul Antic, însă pe atunci consta în procesul de rulare a papirusului și nu a hârtiei. În timpul Renașterii, călugării și călugărițele din Italia și Franța au utilizat tehnica quilling pentru a decora cărți și obiecte religioase, transformându-le în obiecte de artă cu adevărat speciale.În secolul al XVIII-lea, tehnica quilling devine în Europa una din principalele activități și hobby-uri pentru doamnele din înalta societate, dar și una din disciplinele artistice studiate în școlile din acea perioadă.

De-a lungul timpului tehnica a suferit multe modificări în ceea ce privește tipul hârtiei folosite, motivele create, dar și culorile care s-au schimbat de la o perioadă la alta.

Prin această tehnică se pot realiza modele deosebit de frumoase cum ar fi: felicitări tablouri, cutii pentru bijuterii,etc.

Subiecte propuse: Tablouri cu flori, felicitări, caseta pentru bijuterii, ouă decorate, mărțișoare, pomul de iarnă, steluța, etc.

Materiale necesare: fâșii de hârtie colorată de diferite culori, carton colorat A4, ace de quilling, aracet, foarfecă.

Pentru ca elevii să realizeze lucrări cât mai de calitate le-am dat câteva indicații și explicații, cu privire la tehnica de lucru, la dimensiunile hârtiei de rulat, precum și cu privire la încadrarea modelului în pagină.

Această tehnică dezvoltă copiilor manualitatea, imaginația, creativitatea, gândirea critică și simțul estetic.

Tehnica Origami

Tehnica origami este o tehnică de împăturire a hârtiei pentru a realiza diferite forme. Formele de origami din hârtie variază în funcție de complexitate de la câteva împăturiri la modele complexe, care cer multă răbdare.

Pentru această tehnică am propus următoarele subiecte: fructe din origami, ananas, căpșuna, globuri pentru pomul de iarnă,lebăda.

Materiale folosite: hârtie colorată, carton colorat, foarfecă, lipici.

Origami este o artă foarte migăloasă care necesită multă răbdare, și atenție deoarece o simplă greșeală în plasarea unei împăturiri și a punctului din care este privit poate altera imaginea obiectului obținut.

Solicitarea atenției, coordonarea gândirii creatoare cu mișcările de execuție ale degetelor precum și acuratețea acesteia contribuie la dezvoltarea proceselor psiho-motorii necesare activităților practice. În general la activitățile de origami se crează o stare febrilă de lucru subliniată de interesul, de încrederea în forțele proprii susținută de o puternică motivație interioara care le oferă copiilor bucuria descoperirii.

Tehnica Kirigami

Kirigami este o variație a origami-ului, o tehnică de tăiere a hârtiei împăturite după anumite șabloane din carton, este o artă a formelor decupate. Șablonul se realizează de dinainte pe o bucată de carton mai gros, care se decupează exact după tiparul dorit. După decupare șablonul se suprapune peste cartonul viitorului obiect și se trasează cu un creion subțire conturul decupajului.

Subiecte propuse: fluturele, pomul de iarnă.

Ca materiale și instrumente pentru această tehnică se folosesc: foarfecă, riglă, cuttere, creion negru, carton colorat, placă de sticlă, șablon de carton.

Această tehnică le dezvoltă copiilor manualitatea, imaginația, creativitatea, spiritual de echipă.

Pictura

Pictura aduce beneficii deosebite copilului precum: dezvoltarea creativității, consolidarea încrederii în sine prin exprimarea artistică proprie, concentrarea atenției, descoperirea calităților și dezvoltarea talentului, îmbunătățirea stării psiho-emoționale, facilitarea relaționării cu cei din jur.

Prin culoare, copilul își exprimă trăirile interioare, își dezvoltă simțul competitiv, imaginația, creativitatea, lucrul în echipă.

La activitățile de atelierul fanteziei materialele folosite la pictură sunt: acuarele, tempera, culori acrilice și în ulei, pensule, burete, foi de desen, pânză, rigips, palete, etc.

Subiecte la alegere.

Tehnica umed pe umed

Metoda este simplă: se aștern pe hârtie straturi successive de culoare unul lângă celălalt astfel încât fiecare strat adițional să se suprapună vag cu precedentul. Tentele pot fi așternute pe hârtie umedă sau uscată.

Lucrul pe hârtia uscată este cel mai potrivit în cazul în care dorim ca tenta să acopere doar o anumită porțiune din suprafață, pentru că se dispune de mai mult control asupra vopselei.

Pe de altă parte, în cazul tentelor care acoperă întreaga suprafață umezirea hârtiei este deosebit de utilă. Umezirea hârtiei se poate face cu un burette sau cu o pensulă mai lată. Pentru aplicarea tentelor se poate folosi pămătuful,buretele și pensula. Această tehnică se folosește atunci când dorim să avem un fond perfect uniform.

Tentele gradate și diversificate se obțin prin diluarea vopselei cu apă după fiecare fâșie de culoare. Acestea se folosesc la redarea cerului și a altor elemente de peisaj.

Subiectul propus: Tente la alegere

Presărarea cristalelor de sare

Este una din cele mai interesante metode de a crea texturi și puncte de atracție simultan. Dacă se presară cristale de sare gemă peste o tentă umedă, acestea vor absorbi treptat vopseaua, reținând-o în fiecare cristal.

Odată uscate acestea produc forme încântătoare, asemănătoare fulgilor de zăpadă.

Efectele variază în funcție de gradul de umiditate a vopselei, respectiv în funcție de grosimea stratului în care sunt aplicate cristalele de sare.

Este o metodă care durează până când sarea absoarbe vopseaua în totalitate, însă rezultatul final merită așteptarea. Presărarea cristalelor de sare este adeseori folosita pentru a reda texturi deosebite cum ar fi cea a pietrelor erodate, a zidirilor vechi din piatră, a porțiunilor acoperite cu frunzișuri și în peisaje. Tehnica este îndrăgită de copii, aceștia realizând lucrări deosebite.

Această tehnică dezvoltă copiilor răbdarea, imaginația și creativitatea.

Ca subiecte propun: Peisajul de toamnă,La mare.

Pictarea cu buretele

Buretele este ideal în aplicarea unui fond de ansamblu într-o singură culoare, însă principala sa utilizare în pictură constă în redarea texturilor, în contextul în caredârele de vopsea aplicate pe hârtie cu ajutorul unui burete creează un efect marmorat deosebit de atractiv, în special dacă se folosește o vopsea puțin mai consistentă.

Metoda este folosită adeseori la redarea frunzișurilor și permite să sugerăm forma dar și textura, prin aplicarea vopselelor cu delicatețe în unele zone și în manieră brută în altele, prin așternerea unor straturi succesive de culoare.Nu există nici un motiv pentru care lucrările nu pot fi realizate exclusiv prin această metodă, însă, în mod uzual, în stadiile finale se mai folosește pensula pentru adăugarea liniilor și a detaliilor subtile.În acest caz trebuie să folosim o hârtie mai aspră pentru a accentua efectul.

Finisajul marmorat creat cu ajutorul buretelui este ideal pentru redarea suprafețelor neregulate ale fructelor cum sunt portocalele, iar metoda conferă un aspect neobișnuit lucrării.Această tehnica le dezvoltă copiilor manualitatea, imaginația și creativitatea.

Cerarea

Această tehnică se bazează pe antipatia dintre ulei și apă si presupune respingerea deliberată a vopselei, respectiv lăsarea să se aștearnă în anumite zone ale suprafeței de pictat. Dacă desenăm cu ceară pe hârtie, după ce aplicăm vopseaua, aceasta va aluneca de pe porțiunile cerate, producând un efect marmorat deosebit de atrăgător.La această tehnică se poate folosi lumânarea obișnuită sau creioane cerate.

Cerarea este una dintre cele mai bune metode de reproducere a texturilor naturale, cum ar fi pietrele, stâncile sau trunchiurile de copac.Această tehnică le dezvoltă copiilor imaginația și creativitatea.

Subiecte la alegere.

Tehnica aplicării de materiale textile

Se pun la dispoziția copiilor materiale textile colorate, pe care aceștia le decupează după șabloanele date, apoi le lipesc pe cartoane, realizând lucrări deosebit de interesante.Aceasta este o tehnică plată. Pe lângă valoarea ei plastică această tehnică are și o valoare educativă.

Materiale și instrumente folosite: Carton colorat, lipici, materiale textile colorate, foarfece.Această tehnică dezvoltă copiilor imaginația, manualitatea, spiritul de echipă, creativitatea, dezvoltarea gândirii critice.

Subiecte propuse: Clownul, Vaza cu flori.

Măști populare

Măștile în tradiția populară românească sunt strâns legate de sărbătorile de iarnă.Vatra satului este scena pe care se desfășoară jocurile populare cu măști, spectatorii fiind membrii colectivității.

Măștile populare personifică spirite ale strămoșilor, ale animalelor reale sau fantastice. Pentru confecționarea măștilor se folosesc materiale tradiționale, naturale ca: piele de oaie, de capră, de urs, pănură de lână, fasole pentru dinți, pene, coarne, coji de nucă pentru ochi, lână, etc. Ca instrumente de lucru se folosesc: ace de cusut, foarfece, preducea, patent.

Copiii sunt foarte încântați pentru asemenea activități, realizând măști interesante pe care apoi le folosesc la carnaval.Realizarea unei măști poate dura câteva ore de activitate.

Această activitate este importantă pentru copii în primul rând că ține trează în sufletul lor tradiția populară românească, le trezește imaginația, îi antrenează la muncă,le dezvoltă spiritul de echipă și de comunicare.

Fiecare copil realizându-și masca, îsi asumă și un rol pe care și-l interpretează cu mare plăcere în cadrul carnavalului măștilor populare.

