Aspecte ALE Utilizarii Jocului Didactic Matematic In Activitati Lelectiile DE Aritmetica

ASPECTE ALE UTILIZĂRII JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN ACTIVITĂȚILE/LECȚIILE DE ARITMETICĂ

CUPRINS

Capitolul I -Introducere

I a- Motivare generală

I b- Motivare personală

Capitolul II – Fundamentarea teoretică a temei

II a- Conceptul de joc didactic. Definiție și caracterizare

II b- Clasificarea jocurilor didactice

II 1- Fundamentarea matematică

II 2- Fundamentarea psihopedagogică

II 2 a- Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic

II 3 – Fundamentarea didactică

II 3 a- Elemente constitutive ale jocului didactic

II 3 b- Metodologia, organizarea și desfășurarea jocului didactic

Capitolul III – Ipoteza generală

III 1- Ipoteze particulare

III 2- Obiectivele cercetarii

III 3- Metodologia cercetării

Capitolul IV – Partea aplicată

IV 1- Studiul initial de cercetare

IV 2- Ipoteze parțiale

Capitolul V – Concluzii

– Anexe

– Bibliografie

Capitolul I – Introducere

“Jocurile efectuate cu pasiune constituie un izvor de bucurie pentru copil și o debordare a personalității.”

Emil Verza

Jocul este activitatea fundamentală a copiilor de vârstă preșcolară, de aceea în joc, în ocupațiile sale zilnice, preșcolarul este pus deseori în situația de a opera cu cantități diferite de obiecte sau jucării, de a număra, de a socoti. Îmbinarea elementelor de joc cu cele de instruire în cadrul jocului didactic, constituie pentru copii un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului.

Prin jocul didactic copilul solicită interes, participare afectivă, emotivă pentru însusirea cunoștințelor si formării deprinderilor si obișnuințelor cu o muncă intelectuală organizată. Jocurile didactice se organizează în cadrul activitaților obligatorii cu scopul de a se repeta si verifica deprinderile și cunoștințele predate in activitați obligatorii de numărat și socotit.

Jocurile didactice, ca structură, păstrează etapele unei activități obligatorii, dar își mențin specificul lor prin faptul că au un conținut, o sarcină didactică, reguli și elemente de joc. Ele crează o atmosferă placută, copiii participă activ, fiind atrași de materialul didactic și elementul de joc ales de către propunător, în special la grupa mică si mijlocie, iar la grupa mare sunt atrași de conținutul jocului.

Parcurgând drumul de la concret la abstract si de la abstract la concret in formarea noțiunilor matematice, efectuând zilnic calcule cu diferite numere, patrunzâd in esența fiecărei probleme pentru a stabili corelația dintre mărimile cunoscute si mărimea căutată, procesele psihice ale copilului, operațiile gândirii lui sunt stimulate printr-o activitate din ce în ce mai vie.

Munca organizata și sistematică duce la realizarea obiectivelor procesului intructiv-educativ și pregătirea copilului pentru școala. O informare temeinică bazată pe cunoștințe de metodica și pedagogie constituie un factor important în pregătirea, organizarea, și desfășurarea jocului didactic.

Alegerea celui mai potrivit material didactic pentru realizarea conținutului jocului constituie o problemă importantă și contribuie la îndeplinirea obiectivelor propuse cât și realizarea acestuia prin care cunoștintele se aprofundeaza, devin durabile. Antrenarea simultană a tuturor copiilor în joc asigură asimilarea cunoștințelor planificate si armonizează munca individuală cu cea in colectiv, unde accentul cade pe perfectionarea cunoștințelor învațate anterior, pe activizarea cunoștințelor și transferarea lor într-o achiziție personală.

I a. Motivarea generală

Jocul este activitatea care dă specific preșcolarității. El își găsește motivația și împlinirea în sine însuși. Spre deosebire de învățare, nu țintește în mod explicit obținerea de noi cunoștințe sau alte produse ale învățării iar în comparație cu munca, jocul nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale.

În cadrul sistemului de învătământ actual o atentie deosebită se acordă învățământului preșcolar. Problema cea mai importantă este aceea a asigurării continuității între învățământul preșcolar și învățământul primar, mai precis clasa întâi. Pentru a realiza acest lucru se urmărește pe parcursul întregii perioade de desfașurare a activitãților specifice învățământului preșcolar, realizarea unor obiective precise privind pregătirea copilului preșcolar pentru integrarea rapidă și ușoară în viața școlară.

În cadrul procesului instructiv educativ desfășurat un rol deosebit îl au activitățile cu conținut matematic.

Cercetările psihologice efectuate au dus la concluzia că noțiunile matematice, oricât de abstracte ar fi, pot fi conștientizate de copilul preșcolar numai dacă însușirea acestora este realizată cu acele mijloace care pot fi percepute de el și ulterior reîntâlnite într-o abordare ciclică. Noțiunile matematice trebuie, de așa manieră însușite și conștientizate, încât să aibă o deschidere largă, să reprezinte instrumente de care copilul se poate ajuta în însușirea și cunoașterea altor noțiuni și fenomene din realitatea înconjurătoare.

Cunoscand faptul ca jocul este activitatea fundamentală in gradiniță, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În scoală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învațarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educare a limbajului.

Această pregătire este în esență un efort al educatoarei de a ridica copilul la un stadiu superior în dezvoltarea lui intelectuală și comportamentală și numai astfel, consider că se poate asigura copilului, atât o șansă egală de adaptare la regimul școlar, dar și parcurgerea unui drum ascendent în școlaritate.

În grădiniță, activitățile matematice ocupă un loc important în ansamblul problemelor instructiv educative, avându-se în vedere atât sarcinile grădiniței de a pregăti copiii pentru școală și implicit pentru viață, cât și influența acestei activități asupra dezvoltării generale a copiilor.

Prin activitățile matematice desfășurate în grădiniță, copii preșcolari dobândesc cunoștințe și înțeleg procesele de constituire a grupelor de obiecte, după criterii și însușiri date, ordonează grupele după dimensiuni în șir crescător și descrescător cu referințe la numărul obiectelor, sunt familiarizați cu numerele cardinale și ordinale, sunt inițiați în operații simple de clacul oral, de adunare și scădere.

Aceste activități își aduc pe deplin aportul la pregătirea preșcolarilor pentru integrarea în clasa I.

I b. Motivarea personală

Mi-am ales această temă pentru că desfășor cu placere jocurile didactice, creez variante diferite de joc pentru a capta atenția copiilor și a-i face să îndrăgească aritmetica. Preocuparea pentru jocul didactic în activitățile din grădiniță a izvorât din dorința de a contribui la fixarea cunoștințelor și deprinderilor de matematică, conform particularităților individuale.

Interesul copiilor pentru jocul didactic le dă posibilitatea să-l desfășoare atât în activități obligatorii dar și pe arii de stimulare ceea ce le îmbogateșten orizontul de cunoaștere în diferite ipostaze. Jocul considerat principala modalitate de realizare a sarcinilor și obiectivelor de însușire a activitaților matematice convinge asupra lucrului organizat, a necesității prezenței lui în toate activitățile de consolidare si verificare a cunoștințelor matematice.

Am ales lucrarea cu tema « Aspecte ale învățării-evaluării jocul didactic matematic în activități » din dorința de a contribui la sistematizarea metodelor, procedeelor și mijloacelor de învățământ folosită la grupele de preșcolari pentru dezvoltarea proceselor psihice de cunoaștere: senzații, percepții, reprezentări, gândirea, limbajul, memoria, imaginație și procesele afective și motivaționale cum ar fi: afectivitatea, motivația.

Pentru aceasta am studiat câteva lucrări psiho-pedagogice clasice și contemporane.

În cercetare voi folosi o varietate de fișe de lucru pentru exersarea unor deprinderi matematice, posibilitatea de testare, evaluare și de pregătire a copilului pentru munca independentă de elev din clasa I.

Mi-am ales această temă deoarece am considerat că după desfășurarea unui joc didactic eficient la clasă, descoperi lucruri noi, și ai acea răsplată sufletească, că ți-ai atins obiectivul propus, vezi zâmbetul pe fața copiilor cât și dorința lor de a desfășura aceste jocuri. Pasiunea de a împartăși celor din jurul tău, adică micilor mlădițe ce sunt în formare, dragostea și pasiunea pentru activitățile matematice folosind un material diversificat și atractiv, pentru integrarea copiilor în clasa întai.

Pentru acest studiu urmăresc formarea reprezentărilor matematice în grădiniță, deci pregătirea copilului pentru școală.

Capitolul II Fundamentarea teoretică a temei

Jocul apare la toți copiii și, cu o frecvență mai mică și o semnificație întrucâtva diferită, este prezent și la adulți. Dar, dacă pentru aceștia din urmă jocul constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru copil el nu este nicidecum distracție. El este în esență o modalitate de investigație și de cunoaștere a lumii reale, o pre-învățare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spațiu de satisfacere a dorinței firești de manifestare a independenței (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson). Implicarea copilului în joc este deplină; el își antrenează spontan și voluntar toate potențialitățile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui (Claparede) și de formare a eu-lui (Chateau). Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire și educare a preșcolarilor și a cărui eficiență a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.

Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimiliare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.

Prin joc, copilul învață cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfășoară; cei timizi devin cu timpul mai putin vulnerabili, mai activi, mai curajosi și primesc mai multă încredere în propriile capacități, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.

Datorită conținutului și a modului de desfășurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al unei grupe, dezvoltând spiritul de echipă si de întrajutorare; de asemenea, se formează și se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.

Fiind o metodă activă de învățare, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Faptul că între ei se creează o stare de competiție îi determină să-și amplifice dorința de cunoaștere. Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația, creativitatea copiilor precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de învățare. Copilul participă activ la propria formare, achiziționând cunoștințe, formându- mai multă încredere în propriile capacități, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.

Datorită conținutului și a modului de desfășurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al unei grupe, dezvoltând spiritul de echipă si de întrajutorare; de asemenea, se formează și se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.

Fiind o metodă activă de învățare, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Faptul că între ei se creează o stare de competiție îi determină să-și amplifice dorința de cunoaștere. Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația, creativitatea copiilor precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de învățare. Copilul participă activ la propria formare, achiziționând cunoștințe, formându-și aptitudini și comportamente.

Copiii învață să utilizeze bine informațiile, timpul, spațiul și materialele puse la dispoziție, li se dezvoltă capacitatea anticipativ – predictivă, divergența și convergența gândirii.

Jocul didactic trebuie să aibă un conținut și o structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcini didactice, să se desfășoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rol important căpătând latura instructivă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacităților creatoare. El poate fi folosit și ca moment pentru fixarea cunoștințelor la sfârșitul unei lecții. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activității, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvența de dobândire nemijlocită a noilor cunoștințe.

II. a. CONCEPTUL DE JOC DIDACTIC. DEFINIRE ȘI CARACTERIZARE

Jocul didactic – "un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de ȋnvățare". (Bache H., Mateiaș A., Popescu E., Ṣerban F. – "Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale", Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994)

Termenul "didactic" asociat jocului accentuează componența instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat ȋn vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de ȋnvățămȃnt.

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie ȋmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurȃnd o unitate deplină ȋntre sarcina didactică și acțiunea de joc.

Această ȋmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați ȋn joc.

Jocul didactic, ȋncadrȃndu-se ȋn categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii ȋn desfășurarea acțiunii ludice.

Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului ȋn cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate, ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice.

Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează și se ȋmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate ȋn contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:

scopul jocului;

conținutul jocului;

sarcina didactică;

regulile jocului;

elementele de joc.

Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare ȋn spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.

Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează ȋn joc. Acestea au fost ȋnsușite ȋn activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, ș.a.

Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, ȋn funcție de particularitățile de vȃrstă ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.

Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutȃndu-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau ȋn primul rȃnd, procese numerice, ci să implice ȋn rezolvarea sa și gȃndirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor.

Sarcina didactică trebuie să fie ȋn concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, ȋn același timp, să fie atractivă.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii ȋn desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.

Regulile sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează conduita și acțiunile acestora ȋn funcție de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului prezintă o mare varietate:

 indică acțiunile de joc;

 precizează ordinea, succesiunea acestora;

 reglementează acțiunile dintre copii;

 stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.

Cu cȃt regulile sunt mai precise și mai bine ȋnsușite, cu atȃt sarcinile didactice sunt ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv.

Regulile trebuie sa fie simple, ușor de reținut prin formulare si posibil de respectat de către toti copiii, accesibile.

Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură placută, atractivă, distractivă activității desfășurate.

Conceperea lor depinde în mare masură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, miscarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, s.a.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite in activitățile anterioare, in caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, in acest caz, compromisă.

Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie sa fie adecvate continutului, variate si atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învatamantul preșcolar este cu atat mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la actiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor.

Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preșcolarilor și raspunde intenției de a-l determina pe copil să "descopere" matematica, trezindu-i interesul și atenția.

Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, imbogățește sfera de cunoștințe matematice, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, in procesul desfăsurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate.

Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:

 Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar si formativ.

Exemplu:

 Într-un joc în care se urmarește predarea sau fixarea cunoștințelor despre o culoare (sau mai multe), se realizează un exercițiu cu caracter formativ analiză, comparație.

 Într-un joc în care se introduce o nouă formă geometrică ( o ), scopul este unul cognitiv, dar se are în vedere și aspectul formativ al exercițiilor de selecție, abstractizare, generalizare.

Corect este ca într-un joc didactic matematic să se aducă în prim plan unul din cele două aspecte, conștientizarea lui de către educatoare dându-i acesteia posibilitatea să-l urmarească și să-l atingă în desfășurarea lui.

 Conținutul matematic al jocului este subordonat particularităților de varstă și sarcinii didactice. Conținutul matematic se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echipotență, numere naturale, elemente de geometrie, unități de masură etc.

 Sarcina didactică reprezintă esența activității, transpune la nivelul copilului, scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea.

Jocul matematic rezolvă cu succes o singură sarcină didactică.

Exemplu:

 Jocul didactic "Găsește locul potrivit" are ca scop:"Formarea deprinderilor de a efectua operații cu multimi" iar sarcina didactică este urmatoarea: "să formeze mulțimi dupa unul sau două criterii".

 Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactica.

 Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placută si atractivă pentru copii.

Atractivitatea si eficiența jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreuneaza învatarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.

II. b. CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE

Marea varietate a jocurilor didactice practicate in grădiniță și școală a impus necesitatea clasificării lor. Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:

1. După scopul educațional urmărit:

a) jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor si deprinderilor motrice,

b) jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea se pot clasifica în:

jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza jocuri diferite pentru:

• dezvoltarea sensibilității auditive;

• dezvoltarea sensibilității tactile si chinestezice;

• dezvoltarea sensibilității vizuale;

• dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.

jocuri intelectuale care, la randul lor, se pot diferenția în:

• jocuri vizând precizarea, îmbogațirea cunoștințelor (jocuri cognitive);

• jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

• jocuri de exersare a pronunției corecte;

• jocuri de atenție și orientare spatială;

• jocuri de dezvoltare a memoriei;

• jocuri de dezvoltare a gândirii;

• jocuri de dezvoltare a perspicacității;

• jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

• jocuri pentru stimularea inhibitiei voluntare și a capacității de autocontrol;

• jocuri de expresie afectivă.

2. După sarcină didactică urmarită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

• jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

• jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

• jocuri de transmitere și însusire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.

3. După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

• jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

• jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi jocuri fonetice, lexical – semantice, gramaticale;

• jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico – matematice;

• jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuinte de conduită morală, de circulație rutieră.

4. După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:

• jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) s.a.

• jocuri fără material didactic.

5. Dupa locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:

• jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

• jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

Metoda jocului didactic poate fi utilizată pentru atingerea celor mai diverse obiective, în toate tipurile de activități didactice și în toate etapele procesului de învățământ: de sensibilizare a elevilor pentru activitate, de predare, de asimilare, de fixare, de feed-back, de evaluare, de consolidare, de recapitulare.

Jocul ca metodă:

• sensibilizează copiii în problemele mediului;

• Jocul dezvoltă interesul pentru sarcina de învățare;

• Jocul dezvoltă motivația copilului;

• Jocul dezvoltă atitudini;

• Jocul dezvoltă cunoștințe despre mediu;

• Jocul dezvoltă comportamentul copilului;

• Jocul dezvoltă conduite de viitor eco – cetățean având ca mediu, mediul grupei, a curții grădiniței, cartierului și diverselor ecosisteme (pădure, râu, parc etc.).

Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după urmatoarele criterii:

a. în funcție de scopul și sarcina didactică;

b. în funcție de aportul lor formativ;

A. În funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împartite în:

a) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:

• jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

• jocuri didactice matematice ca momente propriu- zise ale activității;

• jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

b) După conținutul capitolelor de insușit:

• Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;

• Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

c) După materialul didactic:

• Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)

natural (din natură);

• Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri).

B. În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate tinând cont de acea operatie a gandirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare masură);

a) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză

Exemplu:

• "Jocul negației" prin care se urmărește să se nască la copii ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amanunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.

• "Completează șirul" în care copiii trebuie să deduca regula după care se obține un șir, analizând anterior termenii șirului.

b) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză

Exemplu:

• Jocurile matematice cu numere naturale;

• Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere;

Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.

c) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

Exemplu:

• Compararea cantitativă a doua mulțimi;

• Recunoasterea egalitatii/inegalitatii a doua numere;

• Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescător.

d) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări

Exemplu:

• "Cine știe,răspunde" cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.

e) Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.

Exemplu:

• "Cine are același număr?" – corespondența între numărul de obiecte și cifra, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare.

(Lupu C., Savulescu D. – "Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice", Editura Paralela 45, București 2000)

O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeada M. in lucrarea: "Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs", Braila 2002.

Autorii clasifică jocul didactic matematic împarțindu-l în trei categorii:

1. Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.

2. Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștiență, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.

3. Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu multimi.

CAPITOLUL II.1. Fundamentarea matematică

Cunoscute fiind problemele referitoare la structura jocului didactic și la specificul său, ca urmare a îmbinării originale a elementelor componente într-un tot unitar, mă voi referi în cele ce urmează, la câteva aspecte metodice de desfășurare a acestuia la diferite grupe.

La grupa de 3-4 ani, introducerea în joc se face sub formă de surpriză: sosirea unui personaj surpriză, prezentarea materialului, bataia în ușa, vorbirea șoptită, aducerea săculetului fermecat. Prin acestea se urmărește atât realizarea unei atmosfere plăcute de joc, trezirea interesului și a curiozității pentru ceea ce va urma.

Se trece apoi la desfășurarea jocului, demonstrarea și explicarea acestuia făcându-se din mers, constituind prima etapa a jocului.

La grupa mică, educatoarea sau un anumit personaj este întotdeauna conducătorul jocului, revenindu-i sarcini importante, pe linia antrenării tuturor copiilor în respectarea regulilor jocului pe linia corectării răspunsurilor, a sancționării greșelilor, a aprecierilor răspunsurilor corecte, a complicării jocului. Educatoarea este cea care denumește prima, (denumiri de culori, forme, pozitii spațiale), apoi repetă, accentuând în mod intenționat asupra diferitelor părti de cuvânt pentru a fi percepute corect de copii. Apoi, se cere copiilor repetarea acestora, în mod individual, asociindu-le cu concretul obiectual. Astfel, cuvintele noi capătă conținut și sens, sunt reținute cu ușurință.

Pe parcursul jocului se are în vedere antrenarea tuturor copiilor in răspunsuri individuale la toate aspectele propuse pentru a fi exersate în cadrul jocului respectiv. Totodată se acceptă și răspunsuri incorecte, cu obligația de a fi corectate. Răspunsurilor verbale li se asociază multă mișcare (de brațe, picioare, palme) și mimică.

Toate acestea atrag copiii, ajutându-i să rezolve cu bine sarcinile propuse.

Repetițiile, ca și corectarea greșelilor din exprimarea copiilor, trebuie făcute cu mult tact pentru a nu supăra copiii și a nu le diminua din dorința de participare activă la joc. Efortul copiilor chiar și atunci când nu este încununat de succes deplin, trebuie apreciat, răsplătit pentru a-i încuraja și a-i determina să persevereze în continuare. În acest mod nu se creează condiții pentru apariția unor atitudini negative la copii.

Încheierea jocului se face în stransă legatură cu conținutul acestuia și cu materialul folosit, pentru a obține adeziunea copiilor și asupra acestui moment al activității.

Formele pe care le poate îmbraca încheierea jocului pot fi: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea prin anumite mișcări a unor acțiuni efectuate de personajele prezentate în joc, prin onomatopee, aprecieri asupra rezultatelor obținute. Cu acestea se urmăreste păstrarea atmosferei de voie buna și satisfacție a tuturor copiilor.

La grupa de 4-5 ani se mențin caracteristicile menționate mai sus, în special la începutul anului scolar (ca etapă de tranziție, pentru copiii care continuă grădinița sau de adaptare pentru cei care vin din familie la grădiniță la 4 ani).

Treptat în organizarea și desfășurarea jocului didactic apar aspecte noi: introducerea în joc se poate face prin intermediul unor ghicitori, scurte povestiri, a unor versuri prin care se anunță copiilor tema și astfel li se captează atenția și interesul pentru joc.

Ca moment aparte se realizează intuirea materialului didactic de copii, cu sprijinul educatoarei, moment prin care se satisface curiozitatea copiilor față de secretele pe care le conține și se asigură înțelegerea modului în care el va fi folosit la activitate.

Explicația și demonstrația jocului se realizează de către educatoare cu ajutorul unui copil sau a mai multor copii.

Acest moment privește intreaga desfășurare a jocului sau a câte unei parți a acestuia (dacă jocul are 2 – 3 variante în desfășurarea sa). Explicația trebuie să fie facută cu cuvinte puține, precise, clare, în concordanța deplină cu demonstrația. Numai în aceste condiții, ce durează puțin și nu secționează cursul firesc al jocului, este ințeleasă de copii.

În unele jocuri educatoarea transferă rolul ei de conducător anumitor copii, care nu au deficiențe prea mari în vorbire, se exprimă clar, formulează propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical (de exemplu, la jocurile Săculețul fermecat, Este ziua păpușii, Magazinul de jucării).

Se mențin, la această grupă, cerințele referitoare la manifestarea factorului pedagogic de către educatoare (în special în cazul copiilor timizi, cu persistente defecțiuni de pronunție și pronunțare incorectă) și la practicarea melodicii jocurilor prin care se continuă învațarea de noi cuvinte, formularea de propozții dezvoltate, înlocuirea substantivelor cu pronumele corespunzător.

În desfășurarea jocului poate fi inclusă, spre sfârșitul anului, ca stimulent al rapidității formulării răspunsurilor, al calității vorbirii, întrecerea între copii.

Încheierea activității se mai poate realiza și sub formă de cântec, ghicitoare, poezie, aprecieri cu caracter stimulativ.

La grupa copiilor de 5 – 6 ani, deși se mențin unele aspecte mai sus prezentate, care țin de esența jocului, apar totuși caracteristici noi, dat fiind faptul că sarcinile privind dezvoltarea copiilor vizează calitatea, cantitatea vocabularului, structura gramaticală, expresivitatea.

Introducerea în activitate poate fi realizată sub toate formele prezentate la cele două grupe (mai ales la începutul anului școlar), la care se mai adaugă și alte procedee, cum ar fi convorbirea (prin care se face o reactualizare a acelor cunoștințe care au implicații directe în jocul respectiv) sau prezentarea directă a materialului și anunțarea jocului. Aceste procedee, prin caracterul lor mai serios, impun în fața copiilor mai multă răspundere față de modul de rezolvare a sarcinilor date prin joc.

Intuirea materialului se face în totalitate de către copii. Atunci când este cazul, materialul didactic, ca și la celelalte două grupe, se ia de către fiecare copil prin autoservire, la începutul activității sau în momentul în care jocul necesită aceasta.
Orientarea copiilor în joc se face integral (adică se explică și se demonstrează, atunci când jocul este nou, în întregime ori se prezintă în variante complicate) sau parțial (numai prin explicații, numai prin material – în cazul jocurilor cunoscute), de la începutul jocului sau se completează pe parcurs. În această orientare prealabilă, accentul continuaă să cadă pe sarcina didactică, elemente de joc, reguli. Totodată se mențin aceleași rigori cu privire la durata și la calitatea acestui moment introductiv al jocului. În desfășurarea jocului se alternează momentele care aparțin conducătorului jocului – educatoarea (în prima etapa) și copil (când se repetă).

La grupa mare, o deosebită atenție se acordă calității jocului, care se constituie ca o rezultantă a mai multor factori: activizarea corectă, promptă a copiilor, exprimarea lor corectă din punct de vedere gramatical, rapiditatea inchegrii răspunsurilor, intonația adecvată, modelarea intensității vocii etc.

Pe parcursul jocului se accentuează asupra caracterului de întrecere (cine rezolvă repede și bine), ținând seamă de toate regulile jocului. Întrecerea se poate declara frontal între toți copiii, ori în două sau mai multe echipe. Punctajul se realizeaza fie prin aportul fiecarui membru al echipei, fie prin aportul reprezentantului echipei.

Se recomandă consemnarea rezultatelor obținute, în grafice, pentru a fi mai evident clasamentul final, care vizează calitatea muncii depuse. De asemenea, crește foarte mult rolul opiniei colectivului în alegerea reprezentanților, în aprecierea răspunsurilor, precum și supravegherea respectării regulii sau în soluționarea conflictelor.

În special la această grupă, în cadrul căreia se intensifică pregătirea copiilor pentru scoală, se impune exersarea vorbirii fiecărui copil în parte, în aceleași cerințe de tact pedagogic și condiții de stimulare și încurajare a copiilor pe planul gândirii și exprimării cu voce tare.

