Activitatea DE Povestire In Invatamantul Prescolar

ACTIVITATEA DE POVESTIRE

ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICILE PERIOADEI PREȘCOLARE

1.1 Generalități – perioada preșcolară

1.2 Dezvoltarea psihică generală a copilului preșcolar

1.3 Factorii dezvoltării psihice

1.4 Substadiile perioadei preșcolare

1.5 Dezvoltarea limbajului la preșcolari

CAPITOLUL 2. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ 3-6/7 ANI

2.1 Repere ale noului curriculum pentru educația timpurie

2.2 Predarea integrată

2.3 Domeniul Limbă și comunicare

CAPITOLUL 3. POVESTIREA

3.1 Textul- creativitate și expresivitate

3.2 Povestirile educatoarei

3.3 Povestirile copiilor

CAPITOLUL 4. CERCETARE PRIVIND IMPORTANȚA MATERIALELOR DIDACTICE ÎN ACTIVITATEA DE POVESTIRE A PREȘCOLARILOR….

4.1 Argument

4.2 Ipoteza cercetării

4.3 Obiectivele cercetării

4.4Metodologia cercetării

4.5 Eșantionul de subiecți

4.6 Instrumente de lucru

4.7 Etapa constatativă a cercetării

4.8 Etapa formativă a cercetării

4.9 Etapa finală

Bibliografie

Introducere

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICILE PERIOADEI PREȘCOLARE

1.1 Generalități – perioada preșcolară

Perioada preșcolară( 3-6 ani) numită cea de-a doua perioadă preșcolară ( sau vîrsta de aur a copilăriei), este una din etapele de dezvoltare psihică și se caracterizează prin dezvoltarea copilului care intră în contact cu mediul social și cultural, fiind curios de tot ceea ce se intâmplă în jurul lui. El se dezvoltă într-un ritm rapid atât din punct de vedere psihic cât și fizic. Este perioada în care își dezvoltă personalitatea, capacitățile de comunicare și de cunoaștere. Emil Verza este de părere că „expresia celor 7 ani de acasă pe care omul îi are sau nu îi are reflectă tocmai importanța constituirii bazelor activității psihice și conturarea trăsăturilor de permeabilitate ce își pun pecetea pe comportamentele viitoare”.

Dezvoltarea este un proces obiectiv și necesar care se realizează cu ajutorul a două fenomene: creșterea și maturizarea, implicând progresul: lărgirea câmpului perceptiv, îmbogățirea vocabularului, creșterea volumului memoriei, apariția sentimentelor, a gândirii abstracte, a imaginației creatoare cât și a sentimentelor.

Perioada preșcolară prezintă o bogăție de caracteristici, cum nici o perioadă a dezvoltării psihice umane nu o are. Este perioada în care familia, își pune amprenta în viața copilului, numită „ cei 7 ani de acasă”.

1.2 Dezvoltarea psihică generală a copilului preșcolar

În perioada preșcolară, copilul manifestă o curiozitate acerbă, fiind perioada în care el acordă o importanță deosebită fiecărui obiect pe care îl descoperă. Devine activ, și dorește să știe tot. Este atent și vrea să înțeleagă tot ce vede, dar și tot ce aude pentru că, acum el intră în contact cu diverse persoane. Caută răspunsuri la orice în această perioadă și tot el își dă și răspunsuri. Atenția lui se îndreaptă spre cel mai mic detaliu, fie că vorbim de spațiul educativ al grădiniței, fie că vorbim de stradă, casă, manifestând un real interes. Perioada aceasta își pune amprenta asupra formării lui ca individualitate, fiind interesat de povești, poezii, cărți, cuvinte, alfabet, desen dar și de numeroasele activități desfășurate în grădiniță. Copilul preșcolar își dezvoltă anumite capacități care devin trăsături carcateristice individuale, abilități și deprinderi de îndemânare. Întrând în contact cu adulții, învață să înțeleagă și să aprecieze modul de comportare al celor din jur, precum învață cum să relaționeze și să se comporte. Să nu uităm că la această vîrstă copilul este preocupat de joc, fiind principala lui preocupare dar și o activitate fundamentală cu ajutorul căruia, copilul își dezvoltă interesele și capacitățile, cunoștințele și emoțiile, primele sentimente, precum și formarea capacității de comunicare prin relațiile pe care le dezvoltă cu ceilalți copii în joc.

1.3 Factorii dezvoltării psihice

În procesul de dezvoltare psihică un rol deosebit de important îl au următorii factori:

ereditatea

mediul

educația

Ioan Bontaș definește ereditatea ca fiind „ansamblul dispozițiilor( predispozițiilor, posibilităților, caracterelor sau potențelor) de natură anatomofiziologice, înnăscute sau transmise prin mecanismele și informațiile genetice de la generațiile anterioare la generațiile tinere prin intermediul părinților.”

„Mediul este factorul extern care asigurã condiția dezvoltãrii personalitãții.”

Mediul social, ca factor al dezvoltării psihice, contribuie la dezvoltarea copilului oferindu-i informații, modele de conduită, condiții concrete de viață.

Fie că vorbim despre mediul natural și ecologic, mediul social-global sau psihosocial, mediul prin intermediul factorilor externi, il ajută pe om, să se dezvolte, să acționeze și să creeze.

Sorin Cristea definește educația ca fiind “factorul complex care poate asigura determinarea dezvoltãrii calitative a personalității. Contribuția sa este recunoscută, în mod implicit și explicit, la nivel psihologic și social.”

Educația, ca o componentă a mediului social, este cea mai importantă în raport cu ceilalți factori deoarece, contribuie în mod sistematic la formarea și dezvoltarea personalității umane, printr-un cadru instituționalizat, având un personal pregătit în acest sens.

1.4 Substadiile perioadei preșcolare

„Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei subperioade:

perioada preșcolarului mic(3-4 ani);

perioada preșcolarului mijlociu( 4-5 ani);

perioada preșcolarului mare (5-6 ami).”

Perioada preșcolarului mic

Perioada preșcolarului mic este o etapă în care acesta, venit la grădiniță, se acomodează mai greu, fiind dependent de familie. Desprinderea aceasta provoacă anxietate și o stare de teamă, pentru că la această vârstă încă nu înțelege ceea ce i se cere. Este emotiv și instabil pe plan afectiv, trecând ușor de la râs la plâns și invers. Este o perioadă în care cercetează, explorează mediul, învață să descopere. Are loc o creștere a dorințelor, intereselor, și aspirațiilor ca urmare a intrării în contact cu un alt mediu.

Preșcolarul mic trece de la jocul simplu de manipulare, la implicarea jucăriilor și a obiectelor în jocuri mult mai complexe inspirate din viața reală care îl are ca protagonist pe el însuși. Dacă ne gândim la modul de a interrelaționa, putem spune că acesta comunică cu adulții pe care îi cunoaște și poartă un dialog adecvat vârstei lui, însă când vine vorba de persoanele pe care le vede pentru prima dată devine reticient și refuză de la bun început dialogul. Spre vârsta de 4 ani, devine mai puternic, câstigă încredere în sine, chiar dacă este neândemânatic. Își formează deprinderile de bază legate de îmbrăcat, igienă și alimentație. În această perioada se dezvoltă si limbajul, copilul acumulând în jur de 50 de cuvinte pe lună.

Perioada preșcolarului mijlociu

În ceea ce privește preșcolarul mijlociu, acesta face progrese în ceea ce privește dezvoltarea motricității, prin manipularea obiectelor, precum și a celor cognitive. Este capabil de a face aprecieri în ceea ce privește comportamentul celorlați, gândirea și limbajul, extinzându-se în ceea ce privește formarea acestuia. La această vârstă, capacitatea de învățare joacă un rol foarte important, limbajul dezvoltându-se în mod considerabil. În ceea ce privește comunicarea cu adultul, copilul la această vîrstă devine foarte curios, motiv pentru care în limbajul acestuia sunt predominante întrebările următoare: de ce? pentru ce? cum? Pe placul acestuia sunt poveștile care devin mult mai interesante dacă în conținutul acestora apar aspecte fantastice, legate de extratereștri, fie că ei sunt personaje bune sau rele. În ascultarea acestora, preșcolarul se transpune în rolul personajelor și trăiește fiecare scenă emoțional, dezvoltând diferite sentimente legate fie de personaje, fie de conflictele care apar în desfășurarea lor. Chiar dacă povestea a mai auzit-o, el dorește să o mai asculte neintervenind plictiseala. Devine interesat de fiecare detaliu, de la interiorul grădiniței pâna la locul pe care îl ocupă diferite obiecte. Acesta își consolidează generalizări cantitative și spațiale. În această perioadă, el îsi dezvoltă diferite forme ale reprezentărilor, precum imaginația și memoria. Datorită vorbirii, memoria capătă caracteristici psihice și sociale, cu toate că la această vârstă, copilul preșcolar uită repede, fixarea devenind superficială. Un rol important îl joacă și atenția, necesară în desfășurarea activităților, în care dorințele copilului sunt de a finaliza o anumită lucrare. În funcție de etapa în care se află preșcolarul, puterea de concentrare crește după cum urrmează:

la preșcolarul mic de la: 5-7 minute

la preșcolarul mijlociu la 12-14 minute

la preșcolarul mare la 20-25 minute în situații obișnuite și chiar 45-50 minute

în joc, în audiția ori vizionarea de teatre de copii.

Preșcolarul poate fi antrenat în activități de mai lungă durată, fiind dorința acestuia de a fi util adultului.

Perioada preșcolarului mare

În perioada preșcolară mare, copilul își manifestă dorințele în ceea ce privește interesul pentru anumite activități cum ar fi: desen, muzică, construcția, mozaicul, precum și serbări, teatru, poezii fiind tot mai aproape de adult pentru a-l ajuta și a fi de folos.

Copilul începe să vorbească fluent, având un vocabular bogat care îi permite să se adreseze atât copiilor mai mari cât și persoanelor mai în vârstă. În vocabularul acestuia își fac apariția anumite replici pline de haz, poate să povestească fluent, având un limbaj mai fluid. La anumiți preșcolari se manifestă acele conduite negative față de anumiți adulți. Unii nu pot să stabilească relații datorită barajului psihic. Capacitatea de învățare devine mult mai activă.

1.5 Dezvoltarea limbajului la preșcolari

„Nu numai în dezvoltarea istorică a omului, dar și în dezvoltarea ontogenetică a psihicului rolul limbajului este considerabil. În mod curent limbajul este definit ca un instrument de comunicare interumană. Vorbirea poate fi asemuită cu o „ unealtă” care i-a dat omului posibilitatea să acumuleze și să stocheze cunoștințe teoretice și experiență practică într-o formă ușor tansmisibilă și utilizabilă la maximum.”

În perioada preșcolară, limbajul capătă o intensă dezvoltare. Este perioada în care copiii își formează limbajul, mai tarziu aceștia având o comunicare eficientă. Bineînțeles, totul pornește de la joc, copilul jucându-se exersează înțelegerea prin comunicare, urmând ca mai apoi să își facă aparițiia activitățile de povestire, în care copilul să povestească întâmplări personale. Scopul acestora este de a-i da încredere copilului în capacitatea proprie de exprimare, mai ales în cazul acelor copii timizi.

Poveștile îl ajută pe copilul să se dezvolte intelectual, contribuind la dezvoltarea limbajului prin acumularea în bagajul propriu, de cuvinte și expresii noi. Se știe că copilul este un excelent povestitor, căruia îi place foarte mult să povestească, nu doar să pună întrebări, el fiind un partener de conversație de nădejde.

Astfel, limbajul reprezintă principala aptitudine pe care copilul o achiziționează.

Procesele de cunoaștere

În perioada preșcolară, copilul preșcolar își dezvoltă următoarele procese de cunoaștere:

Percepția;

Reprezentările;

Gândirea;

Atenția;

Memoria;

Imaginația;

Limbajul.

Percepția

Foarte mulți cercetători au studiat problema percepției la preșcolari, fiind un proces foarte complex, în perioada preșcolară conținutul cognitiv modificându-se datorită dezvoltării tuturor organelor de simț. Mâna capătă o îndemânare fină în manipularea obiectelor, ceea ce înseamnă că simțul tactil se dezvoltă. Rolul văzului se dezvoltă, copilul percepând culorile. De asemenea rolul auzului crește semnificativ. Se dezvoltă auzul fonematic, precum și auzul muzical. Aici contribuie și percepția de spațiu, de timp. Prin urmare, în perioada preșcolară percepția copilului se modifică considerabil.

Reprezentările

Pe baza reprezentărilor, copilul preșcolar își reactualizează experiențeala aptitudine pe care copilul o achiziționează.

Procesele de cunoaștere

În perioada preșcolară, copilul preșcolar își dezvoltă următoarele procese de cunoaștere:

Percepția;

Reprezentările;

Gândirea;

Atenția;

Memoria;

Imaginația;

Limbajul.

Percepția

Foarte mulți cercetători au studiat problema percepției la preșcolari, fiind un proces foarte complex, în perioada preșcolară conținutul cognitiv modificându-se datorită dezvoltării tuturor organelor de simț. Mâna capătă o îndemânare fină în manipularea obiectelor, ceea ce înseamnă că simțul tactil se dezvoltă. Rolul văzului se dezvoltă, copilul percepând culorile. De asemenea rolul auzului crește semnificativ. Se dezvoltă auzul fonematic, precum și auzul muzical. Aici contribuie și percepția de spațiu, de timp. Prin urmare, în perioada preșcolară percepția copilului se modifică considerabil.

Reprezentările

Pe baza reprezentărilor, copilul preșcolar își reactualizează experiențele anterioare, se dezvoltă înțelegerea concretă a evenimentelor, obiectelor și a fenomenelor. Cum se formează reprezentările la copii? Pe baza percepțiilor, prin contactul direct al psihicului cu obiectele și cu fenomenele. În ce privește dezvoltarea acestora, ele sunt diferite la preșcolarii mici, mijlocii și mari și se dezvoltă în nenumărate direcții. Se pot dezvolta reprezentări în ceea ce privește obiectele, fenomenele, ființe, care pot să fixeze anumite conținuturi la preșcolari.

Gândirea

Gândirea copilului preșcolar este strâns legată de dezvoltarea limbajului precum și a reprezentărilor. În perioada preșcolară, copilul dominat de curiozitate intelectuală, începe să pună diverse întrebări, fapt ce arată că se dezvoltă mecanismele gândirii. Întrebările puse de copil nu caută doar un răspuns, ci oglindesc contrarietatea lui în ceea ce privește anumite aspecte și care se cer a fi explicate. Prin diversele activități și prin oferirea de soluții și răspunsuri, copilul preșcolar își dezvoltă gândirea, care se caracterizează și printr-o creștere a mijloacelor de exprimare, prin judecăți și rationamente precum și prin dezvoltarea unor noțiuni empirice.

Atenția

Un rol important în dezvoltarea atenției îl joacă însăși jocul care, pentru foarte multă vreme era considerat neimportant în perioada preșcolară, deoarece copilul nu face nimic altceva decât să se joace.