Podoabe din mărgele

Mărgelăritul sau cusăturile cu mărgele este o îndeletnicire foarte veche a poporului român.Această tehnică era folosită de femeile românce pentru înfrumusețarea costumelor populare, pentru realizarea de podoabe ca: mărgele cercei, brățări, broșe, pe care le purtau în zilele de sărbătoare la hora satului.

Prezentând copiilor această tehnică de lucru, au fost foarte încântați și doritori de a-și realiza obiectele dorite pentru ei.

Varietatea de tipuri și culori ale mărgelelor oferă posibilități de modele nenumărate.Bijuteriile realizate cu această tehnică au un aspect deosebit, reprezentând accesorii potrivite atât pentru portul de zi cu zi, cât și pentru ocazii speciale.

Mărgelele pot fi de tipuri multiple: de sticlă, din material plastic, de lemn, cilindrice, de nisip, de culori și mărimi variate.

Pentru înșirarea mărgelelor se folosesc ace speciale de cusut foarte subțiri pentru a putea trece prin găurile interioare ale mărgelelor care deseori sunt foarte mici. De asemenea se folosește o ață subțire syncron care este foarte rezistentă la rupere sau nylon, sârmă, încuietori, clește, etc.

Ca subiect propun: brățara, colierul, cercei.

Această tehnică dezvoltă imaginația, manualitatea, atenția și creativitatea copiilor.

Cusături decorative

Prin această tehnică copiii învață lucruri interesante despre ațe, țesături, ustensile, folosite în acest meșteșug. Pentru început copiii vor învăța cusătura în X-uri, apoi cusătura lănțișor și broderiile manuale.

La început vor realiza lucrușoare mici, ca mileuri, batiste apoi în anii următori de studiu vor coase în grup la costumul popular bărbătesc și femeiesc din zona Topliței.

Această tehnică a cusutului dezvoltă copiilor atenția, manualitatea, imaginația, creativitatea, simțul estetic și deprinderi de muncă în grup.

Consider că atunci când sunt făcute cu drag și cu multă atenție, obiectele lucrate manual capătă energie pozitivă și transmit o aură benefică persoanei care le folosește.

Așadar fiecare obiect creat de mâna copilului este unicat, nu doar prin faptul că este lucrat manual, dar și pentru energia care îl însoțește.

Ca subiecte am propus: Batista și Șervețelul de masă.

Noțiuni de croitorie

Prin această unitate de învățare copiii vor intra în tainele croitului și îmbinării materialeler prin coasere.La început vom face lucruri simple ca mănușa de bucătărie, șorțul de bucătărie, fața de pernă.

Din materialele puse la dispoziție copiii își aleg după preferințe culorile, croiesc după șablon materialele și apoi folosind acul de cusut și ața le îmbină prin coasere.

Această tehnică le dezvoltă copiilor îndemânarea, imaginația, creativitatea, simțul estetic, și gândirea critică.

Materiale și ustensile folosite: pânză de diferite culori, ață, ace de cusut, foarfece, degetar, șabloane.

Subiecte propuse: Mănușa de bucătărie, Fața de pernă.

3.Metode și procedee didactice folosite pentru realizarea competențelor propuse

Orientarea problemelor procesului de educație nonformală a elevilor se dezvoltă pe direcția câtorva căi:

familiarizarea treptată a elevilor cu elemente de limbaj specifice cercului Atelierul fanteziei;

inițierea lor judicioasă în unele probleme ale actului de creație;

apropierea lor cu îndrăzneală dar și cu precauție, față de frumusețile mediului înconjurător, față de opera de artă.

culegerea de informații cu privire la elemente necunoscute, elemente noi, pe care ulterior să le folosească în lucrările lor.

Prin metodele și procedeele folosite, urmăresc să antrenez acele potențe creative ale elevilor, care duc la realizări artistice productive conștiente, personale și imediate.

Fără a face o ierarhie, voi prezenta metodele și procedeele de învățamînt în ordinea în care apar în desfășurarea unei activități de atelierul fanteziei, știind că între ele există legături atât de puternice, încât, practic, nu pot fi tratate izolat.

Orice comunicare se bazează pe dialog, pe convorbire, astfel și conversația își are rolul ei bine definit în procesul didactic. Exercițiul este metoda principală de formare și dezvoltare a deprinderilor și abilităților, bazat pe munca independentă, individuală sau în echipă, demonstrația, însoțită neapărat de explicație, asigură pregatirea practică a copiilor.

1.Demonstrația

Pentru ca elevul să știe cum să realizeze un obiect, o lucrare, după instruirea teoretică a acestuia, dascălul trebuie să îi arate etapele de lucru practic procesul tehnologic. Este acel moment al actului didactic în care elevul receptează și înțelege, pe baza explicațiilor concrete, modul de a lucra.Deși practica arată că cei mai mulți învățători prezintă doar planșa cu etapele procesului tehnologic, lucru deloc neglijabil, rămân la concluzia că etapele de lucru trebuie realizate de învățător în fața elevilor.

Aceștia urmărind cu atenție etapele de lucru, văd pe viu obținerea obiectului și își pot însuși mai bine cunoștințele necesare pentru realizarea sarcinii de lucru.

Demonstrația practică a dascălului stârnește interesul copiilor, care văd abilitățile acestuia, îndemânarea, imaginația, creativitatea. Dacă dascălul dispune de aceste abilități, cu siguranță va deveni modelul de urmat de către elevii săi.

2.Explicația

Explicația este o metodă didactică expozitivă prin care se prezintă un conținut științific într-o succesiune logică.Demersul explicativ impune ordonarea informațiilor într-o succesiune logică. Pentru explicație alegem un conținut accesibil elevilor și care se pretează la desprinderea cu ușurință la ceea ce este caracteristic și tipic activității.

În timpul demersului explicativ se pun întrebări copiilor pentru a evalua dacă și-au însușit corect și conștient conținutul explicat anterior.

Prin explicație se formează raționamentul adică: modul de a gândi corect, de a se stabilii relații riguroase, de a descoperi raporturi logice în timpul derulării problemelor.

În cadrul activităților de cerc, prin explicații, elevii își lărgesc orizontul de cunoaștere, aflând informații cu privire la proveniența, calitățile,importanța și utilizarea diferitelor materiale și ustensile, la regulile de protecția muncii care trebuie respectate pe parcursul desfășurării activității, de prevenire a accidentelor și de păstrare a curățeniei în sala de clasă.

Explicația este o metodă de învățământ care are o eficiență mai mare în combinație cu alte metode.

3.Conversația

În activitățile de atelierul fanteziei, dar nu numai, conversația deține un rol destul de important deoarece ne convinge că elevii au înțeles explicațiile, și-au însușit etapele de realizare a obiectului dat, tehnicile de lucru, că știu ce și cum să lucreze. Conversația completează cele două metode descrise mai sus: demonstrația și explicația.

Conversația are două forme principale:

Conversația catehetică prin care elevii sunt solicitați să reproducă cunoștințele asimilate anterior, în vederea fixării și consolidării lor.

Conversația euristică prin care elevii sunt conduși prin întrebări meșteșugit formulate la descoperirea adevărului, cu alte cuvinte , să ajungă la cunoștințe noi, cu ajutorul raționamentelor. În demersul actului didactic cea mai des întrebuințată este conversația euristică.Conversația este metoda care demonstrează că elevii operează în mod conștient și că înțeleg utilitatea activității.

Atunci când elevii pun întrebări suplimentare dascălul trebuie să fie bucuros deoarece a reușit să stârnească curiozitatea acestora. Condițiile întrebărilor eficiente sunt: să fie scurte, clare și logice.

4.Exercițiul

Exercițiul este executarea repetată și conștientă a unei acțiuni în vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune sau a îmbunătățirii unei performanțe. Această metodă nu se limitează doar la formarea deprinderilor practice ci vizează în același timp și consolidarea unor cunoștințe.

După autorii Stanciu,I., Todoran,D., Roman,I., și Cerghit,I., exercițiile pot fi grupate în: – exerciții introductive sau exerciții de introducere într-un model dat;

exerciții de însușire sau consolidare a modelului dat;

exerciții de legare a cunoștințelor și deprinderilor mai noi cu cele mai vechi;

exerciții de creație sau euristice.

Plecând de la denumirea cercului de Atelierul fanteziei, putem explica ușor de ce exercițiul ca metodă de învățământ, are o mare pondere la aceste activități.

Elevul, trebuie să învețe, să exerseze, pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor practice de lucru, atât de necesare în viață, deprinderi care, în timp vor deveni abilități.

Potrivit teoriei pedagogice, aplicarea informațiilor recepționate și înțelese constitue a treia etapă a actuluide învățare, etapă în care în cazul activităților de atelierul fanteziei, trebuie să acționeze și imaginația creatoare.

Exercițiul, lucrul practic și individual, demonstrează cât de eficient au fost cele trei metode prezentate, precum și calitățile didactice ale dascălului.

În cadrul unei activități de atelierul fanteziei, etapa feed-back-ului este de lungă durată, timp în care se obțin și performanțele – realizarea obiectului. Aici elevii exersează, operează practic, utilizeazăinstrumentele de lucru, decupează, rulează hârtia, lipesc, cos, etc.Învățătorului îi revine sarcina de a supraveghea activitatea elevilor, de a-i ajuta individual, acolo unde este nevoie, pe elevii neândemânatici, de a încuraja și aprecia lucrările acestora.

5.Brainstorming-ul

Asaltul de idei este o tehnică a gândirii divergente prin care se poate educa creativitatea, se organizează o situație problemă care permite elevilor să facă mai multe propuneri de critică sau discuție.De exemplu: se pune problema realizării unui afiș pentru 1 Iunie – Ziua copilului; care să fie ideea de bază, ce tehnică de lucru să folosim pentru a obține o anumită expresivitate, ce culori folosim, câte elemente componente folosim.