În încheierea jocului didactic se analizează aportul fiecarui copil, se declară câștigatorii și se împart recompensele (care trebuie să vizeze diverse aspecte, în raport cu progresul înregistrat de fiecare copil în parte).

Aceasta se realizează prin jocurile didactice care exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copiilor, contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și limbajului, deprinzăndu-i cu o muncă intelectuală independentă, necesară la școală.

Prin jocul didactic, copilul își angajează intreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă initiativă, voință, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.

Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului și influentând pozitiv dinamica vietii sale spirituale.

Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoștințelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învațare și joc.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:

• constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;

• angajează la lecție și copiii timizi și pe cei slabi și dezvoltș spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de copii;

• constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

• permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;

• observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa mare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea efortului pentru începerea scolarității.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizănd astfel o continuitate între activitatea de învatare și cea de joc.

Jocul didactic matematic are o eficientă formativă crescută in situația consolidarii și verificării cunoștințelor, în etapa predării procesului de învațare a unui joc nou constituind o sarcină complexă pentru copii.

Jocul didactic matematic este un mijloc eficient de evaluare, aratând în ce masură copiii și-au însusit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare, de a se integra în ritmul cerut, de a da raspunsuri corecte și prompte.

Jocul didactic matematic exercită o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la exersarea operaiilor gândirii (analiza, sinteza, comparatia, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginatiei și atenției voluntare.

Numeroase jocuri organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc didactic matematic se dezvoltă percepția spațiului ("Unde au așezat jucăria").

De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de voința și caracter, aspecte atat de necesare în activitatea de învatare a viitorului scolar.

Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.

CAPITOLUL II.2. Fundamentarea psiho-pedagogică

II. 2. a. LOCUL, ROLUL ȘI IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

Reprezentările matematice, ca treaptă psihologică spre gândirea matematică, se concretizează și se conștientizează ca proces de cunoaștere de către copil, dirijat de educatoare. Ele se îmbogățesc sistematic cu noi date (prin intermediul activităților), despre caracteristicile obiectelor din mediul ambiant, care vor deveni criterii de bază, pe baza cărora să sesizeze aspecte matematice referitoare la gruparea, compararea, ordonarea obiectelor.

Copiii de 5-6 ani care au frecventat regulat grădinița prezintă următoarele particularități psihopedagogice :

– activitățile matematice implică un efort mai mare;

– cunoștințele sunt mai bogate;

– percepția se desprinde treptat de acțiunile cu obiectele și începe să se constituie ca proces independent, dobândind un caracter mai bine orientat.

Datorită caracterului permanent al senzațiilor și percepțiilor, reprezentările devin mai bogate în conținut, se dezvoltă din ce în ce mai bine reprezentările de formă, cantitate, spațiu, timp.

Imaginația creatoare devine mai activă și mai bogată, însă este legată de ceea ce copilul percepe, schimbări esențiale având loc și în evoluția gândirii.

Procesele gândirii se pot desprinde treptat de acțiunea concretă cu obiectul și se pot dezvolta începând cu vârste de 5 ani, ca operații mentale independente. Copiii operează cu forme noi de analiză mai complexe, efectuate pe plan mintal, sunt capabili să treacă prin analiză la diferențieri mai mici, mai apropiate.

Ca rezultat al însușirii formelor logice de gândire, copiii încep să-și dezvolte capacitățile intelectuale, capacitatea de generalizare și abstractizare se dezvoltă în ritm accelerat.

Copiii fac abstracție de unele însușiri mai puțin esențiale ale obiectelor sau de asemănările lor exterioare și fac generalizări pe baza unor însușiri mai generale.

Formarea reprezentării de număr și deprinderi lor elementare de numărat și socotit constituie un obiectiv important al activităților matematice desfășurate la grupa mare, influențând puternic dezvoltarea intelectuală a copiilor.

Acestea angajează capacitatea de înțelegere a relațiilor cantitative și sunt dependente de întreaga dezvoltare intelectuală, de îmbogățire a experienței senzoriale, de dezvoltare a limbajului specific matematic și a gândiri însăși, prin solicitarea permanentă a operațiilor ei, precum și dezvoltarea memoriei, atenției și a altor procese psihice, vizând nu numai activitatea intelectuală, ci și afectivitatea și voința. Copilul este condus treptat să perceapă aspectul cantitativ al mulțimilor, astfel încât sã cuprindă perceptiv, atât elementele izolate, care alcătuiesc mulțimea, cât și mulțimea ca întreg. Aceasta presupune desprinderea lui "unu" față de "multe" ca un moment de geneza a reprezentării de număr, aducând în câmpul atenției aspectul cantitativ al mulțimii. Însușirea reprezentărilor și formarea noțiunilor matematice se bazează pe înțelegerea legăturilor dintre cantitatea obiectelor și număr, iar această operație presupune un proces de generalizare, de deprindere a numărului de cantitate, indiferent de culoare, mărime sau așezare în spațiu a obiectelor.

Preșcolarii mari reușesc să se concentreze un timp mai îndelungat pentru a urmări felul explicațiilor, succesiunea explicațiilor. Ei pot asculta atenți enunțul unei probleme, o rezolvă cu ușurință și pot crea și singuri probleme.

Așa cum am afirmat activitățile matematice se desfășoară prin jocuri didactice și jocuri logico-matematice, care se intercalează cu exercițiile cu material individual și a căror pondere diferă de la o grupă la alta. Astfel, la grupa mică ponderea mai mare o au jocurile didactice și jocurile logico-matematice, spre deosebire de grupa mare, unde ponderea cea mai mare o au exercițiile cu material individual, jocurile logico-matematice și apoi jocurile didactice .

Jocul are un rol deosebit în completarea acțiunii de formare, realizând o strânsă legătură cu activitatea de învățare.

Prin joc sunt lărgite reprezentările copiilor, se dezvoltă capacitatea de concentrare a atenției, se activează gândirea, vorbirea memoria copiilor.

Jocurile și distracțiile sunt mai intense la vârstele copilăriei și tinereții. Știm cu toții că copii de vârstă ante sau preșcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitelor lor multă flexibilitate și mai ales le dezvoltă imaginația și creativitatea; tot prin joc este exprimat și gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: <<Se comportă ca un copil>> sau <<Parcă nu e maturizat>>; aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracții care conduce la o personalitate nematură, puerilă.

Jocul presupune un plan, fixarea unui scop și fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acțiune ce produce satisfacție. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităților pe care le desfășoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma și prin activitate școlară. Activitatea școlară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii, rezultatul final al învățării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria și satisfacția acțiunii ce o cuprinde.

Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca cu alti copii de vârstă asemănatoare fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie din cauză ca nu au cu cine, ramân nedezvoltați din punct de vedere al personalității. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la înbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, totodată mărește capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creează capacități de reținere stimulând memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacități de a lua decizii rapide, de a rezolva situații – problemă, într – un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate și respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.

Pentru omul adult, jocul provoacă plăcere, distrează, amuză, contribuind mai ales la reenergizarea sa. Contribuie decisiv și la anularea oboselii, fiind în acest caz un element de psihoterapie.

Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lânga consumul nervos chiar și la cele mai simple jocuri, și efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipsește cu desăvârșire. Vom vedea foarte des copii jucându-se fotbal, sau plimbându-se cu bicicleta, și nu jucând table sau șah pe o bancă dintr-un loc liniștit așa cum fac de obicei adulții.

Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcție de vârstă și de capacitatea de înțelegere și acțiune, copilul manifestă preferințe diferite pentru joc, pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reușește să se integreze condițiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternică nu se resemnează, ci depune eforturi pentru a face față. Ceilalți, cu o personalitate mai slaba, renunță, spunându-și <<Ei sunt mai mari…eu sunt mic….>>. Pentru copiii mai mari jocurile ușoare nu prezintă interes, pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-și etala puterile cu colegii lor de joc.

Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanțelor precum și mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acțiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun. Un al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziție, de voie bună, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte și de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viață.

Capitolul II. 3. Fundamentarea didactică

Jocul didactic este o activitate dirijată, dar și o metodă didactică prin care se îmbina elementul instructiv-educativ cu cel distractiv. Ca principală și vitală activitate a preșcolarilor, jocul își dovedește valențele integratoare, putându-se desfășura în toate etapele și în toate activitățile cu copiii în grădiniță.

Prin jocul didactic se verifică și se consolidează cunoștințele însușite de copii, se îmbogățește universul lor genoseologic și afectiv.

Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective și sarcini de învățare, folosind un conținut accesibil, modalități atractive și recreative de organizare și desfășurare, precum și materiale didactice interesante. Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcții și sarcini de învățare cu forma plăcută și atractivă a, jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la realizarea sarcinilor formative ale procesului de învățământ, în cadrul jocului copilul fiind solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv și volițional.Importanța jocului didactic constă in faptul că el facilitează pregătirea copiilor preșcolari pentru introducerea lor în activitatea de învățare.

In cadrul jocului didactic, copilul învață să observe, să compare, să susțină un dialog ș.a. Jocurile didactice solicită intelectul copiilor pentru a rezolva unele sarcini în mod individual. Astfel, unele jocuri le cer să deosebească obiectele mari de cele mici, pe cele lungi de cele scurte, să compare lucrurile după diferite criterii (ce se potrivește), să facă clasificări ale obiectelor după anotimp, sau ale animalelor după modul și locul unde trăiesc.

Ei fac unele generalizări folosindu-se de loto-urile cu animale, cu fructe. Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, la concentrarea atenției și la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală independentă. Influențele pe care le exercită jocul didactic asupra sarcinilor învățării se pot rezuma astfel:

• prin caracterul său distractiv, jocul didactic orientează activitatea de învățare într-una plăcută, atractivă; aceasta antrenează copiii la o activitate susținută căreia îi acordă caracter de seriozitate, diminuând rigiditatea activității de învățare, cultivând curajul și încrederea în forțele proprii;

• prin conținutul, sarcinile și mai ales modul de rezolvare a acțiunii, ca și prin regulile jocului didactic se adaugă la copii conștiința disciplinei:

• prin transpunerea copiilor în lumea jocului, cu ajutorul elementelor de joc;

• prin independența acordată în organizarea și desfășurarea jocului se dezvoltă unele elemente ale gândirii și imaginației creatoare;

• atmosfera plăcută și atractivă a jocului dezvoltă la copii interesul și motivația pentru activitatea de învățare sub formă de joc.

Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii.

In acest caz, intenția principală a jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea puterilor, ci învățătura care pregătește copilul pentru muncă și viață. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze cunoștințele.

Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă,aduce variație în procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv.

Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive:

conținuturi

sarcina didactică

regulile jocului

acțiunea de joc

Prima latură-conținuturi-este constituită din cunoștințele anterioare ale copiilor însușite în cadrul activităților comune cu întrega clasă, cunoștințe ce se referă la plante, animale,anotimpuri, reprezentări matematice,istorice,etc.

Cea de a doua componentă a jocului- sarcina didactică- poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaștere, denumire, reconstituire, comparație, ghicire. Jocurile didactice pot avea același conținut, acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele.

A treia latură-regulile jocului-decurge din însăși denumirea ei.

Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totodată regulile îndeplinesc o funcție reglatoare asupra relațiilor dintre copii.

Ultima latură-acțiunea de joc-cuprinde momente de așteptare, surprize, ghicire, întrecere și fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi.

Dacă vin în completarea lecției, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite și tipul lecției.

După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecției jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoștințelor.

Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-și angajeze întregul potențial psihic,să-și cultive inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare și de echipă.

În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecții, acesta devine un procedeu didactic.

Metodica desfășurării unui joc didactc cuprinde:

-introducerea în joc

-executarea jocului

-complicarea jocului

-încheierea jocului

Jocul didactic nu poate fi desfășurat la întamplare; în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiții:

Jocul să se constituie pe fondul activității dominante urmărindu-se:

scopul și sarcinile lecției ;

să fie pregătit de învățător în direcția dozării timpului și a materialului folosit;

să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învățare;

să se folosească atunci când copiii dau semne de oboseală;

să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor;

să antreneze toți copiii în activitatea de joc

să fie proporționat cu activitatea prevăzută de programă și structurat în raport cu tipul și scopul lecției desfășurate;

să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;

după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferențiat pentru a preîntampina rămâneri în urmă la învățătură;

să solicite gândirea creatoare și să valorifice cu maximum de eficiență posibilitățile intelectuale ale elevilor;

activitățile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecției;

să nu afecteze fondul de timp al lecției propriu-zise;

să fie repartizate, după caz, în diferite secvențe, sarcinile didactice având caracter progresiv;

indicațiile privind desfășurarea activității să fie clare,corecte, precise,să fie conștientizate de către elevi și să le creeze o motivație pentru activitate;

activitățile de joc să se desfășoare într-un cadru activ, stimulator și dinamic;

să nu se facă abuz de joc,încât procesul de învățare să se transforme în joc și să fie luat ca atare;

să nu fie prea ușoare, nici prea grele;

regulile de joc să fie explicate clar și să se urmăreasca respectarea lor de către elevi.