Atenția se manifestă la preșcolar mai ales în cazul audierii unor povești, vizionări de filme, citirea unor imagini, fiind foarte importante pentru copil întrucât genul acesta de activități îi plac. Pentru preșcolarul mic atenția îi este mai îndreptată înspre diafilm, întrucât povestirea după imagini uneori îl plictisește, în timp ce pentru preșcolarul mare este indiferent tipul de conținut al povestirii. În cazul preșcolarului mijlociu, atenția acestuia este evidentă după mimica feței, întrucât trăiește cu adevărat întâmplările care îi sunt relatate. Preșcolarul mare reușește să mascheze oarecum mimica, reușind să-și mențină îndelung atenția asupra povestirii, considerând că întrebările puse în timpul audierii sunt întreruperi din cauza cărora, el nu reușește să înțeleagă bine ceea ce se povestește, pe când preșcolarul mic pune întrebări pe parcursul povestirii, astfel se detaliază povestea, nereușind să se concentreze în totalitate fiind atras de joacă.

Memoria

Ursula Șchiopu definește memoria drept „capacitatea de a fixa, păstra, recunoaște și reproduce tot ceea ce a trecut prin experiența individuală într-un fel sau altul se datorează memoriei, care constituie una din aspectele și funcțiile fundamentale ale psihicului.”

De-a lungul perioadei preșcolare, prin diversele activități desfășurate memoria copilului preșcolar se dezvoltă foarte mult. Copilul preșcolar are o memorie care se fixează spre cele mai amanunțite elemente. Spre sfârșitul perioadei preșcolare, el are capacitatea de a reproduce poezii, povești, diferite părți muzicale din cântece. Activitatea de joc îl ajută să-și dezvolte memoria prin diferite sarcini precum și rolul pe care îl îndeplinește.

Imaginația

Imaginația este un proces activ prezent în perioada preșcolară a copilului, care apare după dezvoltarea limbajului, fiind întotdeauna legată de dezvoltarea gândirii. Acțiunea copilului desfășurată în timpul activităților ne arată imaginația sa bogată. Fie că se joacă și transpune prin rolul său diferite acțiuni prezente în viața de zi cu zi, în mediul său, fie că desenează sau modelează. La această vârstă copilul are o imaginație destul de vastă întrucât, oferă educatorului posibilitatea de a-i observa diferitele capacităti. Ascultarea poveștilor, povestirilor sau a basmelor de către copil, produc dezvoltarea unei imaginații bogate și expresive. Bineînțeles că imaginația joacă un dublu rol înfățisându-se ca și imaginație creatoare sau ca imaginație reproductivă. Spre exemplu, dacă copilului i se citește povestea „ Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, copilul are o imaginație reproductivă fantastică întrucât, caută să intervină, să îi scape pe iezi de lupul cel rău. Dacă în diferitele cărți vede imaginea lupului este în stare să taie imaginea întrucât acel lup este foarte rău. Aceste manifestări în ceea ce privește conduita copilului sunt specifice perioadei preșcolare mici și mijlocii.

Limbajul

În perioada preșcolară, limbajul copiilor se îmbogățește considerabil, fiind un instrument activ în relația lui cu cei din jurul său. În timp, acesta învață să se exprime în propoziție, în limbajul său intrând o serie de substantive, pronume, interjecții, exclamații etc. Preșcolarul își însușește rapid cuvinte noi, folosind uneori chiar cuvinte ale căror sens nu le cunoaște. În această perioadă complexitatea limbajului crește, copilul preșcolar își corectează pronunția și folosește acordul gramatical al cazurilor și timpului verbal. Binențeles că acesta până la vârsta de 4 ani nu are reticențe în vorbire, el învățând practic vorbirea reușind să se exprime variat. Tot în această perioadă pot să apară și tulburările de vorbire când, avem de-a face pe o perioadă mai lunga de timp cu defecte de pronunție din perioada antepreșcolară. Aceste tulburări de vorbire sunt diverse și pot să apară chiar și la omul adult.

În concluzie, antrenat de o serie de procese de cunoaștere, copilul preșcolar este într-o continuă dezvoltare, care îl va ajuta în ceea ce privește pașii lui spre o noua treaptă de cunoaștere, accea a scolarității.

Tulburări de limbaj

Atunci cand vine vorba de limbaj, trebuie să fim conștienți că nu toți copiii își însușesc o pronunție clară a cuvintelor, astfel putem să ne confruntăm cu diverse tulburări de vorbire pe care le întâlnim în grădiniță. Acestea sunt: dislalia, bâlbâiala, tahilalia, rinolalia, bradilalia și alalia.

Educatoarea are rolul de a observa fiecare copil în parte și de a anunța medicul, familia și logopedul asupra problemelor legate de vorbire pentru a se lua măsurile necesare corectării acesteia.

Dislalia

Dislalia se manifestă printr-o prunuțare greșita a unor cuvinte. Unii copii înlocuiesc anumite sunete, alții le omit.Există copii care au o vorbire neclară sau pronunță cuvintele incomplet. În funcție de caz, logopedul va încerca prin diferite tratamente individuale să îndrepte vorbirea copilului. În cazul în care dislalia apare în urma unor neglijențe familiale sau a răsfățului, educatoarea va lucra sistematic și perseverent în corectarea vorbirii copilului.

Bâlbâiala

Bâlbâiala este o formă mai gravă de limbaj, o tulburare, care se manifestă în perioada preșcolară, când limbajul capătă o intensă dezvoltare. Prin urmare, ea necesită un imediat tratamant, odată ce este descoperită la un anumit copil. Cauzele care stau la baza acestei tulburări sunt cele anatomofiziologice și psihosociale. Când spunem anatomofiziologice ne putem gândi la traumatismele din timpul nașterii, bolile infecțioase, intoxicații precum și îmbolnăvirile din primii ani de viață. Cauzele psihosociale se datorează spaimelor, emoțiilor puternice care tulbură aparatul verbomotor al copilului, precum și transmiterea unei cantități considerabile de cunoștințe care îl suprasolicită pe copil.

Bâlbâiala o întâlnim sub trei forme, și anume: clonică, tonică și mixtă. Bâlbâiala clonică se manifestă prin repetarea primei silabe dintr-un cuvânt, un exemplu fiind „ du-du-du-te”. Cea tonică se manifestă prin printr-o scurtă oprire de genul „t…are, h…aide”.

În acest caz, educatoarea trebuie să fie în permanență legătură cu logopedul pentru a-l informa cu privire la comportamentul copilului, ameliorările observate sau dificultățile încă prezente.

Tahilalia

Tahilalia este prezentă la copiii nervoși printr-un ritm accelerat în vorbire. Spre deosebire de bâlbâiți, care sunt consțienți de defectul lor și evită discuții cu persoane din teama de a nu se trăda, tahilalicii nu au nici un fel de teamă, ei făcând eforturi asupra defectului lor, atunci când li se atrage atenția. Educatoarea va fi atentă să îi includă pe acești copii în activități la fel de antrenante și ritmice pe măsura vorbirii acestora. Ea îi va introduce în activități de mișcare, gimnastică ritmică, jocuri muzicale etc.

Bradilalia

Bradilalia apare la copii cu o întârziere în dezvoltarea mintală. Ea este opusul tahilalliei, manifestându-se printr.o vorbire lentă, o trăgăneală care are un aspect urât.

Se încearcă dinamizarea copiilor prin activități de gimnastică ritmică și jocuri de mișcare,precum și realizarea de jocuri didactice, convorbiri pentru stimularea dezvoltării intelectuale.

Alalia

Alalia este o formă gravă de limbaj, care se conturează la copii prin incapacitatea comunicării verbale. Copiii în această situație nu pot pronunța decat doua, trei cuvinte, vorbirea acestuia fiind grav afectată. Cauza apariției acestei forme o constituie provenința unor boli grave în copilărie. Alalia se poate corecta dacă se va urma un tratament complex

CAPITOLUL 2. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ 3-6/7 ANI

2.1 Repere ale noului curriculum pentru educație timpurie

Domeniul om și societate

Domeniul om și societate vizează omul, cu modul său de viață, relațiile ce le stabilește cu alți oameni și cu mediul social.

Preșcolarii sunt puși în contact cu materiale, diferite textile, realizarea unor lucrări practice care țin de domeniul abilităților practice. În cadrul acestui domeniu, preșcolarii iau contact direct cu diferite materiale pe care pot să le observe prin manipulare, constatând caracteristicile lor, printre care formă, culoare, astfel aceștia dezvoltându-și deprinderi practice. Ei pot să observe și să înțeleagă mai bine oamenii care trăiesc viața de zi cu zi, fiind diferiți unii de ceilalți.

Se pot folosi ca și materiale imaginile, materiale audio-video, textul literar cu scopul de a-i informa pe preșcolari. Prin diferitele activități, preșcolarii vor înțelege mai bine ceea ce înseamnă dreptatea, respectul, echitatea, adevărul, bunătatea prin observarea acestora în relațiile cu oamenii cu care vin în contact. Vor cunoaște ceea ce înseamnă poporul român prin înțelegerea anumitor fapte, vor lua contact cu diferite elemente din istorie, geografie și religie.

Domeniul limbă și comunicare

Domeniul limbă și comunicare are rolul de a contribui la formarea unei exprimări orale și scrise, precum și de a înțelege comunicare verbală și scrisă. Așa cum reiese chiar din titlul domeniului, copilul preșcolar este pus în situația de a comunica, de a stabili relații de comunicare cu ceilalți urmărind ca acesta să se exprime coerent și clar. Se urmărește ca toți copiii să își dezvolte gândirea și limbajul, să învețe cuvinte noi pe care să le folosească în relații cu alți vorbitori. În cadrul acestui domeniu se pot desfășura activități de memorarea a unor poezii, cântece și jocuri muzicale, sau a unor jocuri de limbă, citirea unor povești având rolul de a dezvolta comunicarea copiilor. Cu ajutorul unor creații literare, copiii vor înțelege mult mai bine anumite situații interpersonale. Odată limbajul acestuia fiind dezvoltat, el va putea să vorbească chiar și despre el, mediul înconjurător sau despre ceilalți.

Domeniul științe

Domeniul științe abordează matematica prin intermediul unor experiențe practice precum și tot ceea ce se întâmplă în natură fiind modificabilă de ființele umane cu care interacționează. Se desfășoară o mulțime de jocuri menite să îi ajute pe copii să înțeleagă mai bine matematica: jocuri care implică simularea de cumpărături în magazine, jocuri cu materiale, cum ar fi nisipul, apa.

Se urmărește dezvoltarea intelectului, prin operarea cu anumite cifre, numere. Se realizează activități care implică cunoașterea mediului încoonjurător, copiii fiind foarte curioși de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Nu se neglijează formarea unor desprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, precum și educarea unei atitudini pozitive față de natură.

Domeniul estetic și creativ

Domeniul estetic și creativ răspunde emoțiilor, sensibilității și aprecierii frumosului. Se realizează cele mai plăcute activități, în care copiii desenează, pictează diferite obiecte, lucruri, animale sau ceea ce le oferă încredere lor. Se urmărește dezvoltarea creativității și a expresivității, prin utilizarea corectă a instrumenelor de lucru, cunoașterea culorilor. Se lasă libertate copilului prin activitățile aferente, întrucât prin felul acesta educatoarea poate să cunoască mai bine copilul, acesta prin desen exprimându-și latura sensibilă și delicată.

Domeniul psihomotric

Domeniul psihomotric abordează dezvoltarea coordonării mișcărilor și a mobilității generale, rezistența fizică. Se realizează activități prin care copiii sunt puși în mișcare dezvoltându-se suplețea, rezistența și forța. Sunt activități plăcute copiilor, întrucât aceștia adoră să se miște, ei nereușind să stea nemișcați timp îndelungat. Se pot organiza jocuri care implică competiția între copii. Copiii au o energie inexplicabilă care trebuie consumată, iar acest domeniu are în vedere acest lucru.

2.2 Predarea integrată

Predarea integrată este o strategie nou, o modalitate nouă care pune în evidență o activitate în cadrul căreia se îmbină diverse domenii de formare a abilităților și deprinderilor preșcolarilor.

O activitate integrată presupune mai multă libertate copilului, în situația de exprimare și de acțiune, întrucât copilul poate să fie plasat în mijlocul acțiunii, poate să creeze, să găsească diferite soluții. Educatoarea, ca partener în învățare, îi ajută pe copii să înțeleagă diferite sentimente, emoții, opinii precum, îi stimulează în crearea de opinii. În realizarea activităților integrate, educatoarea are posibilitatea de a-și pune în evidență creativitatea și originalitatea. Ea poate să desfășoare în timpul unei săptămâni 5 activități integrate, indiferent de nivelul de vârstă al copilului. Copilul, poate să opteze pentru diverse centre, care oferă varietate, și îl încurajează să se manifeste în mod liber, să exprime idei, gânduri.

Aceste activități se găsesc în cadrul planificării calendaristice întocmite de către educatoare și proiectate conform planului de învățământ, în funcție de nivelul grupei.

Laura Colceriu definește integrarea ca fiind „revenirea în același loc, în acceași activitate a mai multor activități de tip succesiv care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la însușirea conținuturilor, la realizarea în practică a proiectului didactic propus fiind o strategie ce presupune reconsiderări radicale nu numai în planul conținuturilor ci și în ambinața predării și invățării.”

„Abordarea integrată este, așadar, o împletire a conținuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, care produce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare și aplicarea practică a celor învățate.”

Activitățile integrate desfășurate pot fi de mai multe tipuri, după cum urmează:

„activitate integrată care înglobează toate activitățile din programul unei zile și care se desfășoară pe parcursul întregii zile (activități de dezvoltare personală + activități liber alese + activitățile pe domenii experiențiale )

activitate integrată care înglobează activități liber alese plus activitățile pe domenii experiențiale din ziua respectivă

activitate care înglobează activitățile pe domenii experiențiale dintr-o zi

activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de activitate pe domeniu experiențial din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii experiențiale, indiferent de programul zilei.”

Exemple:

În cazul în care tema săptămânii este „Prietenii curățeniei”, iar tema activității integrate este „Singurel mă îngrijesc”, conținuturile vor proveni din domeniile experiențiale:

Om și Societate ( DOS): „Maricica murdărica”-povestea educatoarei

Știință (DȘ): „ Săculețul cu surprize” – joc didactic.

Dacă avem tema proiectului „ Bucuriile copiilor iarna” și subtema „ Viața animalelor iarna”, se vor desfășura următoarele activități pe domenii experiențiale:

Limbă și comunicare (DLC) – „Povestea ursului cafeniu” de Vladimir Colin – povestea educatoarei

Educație fizică – joc „ Urșii voinici” ( tema: mers în echilibru pe o scândură așezată pe sol)

Dacă tema săptămânii este „ Toamna frunzelor multicolore”, se poate desfășoară următoarele activități:

Limbă și comunicare (DLC): „Povestea frunzei” – povestire

Om și societate (DOS): „ Copacul de toamnă” – lipire

Caracteristicile definitorii ale unei activități integrate

„Caracteristicile definitorii ale unei activități integrate sunt:

Finalitățile activității integrate sunt desprinse din obiectivele cadru și de referință ale domeniilor experiențiale

Conținuturile abordate sunt selectate și abordate în strânsă relație cu nucleul de integrare curriculară

Fiecare din siuațiile de învățare proiectate și desfășurate în cadrul activității integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activității

Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilități disciplinare și/sau transferabile, oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse variate de informații, investigație, experimentare, identificare de soluții, testare de ipoteze.”