6.Metoda Turul galeriei

Cel mai important aspect al instruirii active îl constitue faptul că elevii devin coparticipanți la propria lor instruire și educare.Sunt satisfăcute astfel următoarele cerințe psihopedagogice ale activizării:

pregătirea psihologică pentru învățare;

prevenirea și reducerea influențelor negative ale diferitelor surse perturbatorii;

asigurarea repertoriilor congruente;

asigurarea unui limbaj comun între educator și educat;

utilizarea unor modalități de activizare.

Metoda Turul galeriei presupune parcurgerea următorilor pași:

brainstorming individual;

interviu de grup;

producerea planșelor;

susținerea produselor de către un raportor;

afișarea produselor;

efectuarea turului galeriei;

dezbaterea.

După terminarea și expunerea produselor realizate de elevi, fiecare grup examinează cu atenție produsele; grupele se rotesc de la un produs la altul, discută, notează comentariile, neclaritățile, întrebările care vor fi adresate celorlalți.

După turul galeriei fiecare grup răspunde la întrebările celorlalți, clarifică unele aspecte solicitate de colegi, apoi își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte.

În acest, mod prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învățarea și consolidarea unor cunoștințe, se valorizează produsul activității și se descoperă soluții alternative la aceeași problemă sau la același tip de sarcină.Atmosfera din clasă trebuie să le permită elevilor să gândească critic. Elevii trebuie să creadă că opiniile lor au valoare.

Capitolul III.

CERCETAREA PEDAGOGICĂ

1. Coordonatele cercetării pedagogice

1.1. Motivația cercetării

Vârful construcției psihologice a individului este creativitatea. Aceasta este rezultatul organizării optime a unor factori de personalitate diferiți, cum ar fi: cognitivi, afectivi, motivaționali, aptitudinali și atitudinali. Altfel spunând, creativitatea este o rezultantă a funcționării întregii personalități a individului.

După cum afirmă Ana Stoica, fiecare persoană creatoare are o dominantă specifică în funcție de experiența acumulată, de nivelul creativității și de înzestrarea intelectuală, astfel existând o infinitate de forme particulare, de structuri psihice pe care indivizii le pot căpăta.

Dascălul creativ asigură climatul favorabil pentru exprimarea ideilor proprii, crează oportunități pentru autoânvățare și încurajează gândirea divergentă. El stimulează elevii, să caute noi legături între fenomene, să-și imagineze soluții noi pentru problemele de rutină, să asocieze imaginile de idei, să emită idei și să le formuleze ipoteze.

Dascălul creativ știe cum să pună întrebări elevilor și le dezvoltă creativitatea acestora. Transferul de valori pentru dezvoltarea creativității de la profesor la elevi se face prin metoda explicației.

Setul de metode și procedee didactice pe care învățătorul le folosește în procesul de predare-învățare, are un rol foarte important în dezvoltarea creativității. În activitățile cercului de atelierul fanteziei elevii sunt evaluați prin aprecieri verbale, rezultatele obținute la concursurile județene, interjudețene, nationale și internaționale, dându-le frâu liber imaginației, spontenaității și creativității, elevul nedepinzând de acel calificativ pe care îl primește la școală.

Pentru a stimula creativitatea evaluarea trebuie nuanțată, trebuie să devină o resursă care să favorizeze dezvoltarea instrumentelor intelectuale de autoevaluare, acesta fiind rolul evaluării formative.

Creativitatea copilului este diferită de cea pe care o posedă adultul în sensul că produsul activității sale creatoare nu este ceva nou și valoros din punct de vedere social, acesta fiind nou pentru copil deoarece este realizat în mod original și independent.

Școlarii mici posedă o creativitate naivă și efervescentă, pe măsura dezvoltării operațiilor mintale și a capacității logice, aceștia vor înțelege realitatea obiectivă și naivitatea fanteziei, înregistrând o scădere bruscă.

Lowenfeld afirmă că niciodată nu este prea devreme să înceapă educarea creativității elrvilor, educația artistică fiind principalul mijloc de educare a creativității generale.Dezvoltând sensibilitatea și receptivitatea copilului pentru diferite materiale, și pentru particularitățile lor, pentru percepția lumii înconjurătoare și corelarea fenomenelor percepute, copilul învață cu timpul să folosească acele aptitudini și în alte domenii.

Creativitatea elevilor din ciclul primar este o premiză esențială și necesară pentru activitatea de creație autentică a omului matur, care reprezintă momentul final al unui lung proces de valorificare a resurselor existente și consolidate pe parcursul formării individului în care educația nonformală respectiv activitățile cercului atelierul fanteziei au un rol hotărâtor.

A forma gândirea creatoare a unui copil nu înseamnă a-l face artist, ci numai a-i da posibilitatea să-și dezvolte originalitatea gândirii. Este foarte important să nu descurajăm încercările copilului prin aprecieri critice asupra a ceea ce a produs el.

1.2. Premisele cercetării

Procesul creativ presupune factori cognitivi, prezența acestora fiind obligatorie dar nu și suficientă; în actul creativ este necesară completarea acestora cu factori de personalitate.

Stimularea potențialului creativ al școlarului mic în domeniul cultural-artistic se poate realiza prin probe specifice cercului atelierul fanteziei.

Strategia didactică pune accent pe: metode didactice active și interactive, amenajarea favorabilă a spațiului educațional, abordarea interdisciplinară a conținuturilor propuse, conduite didactice de tip creativ care contribuie la stimularea manifestărilor creative ale elevilor.

1.3. Tema cercetări

Tema cercetări este dezvoltarea capacităților creative ale elevilor prin activitățile cercului atelierul fanteziei.

Scopul cercetării îl constituie proiectarea, organizarea și desfășurarea unor procese de dezvoltare a creativității elevilor, prin activitățile cercului atelierul fanteziei, urmată de interpretarea și analizarea acestor procese și a produselor realizate de copii.

1.4. Competențe specifice

stabilirea reperelor psihologice ale stimulării creativității;

identificarea potențialului creativ al elevului;

valorificarea tuturor posibilităților de prelucrare a hârtiei, materialelor textile, piele, mărgele, lână, etc.;

aplicarea corectă a tehnicilor de lucru;

să utilizeze ustensilele adecvate în vederea prelucrării unor materiale;

să-și asume diferite roluri în executarea și evaluarea unui produs;

să manifeste inițiativă în relațiile interpersonale, în grupul de lucru în care își desfășoară activitatea;

să încadreze produsul finit în spațiul înconjurător;

să respecte regulile de protecția muncii și de comportament în incinta unității.

1.5. Variabilele cercetării

Variabila independentă: – utilizarea unor metode de dezvoltare a creativității elevilor în activitățile cercului atelierul fanteziei.

Variabile dependente: – nivelul potențialului creativ al elevilor.

1.6. Locul de desfășurare al cercetării

Cercetarea didactică se desfășoară la Palatul Copiilor Miercurea Ciuc – Filiala Toplița, Jud. Harghita.

1.7.Eșantionul de participanți

Baza experimentală a investigației a antrenat un număr de 42 de elevi, respectiv o grupă de 20 de elevi de la Cercul Atelierul fanteziei cu vârsta de 9 -10 ani și 22 de elevi din clasa a – IV – a B de la Școala Gimnazială “Miron Cristea” – Toplița, Jud. Harghita, formată din 11 fete și 11 băieți. Eșantionul experimental fiind format din 16 fete și 4 băieți.

2. Metodologia cercetării

Pentru investigarea problemei de cercetat s- au aplicat următoarele metode de cercetare: metoda observației sistematice, experimentul psihopedagogic, analiza produselor activității, testul.

2.1. Metoda observației

Este metoda care constă în urmărirea atentă a faptelor de educație așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite, cu scopul sesizării aspectelor esențiale sau a celor diferențiate. Avantajul metodei observației constă în faptul că permite învățătorului să surprindă diferite aspecte în desfășurarea naturală a fenomenului.

Prin metoda observației am urmărit:

nivelul de cunoștințe ale elevilor;

descrierea și verbalizarea unor acțiuni;

capacitatea de adaptare la mediul ambiant;

gradul de înțelegere a unor comenzi verbale și capacitatea de expunere;

interesul manifestat de elevi pentru activitățile cercului atelierul fanteziei.

Prin metoda observației am obținut date importante care mi-au permis cunoașterea individuală a elevilor, stadiul de dezvoltare intelectuală și a celui socio-afectiv, orientate în direcția creativității, a imaginației, a dezvoltării spiritului lor de independență și inițiativă.

După aceste observații am ajuns la concluzia că orientarea copiilor în tema activității și educarea creativității trebuie să se realizeze în acord cu specificul acesteia – activități la cercul atelierul fanteziei, și că, numai în măsura în care este necesar, să se ilustreze noul, de fiecare dată făcându-se apel la ceea ce a fost însușit anterior în școală și la activitățile de cerc.

Munca practică aduce întotdeauna în fața elevilor noutatea și îi determină să contribuie în mod activ la realizarea temei, reactualizându-și acele cunoștințe și integrându-se în mod organic și creator în noua temă.

Observațiile făcute mi-au demonstrat eficiența activităților cercului atelierul fanteziei în depistarea și educarea potențialului creativ al școlarului mic.

2.2. Metoda experimentului pedagogic

În “Dicționarul de pedagogie”această metodă este definită ca o metodă integrală de cercetare care folosește toate celelalte metode și care funcționează conform unui raționament experimental cum ar fi: observarea, ipoteza, verificarea ipotezei, legea – formulată conform raționamentului în cazul în care a fost verificată ipoteza.

2.3. Metoda analizei produselor activității

Această metodă constă în analiza diferitelor produse ale activității elevilor și a documentelor școlare, cu scopul relevării unor trăsături ale personalității copiilor.

Aceste produse ale activității copiilor ne permit să facem previziuni în legătură cu dezvoltarea personalității elevilor și să depistăm cauzele unor manifestări comportamentale ale lor.

2.4. Metoda convorbirii

Această metodă constă într-un dialog dintre cercetător și subiecții supuși investigației, în vederea acumulării unor date, opinii, în legătură cu anumite fenomene și manifestări.

