Caracteristici Psihopedagogice ale Copiilor din Invatamantul Primar

Argument

,, Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu,

dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului.”

(Mc. Dougall).

Omul viitorului, indiferent de activitate, trebuie să posede solide cunoștințe matematice, să se înarmeze cu scheme matematice care să-i permită înțelegerea limbajului științei și puterea de a rezolva rapid multiple probleme ale vieții. În fața provocărilor lumii moderne învățământul ,,se ambiționează să favorizeze dezvoltarea gândirii, a facultăților de dobândire și folosirea cunoștințelor,de creație în cunoaștere la toate vârstele, ori unul bazat pe dezvoltarea capacităților de a face față situațiilor noi de învățare sau de viață”, (Cerghit, 2002).

Matematica este una dintre disciplinele fundamentale care se studiază în școală. Elevul trebuie să posede solide cunoștințe de matematică pentru a înțelege limbajul ei. Trebuie să ținem seama de dezvoltarea psihică și fizică a copiilor din ciclul primar și să folosim activități potrivite care să-i ajute în adaptarea la regimul școlar .

Dascălii încercă să facă accesibilă și plăcută activitatea de învățare a matematicii printr-o gamă variată de metode activ-participative, unde jocul didactic are un rol important.

Evoluția societății actuale impune o pregătire și o adaptare a omului astfel încât pentru a se putea integra acesta are nevoie să-și dezvolte o gândire bună și alertă. Din toate timpurile omul a avut nevoile sale practice care au fost în strânsă legătură cu matematica, ceea ce a dus la apariția și dezvoltarea unei adevărate discipline ridicată la rangul de știință. Astfel practicul a fost legat de teoretic. Această știință este studiată în școală pentru ca de la cele mai fragede vârste copilul să fie inițiat într-o lume a gândirii, a logicii și a inteligenței. Toate acestea se consolidează pe parcursul întregii școlarități, matematica fiind disciplina care îl ajută și pregătește pe copil pentru viață. Ea trebuie să facă parte din cultura generală a unei persoane. Chiar din școala primară se naște la copii atracția față de activitatea de la această disciplină.

Jocul didactic aplicat în învățarea matematicii, prin caracterul său activ, imprimă un ritm mai dinamic, stimulează interesul și competitivitatea, sporește încrederea copiilor în forțele proprii. Prin jocul didactic matematic le stimulăm elevilor efortul susținut și îi determinăm să lucreze cu plăcere și interes atât în școală cât și în afara ei. Jocul pentru copil este o formă de activitate cu serioase implicații psihologice și pedagogice care contribuie la informarea și formarea lui ca om. Este o metodă care asigură captarea, activizarea, relaxarea intelectuală și fizică a elevilor. Prin jocul didactic copilul este antrenat în executarea unor activități pentru utilizarea cunoștințelor dobândite.

Observațiile din munca la catedră mi-au demonstrat că jocul nu caracterizează doar copiii, ci și pe om în general. Activitatea de învățare trebuie să o susținem permanent cu elemente de sprijin care să-i stimuleze pe elevi. Jocurile didactice pot fi introduse în orice parte a orei, a lecției, în funcție de condițiile concrete, având sarcini didactice precise.

Primul gănd al meu cănd m-am hotărât să întocmesc o lucrare metodico-științifică era de a o realiza la disciplina Matematică și Explorarea Mediului, aceasta fascinându-mă chiar din copilărie pentru complexitatea și utilitatea în celelalte discipline, predarea matematicii este încununată de succes când este îmbinată cu folosirea diferitelor jocuri didactice. Am remarcat că pentru copii este o plăcere și contribuie la înțelegerea și consolidarea cunoștințelor. Introducerea unui joc didactic în cadrul procesului de învățământ este important în vederea creșterii randamentului școlar și îmbunătățirea performanțelor școlare. Este necesară îmbinarea componentelor de bază ca să ating scopurile și obiectivele lecției.

Când elevii au intrat în lumea jocului, aproape că nu i-am mai recunoscut, devenind adevărați actori. Elevii care altădată nu erau foarte implicați au participat foarte mult ieșind din anonimat.

Toate acestea au reprezentat motive pentru a mă documenta asupra exercițiilor de matematică sub formă de joc, asupra metodelor și procedeelor didactice axate pe joc didactic, asupra formelor de organizare ale activităților la clasă.

Capitolul I.

Caracteristici psihopedagogice ale copiilor din învățământul primar

I.1.Profilul psihologic al copilului din ciclul primar

,,Mai degrabă un cap bine construit decât unul plin“

(Michel de Montaigne)

Majoritatea psihologilor școlari apelează, pentru descrierea modului de gândire al copiilor la sintagma „profilul psihologic”. La 6-7 ani, copilul începe procesul de integrare în viața școlară ca o necesitate determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale. Începe un program strict organizat, „prilej al primului contact efectiv cu societatea și cultura“. (Păun, 2000).