Maria Glava definește paradigmele de integrare curriculară drept ”concepții și dezvoltări teoretice, unitare si coerente, în legătură cu provocarea conectării conținuturilor în vederea asigurării unității cunoașterii.”

În literatura pedagogică întâlnim patru paradigme de integrare curriculară și anume:

integrarea monodisciplinară

integrarea multidisciplinară

integrarea interdisciplinară

integrarea trandisciplinară

Integrarea monodisciplinară

Integrarea monodisciplinară se referă la studierea unei problematici în cadrul unui domeniu de activitate. În cadrul grădiniței, această integrare este simplificată de realizarea planificărilor tematice a activităților didactice.

Integrarea multidisciplinară

Cadrele didactice specializate realizează activități pe domenii separat, prin rezolvarea unei teme care aparține strict unui domeniu. Este vorba despre o formă mai simplistă, mai puțin elaborată.

Figura 21. Ilustrarea grafică a paradigmei integrării multidisciplinare a conținuturilor

Glava, M., Pocol, M., Tătaru, L-L., Educația timpurie – Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Paralela 45, 2009, p. 44

Exemplu:

Tema „Singurel mă îngrijesc” poate fi explicată prin situații de învățare specifice diferitelor domenii de cunoaștere:

Domeniul Limbă și comunicare:

citirea de imagini „Sunt harnic și curățel”

povestea „Maricica murdărica”

alcătuirea unor povești pornind de la regulile de igienă

construcția unor seturi de reguli pentru îngrijirea corporală

Domeniul Științe:

ascultarea sfaturilor doctorului Măseluță

jocuri didactice cu obiecte de uz personal „ Săculețul fermecat”

Domeniul Om și Societate:

conversații privind respectarea regulilor de igienă

problematizări „ Ce am face dacă…?”

Domeniul Estetic și Creativ:

realizarea unui joc de mișcare „Am pierdut o batistuță!”

realizarea unor creații artistice

problematizări:” Cum am putea auzi dacă nu ne-am curăța urechile? „

ascultarea unor fragmente muzicale legate de regulile de igienă

Integrarea interdisciplinară

În cadrul acestei paradigme se intersectează conținuturile a două sau mai multe discipline de studiu care vor conduce la descoperirea unui nou spațiu de cercetare.

Figura 22. Ilustrarea grafică a paradigmei integrării interdisciplinare a conținuturilor

Glava, M., Pocol, M., Tătaru, L-L., Educația timpurie – Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Paralela 45, 2009, p. 45

Abordarea interdisciplinară alături de abordarea integrată a cunoștințelor poate fi considerată o inovație în organizarea cunoștințelor. Abordarea aceasta presupune pe lângă organizarea integrată a cunoștințelor și cea a experienței de predare-învățare-evaluare.

Integrarea trandisciplinară

Integrarea trandisciplinară nu abordează o singură temă. Ea implică transferul de cunoștințe prin abordarea globală complexă a unui fenomen.

2.3 Domeniul Limbă și comunicare

Domeniul limbă și comunicare pe lângă celelalte domenii de dezvoltare a copilului, reprezintă unul dintre cele mai importante domenii, întrucât acoperă stăpânirea exprimării orale si scrise ale copilului precum și abilitatea acestuia de a comunica verbal și scris. Grădinița este mediul în care copilul se dezvoltă, începe să relaționeze cu ceilalți, să comunice, să gândească, precum și să își exprime sentimentele. Bineînțeles, educatorul trebuie să dezvolte la copil următoarele:

intelectul pentru formarea la copil a limbajului astfel încât acesta să comunice;

auzul fonematic si a tututor proceselor de dezvoltare a limbajului prin care se exprimă acesta;

sentimente estetice și morale.

Didactica domeniului experiențial Limbă și comunicare presupune formarea și dezvoltatea competențelor de comunicare ale pereșcolarilor, prin utilizarea unor cuvinte uzuale, menite să conducă la realizarea unei conversații, crearea unor situații reale de comunicare, ancorând copiii în realitatea timpului pe care îl trăiesc.

„Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor persoane și să-și extindă propriul repertoriu de experiențe semnificative. Se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând modalități de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.”

Domeniul Limbă și comunicare are următoarele obiective cadru:

Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic;

Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;

Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris.

Ajunși în grădiniță, copiii se împrietenesc repede și încep să comunice unii cu alții, chiar dacă unii vorbesc coerent și alții mai puțin. Comunicarea este esențială, fiind factorul principal în stabilirea de relații. Pentru exprimarea gândurilor, sentimentelor, dorințelor, atât copiii cât și adulții folosesc vorbirea în fiecare zi. În grădiniță, aceștia își vor dezvolta vorbirea, limbajul fiind un mijloc de comunicare cât și unul de cunoaștere. Prin intermediul activităților de povestire a basmelor, a poveștilor sau a poeziilor, copiii vor cunoaște frumusețea limbii, prin diversele mijloace expresive care îi impresionează. Astfel, educatoarea va reuși, folosind limba ca un mijloc instructiv-educativ să instruiască și să educe copiii; le va dezvolta vorbirea, le va perfecționa exprimarea, le va corecta pronunția, le va îmbogăți vocabularul și îi va ajuta să își perfecționeze limba.

CAPITOLUL 3. POVESTIREA

Astăzi, limbajul are un rol deosebit de important în dezvoltarea generală a copiilor preșcolari. Ei trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu ceilalați, de a-și exprima într-un mod inteligibil ideile, gândurile urmând să constituie o bază în activitatea școlară. Prin limbaj, copilul își folosește vorbirea în fiecare zi și învață să se străduiască mintal și să găsească răspunsuri.

Poeziile, poveștile, povestirile contribuie la dezvoltarea limbajului copiilor, educatoarea reușind să cultive și să sădească în copii dragostea pentru oameni, respectul pentru ceilalți, curajul de a fi viteji, de a face fapte bune și de a ajuta. Povestind basme sau povești copiilor, ei încep să înțeleagă frumusețea limbii și să folosească expresii care le-au plăcut în vorbire lor.

Vorbirea a constituit și constituie factorul esențial și de bază în formarea limbajului la copii, un mijloc de educație morală. Copilăria nu poate fi concepută fără basme, povestiri și povești. În copilărie copilul se dezvoltă și devine creativ, el fiind creatorul propriilor imagini.

Povestirile, prezente în grădinița de copii reprezintă mijlocul instructiv-educativ cel mai valoros. Cu ajutorul povestirilor, copiii își dezvoltă procese psihice ca: gândirea, memoria, imaginația și atenția. Mai mult de atât limbajul se dezvoltă considerabil, sub toate aspectele sale. Povestirile folosite în grădinița de copii sunt forme de activitate organizată, care ocupă un loc important, cu rol formativ în ansamblul mijloacelor de realizare a sarcinilor instructiv-educative.

“Povestirea este modalitatea utilizată frecvent la vârstele mici, datorită caracterului ei mai colorat afectiv, mai accesibil. De multe ori, conținutul poveștilor reproduce propria experiență de viață a copiilor, fapt ce permite reluarea în diverse variante a unei teme, de fiecare dată cu elemente de noutate și surpriză. În povestirea liberă sau fără început sugerat, copilul poate aborda un aspect nesemnificativ, neinteresant, poate lungi fără rost povestirea, poate ajunge la un final neelocvent, însă importantă rămâne această cale în sensul exersării capacității creatoare. Se are în vedere trezirea și menținerea interesului copiilor pentru ascultarea poveștilor, captarea atenției cât și înțelegerea și reținerea textului precum și reproducerea lui cu ușurință.

Ca metodă și ca mijloc de instruire și educație, poveștile educatoarei sunt activități de expunere orală a conținutului unor texte literare, cu caracter realist-științific sau fantastic (povești, basme, legende, balade, schițe).

Ascultând povești sau basme, copiii nu numai că sesizează mijloacele verbale folosite de educatoare, dar învață cuvintele cu care încep și se încheie basmele ori expresiile care se repetă în basme.”

Copiii adoră poveștile, sunt captați de acțiune, de personaje și trăiesc fiecare moment. Ascultând povești, aceștia își dezvoltă comunicarea, imaginația, creativitatea, și nu în ultimul rând nevoia de cunoaștere. Astfel, povestirea este și va fi mereu activitatea de educare a limbajului cea mai plăcută copiilor.

Astfel, “ povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:

gândirea logică – datorită succesiunii întâmplărilor din conținutul poveștilor și povestirilor;

memoria voluntară – copiii trebuind să rețină desfășurarea evenimentelor și să le expună pe baza unor procedee și mijloace specifice ( de exemplu, pe baza întrebărilor formulate de educatoare, pe baza unor ilustrații sau desene );

imaginația – prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrării reprezentărilor și a experienței cognitive anterior formate;

limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare;”

Conform specialiștilor (Gherghina D., Oprescu N., Dănilă I., Novac C., Ilie V., Bunăiașu C., Cămărașu G., Păunescu A ), în grădinița de copii se pot realiza activități de povestire sub forma teatrului de păpuși și teatrului de masă. În cazul în care se realizează teatrul de păpuși, educatoarea trebuie să fie foarte bine pregătită în ceea ce privește textul, cu scopul de a reda dialogul, precum și să selecteze corespunzător păpușile pentru a reda cât mai fidel personajele. Teatrul de masă se poate folosi cu succes în cazul preșcolarilor fiind îndrăgit de copii deoarece personajele sunt prezentate pe masă, în fața acestora.

“În grădinița de copii se desfășoară două tipuri de povestiri:

Povestirile educatoarei

Povestirile copiilor. ”

3.1 Textul- creativitate și expresivitate

În dezvoltarea creativității și expresivității textului un rol fundamental îl au povestirile, care au o contribuție semnificativă încă din grupa mică. În realizarea acestor povestiri se pot utiliza jucării, păpuși, renuntând pe parcurs la ele și înlocuindu-le cu imagini care vor fi expuse într-o succesiune logică, unu câte una, și nu toate deodată pentru a nu produce confuzie copiilor. Pentru atingerea scopului, se vor utiliza aceste jucării sau imagini pentru a trasmite idei și sentimente copiilor. Se poate utiliza teatrul de păpuși ca modalitate de prezentare a poveștilor. Ce rol are educatoarea aici? Ea trebuie să-și moduleze vocea în nararea poveștilor. Vocea sa trebuie să fie clară și să transmită cu ușurință anumite emoții. Cuvintele trebuie trebuie pronunțate clar, iar unele accentuate. Nararea poveștilor se va face într-o anumită parte a zilei, copiii fiind captați prin diverse modalități înainte de începerea narării.

Sarcina educatoarei este de a alege cu mare atenție textele pe care ea le va povesti, recita ori citi. Copiii nu pot dobândi un limbaj expresiv dacă nu este pus în contact cu el și nu va avea posibilitatea de a se familiariza cu latura estetică a unei comunicări verbale. Pe lângă acesta, ea va putea să contribuie în mod personal printr-un alt mijloc de educare a capacităților de receptare a expresivității de către copii , și anume propriile afirmații privind frumusețea textului. În timp ce educatoarea le citește copiilor un text, aceasta poate observa comportamentul adecvat de răspuns al copiilor la textul audiat : copilul poate să reacționează prin ton, gesturi, limbaj corporal, pune întrebări despre textul audiat sau emite o apreciere. Audierea nu are loc într-o liniște totală, deoarece copiii dacă sunt interesați de povestire vor pune întrebări, vor face aprecieri atât în cursul audierii sau după aceea. Bineînțeles că emiterea aprecierilor nu va fi lăsată în seama spontaneității copiilor, acest comportament va fi stimulat, învățat și chiar exersat prin diferite modalități, ca de exemplu: în momentul când se va asculta o poveste, și va exista o secvență veselă, ei vor ridica sus păpușa veselă, iar când va exista o secvență tristă, ei vor ridica fața tristă.

Copiii sunt atât de fascinați de lumea poveștilor, întrucât nu se satură în a le asculta. Chiar dacă ele au mai fost spuse, copiii simt nevoia de a se relua textul. Sesizează foarte repede dacă s-a omis ceva sau dacă s-a schimbat ceva. Au o capacitate formidabilă de a reține, întrucât formulele : „ a fost odată ca niciodată…”, „și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa…” le memorează și le reproduc într-un mod foarte plăcut.

Întrebări de la copii

Întotdeauna copiii vor fi stimulați pentru a pune întrebări, prin diverse jocuri. În cadrul poveștilor cittite de către educatoare, copiii pot pune întrebări legate de conținutul respectiv în momentul în care educatoarea se oprește din timp în timp, ca urmare a citirii pe fața copiilor a dorinței de a spune ceva. Pentru a nu se crea o dezordine și o gălăgie, educatoarea stabilește de la început regula întrebărilor: pe timpul audierii copiii pot ridica mâna să pună întrebări sau în momentul în care se va face o pauză, prin urmare ei trebuie să audieze textul cu atenție.

Înțelegerea textului

În momentul când se audiază o poveste, copiii pot fi gălăgioși sau tăcuți, liniștiți. Deși se preferă liniștea, în realitate nu putem fi siguri că și au înțeles ce au ascultat. Prin urmare pentru a verifica acest lucru, copiii trebuie:

să repovestească textul audiat cu ajutorul imaginilor;

să rețină numele personajelor din textul audiat;

să reproducă replici ale acestora;

să identifice secvențele/ideile principale;

să reformuleze ideile;

să deseneze sau să modeleze secvențe din poveste sau poezie.

Repovestirea textului

Pentru cei mici este foarte important ca imaginile suport din poveste să îi ajute în repovestirea textului, aceștia neavând experiența necesară de a se exprima oral, pe când cei mari, fiind mai experimentați vor fi nevoiți să se exprime făra acel suport imagistic sau parțial. Retragerea acestor imagini suport nu se va face brusc, ci treptat pentru a nu-i timora pe copii, în special pe cei care sunt mai timizi. Așa cum știm, în momentul expunerii unei povești de către educatoarea, imaginile sunt prezentate treptat, respectiv la fiecare secvență narativă expunându-se câte o imagine. Într-o grupă există diferite tipuri de personalități, unele mai impunătoare, altele mai retrase. În funcție de copii, educatoarea va scoate una sau mai multe imagini, pâna la a păstra un singur desen ca suport pentru întreaga poveste.

Educatoarea joacă un rol deosebit de important, trebuind să ofere sprijin și încredere fiecărui copil în parte. Ea trebuie să-i ajute să aibă încredere in propriile forțe, în ceea ce sunt capabili să facă, în caz contrar el se va retrage și nu va mai face nici un pas. În nici un caz, nu îi va spune că nu este capabil de nimic pentru că este mic și nu este apt de un lucru sau altul. Ce face educatoarea când copiii trebuie să repovestească povestea? Va scoate din imagini și îi va pune să își amintească povestea. Pe cine alege: pe copilul care mereu se impune și sare să participe sau pe copilul care este mai timorat? Evident va încerca să îl convingă pe cel mai timid să povestească oferindu-i ajutorul, fiind doi care povestesc. Educatoarea fiind persoana care îi cunoaște cel mai bine pe copii, va ști cum să îi încurajeze să participe la activitate, fie că îl va lăsa pe cel mai „ambițios” să povestească, fie că va anunța momentul în care fiecăruia îi va veni rândul să povestească. În activitățile de acest gen , educatoarea trebuie să încurajeze și să-i sprijine pe cei mai puțini curajoși, cei timizi, în a-și demonstra propriile capacități.