Convorbirea se desfășoară pe baza unui plan de dinainte stabilit, ceea ce înseamnă că, pe parcursul cercetării, cercetătorul nu se poate abate de la întrebările fixate, indiferent de situațiile neprevăzute ce pot apărea.

2.5. Metoda testelor

Testul este o probă prin care se investighează o calitate.Testele, ca procedee de evaluare a performanței descrise într-un obiectiv, pun în evidență progresul înregistrat de elevi, dar și dificultățile de învățare.

Metodele prezentate mai sus nu le-am folosit în mod izolat, ci în corelare, pornind de la premisa că ele se completează și se condiționează reciproc: metodele nu se folosesc izolat, orice cercetare pedagogică presupunând adoptarea unui complex metodologic pentru a putea surprinde fenomenul în toată diversitatea și complexitatea manifestărilor lui.

3. Desfășurarea experimentului didactic

3.1. Cercetarea în etapa constatativă

Obiectivele specifice ale cercetării în etapa constatativă sunta.

analiza surselor bibliografice, psihologice și pedagogice în domeniul cercului atelierul fanteziei, din perspectiva creativității;

identificarea potențialului creativ al elevilor;

stabilirea reperelor psihologice ale stimulării creativității elevilor;

stabilirea reperelor pedagogice ale stimulării creativității la elevi.

În etapa constatativă s-a propus verificarea nivelului creativității elevilor care frecventează activitățile cercului atelierul fanteziei și a elevilor clasei a – IV – a B, de la Școala Gimnazială „Miron Cristea”Toplița, clasa de control, pentru a se vedea dacă acesta este apropiat. Învederea determinării potențialului creativ am aplicat câteva teste de creativitate.

3.2. Aplicarea testului inițial

Catest inițial am propus elevilor, atât la grupa experimentală, cât și la clasa de control, realizarea unei compoziții plastice intitulată „ Felicitarea”.

Prin această probă am testat originalitatea, fluiditatea, noutatea, elaborarea, sinteza și soluția.

Obiectiv: determinarea capacității de a combina elemente decorative în realizarea unui produs finit.

Mijloace de învățământ: carton colorat format A5, coli de hârtie colorată și albă, fâșii de hârtie pentru quilling, lipici, foarfecă, ace de quilling, perforatoare cu model.

Sarcina de lucru:Fiecare copil va realiza o compoziție plastică în care va utiliza puncte, linii, suprafețe colorate. Felicitările vor fi decorate prin tehnica quilling sau alte tehnici învățate de copii,la alegerea acestora. Se vor folosi materialele puse la dispoziție.

3.3. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor pretestului

Guilford a elaborat în anul 1950 baterii de teste axate pe gândirea divergentă, pentru măsurarea comportamentului creativ. Prin aceste baterii de teste, sunt măsurați următorii factori ai gândirii divergente: originalitatea, fluiditatea, flexibilitatea, elaborarea, sensibilitatea la probleme, redefinirea sau restructurarea.

D.J.Treffinger 1981 și S.B.Besener au identificat trei grupe de evaluare a performanței creative: noutatea, soluția, elaborarea și sinteza.

Pornind de la aceste experimente realizate de acești cercetători, la testul inițial și la testul final am evaluat produsele elevilor după următorii indicatori:

Fluiditatea, punctaj de la 1 la 3 – numărul de culori și numărul de modele create; indicele fluidității este dat de numărul de răspunsuri date de către elevi și totodată de numărul de întrebuințări;

Originalitatea, punctaj de la 1 la 3 – capacitatea de a emite idei noi, soluții ingenioase, neconvenționale, neobișnuite, care șochează; indicele de originalitate este dat de raritatea statistică a răspunsului;

Flexibilitatea, punctaj de la 1 la 3 – este capacitatea de a modifica și de a restructura eficient demersul gândirii în situații noi create, de a găsii soluții noi, cât mai variate de rezolvare a problemelor de a renunța la ipoteze vechi, de a face transferuri, de a diversifica modele, de a utiliza într-un mod neobișnuit obiectele; indicele de flexibilitate este dat de numărul de categorii diferite în care pot fi incluse răspunsurile;

Noutatea, punctaj de la 1 la 3 – este ineditul lucrării în termeni de procese, tehnici, concepte; capacitatea lucrării de a servi ca model sau punct de plecare în realizarea altor lucrări creative; criteriul de transformare presupune schimbarea totală a modului de abordare;

Elaborarea, punctaj de la 1 la 3 – este capacitatea de a planifica o activitate ținând seama de toate detaliile, de a anticipa rezultatul final, de a dezvolta și finaliza ideile, de gradul până la care lucrarea este bine realizată – execuție, rapiditate, corectitudine;

Sinteza lucrării, punctaj de la 1 la 3 – este calitatea lucrării de a combina elemente diferite într-un întreg coerent; complexitatea, eleganța, atractivitatea, aspectul lucrării; indicele de elaborare reprezintă numărul de detalii care completează și nuanțează răspunsul, produsul finit;

Restructurarea, punctaj de la 1 la 3 – este abilitatea de a folosi într-o manieră nouă, un obiect sau o parte din acesta; combinarea obiectelor pentru îndeplinirea unei funcțiuni.

Soluția, punctaj de la 1 la 3 – este gradul în care lucrarea răspunde unei situații problematice; caracterul adecvat, logica, utilitatea și valoarea lucrării.

Am constatat că această sarcină de a realiza felicitări este îndrăgită de elevi, deoarece implică sensibilitatea și latura afectivă a acestora, gândindu-se că un posibil destinatar al felicitărilor este mama, bunica, învățătoarea sau un prieten.Tocmai de aceea produsele finale realizate de copii au fost deosebite fiecare în parte, majoritatea folosind culori calde pentru fondul felicitării, cât și pentru decorarea acestora, folosind motive florale, inimioare, fluturi, etc.

Intrepretare:Analizând lucrările realizate de elevi și observând modul de organizare a elementelor în spațiul plastic, pot afirma că elevii celor două grupe manifestă originalitate, flexibilitate și fluiditate, că există diferențe între grupa experimentală a cercului atelierul fanteziei și clasa de control în privința creativității, în etapa experimentului constatativ.

Am evaluat compozițiile decorative astfel:

Originalitate(1-5pct.)– dacă lucrarea are caracter de unicat, este diferită de cea a colegilor;

Sinteza lucrării (1-5pct.) – dacă lucrarea formează un întreg coerent, are un caracter unitar;

Atractivitatea (1 – 5 pct.) – dacă lucrarea este expresivă, plăcută elegantă;

Execuție (1-5pct.) – dacă lucrarea este realizată îngrijit, tehnicile de lucru sunt executate corect.

Tabel 1. Rezultatele elevilor din grupa experimentală

Rezultatele elevilor din grupa experimentală la testul inițial

Punctajul total obținut de elevii din grupa experimentală la testul inițial

„Felicitare” „Felicitare”

Mariș Adriana Gabriela Ricean Dănuț Pavel

Cercul Atelierul fanteziei Clasa a – IV – a B

„Felicitare” „Felicitare”

Chiorean Răzvan Claudiu Stoian Elena Gabriela

Cercul Atelierul fanteziei Clasa a – IV – a B

După această etapă am aplicat câteva teste de creativitate.

A. Test pentru capacitățile senzorio-perceptive (Proba1.)

Scop: determinarea capacității de diferențiere a culorilor, a nuanțelor și tonurilor de culori cu discriminare cromatică, însușire dependentă de particularitățile anatomo-fiziologice și neurologice ale copilului, cât și de factorii socio-culturali.

Materiale folosite: culori tempera, pensule, palete pentru amestecul culorilor, creioane grafice, foi de desen.

Proba 1.“Joacă de copii”- pictură

Scop: determinarea posibilității copiilor de a picta figura umană în mișcare, reprezentându-i cu exactitate membrele, îmbrăcămintea, respectând proporția dintre părțile corpului.

Materiale folosite: foi de desen, tempera, pensule, creioane grafice.

Desfășurarea activității:Se împart foile de hârtie și restul materialelor apoi li se cere copiilor să realizeze o compozițiie plastică reprezentând o “ Joacă de copii”.

Instrucția: “Copii, pe această foaie de hârtie veți realiza o compoziție plastică cu tema “Joacă de copii” în care să apară figuri de copii în diferite ipostaze. Vă rog să realizați această compoziție cât de frumos puteți voi”.Copiii pot fi încurajați, dar în nici un caz influențați.

Este foarte important să se evite orice sursă de inspirație cărți, tablouri pe pereți, gravuri, etc.La orice întrebare a copilului se răspunde invariabil:”fă cum vrei tu”.Se evaluează orice element sau intenție de a prezenta orice parte a corpului, oricât de nereușită ar fi ea pictată, eventual copilul este pus să dea detalii despre lucrare.La vârsta de 9 – 10 ani copilul ar trebui să redea corect și în totalitate părțile corpului.

La această probă 70 % din copii au reprezentat cu exactitate detalii complete ale personajelor pictate –părțile corpului – personaje în mișcare.După aplicarea acestuii test se poate stabili nivelul de dezvoltare a schemeii corporale, dar și nivelul intelectual, raportat la cunoașterea schemei corporale.

B. Test de producție divergentă – figurativă (Proba 2.)

Obiective urmăite:

redarea unei figrui, a unor obiecte reale folosind figurile geometrice;

nivelul de dezvoltare a componentelor creativității.

Materiale: Foi de hârtie colorată,pe cae sunt desenate cercuri, pătrate,triunghiuri, deptunghiuri, carton coloat, foarfecă, lipici.

Forma de organizare: individual

Desfășurarea activității: Fiecare copil primește foi de hârtie colorată pe care sunt desenate cercuri, dreptunghiuri, pătrate, foarfecă,carton, lipici. Aceste figuri geometrice sunt decupate de către elevi și apoi transformate în diferite obiecte.

