Aspecte DE Management Participativ LA Scoala Gimnaziala Regina Elisabeta DIN Baiut

Pedagogie

Aspecte DE Management Participativ LA Scoala Gimnaziala Regina Elisabeta DIN Baiut

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Societatea actuală, societatea competenței si competiției, are nevoie de oameni care să se remarce prin ceea ce știu și ceea ce pot face, oameni care și-au verificat inclinațiile prin exercițiu sistematic și le-au transformat în aptitudini și capacități.

Pentru ca aceste însușiri să se poată dezvolta este necesar un sistem de management activ care să-i determine pe elevi să-și însușească cunoștințe prin îmbinarea armonioasă a activităților de învățare dirijată cu munca independentă, prin elaborarea unor sinteze cu caracter interdisciplinar, prin căutarea unor soluții originale și eficiente necesare rezolvării problemelor care se ivesc în viața socială, aflată în continuă schimbare. In aceste condiții este nevoie ca noi, cadrele didactice, să fim capabile să organizăm, coordonăm activitatea educațională, să le exercităm și să le dezvoltăm capacitățile creatoare și subliniez, realizarea feedback-ului.

Prezenta lucrare, ASPECTE DE MANAGEMENT PARTICIPATIV LA SCOALA GIMNAZIALA"REGINA ELISABETA"DIN BAIUT

își propune un studiu în acest domeniu prin aplicarea metodelor, tehnicilor și procedeelor pentru realizarea unui management corespunzător evaluat final cu superlativ și amplasare organizațională de top.

Prima parte a lucrării abordează tematica generală a managementului prin repere teoretice generale cu referire la funcțiile manageriale, competențele necesare, elementele caracteristice unui management de succes.

Partea a doua a lucrării transpune teoretic managementul participativ la nivelul organizației de elevi și prezintă o varietate metode pentru implicarea elevilor, părinților și comunității locale în procesul de luare a deciziilor.

Partea a treia a lucrării aplică reperele teoretice însușite în studiu de caz.

CAP. 1 CONCEPTE TEORETICE

Delimitări conceptuale

Managementul educațional poate fi considerat știința și arta de a pregăti resursele de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și societate. Managementul educațional cuprinde un ansamblu funcții, princii și apelează la metode și tehnici aplicate pentru a ajunge la obiectul final.

Abordarea managementului pentru aplicarea lui concretă este un domeniu de „top” în societatea contemporană. Știința managerială s-a dezvoltat, perfecționat și specializat în timp. Start-ul pornește de la perioada conducerii științifice și deține în prezent orientări, caracteristici speciale lumii contemporane: viziunea în ansamblu pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă mediul la nivel de planetă; coroborarea unor elemente din alte științe; mutațiile și amploarea lor în schimbările din societate; pătrunderea în variate domenii din economie. Se poate vorbi de managementul bancar, financiar, agrar, educațional etc. Se vorbește despre profesionalizarea funcției de manager ca elită managerială a viitorului și care va deveni o necesitate absolută.

Managementul cuprinde o activitate complexă. Concepe, pregătește, organizează, coordonează și administrează toate elementele ce contribuie la atingerea unor obiective. Acționează conștient în conducerea și ghidarea activităților individuale și grup spre obiectivele și finalitățile urmărite. La început, managementul aborda doar zona economică, extinzându-se în aplicabilitate și în alte domenii, printre care și cel al educației și învățământului, implicându-se cu toate elementele, dimensiunile și funcțiile pe care le aplică în alte domenii. Există și o specificitate a managementului pentru fiecare sferă de activitate. Astfel, în sfera învățământului vorbim de managementul educațional aplicat sistemului și procesului de învățământ, organizațiilor școlare și claselor de elevi. Spre deosebire de managementul celorlalte domenii de activitate, în cazul educației avem o specificitate a produsului final care nu este ceva concret, vizibil, palpabil.

Managementul instituțional și funcțiile lui

În sistemul de educație și învățământ, se manifestă la niveluri diferite:

Macro – managementul sistemului de învățământ și al procesului de învățământ, pe țări și pe niveluri: european, național, local;

Intermediar – managementul organizațiilor școlare prin coordonarea structurilor educaționale de către managerii de top din învățământ, de la ministru la director de școală;

Micro – managementul claselor de elevi cu referire la organizarea lecțiilor și a claselor de către managerii operaționali din învățământ (profesorii)

Se consideră că școala este un tip complex de organizație. Posedă un set de obiective proprii, cu o anume distribuire a puterii și autorității, cu funcții și responsabilități specifice care duc la îndeplinirea obiectivelor propuse. Managementul într-o unitate de învățământ funcționează la nivelurile la care se manifestă la fel ca în cadrul oricărei organizații funcționale și anume:

managementul de vârf – top management (nivelul conducerii);

managementul pe domenii –management la nivelul comisiilor/catedrelor/ compartimentelor;

managementul clasei – management la nivelul colectivelor de elevi.

Din acest punct de vedere, managerii educaționali sunt instruiți pentru conducerea unui anumit nivel ierarhic al organizației școlare. Literatura de specialitate stipulează următoarea ordine a tipurilor de manageri educaționali:

educatoare, învățător, profesor: conduce activitatea didactică la nivelul unui colectiv – clasă sau grupă;

profesorul-diriginte: conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau grupe de elevi;

profesorul-logoped: conduce procesul de formare a limbajului și de asistență psiho – pedagogică specifică elevilor și părinților la nivel teritorial și județean prin centrele logopedice și la nivel interșcolar prin cabinete logopedice;

profesorul-consilier: conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice și părinților la nivel teritorial-județean prin centrele de asistență psiho pedagogică și la nivel interșcolar, prin cabinetele de asistență psihopedagogică;

profesorul-metodist: conduce activitatea metodică la nivel teritorial și județean prin Casele corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și catedrele metodice;

profesorul-director: conduce activitatea unei unități de învățământ la nivel global; profesorul-inspector școlar: conduce inspecțiile de diferite tipuri: școlară, generală, teritorială;

profesorul – învățământ superior: preparator, asistent, lector, conferențiar, profesor;

profesor – manager învățământ superior: rector, prorector, decan, prodecan, șef catedră, director, director adjunct, secretar științific.