Elementele de joc: ghicirea, mișcare, întrecerea, surpriza, etc. creează stări emoționale care întrețin interesul și dau un colorit viu activității.

Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învățare ne va demonstra că :

-randamentul orei este mai mare, verificarea cunoștințelor făcându-se în mod plăcut, activ, temeinic;

-gândirea elevilor este mereu solicitată și astfel în continuă formare;

-independența, creativitatea se formează de timpuriu;

-inițiativa copiilor crește,în joc devine mai curajos, mai degajat;

-prin jocuri îi putem cunoaște pe copii mai repede și mai bine;

-prin vrietatea lor, prin crearea unor situații-problemă, ele dezvoltă spiritul de observație, de analiză, de judecată, înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea elevilor să-și dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă;

-jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai ușor cum gândesc elevii și de a modela logica gândirii lor.

Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul lecțiilor din toate ariile curriculare iar măiestria învățătorulul va duce la rezultate deosebite.

Lista jocurilor folosite în cadrul activităților este vastă, dar mă voi opri în acest material la prezentarea unui joc, teoretic acum…e adevărat, ce poate fi folosit la toate disciplinele, un joc al inteligenței- rebusul școlar .

Privit ca un frate mai mic al rebusului și ruda cu integramele atât de gustate în zilele noastre rebusul școlar îl face pe micul participant ca prin rezolvarea diferitelor rebusuri școlare să se simtă și el mai aproape de frații mai mari, de adulți.

In același timp însă, ineditul joc dezvoltă procese psihice ale elevului: gândirea, limbajul, memoria,atenția, creativitatea,voința; poate fi folosit și ca metodă/mijloc de învățare și evaluare sau procedeu în cadrul unei metode.

Dorința de a rezolva orice problemă de tip rebusist intensifică interesul pentru studierea disciplinelor necesare în soluționarea cerințelor date și astfel rebusul ajută la dezvoltarea intelectuală a elevului.

II. 3. a. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE JOCULUI DIDACTIC

-Conținutul jocului didactic este format din priceperile, cunoștințele și deprinderile ce trebuie formate la activitatea respectivă. De exemplu, la activitățile matematice, programa prevede exerciții de formare a mulțimilor după formă (grosime, mărime, culoare,) sau învățarea șirului numerelor naturale ș.a.Completarea și precizarea acestora, se organizează jocuri de genul "Cui aparțin jucăriile?", , "Formarea perechilor", "Cum este (cum nu este) o piesă a jocurilor logice? "Caută vecinii" ș.a.

-Sarcina didactică este dată copiilor spre rezolvare- a clasifica, a denumi, a cunoaște, , a construi, ș.a. și se referă la conținutul care trebuie învățat. De exemplu, în jocul "Caută vecinii", sarcina didactică este aceea de a găsi numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat. În jocul "Al câtelea porumbel a zburat?", sarcina didactică se referă la găsirea numărului care lipsește din șirul de numere. Sarcina didactică este una din componentele principale ale jocului didactic la nivelul vârstei preșcolare, care concretizează scopul urmărit în activitatea matematică respectivă.

Modalitatea în care se desfășoară realizarea sarcinii didactice reprezintă acțiunea jocului și elementele de joc. O activitate didactică are caracter ludic numai în măsura în care cuprinde elemente de joc: surpriza, mișcarea, așteptarea, competiția, cuvântul, ghicirea, , ș.a.

O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice, ca mișcarea și cuvântul; altele se introduc în funcție de conținutul jocului. Important este ca elementele de joc să servească realizării sarcinii didactice, să creeze condiții optime pentru aceasta.Elementele de joc se pot aplica în modalități diferite. Astfel, cele mai variate aspecte le reprezintă mișcarea, care se poate realiza prin mânuirea materialului didactic, ridicarea lui în sus, ascunderea și găsirea acestuia, trecerea materialului clin mână în mână- cu pornire și oprire la semnal-schimbarea jetoanelor între copii ș.a. Un efect deosebit în cadrul jocurilor didactice cu copiii preșcolari îl are imitarea unor mișcări specifice animalelor ca: zborul fluturilor, săritura iepurașului, sau a unor mijloace de locomoție ca: autobuzul, trenul, ș.a.

– Întrecerea sau competiția constituie un alt element de joc, utilizat frecvent, în care accentul cade pe ritm și calitate.Întrecerea poate să se refere la alegerea rapidă a jetonului corespunzător (în jocul "Cine are un număr mai mare?") sau la găsirea locului corespunzător numărului ("Caută-ți căsuța!").

– Ca element de joc cuvântul, are o contribuție valoroasă la crearea unei atmosfere plăcute, antrenante. El poate fi folosit sub forma semnalelor de oprire a unei acțiuni ("Stop!"), prin imitarea diferitelor animale sau zgomotul produs de unele mijloace de locomoție, punerea în scenă a unor acțiuni, interpretarea unor roluri, a unor dialoguri între membrii echipei de joc ș.a.

-Ghicirea este folosită cu precădere în jocurile fără material, contribuind la antrenarea copiilor la activitate. O întâlnim în jocuri ca "Ghici, ghici!", sau"Ghici care obiect lipsește!" sau "Ce am ascuns în mâna cealaltă?".

-Așteptarea și surpriza dau un colorit emoțional jocului didactic, mai ales atunci când sunt în legătură cu prezentarea sau mânuirea materialului, cu mișcarea copiilor în diferite sensuri sau cu folosirea unor semnale verbale, vizuale, auditive, etc. Așteptarea și surpriza se folosesc în majoritatea jocurilor asociate cu mișcarea sau cu un alt element de joc.

-Regulile jocului fac legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Fiind servite sarcinii didactice, ele reglementează acțiunea jocului. Fiecare joc didactic trebuie să conțină cel puțin două reguli: prima regulă transpune sarcina didactică într-o acțiune concretă, atractivă, adică transformă exercițiul în joc, iar cea de-a doua precizează organizarea jocului și momentele de terminare a acțiunii jocului. În afară de regulile care reglementează acțiunea jocului, există și reguli care privesc comportarea copiilor, ordinea în care ei trebuie să intre în joc. În unele jocuri, intrarea copiilor în joc este condiționată de momentul când primesc un anumit material (de exemplu un jeton cu un anumit număr de porumbei). Numirea copiilor sau intrarea în joc într-o ordine rigidă produce scăderea intensității jocului. Jocurile didactice pot cuprinde, de asemenea, unele reguli care precizează cine poate fi conducătorul jocului sau cine poate devein conducătorul jocului, pe bază de concurs. Jocurile didactice pot cuprinde și unele restricții, care merg până la eliminarea din joc a copiilor care greșesc, pe rând rămânând până la urmă un câștigător. Structura unitară a jocului didactic depinde de felul în care regulile asigură echilibrul dintre sarcina didactică și elementele jocului. De asemenea, reușita jocului este condiționată, în mare măsură, de desfășurarea lui metodică, de felul în care acesta este condus de educatoare.

II. 3. b. METODOLOGIA, ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCULUI DIDACTIC

Ca și la lecția în școala primară, jocul didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul grădiniței, trebuie să îndeplinească o serie de cerințe privind organizarea, conducerea și evaluarea acestei activități. Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc, și pentru asigurarea unei atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă acondițiilor de desfășurare a jocului și organizare judicioasă a lui. Astfel, se impune aranjarea sălii, a materialelor și a copiilor în funcție de acțiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfășurării jocului, intuirea materialului didactic ș.a. Desfășurarea jocului cuprinde, ca și lecția, mai multe momente:

Introducerea în joc se poate realiza printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea copiilor cu unele aspecte ale jocului și cu regulile care trebuie respectate, prin intuirea materialului ca și printr-o expunere care să stârnească interesul copiilor sau chiar printr-o ghicitoare. Introducerea în joc nu este totdeauna un moment obligatoriu, uneori activitatea putând începe direct cu anunțarea titlului jocului.

Anunțarea jocului urmărește cunoașterea de către copii a felului activității și a titlului jocului. În cadrul anunțării jocului se poate da și o explicare a titlului acestuia. Uneori anunțarea titlului jocului se poate face într-o formă interogativă.

Explicarea jocului cuprinde prezentarea de către educatoare a principalelor etape ale acțiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicații asupra modului de folosire a materialului didactic, comunicarea sarciinilor conducătorului jocului și a cerințelor pentru câștigătorul individual sau pentru echipa câștigătoare. Explicarea trebuie să fie insoțită de demonstrare. Fie că se explică și, în timpul explicației, se demonstrează, fie că se dă explicația, integrală și apoi se demonstrează.

Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire în care se precizează ce va trebui să facă copiii în momentele importante ale acțiunii, sau executarea jocului de probă sub conducerea și îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc cu o acțiune mai complexă, regulile jocului pot fi atenționate fie imediat după explicație, fie după semnalul de începere a jocului. De exemplu: "Începem jocul! Nu uitați, nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu (educatoarea) din palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să observați al câtelea brad lipsește''.

Executarea jocului.

Jocul începe la semnalul educatoarei care, la început, intervine mai des amintindu-le copiilor regulile, dând indicații asupra folosirii materialului ș.a. Pe măsură ce jocul se repetă, ea acordă copiilor mai multă independență lăsându-i să acționeze liber.

Încheierea jocului. În încheierea jocului se declară câștigătorul/câștigătorii sau echipa câștigătoare și se fac aprecieri asupra modului cum s-a desfășurat jocul, dând cuvinte de laudă asupra copiilor care au respectat regulile și nominalizându-i și atenționându-i pe cei care au făcut greșeli și s-au descurcat mai greu. O încheiere plăcută, prin bucuria succesului și prin satisfacția imediată pe care o dă copilului, sporește interesul preșcolarului pentru jocurile didactice.

Bine elaborat și condus, jocul constituie un veritabil instrument de lucru în activitățile cu copiii preșcolari, dezvăluind virtuți formative dincolo de toate așteptările. Pentru valorificarea acestui incredibil potențial, educatoarea va trebui să-și folosească și chiar să-și dezvolte disponibilitățile empatice, înțelegând prin aceasta capacitatea de a se transpune imaginar în vârsta copiilor.

Copiii iși insușesc denumirea numerelor odata cu insușirea limbajului, dar în spatele cerințelor care denumesc numerele nu mai există nimic, sau cel mult o vagă imagine despre mărimea lor, după locul pe care îl ocupă în șirul de “cuvinte număr”.

Copilul trebuie să inteleagă formarea conceptului de număr natural ca o generalizare a determinării cantitative, ca simbol pentru mulțimile echivalente. El trebuie să-și reprezinte mărimea numărului, valoarea lui după elementele care compun mulțimea respectivă, să vadă în spatele numărului mulțimea obiectelor pe care o reprezintă iar mai târziu să ințeleagă compunerea și descompunerea lui. Copilul trebuie să ințeleagă ca ordinea numerelor nu este dată de ordinea denumirii lor, ci de multimile a caror putere o simbolizează. De aceea însusirea constientă a număratului nu se rezumă la un singur efort al memoriei ci presupune activitatea și efortul gândirii, cu ajutorul căruia prin analiză, sinteză, comparativ, abstractizare si generalizare se ajunge la deprinderea trăsaturii esențiale ce caracterizează noțiunea de număr. Acest lucru se poate rezolva într-un timp mai îndelungat începand de la 3-4 ani până la 6 ani.

Însușirea numărului este cerută de multiplele situații ivite în viața copilului, în joc, în preocupările sale zilnice, el este pus deseori în situația de a opera cu cantități diferite de obiecte sau jucării, de a număra, de a socoti.

Încă înainte de a invăta să numere în mod sistematic copiii folosesc diverse cuvinte care desemnează cantitatea : ei însotesc urcatul sau coborâtul treptelor cu cuvintele “una, și una, și una, etc”, spuse ritmic mută păpușile de pe o masă pe altă masă pronunțând la întâmplare numerele “una,două, trei, etc”. În această etapă ei nu fac altceva decât sa îi imite pe adulți care îi aud folosind numerele sau majoritatea adulților se străduiesc sa îi invețe să numere mult prea devreme, motivând inteligența copilului, venind în contact cu aspectul exterior al numerelor, cu cuvântul iar semnificația numerelor este treptat însusită de copii pe baza unui complex de acțiuni și operații cu cantitățile sub îndrumarea sistematică a educatoarei.

Formând de la trei ani cunostințe și deprinderi simple de numărat educatoarea influențează în mod direct dezvoltarea intelectuală a copiilor contribuind la pregătirea lor pentru scoală. Influența pe care o exercită asupra număratului și socotitului îi ajută pe copii să se orienteze mai ușor asupra propriilor lor trebuințe să răspundă în mai mare masură necesităților de fiecare zi. Procesul de numărare sau formarea conceptului de număr natural este activizat de analizatorul vizual, auditiv, tactil si motric.