Constatări:Analizândlucrările din punct de vedere al creativiății, am constatat o flxibilitate pronnțată la 13 copii, aceștia realizând obiecte din diferite domenii ( artă, biologie, coms),doar 7 dintre ei fiind originali.

C. Testul asemănărilor – “ Pata de culoare” (Proba 3.)

Materiale: foi de hârtie, acuarele tempera, pensule.

Sacini: Puneți pe foaia de hâtie o pată din orice culoare doriiți voi, apoi îndoiți repede foaia. Deschideți foaia și identificați trei obiecte cu care seamănă pata de culoare obținută.

Ideile emise de copii au fost: fluture, liliac, flori, pasăre, cap de om, etc.

După emiterea ideiilor, se mai adaugă o culoare, petei, care îi va schiimba forma, aplicându-se apoi același procedeu.

Rezultatele obținute la această probă îmi oferă rezultate concludente despre posibilitățile creative ale elevilor; diversitatea obiectelor denumite, evidențiază nivelul lor intelectual – spiritul de observație, imaginația, gândirea productivă, limbajul, memoria.

Interpretarea rezultatelor sprijină învățătorul în demersurile de cunoaștere a fiecărui elev și îi dă posibilitatea de a forma gupuri creative, omogene sau eterogene, la nivelul grupei sau a clasei.

Constatatările cele mai importante făcute în urma aplicării probelor de creativitate sunt:

Elevii folosesc culorile independent de dispoziția lor, de măsura în care sunt atrași de acel obiect, ființă, fenomen, cunosc bine structura obiectelor și le pot analiza, iar calitatea lucrărilor realizate de ei este la un nivel ridicat.În ceea ce privește procesul de dezvoltare a creativității la elevi pot menționa trei nivele:

nivel înalt – elivii care posedă capacitățile unei persoane creative;

nivel mediu – elevii care pot realiza o compoziție plastică dar dau dovadă de o originalitate scăzută;

nivel slab – elevii care desenează precar, cu lipsă de interes, nu au capacități artistice.

Tabelul 3.2. Rezultatele elevilor la probele de stabilire a nivelului creativității

Graficul rezultatelor elevilor la probele de stabilire a nivelului creativității

4. Experimentul didactic formativ

4.1. Obiectivele cercetării în etapa experimentului didactic formativ:

identificarea unor metode,probe și tehnici de stimulare a creativității;

implicarea elevilor în situații de învățare în care este stimulată creativitatea;

activarea, stimularea, dezvoltarea potențialului creativ al elevului, încurajarea imaginației, a imaginației creatoare, structurarea unei motivații intrinseci, promovarea personalității elevilor;

identificarea și aplicarea unor probe de testare a creativității;

evaluarea progresului creativității prin probe specifice (fluența ideilor și imaginilor; asociația combinatorie creativă; flexibilitatea și originalitatea elaborării compoziției, exprimată printr-un stil personal cognitiv.)

4.2. Descrierea desfășurării experimentului

Având în vedere că în perioada copilăriei se construiește ontogenetic imaginația creatoare, am pus la dispoziția elevilor un set de modele de stimulare a potențialului imaginativ, modele pe care elevii le pot realiza sub formă de compoziții plastice.

În cadrul activităților comune, activităților pe arii de stimulare, am aplicat diverse probe de verificare, urmărind dezvoltarea creativității în general, dar și nivelul real al capacității creatoare ale fiecărui copil.

A.Setul de modele de exercițiu de compoziție

Proba 1.- Pictură

Se așează în fața copiilor un model nestructurat cu mai multe elemente (nori, flori, soare, copac, avion, cățel,păsări,fluturi, etc.).

Sarcina de lucru:Se cere copiilor să realizeze o compoziție deschisă folosind elementele date. După realizarea sarcinii de lucru, fiecare copil îi va da un titlu lucrării realizate.

În analiza lucrării se ține seama de numărul de culori folosite, de numărul de elemente folosite, de tehnica de lucru utilizată, de complexitatea lucrării.

Proba 2.– Quilling

Materiale folosite: carton colorat, hârtie colorată pentru quilling, lipici, foarfecă, ace de quilling, linear.

Sarcina de lucru: Se cere copiilor să realizeze o compoziție plastică folosind tehnica quilling cu tema la alegere.

În analiza lucrării se ține seama de complexitatea lucrării, de originalitate, de flexibilitate, fluență și modul de realizare a acesteia.

Punctele care se dau pentru fiecare model reprezintă caracteristicile bogăției și lărgirea imaginației creatoare, iar cele referitoare la parametrii de fluență, flexibilitate și originalitate ne dau structura imaginației creatoare, nivelul la care se află imaginația unui elev și a întregii grupe.

B. Setul de modele de execuție de tip imaginative

Proba 3.- Pictură

Tema plastică: Compoziția închisă și deschisă

Subiectul: „Scene din poveste”

Materiale: foi de desen, acuarele, tempera, pensule, creioane grafice, palete pentru culori, cărți de povești.

Metode didactice: conversația, explicația, exercițiul.

Sarcina de lucru: Se cere elevilor să realizeze o compoziție plastică deschisă, reprezentând o scenă dintr-o poveste pe care au citit-o ei. Pot folosi orice tehnică de pictură învățată.

La terminarea lucrării fiecare copil va da un titlu compoziției realizate și va spune din ce poveste s-a inspirat.

La această probă se evaluează fluența, flexibilitatea, originalitatea.:

Proba 4. – Măști populare

Materiale folosite: piele, pânză, lână, ață, foarfecă, ace de cusut, lipici, fasole, carton, tempera.

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Sarcina de lucru:Se cere elevilor să realizeze o mască de carnaval, din materialele puse la dispoziție, folosind tehnicile de lucru învățate.

La terminarea lucrării fiecare copil va da o denumire măștii realizate.

La această probă se evaluează originalitatea, fluența și flexibilitatea.

Proba 5. – Colaje cu materiale textile – „Clownul”

Materiale folosite: pânză colorată, piele, nasturi, lipici, foarfecă, carton colorat, șablon de clown, cretă colorată.

Sarcina de lucru:Se cere copiilor să realizeze din materialele puse la dispoziție „Clownul”.

Desfășurarea activității:Copiii își aleg bucăți de material textil de culoarea dorită, apoi decuprază după șablon părțile componente ale clownului. După terminarea decupajului copii asamblează părțile clownului, apoi le lipesc pe carton, ținând cont de orice detaliu.

După terminarea lipirii clownului pe carton îi colorează cu tempera nasul, papucii, fața, etc., fiecare după preferință.

La această probă se evaluează flexibilitatea, originalitatea, fluiditatea.

C. Proba 6. – Brainstorming (A.F.Osborn)

Obiectivul general: stimularea creativității de grup.

Materiale folosite: foi de desen, carioca.

Forme de organizare: pe grupe.

Desfășurarea activității: Copiii se împart în 5 grupe a câte 4 elevi. Fiecare dintre ei primește o foaie de desen și va începe lucrarea cu elementul pe care dorește el să-l deseneze.După 5 minute, foaia de desen se rotește spre dreapta, următorul elev continuînd ideea colegului, cu o altă culoare de carioca, spre a putea identifica contribuția fiecăruia (se notează pe verso cu ce culoare a desenat fiecare copil).

Constatare: În general, copiii au avut idei originale; au realizat peisaje, natură statică, flori, etc.

Proba7. – Fantezii de primăvară – quilling

Materiale folosite: cartoane colorate, hârtie colorată pentru quilling, ace de quilling, lipici, foarfecă.

Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul.

Sarcina de lucru:Se cere elevilor să realizeze o compoziție plastică prin tehnica quilling, cu tema „Fantezii de primăvară” fantezii de primăvară.

Această temă este foarte îndrăgită de copii, observație pe care am făcut-o în urma analizei lucrărilor realizate de aceștia. Elevii au realizat compoziții plastice cu flori de primăvară, copaci înfloriți, aranjamente florale, etc.

Proba 8. – Obiecte din materiale recuperabile

Materiale folosite: peturi din material plastic de diferite mărimi, tuburi din carton, hârtie colorată, hârtie creponată, lipici, foarfecă, materiale textile, ață, ace de cusut, ace de quilling, nasturi, etc.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul.

Sarcina de lucru:Se cere elevilor să realizeze obiecte utile din materialele puse la dispoziție, folosind corect orice tehnică de lucru învățată.

Copiii au realizat o diversitate de obiecte utile cum ar fi: vaza cu flori, suport pentru creioane, casete pentru bijuterii, jucării, tablouri,etc., care apoi au fost folosite pentru înfrumusețarea sălii de clasă sau trimise la diferite concursuri naționale unde au obținut rezultate foarte bune.

Proba 9 – Ornamente pentru pomul de iarnă

Materiale folosite: carton, hărtie colorată, sclipici, lipici, foarfecă, ață, ace de quilling.

Metode și procedee didactice: conversația explicația exercițiul, turul galeriei.

Sarcina de lucru: Se cere elevilor să realizeze ornamente pentru pomul de iarnă din materialele puse la dispoziție, folosind corect orice tehnică de lucru învățată.

Copiii au realizat o diversitate de ornamente pentru pomul de iarnă cum ar fi: globuri, Moș Crăciun, steluțe, etc., dându-le o sclipire aparte acestor lucrări, deoarece știm cu toții că Sărbătorile de iarnă sunt mult așteptate de copii.După terminarea lucrărilor, copiii au realizat o expoziție cu acestea chiar pe pomul de iarnă adus de învățător.

La această probă s-a evaluat originalitatea, flexibilitatea, fluiditatea, acuratețea.

Proba 10. Colaje cu materiale din natură

Materiale folosite: frunze, semințe, lipici, foarfecă, carton colorat.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, turul galeriei.

Sarcina de lucru: Se cere copiilor să realizeze compoziții cu materialele din natură puse la dispoziție, folosind corect tehnicile de lucru învățate.