Școlarul mic se află în faza de acumulare de cunoștințe concrete, așa cum se menționează în literatura de specialitate. ,,Cogniția directă implică percepția”. (Șchiopu, 1970)

Întreaga activitate a învățătorului este îndreptată spre formarea și dezvoltarea personalității elevului. În acest sens dascălul concepe o serie de scheme și demersuri didactice în concordanță cu nivelul copiilor de la clasă, care au ca scop dezvoltarea imaginației și a creativității acestuia. Una dintre metodele cele mai indicate în acest sens este jocul didactic. Folosirea corectă a jocului didactic contribuie la dezvoltarea creativității, a încrederii și a stimei de sine a elevului, făcând învățarea mai plăcută și mai ușoară. Dacă într-o primă etapă elevul este tentat să apeleze la reproducere, ulterior acesta își aduce contribuția sa creatoare formându-și propriile sale explicații.

O îmbinare eficientă a metodelor didactice are în vedere implicarea afectivă a copilului întrucât prin intermediul afectivității copilul își însușește cunoștințele ca parte activă a memoriei de lungă durată. Nu este același lucru ca elevul să participe pasiv la învățare, sau să fie plăcută, antrenantă, motivantă. Implicarea creativă și afectivă a elevului este modalitatea prin care acesta își formează caracterul și personalitatea după cerințele educaționale actuale.

Folosirea unei imagini ca material didactic contribuie într-o mare măsură în dezvoltarea gândirii copilului. Școlarul mic se află în situația de a folosi o cantitate mare de informații. Acest lucru nu ar fi posibil fără transformarea cunoștințelor în reprezentări. Acestea sunt de două feluri: scheme și imagini. Simbolurile (litere, numere, cuvinte) și conceptele (set comun de atribute pentru un grup de scheme, imagini sau simboluri) sunt considerate drept unități de învățare.

La 6-7 ani copilul se află în stadiul preoperațional, după 7 ani se află în studiul operațiilor concrete, iar spre 11-12 ani în stadiul operațiilor formale. Are loc saltul de la gândirea reprezentativă la gândirea operativă, pe baza operațiilor logice. Școlarul mic ajunge într-un punct când ia în considerare și părerea celor din jurul său, aceasta fiind urmarea progresului intelectual.

Cu ajutorul cunoașterii directe și ordonate copilului i se dezvoltă spiritul de învățare indirectă. Se pot alege jocuri didactice ținând cont că în gândire se manifestă independența (clasa I-II ), suplețe (clasa a III-a), spirit critic bazat pe logică (clasa a IV a). Odată cu dezvoltarea psihică a copilului gândirea lui este organizată în funcție de noțiunea de timp, de spațiu și de mișcare. Cunoașterea în sine progresează datorită memoriei pe care copilul și-o folosește ori de câte ori consideră că este nevoie.

În această perioadă se dezvoltă limbajul oral și scris. Limbajul oral este într-o strânsă legătură cu ascultarea mesajului transmis pe cale orală. Școlarul mic învață să asculte explicațiile învățătorului, solicitările colegilor (partenerilor de joc). Jocul asigură plăcere, îndeplinește multiple funcții: de distracție, de creativitate și de modelare, îl binedispune pe copil și nu simte oboseală.

La formarea caracterului unui copil participă și temperamentul fiecărui individ în parte. În întreg procesul didactic desfășurat prin joc în care trebuie să se rezolve diferite sarcini de lucru se dobândesc și se dezvoltă trăsături ale profilului psihologic ale copilului esențiale: voința, atenția, aptitudinile cu toate calitățile lor. Cunoscând particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor și prin intermediul jocului didactic, învățătorul poate interveni în educarea școlarilor mici. Primul lucru la învățător este cunoașterea psihopedagogică a școlarului mic, deoarece cunoscând copilul, îl poate forma, îl poate educa pozitiv, dezvoltându-i personalitatea fiecărui elev. Cunoașterea școlarului mic îi permite învățătorului să folosească măsuri instructiv-educative care să conducă la rezultatul dorit. Tratarea individuală a copiilor este un mijloc de mărire a cunoștințelor, a priceperilor și a deprinderilor la toți școlarii mici

I.2. Necesitatea modernizării învățământului matematic

Matematica stimulează gândirea omului, unde se descifrează tainele naturii, societății și prevede dezvoltarea lor în viitorul apropiat. Matematica se învață pentru a se folosi, nu pentru a se ști din această cauză elevii ar trebui să primească nu doar cunoștințe matematice. Educația matematică are o importanță deosebită în dezvoltarea personalității copilului. Elevii sunt familiarizați cu noțiuni simple: noțiunea de mulțime, de număr, de adunare, de scădere, de înmulțire, de împărțire etc.