Funcțiile managementului

Funcția de management, prin activitatea elaborată, este dirijată către un anumit scop și care, interacționând cu alte activități, asamblează conducerea eficientă a organizației.
Tipologia cea mai des întâlnită este modelul creat de cercetătorul Henry Mayol. Aceasta stabilește următoarele funcții ale managementului:

Funcția de proiectare prin care se stabilește obiectivele și modul de aplicare a lor pentru a atinge respectivele obiective. Proiectarea se face: pe termen lung (10 ani) prin studii de prognoză; pe termen mediu și scurt prin planuri operaționale care cuprind obiective, activități, responsabilități, termene, resurse, indicatori de evaluare. Pe termen foarte scurt (o săptămână) prezintă detaliat acțiunile ce vor fi întreprinse și mijloacele, resurse folosite pentru aplicarea planului;

Funcția de organizare care vizează activitățile de creare a structurii ce va permite realizarea obiectivelor și acțiunilor de coordonare efectivă a resurselor de către manager. Organizarea se ocupa de repartizarea sarcinilor și realizarea departamentelor funcționale cu alocare de resurse, stipularea felului de colaborare dintre grupuri sau persoane;

Funcția de coordonare a personalului duce la realizarea conexiunii dintre obiectivele, resursele umane, structura organizatorică și tehnologia instituției. Prin coordonare se armonizează deciziile și acțiunile la nivel structural organizațional. Se realizează prin întâlniri repetate cu subordonații. Impune existența unui flux cu caracter informațional care să transmită mesajul dorit rapid, nedistorsionat între toate structurile organizatorice;

Funcția de antrenare-motivare prin care managerul are capacitatea de a îi determina pe subordonați să-și îndeplinească sarcinile ce le revin, cu responsabilitate și simț de răspundere. Prin motivare se realizează conexiunea dintre satisfacerea nevoilor cu atingerea obiectivelor. Evaluarea acestora are ca scop verificarea ritmică a îndeplinirii sarcinilor și remedierea disfuncțiilor ce pot să apară. Se realizează prin metode adecvate, periodic axată pe un obiectiv sau pe mai multe.

Managerul – elementul cheie în managementul organizației

Capacitatea conducătorilor de a-și îndeplini sarcinile specifice la standardele adoptate de organizația din care face parte este concretizată în capacitatea managerială. În managementul educațional, reușita demersului este condiționat de deținerea de către cadrele didactice a următoarele categorii de competențe:

Competențe de comunicare și relaționare: alegerea căilor și mijloacelor de comunicare corespunzătoare pentru eficientizarea demersului managerial; adaptabilitatea operativă pentru rezolvarea problemelor create de situații neprevăzute; soluționarea situațiilor conflictuale prin mediere și negociere, asigurând un climat de încredere și responsabilitate.

Competențe psiho-sociale prin formarea competențelor individuale și de grup ale interlocutorilor pentru stabilirea unei comunicări eficiente; adoptarea unui raport corespunzător în comportamentul cu interlocutorii și realizarea unui climat de colaborare.

Competențe de utilizare a tehnologiilor informaționale: crearea unei baze de date utile actului de conducere și valorificarea informațiilor pentru luarea deciziilor corespunzătoare mediului educațional; cunoașterea tehnicilor și tehnologiilor informaționale computerizate pentru ca actul educațional să fie eficient.

Competențe de conducere coordonare și organizare: proiectarea activităților didactice pentru realizarea unui demers educațional de calitate; organizarea activităților pentru realizarea obiectivelor din planul propus; coordonarea procesului instructiv-educativ în ansamblu pentru obținerea progresului școlar; stăpânirea actului decizional prin asumare de răspundere sau delegarea responsabilităților în grupurile de lucru.

Competențele de evaluare: hotărârea obiectivelor și criteriilor de evaluare cu respectarea calității totale; folosirea tehnicilor și instrumentelor de evaluare corespunzătoare procesului educațional; aplicarea demersului educațional pentru identificarea necesarului de formare a personalului.

Competențele de gestionare și administrare a resurselor: prin gestionarea resurselor materiale și financiare ținând cont de prioritățile planului managerial cu respectarea legislației generale și specifice și selectarea resurselor umane conform specificului unității.

Competențe care vizează dezvoltarea instituțională prin proiectarea unei strategii adecvate de dezvoltare instituțională.

Competențele care vizează managementul propriei persoane prin evaluarea activității în scopul creșterii calității actului managerial ținând cont de propriilor aspirații pentru o carieră managerială.

Managementul și unitatea școlară ca organizație

Managementul educațional pornește de la teoria și practica managementului general care se aplică sistemului și procesului de învățământ în ansamblu, în organizațiile școlare și în clasele de elevi. Managementul dintr-o unitate de învățământ acționează în același mod cu cele specifice fiecărei organizații funcționale pentru următoarele niveluri:

Prezentarea teoretică a acestui capitol este necesară pentru cadrele didactice de diferite specialități în unitățile școlare pentru dezvoltarea competențelor lor, a atitudinii necesare pentru aplicarea practicii manageriale la diferite niveluri: conducerea școlii, comisii pe domenii și clasă ducând spre dezvoltarea unei cariere de succes.

Școala este organizație care învață. Școala de grade preuniversitare diferite: grădinițe, școli primare și secundare, universități au puncte comune de management și teoriile psihosociale, pe care le abordează și le aplică, pot fi reunite într-o teorie generală care permite efectuarea analizei unei organizații. Lumea cunoaște schimbări multiple, continue, rapide. Organizațiile, respectiv școlile, trebuie să se adapteze continuu în contextul social, economic și cultural în care se încadrează și funcționează. O organizație, vorbind la modul general, este un sistem structurat de interacțiune a oamenilor în scopul realizării unor obiective comune.

Această definiție evidențiază:

Organizația funcționează după un sistem de activități care să ducă la obținerea finalităților: scopuri, obiective clar și explicit formulate. În cadrul organizației, cei ce dețin statute și roluri bine definite au rolul de coordonare și organizare a activităților și care sunt reunite în management.

Cercetarea din acest domeniu conturează acest tip de organizație prin:

Organizație care învață (Handy 1999):

Organizația care încurajează învățarea pentru toți membrii comunității sale educaționale

Pentru „organizația care învață”, sistemul de raportare nu este individul care învață în cadrul organizației, ci organizația în ansamblu care desemnează procesele de realizare în mod dirijat și structurat. Organizația se redimensionează, se restructurează prin valorile și comportamentele organizației.

Caracteristicile „organizației care învață” sunt următoarele:

O organizație care învață se caracterizează prin următoarele dimensiuni:

Gândirea sistemică: fiecare dintre membrii organizației știu exact sarcinile proprii și cunoaște modul în care poate interacționa cu sarcinile celorlalți;

Viziunea comună asupra modului de interacționare;

Învățarea în echipă;

Modelul „organizația care învață” prezintă avantajul că se adaptează la evoluția în plan social și coroborează cu dezvoltarea și îmbunătățirea practicilor, proceselor, rezultatelor activității educaționale;

Aplicarea acestui „model” se realizează prin procese de învățare organizațională care au următorii indicatori: managementul strategic care se realizează prin planificarea bine concepută a dezvoltării, dezvoltarea personalului, cunoașterea nevoilor de dezvoltare a comunității, monitorizarea, evaluarea proceselor, impactul care îl are etc.