Tipuri de texte

În desfășurarea activităților instructiv-educative din grădiniță, în cadrul domeniului Limbă și comunicare, se conturează trei tipuri de texte care au un caracter nunațat și puternic în ceea ce privesc preșcolarii:

a) basmul

b) poezia

c) dramatizarea

a) Basmul este povestea preferată a copilului în care acesta odată introdus, face cunoștință cu o lume fascinantă în care cunoaște zâne, împărați, zmei, prințese frumoase, spiriduși etc. Este o lume mai captivantă unde întâlnește diferite tipologii de personaje, unii mai buni, alții mai răi. Între aceștia se dau adevărate lupte, unii chiar având puteri miraculoase. Aproape toate basmele au același fir cronologic: personajul principal, fiind tânăr duce o serie de lupte în care își arată vitejia, înțelepciunea, bunătatea și tăria de caracter, în final învingându-l pe cel rău, și căsătorindu-se cu fata împăratului.

Primul contact cu basmul poate fi derutant pentru copil întrucât personajele îl pot tulbura prin caracterul acestora. Chiar dacă finalul basmului este unul fericit, copilul este zdruncinat de acțiunea dramatică a acestuia. Unii dintre copii sunt marcați de o sensibilitate aparte, și reacționează imediat prin plâns, ei nu acceptă și nu suportă ca lupul să o mănânce pe Scufița Roșie, sau se tem de apariția Zmeului.

Un psihoterapeut pe nume Isabelle Filliozat vorbește despre trăirile și emoțiile copiilor, relevând o mică istorisire a unei copile de doi ani li jumătate pe nume Margot, care se trezea în toiul nopții și zbiera, fiindu-i teamă de lupul dintr-o poveste spusă de bunica sa. Prin urmare, bunica îi propune fetiței, pentru a-i înlătura spaima aceasta patru propuneri: să o rupă, să o ardă, să o arunce sau să o păstreze. Evident fetița nudorește să oo păstreze, și alege să rupă aceea carte. Prin urmare, e foarte important ca un cadru didactic competent să înlăture orice frică și spaimă a copiilor înainte de a citi un basm sau o poveste, explicându-le că ceea ce se întâmpllă e doar în poveste și nu se întâmplă în viața reală. Basmele sunt purtătoare de simboluri care, neexplicate copiilor vor trezi emoții și frici care nu se vor vindeca foarte ușor.

Încet, încet se acomodează și treptat intră în pielea eroului, trăind fiecare moment cu intensitate, fiind asigurat că primejdiile și întâmplările înspăimântătoare cu care se confruntă nu îi vor afecta liniștea din viata reală.

„Oricât de simple și de ușoare ar părea aceste povești, ele nasc, fără îndoială între copii dorința de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiți, și în același timp se naște în sufletul lor teama față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi…Este de necrezut cu câtă sete primesc aceste inimi pure și încă necoapte morala ascunsă în haina omului… Îi vezi triști și disperați atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas și îndură suferințe, apoi strigă de bucurie când vine întorsătura fericită și personajele iubite sunt salvate.”

Hans Christian Andersen este unul dintre autorii de basme, îndrăgit de copii. Acesta dă viață unor personaje cu calități omenești ca și bunătate, modestie, inteligență precum și unor defecte omenești ca răutatea, invidia, mincouna, siretenia.

Odată spuse copiilor, în funcție de conținut, acestea pot să dezvolte trăsături pozitive de caracter sau trăsături negative. Cu ajutorul educatoarei care este un bun povestitor, basmele au un efect puternic asupra copiilor, dorind să descopere și alte lumi. Autorul a scris minunte basme, cu o încărcătura emoțională deosebit de puternică, dintre ele enumerând Mica Sirenă, Degețica, Rățușca cea urâtă, Printeșa și mazărea, Crăiasa Zăpezilor, Fetița cu chibrituri, Soldățelul de plumb etc.

b) Poezia necesită o înțelegere mult mai profundă și o implicare sufletească, fiind un joc de cuvinte greu de înțeles pentru unii copii. Cu toții ne gândim că poezia e prea grea pentru copii, însă are un rol fundamental în viața copiilor înca de mici. Prin poezie, copiii fac cunoștință cu frumosul din natură și învață să se exprime dezvoltându-și propriul vocabular. În funcție de tematica poeziei, copii pot să învețe despre animale, familie, obiceiuri, reguli de igienă, precum și modul de comportare adecvat.

Este curios, că odată ce copilul aude niște versuri care îi plac, acesta le memorează foarte ușor. Imaginile, tablourile care însoțesc poezia îl ajută mult mai ușor pe copil să înțeleagă conținutul acesteia, mai ales dacă acestea sunt viu colorate. Poezia are rolul de a dezvolta memoria copilului, însă reușește să îi dezvolte și creativitatea și capacitatea de comunicare corectă și expresivă. Pentru cultivarea unor sentimente estetice și morale, precum și dezvoltatrea imaginației creatoare este responsabilă educatoarea, fiind persoana specializată să le formeze capacități și deprinderi, dezvoltarea trăsăturilor pozitive și a caracterului. Cu cât este mai sensibilă, și transmite ideile calm și cu multă căldură, devotament și dragoste, cu atât copilul se va atașa de poezie, înțelegând semnificația acesteia. O poezie spusă corect, cu rimă și muzicalitate va trezi afectivitate și emoție în sufletul copilului.

Poezia se învață ușor, totul depinde de modul în care educatoarea realizează activitatea educativă. Din punct de vedere metodic, poezia este citită de către educatoare de 2-3 ori într-un mod expresiv pentru a pune în evidență conținutul și frumusețea artistică a ei. În funcție de lungimea acesteia, ea se poate învăța integral sau pe fragmente. Când lungimea poeziei depășește o strofă, aceasta se învață pe strofe. Se recită prima strofă și se repetă cu copiii până ce aceștia au memorat-o, apoi se trece la memorarea strofei a doua care se recită cu prima strofă, și se repetă cu copiii. Se procedează la fel cu celelalte strofe pentru ca la final poezia să fie recitată integral.

c) Dramatizarea este o formă a jocului de rol în care este implicat dialogul prin transpunerea copiilor în personaje. Este o activitate plăcută copiilor întrucât este distractivă, fiecare copil jucând rolul unui personaj, sub îndrumarea educatoarei. Ea reunește un număr mare de copii, contribuind la dezvoltarea aptitudinilor de a interpreta un rol cât mai realistic. Prin dramatizări copilul își dezvoltă procese psihice ca memorie, limbaj, gândire. Pentru dramatizare se folosesc texte cu o valoare morală, implicând mișcarea participanților prin reflectarea personajelor din povești ca: „Turtița”, „Ridichea uriașă”, „Puf Alb și Puf Gri” , „Căsuța din oală” etc. în care numărul de personaje este mare. Binențeles că aceasta presupune învățarea unui text pe baza rolului încredințat, sau cunoașterea foarte bine a poveștii, ca urmare a realizării activității de povestire cu ceva timp în urmă.

Bucuria copilului este imensă dacă acesta reușește să redea într-un mod nuanțat și expresiv rolul acelui personaj fiind încântat că a reușit prin propriile forțe să ducă la capăt ceea ce i s-a cerut. Acesta are rolul de a reda prin mimică și mișcări eroul, ceea ce înseamnă din partea lui multă creativitate, capacitate de observate și discernmânt.

Toată activitatea se realizează împreună cu copiii, începând de la costume, mișcări scenice și împărțirea rolurilor. Mereu dramatizările vor aduce zâmbetul copiilor pe față, producând emoții pozitive în rândul copiilor.

3.2 Povestirile educatoarei

Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor povești sau povestiri realizate de către educatoare care se organizează cu grupa. Aceste activități pot fi organizate în timpul jocurilor și activităților alese cu grupa sau ca și activitate obligatorie. “Rolul și importanța povestirilor adultului în instruirea și educarea copiilor sunt de mult cunoscute. Încă din antichitate, Aristotel le recomandă ca mijloace însemnate și potrivite primei copilării, pentru că ele plac și nu obosesc copiii. Friedrich Fröbel le folosea pe scară largă în sistemul său de educație preșcolară.”

Prin această activitate, copiii își îmbogățesc sfera de cunoștințe, întrucît aceștia sunt captivați de povești și de basme și memorează anumite cuvinte, descoperă personajele, tipurile de comportamente ale acestora. Ei pot să compare personajele, astfel învățând despre bunătate și răutate. Copiii au posibilitatea de a-și însuși anumite cuvinte și expresii, ca de exemplu formulele specifice de început și de final al basmelor. Mai mult de atât, prin receptarea atentă a poveștilor sau povestirilor, ei captează și memorează anumite proverbe și zicale. De la o vârstă foarte mică, aceștia au o memorie foarte bună reușind să își formeze un bagaj de cunoștințe foarte mare. Aceștia se familiarizează cu structura limbii, cu bogăția și expresivitatea limbajului. Prin receptarea atentă a poveștilor își dezvolă limbajul dar și gândirea.

Așa cum spuneam, copiii descoperă anumite trăsături de caracter ale unor personaje, își aleg anumite modele de viață și cunosc manifestări ale binelui si răului, din povestea Scufița Roșie de Charles Perrault, Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, etc, poveștile contribuind la formarea cunoștinței copiilor, întrucât au o valoare formativă și etică. În funcție de vârsta copiilor, povestirile sunt mai scurte sau mai lungi, mai ușoare sau mai complicate. De exemplu, la grupa mică povestirile trebuie să fie scurte, accesibile si atractive întrucât să poată să dezvolte copiilor anumite sentimente și stări afective pozitive. La grupa mijlocie, povestirile trebuie să îi ajute să se familiarizeze cu anumite aspecte ale vieții și să le influențeze comportamentele. La grupa mare pregătitoare, povestirile încep să fie mai complicate și mai complexe având ca rol stimularea creativității copiilor și exersarea capacității de comunicare.

Exemplu:

Voi exemplifica în cele ce urmează, modul de realizare a unei activități de povestire a educatoarei, având în vedere următoarele obiective:

dezvoltarea capacității de a urmări cu atenție datele povestirii pentru a reține conținutul de idei și a analiza faptele și însușirile personajelor;

familiarizarea copiilor cu structura limbii, cu bogăția formelor gramaticale, cu expresivitatea limbajului.

Desfășurarea activității:

Introducerea activității de povestire se realizează prin introducerea unui copil deghizat într-un ieduț care vine să le povestească copiilor că este foarte trist pentru că frații lui mai mari nu au ascultat de mama lor.

Expunerea povestirii:

„Astăzi vă voi spune o poveste în care noi vom întâlni pe cei trei iezi și mama lor, capra. Povestea se numește “Capra cu trei iezi” de Ion Creangă și ne arată ceea ce se întâmplă dacă noi nu ascultăm de sfaturile mamei.

După anunțare, se va trece la expunerea cursivă și expresivă a povestirii având în atenție succesiunea logică, ideile principale și explicarea cuvintelor noi:

„A fost odată o capră care avea trei iezi: iedul cel mic, iedul mijlociu și iedul cel mare. Într-o zi, capra le spune iezilor că merge în pădure după mâncare. Ei să nu deschidă ușa nimănui. Când va veni ea le va cânta:

Trei iezi cucuieți, ușa mamei descuieți!

Că mama v-aduce vouă: frunze-n buze,

Lapte-n țâțe, drob de sare în spnare,

Mălăieș în căâcăieș, smoc de flori sub subsuori.

Cum a plecat, lupul care stătea pe lângă casă, a venit la ușa iezilor și a început să cânte. Iezii nu l-au deschis pentru că avea vocea foarte groasă. Lupul săa dus la fierar și și-a ascuțit limba și dinții. A venit din nou la iezi, și a început să cânte, reușind să îi păcălească. Iedul cel mare s-a dus și a deschis ușa. Cum a deschis ușa, lupul flămând la și înghițit pe iedul cel mare. Iedul cel mijlociu a fost următorul. El a fost sub covata pe care lupul s-a așezat, astfel crăpându-se. Doar iedul cel mic, scăpase pentru că se ascunsese în horn. Când capra a venit, iedul cel mic plângând, i-a povestit ce s-a întâmplat. Pentru ce s-a întâmplat, capra cu iedul pregătesc o groapa pe care o umple cu jăratic și cu lemne. Face și un scaun din ceară pe care îl așează peste groapa acoperită. Pregătește bucate, și îl invită pe lup să i-a parte la praznic.După ce mănâncă, lupul cade în groapa cu jăratic, căci scăunelul de ceară se topise. Peste el aruncase fân și bolovani. Vecinele de pe lânga capră auziseră de fapta caprei și le păruse bine, căci lupul era foarte rău. Ele veniseră la priveghi și mâncaseră pe săturate. Și uite așa povestea noastră se terminase.”

Pe parcursul expunerii se vor afișa la panou rând pe rând imaginile reprezentative pentru ideile principale ale povestirii:

Figura 31. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 3

Figura 32. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 5

Figura 33. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 7

Figura 34. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 9

Figura 35. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 11

Figura 36. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 15

Figura 37. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 17

Figura 38. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 21

Figura 39. Capra cu trei iezi

Enache, S., Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă,Ed. Eduard, 2014, p. 23

Încheierea activității:

Încheierea activității are rolul de a fixa ideile principale pe bază de imagini și întrebări adresate copiilor:

“Ce le-a spus capra iezilor înainte să plece de acasă?

Ce a făcut lupul pentru ca iezii să îi deschidă ușa?

Care dintre iezi a deschis ușa lupului?

De ce l-a invitat capra pe lup la masă?”

3.3 Povestirile copiilor

Povestirile copiilor apar sub forma:

Repovestire

Povestiri create de copii

Povestirile copilor contribuie la formarea limbajului preșcolarilor, permițându-le să se exprime cu ușurință atât în relație cu copiii cât și cu adulții. Copiii trebuie să fie capabili de a se exprima cu ușurință, și de a-și exprima găndurile, sentimentele precum și de a fi capabili să comunice cu ceilalți.

Activitatea de educare a limbajului urmărește formarea capacității de exprimare cursivă, inteligibilă și eaxctă a copiilor. Toate povestirile îi ajută pe copii în formarea deprinderilor în procesul comunicării cu cei din jur și mai cu seamă în viitoarea activitate școlară.

Prin repovestirea unei povești sau a unei povestiri se dezvoltă gândirea logică și memoria copiilor și nu în ultimul rând vorbirea. Copiii sunt foarte receptivi și își însușesc cuvinte și expresii frumoase, figuri de stil, care îi va ajuta pe mai departe să le folosească în anumite contexte literare. Într-o activitate de repovestire copiii trebuie să fie capabili să redea întâmplări reale sau imaginare în succesiunea lor, să deprindă trăsături ale personajelor, să aprecieze fapte ale acestora, să comunice gânduri și impresii despre întâmplări și personaje precum și să aleagă un personaj care le-a plăcut sau pe care-l consideră un model de viată justificându-și preferința.