Modernizarea învățământului matematic se inscrie într-un proces general de reînnoire a întregului sistem de predare-învățare a disciplinelor școlare, prin pregătirea cadrelor didactice, prin conținut, strategii didactice. Metoda tradițională limitează participarea activă și conștientă a elevului la actul de predare-învățare, iar cea modernă sugerează, propune, sfătuiește, încurajează elevul în căutare,îl ajută să descopere, îi dezvoltă creativitatea, ține seama de interesele sale și de motivație, care-i permite astfel să-și însușească cunoștințele matematice.

“ Copiii să învețe să gândească din capul locului în spiritul matematicii actuale, moderne să-și consolideze acest mod de gândire pe tot parcursul școlarității.“ (Mihoc, 1974)

Prin modernizarea învățământului matematic înțelegem găsirea conținutului, a căilor și mijloacelor prin care sporim eficiența sa formativă. Un rol deosebit se acordă stimulării creativității didactice. Sarcina cadrelor didactice este de a perfecționa conținutul învățământului, de a da viața principiilor care stau la baza acestuia. Învățătorul trebuie să stăpânească arta de a învăța pe alții, de a transmite elevilor cunoștințele prevăzute de programa școlară.

Limbajul matematic al copilului din ciclul primar necesită să fie potrivit predării acestei discipline. Este important ca la toate nivelurile învățământului să se utilizeze un limbaj matematic de specialitate. Psihologul J.Brunner spune: „ oricărui copil i se poate preda cu succes orice obiect de învățământ într-o formă intelectuală adecvată”. (Brunner, 1970).

I.3. Îmbinarea jocului didactic matematic cu activitatea de învățare

Din experiența dobândită în activitatea mea de dascăl, am dedus că jocul didactic este o activitate instructiv-educativă distractivă și plăcută pentru copiii din ciclul primar. Farmecul jocului matematic constă în îmbinarea armonioasă a elementului de instruire cu elementul de joc. În urma acestei îmbinări apar stări emotive, favorabile stimulării și identificării proceselor de cunoaștere a muncii didactice, a formării unor deprinderi și trăsături morale.

Învățătorul trebuie să identifice modalități de îmbinare a jocului cu activitatea de învățare pentru a atinge obiectivele propuse. Chiar dacă în activitățile elevilor predomină jocul, acesta are o contribuție importantă în planul învățării.

Pentru copil este foarte important să reușească în jocul pe care și-l propune. De aceea el dă tot ce are mai bun din el atât fizic, intelectual și afectiv. Jocul are contribuții instructiv-educative care nu pot fi înlocuite prin alte activități. Trecerea copilului de joc la învățare se realizează mai ușor prin jocul didactic. Învățarea nu poate fi lipsită de joc. Dacă jocul este introdus într-o activitate, aceasta devine mai plăcută, mai atractivă, elevii se implică cu mai mare plăcere în ea. Elevul se află dintr-o dată în lumea cunoștințelor ce se transmit în lecție și care trebuie însușite, reproduse și demonstrate de școlar în fața cadrului didactic care apreciază nivelul performanței școlare. Învățarea la ciclul primar are o strânsă legătură cu învățarea vârstei preșcolare. Jocul și învățarea se implică și se întrepătrund, fiind privite ca forme de activitate distincte. Școlarul mic este la primul lui contact cu învățarea școlară sistematică, organizată. Acestuia îi place situația în care se află, este tentat să învețe și să citească, să scrie și să socotească. Învățătorul trebuie să cunoască metoda organizării și desfășurării activităților din care să nu lipsească elemente de joc. Activitățile trebuie organizate în așa fel în care copilul să creadă că se joacă, nu că are de rezolvat anumite sarcini impuse de învățător. Jocurile trebuie să fie interesante pentru a-i capta pe copii și pentru a le menține curiozitatea pe timpul desfășurării lui. Jocul didactic poate fi utilizat în orice etapă a lecției, cu scopul de a obține rezultate mai bune, dar cu o condiție, aceea de a se găsi forma cea mai potrivită pentru a nu se rupe unitatea lecției.

La clasa I se impune cel mai mult îmbinarea muncii cu jocul. La sfârșitul jocului, copilul este mulțumit, iar prin învățare copilul nu simte rezultatul învățării făcându-l pe el mai dezinteresat. Din această cauză este foarte important și necesar ca învățătorul prin diferite metode să-l facă pe elev să înțeleagă importanța activității de învățare a lui. De aceea învățătorul trebuie să îmbine munca didactică cu jocul potrivit activității de învățare.

Capitolul II

Modalități de integrare a jocului didactic la disciplina „Matematică și Explorarea Mediului”

,,Jocul copilului nu este numai oglindă fidelă apersonalității sale în formare ci poate fi utilizat ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază metodelor de predare.”