Managementul la nivel intermediar subordonează, coordonează mai multe compartimente funcționale și urmărește necesitatea unei alocări corespunzătoare resurselor între domeniile funcționale ale instituției de învățământ orientând munca managerilor operaționali. La nivelul structurilor existente în unitatea de învățământ, managementul se realizează prin: consiliul profesoral; catedrele/comisiile metodice și comisiile de lucru pe diferite domenii de activitate; comisia de întocmire a orarului; comisii pentru examenele de corigențe, amânări, diferențe; comisia pentru evaluarea și asigurarea calității (CEAC); comisia pentru proiecte și programe educative școlare și extrașcolare; comisia diriginților; consiliul clasei; comisia pentru prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar; comisia de disciplină pentru elevi; comisia pentru combaterea discriminării; comisia pentru orientare școlară și profesională; comisia pentru perfecționare și formare continuă. Personalul didactic al unei instituții face parte din mai multe echipe și are mai multe roluri diferite. De exemplu, un profesor care este membru al consiliului profesoral, este și membrul unei comisii metodice de evaluare sau comisia diriginților etc.

Clarificarea aspectelor referitoare la managementul de la nivelul structurilor intermediare se face în modul următor:

Managementul activităților: proiectare, organizare, monitorizare, evaluare evenimentele școlare se desfășoară în cele patru etape ale ciclului PFVA:

Organizarea evenimentelor școlare contribuie la promovarea școlii, la crearea unei atmosfere plăcute în școală, îmbunătățirea relațiilor cu elevii, părinți, comunități. Directorul unei școli nu poate să organizeze singur un astfel de eveniment. Apelează la delegarea sarcinilor legate de planificare, implementare a activităților, monitorizare și evaluare altor cadre didactice. Responsabilitatea este a directorilor de școală, dar și a responsabililor organizați în structurile existente. După ce evenimentul a avut loc, se impune analiza evenimentului și răspunsul la următoarea întrebare: am realizat ceea ce ne-am dorit când am planificat evenimentul școlar?

Dacă răspunsul este „da”, se standardizează procedurile pentru următoarele evenimente școlare pentru a aplica mai ușor organizarea. Dacă răspunsul este „nu” se caută cauzele disfuncționalităților și se constată ce trebuie corectat, schimbat. Evaluarea activităților desfășurate se face prin diferite tehnici de monitorizare: chestionare, liste de verificare, focus –grupuri, observarea directă. Are loc prelucrarea informațiilor culese și se prelucrează. Se identifică reușitele sau nereușitele. Responsabilii activităților monitorizate – evaluate pot convoca periodic întâlniri pentru analiza și reflecta măsurile ce trebuie luate, stabilirea pașilor următori de parcurs până la momentul evaluării parțiale. Se întocmesc planuri de măsuri cu caracter corectiv astfel încât să se elimine greșelile anterioare. Responsabilul comisiei are rolul de a supraveghea modul de implementare a acestor planuri.

Exemplu practic:

Organizarea unui spectacol de Ziua mamei, „8 Martie”

Înainte de eveniment:

În timpul evenimentului:

După eveniment:

După eveniment, organizatorii trebuie să le mulțumească celor mai de vază invitați care au fost prezenți. Mulțumirea are loc prin telefon, email sau a unei scrisori scurte. Website-ul școlii poate fi actualizat cu poze de la eveniment.

Coordonarea echipelor

Echipa este constituită dintr-un grup de oameni care muncesc împreună. Este condusă de un manager și are drept scop realizarea obiectivelor comune. Trebuie să renunțe la interesele individuale în favoarea obiectivelor comune. Echipa este alcătuită dintr-un număr mic de oameni cu abilități și competențe complementare. Sunt concentrați pentru realizarea obiectivelor propuse, pentru îndeplinirea cărora se consideră în mod unitar responsabili.

Munca în echipă

Prin munca în echipă se realizează creșterea numărului de idei diversificate. Se dezvoltă inspirația, motivarea lucrului, încurajarea și detensionarea. În același timp, are loc distribuirea sarcinilor de lucru care duce la diminuarea efortului. Cadrele didactice organizate în echipă au o mai mare putere de convingere față de părinți, conducerea școlii, colegi, inspectoratul școlar și atunci când propun implementarea unor măsuri inovatoare. Are efect determinant în procesul de dezvoltare școlară. Un cadru didactic poate să fie capabil și motivat, dar nu reușește să rezolve toate problemele. În modul de acționare a echipei nu este stipulată încă felul în care se asigură capacitatea de cooperare.

Cercetarea psiho pedagogică se orientează spre consensul muncii, sarcini de lucru concrete, diviziunea sarcinilor de lucru, stabilirea rolurilor fiecărui membru al echipei. Necesitatea întâlnirilor periodice cu membrii echipei. Toți membrii trebuie să se conformeze cunoscând faptul că ședințele sunt prioritare și că participarea este obligatorie.

Munca în echipă se desfășoară pe baza unor reguli pe care membrii echipei trebuie să le definească și să le aprobe. Acestea sunt:

CAP. 2 MANAGEMENT

PRIN EDUCAȚIE PARTICIPATIVĂ

2.1. Concepte teoretice și practice

Managementul proceselor de management presupune exercitarea proceselor de management prin implicarea unui număr mare de manageri și executanți, folosind o gamă largă de modalități, între care organismele participative instituționalizate ocupă o poziție centrală. Acest tip de management se constituie ca o alternativă la stilul de management individualist acest din urmă stil dovedindu-se tot mai puțin adecvat în fața complexității crescânde a problemelor care apar la nivelul actualelor organizații. Soluționarea problemelor reclamă multe cunoștințe, abilități și experiență derivată din efortul concertat al mai multor persoane.

Astăzi, managementul implică prin strategiile adoptate, consultarea și colaborarea cu angajații, implicarea lor în luarea deciziilor. Acest tip de management se desfășoară în toate domeniile de activitate, de la economie (vezi compania Toyota care a introdus proceduri de implicare a angajaților și este una dintre companiile de succes din lume) la managementul prin educație participativă.

Aplicarea managementului participativ este determinat de varietatea și complexitatea mare a fenomenelor. De asemenea, de rapiditatea schimbărilor sau multitudinea factorilor de influență a mecanismului managerial al organizațiilor. Astfel, în condițiile nou create, managerul, oricât de capabil este, îi este dificil să ia decizii strategice optime sau decizii tactice importante.

În acest tip de management, conducerea implică activ angajații în procesul de luare a deciziilor. Caracteristicile managerului care o practică sunt:

Apreciază capitalul intelectual și emoțional al angajaților, îi înțelege și îi apreciază;

Stabilește valoarea ideilor, noțiunilor, gândirea lor în ansamblu. Realizează faptul că membrii personalului facilitează direct relația cu clienții;

Finalitatea luării deciziilor intră în atribuțiile managerului, dar membrilor personalului li se cere în mod activ să furnizeze observații, analize, sugestii și recomandări în procesul de luare a deciziilor.

În cazul organizației școlare, managementul poate fi aplicat printr-o viziune individuală, atunci când funcțiile acestuia sunt realizate individual. Se poate aplica de conducători situați la diferite niveluri ierarhice sau se poate exercita participativ, când deciziile importante sunt însușite prin participarea sau consultarea colaboratorilor.

Alăturarea și a altor factori: elevi, părinți, comunitatea locală.

