Concepte Fundamentale In Educatia Copiilor cu Ces

Toți cetățenii români au drept egal la educație, la toate nivelurile și toate formele, indiferent de gen, rasă, naționalitate, religie și indiferent de statutul social sau economic. Acest drept este prevăzut în Legea învățământului.

Scopul învățământului special este de a asigura educația copiilor cu deficiențe sau cu dificultăți de învățare, de a remedia dificultățile pe care aceștia le întâmpină și de a asigura integrarea lor socioprofesională. Educația copiilor cu nevoi speciale trebuie să răspundă nevoilor lor de dezvoltare, de aceea este nevoie ca învățământul special să gândească o evaluare adecvată a potențialului de dezvoltare și de învățare al acestor copii și ar trebui să asigure reabilitarea, recuperarea și compensarea deficiențelor lor.

Învățământul special vizează acordarea de sprijin pentru elevii cu CES în vederea atingerii unui nivel individual de dezvoltare cât mai aproape posibil de cel normal prin acumularea experiențelor necesare în școală și în mediul social, prin dezvoltarea abilităților necesare pentru învățare, prin acumularea de cunoștințe și deprinderi utile pentru integrarea socio-profesională și pentru viața culturală în comunitate și prin asigurarea oportunităților și a condițiilor pentru învățarea de-a lungul vieții la diferite niveluri ale educație.

Schimbări recente și schimbări prevăzute în politica educațională

În politica educațională a Ministerului Educației și Cercetării este prevăzută modernizarea și reconfigurarea sistemului de învățământ special în vederea atingerii scopului fundamental al integrării educaționale, profesionale și sociale a copiilor cu nevoi speciale și în vederea adaptării la viața comunității. Pentru atingerea acestui scop, două direcții principale au fost identificate pentru viitor. Copiii vor fi școlarizați încă de la început într-o unitate de învățământ de masă, în apropierea domiciliului lor și vor beneficia de servicii de sprijin diversificate și de calitate.

Schimbările recente privesc crearea serviciilor de sprijin pentru copiii în dificultate. Așteptările, în ceea ce privește creșterea calității educației pentru acești copii, vor include formarea profesorilor din învățământul de masă în domeniul educației copiilor cu nevoi speciale și al educației incluzive, servicii educaționale de sprijin psihopedagogic și de specialitate, școlarizare la domiciliu, școlarizare cu frecvență redusă și servicii de specialitate pentru logopedie și consiliere psihopedagogică.

Conceptul de integrare și incluziune

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, integrarea e definită ca „acțiunea de a include, îngloba, încorpora, armoniza într-un tot”.

Integrarea este obiectivă când copilul/elevul cu deficiențe din școala specială este „transferat „ în școala publică, deoarece colectivul, clasa care îl primește își reorganizează activitatea în funcție de reacțiile noului venit. Atunci când copilul debutează școlar în școala publică, conceptul de integrare se referă la adaptare, la socializare, la permisivitatea colectivului.

Incluziunea diferă de integrare. Integrarea copiilor cu nevoi speciale urmărește includerea lor în învățământul de masă și se referă la capacitatea unui grup, clasă, colectiv, școală de a primi noi membri care au nevoie de sprijin pentru adaptare, integrare, socializare.

Educația incluzivă se referă la ridicarea tuturor barierelor în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare.

Principiile cheie ale incluziunii au în vedere următoarele concepte fundamentale:

• valorizarea diversității;

• dreptul de a fi respectat;

• demnitatea ființei umane;

• nevoile individuale înțelese ca cerințe individuale;

• planificarea;

• responsabilitatea colectivă;

• dezvoltarea relațiilor și culturii profesionale;

• dezvoltarea profesională;

• șanse egale;

Definiții utilizate în România privind persoanele cu dizabilități

În România, sunt folosite pentru persoanele cu dizabilități multe concepte, cum ar fi: deficiență, incapacitate, handicap, dizabilitate și nevoi speciale. Deficiență înseamnă absența, pierderea sau alterarea structurii or funcției (anatomice, fiziologice sau psihologice) unei persoane – moștenită genetic sau ca rezultat al unei boli sau al unui accident, sau datorată condițiilor negative din mediul de dezvoltare al copilului.

Dizabilitate se referă la rezultatul unei relații complexe între condițiile de sănătate ale individului, factorii personali și factori externi. Datorită acestei relații, impactul deferitelor medii asupra aceluiași individ, cu anumite condiții de sănătate date, poate varia considerabil.

Cerințe educative speciale înseamnă nevoi educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației și adaptate particularităților individuale sau caracteristicilor uneia sau altei deficiențe sau dificultăți de învățare. De asemenea, CES implică o asistență complexă, incluzând aspectele medicale, sociale și educaționale.