(E. Planchard)

II.1. Strategii didactice activ-participative în învățământul primar

Realizarea, proiectarea și organizarea activtății instructiv-educative depind de resursele

metodologice curriculare, umane, materiale, organizatorice, ce imprimă eficiență pragmatică formării elevilor. Mijloace și formele strategice pot fi circumscrise terminologic prin intermediul sintagmelor de metodă, procedeul didactic, tehnologiei didactice și metodologiei didactice.

Strategiile didactice subînțeleg metode, procedee, tehnici didactice împreună cu mijloacele didactice la care apelează învățătorul în procesul didactic. Strategiile didactice îl ajută pe învățător să realizeze proiectarea, evaluarea procesului didactic pe care el îl dirijează și realizează

În literatura de specialitate psihopedagogică destinată procesului didactic, în funcție de diverse criterii (apariția istorică, implicarea participanților, politicile educaționale) au fost etichetate strategii clasice, moderne, de tip algoritmizat, euristice, experimental faptice, etc. Ne interesează strategiile didactice activ-participative care pun accentul pe implicarea copilului cât mai susținută.

Metoda didactică

Ea este o cale foarte importantă de organizare și desfășurare a predării-învățării. Metodele de învățământ sunt instrumente de transmitere și asimilare a cunoștințelor, de dezvoltare și formare a unor calități intelectuale și morale, a unor structuri instrumentale (priceperi, deprinderi, operații , aptitudini), afectiv-motivaționale, precum și de control și apreciere a rezultatelor activității școlare.

Ioan Cerghit definește metoda: ,,ansamblul organizat de procedee sau moduri de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunii și care conduc în mod programat și eficace la realizarea scopurilor sau obiectivelor propuse. (Cerghit, 1980)

Tehnologia didactică

De-a lungul anilor a apărut necesitatea intercolerării componentelor procesului de învățământ urmărind aspecte ale multii-media, aparaturii tehnice de la cele mai simple până la cele oferite de IT.

,,În spatele fiecărei metode de predare stă ascunsă o ipostază asupra mecanismului de învățare a elevului”. (Malița, 2009).

Prin metode activ-participative elevii sunt transformați din obiect al formării în subiecți activi, coparticipanți la propria formare.

II.2. Jocul didactic matematic și rolul său în învățământul primar

II.2.1.Conceptul de joc didactic matematic

Jocul a fost considerat simbolul glumei știind să devină educativ și atractiv. Jocul a primit funcții complexe, repertoriul jocului fiind diferit la toate vârstele.

M.Montaigne spunea despre joc: ,, jocurile copiilor nu sunt deloc jocuri și este mai corect să fie considerate ca cea mai importantă și mai profundă preocupare a preșcolarilor și a școlarilor mici “ (E D P, 1970)

Elementele de joc, introduse într-o activitate didactică îi imprimă un caracter mult mai atrăgător, viu, aducând o stare bună de dispoziție, înlăturând monotonia și plictiseala. La școală jocul este o formă de învățare ușoară și participativă, stimulând creativitatea elevilor. Este o activitate plăcută cu ajutorul căreia se realizează obiectivele învățării. Când învățarea se transformă în joc, atmosfera jocului îi face pe elevi să fie mai activi și să participe mai cu interes.

Jocul didactic are valențe formative în dezvoltarea generală a elevilor având o mare importanță pentru reușita activității. Învățătorul dezvoltă elevilor deprinderile de muncă independentă. Jocul didactic dezvoltă inventivitatea și mobilitatea proceselor cognitive. Competitivitatea din cadrul jocului didactice îi solicită toate capacitățile elevului fără a-l obosi, iar cooperarea duce la formarea spiritului colectiv. Pentru a fi joc didactic o activitate matematică trebuie să conțină anumite elemente de joc: surpriza , întrecerea, cunoașterea unor reguli, cooperarea, prevenirea.

Jocurile didactice au un important rol formativ-educativ. Cu ajutorul jocurilor se înfiripă, apoi se dezvoltă mai multe însușiri ale personalității prin acestea se educă particularități fizice, psihice dar și individuale precum: dârzenia, curajul, abilitatea morală, perseverența, spiritul de competiție, atitudinea față de partener și colectiv. Jocul didactic este un mod de învățare și educare a copiilor, ca procedeu de realizare maximă a sarcinilor propuse. Este o activitate instructiv educativă și plăcută pentru elevi. El are o mare contribuție în verificarea, adâncirea, precizarea și consolidarea cunoștințelor, la dezvoltarea memoriei, a gândirii și a imaginației elevilor. Prin intermediul jocului, activitatea de învățare devine o plăcere pentru copil. Cu ajutorul jocului copiii își înving timiditatea, devenind mai curajoși, activi și cu mai multă încredere în forțele proprii. Jocurile sunt mijloace eficiente de activizare prin conținutul și modul lor de activizare. El dezvoltă deprinderile practice și de muncă organizată. De multe ori când are loc aprecierea rezultatelor copiii devin bucuroși sau supărați, mulțumiți sau simt un adevărat regret că nu au realizat mai mult. Prin joc, copilul învață, se autoconduce, își încearcă propriul efort, capătă încredere de sine.