Managementul participativ realizează avantaje importante pentru organizație în general, cât și pentru membrii acesteia în special. Se caracterizează prin:

Acționează ca o forță care motivează personalul să atingă scopurile și obiectivele propuse;

Reține în organizație persoanele cele mai bine pregătite și talentate fiind mândre de importanța cuvântului lor în conducerea organizației;

Crește performanța angajaților care au un confort psihologic și sunt motivați să comunice și să găsească soluții la problemele apărute;

Aduce un grad înalt al inovației prin aportul ideilor și soluțiilor propuse. Comunicarea este continuă la nivelurile organizației;

Demersul supervizării este diminuat deoarece se urmărește managementul propriei persoane.

Managementului participativ prin participarea tuturor membrilor, a comunității educaționale în procesul decizional duce la dezvoltarea capacității instituționale în relația cu dinamica societății și are succes în cadrul schimbărilor permanente din școală. Membrii organizației școlare devin responsabili, utilizează creativitatea resurselor umane din școală. Nivelurile și formele de participare sunt sintetizate în modul următor pe 7 niveluri ale participării angajaților la conducerea unei organizații:

Consultarea – se organizează comitete consultative la toate nivelurile organizației;

Îmbogățirea atribuțiilor – are loc creșterea autocontrolului și dă posibilitate indivizilor să ia decizii la locul de muncă;

Stilul participativ de management cu reprezentarea angajaților la nivel de conducere;

Negocierea colectivă a diferitelor probleme reprezentative;

Consilii ale salariaților pentru a lua împreună decizii în toate problemele de personal;

Reprezentarea salariaților în Consiliul de administrație;

Exercitarea controlului angajaților asupra managementului.

La nivelul școlii există următoarele forme de participare:

Directă cu participarea tuturor persoanelor și grupurilor implicate: Consiliul profesoral;

Indirectă – atunci când participarea se face prin Consiliul reprezentativ al părinților, Consiliul elevilor, Consiliul de administrație, Sindicatul.

Luarea deciziilor în grup pentru situații apărute în școală se rezolvă prin următoarele tehnici. Exemplu: implicarea în omagierea zilei de 1 Decembrie.

Grupurile interactive: Aceste grupuri se formează în momentul în care liderul definește problema și cere idei. Discuțiile sunt neorganizate și sunt reprezentate de afirmații alternative și evaluarea lor. Liderul se asigură că fiecare participant are o idee, o părere. Toți membrii trebuie să contribuie cu idei. Părerile finale se adoptă prin vot.

Grupul Delphi: crearea unui consens între opiniile unor experți. Se solicită exprimarea scrisă, individuală, a ideilor unor experți. Ideile scrise pe subiectul în discuție se adună, se face un rezumat al părerilor experților și este distribuit participanților. În a doua etapă, participanții cunosc părerile experților și își modifică răspunsurile în funcție de ideile experților. Experimentul poate continua prin chestionare până se ajunge la consens.

Grupurile nominale: prin această tehnică se asigură participarea egală a membrilor grupului la luarea deciziilor. La început, managerul explică problema. Membrii sunt rugați să scrie cât mai multe propuneri și le expun individual. Ideile sunt scrise pe tablă pentru a le comenta. Au loc clarificări, discuții deschise, se votează. Se alege cea mai acceptată alternativă.

2.2. Comunitatea profesională

Aplicarea unui management participativ determină formarea la nivelul școlii a unei comunități profesionale care va sprijini introducerea schimbărilor, aplicarea ideilor inovatoare pentru creșterea performanțelor școlii. Școlile care au o comunitate profesională puternică, cadrele didactice acționează în grup, sunt eficiente, au aceeași viziune pentru a crea condiții de învățare fiecărui elev. Comunitatea profesională devine puternică dacă are loc dialogul între profesori, își împărtășesc experiențele, au conduită comună, se focalizează concret pe activitățile de învățare. Această comunitate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Structural: se alocă, programează timp pentru întâlniri și discuții. Acestea sunt incluse în programul școlii.

Spații pentru întâlniri și discuții (politica ușilor deschise);

Asumarea de roluri și responsabilități interdependente: predare în echipă, proiectare integrată;

Organizarea unei comunicări prin întâlniri regulate, poștă electronică;

Autonomie.

Resurse umane:

Deschiderea personalului față de schimbare și nou;

Relații care au la bază încrederea și respectul;

Abilități, cunoștințe, deprinderi elementare;

Crearea oportunităților de socializare.

Comunitatea profesională îndeplinește următoarele caracteristici:

Democrația în școală

Mediile educaționale trebuie să aibă o viziune asupra legăturii dintre structurile, relațiile interne, funcționarea unei școli pe de o parte, și societatea în ansamblu, pe de altă parte. De aici pornind, apare un punct de vedere larg acceptat și anume necesitatea democratizării școlii ca o condiție, de prim rang, în formarea copiilor pentru a trăi într-o societate democratică.

Reperele teoretice pentru definirea democrației în școală pornesc de la mediul în care școlarii, elevii petrec cea mai mare parte din anii lor de formare pentru viața în societate. Școlile înseamnă educație și cultură și se individualizează nu numai prin rezultatele de tip academic, dar și prin aspecte ce caracterizează relațiile dintre profesori și elevi, reguli de conduită stabilite la nivel de școală.

Democrația în școală trebuie abordată în felul următor:

Condiții necesare pentru ca o școală să fie democratică:

În concluzie, democrația în școală este practicarea unui management democratic și dezvoltarea unei culturi organizaționale care să încurajeze democratizarea școlii. Aceasta înseamnă discuții în grupuri, cu colegii.

Implicarea părinților în procesul decizional

Apar întrebări retorice: Doresc părinții să știe ceea ce face copilul la școală? Doresc să se implice în procesul decizional? Conducerea școlii este preocupată să comunice permanent și eficient cu părinții? Ce metode și instrumente aplică în acest sens? Ca manager, cum reacționați în momentul în care părinții sunt nemulțumiți de sistemul de evaluare? Părinții sunt de acord cu lucrul pe grupe la oră? Răspunsurile la aceste întrebări trebuie stabilite împreună. Cercetările de actualitate au arătat că succesul copiilor depinde în mare măsură de armonizarea relațiilor școală și părinți, familie. Buna colaborare dintre educator și părinți duce la continuitatea educativă după terminarea orelor. Astăzi, descentralizarea și mărirea gradului de libertate decizională a școlii readuc în prim plan actualitatea discuției despre implicarea părinților în activitatea educativă.

Raportul asupra relațiilor dintre școală și familie în țările Comunității Europene scoate în evidență patru motive pentru care școala și familia trebuie să comunice, să coopereze în procesul de educație a copiilor:

Majoritatea țărilor care au performanțe din punct de vedere educațional țin cont de propunerile asociațiilor de părinți în luarea deciziilor de la nivelul școlii.