După cum spuneam mai sus, în funcție de vârstă, copiii redau mai simplu sau mai dezvoltat conținutul literar, reproducerea trebuind să fie exactă, cu mijloace lingvstice proprii si corecte sub aspect fonetic, lexical și gramatical.

“Atât repovestirea unui text literar, cât și povestirea creată de educatoare se pot realiza în forme diferite:

repovestire pe baza unor tablouri/ ilustrații ce redau episoadele principale ale povestirii;

repovestire pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;

repovestire liberă

repovestire pe baza unui text citit. ”

Repovestire pe baza unor tablouri/ ilustrații ce redau episoadele principale ale povestirii

În cadrul acestei repovestiri, copiii repovestesc pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii, iar dacă este cazul sunt solicitați să completeze expunerea.

Pornind de la tablourile expuse care au rolul de a reda episoadele principale ale povestirii, copiii vor trebui să repovestească povestea „ Scufița Roșie” de Charles Perrault.

Exemplu:

Desfășurarea activității:

Captarea atenției se va realiza printr-o scurtă convorbire despre anumite personaje cunoscute sau chiar despre copiii care trec prin diferite pățanii( probleme), fiindcă nu ascultă sfatul părintesc.

Se va anunța că unul dintre personajele care nu ascultă de sfatul părintesc este și Scufița Roșie.

Expunerea:

Se reamintește pe scurt conținutul poveștii:

„Scufița Roșie merge cu merinde la bunica sa pentru că este bolnavă. Aceasta este sfătuită de mama sa să nu se abată de la drum. Aceasta se întâlnește cu lupul în pădure și îi spune unde merge. Se abate de la drum, și îi culege niște flori bunicii. În timpul acesta, lupul fiind înfometat, merge la bunică și o mănâncă. Când ajunge la casa bunicii, Scufița Roșie descoperă că lupul a înghițit-o pe bunică. Ea sfârșește la fel ca bunica, și este înghițită de lup. Amândouă sunt salvate de vânător.”

Repovestirea pe epidoade:

Copiii vor repovesti evenimentele pe baza unor tablouri care redau câte un episod important din conținutul poveștii:

Figura 31. Scufița Roșie

Figura 32. Scufița Roșie

Figura 33. Scufița Roșie

Figura 34. Scufița Roșie

Figura 35. Scufița Roșie

Repovestirea integrală:

Unul sau doi copii vor realiza repovestirea integrală. Cu cât se vor folosi de mai puține imagini, cu atât povestirea lor va deveni mai liberă.

Încheierea activității:

În încheiere se va da copiilor posibilitatea să privească în voie ilustrațiile și să comenteze povestea în mod independent.

Repovestire pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;

În funcție de întinderea povestirilor, copiii repovestesc povestirea. Dacă povestirea este scurtă, ea este repovestită în întregime de un singur copil, iar dacă aceasta este mai lungă și mai dezvoltată, poate fi redată de doi sau trei copii. În acest caz, repovestirea devine o povestire liberă, întrucât copiii sunt puși în situația de a repovesti cu cuvintele proprii.

Exemplu:

Desfășurarea activității:

Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea a două personaje din povestea populară „Puf Alb și Puf Gri”- doi iepurași, pe baza cărora copiii vor trebui să recunoască din ce poveste fac parte.

Repovestirea conținututlui poveștii se va face pe fragmente pe baza unui plan verbal:

Ce a făcut Puf Gri?

De ce a fost pedepsit Puf Alb?

Unde l-a dus iepuroaica pe Puf Gri?

Ce i-a cumpărat iepuroaica lui Puf Gri de la bâlci?

În ce mod și-a cerut iertare Puf Gri lui Puf Alb?

Încheierea activității:

În încheierea activității, copiii vor aprecia faptele personajelor precum și alegerea unui personaj preferat și motivarea alegerii acestuia.

Repovestire liberă

Copiii sunt foarte creativi și au o imaginație extraordinară. Repovestirea liberă contribuie în acest fel la imaginația copiilor, întrucât ei repovestesc în funcție de preferință și de receptarea afectivă a fiecăruia.

Repovestire pe baza unui text citit

În acest caz, printr-o lecturare a unui text literar, educatoarea îi ajută pe copii prin stimularea interesului pentru carte și prin descoperirea frumuseții limbii literare. În acest fel ei vor fi pregătiți pentru activitatea școlară viitoare.

Exemplu:

Desfășurarea activității:

Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea unei ferme de păsări cu ajutorul unei planșe. Treptat se va ajunge la observarea puișorului de găină. Pentru a afla perceperea sistematică a părților componente se vor adresa anumite întrebări:

Cum este capul puișorului de găină?

Ce are puișorul în partea de jos a capului ?

Ce formă au ochii ?

Cum sunt așezați ochii ?

Câte picioare are puișorul ?

Cu ce se hrănește puișorul ?

După ce am aflat parțile componente ale puișorul, anunț copiii că mai departe le voi povesti o poveste.

Expunerea povestirii:

„ Povestea noastră de astăzi se numește „ Puișorul și vulpea”. În această poveste, bunica îi poveștește unui copil ce a pățit un pui de găină care a fost neascultător ca și el. Mama puișorului i-a spus să nu iasă din curte și să nu se ducă în crâng pentru că acolo este vulpea, o vulpe nemiloasă. Dar, puiul n-a vrut să asculte de sfaturile mamei și s-a dus. Acolo ajuns, vulpea i-a sărit dintr-un tufiș. Și ce credeți? Vulpea nu l-a mâncat, ci i-a spus să nu se teamă că nu îi va face nimic, chiar dacă toată lumea îl vorbește de rău. El iubește găinușele, cocoșeii și păsările. Vecinul său, vulpoiul roșu, vrea să îi mănânce. La noapte va merge la puișorul de găină să atace. Pentru ca aceasta să nu se întâmple, el îl întreabă pe puișor unde îi sunt frații pentru a putea merge să îi anunțe. Așa că puișorul de găină neastâmpărat și prostuț, îl crede și îl duce acasă. Îi arată cum se deschide ușa, unde sunt rățuștele, gâștele, găinușele și toți cocoșeii. Vulpea, fiind lacomă și fățarnică îi mănîncă pe toți, inclusiv pe puișorul de găină.”

Concomitent cu povestirea se explică copiilor cuvintele necunoscute din text:

„Lacom” = mâncăcios

„Fățarnic” = prefăcut, mincinos

Familiarizarea cu textul

Pentru ca mesajul să fie clar și accesibil copiilor, se vor pune următoarele întrebări:

Ce i-a spus mama puișorului?

A ascultat sfatul mamei?

Ce a făcut puișorul?

Cu cine s-a întânit puișorul de găină în crâng?

Cum a reacționat puișorul de găină?

Unde s-a dus puișorul de găină cu vulpea?

Ce a făcut vulpea?

Cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor oferite de copii se pot stabili momentele principale ale acțiunii:

Mama puișorului îl sfaătuiește pe puișor să nu iasă din curte.

Puișorul merge în crâng și se întâlnește cu vulpea.

Puișorul o crede pe vulpe și o duce la ea acasă.

Vulpea lacomă, îi mănâncă toși frații și în ifnal și pe puișorul de găină.

Se recitește textul integral încă o dată pentru a se desprinde clar mesajul desprins.

Încheierea activității:

La sfârșitul activității se va reaminti personajele care au mai fost întâlnite în alte povești și care nu au ascultat de sfatul părintesc.

Se va cânta cântecelul ”Găinușa cea moțată” după care copiii vor avea de rezolvat o fișă.

Povestiri create de copii

Povestirile create de copii sunt acele povestiri libere prin care copiii contribuie în mod personal la expunerea unor întâmplări, fapte legate de viață, aspecte de viață. Aici aceștia au o contribuție personală mult mai mare pentru că sunt puși în situația de a realiza, de a închega o narațiune, de a se exprima corect și de a expune anumite fapte și întâmplări, într-o succesiune logică. Aici copiii își dezvoltă gândirea, imaginația creatoare și o vorbire corectă, fluentă și expresivă.

“În grădinița de copii, povestirile create de copii au diverse forme:

Povestiri după modelul educatoarei

Povestiri după un început dat

Povestiri după un plan dat

Povestiri create pe baza unui șir de ilustrații.”

Povestiri după modelul educatoarei

“Un mijloc eficace îl constituie povestirile după modelul educatoarei. Oferind ca model povestiri cu întâmplări din viața personală, cu întâmplări de acasă, sau din grădiniță, educatoarea reactualizează impresii asemănătoare din viața copiilor, fapte concrete trăite de ei și le trezește dorința de a le povesti. De asemenea modelul educatoarei poate să reflecte o întâmplare din viața altor copii, din viața animalelor.”

Povestirea trebuie să aibă un subiect simplu, apropiat de experiența de viață a copiilor, precum să aibă o valoare educativă. Totul devine mai simplu pentru copil în alcătuirea unei povești dacă acesta ia ca exemplu viața reală, filmele din desene animate. El are posibilitatea de a-și dezvolta imaginația și creativitatea. Educatoarea are sarcina didactică de a stimula imaginația copiilor dar și de a urmări originalitatea lor precum și educarea moral-civică prin mesajul pe care copiii îl transmit prin povestirile lor.

Modelul educatoarei îi ajută pe copii și îi învață în mod intuitiv cum să construiască o povestire.

Exemplu:

Pornind de la următoarea povestire a educatoarei, copiii vor construi o povestire:

Desfășurarea activității:

Introducerea activității de povestire se realizează prin momentul de captare a atenției copiilor, prin recitarea unor ghicitori despre animale:

Când e frig,
Stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan! ( căinele)

Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru și cu șa
Iarna-mi plimbă sania.(calul)

E fricosul cel mai mare
Iute-aleargă-n depărtare,
Dar la morcovi de îl chem,
Vine, doar să-i fac un semn!
(iepurele)

Toată noaptea toarce dus
Fără furcă, fără fus.
(motanul)

Expunerea povestirii-model de către educatoare:

“ Astăzi am să vă povestesc o poveste. Voi va trebui să creați una asemănătoare cu a mea: Era o zi superbă de vară. Maria era în vacanță la bunici. Mergând înspre casa bunicilor, pe o potecă ea întâlnește o pisicuță mică și drăgălasă care mieuna. Se apropie de ea și descoperă ca aceasta era rănită la o lăbuță. Repede o luă în brațe și fugise la bunicul ei, arătându-i bietul animal:

Bunicule, bunicule, ajută-mă! Uite, pisicuța este rănită, spuse Maria foarte tristă.

Atunci, bunicul văzând-o pe nepoata lui îndurerată de ceea ce pățise pisicuța, îi spuse că o vor duce imediat la medicul veterinar pentru a o ajuta. Și uite așa, pisicuța ajunsă în mâinile medicului veterinar se însănătoși, bineînțeles și cu ajutorul Mariei care o îngrijise. De atunci, pisicuța Norocel, că așa îi puse numele, fusese cel mai bun prieten al Mariei.”

Expunerea povestirii create de copii:

În continuare se va realiza expunerea povestirii de către copii. Nu se va interveni în povestirea copiilor decât pentru a corecta exprimarea, dacă e cazul,

Aprecierea povestirii:

Se va analiza modul în care au fost create povestirile.

Încheierea povestirii :

În finalul activității, copiii vor putea să deseneze o secevență din povestirea creată, sau animalul din poveste, reușind să realizeze o cărticică cu imaginile din poveștile create de aceștia.

Povestiri după un început dat

Povestirea după un început dat de către educatoare îi ajută pe copii de a realiza o povestire cu mijloace proprii. Situația se schimbă, copiii devenind povestitori în loc de ascultători, având rolul de a continua firul narațiunii început de educatoare. Ei au posibilitatea de a fi creativi și de a-și imagina o continuare a poveștii, după ce au urmărit cu atenție expunerea educatoarei.

Această activitate solicită eforturi speciale din partea copiilor, întrucât trebuie să urmărească cu foarte mare atenție începutul dat de educatoare și să sesizeze, să rețină toate elementele date, ca apoi să își imagineze felul în care pot evolua lucrurile precum și finalul.

Începutul dat de educatoare trebuie să fie captivant, pentru a putea să trezească interesul copiilor precum și imaginația și creativitatea lor. Există o condiție deosebit de importantă și aceea, de a sugera subiectul, de a marca o perspectivă a dezvoltării lui.

Pornind de la următorul text, care are ca și scop dezvoltarea imaginației și a creativității copiilor, educatoarea urmărește să trezească interesul copiilor, subiectul poveștii fiind unul accesibil, întrucât copiii să poată să-l dezvolte:

“Era o iarnă frumoasă, geroasă. Nici țipenie de om…La marginea unui sat trăia o frumoasă fetiță pe nume Isabella, împreună cu fratele său mai mic Apolodor într-o căsuță mică și frumoasă, că abia se mai zărea de troienele mari de zăpadă. Aceștia locuiau împreună cu mama lor, care muncea ca o furnicuță, cât era ziua de lungă.

Ca în fiecare dimineață, mama acestora le spuse copiilor să se joace în curte, dar să nu iasă afară. Fiind vacanța de iarnă, toți copiii erau la joacă, prin zăpadă, căci iarna tare le mai plăcea, iar omul de zăpadă prindea viață în joaca acestora.

Dintr-o dată, Apollodor vede la marginea pădurii mișcându-se ceva și fuge ieșind din curte înspre pădure…”

Exemplu:

Desfășurarea activității:

Introducerea în activitate se realizează printr-o scurtă discuție despre cum trebuie să ne comportăm, cât de ascultători trebuie să fim și cum să ne ferim de pericole. Discuția are rolul de a sublinia consecințele urâte ale neascultării părinților.

Se va anunța titlul poveștii “ Peripețiie lui Apollodor”.

Prezentarea începutului povestirii:

Povestea va fi începută de către educatoare și va fi întreruptă exact în momentul în care copiii vor fi foarte curioși de ceea ce se va întâmpla.

Crearea poveștii de către copii:

Pentru ca fiecare copil să se poată descurca în construirea poveștii, educatoarea poate să orienteze imaginația acestora prin întrebări menite să îi ajute:” Ce credeți că s-a întâmplat?, Ce a pățit Apollodor?, Ce trebuia să facă el?”

Încheierea activității:

În final, fiecare poveste creată va fi apreciată după modul de originalitate, coerența și corectitudinea expunerii.

Povestiri după un plan dat

“Prin aceste activități se urmărește formarea deprinderii copiilor de a compune scurte narațiuni pe baza unui plan dat în prealabil. Acest plan poate fi comunicat copiilor prin intermediul imaginilor sau formulat verbal de către educatoare. Și într-un caz și într-altul, planul trebuie să sugereze acțiunea care urmează a fi dezvoltată, să prezinte personajele principale ale temei și să orienteze gândirea și imaginația copiilor în direcția unor situații, întâmplări sau fapte cunoscute.”

Exemplu:

Pornind de la următorul plan de idei, copiii de la grupa mare vor trebui să alcătuiască o poveste, având ca temă “ În vacanță la bunici”:

Unde locuiesc bunicii tai?

Ce animale au bunicii în ogradă?

Ce animale îți plac?

Ce întâmplări ai trăit în casa bunicilor?