Jocul didactic este rezultatul dintre îmbinarea armonioasă a elementului instructiv-educativ cu elementul distractiv. Jocul didactic are o importantă contribuție în dezvoltarea intelectuală a copilului, în educarea spiritului de observație, la formarea percepțiilor, a imaginației creatoare, dar și a gândirii și limbajului. Cu ajutorul jocului didactic învățătorul verifică și consolidează cunoștințele elevilor, îmbogățind sfera lor de cunoștințe punând în valoare și antrenând capacitățile creatoare ale acestora.

Atunci când jocul didactic este folosit în activitatea didactică asigură participarea activă a elevilor la oră, dobândind funcții psihopedagogice importante, asigurând o participare activă a elevilor la lecții. Elevii depun un efort pe care nu îl simt dar îl doresc. În lecția de Matematică și Explorare Mediului trebuie introdus jocul didactic.

O problemă de Matematică sau un exercițiu poate deveni joc didactic matematic dacă:

folosește regulile jocului care sunt cunoscute și sunt respectate de elevi;

folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;

folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;

obține scopul și sarcină didactică din punct de vedere matematic;

Prin folosirea jocului didactic matematic se realizează și importante sarcini formative ale procesului de învățământ.

II.2.2. Caracteristicile și componentele jocului didactic matematic

Jocul didactic matematic are următoarele caracteristici:

asigură realizarea obiectivelor într-un climat de bucurie, emoții puternice, antrenament;

jucătorii utilizează autonom cunoștințele necesare jocului;

nu se deosebește în conținut de celelalte tipuri de activitate matematică;

solicită o gândire de tip problematic;

reunește elemente de divertisment și învățare;

respectă aceleași etape ale activității ca și exercițiile cu material individual;

antrenarea în joc este stimulată de prezența recompensei care poate fi valoare materială (dulciuri, cărți, rechizite școlare) ,simbolică(medalii, siluete de personaje îndrăgite) sau ideală (laudă);

este stimulativ (în jocurile colective) pentru copiii cu ritm lent, pentru cei timizi care pot obține satisfacția succesului prin sentimentul de apartenență la echipa câștigătoare;

scopul jocului didactic este apropierea procesului instructiv-educativ de cunoaștere nemijlocită, sprijinită pe experiența proprie;

jucătorii devin interesați de perfecționarea deprinderilor intelectuale necesare în joc.(Cerghit, 1980)

Astfel, jocul dobândește funcții psihopedagogice importante atunci când este folosit în învățare, asigurând o participare activă a elevului la lecție și îmbunătățind interesul pentru cunoașterea conținutului lecțiilor.

Principalele componente ale jocului didactic sunt:

1). Scopul didactic urmărit de învățător (se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă);

2). Sarcina didactică transmisă copiilor la activitățile matematice (urmărește ceea ce trebuie să facă elevii pe parcursul jocului didactic matematic, pentru a se realiza scopul propus);

3). Conținutul didactic al lecției (numere naturale, elemente de logică, operații cu numere naturale, trebuie să fie recreativ, atractiv, accesibil);

4). Elementele de joc care au o strânsă legătură cu sarcina didactică (cooperarea, întrecerea, recompensa, surpriza etc.);

5). Materialul didactic (jetoane numerice, imagini, planșe cu diferite imagini, jucării, fișe individuale, trebuie să fie adecvate conținutului jocului).

6). Regulile jocului (concretizează sarcina didactică, antrenează întregul colectiv de elevi în rezolvarea sarcinilor primite).

II.2.3. Funcțiile jocului didactic matematic

Orice joc îndeplinește simultan mai multe funcții care se răsfrâng asupra celui care se joacă, dar și asupra cadrului didactic. Ele sunt:

a) funcția de cunoaștere (stârnește curiozitate și atenție deosebită copilului);

b) funcția formativă (formează, educă atenția, imaginația, comportamentul)

c) funcția de tonifiere ți echilibru (are caracter activ și compensator, creează un climat de destindere);

d) funcția organizatorică (realizează o bună organizare a timpului în timpul jocului didactic matematic);

e) funcția motivațională (oferă relaxare, bucurie, destindere, plăcere,îl motivează pe elev în activitatea didactică);

Jocurile matematice dezvoltă capacitățile intelectuale ale elevilor.

Dacă jocul didactic este bine structurat, funcțiile lui pot fi bine observate.

J.Chateau spunea:

,, în cadrul jocului educatorul nu trebuie să fie șef, ci animator, cunoștințele lui să nu-l acopere pe copil, trebuie să lase adevărul să vină de la el” (Chateau, 1970)

II.3. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic

Organizarea jocului impune cadrului didactic să respecte niște cerințe metodice. Pentru ca jocul să fie o reușită trebuie să avem în vedere proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic îmbină elementele ce-l definesc.