În România, învățământul se caracterizează printr-un grad scăzut de implicare a părinților. Obstacolele apărute sunt determinate de existența unor idei divergente privind responsabilitatea părților în educația copiilor. Comportamentul părinților se caracterizează prin dezinteres față de activitățile școlare; lipsa timpului pentru a se informa despre problemele școlii; părinții nu știu cum să comunice cu profesorii; profesorii nu sunt interesați să comunice cu părinții; școala nu are capacitatea reală de a comunica cu părinții.

Astfel, apare modelul „o școală prietenoasă cu părinții”. Relațiile și comunicarea cu familiile copiilor depășesc nivelul formal, firesc. Se propune dezvoltarea de parteneriate active, care pornesc de la mecanisme, proceduri și tehnici funcționale. Școala prietenoasă derulează programe de formare a părinților pentru a depăși modele rigide și depășite practicate de familie (autoritate excesivă, independență minimă, desconsiderarea părerilor exprimate de copil). Părinții sunt ghidați spre educația modernă care vizează libertatea de opinie a copilului, gândirea critică, rezolvarea problemelor de unul singur, are responsabilități etc. Prin acest model de management în relația cu părinții se realizează:

Modalități de participare în viața școlii. Părinții pot participa la „viața școlii” în funcție de gradul de consultare și participare în actul decizional. În mod obișnuit, această participare se concretizează prin simpla prezență a părinților la întrunirile periodice (ședința cu părinții). Sunt informați despre anumite activități și realizări ale școlii. Alte școli implică părinții prin stabilirea și semnarea unor acorduri scrise, completarea unor chestionare pentru a ști opiniile părinților cu privire la activitatea școlii. Acest tip de management se realizează numai prin consultarea părinților în luarea unor decizii și nu doar prin anunțarea sau aprobarea formală a hotărârilor luate de managerul școlii. În acest sens, părinții trebuie să participe activ în structurile de conducere ale școlii, spre exemplu Consiliul de administrație sau înființarea în mod democratic a unui Consiliu reprezentativ al părinților activ și cu putere de decizie reală.

Părinții trebuie să ia parte la stabilirea deciziilor următoare:

Informarea părinților este importantă. Părinții, prin încredințarea copilului școlii spre educare, au dreptul să știe despre modul în care școala și-a planificat educația acestuia și despre activitatea școlii la modul general. În școlile din România, strategiile, proiectele, politicile, problemele școlii nu sunt suficient de explicate părinților. Relația prin informația scrisă explicând este insuficientă și nu joacă un rolul important pe care ar trebui să îl aibă în comunicarea cu părinții.

Părinților trebuie să li se aducă la cunoștință următoarele:

Modul de comunicare cu părinții se face prin elaborarea unei proceduri de comunicare. Acestea sunt instrumente pentru eficientizarea activității organizației. Procedura este elaborată de către un colectiv format din profesori și părinți, se va aduce la cunoștință părinților, personalului didactic, nedidactic al școlii. Documentul trebuie să conțină toate modalitățile prin care se face cunoscută părinților modul cum are loc comunicarea prin ședințe, întâlniri cu membri ai echipei manageriale, date din buletinul informativ al instituției.

Buletinul informativ al școlii trebuie să apară regulat (lunar). Este transmis elevilor, personalului școlii, părinților și altor membri ai comunității locale. Aceștia sunt informați despre:

Pentru realizarea buletinului informativ, responsabilii: primesc informațiile pentru acest document de la profesori, directori; sintetizează informațiile primite; redactează texte referitoare la activități netransmise de colegi; prezintă informațiile conform structurii buletinului; transmit forma finală spre supervizare; expediază buletinul către elevi, părinți, profesori, instituții din comunitate. Formatul poate fi pe hârtie (dacă școala are posibilități financiare) sau în format electronic pe adresele de e-mail.

Comunicarea pe mail este o metodă care a început să fie din ce în ce mai mult practicată în relațiile cu părinții. Astfel, sunt transmise documente, anunțuri, mesaje referitoare la viața clasei și a școlii. Este recomandat ca în procedura de comunicare să se specifice regulile comunicării de acest fel la nivelul organizației. În acest sens, procedura de comunicare este stipulată cu următoarele reglementări: se face de la secretariatul școlii, conducerea școlii, alte departamente către toți părinții a căror copii sunt la școala respectivă. Se prezintă probleme de interes general. Sau pentru părinții unui copil cu probleme specifice; se face de la învățător sau diriginte către părinții unui copil; părintele poate comunica pentru semnalarea unui anumit aspect din școală, doar reprezentantului școlii implicat în cazul respectiv, nu și celorlalți părinți.

Alte forme de informare a părinților. Editarea unei mape cu informații despre școală pentru a face cunoscut părinților și care conține: textul de misiune a școlii, strategiile școlii, politicile școlii, regulament, reguli interioare, programul de activități extra clasă, descrierea uniformei școlii și a ținutei de la ora de sport, necesarul de rechizite, mecanisme de monitorizare și evaluare a nivelului de pregătire al copiilor, modalități de comunicare cu părinții. Este importantă și transmiterea unei scrisori de bun-venit atunci când începe noul an școlar. Aceasta cuprinde informații referitoare la disciplinele ce vor fi studiate în anul școlar care începe, modalitățile de evaluare, tema pentru acasă, cadrele didactice care activează în școală.

Centru de resurse pentru părinți care oferă materiale informative: casete video, presă de profil, ambient pentru discuții și comunicări între părinți. Amenajarea unui panou al părinților în holul de la intrare în școală. Se afișează regulamentul interior al școlii, colțul de noutăți. De asemenea, un caiet de comunicări pentru părinți prin care: – se publică aprecierile cadrelor didactice privind activitatea la clasă și în școală, comportamentul elevilor vs. părinții care pot solicita ajutorul cadrelor didactice sau al conducerii școlii în rezolvarea problemelor legate de copii. Se transmit informații legate de activități, evenimente din viața școlii și a clasei. Părinții au obligația să răspundă.

Eficientizarea întâlnirilor cu părinții unei clase. Ședințele cu părinții se țin semestrial și părinții au obligația să participe. În mod obișnuit, aceste ședințe sunt de tip formal și nu oferă oportunități părinților să pună întrebări specifice, să prezinte problemele care îi preocupă. De cele mai multe ori, aceste ședințe nu sunt atent pregătite și nu își ating scopul de a-i informa corect și complet pe părinți. Modalitățile de îmbunătățire a derulării acestor ședințe duc spre cooperare școală-părinți în interesul copilului:

Alte tipuri de întâlniri cu părinții:

Întâlniri individuale de 10-15 minute pot fi organizate pentru părintele fiecărui copil din clasă. Au loc discuții deschise despre situațiile speciale ale copilului.:

Învățătorul anunță părintele și stabilește intervalul orar. Au loc lunar.

Discuția părinte-cadru didactic are ca scop prezentarea unor probleme specifice copilului cu privire la activitatea acestuia de la clasă, progresul realizat de copil, nevoi de instruire și sprijin, atitudini și relaționare în cadrul grupei de elevi, familie;

Se stabilesc planuri comune de acțiune, concluzii, înțelegeri, care se asumă prin semnătura părintelui și a cadrului didactic.