Povestiri create pe baza unui șir de ilustrații

Ilustrațiile joacă un rol deosebit de important în această activitate, întrucât copiii sunt puși de a crea scurte povestiri pe baza unui plan prezentat, și anume, cel al ilustrațiilor. Ilustrațiile trebuie să fie în număr de 3-5 sau mai multe, care au rolul de a înfățișa momentele successive ale povestirii. Copiii sunt ajutați prin dezvăluirea personajelor dar și a momentelor principale ale acțiunii.

Creativitatea poate fi văzută ca o trăsătură pe care fiecare o are, mai mult sau mai puțin dezvoltată. Chiar dacă nu produc opere de artă sau nu fac invenții, mulți oameni dau dovadă de creativitate în viața de zi cu zi. Copiii își manifestă din plin creativitatea în activitățile pe care le fac. Interesul, curiozitatea, spontaneitatea, deschiderea la nou, tendința de a îmbina realul cu fantasticul, toate aceste ingrediente necesare creativității se manifestă în copilărie.

Povestirile copiilor sunt foarte importante pentru că antrenează copilul în dezvoltarea limbajului propriu. Copiii sunt puși în situația de a crea propriile povești. Prin povestiri ei pot șă-și manifeste exprimarea liberă, gândirea, imaginația, și creativitatea. Așadar, în momentele în care dăm dovadă de creativitate nu apelăm numai la imaginație și la emoții, ci și la gândire. 

Exemplu:

Având ilustrațiile de mai jos, copiii vor fi puși în situația de a crea propria poveste, cu ajutorul acestora:

Figura 31. Povestea buburuzei

Figura 32. Povestea buburuzei

Figura 33. Povestea buburuzei

Figura 34. Povestea buburuzei

Figura 35. Povestea buburuzei

Figura 36. Povestea buburuzei

CAPITOLUL 4. CERCETARE PRIVIND IMPORTANȚA MATERIALELOR DIDACTICE ÎN ACTIVITATEA DE POVESTIRE A PREȘCOLARILOR

4.1 Delimitarea problemei de cercetat

După cum se știe, perioada preșcolarității este centrată în jurul poveștilor spuse copiilor, cât și a jocurilor. Prin intermediul poveștilor, a basmelor, copiii se dezvoltă intelectual, acumulând o serie de informații, cuvinte care mai târziu folosite, vor constitui baza pornirii unei conversații. Creând un mediu ambiental potrivnic desfășurării activității de povestire, copiii se vor exprima într-un mod liber, fiind dominați de emoții și trăiri, pe baza celor povestite.

Consider materialele didactice folosite în cadrul activităților de povestire realmente importante, deoarece stimulează creativitatea și imaginația, dezvoltând gândirea și limbajul precum și capacitatea de a folosi structuri verbale pe baza comunicării copilului.

Unii cercetători susțin că televizorul are un efect negativ asupra preșcolarilor, deoarece imaginea devine punctul central și nu cuvântul. Pentru dezvoltarea limbajului, a gândirii și a imaginației, copiii ar trebui să asculte povești însă, fără a afișa imagini, deoarece acestea pot să frâneze imaginația și gândirea precum o fac cuvintele. Aceștia își mențin părerea că în viață, cuvintele nu vin însoțite de imagini. Copilul trebuie să înțeleagă cuvintele fără poze. Mai mult de atât, ei afirmă că astăzi copilul nu mai ascultă povești, deoarece televizorul satisface această idee dar fără a îndeplini funcția pe care o au poveștile.

Personal, nu consider televizorul un factor negativ asupra copiilor, atât timp cât scopul acestuia se limitează în jurul activităților centrate pe copil. Mai mult de atât, consider că desenele animate pot contribui într-un mod benefic asupra copiilor, prin lărgirea sferei de cunoaștere a limbajului cu asocierea de imagini în mișcare.

Cu ajutorul capitolelor anterioare, unde am prezentat aspecte teoretice cât și unele practice și pornind de la ceea ce au afirmat anumiți cercetători, capitolul de față are rolul de a prezenta un studiu de cercetare, privind importanța activității de povestire specifică preșcolarilor, ca fiind o influență pozitivă sau negativă asupra lor, folosind diverse materiale didactice: imaginile, cărțile, aparate audio-video (calculator, televizor) etc.

4.2 Elaborarea design-ului cercetării

Etapa aceasta are menirea de a delimita în mod concret pașii care vor fi parcurși, precum și modalitățile de îmbinare a elementelor componente cu scopul de a obține o cercetare calitativă.

În acest sens am elaborat următoarea ipoteză:

Presupunem că asocierea metodei povestirii cu înregistrările audio-video în cadrul activității de educare a limbajului la preșcolari va determina o dezvoltare a competenței de comunicare și implicit o creștere a interesului pentru lectură.

Plecând de la ipoteza menționată mai sus, am construit următoarele obiective care vizează:

Ponderea activităților de povestire în cadrul activităților desfășurate de părinți și cadre didactice;

Determinarea gradului de înțelegere a textului de către copii;

Determinarea gradului de comunicare eficientă a copiilor.

Cercetarea de față s-a desfășurat având ca principali subiecți preșcolarii grupelor mijlocii și cu ajutorul cadrelor didactice și a părinților, pe perioada primului semestru al anului 2014 – 2015, în orașul Baia Mare. Pentru verificarea ipotezei de lucru cât și a obiectivelor, cercetarea s-a desfășurat la Grădinița cu Program Prelungit „ Otilia Cazimir” din Baia Mare.

Eșantionul de subiecți este format din 54 de copii reprezentând o grupă experiment formată din 27 de copii de grupă mijlocie și o grupă de control, formată din 25 de copii de grupă mijlocie.

Preșcolarii celor două grupe sunt bine dezvoltați atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, provenind din familii cu posibilități materiale mari. Preșcolarii au frecventat în aceeași formație grupa mijlocie, iar grupele au fost omogene ca vârstă. Părinții manifestă interes pentru educarea propriilor copii, astfel sunt în permanență legătură cu grădinița și se interesează permanent de progresele obținute de copii.

Fig. 41. Grupa experiment/control

Am ales anumite metode și tehnici care să ne ajute la îndeplinirea obiectivelor și să fie corelate cu ipoteza de lucru elaborată.

Metodele la care am apelat în activitatea de cercetare au fost:

Ancheta pe baza chestionarelor

Testele

Observația directă

Povestirea

Ancheta în documentele școlare

Chestionarele au reprezentat punctul de pornire în această cercetare, cu scopul de a obține un feed-back despre cum apreciază părinții și cadrele didactice poveștile în viața copilului, respectiv dacă sunt considerate de aceștia ca având o valoare educativă sau nu. Chestionarele elaborate au cuprins atât întrebări de tip deschis, cât și întrebări de tip închis ( Anexa 1 și 2) grupate în funcție de obiectivele stabilite. Întrebările adresate părinților și au fost clasificate în funcție de 5 dimensiuni după cum urmează :

atitudinea față de povești;

atitudinea față de citit;

atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor ;

atitudinea față ………………………………

atitudinea față de activitățile extrașcolare.

Întrebările adresate educatoarelor au fost grupate doar în funcție de 4 dimensiuni, și anume :

atitudinea față de povești;

atitudinea față de citit;

atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor;

atitudinea față de materialul didactic folosit.

Considerăm necesară definirea clară a conceptului ,,atitudine.” În acest demers am apelat la Dicționarul Explicativ al Limbii Române conform căruia prin atitudine înțelegem ,, fel de a fi sau de a se comporta ( reprezentând adesea o anumită concepție) comportare.”

Testele sunt instrumente valoroase de măsurare și caracterizare a preșcolarilor din punctul de vedere al raportării la un set de criterii. Sunt niște probe practice care răspund unor cerințe și caracterizează preșcolarii prin măsurarea gradului de inteligență. Testul inițial are rolul de a determina volumul limbajului la preșcolarii grupei mijlocii, urmând ca testul final să concluzioneze dacă există îmbunătățiri considerabile față de cel inițial prin intervenția formativă.

Metoda observației directe s-a folosit în timpul activităților de povestire, cu scopul de a identifica modul în care preșcolarii reacționează în fața poveștilor, capacitatea de urmărire a firului acțiunii, atenția cu care aceștia urmăresc, precum și implicarea acestora în activitate.

Metoda povestirii s-a folosit cu precădere, datorită eficienței acesteia în cadrul activităților de educare a limbajului. Este o metodă verbală, care datorită ansamblului de trăiri afective mobilizează copilul prin implicarea acestuia în activitatea organizată de educare a limbajului. Această metodă contribuie la dezvoltarea limbajului copilului preșcolar, precum și la imaginația care se declanșează în mintea ascultătorului.

Ancheta în documentele școlare a presupus analizarea fișelor psihopedagogice ale preșcolarilor întocmite acestora de către educatoare.

4.3 Desfășurarea cercetării pedagogice

Etapa inițială

Pentru realizarea etapei inițiale am apelat la chestionare inițiale pe care le-am aplicat părinților și cadrelor didactice, cu scopul de a identifica ponderea activității de povestire în cadrul activităților educative. În paralel s-a folosit pentru verificarea nivelului de cunoștințe a vocabularului copiilor, metoda testelor. Prin urmare am aplicat un test inițial celor două grupe, grupa experiment și grupa de control. Ca mijloc de realizare a evaluarii orale a copiilor am folosit jocul didactic intitulat „Jocul cuvintelor magice”, care are ca și scop antrenarea copiilor prin joc la rezolvarea unor sarcini care vor stabili nivelul de dezvoltare al limbajului acestora. În realizarea jocului didactic s-a urmărit îndeplinirea următoarelor obiective:

Determinarea volumului vocabularului;

Determinarea însușirii corecte a noțiunilor.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Introducerea în activitate

Familiarizarea copiilor cu jocul

Sarcina didactică

Regulile jocului

Jocul didactic va conține trei probe respectiv:

PROBA NR.1 Câmpul semantic

Pentru determinarea volumului de cuvinte din limbajul copiilor, ne vom raporta la câmpul sematic, prin prezentarea unor obiecte sau imagini, cu ajutorul cărora copilul va trebui să exemplifice prin cât mai multe cuvinte din câmpul relațional al obiectului.

PROBA NR. 2 Cuvinte cu înțeles asemănător

PROBA NR. 3 Rostirea corectă a cuvintelor

Cu ajutorul sarcinilor didactice și a regulilor jocului prezentate, copiii se vor familiariza cu jocul astfel participând cu inters și motivație.

În etapa de complicare a jocului se va introduce o nouă sarcină didactică, de data aceasta mai complexă prin care copiii vor trebui să facă asocieri între cuvinte și povești.

Concluzii test inițial

În urma desfășurării jocului didactic împreună cu copii preșcolari am observat următoarele:

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Chestionarele au fost aplicate educatoarelor într-un număr de 10 persoane, de la Grădinița cu Program Prelungit „ Otilia Cazimir” din Baia Mare.

În ceea ce privește chestionarele adresate părinților, ele au fost aplicate unui număr de 52 de persoane, respectiv cele două grupe supuse cercetării.

În vederea aplicării chestionarelor părinților s-a avut în vedere dacă :

Îi plac copilul poveștile

Copilul cere să i se citească

Se citește copilului și cât de des

Copilul preferă mai mult poveștile sau desenele animate

Poveștile au o valoare educativă

Copiii utilizează cuvinte și expresii din povești

Părinții au auzit de „Covorașul povestitor”

Copilul știe să răsfoiască o carte

Copilul este implicat în alte activităti extrașcolare care pun accentul pe dezvoltarea competenței de comunicare

Chestionarele aplicate cadrelor didactice au avut același scop însă, cu mici excepții, acestea fiind privite din punctul de vedere al lor, ca persoane implicate în mod direct în procesul educativ al copiilor:

Le plac copiilor din grupă poveștile

Se citesc povești

Copiii cer să li se citească povești

Frecvența utilizării poveștilor în activitatea de povestire

Copilul preferă mai mult poveștile sau desenele animate

Poveștile au o valoare educativă

Copiii utilizează cuvinte și expresii din povești

Au auzit de „Covorașul povestitor”

Folosesc materiale didactice în activitatea de povestire și care sunt acestea

Rolul materialelor didactice în activitatea de povestire

În urma interpretărilor datelor oferite de chestionarele aplicate părinților, am obținut următoarele rezultate:

Chestionare părinți:

În urma centralizării datelor oferite de chestionare aplicate părinților, și respectând modelul delimitărilor întrebărilor în funcție de cele 6 dimensiuni, am obținut următoarele rezultate:

Atitudinea față de povești

Pentru identificarea atitudinii față de povești, am cerut părinților celor două grupe să își exprime optiunea conform cunoașterii propriilor copii, în legătură cu importanța poveștilor pentru copil. Astfel, pe baza întrebării nr. 1 și nr.5 și conform datelor obținute, se constată o importanță deosebită a poveștilor în viața copiilor întrucât, comparând răspunsurile date de aceștia se obține aproximativ același rezultat, respectiv de 90% la grupa de control și 95% la grupa experimentală. Observăm că poveștile sunt plăcute de copii chiar și acasă iar părinții manifestă o atitudine pozitivă față de acestea

Dacă acestea vin în comparație cu desenele animate, ponederea poveștilor față de desenele animate scade dramatic, întrucât copiii aleg desenele animate în defavoarea poveștilor. Astfel, 60% respectiv 65% indică preferința pentru desene animate în timp ce poveștile se situează mai jos, respectiv 35%, 40%.

Fig. nr.42 Atitudinea față de povești

Fig. Nr.43 Atitudinea față de povești/desene animate

Atitudinea față de citit

Pentru identificarea atitudinii față de citit, am grupat întrebările 2, 3 și 4 conform cărora interpretând răspunsurile părinților privind atitudinea față de citit, am constatat faptul că poveștile fac parte din viața copilului inclusiv acasă, întrucât părinții se ocupă de citirea acestora copiilor lor, din proprie inițiativă, chiar dacă în proporție de 65% au răspuns că citesc povești copiilor săptămânal, 20% au spus că citesc povesti zilnic copiilor în timp ce, 15% dintre aceștia au răspuns că citesc copiilor lunar povești.

Mai mult de atât copiii cer să li se citească povești. Astfel, ponderea poveștilor în cadrul celor două grupe sunt aproximativ aceleași. Majoritatea părinților acordă un timp cititului, astfel 60% din grupa experimentală respectiv 65% din grupa de control.

Fig. nr.44 Atitudinea față de citit

Atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor

Poveștile sunt considerate de către majoritatea părinților ca având o valoare educativă prin faptul că dezvoltă limbajul copiilor, gândirea, imaginația și creativitatea copiilor. Copilul poate să facă distincția între anumite aspecte, între bine și rău, identificându-se cu anumite personaje pe care le imită. Prin povești, aceștia își cultivă interesul pentru lectură, conținutul lor având o valoare educativă. Astfel, grupând întrebările numărul 6 și 7, se constată că părinții ambelor grupe consideră aproximatix egal valoarea educativă a poveștilor ca având o importanță deosebită, respectiv 80% dintre părinții grupei experimentale au răspuns afirmativ, în timp de 20% au răspuns negativ, iar 73 % dintre părinții grupei de control au răspuns la fel, afirmativ.

În limbajul copiilor părinții au întâlnit diverse cuvinte și expresii date de povești.