“Parcurgând drumul de la concret la abstract și de la abstract la concret în formarea noțiunilor matematice, efectuând zilnic calcule cu diferite numere, patrunzând în esența fiecărei probleme pentru a stabili corelația dintre mărimile cunoscute și mărimea căutată dezvoltă procesele psihice ale copilului, operațiile gândirii lui, fiind stimulate printr-o activitate din ce în ce mai vie, mai încordata” Oprescu N. “Contribuții la dezvoltarea gândirii elevilor”

Întregul proces de rezolvare a problemelor este un proces analitico-sintetic. În diferite etape ale rezolvării problemelor se realizează analiza și sinteza la diferite niveluri elaborându-se generalizari și abstractizări de diferite grade. În grădinița copiii ajung să resolve probleme simple abia la grupa mare, aceasta realizându-se într-un proces de analiză și sinteză în forma cea mai simplă.

Învațand să numere sau să calculeze, copiii își formează o serie de calități și deprinderi dându-le posibilitatea de autocontrol și activitate independentă, își exersează voința, se călesc din punct de vedere moral, își întaresc încrederea în forțele proprii, au o atitudine pozitivă fată de propria lor activitate și a celorlalti, sunt mai activi.

Jocul didactic matematic poate fi folosit atât ca activitate independentă de sine stătătoare cât și ca o parte componentă a unei activități obligatorii pentru formarea conceptului de număr, fiind parte integrată a unei activități de numărat, el constutuind mijlocul principal de fixare a cunoștințelor și deprinderilor nefiind adecvat unei activități in care se predau cunoștințe noi, de aici decurgând principala deosebire între jocul didactic și activitatea de numărat. În jocul didactic accentul cade pe perfecționarea celor învatate anterior, pe activizarea cunoștințelor copiilor, pe transformarea acestor cunoștințe într-o achiziție personală și pe folosirea lor independentă.

Spre desosebire de jocurile didactice, în activitățile obligatorii predomină perceperea cunoștințelor, întelegerea lor, însușirea lor treptată și conștientă.

Jocurile didactice se deosebesc prin structura lor, se caracterizează prin conținutul adecvat, prin sarcina didactică, acțiunea de joc și regulile sale.

Voi enumera în continuare câteva jocuri didactice cunoscute și aplicate în cadrul procesului instructiv-educativ pentru a desprinde ceea ce le caracterizează :

Jocul didactic “Caută vecinii” –se desfașoară la grupa mare, sarcina este să gasească numărul mai mare sau mai mic cu o unitate față de numărul dat, rezolvarea acestei sarcini presupune compararea a doua cantitați diferite folosind material concret. Sarcina fiind aceea de a determina locul numărului în șirul natural.

Jocul “Al câtalea porumbel a zburat?” –sarcina didactică este aceea de a folosi corect numerele ordinale în limitele 1-10

Jocul “Numără bine” –sarcina este de a respecta succesiunea numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare

Jocul “Stop” – sarcina este să se compare figura numerică de pe jeton cu cantitatea de material aflată pe masa educatoarei și să se precizeze dacă trebuie să se adauge sau să se ia din cantitatea respectivă pentru a avea același număr.

Jocul didactic “Iepurașul si vânătorul” –sarcina este să se scadă o unitate dintr-o cantitate dată

Jocul didactic “Poți să îmi iei locul?” –sarcina este să se compare două cantitați pentru a se stabili dacă sunt egale, dacă una este mai mare sau mai mică.

CAPITOLUL III Ipoteza generală

Dacă aș elabora și implementa o strategie care să fie localizată pe jocurile didactice matematice, atunci aș reuși să îi fac pe micuții preșcolari să dorească să participe cu plăcere la activitațile matematice contribuind la dezvoltarea tuturor componentelor psihice, dar în special la dezvoltarea gândirii și a operațiilor ei, stimulând creativitatea și modalitățile de lucru care pot duce la realizarea obiectivelor și măsurarea comportamentelor dorite.

Capitolul III.1. Ipoteze particulare

Pornind de la ipoteza generală de mai sus am formulat următoarele ipoteze particulare.

I.1. Dacă aș selecta și influența o serie de jocuri didactice matematice atunci aș reuși să-i fac pe preșcolari să particie cu plăcere la activitățile matematice.

I.2. Dacă aș reuși să selectez jocurile didactice special concepute și alese, voi dezvolta gândirea și operațiile, iar conținuturile matematice să fie însușite corespunzător.

I.3. Dacă aș selecta jocuri matematice variate, voi stimula creativitatea și modalitățile de lucru care pot duce la realizarea obiectivelor și măsurarea comportamentelor dorite.

Capitolul III.2. Obiectivele cercetării

O1. Să optimizez performanțele școlare prin utilizarea jocului didactic;

O2.Să activizez potențialul intelectual și fizic prin utilizarea jocului didactic;

O3.Să ajut la dobândirea unor însușiri sociale prin intermediul jocului didactic.

Capitolul III.3. Metodologia cercetării

Conținutul învățământului preșcolar în privința cerințelor formative și informaționale presupune stimularea dezvoltării generale a copiilor, pregătirea psihologică acestora pentru activitatea de tip școlar, pentru o mai ușoară integrare în activitatea școlară de învățare.

Unul din scopurile învățământului matematic la vârsta preșcolară constă în a-i învăța pe copii să reacționeze logic, capacitatea care este transferabilă și alte activități.

Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar.

Metodele și procedeele de cercetare pedagogică fac parte din categoria metodelor și procedeelor de cercetare științifică pentru că își propun descoperirea unor adevăruri. În tema de cercetare pe care mi-am ales-o voi folosi metode de cercetare ca :

Testele

Observația

Convorbirea

Experimentul pedagogic

Studiul documentelor școlare

Metoda testelor are o largă aplicabilitate în procesul de învatamânt, ceea ce permite obținerea de informații valoroase în legatură cu personalitatea subiecților investigați la nivel de cunoștințe și comportamente ale acestora. Această metodă m-a ajutat în stabilirea clasei de control constând în aplicarea unor teste individuale și de grup.

Am aplicat testul atât în etapa pregătitoare, activitatea propriu-zisă, dar mai ales în etapa finală. Am respectat etapele elaborării testelor, am corelat testul cu programa și cerințele impuse de obiectivele propuse.

Metoda observației. Am folosit-o ca metodă de colectare a datelor, identificare de probleme pentru pregătirea inițială a cercetării, diferite momente ale activității de predare, fixare și consolidare, oferindu-mi oportunitați de a realiza observații non-participative, pasive, empirice, spontane cât și observări participative, active, sistematice induse, având un anumit scop, obiective clare, ipoteze bine formulate. Prin folosirea metodei observației, am stabilit urmatoarele cerințe :

am planificat, organizat obiectivele observației

am asigurat condițiile de desfășurare

am înregistrat și consemnat datele

am urmărit ipotezele

am asigurat caracterul activ si participativ

am stabilit timpul necesar observației

Metoda convorbirii are o aplicare tot mai largă în psihologie. Folosirea acestei metode presupune un scop bine definit, cadru natural de desfășurare, folosirea unui limbaj adecvat, claritatea întrebărilor, stabilirea prealabilă a unui climat de încredere reciprocă între subiect și cercetător.

Experimentul l-am folosit ca pe o activitate didactică de predare-învațare-evaluare cu ajutorul unor operații acțional-intelectuale prin care am urmărit dezvoltarea capacității de a formula ipoteze pentru demonstrarea cauzelor unor fenomene observate necunoscute. Experimentul l-am realizat prin prezentarea sarcinii didactice, activitatea pe grupuri mici pentru formularea ipotezelor. Experimentul stimuleaza inteligențele multiple, interesul, spiritul de observație, de cercetare și comunicare a rezultatelor de învățare în grup, dezvoltă gândirea și operațiile ei, stimulează capacitatea de a aplica în situații noi cunoștințele, de a crea legături cauză-efect.

Verbele pe care le-am utilizat în experiment sunt : a experimenta, a întreba, a testa, a stabili, a găsi, a explica, a verifica, a formula, a folosi, a gândi, a răspunde, a căuta. Am urmărit felul în care se desfășoară jocurile la grupa experiment dar și la grupa de control.

Am urmărit cele patru tipuri de variabile de intrare/ ieșire/ intermediare /perturbatoare pentru ca experimentul să fie valid științific.

Capitolul IV. Partea aplicată

Capitolul IV.1. Studiul inițial de cercetare

Pentru a realiza această cercetare, am determinat o clasă de control. Perioada desfășurării proiectului este de un semestru.

În acest scop m-am consultat atât cu educatoarele grupelor mijlocii din grădinița unde functionez (Gradinița P.P. « Elena Farago ») dar și cu alte colege ce funcționeazăla diferite grădinițe (« Dumbrava minunată », « Prichindeii », « M. Eminescu »).

Stadiul experimental se aplică pe un lot de 20 copii de grupă mijlocie A (grupă experiment Gr. „Elena Farago„ Craiova) si grupă de control, grupă mijlocie B ( aceeași grădiniță).

În conformitate cu cele propuse în ipoteză, caracteristic pentru grupul experimental este faptul că asupra lui se acționează și se intervine ameliorativ, grupa de control este folosită ca martor pentru ca la încheierea cercetării să se poată compara rezultatele, rezultate obținute pe ambele eșantioane, iar diferența se datorează experimentului aplicat la grupă.

Am asistat :

la desfășurarea unor jocuri didactice matematice

am aplicat teste de evaluare

am urmărit nivelul grupei comparativ cu grupa mea

m-am informat și am studiat portofoliile copiilor, produsele activității și rezultatele obținute

am studiat documentele curriculare

am participat cu grupa mijlocie la concursuri locale județene, unde am obținut numeroase premii ”Cea mai deșteaptă grădiniță„ , competiții între grupe „Cel mai rapid răspuns„

am colaborat în permanență cu familia și instituții abilitate ce contribuie la dezvoltarea personalității copilului

am studiat caietele psihopedagogice

am aplicat la clasă fișe de lucru

s-a lucrat pe caietele speciale-chestionare

Evaluarea inițială a fost realizată după mai multe activități, scopul urmărit fiind acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental.

Proba de evaluare inițială are un caracter constatativ și reflectă volumul și calitatea priceperilor, deprinderilor, cunoștințelor în vederea desfășurării jocului didactic constituind punctul de vedere în demersul formativ.

Proba a fost aplicată pe ambele eșantioane în urma stabilirii unor obiective:

O.1. Să recunoască cifrele și raportarea lor la cantitate.

O.2. Să compare numerele în limitele 1-5 cu o diferență de o unitate.

O.3. Să precizeze locul numărului în șirul numeric.

O.4. Să grupeze piesele trusei geometrice pe culori.

O.5. Să ordoneze mulțimile în șir crescător de la mic la mare.

O.6. Să verifice prin formare de perechi dacă fiecare iepuraș are un morcov.

O.7. Să recunoască imaginile care au aceeași culoare și formă.

Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului inițial la eșantionul experimental:

Tabel analitic cu rezultatele testului inițial pe eșantionul experimental:

Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului inițial pe eșantionul de control:

Tabel analitic cu rezultatele testului inițial pe eșantionul experimental:

Analizând rezultatele obținute în urma evaluării inițiale atât la grupa de control, cât și la grupa experiment, am observat că fără o pregătire prealabilă rezultatele au fost asemănătoare.

Organizarea unor activități ameliorative cu grupa experiment, a dus la obținerea unor rezultate îmbunătățite față de grupa de control.

Una din cauzele insuccesului o reprezintă lipsa unor deprinderi de muncă independentă, de aici a rezultat importanța introducerii activității individuale ca una dintre cele mai active și eficiente metode. În acest sens am valorificat în mod creator fișele cu conținut matematic, fiind convinsă că utilizarea lor stimulează interesul copiilor pentru activitate și activizează întreaga grupă de copii, desfășurând o muncă individuală susținută prin care copiii dobândesc pas cu pas cunoștințe noi.

Lucrul pe fișe a fost precedat de activități cu obiective concrete, material individual și jocuri didactice prin care copiii trebuiau să rezolve sarcinile.

Analizând rezultatele obținute în urma evaluării inițiale la grupa experiment si cea de control, am constatat că sunt copii care întâmpină greutăți în realizarea sarcinilor după ce am desfășurat mai multe jocuri didactice.

Comparând rezultatele din faza inițială pe cele două eșantioane am observat că nivelul copiilor a fost aproximativ același, realizate într-un procent de 10% foarte bine.

Primul pas ameliorativ pentru grupa experiment a fost aplicarea unor metode active moderne, folosirea unor exerciții, jocuri didactice cu un grad mai mare de complexitate în comunicarea și reactualizarea cunoștințelor matematice prin jocuri și exerciții care să asigure înțelegerea de către fiecare copil a sarcinilor și rezolvarea acestora.

Capitolul IV.2. Ipoteze parțiale

În perioada preșcolară scopul activității nu este acela de a-i învăța sistematic anumite noțiuni ci, în primul rând de a-i pune în situații prin care își dezvoltă procesele de cunoaștere apți să descopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite în activitatea de joc.