Ca rezutatele jocului didactic matematic să fie optim dacă:

Pregătirea jocului didactic matematic.

Organizarea jocului didactic matematic.

Respectarea momentelor jocului didactic matematic.

Ritmul și strategia conducerii lui.

Stimularea elevilor cu scopulde a participa activ la joc.

Asigurarea unui ambient prielnic jocului.

Diversitatea elementelor de joc

a) Pregătirea jocului didactic matematic presupune: studierea atentă a conținutului jocului, studierea structurii sale, pregătirea materialului necesar (confecționarea sau procurarea lui), elaborarea proiectului jocului didactic.

Jocurile pe care le alegem trebuie să aibă o strânsă legătură cu scopul lecției, trebuie alese în așa fel încât să contribuie la atingerea scopului instructiv-educativ al lecției.

Când alegem jocurile didactice trebuie să avem în vedere: intresul pe care-l trezesc jocurile în rândul elevilor, capacitatea copiilor de a realiza singuri sarcinile introduse în joc; posibilitatea de a se desfășura în grup sau individual.

b). Organizarea jocului didactic matematic reprezintă o etapă de o importanță deosebită.

Jocul didactic trebuie să fie pregătit foarte detaliat, elevii pot fi împărțiți pe grupe. Timpul alocat jocului didactic, imprimă activității un ritm mai dinamicși mărește încrederea în sine a elevilor. Elevii încearcă să se încadreze în timpul alocat, concentrându-se să răspundă corect.

c). Pregătirea și distribuirea materialului didactic

Materialul didactic trebuie asigurat cu o perioadă de timp înainte. Materialele trebuie să fie cât mai diferite, în special pentru școlarii de clasa I (diferite figuri geometrice, jetoane , diferite truse, figuri decupate).

d). Desfășurarea jocului didactic matematic

Jocul didactic în desfășurarea sa cuprinde următoarele momente: introducerea în joc (cuprinde discuții pregătitoare bazate pe tema jocului), anunțarea unui joc (se face clar, scurt), explicarea jocului didactic (depinde de demonstrarea și explicarea lui), fixarea regulilor jocului didactic matematic(se face când jocul pare mai complicat), executarea jocului de către elevi (etapa fundamentală), încheierea jocului (aprecieri și concluzii asupra modului de desfășurare a jocului). Foarte important sunt pentru școlarii din clasele mici aprecierile verbale pe care le face învățătorul. Stimulentele sunt oferite celor ce au câștigat, lăudindu-i și pe cei care au pierdut, încurajându-i și consolându-i. Se pot da și calificative la unele jocuri. Jocurile didactice trebuie să aibă și momete vesele, să se folosească aprecieri colective sau individuale, recompense sau chiar aplauze.

II.4. Clasificarea jocurilor didactice matematice

Jocurile didactice matematice sunt foarte multe și diverse. Învățătorul cu ajutorul imaginației sale poate inventa tot felul de jocuri. Elevii ar putea fi puși și ei să ajute la conceperea jocurilor didactice uneori și să le adapteze în funcție de activitatea susținută și de ceea ce le place să facă.

Jocul didactic matematice stimulează interesul elevului în rezolvarea sarcinii didactice.

Acestea pot fi clasificate în funcție de sarcina și scopul lor didactic astfel:

jocuri logico-matematice;

jocuri didactice specifice vârstei;

jocuri didactice pentru aprofundarea cunoștințelor unui grup de lecții;

jocuri didactice, ca moment al lecție;

jocuri didactice, ca lecții sine stătătoare;

jocuri didactice în completarea lecției.

Clasificarea jocurilor matematice se poate face și în funcție de materialul didactic folosit:

1) didactice cu materiale didactice: natural (din natură ) și confecționat.

2) jocuri fără material didactic (ghicitori, cântece, rebusuri).

După contribuția formativă pe care o au jocurile didactice pot fi clasidficate ținând cont de acea operație sau însușire a gândirii căruia sarcina jocului i se adresează în mare măsură:

3) jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză.

Jocurile didactice matematice sunt sunt diversificate și pot fi aplicate la o grupă de elevi, individual, dar și la o clasă întreagă.

Își pune amprenta asupra eficienței formative în cunoaștere , în conduita și atitudinea afectivă a elevului în funcție de felul său :

să pună în evidență relațiile copiilor în cadrul grupului ;

să evidențieze modul corect sau incorect de acțiune între diversele situații;

să apeleze la cunoștințele copilului ducând la sporirea înțelegerii și participării active a copilului la actul de învățare;

II.5.Moduri de utilizare a jocului didactic matematic

Există două tipuri de jocuri când ne referim la studiul Matematicii:

-un joc propus în conținutul științific (exercițiilor, problemelor distractive)

-un joc care se referă la modul de predare al acesteia (metode didactice utilizate atât în predare cât și în evaluarea cunoștințelor de matematică la copii).