Fig. nr. 45 Atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor

Atitudinea față de……………….

Atitudinea față de activitățile extrașcolare

Pentru a afla atitudinea părinților dață de activitățile extrașcolare care pun accentul pe dezvoltare competenței de comunicare, am cerut să exemplifice anumite activități la care participă copilul lor, precum și dacă aceștia au auzit de activitatea “Covorașul povestitor”. Conform datelor obținute la întrebările 9 și 10, aceștia nu au auzit de activitatea menționată însă, majoritatea părinților celor două grupe implică copiii în activități extrașcolare. Astfel, procentul obținut se apropie de 100%, respectiv 92%-părinții grupei experimentale și 97% părinții grupei de control. Printre activitățile menționate se remarcă în mod repetat teatrul de păpuși, spectacole, excursii, cursuri de pictură, șezători etc. Foarte puțini părinți nu implică copiii în activități extrașcolare, aproximativ 10%.

Fig. Nr.46 Atitudinea față de activitățile extrașcolare

Concluzii

Prin aplicarea chestionarelor părinților celor două grupe și analizarea acestora s-a constatat faptul că părinții sunt de acceași părere, neexistând mari diferențe de opinie cu privire la importanța poveștilor din viața copiilor. S-a observat că activitatea de povestire se desfășoară și acasă în mod frecvent. Se acordă o importanță deosebită poveștilor, întrucât contribuie la educarea limbajului copiilor. Prin urmare, cele două grupe au obținut aproximativ aceleași rezultate cu diferențe nesemnificative.

Chestionare cadre didactice

Aplicând chestionarele cadrelor didactice am urmărit care este ponderea activității de povestire în cadrul activităților, rolul acestora ca mijloc de realizare a educării limbajului, precum și importanța folosirii materialelor didactice ca sprijin.

În urma aplicării acestora, grupându-le pe baza celor 4 dimensiuni am obținut următoarele rezultate:

Atitudinea față de povești

Pentru aflarea atitudinii față de povești a cadrelor didactice, am interpretat rezultatele întrebărilor numărul 1 si 5. Conform rezultatelor, toate cadrele didactice au afirmat faptul că poveștile ocupă un loc important în viața copiilor, întrucât copiii cresc odată cu vizionarea acestor povești. În comparație cu desenele animate, poveștile nu mai reprezintă un interes deosebit, locul acestora sunt luate de desenele animate. Cadrele didactice spun că desenele animate sunt mai reprezentative întrucât sunt pline de acțiune, imaginile viu colorate fiind în mișcare dau posibilitatea copilului de a vedea exact ceea ce se întâmplă în raport cu ceea ce se spune audio. Copiii au posibilitatea de a vedea frumusețea personajelor, a locurilor, precum se pot identifica cu acestea datorită acțiunilor și faptelor. Cu ajutorul desenelor animate, copilul este angrenat în activitate complet, urmărind pas cu pas tot ceea ce se întâmplă. Astfel cadrele didactice au afirmat într-un procent de 100% interesul copiilor pentru povești și desene animate.

Fig. nr. 47 Atitudinea față de povești

Atitudinea față de citit

Analizând întrebările numărul 2, 3 și 4 grupate acestei dimensiuni, am identificat o pondere crescută pentru cititul poveștilor. Astfel cadrele didactice afirmă că copiii cer să li se spună povești, sunt atrași de lumea fascinantă, fiind capabili de a intra în pielea personajelor, trăind cu aceștia diverse întâmplări. Activitatea de povestire este inclusă săptămânal, în proporție de 100%, fiind modalitatea prin care copiii pot progresa din punct de vedere al limbajului.

Fig. nr. 48 Atitudinea față de citit

Atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor

Interpretând rezultatele întrebărilor 6 și 7 din chestionar, cadrele didactice adoptă o atitudine deosebit de importantă valorii educative a poveștilor. Toate cadrele didactice chestionate susțin valoarea educativă deosebită a poveștilor, procentajul fiind de 100% afirmativ.

Poveștile au valoare educativă întrucât duc la dezvoltarea competenței de comunicare, la libera exprimare prin manifestarea dorinței de a spune tot ce iși dorește. Își dezvoltă observația, sensibilitatea precum și toate procesele gândirii. Devine spontan și creativ, dezvoltându-și propria personalitate. Poveștile îmbogățesc imaginația, lăsănd loc participării lui la aventurile din poveste, la a gândi ce urmează, de a face anticipări la ce urmează să se întâmple precum și de a-și imagina cum arată și cine sunt ele. Cuvintele și expresiile din povești se regăsesc în limbajul copiilor, dar nu în totalitate, ci în proporție de 80%. Unii copii au capacitatea de recepționare mai mare decât ceilalți, prin urmare fiecare copil este unic în felul lui, iar capacitățile intelectuale diferă de la unul la celălalt.

Fig. nr. 49 Atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor

Atitudinea față de materialul didactic folosit

Ca urmare a interpretării întrebărilor 8, 9 și 10 clasificate în această dimensiune, observăm că materialul didactic folosit activităților realizate cu preșcolarii este deosebit de important, întrucât acesta face legătura între copil și activitate. Prin materialul didactic copilul este agrenat în activitate. Toate cadrele didactice adoptă o atitudine pozitivă față de acestea, ele fiind utilizate în proporție de 100% în activitatea de povestire cât și nu numai.

Stimularea capacității intelectuale are legătură cu materialul didactic folosit de educatoare. La vârsta preșcolară, cu cât materialul didactic e mai divers, mai amplu și este dominat de culori puternice, cu atât copiii vor fi motivați în totalitate să participe la activități, reușind captarea acestuia.

Materiale didactice folosite de acestea sunt: planșele și imaginile din povești, diferite cărți, desenele animate, filmele pentru copii, reviste etc. În funcție de activitate, materialul didactic folosit este adoptat în scopul reușitei activității.

Fig. Nr. 50 Atitudinea față de materiallele didactice folosite

Concluziile interpretării rezultatelor cadrelor didactice

În urma interpretării datelor colectate de la cadrele didactice, am observat că acestea au o importanță deosebită în formarea copiilor, întrucât pun un deosebit accent pe educarea copiilor prin activitatea de povestire. Poveștile sunt una dintre activitățile cele mai plăcute copiilor, întrucât le satisface curiozitatea, le dezvoltă imaginația, limbajul precum și creativitatea. Sunt cerute de către copii într-o proporție mai mare, întrucât împreună cu ceilalți copii au plăcerea de a viziona împreună și de a comenta cele văzute. Se pune un accent deosebit asupra materialului didactic cu care acestea lucră fiind elemetul sențial în desfășurarea activității.

Interpretarea chestionarelor cadrelor didactice și a părinților prin comparare

În urma interpretărilor prin comparare a datelor chestionate atât părinților cât și educatoarelor, s-au obținut următoarele rezultate:

Atitudinea față de povești

În ceea ce privește atitudinea față povești se remarcă o pondere de 100% în ceea ce privește rezultatele educatoarelor în comparație cu părinții care atribuie un procent de 95%. Poveștile sunt considerate mai importante din punctul de vedere al cadrelor didactice relaționate cu cel al părinților.

Fig. nr. 51 Atitudinea față de povești

Atitudinea față de citit

Comparând rezultatelor celor două variabile privind atitudinea față de citit se observă o creștere în rândul educatoarelor de 100%, față de cel al părinților, de 65%. Astfel, se remarcă o creștere evidentă a acestei activități în cadrul grădinițelor. Părinții ambelor grupe realizează în acceași măsură această activitate de povestire acasă, însă cu o pondere mai slabă față de cea a educatoarelor. Educatoarele evidențiază importanța poveștilor pentru copii, aceștia cerând să li se povestească, și ca persoane specializate în domeniu realizează activități specializate de povestire, diverse și mai multe, incluzându-le în activitățile de educare a limbajului.

Fig. nr 52 Atitudinea față de citit

Atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor

Comparând rezultatele celor două categorii, părinți și educatoare, se remarcă atitudinea pozitivă a cadrelor didactice față de valoarea educativă a poveștilor printr-un procentaj de 100%, față de procentajul acordat de părinți de doar de 70%.

Educatoarele, persoane competente investite de către învățământ, ca fiind cele mai bune în desfășurarea activităților cu preșcolarii cunosc importanța valorii educative a poveștilor, fiind domeniul în care acestea activează remarcându-se astfel o creștere de 30% față de cel al părinților.

Fig. nr. 53 Atitudinea față de valoarea educativă a poveștilor

Concluziile interpretării rezultatelor

Analizând prin comparație rezultatele părinților cu cel al educatoarelor, se remarcă o diferență semnificativă între acestea. Deși cele două ocupă un loc important în viața copilului, fiecare dintre acestea au roluri diferite. Părintele este cel care oferă un sprijin emoțional copilului și îl ajută în etapele de creștere, însă rolul cel mai important îl are cadrul didactic care îl instruiește, îi dezvoltă capacități intelectuale, de limbaj, de cunoaștere, într-un cadru instituționalizat. Este persoană competentă și capabilă de a construi viitorul copilului din punct de vedere intelectual, prin activități de educare menite să îi dezvolte toate procesele psihice. Este cea care cunoaște fiecare copil individual. Astfel, se și înțelege de ce există o discrepanță între rezultatele cadrelor didactice și părinți.

Etapa formativă a cercetării

În cadrul acestei etape, s-a introdus metoda povestirii foarte des în cadrul activităților de educare a limbajului, cu scopul de a dezvolta limbajul preșcolarilor implicit și celelalte procese cognitive. Pentru aceasta, s-a lucrat cu copiii din grupa experimentală și grupa de control…………………………..

Cu ajutorul povestirii, copiii pătrund într-o lume mirifică, atenția lor fiind orientată semnificativ spre scopul acestei activități.

Metoda povestirii este una deosebit de importantă, care răspunde direct înclinațiilor firești ale copiilor, aceea de a-i familiariza cu diverse întâmplări, unele chiar spectaculoase și de mare însemnătate. În cadrul acestei etape, s-au introdus materialele didactice, și anume, imagini viu colorate, planșe menite să stimuleze și să declanșeze reacții imediate, spontane ale copiilor. Concomitent cu metoda povestirii, s-a apelat și la metoda observației în timpul desfășurării activității, urmărind implicarea mai activă sau nu, a copilului la introducerea materialelor didactice. Prin urmare, la grupa experimentală s-au desfășurat o serie de activități de povestire, folosind diverse povești, cu ajutorul metodei povestirii asociate cu desenele animate după cum urmează:

Ridichea uriașă

TEMA ANUALĂ: "Când, cum și de ce se întâmplă”?

TEMA PROIECTULUI: Legumele toamnei

DLC: Ridichea uriașă –povestirea educatoarei

În activitatea de povestire asociată cu desenele animate s-au s-au identificat pentru fiecare conținut elementele de vocabular și structurile verbale caracteristice acestora. S-au identificat în poveste anumite cuvinte necunoscute care, prin explicarea acestora și folosirea lor, se integrează în vocabularul activ al limbii. În povestea………..s-au identificat următoarele cuvinte necunoscute:……………………………….

În ceea ce privește grupa de control, în activitatea desfășurată s-au folosit aceleași continuțuri ca la grupa experimentală însă, fără vizionarea desenelor animate, doar pe baza imaginilor viu colorate introduse ca material suport în repovestirea poveștii de către copii. Activitatea de povestire a urmărit aceleași sarcini, prin identificarea elementele de vocabular și a structurilor verbale, doar explicate și repetate.

Rezultatele etapei formative

În urma aplicării metodei povestirii în cadrul unor serii de activități de povestire, urmate de vizionarea desenelor animate, am observat o creștere a volumuam constatat următoarele:

Urmărirea cu o mai mare atenție a înregistrărilor audio-video decât a poveștilor

Menținerea îndelungată a atenției pe o perioadă mai îndelungată, datorită culorilor extrem de bogate în culori

Ușurința de a repovesti, pe baza imaginilor, urmărind firul poveștii

Asimilarea informației cu o mai mare ușurință, cu ajuutorul imaginilor mișcătoare

Asimilează mai ușor informația cu ajutorul imaginilor mișcătoare

Folosirea unui limbaj verbal adecvat, prin utilizarea unor cuvinte specifice din poveste

Participarea cu mai mare interes la activitatea de repovestire a poveștii

Utilizarea desenelor animate prin îmbinarea acestora cu activitatea de povestire a creat o activitate și mai plăcută copiilor, aceștia urmărind cu plăcere și entuziasm înregistrările audio-video decât activitatea în sine de povestire. Reușesc să urmărească firul poveștii, prin intermediul desenului care conține imagini viu colorate. Fiind dinamice, acestea solicită ca și gândirea copiilor să se miște cu o rapiditate și de a procesa informația rapid. Acestea contribuie la dezvoltarea imaginației, fiind părtași la scenele în care personajele interpretează diverse roluri. Captarea atenției primește o mai mare valoare. Copii anticipează întâmplările, găsesc soluții la situațiile expuse, atasăndu-se de anumite personaje, chiar identificându-se cu acestea. Prin intermediul acestora, copiii învață și înțeleg mult mai bine ceea ce au voie sa facă și ceea ce este interzis, ce se întâmplă cnd nu respectă reguli.

Pe lângă faptul că se stimulează creativitatea, limbajul copiilor se dezvoltă mult mai rapid. Copiii, prin imitarea unor sintagme din desenele animate le asimilează mult mai rapid decât din lumea reală, spuse de cadrul didactic sau părinte. Desenele animate oferă diverse exemple de comunicare verbală și gestică, pe care copiii le învață și le însușesc în conturarea limbajului, care de cele mai multe ori nu este foarte bogat.

Etapa finală

Etapa finală a constat în stabilirea nivelului de dezvoltare al limbajului copiilor, nivelul vocabularului, prin retestarea celor două grupe pentru a avea o imagine clară și obiectivă asupra modului de desfășurare a experimentului și înregistrarea progreselor, utilizând aceași verificarea orală dată de același test inițial – joc didactic, de data această schimbându-se etapa de complicare a jocului.

Evaluarea finală are rolul de a stabili dacă pe parcursul experimentului aplicat celor două grupe, respectiv grupa de control si grupa experiment există îmbunătățiri ale vocabularului, în limbajul preșcolarilor față de evaluarea inițială.

Astfel, jocul didactic se aplică din nou, la cele două grupe, de data aceasta cu o îmbunătățire a complicării jocului.

Se urmăresc aceleași obiective, ca în etapa inițială, și anume:

Determinarea volumului vocabularului

Determinarea însușirii corecte a noțiunilor

Probele date de joc, sunt trei la număr:

PROBA NR. 1 Câmpul semantic

PROBA NR:2 Cuvinte cu înțeles asemănător

PROBA NR.3 Rostirea corectă a cuvintelor

După realizarea celor trei probe, jocul didactic se va complica, prin adăugarea de elemente noi, sarcini noi etc.

În complicarea jocului, ne vom folosi de o metodă de stimulare a creativității verbale a preșcolarilor mijlocii, a exersării gândirii libere a copiilor asupra unui text la prima vedere și facilitarea realizării unor conexiuni între idei. Ne propunem ca și obiective următoarele:

Dezvoltarea capacităților de realizare a unor succesiuni de propoziții având ca scop continuarea unei povești din perspectiva fiecărui copil

Dezvoltarea capacității de comunicare și gândire.