Întâlnirea semestrială a părinților cu dirigintele clasei.

Întâlniri de socializare și informale de genul întâlnirea la cafea. Timp de o jumătate de oră, directorul și un părinte pot schimba opinii despre activitatea clasei în special și a școlii în general.

Participare la luarea deciziilor prin reprezentanți

Regulamentele MECTS privind participarea părinților la luarea deciziilor, este de a înființa și funcționa la nivelul școlii a unui organism alcătuit din reprezentanții claselor, numit Consiliul Reprezentativ al Părinților (CRP). Acest organism are o contribuție semnificativă la desfășurarea activității unei școli. El se constituie în mod democratic și este un partener important pentru conducerea activității unei școlii. Atribuțiile Consiliului reprezentativ al părinților sunt:

Sprijină colectivul didactic și managerul școlii în promovarea valorilor educaționale și a școlii;

Sprijină școala în desfășurarea programelor sale de educație;

Studierea prin curriculum la decizia școlii a unor discipline și domenii;

Propune parteneriate educaționale dintre școală și diverse instituții cu activitate educativă la nivel local, național și chiar internațional;

Sprijină școala în desfășurarea activităților extra-clasă, cum sunt festivitățile anuale, și trebuie să participe la organizarea acestora;

Sprijină unitatea de învățământ în organizarea activității de consiliere a elevilor;

Își aduce aportul prin susținerea conducerii școlii în organizarea și în desfășurarea consultațiilor cu părinții având ca temă educația;

Susține conducerea unității școlare în întreținerea și modernizarea bazei materiale;

Vine cu inițiative și participă la îmbunătățirea calității activității școlii.

Chestionarea părinților. Percepția părinților asupra modului în care funcționează școala se face prin chestionare. Prin acestea se identifică eventualele nereguli și remedierea lor.

Persoane pot fi o resursă. Informațiile și experiențele legate de carieră și de viață pot constitui o resursă pentru copii. Cadrele didactice nu utilizează această resursă, deși acest moment poate fi realizat ușor. a)Se realizează prin invitarea acestora în clasă sau în școală pentru a împărtăși din experiența carierei meseriei. Pot avea loc discuții și întrebări din partea copiilor. Acest tip de activitate este încadrat în zilele carierei. b) vizite la locul de muncă pentru contactul direct pentru anumite meserii și a abilităților necesare pentru meseria respectivă. Exemplu de vizită este într-un atelier de tâmplărie.

Aprecierea părinților. Este important sprijinul părinților în activitatea grădiniței prin participare concretă la dezvoltarea activităților propuse. Tipul acestui management cu părinții, implică poziția școlii față de părinți. Aceasta se realizează prin:

Criteriile stabilite în alegerea părinților pentru diplome de apreciere sunt: colaborarea cu cadrul didactic pentru desfășurarea unei activități pentru elevi; implicarea în diferite proiecte, parteneriate, activități cu instituții publice la nivel local, național, internațional; sprijinirea clasei prin donații pentru activități de caritate, redactare de diverse materiale; susținerea unor relații bazate pe colaborare cu părinții, conducerea, profesorii sau își aduc aportul la dezvoltarea sentimentului de apartenență la activitatea școlii în ansamblu.

CAP. 3 PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR

3.1. Proiectarea activităților educative

Proiectarea este procesul prin care se stabilesc obiectivele și pașii care trebuie urmați pentru realizarea obiectivelor. Proiectarea se face:

pe termen lung (10 ani) când se aplică studii de prognoză;

pe termen mediu și scurt când se aplică planuri operaționale care cuprind obiective, activități, responsabilități, termene, resurse, indicatori de evaluare;

pe termen foarte scurt (de ex., o săptămână) apelând la programe care descriu concret și amănunțit toate acțiunile ce vor fi aplicate. Se prezintă mijloacele și resursele folosite pentru realizarea planului respectiv.

3.2. Organizarea activităților educative

Organizarea stabilește acțiunile de creare a structurii care va duce la realizarea obiectivelor și aplicarea tuturor acțiunilor de coordonare de către manager.

Organizarea se aplică în felul următor:

crearea de departamente funcționale care să cuprindă sarcinile repartizate;

repartizarea resurselor pe aceste departamente;

stabilirea relațiilor dintre grupuri sau între persoane.

Se impune coordonarea personalului pentru realizarea legăturii dintre obiectivele urmărite, resursele umane existente, organizarea și tehnologia instituției. Prin coordonare se armonizează deciziile și acțiunile întreprinse, au loc întâlniri periodice cu subordonații. În același timp necesită existența unui aport informațional care să transmită mesajele dorite rapid și neschimbat spre toate unitățile structurii organizatorice.

3.3. Evaluarea activităților educative

Scopul evaluării este verificarea constantă și ritmică a modului în care s-au îndeplinit sarcinile. De asemenea, remedierea operativă a disfuncțiilor și formarea experienței pozitive.

Evaluarea se realizează prin instrumente adecvate aplicate cu regularitate și are drept scop îndrumarea și ameliorarea activității. Se aplică periodic axat numai pe un obiectiv sau pe mai multe obiective. Un rol important al directorului constă în demararea și coordonarea procesului de evaluare a școlii. Acesta este start-ul în elaborarea unei strategii de dezvoltarea instituțională și constă în identificarea, descrierea stării de fapt. Se pune întrebarea retorică: pe ce loc de podium se află organizația școlară?

Pentru ca evaluarea să fie concludentă și riguroasă, se parcurg etapele:

Stabilirea echipei care să execute evaluarea;

Aprecierea și stabilirea concretă a domeniilor prioritare care vor fi supuse analizei;

Alegerea metodelor și instrumentelor care vor fi aplicate;

Culegerea și analiza datelor;

Formularea concluziilor. Elaborarea unui raport de evaluare și diseminarea, repartizarea în cadrul organizației.

Managerul utilizează diferite metode de diagnoză care țin cont de următoarele:

Date de tip cantitativ referitoare la resursele umane, spații și structuri;

Informații de tip calitativ care privesc climatul, relațiile, modul de comunicare în organizație, în comunitatea locală cu referire la interesele și nevoile grădiniței. Stabilirea modalităților de colaborare;

Contextul politic, social, economic, tehnologic și de mediu;

Analiza SWOT cu privire la punctele bune, punctele slabe, oportunitățile și amenințările.

Exemplu de aplicare a evaluării și aplicarea etapelor pentru realizarea ei în școală:

Alegerea instrumentului de evaluare – echipa a ales chestionarul considerat adecvat pentru evaluarea situației curente. S-a ales un chestionar aplicat tuturor părinților;

Obiectivele evaluării. S-au adunat informații despre impactul activităților noastre desfășurate până în momentul la care începe evaluarea:

Cerințele și scopurile lecțiilor;

Metode, metodologii, structuri, standarde caracteristice organizației;

Comunicarea și cooperarea între cadre didactice, părinți și copii;

Nivelul de mulțumire față de școală și profesie;

Aspecte legate de sălile de clasă, cadrele didactic;

Managementul școlii.