Copiii au realizat lucrări deosebit de frumoase cum ar fi: chipuri de oameni, vaza cu flori din semințe, copaci, etc. După terminarea lucrărilor s-a realizat o miniexpoziție în incinta unității.

La această probă s-a evaluat complexitatea lucrării, originalitatea, fluența, flexibilitatea.

4.3. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării în etapa experimentului didactic formativ

Cel mai minunat lucru și totodată activator, al întregii dezvoltări psihice a copilului, este acela de a învăța să viseze, să se joace intelectual, după cum spune C.Rădulescu – Motru: „ Dezvoltarea intelectuală la un nivel superior se obține și se exprimă prin grad înalt de originalitate, iar imaginația permite dezvoltarea acestei originalități. Deci să-l învățăm pe copil să-și dezvolte în mod creativ imaginația”.

Copiii sunt în general destul de receptivi la tot ce este frumos în jurul lor.

În aplicarea Probei nr. 1.din 20 de elevi prezenți la activitate, un număr de 13 au primit punctajul maxim – F.B:, ei ținând cont de toate elementele desenului, redându-le corect.Un număr de 5 elevi au primit calificativul Bine., deoarece au realizat parțial desenul iar 2 copii au primit calificativul Satisfăcător pentru că au realizat grafic doar unele elemente ale temei.

La realizarea Probei Nr. 2. participă un număr de 20 de elevi, din care 12 elevi primesc punctajul maxim, realizând lucrări plastice deosebite, de o complexitate maximă pentru vârsta lor, 4 elevi au primit calificativul Bine nefiind originali în realizarea lucrării iar 4 elevi au primit calificativul Satisfăcător, realizând lucrări de complexitate redusă pentru vârsta lor.

În cadrul Probei nr. 3. s-a lucrat cu un număr de 20 de elevi. Elevii au ales fragmente din Amintiri din copilărie de Ion Creangă( La cireșe, Pupăza din tei sau Harap Alb de același autor, intitulându-și planșele, „ Prietenii lui Harap Alb”, „ Nică cel năzdrăvan”etc.

Planșele au avut caracteristici pregnante de originalitate, fiecare copil având o viziune proprie despre personajele pictate. Compozițiile au fost realizate folosindu-se nuanțe și tonuri ale culorilor în diferite tehnici de lucru.

La această probă 15 copii au primit punctajul maxim, 4 copii au fost evaluați cu calificativul Bine iar 1 copil a fost evaluat cu calificativul Satisfăcător.

Proba nr. 4. a fost aplicată la un număr de 20 de elevi și a avut ca cerință realizarea de măști populare. Copiii s-au inspirat din povești, din basmele populare, din emisiunile vizionate la TV. Și au reușit să realizeze măști deosebite, îmbinând armonios materialele puse la dispoziție. Copiii sunt încântați să realizeze astfel de lucrări deoarece ulterior le vor folosi la carnavalul măștilor tradiționale pe care îl organizăm în fiecare an cu ocazia Sărbătorilor de iarnă.

La această probă 16 copii au fost originali evaluați cu calificativul F.B.,3 copii au fost evaluați cu calificativul Bine iar un copil a fost evaluat cu calificativul Satisfăcător.

La Proba nr. 5. s-a cerut copiilor să realizeze din materiale textile Clownul, folosind tiparul realizat de învățător sau creând ei unul.

Copiii aleg cu migală culorile la materialele folosite pentru realizarea clownului, le decupează, apoi le îmbină și le lipesc pe carton.

La această probă 11 elevi au primit punctajul maxim, 6 elevi au fost evaluați cu calificativul Bine iar 3 elevi au fost evaluați cu calificativul Satisfăcător.

La Proba nr. 6. au participat un număr de 20 de elevi din grupa experimentală, împărțiți în 5 grupe a câte 4 elevi. Cerința a fost ca fiecare lider de grupă să deseneze pe cartonul pus la dispoziție ceea ce dorește el, stabilindu- se pentru fiecare elev câte o culoare de carioca, pentru a putea urmări contribuția fiecăruia la realizarea lucrării.După 5 minute foaia se rotește spre dreapta iar următorul elev trebuie să continue ideea colegului cu o altă culoare de carioca. În general copiii au avut idei originale, realizând peisaje, natură statică, flori, fluturi, păsări, case, etc.

La această proba 14 copii au fost evaluați cu calificativul Foarte Bine, respectând toate cerințele învățătoarei, 4 copii au fost evaluați cu calificativul Bine iar 2 copii au primit calificativul Satisfăcător.

Proba nr. 7.apelează la cunoștințele elevilor despre anotimpul primăvara. La această probă copiii au realizat lucrări deosebit de reușite și complexe, redând în lucrări copaci înfloriți, flori de primăvară, păsări, aranjamente florale, etc.

Culorile au fost îmbinate armonios, tehnicile de lucru au fost folosite corect. La această probă 17 copii au fost evaluați cu calificativul Foarte Bine, 2 copii au primit calificativul Bine iar 1 copil a primit calificativul Satisfăcător.

La Proba nr. 8. au participat un număr de 20 de elevi din grupa experimentală, aceasta constând în realizarea unui obiect util din materialele recuperabile puse la dispoziție, folosins tehnicile de lucru însușite.

Copiii au avut o imaginație deosebită la această probă, realizând lucrări de o mare frumusețe și comlexitate, cum ar fi: vaza cu flori, casete pentru bijuterii, suport pentru creioane, pinguinul, etc. După terminarea lucrărilor copiii le-au ornat pictându-le sau folosind tehnica quilling.

La această probă un număr de 15 copii au primit punctajul maxim respectiv F.B., 4 copii au fost evaluați cu calificativul Bine și un singur copil a primit calificativul Satisfăcător.

Proba nr. 9. Cei 20 de elevi care au participat la această probă , au realizat ornamente pentru pomul de iarnă, folosind tehnicile de lucru învățate.

Copiii au avut o imaginație deosebită realizând lucrări interesante și aspectuoase, cum ar fi: Moș Crăciun, steluța, globuri pentru pomul de iarnă, brăduțul, etc. La această probă au fost evaluați cu calificativul F.B. 14 elevi, cu calificativul Bine 3 elevi iar cu calificativul Satisfăcător 3 elevi.

Proba nr. 10. La această probă au participat cei 20 de elevi din grupul experimental care au realizat lucrări deosebite, îmbinând frunze, semințe de dovleac, floarea-soarelui, linte orez, grâu, etc., la terminare le-au dat denumiri ca: Păpușa, vaza cu flori, copacul, chipuri de oameni, etc.

După evaluare 13 elevi au primit calificativul Foarte Bine, 3 copii au primit calificativul Bine și 4 copii au primit calificativul Satisfăcător.

Armonia culorilor nu este întâmplătoare, copiii respectă în general culorileobiectelor din realitate. Ca dovadă este numărul mare de elevi care au obținutcalificativul„Foarte Bine” în ceea ce privește nuanțele, tonurile și culorile de bază.

Aceleași probe au fost aplicate și elevilor din clasa de control, dar s-a lucrat înmod obișnuit, realizându-se mai puține exerciții de stimulare a creativității.

Concluzii: elevii care au realizat obiectele de la probele propuse sunt ajutați în expresivitatea temei prin bogăția limbajului și implicit printr-o mai bună cunoaștere a lumii înconjurătoare.

Rezultatele obținute în urma aplicării probelor la clasa experimentală

Rezultatele grupei experimentale la fișele aplicate

Rezultatele clasei de control la probele aplicate

Evidențierea flexibilității, în urma aplicării probelor se poate urmării în diagrama de comparare, vizând rezultatele obținute de cele două clase.

Graficul comparării rezultatelor celor două clase

Legenda: S. – satisfăcător ( 50 – 60 puncte)

B. – bine ( 61 – 70 puncte )

F.B. – foarte bine ( 71 – 100 puncte )

La clasa de control s-au parcurs, în mod obișnuit activitățile de educație plastică și abilități practice, iar la clasa experimentală s-au parcurs activități didactice conform programei cercului Atelierul fanteziei, activități care dezvoltă în mod special imaginația, inițiativa, curiozitatea, încrederea în sine, spiritual competitive, factori favorabili dezvoltării creativității.Atitudinea dascălului față de elevi a fost una permisivă, flexibilă, de stimulare și satisfacere a creativității, a spontenaității.După cum se observă, în etapa experimentului formativ, există diferențe semnificative între grupa experimentală și cea a clasei de control, în ceea ce privește dimensiunile creativității ( originalitate, flexibilitate, fluiditate ).

Analizând produsele activității copiilor, lucrările pictate, am constatat că educarea creativității scolarilor prin activitățile cercului atelierul fanteziei este la un nivel mult mai înalt decât în școală deoarece aici copiii vin din proprie inițiativă, nu sunt stresați de valoarea notelor, temele sunt atractive, interesante, corespunzătoare particularităților de vârstă, oferindu-le posibilitatea să se exprime liber, fără ai sufoca cu sugestiile.

Dovada clară a celor mentionate mai sunt rezultatele obținute la concursurile județene, regionale, naționale și internaționale.

5. Cercetarea în etapa postexperimentală

5.1. Obiectivele cercetării în etapa postexperimentală

Obiectivele cercetării în etapa postexperimentală:

evaluarea progresului creativității prin probe specifice cercului atelierul fanteziei;

sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

Funcția esențială a procesului creativ este imaginația, aceasta fiind componenta cea mai importantă a creativității iar însușirile prin care ea se manifestă pot fi considerate principalii factori ai creativității: fluiditate, plasticitate, originalitate, flexibilitate.

În faza prealabilă am testat nivelul grupei urmărind îndeaproape cei tre factori principali ai creativității: flexibilitate – exprimată prin numărul de categorii la care pot fi raportate soluțiile date, fluiditate – exprimată prin numărul total de răspunsuri date de copii, originalitatea – dată de soluțiile surprinzătoare și raritatea statistică.

În faza finală am aplicat probe asemănătoare cu probele din faza inițială dar de o complexitate mai mare.