Dintr-un fulg de nea confecționat, copiii vor avea de extras câte un răvaș pe care vor avea scris câte un cuvânt. Copiii vor asculta un text care va fi întrerupt brusc, urmând ca fiecare copil să ajute la continuarea poveștii cu ajutorul cuvântului scris pe răvașul extras din fulg, până la terminarea acesteia.

Rezultatele etapei finale

Aplicând testul de evaluare final, la ambele grupe s-a observat că există o îmbunătățire în limbajul preșcolarilor, însă nu la toată lumea. În urma aplicării testului de evaluare final, s-au observat diferențe calitative în ceea ce privește grupa experiment față de grupa de control. Pe lângă faptul că, prescolarii mijlocii au fost entuziasmați de activitatea de joc și s-au implicat cu desăvârșire, nivelul cunoștințelor cât și a limbajului s-au evidențiat pregnant.

La grupa experiment, copiii au răspuns corect în mare parte la sarcinile date de cele trei probe, astfel reușind să se claseze pe un nivel înalt în ceea ce privește vocabularul limbii. Din totalul de 27 de copii, în proporție de 25 de copii au reuși să treacă cu succes de fiecare probă, răspunzând corect la fiecare sarcină dată, cu excepția a 2 copii care nu au făcut atât de bine față sarcinilor, și au greșit la unele probe.

Astfel:

PROBA Nr.1 – toți copiii au reușit să spună câmpul semantic al cuvintelor exprimate prin obiecte, imagini

PROBA Nr.2 – majoritatea copiilor au reuși să spună cuvinte cu sens asemănător, cu excepția a 2 copii care nu au răspuns corect

PROBA Nr.3 – aceeași copii au reușit să rostească corect cuvintele date, cu excepția celor doi copii care prezintă mici probleme de exprimare.

În complicarea jocului, copiii au dat dovadă de multă creativitate verbală, raspunzând prompt. Chiar dacă unii dintre aceștia au un vocabular mai sărăcăcios, sarcina dată în complicarea jocului a fost îndeplinită. Analizând rezultatele etapei inițiale cu cea finală se remarcă o îmbunătățire considerabilă a limbajului copiilor preșcolari.

În ceea ce privește grupa de control, unde s-a aplicat același test de evaluare finală s-a observat un nivel destul de scăzut în realizarea sarcnilor date în realizarea jocului didactic. Sarcinile, aceleși pentru toți au pus probleme în rândul copiilor, astfel dintr-un număr de 25 de copii doar 9 copii au reușit să răspundă corect majorității sarcinilor, în timp ce restul de 16 copii au reușit să răspundă doar parțial sarcinilor, observând un nivel slab în ceea ce privește limbajul acestora.

Analizând desfășurarea evaluării finale a celor două grupe , s-a observat o diferențiere considerabilă între acestea. Prin urmare, ca o concluzie, introducerea materialelor didactice date de imagini în mișcare (desene animate) corelate cu activitatea de povestire au dus la activizarea vocabularului preșcolarilor, aceștia îmbunătățindu-și limbajul prin introducerea si folosirea cuvintelor noi, a expresiilor și a unor formule tipice, în timp ce simpla activitate de povestire la grupa cealaltă nu a reușit să îmbunătățească și să contribuie la dezvoltarea limbajului.

Concluzii

S-a verificat și s-a observat că la grupa experiment unde s-au desfășurat activități de povestire integrate cu desenele animate există o activizare a vocabularului considerabilă. Copiii preșcolari ai grupei experiment dețin în vocabularul lor cuvinte și expresii neîntâlnite până acum, mai mult de atât au fost capabili să povestească povestea fără reticiențe, urmărind firul poveștii datorită desenelor animate. La grupa de control, unde s-au avut aceleași conținuturi, însă fără prezentarea desenelor animate, nu au evoluat. Vocabularul limbii nu este atât de dezvoltat, aceștia nu si-au însușit noțiunile atât de bine. Chiar dacă folosim lectura după imagini, nu se conturează atât de clar noțiunile necunoscute.

Anexa 1

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

JOCUL DIDACTIC “CUVINTELE MAGICE”

ANEXA 2

CHESTIONAR –PĂRINȚI

Vârsta:

1.Îi plac copilului dumneavoastră poveștile?

a) Da

b) Nu

2. Obișnuiți să îi citiți povești?

a) Da

b) Nu 

3. Vă cere copilul dumneavoastră să îi citiți povești?

a) Da

b) Nu

4. Cât de des îi citiți povești?

a) Zilnic

b) Săptămânal

c) Lunar

5. Ce preferă mai mult copilul dumneavoastră?

a) Să asculte o poveste

b) Să vizioneze un desen animat

6. Au poveștile o valoare educativă? Motivati.

a) Da

b) Nu

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7.În limbajul copilului ați observat cuvinte și expresii din povești?

a) Da

b) Nu

8. Stie copilul dumneavoastră să aiba grijă de cărți atunci când le răsfoiește?

a) Da

b) Nu

9. Ați auzit de “Covorașul povestitor” ?

a) Da

b) Nu

10.Implicați copiii în activități extrașcolare care pun accentul pe dezvoltarea competenței de comunicare ? Exemplificați.

a) Da

b) Nu

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Anexa 3

CHESTIONAR – CADRU DIDACTIC

Vârsta: Grad didactic:

Le plac copiilor dumneavoastră poveștile?

Da

Nu

Le citiți povești?

Da

Nu

Vă cer copii să le spuneți o poveste?

a) Da

b) Nu

Cât de des includeți în activități, activitatea de povestire?

zilnic

săptămânal

lunar

Ce preferă copii mai mult ? De ce?

să asculte o poveste

să vizioneze un desen animat

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Au poveștile o valoare educativă? Motivați

Da

Nu

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

În limbajul copiilor se regăsesc cuvinte și expresii din povești?

Da

Nu

Ati auzit de “Covorașul povestitor”?

Da

Nu

Folosiți materiale didactice în activitatea de povestire? Care sunt acestea?

Da

Nu

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Care este rolul materialelor didactice în activitatea de povestire?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

ANEXA 4

TEST DE EVALUARE FINALĂ

JOCUL DIDACTIC “CUVINTELE MAGICE”

Bibliografie

BRATU, Bianca, (1977), Preșcolarul și literatura (Studiu și antologie), Editura Didactică și Pedagogică, București

BONTAȘ, Ioan., (2007), Tratat de pedagogie, Ediția a VI-a revăzută și adăugită, Ed. Bic All, București

BULC, Mihaela, DRIHA, Oana, Elemente de didactică preșcolară aplicată, Editura Mega, Cluj – Napoca, 2013

CHIRIAC, Maria, 06.03.2015, Integrarea -o nouă abordare a curriculumului preșcolar, http://www.timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2012-2013/Metodica%20activitatilor%20didactice/Chiriac%20Maria/Chiriac_Maria_integrarea-o_noua_abordare_a_curriculumului_prescolar.pdf

COLCERIU, Laura, (2010), 06.03.2015, Metodica predării activității instructiv educative în grădinițe, http://www.scribd.com/doc/35713179/Metodica-Predarii-Activitatilor-Instructiv-Educative-in-Gradinita-de-Copii#scribd

CRISTEA, Sorin, (2010), Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iași

CULEA, Laurenția, (2009), Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie-o provocare?, Ed. Diana, Pitești

DUMITRANA, Magdalena, (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol. 1, Editura Compania, București

DUMITRU, Gherghina, OPRESCU, Nicolae, DĂNILĂ, Ioan, NOVAC, Cornel, ILIE, Vali, BUNĂIAȘU, Claudiu, CĂMĂRAȘU, Gina, PĂUNESCU, Anca, (2007), Metodica activităților instructiv – educative în învățământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova

ENACHE, Sorin (il) (2014), Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă, Editura Eduard, Constanța

FILLIOZAT, Isabelle, (2006), Emoțiile și trăirile copiilor – Să le înțelegem limbajul, râsetele și plânsetele, Grupul Editorial Cosmos Viking Pinguin, București

GHEORGHE, Virgiliu, (2005), Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi, Editura Evanghelismos, București

GLAVA, Adina, POCOL, Maria, TĂTARU, Lolica-Lenuța (coord), (2009), Educația timpurie – Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Paralela 45, Pitești

MITU, Florica, ANTONOVICI, Ștefania, (2005), Metodica activităților de educare a limbajului în învățământului preșcolar, Editura Humanitas, Seria Didactica, București

NOREL, Mariana, BOTA, Oana Alina, (2012), Didactica domeniului experențial Limbă și comunicare, Editura ASCR, Cluj-Napoca

STANCIU, Ilie, (1958), Cartea și copilul, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București

ȘCHIOPU, Ursula, (1992), Cunoașterea copilului preșcolar, Colecția Cathedra, editată de Revista de Pedagogie, București

ȘCHIOPU, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București

VARZARI, E., TAIBAN M., MANASIA V., GHEORGHIAN E, (1971), Metodică – Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii, Editura didactică și pedagogică, București

VARZARI, El., TAIBAN M., MANASIA V., (1965), – Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii – Îndrumări metodice, Editura didactică și pedagogică, București

VERZA, Emil, (1993), Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București

VERZA, Emil, (1978), Omul, jocul și distracția, Editura Științifică și Enciclopedică, București

VASILESCU, Anton, Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii, Revista de Pedagogie, București

VOICULESCU, Elisabeta, (2003), Pedagogie Preșcolară – Ediția a doua revizuită, Editura Aramis, București

*** Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008

*** Educarea limbajului la preșcolari – Texte și materiale ajutătoare, Editura Aramis, Buc, 2001

Bibliografie

BRATU, Bianca, (1977), Preșcolarul și literatura (Studiu și antologie), Editura Didactică și Pedagogică, București

BONTAȘ, Ioan., (2007), Tratat de pedagogie, Ediția a VI-a revăzută și adăugită, Ed. Bic All, București

BULC, Mihaela, DRIHA, Oana, Elemente de didactică preșcolară aplicată, Editura Mega, Cluj – Napoca, 2013

CHIRIAC, Maria, 06.03.2015, Integrarea -o nouă abordare a curriculumului preșcolar, http://www.timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2012-2013/Metodica%20activitatilor%20didactice/Chiriac%20Maria/Chiriac_Maria_integrarea-o_noua_abordare_a_curriculumului_prescolar.pdf

COLCERIU, Laura, (2010), 06.03.2015, Metodica predării activității instructiv educative în grădinițe, http://www.scribd.com/doc/35713179/Metodica-Predarii-Activitatilor-Instructiv-Educative-in-Gradinita-de-Copii#scribd

CRISTEA, Sorin, (2010), Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iași

CULEA, Laurenția, (2009), Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie-o provocare?, Ed. Diana, Pitești

DUMITRANA, Magdalena, (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol. 1, Editura Compania, București

DUMITRU, Gherghina, OPRESCU, Nicolae, DĂNILĂ, Ioan, NOVAC, Cornel, ILIE, Vali, BUNĂIAȘU, Claudiu, CĂMĂRAȘU, Gina, PĂUNESCU, Anca, (2007), Metodica activităților instructiv – educative în învățământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova

ENACHE, Sorin (il) (2014), Capra cu trei iezi – adaptare după Ion Creangă, Editura Eduard, Constanța

FILLIOZAT, Isabelle, (2006), Emoțiile și trăirile copiilor – Să le înțelegem limbajul, râsetele și plânsetele, Grupul Editorial Cosmos Viking Pinguin, București

GHEORGHE, Virgiliu, (2005), Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi, Editura Evanghelismos, București

GLAVA, Adina, POCOL, Maria, TĂTARU, Lolica-Lenuța (coord), (2009), Educația timpurie – Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Paralela 45, Pitești

MITU, Florica, ANTONOVICI, Ștefania, (2005), Metodica activităților de educare a limbajului în învățământului preșcolar, Editura Humanitas, Seria Didactica, București

NOREL, Mariana, BOTA, Oana Alina, (2012), Didactica domeniului experențial Limbă și comunicare, Editura ASCR, Cluj-Napoca

STANCIU, Ilie, (1958), Cartea și copilul, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București

ȘCHIOPU, Ursula, (1992), Cunoașterea copilului preșcolar, Colecția Cathedra, editată de Revista de Pedagogie, București

ȘCHIOPU, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București

VARZARI, E., TAIBAN M., MANASIA V., GHEORGHIAN E, (1971), Metodică – Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii, Editura didactică și pedagogică, București

VARZARI, El., TAIBAN M., MANASIA V., (1965), – Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii – Îndrumări metodice, Editura didactică și pedagogică, București

VERZA, Emil, (1993), Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București

VERZA, Emil, (1978), Omul, jocul și distracția, Editura Științifică și Enciclopedică, București

VASILESCU, Anton, Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii, Revista de Pedagogie, București

VOICULESCU, Elisabeta, (2003), Pedagogie Preșcolară – Ediția a doua revizuită, Editura Aramis, București

*** Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008

*** Educarea limbajului la preșcolari – Texte și materiale ajutătoare, Editura Aramis, Buc, 2001

1

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

JOCUL DIDACTIC “CUVINTELE MAGICE”

ANEXA 2

CHESTIONAR –PĂRINȚI

Vârsta:

1.Îi plac copilului dumneavoastră poveștile?

a) Da

b) Nu

2. Obișnuiți să îi citiți povești?

a) Da

b) Nu 

3. Vă cere copilul dumneavoastră să îi citiți povești?

a) Da

b) Nu

4. Cât de des îi citiți povești?

a) Zilnic

b) Săptămânal

c) Lunar

5. Ce preferă mai mult copilul dumneavoastră?

a) Să asculte o poveste

b) Să vizioneze un desen animat

6. Au poveștile o valoare educativă? Motivati.

a) Da

b) Nu

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7.În limbajul copilului ați observat cuvinte și expresii din povești?

a) Da

b) Nu

8. Stie copilul dumneavoastră să aiba grijă de cărți atunci când le răsfoiește?

a) Da

b) Nu

9. Ați auzit de “Covorașul povestitor” ?

a) Da

b) Nu

10.Implicați copiii în activități extrașcolare care pun accentul pe dezvoltarea competenței de comunicare ? Exemplificați.

a) Da

b) Nu

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Anexa 3

CHESTIONAR – CADRU DIDACTIC

Vârsta: Grad didactic:

Le plac copiilor dumneavoastră poveștile?

Da

Nu

Le citiți povești?

Da

Nu

Vă cer copii să le spuneți o poveste?

a) Da

b) Nu

Cât de des includeți în activități, activitatea de povestire?

zilnic

săptămânal

lunar

Ce preferă copii mai mult ? De ce?

să asculte o poveste

să vizioneze un desen animat

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Au poveștile o valoare educativă? Motivați

Da

Nu

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

În limbajul copiilor se regăsesc cuvinte și expresii din povești?

Da

Nu

Ati auzit de “Covorașul povestitor”?

Da

Nu

Folosiți materiale didactice în activitatea de povestire? Care sunt acestea?

Da

Nu

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Care este rolul materialelor didactice în activitatea de povestire?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

ANEXA 4

TEST DE EVALUARE FINALĂ

JOCUL DIDACTIC “CUVINTELE MAGICE”