Voi prezenta câteva jocuri realizate la clasă.

Ce semne s-au ascuns?(clasa I )

Scopul didactic: consolidarea deprinderilor de a rezolva operații matematice.

Sarcina didactică: să completeze semnele care lipsesc, pentru a obține rezultatul dat.

Exemple: 6  6  6  6  6 =

5  5  5  5  5 =

8  8  8  8  8 =

Haideți la întrecere (clasa I , a II-a,a III-a, )

Scopul didactic: dezvoltarea atenției și a gândirii logice, formarea deprinderilor de a rezolva corect exercițiile de adunare, scădere, înmulțire, împărțire.

Sarcina didactică: rezolvări de exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire.

Conținut: exercițiile vor scrise pe tablă.

-4 2 0 4 3 4

-5 3 6 -2 2 5

Clasa a II-a: consolidarea înmulțirii și a împărțirii.

Clasa a III-a: consolidarea adunării și a scăderii numerelor naturale în concentrul 1-1000.

Cine urcă mai repede? (clasele I-IV)

Scop didactic: consolidarea deprinderilor de calcul cu cele 4 operații, dezvoltarea atenției, a perseverenței și a spiritului de muncă în colectiv.

Sarcina didactică: efectuarea unor exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire.

Material didactic: se desenează pe tablă două scări, pe treptele cărora vor fi scrise exerciții fie de adunare, fie de scădere, fie de înmulțire, fie de împărșire sau combinate. Numărul treptelor este în funcție de numărul membrilor unei echipe. Pe ultima treaptă a celor două scări se va fixa câte un steguleț, câte un timbru sau un alt premiu.

După ce au fost stabilite grupele și ordinea în care elevii vor veni la tablă, se dă semnalul și câte un elev va rezolva mintal exercițiul aflat pe prima treaptă de jos în partea rezervată echipei sale, după care va scrie rezultatulîn dreptul lui. În cazul în care răspunsul este bun, acesta se încercuiește cu creta, iar jucătorul care urmează va avea dreptul să rezolve exercițiul aflat pe treapta următoare. Dacă răspunsul este greșit, următorul concurent din aceeași echipă va trebui să rămână la aceeași treaptă pentru a rezolva corect exercițiul.

Echipa care va reuși să rezolve corect și rapid exercițiul, va ajunge în vârf mai repede și astfel va avea dreptul să ia premiul.

Foarte îndrăgite de copii au fost jocurile:„Melcul”, „Racheta”.

Alte jocuri sunt pentru pregătirea noțiunii de număr natural și operații cu numere naturale, jocuri pentru deyvoltarea și stimularea gândirii, formarea unei logici elementare.

Jocurile logice sunt considerate o modalitate de realizare a unui învățământ activ care pune baza pe acțiunea elevului asupra lucrurilor.

Am folosit jocuri specifice predării șirului numerelor naturale cum ar fi: „Ghici, ghici”, „Găsește vecinul”, „Așează corect”, „Cercul zburător”, „Stop”.

Scopul acestor jocuri este de a consolida cunoștințele despre numere și cifre(succesiunea numerelor, compunerea, descompunerea, compararea lor).

Voi explica un joc dintre acestea.

Stop

Sarcina didactică:să recunoască cifrele.

Desfășurarea jocului: Învățătorul are mai multe jetoane cu cifre. Ele sunt date din mână în mână. Când învățătorul spune „stop”,elevul care deține jetonul trebuie să recunoască cifra arătând clasei cartonașul. Copii aprobă, sau nu, răspunsul.

Jocurile numerice sunt esențiale pentru dezvoltarea gândirii elevilor, al imaginației și consolidării tehnicilor de calcul. Aceste jocuri se organizează pe echipe sau individual. Importanța desfășurării acestor jocuri constă în enumerarea sarcinii didactice ce trebuie realizată de elevi pe tot parcursul jocului.Exemple de jocuri ce se pot realiza în perioada formării noțiunii de număr:„Ce pereche e mai mare?”, „Rățuștele pe lac”.

Pentru însușirea și consolidarea adunării și scăderii numerelor naturale în predare am încercat să aplic cunoștințele despre operațiile învățate într-o mare varietate de jocuri didactice matematice:„Să adunăm”, „Urmărește săgeata”, „Secretul omului de zăpadă”, „Cuvântul surpriză”. Un astfel de joc este:

Să adunăm

Scopul jocului: este de a consolida adunarea cu mai mulți termeni.

Regulă: se adună numerele de aceeași culoare și rezultatul se pune în cercul cu culoarea cifrelor adunate.Jocul se complică cerând elevilor să scrie rezultatele obținute în ordine crescătoarea sau descrescătoare.

Jocuri pentru consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris: „Cine lucrează mai repede?, „Secretul piramidei”, „Racheta”, „Câte păsări s-au ascuns în copac?”, „Găsește mai multe soluții”.