Pentru a vedea nivelul creativității le-am propus elevilor o temă cu denumirea

„ Decorațiuni de Paște” iar ca test final am propus realizarea unui peisaj de toamnă –

„ Culorile toamnei”, unde elevii pot folosi orice tehnică de lucru însușită.

Tema „Decorațiuni de Paște”

Obiective specifice:

să realizeze o compoziție decorativă resprctând principiile de bază ale acesteia;

să organizeze echilibrat elemente de limbaj plastic și îmbinarea culorilor;

să folosească corect tehnicile de lucru învățate;

să exprime criteriile după care sunt recunoscute;

să încadreze produsul finit în clasă, în instituție, acasă.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația exercițiul,turul galeriei.

Materiale folosite: ouă din polestiren, hârtie colorată pentru quilling, lipici, foarfecă, ouă încondeiate din diferite zone ale țării, tempera, pensule, carton, etc.

Desfășurarea activității:Fiind în preajma Sărbătorilor de Paște, se vor folosi ouă din polestiren care vor fi decorate special prin tehnica quilling sau pictură, pentru această sărbătoare.

Unii elevi au realizat decorațiuni de Paște ca: iepurașul cu ou roșu, coșulețul cu ouă, felicitări de Paște, etc.

Folosind alternanța și repetiția elementelor plastice studiate ( linia și punctul ), elevii au obținut motive decorative originale. Unii au folosit punctul ca element semnificativ împreună cu linia, alții au folosit pata de culoare. Nefiind impus un anumit model, copii au avut libertatea să-și imagineze aceste decorațiuni, astfel că la sfârșitul activității a fostposibilă realizarea unei expoziții cu cele mai frumoase și originale ouă și decorațiuni de Paște.

La testul final au creat un peisaj – „ Culorile toamnei”

Materiale folosite: foi de desen, tempera, culori acrilice, pensule, etc.

Metode didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, turul galeriei.

Desfășurarea activității:În prima parte a activității elevii fac schițele, în creion, a compoziției deschise, apoi colorează compozițiile folosind amestecurile dintre culori, dintre culori și nonculori, folosind nuanțele și tonurile culorilor toamnei.

Constatări:Elevii au creat lucrări deosebit de frumoase, folosind îmbinări armonioase între elementele de limbaj plastic studiate. S-au obținut peisaje interesante, cu o bogată gamă coloristică, elevii renunțând să folosească culoarea direct din tub.

Multe lucrări au fost selectate pentru a fi trimise la concursurile naționale și internaționale organizate prin CAEN.

La testul final, toți elevii de la grupa experimentală, au realizat compoziții plastice mult mai reușite, făcând comparație cu cele de la testul inițial.

Compozițiile au fost evaluate după aceleași criterii ca și în cazul testului inițial.

Rezultatele elevilor din grupa experimentală la testul final

Rezultatele elevilor din grupa experimentală la testul final

Punctajul total obținut de elevii din grupa experimentală la testul final

Compararea rezultatelor elevilor grupei experimentale din etapa inițială și cea finală

6.Concluziile cercetării

Analiza datelor obținute pe parcursul cercetării ne permite următoarele constatări:

Ambele clase înregistrează progrese evidente față de nivelul inițial, fapt ce relevă eficiența stimulării creativității prin măsuri instructive-educative.

Aceste progrese accentuează eficiența strategiei de utilizare a probelor de stimulare a creativității, confirmând premise că stimularea factorilor necognitivi ai elevului amplifică manifestările lui creatoare.

Compararea rezultatelor după experimentul formativ evidențiază o amplificare semnificativă a indicilo creativității, la eșantionul experimental.

Rezultatele bune ale grupei experimentale la proba finală sunt explicate prin asigurarea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea creativității:

elevii au fost implicați în mai multe situații de învățare în care au avut posibilitatea să realizeze produse noi;

la grupa experimentală s-au utilizat anumite metode și tehnici de lucru considerate eficiente la dezvoltarea creativității;

s-a asigurat permanent un climat optim pentru creație plastică, oferindu-le elevilor un feed-back pozitiv, atât pe parcursul elaborării produselor, cât și după realizarea lor;

elevii au învățat și exersat modalități concrete, tehnici de lucru diferite prin care se pot elabora produse din diferite materiale;

elevii au fost implicați în mai multe situații de învățare în care au avut posibilitatea să își dezvolte abilitățile practice și capacitățile specifice creativității;

pe parcursul cercetării s-a ținut cont de variabilele dependente: particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor; specificul potențialului creativ la vârsta școlară mică al fiecărui copil; inteligențele multiple ale fiecărui copil în parte; cunoștințele și experiențele anterioare ale copiilor în funcție de mediul din care provin și de educația anterioară.

Prin activitățile cercului Atelierul fanteziei dezvoltăm copiilor gîndirea creatoare, imaginația, limbajul plastic, sentimentele, interesele, afectivitatea și voința fiecărui elev. Ideea fundamentală a actualului concept de educație cultural artistică constă în faptul că imaginea artistico-plastică este rezultatul actului de creație și în același timp metodă de instruire.

Situațiile întreprinse evidențiază că activitățile de educație nonformală exercită o influență benefică asupra formării personalității elevilor nu numai pe plan estetic, ci și pe plan moral, afectiv, intelectual, etc.

În activitatea mea didactică am observat cu câtă plăcere lucrează elevii la activitățile de cerc, atunci când sunt lăsați să se exprime liberi, să dea frâu liber imaginației și fanteziei.

Nu am încercat ca prin aceste activități de educație nonformală să aduc la perfecțiune elevii, dar am dorit ca întotdeauna ele să fie creative, recreative și educative, să producă plăcere și multă bucurie în sufletul lor.

Fiecare copil dezvoltat normal, dispune de un potențial creativ general, care exersat, educat, poate fi valorificat.

Asupra dezvoltării psihice creatoare a copiilor au influență numeroși factori, dar consider că activitățile extrașcolare ( nonformale) au un rol decisiv.

Acțiunile de creație organizate la activitățile de cerc reprezintă un teren bun de exprimare a imaginației și stimulează fantezia.

Imaginația este un dar psihic și trebuie să sprijine efficient procesul de educare și de dezvoltare a personalității copilului.

BIBLIOGRAFIE

Albers, Josef, (1974), Interaction des couleurs, Ed. Machette Litterature, Paris

Amabile, Teresa, (1997), Creativitatea ca mod de viață. Ghid pentru părinți și profesori, Editura Științifică și Tehnică, București.

Barff, Ursula, Inge Burkhardt, Jutta Maier,(1993), Carte de construit pentru copii, Editura EIS POL Falken GmbH, 6272 – Niedern hausen/Ts

Bernat, Simona-Elena, (2005), Diversitate în învățare și modalități de a răspunde acesteia prin predare, Școala reflexivă, volumul 2, numărul 1 (4), Cluj-Napoca

Berger, Rene,(1975), Descoperirea picturii, Editura Meridiane, București

Besener S.B., Treffinger, D.J., (1981), Analysisof Creative Products: Review and Synthesis,in The Journal of Creative Behavoir, vol. 15, nr. 3

Boden, A., (1995), The Creative Mind: Myths and Mechanism, Basic Books, N.York

Chircev, A., (1975), Aspecte teoretice și metodologice ale dezvoltării creativității la preșcolari, Culegere metodică editată de Revista de Pedagogie, București

Cioca, Vasile, (2007), Imaginea și creativitatea vizual-plastică, Editura Limes, Cluj-Napoca

Cojocariu, Venera-Mihaela, (2003), Educație pentru schimbare și creativitate, E.D.P., București

Cosmovici, Adrian, (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iași

Crețu, Carmen, (2002), Psihologia creativității și a talentului, Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași

Cropley, A.J., (1967), Creativity, Longmans, Londra

Davis, Gary A., (1999), Barriers to Creativity and Creative Attitudes, în Encyclopedia of Creativity, volumul I, 1999, California, U.S.A.

Gîrboveanu, Maria, Negoescu Victoria, Nicola Grigore, Onofrei Adriana, Roco Mihaela, Surdu Alexandru, (1981), Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, E.D.P., București

Goangă Ștefănescu, F., (1929), Selecția capacităților și orientarea profesională, Editura Cartea românească, Cluj-Napoca

Guilford, J.P., (1967), The Nature of Human Intelligence, Bearly Limited, New York

Ilioaia, Maria, Metodica predării desenului, Editura Didactică și Pedagogică, București 1981

Landau, E., (1979), Psihologia creativității, E.D.P., București

Neveanu, P.P., (1972), Cercetări privind raportul inteligență – creativitate; creativitatea ca formațiune de personalitate, în revista de psihologie, nr. 3

Nicolau, Ioan, “Tangram”, Editura Corint, 2003

Osborn,A., (1988), Creativite. L’imagination creative, Bordas, Paris

Piaget,J., (1969), Psihologia inteligenței, Ed. Științifică, București

Piaget, J., (1973), Epistemologie genetică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București

Planchard, E., (1985), Metodologia cercetării în educație și învățământ, Editura literară București

Roco, Mihaela, (1979), Creativitatea individuală și de grup, Editura Academiei, București

Roco, Mihaela, (1985), Stimularea creativității tehnico-științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București

Roco, Mihaela, (2004), Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom Iași

Roșca, Al., (1981), Creativitate generală și specifică, Editura Academiei, București

Sălăvăstru, Constantin, (2003),Teoria și practica argumentării, Editura Polirom, Iași

Stan, lucia, Educație plastică – ghid metodic, Editura Aramis, București, 2003

Stoica, A., (1983), Creativitatea elevilor, E.D.P., București

Șușală, Ioan, (1982), Culoarea cea de toate zilele, Editura Albatros

Torrance, E.P., (1991), The Beyonders and Their Characteristics, in The Creative Child and Adult Quarterly, Scholastic Testing Service, Bensenville, vol. 16, nr. 2

Țopa, Leon, (1980), Creativitatea, Editura științifică și Enciclopedică, București

Vranău-Filipoiu, Daniela, (2008), Dezvoltarea creativității copilului preșcolar prin activitățile de desen și pictură, în Bocoș Mușata, Catalano Horațiu (coord.), Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Editura Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

ANEXE

Proiect educativ:

Nr. MEN: ……………………………………………..