În grădiniță copiii nu dobândesc cunoștințe ci se pregătesc pentru a întelege cu ușurință cunoștințele mai târziu la școală.

Pentru a stimula creativitatea gândirii matematice la copii, am folosit următoarele jocuri didactice :

jocuri orientate în spațiu „Spune unde am așezat„

compararea numerelor în limitele 1-5 cu o diferență de o unitate

precizarea locului numărului din șirul numeric jocul „Al câtălea brad și a câta ciupercuță lipsește?„

Jocurile logico-matematice și-au dovedit valoarea lor educativă deosebită prin dezvoltarea gândirii logice, a inteligenței copiilor.

Ele au contribuit din plin la realizarea aspectului formativ al activității desfășurate, dezvoltându-le gândirea logică, deoarece au fost puși în situația de a căuta soluții și de a motiva acțiunile îndeplinite.

Prin desfășurarea acestor jocuri am dezvoltat :

– spiritul de observație

-posibilitatea de verbalizare și exprimare

-capacitatea de analiză și sinteză, de comparație, abstractizare și generalizare

Am desfășurat jocuri logico-matematice ca :

„Caută pătrățelul„

„Așează-mă la căsuța mea„

„Ce a găsit ursulețul„

„Biblioteca„

„Te rog să-mi dai„

„Jocul cu trei „

După desfășurarea mai multor jocuri didactice la clasa experiment, am observat că nu toți copiii și-au însușit bine culorile, alții nu recunosc cifrele, nu precizează corect locul cifrei în șirul numeric, pornind de la aceste constatatări am formulat următoarele ipoteze parțiale :

I.1. Dacă aș reuși să-i fac pe copii să recunoască cifrele și să le raporteze la cantitate atunci aș reuși să-mi ating obiectivul propus pentru desfășurarea unor jocuri atractive.

I.2. Dacă aș pune copiii să sorteze jucăriile pe culori aș reuși mai repede să învețe corect culorile.

I.3. Dacă aș lucra pe grupuri mici, atunci aș reuși să dezvolt spiritul de echipă.

I.4. Dacă i-aș pune pe copii să aranjeze grupe de pietricele mari și mici, atunci aș reuși să-i fac să învețe noțiunea de mare/mic mai ușor.

I.5. Dacă aș reuși să-i fac pe copii să meargă doi câte doi corect în rând când plecăm la plimbare, atunci ar înțelege mai ușor formarea unor perechi.

I.6. Dacă aș reuși să-i fac pe copii să construiască o căsuță cu ajutorul formelor geometrice învățate, atunci aș putea să-i fac să-și însușească cu ușurință formele, mărimile, culorile.

Obiectivele testului

O.1. Să așeze piesele pe culori, forme, mărimi.

O.2. Să formeze scara numerică de la 1 la 5, indentificând fiecare vecin al cifrei numărând înainte și înapoi.

O.3. Să formeze perechi cu ajutorul imaginilor.

O.4. Să formeze grupe de obiecte mari și mici și să le numere, raportând cifra la cantitate.

O.5. Să lucreze în grupuri mici pentru a-și rezolva sarcina, dezvoltând spiritul de echipă.

O.6. Să folosească formele geometrice de diferite culori și mărimi în jocuri și activități libere.

Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului final la eșantionul experimental:

Tabel analitic cu rezultatele testului final pe eșantionul experimental:

Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului final pe eșantionul de control:

Tabel analitic cu rezultatele testului final pe eșantionul experimental:

Pornind de la ideea subliniată de prof. dr. Elena Joița „Munca copiilor trebuie să fie prezentată constant în toate elementele structurale ale activității„ am conceput fișe pentru etapele fiecărei activități, reactualizarea cunoștințelor anterioare, comunicarea și asimilarea noilor cunoștințe, prin folosirea unor fișe individuale în toate conținuturile activității matematice din grădiniță, începând cu constituirea mulțimilor după anumite însușiri, ordonarea obiectelor unor grupe, după dimensiunile acestora, compararea grupelor de obiecte prin formarea de perechi și continuând cu familiarizarea copiilor cu numerele cardinal și ordinale.

Rezultatele obținute între testul initial și final arată progresul semnificativ la eșantionul experimental. În urma desfășurării experimentului copiii au utilizat jocul didactic matematic în activități ceea ce a dus la creșterea performanței, au fost motivate să lucreze în echipă, trezirea curiozității, captarea atenției, li s-a dezvoltat inițiativa și spiritul de observație. Utilizarea jocului didactic mi-a oferit prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar, cât și pregătirea pentru intrarea în școală.

CONCLUZII

Activitatea intelectualã a preșcolarilor și școlarilor este influențatã de potențele individuale native ale copiilor, la care se adaugã numeroasele deprinderi formate prin muncă școlară prestată în grădiniță și în clasele primare.

Pregătirea preșcolară în vederea integrării în clasa 0, este concretizată prin anumite particularități ce pot fi considerate elemente cu caracter general, în sensul că sunt valabile pentru majoritatea subiectelor:

♦ pregătirea copiilor pentru școală trebuie să aibă caracter permanent

♦calea de interiorizare a cunoștințelor trebuie să urmeze demersuri metodico- științific al teoriei învățării percepție, prezentare, verbalizare

♦ vârsta preșcolară este perioada receptării optime a informației de către copii, indiferent de natura acestora

♦ se impune nevoia acțiunii convergente: educatoare, grupa mare, învățător, clasa 0

♦ munca copiilor la clasa 0 este rezultatul numeroaselor cunoștințe dobândite la grupa mică, mijlocie și mare.

Importanța acestei etape în viața copiilor se datorează următoarelor particularități:

– copilul atinge un nivel superior de dezvoltare fizică și intelectuală ceea ce îl face apt pentru un nou sistem informațional și educațional- școala

– vârsta de 5-6 ani este optimă pentru integrarea copilului în școală, pentru acumularea de cunoștințe și pentru prevenirea eventualelor insuccese școlare ce ar putea interveni în cei 4 ani de școală primară

– în această etapă, copiii își formează o gândire logică și creatoare, dobândesc un minim limbaj matematic, precum și orientarea spațială necesară mai târziu, intuirii obiectelor tridimensionale și a figurilor geometrice

– vârsta de 5-6 ani este definitorie pentru formarea personalității elevilor și mai ales a atitudinii pe care aceștia o vor avea față de cerințele învățământului primar în particular, a învățământului în general, a întregului sistem de informație și educație cu care se va confrunta în continuare

– atitudinea fată de activitatea intelectuală va fi hotărâtoare pentru formarea copilului și a semnelor educaționale emise de societate.

Predarea matematicii în grădiniță are un caracter de continuitate, de informare științifică, tot mai bogată în conținut, pe o linie ascendentă de la simplu la complex.

ANEXE

VARIANTE DE JOC DIDACTIC MATEMATIC

Am solicitat copiii să resolve următoarele sarcini:

Să așeze în cercul roșu toate piesele roșii;

Să așeze în cercul verde toate patratele;

Să așeze în cercul albastru toate piesele mici.

Piesele trusei au fost distribuite copiilor și fiecare dintre ei a trebuit sã le așeze în sectorul corespunzãtor (numerotat cu cifre în desen) și sã motiveze așezarea.

1 – toate piesele care sunt și pãtrate și mici dar nu sunt roșii (intersecția, diferența);

2 – toate piesele care sunt și roșii și mici dar nu sunt pãtrate (intersecția, diferența);

3 – toate piesele care sunt roșii și pãtrate dar nu sunt mici (intersecția, diferența);

4 – toate piesele care sunt pãtrate dar nu sunt roșii și mici (intersecția, diferența);

5 – toate piesele care sunt mici dar nu sunt roșii și nici pãtrate (intersecția, diferența);

6 – piesele care sunt roșii dar nu sunt pãtrate și nici mici (intersecția, diferența);

7 – piesele care nu sunt roșii, nici pãtrate și nici mici ( completarea reuniunii).

SĂ CULEGEM FRUCTE

SCOP : alcătuirea de mulțimi de obiecte după criteriul formei și al culorii .

SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea și denumirea corectă a grupurilor de obiecte după criteriul formei și al culorii .

ELEMENTE DE JOC : surpriza , mânuirea materialului ,închiderea și deschiderea ochilor , întrecerea .

REGULI DE JOC : vor fi numiți doi copii care vor culege fructele indicate prin imaginea de pe coșulețul înmânat de educatoare .

Fructele culese sunt așezate în coș , copilul verbalizează acțiunea îndeplinită .

MATERIAL : doi pomi reprezentând un măr și un păr (din crengi) : mărul are mere roșii și verzi , părul are pere verzi și galbene ; două coșulețe (unul cu imaginea unei pere , celălalt cu imaginea unui mar) ; patru lădițe .

VARIANTE DE JOC

I. Doi copii solicitați de educatoare vor primi câte un coșuleț . Ei vor culege din pomi fructele de același fel cu cele din imaginea de pe coș (mere sau pere) . După ce au cules vor veni în fața copiilor și vor spune : „Eu am cules o mulțime de mere „ ; „Eu am cules o mulțime de pere”.

II. Se atrage copiilor atenția asupra culorii merelor din coș . Li se spune că trebuie să le sorteze după culoare pentru a fi depozitate în cămară. Pentru aceasta au nevoie de două lădițe. Sunt numiți doi copii care să sorteze, unul merele roșii, unul merele verzi, fiecare în câte o lădiță. Sortarea se face prin întrecere, apoi fiecare verbalizează acțiunea :”Eu am format mulțimea de mere verzi „ ; „Eu am format mulțimea de mere roșii „.

La fel se procedează și cu perele .

III. Lăzile cu fructele culese și sortate sunt așezate în fața copiilor. La semnalul educatoarei copiii închid ochii. În acest timp se ascunde una din lădițe . La alt semnal, copiii deschid ochii, sesizând lipsa unei lădițe. Un copil numit de educatoare denumește lădița lipsă : „Lipsește mulțimea merelor roșii „

SĂ ADUNĂM LEGUME

SCOP : alcătuire de mulțimi de obiecte după criteriul formei și al mărimii .

SARCINA DIDACTICĂ : separarea și gruparea după formă și mărime , denumirea corectă a grupurilor de obiecte .

ELEMENTE DE JOC : mișcarea , mânuirea materialului , închiderea și deschiderea ochilor , surpriza , întrecerea .

REGULI DE JOC: copiii acționează la comanda și indicațiile educatoarei ; legumele adunate sunt așezate în coșuri , copiii verbalizează acțiunea .

MATERIAL: macheta unei grădini de legume, legume decupate( morcovi, ardei, vinete , pătlăgele , cartofi ) , toate , mari și mici plantate în grădină; cinci coșulețe, zece lădițe .

VARIANTE DE JOC

I. Se numesc cinci copii care vor trebui să adune legumele din grădină . Fiecare copil primește un coșuleț pe care are imaginea unei legume . Trebuie să adune din grădină legumele corespunzătoare imaginii de pe coșuleț. Copiii adună legumele și apoi verbalizează acțiunea :”Eu am adunat mulțimea de ardei” .

II. Se va atrage copiilor atenția asupra mărimii legumelor. Li se spune că trebuie să sorteze legumele după mărime. La fiecare coșuleț vor veni câte doi copii cu câte o lădiță. Unul va sorta legumele mici, unul pe cele mari, după care vor verbaliza acțiunea: „Eu am sortat mulțimea de ardei mari” , „Eu am sortat mulțimea de ardei mici”. Sortarea se realizează prin întrecere .

III. Lădițele cu legume vor fi așezate în ordine în fața copiilor. La semnalul educatoarei, copiii vor închide ochii. În acest timp se va ascunde o lădiță. La deschiderea ochilor copiii sesizează lădița lipsă : „Lipsește lădița cu vinete mari”.

„AL CÂTELEA URSULEȚ S-A ASCUNS?”

SCOP: folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3 ; fixarea locului numerelor în șirul numeric ; exersarea atenției, a spiritului de observație, a memoriei; familiarizarea cu pozițiile spațiale în față , în spate , în , lângă .

SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea locului ocupat de ursuleț și a numărului în șirul numeric .

ELEMENTE DE JOC : mișcarea , aplauze , închiderea și deschiderea ochilor .

REGULI DE JOC: copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleț s-a ascuns și ce loc ocupă el în șirul numeric. Vor inchide și vor deschide ochii la fluierul educatoarei .

MATERIAL: un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit), trei ursuleți (jucărie) așezați în ordine pe o măsuță în fața copiilor .

VARIANTE DE JOC

I. Ursuleții sunt așezați în sistem liniar orizontal cu distanță potrivită între ei. La fluierul educatoarei, copiii închid ochii, timp în care educatoarea ascunde un ursuleț. La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a ascuns?”. Copilul numit trebuie să răspundă: ”Al doilea ursuleț s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze .

II. Se descoperă copacul. Se vor intui pozițiile spațiale: în , în fața , în spatele , lângă copac . Se atrage copiilor atenția că unul din ursuleții din șirul nostru vor ocupa una din aceste poziții. Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleț se află în acea poziție. La fluierul educatoarei copiii închid ochii, timp în care educatoarea așează un ursuleț în fața copacului. La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a așezat în fața copacului?” .Copilul numit răspunde:”Al treilea ursuleț s-a așezat în fața copacului „ .Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze .

III. Copiii vor fi solicitați să așeze ei un ursuleț în poziția indicată de educatoare: „Așează primul ursuleț lângă copac” ; „Așează al doilea ursuleț în copac”; „Așează al treilea ursuleț în spatele copacului” ,etc.

CE AI GĂSIT?

SCOP : recunoașterea și denumirea unor grupuri de obiecte din sala de grupă ; diferențierea grupurilor de obiecte după însușirile lor (formă , mărime); deprinderea de a acționa cu grupuri de obiecte ; dezvoltarea atenției , a spiritului de observație .

SARCINA DIDACTICĂ : denumirea corectă a grupurilor de obiecte .

ELEMENTE DE JOC : prinderea mingii , descoperirea grupurilor de obiecte , închiderea și deschiderea ochilor , aplauze .

REGULI DE JOC : copilul care primește mingea o va da din nou educatoarei . El va fi cel care va descoperi grupul de obiecte și îl va denumi .

MATERIAL: șapte – opt grupuri de obiecte ( jucării din sala de grupă : mașinuțe , păpuși , ursuleți , iepurași , cuburi , avioane, peștișori ) .

VARIANTE DE JOC

I . Grupurile de obiecte sunt acoperite cu câte un șervețel . Educatoarea aruncă mingea unui copil , acesta o prinde , o aruncă din nou educatoarei , apoi merge la masa cu material , ridică un șervețel și descoperă o grupă de obiecte , o privește cu atenție și la întrebarea educatoarei : „Ce ai găsit?” , răspunde : „ Eu am găsit un grup de mașinuțe „ Educatoarea întreabă : „Cum sunt mașinuțele pe care le-ai găsit : mari sau mici?”

La fel se procedează și cu celelalte grupuri de obiecte .

II . Grupurile de obiecte sunt așezate în ordine și rămân descoperite . Se cere copiilor să închidă ochii , la bătaia din palme a educatoarei . Educatoarea ascunde una din grupele de obiecte . La alt semnal , copiii deschid ochii și li se atrage atenția asupra grupurilor de obiecte : „Ce grupă lipsește ?” . Copiii sesizează lipsa și răspund : „Lipsește grupa de avioane mici „ . Răspunsurile corecte se aplaudă .

GĂSEṢTE MAMA ȘI PUIUL EI!

1. Scopul jocului

Copilul formează două mulțimi : mulțimea animalelor mici și mulțimea animalelor mari după care fiecărei mame trebuie să-i găsească puiul. Atât animalele adulte cât și puii acestora vor fi denumite de către copii.

2. Materiale:

-mulaje de animale domestice cunoscute mari și mici;

-fotografii cu animale adulte și puii lor;

-fișe pe care copiii trebuie să le rezolve;

– instrumente de scris;

3. Pregătirea jocului:

-aranjarea copiilor pe covor într-o poziție comodă;

-materialele sunt puse în coșulețe și acoperite cu o eșarfă;

4. Desfășurarea jocului:

-educatoarea intuiește împreună cu preșcolarii materialele denumindu-le corect;

-copiilor le sunt prezentate regulile jocului: un copil alege un animal, îl denumește, după care un alt copil va găsi puiul;

– copiii vor aplauda răspunsurile corecte și vor imita sunetele emise de acele animale.

-în final se vor rezolva fișele de evaluare.

B: SE REALIZEAZĂ JOCUL DIDACTIC : „ DE-A ȘCOLARII!”:

Obiective operaționale:

să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;

să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr;

să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;

să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10;

să rezolve probleme simple având ca suport ilustrații;

să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate;

să utilizeze corect simbolurile « +, – si = »;

Scopul:

Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;

Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;

PROIECT DE ACTIVITATE

Data:

Unitatea de învățământ: Gradinita pp “Elena Farago”

Grupa: mijlocie

Propunator : Fugaru Marieta

Tema anuală: “Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”

Tema proiectului: “Feerie de iarna”

Tema săptămânii: “Iarna, bucuria copiilor”

Tema activității: “Cadourile Zanei Iarna”

Categorii de activitate:DS-Activitate matematica

Tipul activității: consolidare de priceperi și deprinderi

Scopul: consolidarea cunoștințelor matematice privind formarea de mulțimi, însușirea conceptului de număr natural, exersarea unor operații ale gândirii (analiza, sinteză)

Obiective de referință:

– Să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoștințelor matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;

– Să numere de la 1 la 5 recunoscând grupele cu 1-5 obiecte și cifrele corespunzătoare.

Obiective operaționale:

O1- Să formeze mulțimi cu 1-5 obiecte;

O2- Să recunoască cifra corespunzătoare fiecărei mulțimi;

O3- Să compare două mulțimi de obiecte(mai multe/mai puține);

O4- Să relaționeze cu partenerii în vederea realizării temei.

Metode și procedee: explicația, conversația dirijată, demonstrația, exercițiul, munca independenta.

Mijloace de învățământ: scrisoare de la spiridușul lui Moș Nicolae, coli de flipchart, jetoane, cadouri cu diferite obiecte, fise de lucru, instrumente de scris, recompense.

Forme de organizare : frontal, individual, pe grupuri

Durata : 20-25 minute

Locul de desfășurare : sala de grupă

Bibliografie:

“Curriculum pentru învățământul preșcolar(3-6/7 ani)” M.E.C.T. -2008;

Mateias Alexandra-,,Pedagogia învățământului preșcolar” -2003;

www.didactic.ro

DESFASURAREA ACTIVITATII

Proiect didactic

Data

Propunator : Fugaru Marieta

Grupa: mijlocie

Grădinița pp. „Elena Farago”

Tema de studiu: Când, cum și de ce se intampla?

Tema proiectului: Toamna

Tema saptamanii: Hora legumelor vesele

Domeniul de activitate: DS (matematică)

Subiectul activitatii: Morcovul

Mijloc de realizare: observare

Scopul activitatii: Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia

Obiective operationale:

– să cunoască denumirea legumei;

să înțeleagă și să folosească noțiunea de „legumă”;

să recunoască părțile componente ale morcovului;

să înțeleagă reguli de igienă referitoare la consumarea acestei legume.

Metode și procedee: conversația, observația, demonstrația

Mijloace de învățământ: coșulețul cu legume de toamnă

Forma de organizare: frontală

Durata: 15-20 minute

DESFASURAREA ACTIVITATII

FISA DE LUCRU

1.Formeaza prin incercuire multimi de elemente de acelasi fel.

2.Scrie sub fiecare multime atatea liniute cate elemente are.

3.Coloreaza multimea cu cele mai putine obiecte.

MORCOVII IEPURASULUI

Ajută iepurașul la sortarea morcovilor. Încercuiește morcovii subtiri, colorează morcovii grosi

BIBLIOGRAFIE

Ana A., Cioflică S.M., Jocurile didactice matematice, Editura Emia, Deva, 2000

Călin M., Teoria educației. Fundamentarea epistematică și metodologică a acțiunii educative, Editura All, București, 1996.

Cerghit I. (coord.), Didactica, manual clasa a X-a licee pedagogice, Editura Didactică și pedagogică, București, 1985.

Cristea S., Dicționar de pedagogie, Editura Litera. Litera Internațional, Chișinău-București, 2000.

Dima S., Pâlcea D., Țarcă E., Jocuri logico-matematice pentru preșcolari și școlari mici. Organizare-imaginare-realizare, Editată de Revista Învățământul Preșcolar, București, 1998.

Dumitru A., Herescu G., Matematică pentru clasa I. Ghidul învățătorului, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1995.

Guran E., Matematică recreativă, Editura Junimea, Iași, 1985.

Ilie V., Formarea stilului educațional în perspectiva noilor educații, Revista Univers pedagogic, nr. 4, Chișinău, Editura Ministerului Educației, 2004.

Ionescu M., Radu I. (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Jinga I., Negreț I., Învățarea eficientă, Editura Aldiri, București, 1999.

Joița E., Didactica aplicată, Partea I- învățământul primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1994.

Neacșu I., Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1990.

Neagu M., Beraru G., Activități matematice în grădinița, Editura AS’S, Iași, 1995.

Novac C., Proiectarea pedagogică, Editura Didactica Nova, Craiova, 2004.

Noveanu E., (coord.), Modele de instruire formative la disciplinele fundamentale de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.

Marcela Popescu, Paul Popescu, Nabi Toporan, Mulțimi. Relații, Ed. Reprograph, Craiova, 2002, 199 pagini, ISBN 973-8419-13-1.(pentru Colegiul de institutori).

Marcela Popescu, Paul Popescu, Nabi Toporan, Numere naturale, Ed. Reprograph, Craiova, 2003, 197 pagini, ISBN 973-8419-69-7. (pentru Colegiul de institutori).

Popescu-Neveanu P., Dicționat de psihologie, Editura Albatros, București, 1978.

Radu I., Ionescu M., Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987.

Rusu E., Aritmetică, manual pentru licee pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974.

Sima I., Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997.

***, Curriculum național- programe școlare pentru învățământul primar, M.E.N., București, 1998.

Purcaru, M., Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori și învățători dinînvățămîntul primar și preșcolar, Brașov, Ed. Universității Transilvania, 2008.

Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. – „Pedagogie prescolara.Manual pentru scolile normale”, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Lupu C., Savulescu D. – „Metodica predarii matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice”, Editura Paralela45, Bucuresti 2000

Glava, Adina și Cătălin – Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 2002 Ionescu, Miron – Demersuri creative în predare și învățare, Cluj- Napoca, Ed. Presa Universitara Clujeană, 2000.

BIBLIOGRAFIE

Ana A., Cioflică S.M., Jocurile didactice matematice, Editura Emia, Deva, 2000

Călin M., Teoria educației. Fundamentarea epistematică și metodologică a acțiunii educative, Editura All, București, 1996.

Cerghit I. (coord.), Didactica, manual clasa a X-a licee pedagogice, Editura Didactică și pedagogică, București, 1985.

Cristea S., Dicționar de pedagogie, Editura Litera. Litera Internațional, Chișinău-București, 2000.

Dima S., Pâlcea D., Țarcă E., Jocuri logico-matematice pentru preșcolari și școlari mici. Organizare-imaginare-realizare, Editată de Revista Învățământul Preșcolar, București, 1998.

Dumitru A., Herescu G., Matematică pentru clasa I. Ghidul învățătorului, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1995.

Guran E., Matematică recreativă, Editura Junimea, Iași, 1985.

Ilie V., Formarea stilului educațional în perspectiva noilor educații, Revista Univers pedagogic, nr. 4, Chișinău, Editura Ministerului Educației, 2004.

Ionescu M., Radu I. (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Jinga I., Negreț I., Învățarea eficientă, Editura Aldiri, București, 1999.

Joița E., Didactica aplicată, Partea I- învățământul primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1994.

Neacșu I., Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1990.

Neagu M., Beraru G., Activități matematice în grădinița, Editura AS’S, Iași, 1995.

Novac C., Proiectarea pedagogică, Editura Didactica Nova, Craiova, 2004.

Noveanu E., (coord.), Modele de instruire formative la disciplinele fundamentale de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.

Marcela Popescu, Paul Popescu, Nabi Toporan, Mulțimi. Relații, Ed. Reprograph, Craiova, 2002, 199 pagini, ISBN 973-8419-13-1.(pentru Colegiul de institutori).

Marcela Popescu, Paul Popescu, Nabi Toporan, Numere naturale, Ed. Reprograph, Craiova, 2003, 197 pagini, ISBN 973-8419-69-7. (pentru Colegiul de institutori).

Popescu-Neveanu P., Dicționat de psihologie, Editura Albatros, București, 1978.

Radu I., Ionescu M., Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987.

Rusu E., Aritmetică, manual pentru licee pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974.

Sima I., Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997.

***, Curriculum național- programe școlare pentru învățământul primar, M.E.N., București, 1998.

Purcaru, M., Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori și învățători dinînvățămîntul primar și preșcolar, Brașov, Ed. Universității Transilvania, 2008.

Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. – „Pedagogie prescolara.Manual pentru scolile normale”, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Lupu C., Savulescu D. – „Metodica predarii matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice”, Editura Paralela45, Bucuresti 2000

Glava, Adina și Cătălin – Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 2002 Ionescu, Miron – Demersuri creative în predare și învățare, Cluj- Napoca, Ed. Presa Universitara Clujeană, 2000.

ANEXE

VARIANTE DE JOC DIDACTIC MATEMATIC

Am solicitat copiii să resolve următoarele sarcini:

Să așeze în cercul roșu toate piesele roșii;

Să așeze în cercul verde toate patratele;

Să așeze în cercul albastru toate piesele mici.