Exemplu: Găsește mai multe soluții!

Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul și dezvoltarea capacității de a opera cu numere ăn scheme date.

Sarcina didactică: să găsească perechi de numere în limitele 1-1000, care prin repetare, în anumite condiții, să dea același rezultat.

Material didactic: se liniază pe fișe sau pe tablă două pătrate împărțite în câte nouă căsuțe.

Elementele de joc: întrecerea individuală.

Demersul jocului: se dau numerele 1 și 3 și se cere elevilor să găsească în ce aranjament vor putea fi folosite numerele date pentru a obține pe orizontală și verticală același rezultat. Condiția care se pune este ca fiecare număr să fie folosit de același număr de ori.

Jocuri sub formă de „Rebus”.

La o lecție de consolidare, „Experimentăm și calculăm până la 100” se poate introduce jocul didactic, după comunicarea temei, în următorul moment – crearea situației de învățare.

O etapă a lecției în care jocul este folosit este fixarea cunoștințelor însușite. Exemplu: „Cine urmează?, „Care numere lipsesc?”.

Un ultim moment al lecției este cel al evaluării finale a cunoștințelor, ce poate fi realizat printr-o fișă cu un joc didactic. Exemplu: „Pisica și cei 7 pisoi”, „Cine sunt?”

La primul semn de oboseală al elevilor este necesar intercalarea jocului didactic matematic. Un exercițiu sau o problemă este receptat de elevi ca joc didactic dacă:

utilizează elemente de joc cu scopul realizării unor sarcini matematice;

utilizează un conținut recreativ, accesibil, atractiv;

rezolvă o sarcină didactică din punct de vedere matematic;

scopul jocului didactic poate fi anticipat de elevi, cadrul didactic fiind „ arbitrul” întrecerii

Exemplu: următoarea problemă sub formă de joc.

Simplu și totuși

„Trei copii se așează într-un cerc, într-un pătrat și un triunghi.”

Dând elevilor de clasa I trei jetoane cu imagini reprezentând copiii și alte trei cu figurile geometrice, au descoperit pe rânt toate cele trei posibilități.

(1, 1, 1); (3, 0, 0); (0, 3, 0); (0, 0, 3); (2, 1, 0); (1, 2, 0); (0, 2, 1); (0, 1, 2); (2, 0, 1); (1, 0, 2).

Jocul de acest tip se poate folosi la compunerea și descompunerea oricărui număr natural și poate fi aplicat în oricare parte a lecției.

Jocul robotul socotește

Se joacă la sfârșitul ciclului primar. Jocul este o variantă prezentată într-o formă mai atractivă.

Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul rapid, oral, scris, prin rezolvarea unor exerciții cu numerele de la 1 la 1000.

Material didactic: o planlă pe care se desenează un robot. În căsuțe trebuie avută posibilitatea de a desena diferite cartonașe cu numere și semnele operațiilor respective.

Desfășurarea jocului: jocul se poate desfășura în colectiv sau pe grupe formate din câte cinci elevi, schumbându-se de fiecare dată numerele și semnele operațiilor. Prima grupă va lucra exercițiile din partea stângă și centrală, iar cea de-a doua grupă va lucra partea dreaptă și centrală. Fiecare elev din grupă va rezolva cât se poate de rapid câte un exercițiu. Ultimul elev va scrie rezultatele. Se acordă câte două puncte fiecărui membru din echipă dacă a rezolvat corect. Se mai acordă un punct celui ce va rezolva un exercițiu greșit. Dacă s-a greșit un exercițiu și nici un elev nu a observat, mergând până la final cu rezultatele greșite, de la fiecare se scade un punct. Jocurile de inteligență sunt foarte folositoare elevilor fiind atractive, stimulând imaginația, gândirea profundă și lucrul pe grupe. Exemplu: jocul didactic „Scara”.

Jocurile cu simboluri matematice pot fi utilizate la toate nivelurile de vârstă fiind adaptare. Scopul acestor jocuri este de a-l stimula pe elev să gândească modalități diferite de rezolvare. Dăm câteva exemple în acest sens:

„În livadă, astă–noapte

Mai erau cinci mere coapte.

Câte azi pe ram mai sunt

Dacă trei sunt pe pământ?”

(operația de scădere)

„Frățiorului în zori

I-au ieșit trei dințișori.

Asta-i nemaipomenit

Încă doi i-au răsărit:

Ia să văd de știți sau nu,

Dințișori câți are acu?”

(operația de adunare)

Există multe jocuri prin care se realizează o legătură între Matematică și alte discipline, prin rebusuri, ghicitori, poezii, dar și cântece.

În acest subcapitol am încercat să dau exemple de câteva jocuri didactice utilizate la disciplina Matematică și Explorarea Mediului prin care să se dezvolte intelectual și creativitatea elevilor din învățământul primar.