Ministerul Educației Naționale

FORMULAR DE APLICAȚIE

pentru proiectele ce vor fi cuprinse în Calendarul Activităților Educative 2015

Avizat,

Inspector educativ I.S.J./I.S.M.B__________

INFORMAȚII DESPRE APLICANT

INFORMAȚII DESPRE PROIECT

B.1. Titlul proiectului : Concurs Interjudețean de Artă Plastică ”Pentru un viitor verde” ed. III

B.2. Precizați tipul activității principale din cadrul proiectului: Concurs

B.3.Domeniul în care se încadrează proiectul: Domeniul cultural-artistic, arte vizuale

B4: Ediția nr. 3

B5: Număr participanți la proiect: 200

B6: Bugetul proiectului:

REZUMATUL PROIECTULUI

Prezentați următoarele elemente ale proiectului dumneavoastră:

Număr de elevi și număr de cadre didactice implicate: 200 elevi, 15 cadre didacice

Beneficiarii direcți și indirecți: elevii și cadrele didactice a palatelor și cluburilor invitate la concurs, elevii Palatului Copiilor filiala Toplița și părinții acestora, comunitatea locală

Activități propuse, în ordinea în care se vor desfășura

1. Redactarea regulamentului și a invitațiilor la concurs

2. Trimitera invitațiilor

3. Pregătirea fazei pe club

4. Primirea coletelor cu lucrări de la participanți

5. Organizarea expoziției

6. Redactarea diplomelor și jurizarea lucrărilor

7. Vernisajul expoziției

8. Trimiterea premiilor la destinație

Descrierea activității principale

Impactul educativ estimat asupra grupului țintă.

PREZENTAREA PROIECTULUI

D.1. Argument justificare, context (analiză de nevoi) Nevoia concursului constă în promovarea educației artelor și dobândirea cunoștințelor despre natură conștientizarea elevilor a unor probleme legate de protecția mediului.

Dreptul omului la un mediu sănătos și protejat este un drept subiectiv atât universal (global, colectiv) cât și individual. El este considerat ca fiind un drept nou în categoria drepturilor fundamentale ale omului, conturat mai ales și în primul rând la nivel internațional. Reprezentările de artă exprimă gânduri, sentimente, reprezintă un mod accesibil de comunicare care emoționează.Elevii vor realiza compoziții plastice folosindu-și impresiile în urma studierii naturii și cunoștințele dobândite în urma studierii protecției mediului pentru a impresiona în mod plăcut privirea și pentru a aduce impresia de armonie în viața noastră.

D.2. Scopul proiectului;

Conștientizarea noilor generații (a elevilor și copiilor), cu privire la nevoia ocrotirii și păstrării unui mediu înconjurător curat și convingerea elevilor că artele vizuale au un rol important ca mijloc de senzibilizare, exprimare și comunicare.

D.3. Obiectivele specifice ale proiectului;

– Dezvoltarea creativitiții și a imaginației în domeniul artelor vizuale;

– Structurarea modalităților originale ale limbajului vizual în rezultatele activităților plastice ale copiilor;

– Realizarea unei confruntări estetice transfer de informație, creativitate a tinerei generații;

– Realizarea alternării educației plastice cu educația pentru mediu la nivelul actului creativ;

D.4. Descrierea grupului țintă căruia i se adresează proiectul;

– Elevii și copii de la palaturile și cluburile copiilor din 5 județe invitate.

D.5. Beneficiarii direcți și indirecți; elevii și cadrele didactice a palatelor și cluburilor invitate la concurs, elevii Palatului Copiilor filiala Toplița și părinții acestora, comunitatea locală

D.6. Durata proiectului;

6 luni Ianuarie 2015 – 12 Iunie 2015

D.7. Descrierea activităților

a. Titlul activității: Redactarea regulamentului și a invitațiilor la concurs

b. Data/perioada de desfășurare: luna Ianuarie 2015

c. Locul desfășurării: P.C. M- Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: cadre didactice

e. Descrierea pe scurt a activității: echipa de proiect stabilește tematica concursului, obiectivele specifice, condițiile de participare, primirea lucrărilor, perioada de expoziție și evaluarea lucrărilor

a. Titlul activității: trimiterea invitațiilor

b. Data/perioada de desfășurare: luna Martie 2015

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: cadre didactice

e. Descrieți pe scurt activitatea, în cel mult 5 – 10 rânduri: echipa de proiect trimite în format electronic la destinație, invitația și regulamentul de desfășurare a concur

a. Titlul activității: Pregătirea fazei pe club

b. Data/perioada de desfășurare: luna aprilie 2015

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: cadre didactice și elevii înscriși la cercurile de atelierul fanteziei și sculptură/modelaj

e. Descrierea pe scurt a activității: se organizeză concursuri pe

a. Titlul activității: Primirea coletelor cu lucrări de la participanți

b. Data/perioada de desfășurare: 29.05.2015 data poștei

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: Palatele și cluburile invitate

e. Descrierea pe scurt a activității: se ridică coletele cu lucrări de la poștă și se pregătesc pentru realizarea expoziției.

a. Titlul activității: Organizarea expoziției

b. Data/perioada de desfășurare: 05.06.2015

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: Elevii înscriși la cercurile de la P.C. Miercurea Ciuc filala Toplița, cadre didactice

e. Descrierea pe scurt a activității: se realizează panotarea lucrărilor, se adresează invitații către reprezentanții comunității și părinți

a. Titlul activității: Redactarea diplomelor și jurizarea lucrărilor

b. Data/perioada de desfășurare: 09.06.2015

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: 4 cadre didactice de specialitate

e. Descrierea pe scurt a activității: lucrările se jurizează pe secțiuni și categorii de vârstă, acordându – se premiul special, premiul I, premiul II, premiul III., mențiune și diplome de participare pentru fiecare categorie de vârstă

a. Titlul activității: Vernisajul expoziției

b. Data/perioada de desfășurare: 10.06.2015

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: Elevii înscriși la cercurile de la P.C. Miercurea Ciuc filala Toplița, cadre didactice, reprezentanți ai comunității, părinți

e. Descrierea pe scurt a activității: o scurtă prezentare a proiectului, anunțarea rezultatelor finale, scurt program artistic susținut de elevii cercului de etnografie și folclor

a. Titlul activității: Trimiterea premiilor la destinație

b. Data/perioada de desfășurare: 10.06.2015 – 12.06.2015

c. Locul desfășurării: P.C. M – Ciuc filiala Toplița

d. Participanți: Elevii înscriși la cercurile de la P.C. Miercurea Ciuc filala Toplița, cadre didactice, reprezentanți ai comunității, părinți

e. Descrierea pe scurt a activității: împachetarea diplomelor și trimiterea prin poștă a acestora

D.8. Diagrama Gantt a activităților

D.9.

– Rezultate calitative și cantitative așteptate ca urmare a implementării proiectului:

– Reconsiderarea activităților educative extrașcolare prin prisma educației pentru frumos, respectiv pentru un mediu curat și sănătos;

– Îmbunătățirea relațiilor dintre club și comunitate având în vedere implicarea părinților copiilor în activitate;

– Stimularea interesului elevilor pentru activități cu specific cultural artistic;

– Motivarea elevilor pentru astfel de activități prin participarea la astfel de competiții;

– Educarea viitorului cetățean pentru receptarea, conștientizarea problemelor de mediu;

D.10. Modalități de monitorizare și de evaluare ale proiectului Se va alcătui un juriu format din specialiști educatoare, învățător și 2 profesori de desen. Se vor acorda premii I, II, III, mențiune atât pentru fiecare categorie cât și pentru fiecare secțiune (pictură, grafică, colaj etc.) Se va întocmi proces verbal cu rezultatele obținute.

D.11. Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului

La începutul fiecărui an calendaristic se va redacta și se trimite invitația către județele participante. Implicarea unui nr. mare de elevi din comunitatea locală.

D.12. Activități de promovare/mediatizare și de diseminare pe care intenționați să le realizați în timpul implementării proiectului:

În timpul derulării concursului referitor la organizarea expoziției și vernisaj se va realiza un CD cu poze ale activităților și trimiterea către grupul țintă. La vernisaj vor fi invitați reprezentanți ai comunității locale și părinții copiilor participanți la concurs. Se va comunica articol despre eveniment către ziarele locale, și din împrejurimi.

D.13. Parteneri implicați în proiect descrierea parteneriatului

DEVIZ ESTIMATIV

Bugetul ultimelor 2 ediții:

În cazul în care nu va exista posibilitatea de finanțare MEN, doresc ca proiectul să fie inclus în CAEN 2015:

DA√

NU

Director unitate: prof. Szabó Nándor Coordonator/i: prof. Móga Attila

prof. Vulcan Mărioara

DECLARAȚIE DE AUTENTIFICARE PE PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnata Drăgan Mărioara Floarea (Căs. Vulcan), înscrisă la examenul pentru obținerea Gradului didactic I, seria 2014-2016, specializarea învățător, prin prezenta, certific că lucrarea metodico-științifică cu titlul

„CONTRIBUȚIA EDUCAȚIEI NONFORMALE LA DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR CREATIVE ALE ȘCOLARULUI MIC”

Coordonator științific Prof. Univ. Dr. ALBULESCU ION, este rezultatul propriilor mele activități de investigare teoretică și aplicativă și prezintă rezultatele personale obținute în activitatea mea didactică.

În realizarea lucrării am studiat doar surse bibliografice consemnate în lista bibliografică, iar prelucrările din diferite surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost citate în lucrare.

Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative – examene sau concursuri.

Data: Semnătura