Piesele trusei au fost distribuite copiilor și fiecare dintre ei a trebuit sã le așeze în sectorul corespunzãtor (numerotat cu cifre în desen) și sã motiveze așezarea.

1 – toate piesele care sunt și pãtrate și mici dar nu sunt roșii (intersecția, diferența);

2 – toate piesele care sunt și roșii și mici dar nu sunt pãtrate (intersecția, diferența);

3 – toate piesele care sunt roșii și pãtrate dar nu sunt mici (intersecția, diferența);

4 – toate piesele care sunt pãtrate dar nu sunt roșii și mici (intersecția, diferența);

5 – toate piesele care sunt mici dar nu sunt roșii și nici pãtrate (intersecția, diferența);

6 – piesele care sunt roșii dar nu sunt pãtrate și nici mici (intersecția, diferența);

7 – piesele care nu sunt roșii, nici pãtrate și nici mici ( completarea reuniunii).

SĂ CULEGEM FRUCTE

SCOP : alcătuirea de mulțimi de obiecte după criteriul formei și al culorii .

SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea și denumirea corectă a grupurilor de obiecte după criteriul formei și al culorii .

ELEMENTE DE JOC : surpriza , mânuirea materialului ,închiderea și deschiderea ochilor , întrecerea .

REGULI DE JOC : vor fi numiți doi copii care vor culege fructele indicate prin imaginea de pe coșulețul înmânat de educatoare .

Fructele culese sunt așezate în coș , copilul verbalizează acțiunea îndeplinită .

MATERIAL : doi pomi reprezentând un măr și un păr (din crengi) : mărul are mere roșii și verzi , părul are pere verzi și galbene ; două coșulețe (unul cu imaginea unei pere , celălalt cu imaginea unui mar) ; patru lădițe .

VARIANTE DE JOC

I. Doi copii solicitați de educatoare vor primi câte un coșuleț . Ei vor culege din pomi fructele de același fel cu cele din imaginea de pe coș (mere sau pere) . După ce au cules vor veni în fața copiilor și vor spune : „Eu am cules o mulțime de mere „ ; „Eu am cules o mulțime de pere”.

II. Se atrage copiilor atenția asupra culorii merelor din coș . Li se spune că trebuie să le sorteze după culoare pentru a fi depozitate în cămară. Pentru aceasta au nevoie de două lădițe. Sunt numiți doi copii care să sorteze, unul merele roșii, unul merele verzi, fiecare în câte o lădiță. Sortarea se face prin întrecere, apoi fiecare verbalizează acțiunea :”Eu am format mulțimea de mere verzi „ ; „Eu am format mulțimea de mere roșii „.

La fel se procedează și cu perele .

III. Lăzile cu fructele culese și sortate sunt așezate în fața copiilor. La semnalul educatoarei copiii închid ochii. În acest timp se ascunde una din lădițe . La alt semnal, copiii deschid ochii, sesizând lipsa unei lădițe. Un copil numit de educatoare denumește lădița lipsă : „Lipsește mulțimea merelor roșii „

SĂ ADUNĂM LEGUME

SCOP : alcătuire de mulțimi de obiecte după criteriul formei și al mărimii .

SARCINA DIDACTICĂ : separarea și gruparea după formă și mărime , denumirea corectă a grupurilor de obiecte .

ELEMENTE DE JOC : mișcarea , mânuirea materialului , închiderea și deschiderea ochilor , surpriza , întrecerea .

REGULI DE JOC: copiii acționează la comanda și indicațiile educatoarei ; legumele adunate sunt așezate în coșuri , copiii verbalizează acțiunea .

MATERIAL: macheta unei grădini de legume, legume decupate( morcovi, ardei, vinete , pătlăgele , cartofi ) , toate , mari și mici plantate în grădină; cinci coșulețe, zece lădițe .

VARIANTE DE JOC

I. Se numesc cinci copii care vor trebui să adune legumele din grădină . Fiecare copil primește un coșuleț pe care are imaginea unei legume . Trebuie să adune din grădină legumele corespunzătoare imaginii de pe coșuleț. Copiii adună legumele și apoi verbalizează acțiunea :”Eu am adunat mulțimea de ardei” .

II. Se va atrage copiilor atenția asupra mărimii legumelor. Li se spune că trebuie să sorteze legumele după mărime. La fiecare coșuleț vor veni câte doi copii cu câte o lădiță. Unul va sorta legumele mici, unul pe cele mari, după care vor verbaliza acțiunea: „Eu am sortat mulțimea de ardei mari” , „Eu am sortat mulțimea de ardei mici”. Sortarea se realizează prin întrecere .

III. Lădițele cu legume vor fi așezate în ordine în fața copiilor. La semnalul educatoarei, copiii vor închide ochii. În acest timp se va ascunde o lădiță. La deschiderea ochilor copiii sesizează lădița lipsă : „Lipsește lădița cu vinete mari”.

„AL CÂTELEA URSULEȚ S-A ASCUNS?”

SCOP: folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3 ; fixarea locului numerelor în șirul numeric ; exersarea atenției, a spiritului de observație, a memoriei; familiarizarea cu pozițiile spațiale în față , în spate , în , lângă .

SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea locului ocupat de ursuleț și a numărului în șirul numeric .

ELEMENTE DE JOC : mișcarea , aplauze , închiderea și deschiderea ochilor .

REGULI DE JOC: copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleț s-a ascuns și ce loc ocupă el în șirul numeric. Vor inchide și vor deschide ochii la fluierul educatoarei .

MATERIAL: un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit), trei ursuleți (jucărie) așezați în ordine pe o măsuță în fața copiilor .

VARIANTE DE JOC

I. Ursuleții sunt așezați în sistem liniar orizontal cu distanță potrivită între ei. La fluierul educatoarei, copiii închid ochii, timp în care educatoarea ascunde un ursuleț. La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a ascuns?”. Copilul numit trebuie să răspundă: ”Al doilea ursuleț s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze .

II. Se descoperă copacul. Se vor intui pozițiile spațiale: în , în fața , în spatele , lângă copac . Se atrage copiilor atenția că unul din ursuleții din șirul nostru vor ocupa una din aceste poziții. Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleț se află în acea poziție. La fluierul educatoarei copiii închid ochii, timp în care educatoarea așează un ursuleț în fața copacului. La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a așezat în fața copacului?” .Copilul numit răspunde:”Al treilea ursuleț s-a așezat în fața copacului „ .Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze .

III. Copiii vor fi solicitați să așeze ei un ursuleț în poziția indicată de educatoare: „Așează primul ursuleț lângă copac” ; „Așează al doilea ursuleț în copac”; „Așează al treilea ursuleț în spatele copacului” ,etc.

CE AI GĂSIT?

SCOP : recunoașterea și denumirea unor grupuri de obiecte din sala de grupă ; diferențierea grupurilor de obiecte după însușirile lor (formă , mărime); deprinderea de a acționa cu grupuri de obiecte ; dezvoltarea atenției , a spiritului de observație .

SARCINA DIDACTICĂ : denumirea corectă a grupurilor de obiecte .

ELEMENTE DE JOC : prinderea mingii , descoperirea grupurilor de obiecte , închiderea și deschiderea ochilor , aplauze .

REGULI DE JOC : copilul care primește mingea o va da din nou educatoarei . El va fi cel care va descoperi grupul de obiecte și îl va denumi .

MATERIAL: șapte – opt grupuri de obiecte ( jucării din sala de grupă : mașinuțe , păpuși , ursuleți , iepurași , cuburi , avioane, peștișori ) .

VARIANTE DE JOC

I . Grupurile de obiecte sunt acoperite cu câte un șervețel . Educatoarea aruncă mingea unui copil , acesta o prinde , o aruncă din nou educatoarei , apoi merge la masa cu material , ridică un șervețel și descoperă o grupă de obiecte , o privește cu atenție și la întrebarea educatoarei : „Ce ai găsit?” , răspunde : „ Eu am găsit un grup de mașinuțe „ Educatoarea întreabă : „Cum sunt mașinuțele pe care le-ai găsit : mari sau mici?”

La fel se procedează și cu celelalte grupuri de obiecte .

II . Grupurile de obiecte sunt așezate în ordine și rămân descoperite . Se cere copiilor să închidă ochii , la bătaia din palme a educatoarei . Educatoarea ascunde una din grupele de obiecte . La alt semnal , copiii deschid ochii și li se atrage atenția asupra grupurilor de obiecte : „Ce grupă lipsește ?” . Copiii sesizează lipsa și răspund : „Lipsește grupa de avioane mici „ . Răspunsurile corecte se aplaudă .

GĂSEṢTE MAMA ȘI PUIUL EI!

1. Scopul jocului

Copilul formează două mulțimi : mulțimea animalelor mici și mulțimea animalelor mari după care fiecărei mame trebuie să-i găsească puiul. Atât animalele adulte cât și puii acestora vor fi denumite de către copii.

2. Materiale:

-mulaje de animale domestice cunoscute mari și mici;

-fotografii cu animale adulte și puii lor;

-fișe pe care copiii trebuie să le rezolve;

– instrumente de scris;

3. Pregătirea jocului:

-aranjarea copiilor pe covor într-o poziție comodă;

-materialele sunt puse în coșulețe și acoperite cu o eșarfă;

4. Desfășurarea jocului:

-educatoarea intuiește împreună cu preșcolarii materialele denumindu-le corect;

-copiilor le sunt prezentate regulile jocului: un copil alege un animal, îl denumește, după care un alt copil va găsi puiul;

– copiii vor aplauda răspunsurile corecte și vor imita sunetele emise de acele animale.

-în final se vor rezolva fișele de evaluare.

B: SE REALIZEAZĂ JOCUL DIDACTIC : „ DE-A ȘCOLARII!”:

Obiective operaționale:

să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;

să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr;

să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;

să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10;

să rezolve probleme simple având ca suport ilustrații;

să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate;

să utilizeze corect simbolurile « +, – si = »;

Scopul:

Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;

Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;

PROIECT DE ACTIVITATE

Data:

Unitatea de învățământ: Gradinita pp “Elena Farago”

Grupa: mijlocie

Propunator : Fugaru Marieta

Tema anuală: “Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”

Tema proiectului: “Feerie de iarna”

Tema săptămânii: “Iarna, bucuria copiilor”

Tema activității: “Cadourile Zanei Iarna”

Categorii de activitate:DS-Activitate matematica

Tipul activității: consolidare de priceperi și deprinderi

Scopul: consolidarea cunoștințelor matematice privind formarea de mulțimi, însușirea conceptului de număr natural, exersarea unor operații ale gândirii (analiza, sinteză)

Obiective de referință:

– Să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoștințelor matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;

– Să numere de la 1 la 5 recunoscând grupele cu 1-5 obiecte și cifrele corespunzătoare.

Obiective operaționale:

O1- Să formeze mulțimi cu 1-5 obiecte;

O2- Să recunoască cifra corespunzătoare fiecărei mulțimi;

O3- Să compare două mulțimi de obiecte(mai multe/mai puține);

O4- Să relaționeze cu partenerii în vederea realizării temei.

Metode și procedee: explicația, conversația dirijată, demonstrația, exercițiul, munca independenta.

Mijloace de învățământ: scrisoare de la spiridușul lui Moș Nicolae, coli de flipchart, jetoane, cadouri cu diferite obiecte, fise de lucru, instrumente de scris, recompense.

Forme de organizare : frontal, individual, pe grupuri

Durata : 20-25 minute

Locul de desfășurare : sala de grupă

Bibliografie:

“Curriculum pentru învățământul preșcolar(3-6/7 ani)” M.E.C.T. -2008;

Mateias Alexandra-,,Pedagogia învățământului preșcolar” -2003;

www.didactic.ro

DESFASURAREA ACTIVITATII

Proiect didactic

Data

Propunator : Fugaru Marieta

Grupa: mijlocie

Grădinița pp. „Elena Farago”

Tema de studiu: Când, cum și de ce se intampla?

Tema proiectului: Toamna

Tema saptamanii: Hora legumelor vesele

Domeniul de activitate: DS (matematică)

Subiectul activitatii: Morcovul

Mijloc de realizare: observare

Scopul activitatii: Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia

Obiective operationale:

– să cunoască denumirea legumei;

să înțeleagă și să folosească noțiunea de „legumă”;

să recunoască părțile componente ale morcovului;

să înțeleagă reguli de igienă referitoare la consumarea acestei legume.

Metode și procedee: conversația, observația, demonstrația

Mijloace de învățământ: coșulețul cu legume de toamnă

Forma de organizare: frontală

Durata: 15-20 minute

DESFASURAREA ACTIVITATII

FISA DE LUCRU

1.Formeaza prin incercuire multimi de elemente de acelasi fel.

2.Scrie sub fiecare multime atatea liniute cate elemente are.

3.Coloreaza multimea cu cele mai putine obiecte.

MORCOVII IEPURASULUI

Ajută iepurașul la sortarea morcovilor. Încercuiește morcovii subtiri, colorează morcovii grosi