Analiza datelor :

Planificarea evaluării și metodele de colectare de date. Prin discuții colegiale i-am informat pe cei implicați cu date referitoare la evaluare. În acest mod a crescut încrederea celor implicați prin evidențierea rezultatelor de succes și prezentarea schimbărilor care trebuie aplicate. Responsabilitatea autoevaluării a fost delegată directorului de școală, directorului adjunct, unui cadru didactic și unui consilier extern de la inspectoratul școlar.

Colectarea și procesarea datelor. Chestionarele au fost copiate și distribuite cadrelor didactice, părinților cu detalieri privind modul de aplicare. Au fost colectate și trimise directorului de școală. Procesarea a avut loc prin folosirea unui program de statistică.

Feedback privind datele. Această etapă este foarte importantă în analiza ulterioară a datelor: Datele sunt puse la dispoziția participanților; Evidențierea diferenței dintre imaginea pe care o avem noi despre școală și a unei persoane din exterior; Decizie privind elaborarea de strategii.

Analizarea, interpretarea și alegerea

Reflecții asupra procesului de evaluare

Prognozarea pentru următorii pași

Managerul și rolurile lui

Studiile efectuate în acest domeniu au arătat că managerii își folosesc timpul în întâlniri, convorbiri telefonice, corespondență, comunicării. Aceste comportamente nu sunt caracteristice unei funcții manageriale. Activitățile pe care le desfășoară un manager cuprind trei categorii de roluri, fiecare dintre aceste grupuri fiind divizate în subroluri:

Există 10 roluri manageriale, conform tabel. Fiecare dintre aceste roluri are importanța în cadrul activității cadrelor didactice cuprinse în structurile de conducere:
Reprezentare: participă la ceremonii și întâlniri oficiale sau la evenimentele la care a fost invitat etc. Timpul alocat este destul de mare deși, aparent nu pare.

Lider: formează un climat de muncă în care angajații muncesc împreună pentru a realiza obiectivele organizației. Este un rol foarte important pentru manager pentru că are loc interacțiunea cu personalul și abilități complexe.

Liant: este importantă menținerea relațiilor și contactelor din exteriorul departamentului său de lucru, cu managerii din alte departamente ale aceleiași organizații sau din alte organizații.

Monitor: prin care identifică și selectează cele mai utile și relevante știri din multimedia. Cunoașterea surselor formale și informale: reviste de specialitate, anunțuri, minute, atenționări etc. În caz contrar, managerii pot fi influențați de știri din surse care nu sunt de încredere și vor fi copleșiți de un volum mare de informații. În final, vor lua decizii necorespunzătoare.

Diseminare: trebuie să existe o comunicare eficientă către toate toate nivelurile organizației. Informațiile trebuie să fie relevante cu referire la valorile și credințele organizației.

Purtător de cuvânt este autoritatea de a vorbi ca reprezentant al organizației.

Antreprenor: managerul trebuie să promoveze schimbările la nivelul organizației, să pună în practică ideile noi, să identifice deschideri noi care să ducă la aplicarea unor noi proiecte. Este cel mai important rol de decizie al unui manager. Acesta implică și asumarea riscurilor unor decizii pentru schimbările care vor avea loc în avantajul organizației.

Mediator: conducătorul unității organizaționale trebuie să reducă tensiunile și conflictele care apar. De asemenea, să rezolve situațiile de criză care apar la diverse niveluri ale organizației.

Distribuitor de resurse: alocarea eficientă și corectă a resurselor (timp, buget, forță de muncă și spațiu). Distribuirea se face pe baza unor criterii obiective și în funcție de nevoile identificate.

Negociator: luarea anumitor decizii atunci când se negociază aspecte care țin de resurse, fuziuni, contracte.

Exemplu: Ca antreprenor am apreciat ideea creării în fiecare sală de clasă a unui „colț verde” cu ghivece de flori preferate aduse de copii. A fost unul din rolul meu de decizie.

în cartea sa Educația la frontiera dintre milenii, G.Văideanu precizează că este necesară o schimbare de accent – de la predominanța instrucției la cea a educației propriu – zise, un salt de la informativ la formativ. Este vorba de o schimbare de optică în ceea ce privește sensul educației și al instituțiilor educative. Problematica lumii contemporane nu este o lozincă inventată de UNESCO, ci o realitate în care trăim. Acestei realități, educația tradițională nu-i mai poate face față. Este nevoie de o educație dinamică, formativă, centrată valoric.

CAP. 4 STUDIU DE CAZ

Concepte teoretice și practice

Comunitatea profesională

Democrația în școală

Implicarea părinților în procesul decizional

CADRUL GENERAL DE DESFAȘURARE A STUDIULUI

Crearea și proiectarea managementului prin educație participativă la

ȘCOALA GIMNAZIALĂ "REGINA ELISABETA" DIN BĂIUȚ Jud. Maramureș

pornește de la strategia M.E.C.T.S pentru perioada 2013-2014

OBIECTIVE

4.1 ANALIZA INFORMAȚIILOR DE TIP CALITATATIV

Școala își desfășoară activitatea într-o clădire special repartizată învățământului școlar. Fiecare sală are o suprafață de 74 mp. Clădirea are 4 grupuri sanitare, un cabinet metodic, vestiare, birouri.

Școala are o bază materială educațională corespunzătoare care este amenajată estetic și funcțional. Are autorizație de funcționare.

4.2 ANALIZA INFORMATIILOR DE TIP CALITATIV

Activitatea se desfășoară într-un climat afectiv și relațiile interpersonale din școală sunt favorabile desfășurării unui demers instructiv-educativ optim.

Prin managementul participativ aplicat se urmărește în permanență, crearea unor structuri participative în care să fie reprezentate toate grupurile de interes ale școlii.

În acest tip de management, conducerea implică activ angajații în procesul de luare a deciziilor, ținând cont de următorii pași:

Echipa profesională a școlii are o relație activă cu mediul social al localității. Asigură un parteneriat activ și complex a comunității în școală și a școlii în comunitate.

Relațiile cadre didactice-elevi sunt etice. Sistemele de comunicare dintre conducere și întreg personalul școlii se face prin colaborare și muncă în echipă.

4.3 MODUL DE MANIFESTARE A CULTURII ORGANIZATIONALE

Astfel, am aplicat modelul „o școală prietenoasă cu părinții” prin care comunicarea cu familiile copiilor a depășit nivelul formal, firesc. Am dezvoltat parteneriate active și părinții au fost ghidați spre o educație modernă care vizează libertatea de opinie a copilului, gândirea critică, rezolvarea problemelor de unul singur și are responsabilități etc. Munca în echipă care cuprinde delegarea responsabilităților, comunicarea eficientă.

Participarea activă a părinților la viața școlii am aplicat-o prin înființarea unui Consiliu reprezentativ al părinților format din 15 părinți care să participe la stabilirea deciziilor privind:

bugetul; activitățile din afara școlii; modul de organizare a evenimentelor școlare.

Referitor la tipurile de activități, la întâlnirile cu părinții am aplicat următorul chestionar, în care părinții au încercuit într-o scală de la 1 la 5 cifra corespunzătoare gradului de implicare (1 reprezintă implicare minimă, 5 reprezintă implicare maximă). Întâlnirea a avut loc cu Consiliul administrativ al părinților format din cei 15 părinți.

Chestionarul s-a numit „Parteneriat cu școala” și a avut următoarele rezultate:

Concluzii:

Analizând punctajele obținute, am tras concluzia că părinții sunt mulțumiți de managementul aplicat de mine. De subliniat este că punctajul cel mai mic a fost la întrebarea nr. 6 Atenția noastră se aplică în egală măsură dezvoltării copilului atât în plan cognitiv și socio-emoțional cât și în plan fizic, al sănătății, pentru toți copiii? Am interpretat acest punctaj de apreciere al părinților, numai 51 de puncte, datorită faptului că unii copii sunt mai emoționali și desigur părinții lor își doresc să fie implicați mai mult în răspunsuri la întrebări.

Punctajul maxim l-am obținut la întrebarea nr. 8, Sunteți mulțumiți de ceea ce povestesc copiii când ajung acasă? și am fost mulțumită.

4.8 BULETINUL INFORMATIV

Buletinul informativ al școlii apare lunar, în prima săptămână din lună. Este transmis elevilor, personalului școlii, părinților și altor membri ai comunității locale. Aceștia sunt informați despre:

Pentru realizarea buletinului informativ, responsabilii: primesc informațiile pentru acest document de la profesori, directori; sintetizează informațiile primite; redactează texte referitoare la activități transmise de colegi; prezintă informațiile conform structurii buletinului; transmit forma finală spre supervizare; expediază buletinul către elevi, părinți, profesori, instituții din comunitate. Formatul poate fi pe hârtie (dacă școala are posibilități financiare) sau în format electronic pe adresele de e-mail. Școala are posibilități financiare și formatul este pe hârtie. INVITAȚIE

Pentru ziua de „8 MARTIE” toți copiii au primit o felicitare pentru mama lor care a fost înmânată acasă. Felicitarea a fost executată de doamna profesoară de geografie.

Modalități de participare în viața școlii. La Scoala noastră părinții participă activ la „viața școlii”.

BULETIN INFORMATIV NR. 4/ APRILIE 2009

Redactarea Buletinului informativ este executată de d-na profesoară de geografie. Distribuirea lor se face prin copii școlii.

Comunicarea pe mail este o metodă care a început să fie din ce în ce mai mult practicată în relațiile cu părinții. Astfel, sunt transmise documente, anunțuri, mesaje referitoare la viața clasei și a școlii Este recomandat ca în procedura de comunicare să se specifice regulile comunicării de acest fel la nivelul organizației. În acest sens, procedura de comunicare este stipulată cu următoarele reglementări: se face de la secretariatul școlii, conducerea școlii, alte departamente către toți părinții a căror copii sunt la Școala din Băiuț. Se prezintă probleme de interes general. Se trimit mail-uri și pentru părinții a căror copii au probleme specifice; părintele poate comunica pentru semnalarea unui anumit aspect din școală doar, reprezentantului școlii implicat în cazul respectiv, nu și celorlalți părinți.

Școala are cont pe Facebook și contul ei este:

Școala_din_Băiuț@yahoo.com

În acest cont sunt publicate fotografii cu activitatea didactică pe care o desfășoară, se propun concursuri, întâlniri, vizite celorlalte școli din comunele învecinate..

Alte forme de comunicare pe care le-am aplicat

Am creat un centru de resurse pentru părinți care oferă materiale informative: casete video, presă de profil, ambient pentru discuții și comunicări între părinți. Am amenajat un panou al părinților în holul de la intrare în școală. Se afișează regulamentul interior al școlii, colțul de noutăți. De asemenea, un caiet de comunicări pentru părinți prin care:

– se publică aprecierile cadrelor didactice privind activitatea la clasă și în școală, comportamentul elevilor vs. părinții care pot solicita ajutorul cadrelor didactice sau al conducerii școlii în rezolvarea problemelor legate de copii. Se transmit informații legate de activități, evenimente din viața școlii și a clasei. Părinții au obligația să răspundă.

Eficientizarea întâlnirilor cu părinții unei clase.

Ședințele cu părinții se țin semestrial în prima zi de joi a semestrului și părinții au obligația să participe. În mod obișnuit, aceste ședințe sunt de tip formal și nu oferă oportunități părinților să pună întrebări specifice, să prezinte problemele care îi preocupă. De cele mai multe ori, aceste ședințe nu sunt atent pregătite și nu își ating scopul de a-i informa corect și complet pe părinți. Modalitățile de îmbunătățire a derulării acestor ședințe duc spre cooperare școală-părinți în interesul copilului:

Înainte de ședință am pregătit sala de ședință împreună cu celelalte cadre didactice și materialele pe care trebuie să le prezint:

În timpul ședinței: am încurajat părinții să pună întrebările care îi interesează și am moderat corespunzător întâlnirea

După ședință:

S-a întocmit un scurt proces verbal(minută) al întâlnirii pe care urmează să fie transmis participanților pe mail sau fotocopie.

Alte tipuri de întâlniri cu părinții:

S-a hotărât ca ziua de joi a fiecărei săptămâni, între orele 13-1400 să aibă loc „consultațiile individuale” pentru fiecare cadru didactic de la cele toate clasele.

Discuția părinte-profesor are ca scop prezentarea unor probleme specifice copilului cu privire la activitatea acestuia de la clasă, progresul realizat de copil, nevoi de instruire și sprijin, atitudini și relaționare în cadrul clasei, școlii, familie;

Se stabilesc planuri comune de acțiune, concluzii, înțelegeri, care se asumă prin semnătura părintelui și a cadrului didactic.

Întâlnirea semestrială a părinților cu dirigintele clasei.

Întâlniri de socializare și informale de genul întâlnirea la cafea. Timp de o jumătate de oră, directorul și un părinte pot schimba opinii despre activitatea clasei în special și a școlii în general.

Participare la luarea deciziilor prin reprezentanți

La nivelul școlii s-a înființat un organism alcătuit din reprezentanții claselor I-a, a IV-a, a V-a, VI-a, VII-a și a VIII-a și numit Consiliul Reprezentativ al Părinților (CRP) care cuprinde 15 părinți. Acest organism are o contribuție semnificativă la desfășurarea activității. El s-a constituit în mod democratic și este un partener important pentru conducerea activității noastre. Atribuțiile Consiliului reprezentativ al părinților au fost stabilite de comun acord respectiv, cadre didactice-părinți. Atribuțiile au fost stipulate în felul următor: